Aspecte interculturale din Chitila 

-Marina Andreea clasa  a 7-a E- 

In urma documentarii mele, am descoperit ca romii  reprezintă un grup etnic originar din India

medievala. Acestia sunt numerosi in orasul Chitila. 
Potrivit unor teorii, exista patru grupuri principale de romi pe baza dialectelor ce sunt vorbite
de acestia: 
-romii din Balcani; 
-romii vlahi care au migrat pana in Romania; 
-romii carpatici, cu o influenta mai puternica din partea lexicului slav; 
-romii nordici, cu o puternica influenta germana. 
Portul, traditiile si obiceiurile sunt interesante, in ciuda faptului ca romii sunt un popor nomad,
obiceiurile acestora au reusit sa treaca testul timpului si să fie transmise cu sfintenie de la
o generatie la alta pret de secole.  
In comunitatile traditionale, femeia roma poarta fusta lunga, din mai multe straturi și bogat colorata,
cercei mari, parul lung, impletit si uneori o floare in par. Traditia roma spune ca picioarele unei
femei nu trebuie sa se vada. De altfel, intreaga parte inferioara a corpului unei femei este considerata
impura. 
Pentru barbati nu a existat de obicei o imbracaminte traditionala.Unii poarta palarii sau mustati mari.
La ocazii deosebite, barbatii romi poarta un costum bun, deseori viu colorat. 
De asemenea, isi fac aparitia traditii romane oarecum ciudate, din perspectiva noastra, precum: 
-Nimeni nu are voie sa se atinga de vasul in care se spala pe fata capul familiei. In familiile de ursari,
de exemplu, cea mai importanta persoana este tatal, considerat ca aducatorul de noroc pentru toata
familia. Vasul in care se spala acesta pe fata si pe cap nu poate fi folosit de niciun membru al
familiei. 
-Lautarii nu-si imprumutau instrumentele, pentru ca se credea ca-si pierd norocul daca o fac. 
-Fetele erau invatate de catre mamele lor sa spele haine, sa gateasca si sa aibă grija de casa inca de la
6-7 ani, asta pentru ca pe la 13-14 ani acestea deja se maritau. 
-Femeia maritata trebuie sa poarte batic pe cap, acesta fiind un semn de respect pe care
femeia il aduce barbatului sau. 
-Romii sarbatoresc Rusaliile pret de 9 zile, timp in care nu se spala pe fata si poarta aceleasi haine.
-In unele locuri, in ziua nuntii, miresei i se despleteste parul, care este spalat de douasprezece tinere
necasatorite, dupa care este uns cu ulei de trandafir, frunza de nuc, lacramioara şi coaja de castana.
-Tinerele insarcinate trebuie sa-si acopere burta cu bratele le vederea socrului. 
-In ziua nuntii, nasa imbraca (sau inveleste) mireasa, ii pune voalul,  barbiereste mirele, pe melodii
specifice evenimentelor.
Casatoria este un pas foarte important in viata acestora; cuprinde mai multe etape. Se incepe cu
„marturisirea“: daca baiatului ii place fata, acesta trebuie sa le spuna parintilor lui. In cazul in
care nu exista nimic ce ar putea impiedica inrudirea tinerilor, parintii (viitorii socri mari) au
datoria sa o ceara pe fata de la parintii ei. Dar nu merg personal – cum se intampla la romani – ci
trimit un sol, de obicei un apropiat al familiei fetei. Acesta merge de mai multe ori la parintii
fetei pentru a face cunoscuta cererea si ii intreaba daca sunt de acord sa primeasca familia
baiatului. In cazul fericit in care raspunsul este afirmativ, se stabileste data unei intalniri si
atunci baiatul, parintii si rudele lui vin acasa la fata cu o sticla de tarie impodobita cu funda rosie.
 Se asaza cu totii la masa si discuta conditiile casatoriei, locul unde vor locui tinerii, obligatiile,
datoriile fiecaruia. 
Dupa ce se cade la intelegere, gusta din sticla adusa, in ordine, fata, apoi baiatul, parintii fetei,
parintii baiatului si toate rudele, ca semn ca au fost de acord cu casatoria. Se spune atunci ca
„fata a fost promisa“. Mama baiatului desprinde funda de pe sticla si o leaga in parul fetei.
Aceasta o va purta zi de zi, neincetat, pana in ziua nuntii, semn ca este
logodita. Dupa pregatirile miresei si ale mirelui, incepe petrecerea. Seara, mireasa si cavalerul de
onoare incep strangerea darului. Mesenii pun pe o turta de paine, purtata de cavalerul de onoare,
banii pe care ii ofera mirilor. In trecut aceste nunti erau fara dar. Se juca, se mânca si se bea pe
saturate. 
Muzica la nuntile traditionale tiganesti este cea lautareasca. Se inampla de multe ori ca familia sa
nu fie de acord cu relatia tinerilor, iar baiatul “fura mireasa”, se ascund undeva cateva zile dupa
care anunta familia unde sunt. De cele mai multe ori tinerii sunt primiti inapoi in sanul familiei. 
Dupa nunta, traditia cere ca baiatul sa aduca tanara mireasa acasa la parintii lui, unde va fi atent
supravegheata de soacra mare. 
De obicei, dupa casatorie, tinerii isi doresc mostenitori: 
Dupa nasterea copilului, mama nu are voie sa iasa din casa sase saptamani, iar dupa dezlegarea
data de preot se tine botezul religios, dupa care urmeaza masa botezului, care poate avea loc
chiar si dupa ani de zile, fiind un eveniment la fel de important ca si nunta. 
O mare calitate a romilor este ca sunt foarte uniti la nevoie, la un necaz. 
Asa se intampla si la inmormantari, unde dau dovada de mare solidaritate.

De obicei barbatii, in semn de respect, poarta sase saptamani barba. Dupa sase saptamani se face
prima pomenire a mortului.

Trupul neinsufletit se aseaza in cea mai frumoasa camera din casa. Daca in incaperea respectiva
sunt oglinzi, acestea se acopera, pentru ca superstitia spune ca nu e bine ca mortul sa se
oglindeasca, fiindca asta ar insemna inca o moarte in familie. Dupa ce preotul a oficiat parastasul
toti membrii familiei ies cu spatele din casa ca sa nu se intoarca raul, ci sa paraseasca casa
impreuna cu mortul.

Romii isi construiesc, de regula, case in stilul arhitectonic al zonei. Rareori  mai adauga diferite

ornamente deosebite fata de celelalte case din zona. Romii  lautari care sunt mai des solicitati la
diferite petreceri, evident ca vor avea ceva mai multi bani si astfel vor construi case mai mari, cu mai
multe camere si vor avea in curte mult mai multe acareturi. In schimb, cei
mai multi dintre lautari isi construiesc case micute. Cele mai multe case ale romilor din zonele rurale
sunt construite din lut galben amestecat cu paie de grau (valatuci sau chirpici). In ultimii ani si romii
au inceput sa foloseasca si alte materiale de constructii (caramida, boltari). Majoritatea
romilor isi imprejmuiesc casa cu gard din scanduri.
Inainte cortul si caruta erau totul pentru rom. Se spunea ca romul fara cal si caruta nu era rom.
Acum, in locul cortului si-au facut case mari, cu multe camere si intens colorate, drept urmare, cine
are casa mare şi galbeni mai multi, era respectat de toti romii. Unii romi si-au facut pe acoperisurile
caselor niste turnulete, acestea pentru a-i aminti lui Dumnezeu sa nu uite acea familie si s-o
binecuvanteze. Astazi romii isi construiesc vile frumoase, ce seamana foarte mult cu cele ale
gagiilor. Doar vara mai intalnim corturi asezate la marginea satelor sau a padurii; aici vin romii sa-şi
castige banii din confectionarea cazanelor. Toamna se intorc la casele lor, cumparandu-si porci
pentru Craciun si tot ce le trebuie pentru iarna. Altii si-au deschis magazine sau baruri, avand
vanzatori gagii (romani).
Acestea au fost doar cateva dintre traditiile si obiceiurile romilor, am descoperit informatii
uimitoare, care merita citite. Multumesc!