© 2017 – Biblioteca Respiro

Toate drepturile rezervate.

Este permisă descărcarea liberă, cu titlu personal, a cărții în acest

format.
Distribuirea gratuită sau contra cost a cărții prin intermediul al-
tor platforme online, precum și modificarea textului fără acordul
prealabil, în scris, din partea Bibliotecii Respiro sunt interzise.

Redactor: Florin Bică

Grafician: Vlad Mîndăianu
Sursă ilustrații/imagini: www.unsplash.com

Date de contact:
Biblioteca Respiro
Telefon: 0747 170 050
E-mail: contact@bibliotecarespiro.ro
Site: bibliotecarespiro.ro
Importanța faptului
de a putea vorbi în
PUBLIC
Abilitatea de a vorbi în public este ne-
cesară în foarte multe situații profesionale,
plus că atrage după sine și alte avantaje,
care nu țin neapărat de profesie și carieră.

Susținerea unui discurs în fața publicului
implică un întreg set de abilități de comu-
nicare. Susținerea unui discurs public pre-
supune capacitatea de a vorbi coerent, de a
pregăti și de a organiza un material, de a co-
munica mesajul verbal și nonverbal (prin ton,
mimică, gesturi), de a capta și de a menține
atenția cuiva etc. Aceste abilități sunt folosi-
toare în orice situație de comunicare, atât în
relațiile interpersonale, cât și în diverse alte
contexte sociale.

Oricine reușește să susțină un discurs cu
succes ajunge să aibă mai multă încredere în
sine, scapă de timiditate mai ușor, comuni-
că mai eficient (mai clar, mai logic) și are ast-
fel un impact mai mare asupra celor cărora
le vorbește.

4
 TIPURI
de discurs

Înainte de a prezenta tehnici concre-

te de perfecționare a abilității de a susține
discursuri publice, este important să trecem
în revistă, pe scurt, câteva tipuri de discurs
pentru a ne orienta mai ușor către unul care
să fie potrivit ocaziei sau publicului căruia
ne adresăm.

Discursul informativ, relatarea orală, lec-

tura sau seminarul – destinat să explice, să
instruiască, să caracterizeze, să clarifice,
să demonstreze.
Discursul persuasiv, dezbaterea, prezenta-
rea de vânzare și predica – influențează, con-
vinge, motivează, vinde produse, sfătuiește sau
îndeamnă la acțiune.
Discursul evocativ – amuză, inspiră sau aju-
tă ascultătorii să sărbătorească, să-și ia un an-
gajament ori să comemoreze.
Discursul improvizat – este discursul susți-
nut fără a fi avut timp de pregătire; o bună su-
gestie ar fi să te gândești la două sau trei puncte
principale în drumul tău spre pupitrul de unde
vei vorbi.
Povestirea – ajută la înțelegerea tradiției, a
principiilor morale, a valorilor, a țintelor și a do-
rințelor comune.
5
 STRUCTURA
de bază
a unui discurs

Un discurs este construit din trei

segmente principale: introducere,
cuprins și concluzie.

Introducerea
Captează atenția audienței și îi ori-
entează pe ascultători către subiectul
care urmează a fi prezentat.

Cuprinsul
Conține cel puțin 75% din întreaga
informație a discursului. Cuprinsul este
divizat, la rândul lui, în 3-5 puncte prin-
cipale, fiecare dintre acestea fiind for-
mulat clar și sprijinit prin împărțirea sa
în puncte secundare și prin folosirea de
materiale ajutătoare.

Concluzia
Este o trecere în revistă a principalelor
idei prezentate, încheindu-se cu o ultimă
afirmație puternică, memorabilă, de efect.

6
Alegerea
SUBIECTULUI
Stabilește de la început care este scopul discursu-
lui și alege tipul de discurs care se potrivește pentru
ceea ce vrei să spui și să realizezi.

Gândește-te la așteptările audienței, la circum-
stanțele în care va fi prezentat discursul, precum și la
ceea ce știi că știi și că poți.

Dezvoltă o listă a subiectelor posibile despre care
ai putea să vorbești. Adeseori, cele mai bune subiecte
de discurs sunt acelea care nu-ți sunt familiare, însă
despre care ți-ar plăcea să știi mai mult.

Pune-ți mai multe întrebări: Ce este important și de

interes pentru mine? Care sunt preocupările, nevoile
și așteptările celor cărora le voi vorbi? Este subiectul
acesta relevant pentru grupul căruia mă voi adresa
prin discursul meu?

Odată ce te-ai hotărât asupra subiectului despre
care vei vorbi, alege două până la cinci idei principa-
le asupra cărora te vei axa și sintetizează-le pe toate
într-o singură propoziție.

7
Studierea
AUDIENȚIEI
Înainte de a construi discursul,
studiază-ți cât mai bine audiența!

Este foarte important să îți formezi o ima-

gine clară asupra perspectivelor și punctelor
de vedere ale ascultătorilor. Încearcă să îți cu-
noști audiența, strânge cât mai multe informații
despre ea, stai de vorbă cu unii dintre cei cărora
le vei vorbi. Utilizarea sondajelor de opinie și a
chestionarelor poate fi foarte utilă.

Analizează caracteristicile demografice și ati-

tudinea audienței tale!

Stabilește cum vei prezenta informația, ți-
nând cont de vârsta, sexul, etnia și statutul social
al ascultătorilor tăi.

Anticipează dacă audiența va rămâne neu-

tră, dacă va fi de acord cu tine sau dacă nu va
subscrie mesajului tău.

Gândește-te la reacția pe care audien-
ța o va avea în urma receptării mesaju-
lui și alege-ți cuvintele și ideile în raport
de lucrul acesta.

8
 Înainte de a-ți contura discursul, gândeș-
te-te la cunoștințele pe care ascultătorii tăi
le au despre subiectul care urmează să le fie
prezentat.

DOCUMENTAREA
pentru discurs

Gândește-te la materialele de care vei avea

nevoie pentru a te documenta. Poți folosi cata-
loage de bibliotecă (de obicei, în format elec-
tronic), periodice (reviste, ziare etc.), indexuri,
rezumate, resurse guvernamentale, internetul și
informații recuperate de diverse servicii și scrise pe
suporturi digitale.

Surse pentru documentare:

1. Surse tipărite: cărți de nonficțiune, cărți de refe-

rință, dicționare, enciclopedii, rezumate, reviste, jurna-
le de specialitate, ziare etc.
2. Surse electronice: baze de date, rețele online,
materiale audiovideo sau televizate, CD-uri, programe
radio etc.
3. Interviuri personale cu experți (poți realiza astfel
de interviuri abia după ce te familiarizezi cu subiectul).

9
 Consultă discursurile altora! Iată câteva
resurse utile:

1. Index of Speeches („Index al discursurilor”) este o carte de

referință, în care vei găsi discursuri pe teme specifice susținute de
către cele mai importante figuri ale istoriei.

2. Representative American Speeches („Discursuri americane
reprezentative”) este o colecție anuală a celor mai importante
discursuri susținute în SUA.

3. Vital Speeches of the Day („Discursurile esențiale ale zi-

lei”) este o revistă lunară, ce publică cele mai importante
discursuri din întreaga lume.

Pagini web utile:

1. www.ipl.org conține resurse din toate domeniile de inte-

res și legături spre site-uri autorizate.

2. www.britannica.com conține articole din Encyclo-

pedia Britannica.

3. www.bibliomania.com îți permite să citești

și să cauți cuvinte sau fraze în peste 2.000 de
texte clasice.

4. www.bartleby.com îți permite să

cauți citate faimoase.

10
 Pentru a testa sursele de informare,
întreabă-te:

1. Este informația relevantă și la subiect?

2. Demonstrează informația punctul pe care vreau să
îl susțin?
3. Este informația de actualitate?

Mai sunt și alte lucruri de care ar trebui ținut

cont în ce privește documentarea.

1. Amintește-ți să notezi numele autorului, titlul cărții, al re-

vistei sau al articolului, sursa online sau sursa digitală de unde
ai preluat informația sau citatele relevante.

2. Citarea surselor în timpul discursului îți va da

credibilitate ca vorbitor.

3. După ce ai strâns toate materialele necesare, asi-

gură-te că stăpânești bine informațiile și că le
înțelegi în profunzime.

4. Parafrazează materialele prea lungi și

utilizează scurte mottouri sau expresii-cheie
pentru a face din discursul tău
unul de impact.

11
ORGANIZAREA
discursului

Introducerea

În introducerea discursului, ține cont de

următoarele elemente:
a) captarea atenției;
b) importanța subiectului pentru
auditoriu;
c) credibilitatea vorbitorului;
d) ideea centrală a discursului;
e) avanpremiera (o primă privire de ansamblu
asupra subiectului);
f) tranziția către primul punct principal al cuprin-
sului.

Cuprinsul

Iată cum ar trebui structurată partea cea mai con-
sistentă a unui discurs public, respectiv cuprinsul.
Primul punct principal
• Subpuncte
• Tranziție de la primul punct principal la cel de-al
doilea
Al doilea punct principal
• Subpuncte
• Tranziție de la al doilea punct principal la cel
de-al treilea

12
 Al treilea punct principal
• Subpuncte
• Tranziție de la cel de-al treilea punct principal
spre concluzie

Desigur, așa cum s-a amintit anterior, numărul

punctelor principale ale unui discurs public poate fi
mai mare decât 3.

Concluzia

Concluzia presupune trecerea în revistă a punc-

telor principale ale discursului și o ultimă afirmație
care să sintetizeze ideea de bază, chintesența celor
prezentate.

Bibliografia

Bibliografia conține lista materialelor utilizate

în timpul discursului sau a celor folosite pentru
construirea discursului.
Evident, nu va exista un moment în care
vorbitorul să prezinte public bibliografia, însă
el trebuie să o aibă la îndemână pentru ca-
zul în care ar primi întrebări despre sursele
și materialele folosite.

13
 Introducerea

Scopul introducerii este să pregătească audien-

ța pentru a asculta discursul. Sunt 5 pași pe care tre-
buie să-i urmezi.

1. Captarea atenției

Primele cuvinte pe care le rostești trebuie să te

conecteze cu ascultătorii, introducându-i pe aceș-
tia în tema discursului tău. În acest scop, poți folosi:

Întrebări retorice. Sunt eficiente pentru că îi în-

deamnă pe ascultători la reflecție.

Povestiri. Acestea trebuie să conțină, la rân-
dul lor, introducere, punct culminant și dezno-
dământ. Povestirile plac tuturor și captează
atenția, mai ales dacă au un conflict intere-
sant, ținând publicul în suspans până la final.
Ele pot fi despre întâmplări reale sau fictive.

Afirmații surprinzătoare.

Statistici. Pot fi date statistice meni-

te să uimească, poate chiar să șocheze
auditoriul.

Umor. Când intenționezi să în-

cepi cu o glumă, asigură-te că
aceasta are legătură cu subiec-

14
tul pe care ești pe cale să-l prezinți; asta te va proteja
în cazul în care gluma ta nu va funcționa.

2. Importanța subiectului

Ascultătorii au nevoie de un motiv ca să te asculte.

Prezintă-le într-un mod convingător de ce subiectul
discursului este relevant pentru viața lor.

3. Credibilitatea vorbitorului

Convinge-ți audiența că ești calificat să susții dis-

cursul. Le poți spune că ai lucrat la un proiect, că ai
participat la un curs sau că ai condus o cercetare în
legătură cu subiectul ce urmează a fi prezentat. Ide-
ea este ca oamenii din fața ta să înțeleagă că ai o
preocupare specială pentru subiect și o experiență
de un fel sau altul, care te califică să vorbești pe tema
respectivă.

4. Ideea centrală

Ideea centrală este o singură afirmație ce sinteti-

zează esența discursului.

5. Avanpremiera (privirea de ansamblu)

Familiarizează auditoriul cu fiecare punct princi-

pal al discursului. În unele cazuri, ideea centrală și
avanpremiera sunt combinate.

15
 Introducerea trebuie scrisă cuvânt cu cuvânt și me-
morată. Lucrul acesta te va ajuta să menții contactul
vizual cu audiența. Captarea atenției în această eta-
pă este foarte importantă, primele minute ale discur-
sului fiind decisive. Acum, audiența hotărăște dacă
va asculta sau nu ceea ce ai de spus.

Tranzițiile creează punți între cele trei părți

principale ale discursului (introducere, cuprins și
concluzie), dar și între punctele principale ale cu-
prinsului.

Cuprinsul

Cuprinsul unui discurs public are între 3 și 5

puncte principale, fiecare dintre acestea având
unul sau mai multe subpuncte și materiale de
suport.

Anunță fiecare punct principal atunci când

începi să îl prezinți!

Materiale de suport (adică ceea ce ofe-

ră audienței motive suplimentare pentru a
crede punctele principale ale discursului
pe care îl prezinți):

1. Mărturia. Aceasta poate fi opinia

unui martor ocular sau a unui expert
despre un eveniment care a avut loc sau
despre un subiect anume. Subliniază în-

16
totdeauna calificarea persoanei respective și spune cu
voce tare numele acesteia. De exemplu, „În cartea ei,
Terapia discursului, Sharon Milan declară că poți eli-
mina «um», «ăăă» și alte cuvinte de umplutură prin-
tr-o simplă pauză vocală.”

2. Analogia. O comparație între două lucruri

diferite, care ne arată asemănarea dintre ele. De
exemplu: „Un computer este ca un creier uman,
deoarece amândouă procesează informație.”

3. Statistica. Datele statistice îl ajută pe ascul-

tător, prin simple numere, să își formeze rapid
o părere despre ideea sau tema prezentată. De
exemplu: „78% dintre tinerii cu studii superioare
și vârsta până în 35 de ani preferă partidele de
dreapta.”

Când folosești statistici, este important

să știi sursa lor. Graficele și diagramele sunt
foarte utile în prezentarea unor astfel de in-
formații:
• bar charts (graficele tip bară) compară
elementele între ele;
• line graphics (graficele liniare) arată
schimbările care se petrec în timp;
• pie charts (graficele tip plăcintă) com-
pară procente.

4. Povestirea. Formată din introdu-

cere, punct culminant și deznodământ

17
(concluzie), povestirea are rolul de
a menține vie atenția audienței.

5. Exemplul. Pot fi date ca exemple

atât fapte istorice, cât și elemente ipoteti-
ce pentru a ilustra o idee.

6. Definiția. Definițiile pot fi preluate din sur-

se variate și credibile: dicționare, cărți de istorie,
dicționare etimologice ș.a.m.d.

Concluzia

Concluzia apropie discursul de încheiere, lăsându-i pe

ascultători să înțeleagă ce așteptări există de la ei. Conclu-
zia constă într-o trecere în revistă și o reafirmare a punctelor
principale prezentate în timpul discursului și se încheie cu
o ultimă afirmație-cheie. Această ultimă afirmație trebu-
ie să aibă o notă de rafinament, iar limbajul folosit să
fie puternic și direct. De exemplu, poți încheia printr-o
concluzie legată de povestirea pe care ai spus-o în
introducere sau poți încheia printr-un citat impre-
sionant și de impact. Depinde de tine cum închei
discursul. Nu există o rețetă standard. Ideea
este să fii cât mai creativ.

În cazul discursului motivațional, per-

suasiv (de exemplu, predicile), conclu-
ziile conțin, de asemenea, un apel
la acțiune. Acest apel sau îndemn
trebuie să spună exact ceea ce

18
 vrei să facă audiența. Deoare-
ce scopul multor discursuri este
să determine audiența să acționeze
într-o direcție anume, folosește ma-
teriale adecvate cauzei apărate: petiții,
carduri de donație, liste de înscriere etc.

O declarație privind intențiile personale ale

vorbitorului ajută la consolidarea credibilității
acestuia, demonstrând audienței că și el va trece la
acțiune (dacă nu a făcut-o deja).

Strategii persuasive

Clarifică-ți țintele discursului tău!

Ce vrei să obții de la audiență? Să își schimbe anumite

obiceiuri? Să adopte o viziune nouă sau un comportament
nou? Să continue să practice un anumit lucru? Să învețe
cum să prevină o situație specifică? Ai nevoie de răs-
punsuri la întrebările acestea. Știind care este ținta
discursului tău, vei ști și cum anume să-l constru-
iești, astfel încât să obții ce ți-ai propus.

Cercetează opinia audienței

tale cu privire la subiect!

Dacă audiența este de acord cu po-

ziția ta, folosește apelul emoțional,
care poate trezi teamă, speranță, si-
guranță, vinovăţie sau regret. Mo-

19
tivează-i pe oameni să acționeze,
determinându-i să își ia angajamente
publice.
Dacă audiența nu este de acord cu
poziția ta, accentuează adevărurile co-
mune, cele pe care le crezi și tu, le cred și
ei. Subliniază dovezile și logica argumen-
tației tale (prezintă-ți afirmațiile și dovezile
într-o manieră sistematică și convingătoare).
Restabilește-ți credibilitatea prin amintirea
calificărilor tale, a cunoștințelor cu privire la
temă, a preocupării pentru subiect și printr-o
manieră dinamică de prezentare.

Ține cont de opiniile, credințele, va-

lorile și etica audienței!

Opinie: părere sau idee cu privire la o anumită ches-

tiune.
Credință: convingere, siguranţă, certitudine cu privire
la un adevăr specific.
Valori: set de principii care ocupă un loc central în viața
noastră, acționând ca o călăuză.
Etică: ansamblu de norme faţă de care se raportează un
grup uman şi în funcție de care îşi reglează comportamentul
pentru a deosebi ceea ce este legitim şi acceptabil în realizarea
scopurilor.

20
 Creșterea
INTERESULUI ȘI
A ÎNȚELEGERII

1. Spune o poveste!

a. Introducerea poveștii trebuie să cuprindă o descriere

a personajelor și a cadrului acțiunii (altfel spus, să răspun-
dă la întrebările cine?, ce?, unde?, când?).

b. Cuprinsul este construit, de obicei, din secvențe
ale relațiilor cauză-efect, ce introduc audiența în-
tr-un joc cu privire la ceea ce s-a întâmplat (de ce și
cum); o intrigă bună creează mister, naște căutare.

c. Concluzia este rezolvarea sau încheierea

acțiunii, totul fiind explicat și dus la bun sfârșit.

2. Destinde atmosfera utilizând umorul.

3. Creează suspans! Nu lăsa audiența să

anticipeze ce urmează.

4. Identifică valorile comune! Încear-

că să identifici și să vorbești despre lu-
cruri pe care ascultătorii le-ar putea
avea în comun cu oamenii sau pro-
blemele despre care le vorbești.

21
 5. Abordează subiecte de interes universal! Temele
general valabile, ca iubirea, frica, libertatea sau pacea,
transcend granițele timpului și ale spațiului, constitu-
indu-se în preocupări ale oricărei ființe umane.

6. Fii creativ! Vino cu idei originale, vorbește des-

pre noutăți sau oferă o perspectivă la care nu s-a
mai gândit nimeni.

7. Prezintă inițial concepte simple și apoi,

treptat, introdu-le pe cele mai complexe.

8. Nu oferi audienței prea multă informa-

ție și asigură-te că le oferi ascultătorilor o
bază pentru a putea înțelege ceea ce le
spui.

9. Folosește exemple, glume și

povești, de-a lungul discursului, pen-
tru a menține atenția audienței până
la final.

10. Utilizează repetiția! Chiar

dacă unele lucruri sunt ușor
de înțeles, s-ar putea să fie
nevoie să fie repetate pen-
tru a se întipări în memoria
ascultătorilor.

22
LIMBAJUL
într-un discurs
Utilizează cuvintele eficient!

Iată câteva sugestii despre cum poți face lucrul acesta.

• Caută cea mai bună exprimare posibilă. Îmbină cuvin-

tele frumos, simplu, elegant.
• Dacă vrei ca audiența să fie surprinsă, revoltată, moti-
vată, întristată sau plină de speranță, folosește cuvinte-
le potrivite pentru a induce starea de spirit dorită.
• Răspândește-ți propria energie prin intermediul limba-
jului. Cuvintele și frazele trebuie să curgă prin tine cu
putere și originalitate, reflectând priceperea, principii-
le, dorințele și țintele tale.

Limbajul trebuie să fie:

1. Specific. Folosește cele mai adecvate cuvinte în funcție

de situația dată sau de subiectul prezentat.

2. Clar. Menține limbajul simplu și familiar; utilizează

cuvinte pe care le auzim în conversațiile de zi cu zi; evită
jargoanele, argourile și cuvintele cu care publicul nu este
familiarizat.

3. Economic. Încearcă să reduci subiectele vaste la punc-

tele lor esențiale; limbajul trebuie să fie concis.

23
 4. Să producă culoare, să stimuleze gândirea în ima�-
gini. Creează imagini în mintea audienței, deoarece vrei
ca aceasta să vadă și să simtă aceleași lucruri ca tine.

5. Personalizat. Folosește pronume personale ca „tu”,

„eu”, „mie”, „nouă” și „noi”. Folosește numele unora dintre
membrii audienței sau ale unor figuri publice cunoscute
de către audiență.

Alte unelte care țin de limbaj și pe

care le-ai putea folosi:

1. Simbolul. Pot fi utilizate diferite simboluri care, în

mod convențional sau în virtutea unei corespondențe
analogice, reprezintă un obiect, o ființă, o noțiune, o
idee, o însușire, un sentiment etc. De exemplu, con-
ceptul iubirii poate fi reprezentat printr-un inel de
logodnă sau printr-o inimioară roșie.

2. Antiteza.. Putem spori înțelegerea ascultăto-

rului asupra unui lucru prin evidențierea opusului
lucrului respectiv. De exemplu, putem evidenția
mai bine modestia punând-o alături de mân-
drie.

3. Abstract/concret. Este indicat ca vor-

bitorii începători să utilizeze descrieri
precise, lipsite de ambiguitate, în locul
conceptelor vagi, abstracte.

24
 4. Sensul denotativ/conotativ.
Cuvintele pot avea înțeles denotativ,
adică cel pe care-l găsim în definițiile
din dicționar, și înțeles conotativ, ce mer-
ge dincolo de ceea ce spune dicționarul.
De exemplu, cuvântul „brad” este destul de
neutru, în timp ce expresia „pom de Crăciun”
are o nuanță emoțională.

5. Repetiția. Cuvintele repetate sau al căror

conținut este reafirmat prin folosirea de sinonime
ajută audiența să înțeleagă conceptul pe care vrei
să-l explici.

6. Metafora. O figură de stil obținută printr-o com-

parație subînțeleasă; de exemplu: „Biroul ei a fost zonă
de război”.

7. Asocierea. Utilizarea unui cuvânt într-un context în

care nu este folosit în mod obișnuit poate duce gândul
ascultătorului într-o direcție anume. De exemplu, „pri-
măvara” sugerează nu doar ideea de anotimp, ci și ideea
de prospețime, de noutate, de schimbare.

8. Comparația. Constă în alăturarea a două lucruri sau

concepte, cu scopul evidențierii unei similitudini care ar
putea ușura înțelegerea mesajului. De exemplu, când spui
despre o fată că era ca o prințesă din povești, publicul își
formează deja o anumită imagine în minte.

25
PREZENTAREA
propriu-zisă

Moduri de prezentare

1. Vorbire liberă, spontană

Vorbitorul folosește o schiță concisă, ter-
meni-cheie și citate. Astfel, el demonstrează o
bună cunoaștere și înțelegere a subiectului. Meto-
da îi permite să mențină contactul vizual cu mem-
brii audienței, să se adapteze și să vorbească în-
tr-un mod dinamic.

2. Improvizație
Vorbitorul are un timp limitat de pregătire,
de obicei mai puțin de 5 minute. El își poate
formula în minte două, trei puncte principale,
o frază introductivă, ba chiar și una de înche-
iere, având la dispoziție doar câteva momen-
te pentru a-și aduna gândurile.

3. Memorare
Vorbitorul memorează discursul cuvânt
cu cuvânt. Metoda nu le este recomandată
începătorilor deoarece este foarte dificil
să construiești dinamica discursului și să
captivezi audiența când te gândeşti la cu-
vinte în loc să te gândeşti la înțelesul lor,
la ideile pe care vrei să le comunici.

26
 4. Lectură de manuscris
Vorbitorul citeşte cuvânt cu cuvânt un manuscris,
o foaie cu notițe ținută departe de ochii audienței
sau un teleprompter (instrument folosit de vorbitori
în televiziune). Metoda este utilizată atunci când se
cere acuratețe. Nu este la fel de dinamică precum o
prezentare bazată pe spontaneitate, deoarece ochii
vorbitorului sunt îndreptați spre foaie sau sursa de
text, nu asupra audienţei.

Tehnici vocale

1. Volumul este creat cu ajutorul diafragmei

care împinge aerul prin laringe şi ulterior afară
din gură. Cu cât expiri mai mult aer, cu atât vo-
lumul crește. Ca exercițiu pentru mărirea volu-
mului, relaxează-te, inspiră adânc, eliberează
tensiunea aerului din gât şi spune „aaaaa...”
Majoritatea oamenilor reușesc să-și menţină
crescut volumul vocii prin scăderea tonalităţii.
Pentru a evita vorbirea monotonă, asigu-
ră-te că există un contrast între momentele
în care vrei să vorbeşti tare, apăsat, și cele în
care vrei să vorbeşti încet, moale.

2. Rapiditatea vorbirii. Este vorba despre

viteza cu care sunt rostite cuvintele. Nu-
mărul optim este de circa 150-185 de cu-
vinte pe minut.

27
 3. Tonalitatea – tonul subțire sau grav al vo-
cii. Sunetul se produce în urma vibrației corzi-
lor vocale. Cu cât acestea vibrează mai repede,
cu atât mai înalt va fi tonul vocii; cu cât vibrea-
ză mai lent, cu atât mai grav va fi acesta.

4. Ritmul vorbirii – combinaţia dintre viteza

cu care sunt rostite cuvintele şi pauzele care
anunță sau marchează prezentarea noilor idei.

5. Pauzele de vorbire. Acestea variază în lungi-

me şi în frecvenţă. Un vorbitor bun le va controla
şi le va plasa în aşa fel încât să creeze impact prin
ceea ce spune.

Pentru sublinierea ideilor-cheie se poate apela

la accentuarea unor cuvinte-cheie. Lucrul acesta se
realizează prin schimbarea volumului, a rapidității
vorbirii, a tonalităţii sau a tiparelor de pauză.

Conferă dinamism discursului!

• Foloseşte variaţii de volum, rapiditate, tonalitate

şi ritm.
• Accentuează cuvintele-cheie care vor face să se
distingă clar noţiunile importante.
• Dă sens discursului cu ajutorul vocii tale. În funcție
de felul în care tu însuți percepi mesajul pe care
vrei să-l transmiți, vocea ta va transmite impactul
emoțional al trăirilor tale interioare.

28
 • Folosește schimbări subtile în voce sau
în gesturi, manifestând astfel atașamentul
emoțional față de ideile și cuvintele tale.

Crearea unei dinamici în vorbire implică mai

mult decât să fii un maestru al limbajului nonver-
bal; include vizualizarea ideilor pe care încerci să
le transmiți și interiorizarea emoțiilor pe care vrei
ca audiența să le simtă. Schimbările subtile în modul
în care folosim vocea și gesturile se manifestă doar
prin atașamentul nostru față de cuvintele pe care le
rostim; de cele mai multe ori, acest atașament este
determinat de tema discursului, de un adevăr sau de
înțelegerea acestuia.

Înfățișarea exterioară

• Îmbrăcămintea, coafura (sau frizura) și accesoriile

pe care le porți, toate acestea vorbesc. Gândește-te
la mesajul pe care vrei să îl transmiți audienței prin
lucrurile acestea, deoarece ele îți vor influența în
mod direct credibilitatea.
• Îmbracă-te diferit, în funcție de categoria de oa-
meni în fața cărora prezinți discursul: elevi de li-
ceu, oameni de afaceri, oameni ai străzii sau mun-
citori în construcții. Este indicat să te îmbraci doar
un pic mai bine decât membrii audienței căreia i te
adresezi.

29
 Mișcarea scenică

• Pentru discursurile precum prezentările dintr-o

sală de clasă, folosește „triunghiul” vorbitorului:
imaginează-ți un triunghi în spațiul în care vor-
bești, pe care să-l folosești ca tipar de mișcare
în timpul discursului. Când folosești „triunghiul”,
pășește încet, oprindu-te puțin la fiecare vârf al
său. Stai întotdeauna cu fața spre audiență și
menține contactul vizual cu ascultătorii.
• Contactul vizual este foarte important. Atunci
când ai în față o audiență mică, încearcă să întâl-
nești privirea fiecărei persoane din încăpere timp
de 3 secunde, apoi îndreaptă-ți privirea asupra
altei persoane. Dacă audiența este mai mare sau
dacă niște reflectoare puternice îți orbesc privi-
rea, încearcă să pari că te uiți de jur-împrejurul
sălii. Mută-ți privirea dinspre partea stângă către
partea dreaptă, spre centru, spre partea din față
și spre spatele încăperii. Ideea este să-i faci pe
oameni să simtă că le vorbești lor chiar lor.
• Dacă vorbești pentru televiziune sau pentru o
formă oarecare de tip audiovideo, ține cont de
cât de departe va fi camera. Pentru filmările în
unghiuri mai restrânse, mișcă-te cât mai puțin
și uită-te direct la camera de filmat. Pentru un-
ghiurile mai largi ale captărilor video, folosește
o mișcare normală; tratează camera ca și cum ar
fi un membru al audienței, privind-o ocazional.

30
 Expresiile faciale

Când vorbitorul cunoaște foarte bine materialul pe

care îl prezintă și are o conexiune emoțională cu aces-
ta, expresiile faciale se vor manifesta de la sine, în mod
natural. Un vorbitor trebuie să se asigure că expresii-
le faciale sunt în concordanță cu mesajul transmis (de
exemplu, dacă vorbește despre moarte cu zâmbetul pe
buze, transmite semnale confuze audienței).

Gesturile

Vorbitorul trebuie să folosească mișcări ale mâinii

similare cu acelea pe care le folosește în mod obișnu-
it într-o conversație. Gesturile ar trebui să coincidă
cu semnificația mesajului.
Cu cât este mai mare încăperea, cu atât mai
animate trebuie să fie mișcările și gesturile. De
exemplu, când descrie un balon mare, e bine ca
vorbitorul să își țină brațele în forma unui balon;
lucrul acesta va consolida mesajul verbal, aju-
tându-i pe ascultători să-și amintească mai ușor
discursul.

31
MATERIALE
ajutătoare

Materialele ajutătoare au me-

nirea de a ajuta vorbitorul să clari-
fice și să producă sau să mărească
impactul asupra audienței. Acestea
pot fi utilizate, de asemenea, pentru a
crea impresia de credibilitate.

Planșetele de prezentare, Poster Board și

tabla pot fi folosite pentru a afișa schițe, gra-
fice, tabele, diagrame, fotografii, ilustrații etc.

1. Toate materialele vizuale trebuie reprezentate

folosind un sistem de măsurare unic; în felul acesta,
vor fi utilizate mai uşor, iar vorbitorul va face dovada
unei bune organizări și a profesionalismului său.
2. Asigură-te că există un contrast al culorii adecvat. De
exemplu, nu este indicată folosirea ilustrațiilor de culoare gri
pe un fond gri, nici a culorilor fade sau pastelate.
3. Costul măririi fotografiilor sau a ilustrațiilor poate fi destul
de mare. Se pot economisi bani ducându-le la un centru de copi-
at (xerox) pentru a face lucrul acesta.
4. Dacă este nevoie de text pentru materialele vizuale ajută-
toare, pot fi folosite șabloane sau textul poate fi creat într-un
procesor word și mărit cu ajutorul unui xerox.

32
 Slide-urile

1. Gândește-te sau interesează-te dinainte

unde anume vei proiecta slide-urile. Pe perete?
Pe un ecran?
2. Ai informațiile necesare despre proiectorul
pe care îl vei utiliza?
3. Asigură-te că ești familiarizat cu notițele
tale; s-ar putea să nu le poți vedea foarte bine
într-un spațiu luminat mai slab ori chiar pe întu-
neric, în timp ce proiectezi.

O privire asupra transparenței materialelor

speciale. Este vorba despre imaginile pe care le
printezi pe folii de plastic și pe care le proiectezi
pe un ecran mare și alb cu ajutorul unui proiector.
Pentru a obține claritatea și transparența necesare,
pune imaginea pe care vrei să o copiezi deasupra
sticlei copiatorului, iar hârtia transparentă în tăvița
pentru hârtie. Ai putea, de asemenea, să pui hârtia
transparentă în imprimanta pe care o folosești și să
printezi imaginea direct pe ea.

Obiectele fizice: acestea pot fi cărți, computere

sau reprezentări ale unor obiecte sau lucruri pe care
dorești să le prezinți; unele pot fi prea mari pentru
a fi aduse într-o sală de conferințe (de exemplu, o
navetă spațială), iar altele pot fi prea mici pentru a
putea fi arătate publicului (de exemplu, o moleculă).

33
 Clipurile audio sau video: sunetele și imagi-
nile folosite ca suport pentru ideile prezentate
sunt foarte utile şi au un mare impact. Folosește
clipuri cu durata maximă de cel mult 45 de se-
cunde. Dacă folosești videoclipuri, ai putea în-
cerca un videoclip silențios care să însoțească
întregul discurs.

Imaginile generate de calculator. Slide-urile

care sunt create în programe de calculator, ca
Powerpoint de la Microsoft sau Presents de la
Corel, îți permit să creezi imagini color anima-
te cu sunet. Este bine să înveți din timp folosirea
acestor programe sau, în cazul în care preferi, să
rogi din timp pe cineva să te ajute la pregătirea
materialelor necesare.

Cardurile de mici dimensiuni. Scrie cuvinte-

le-cheie sau ideile centrale pe carduri de notițe, de
mici dimensiuni. Folosește cuvinte și idei care să îți
împrospăteze memoria și să te ajute să-ți amintești
povestirile și exemplele pe care vrei să le folosești
în discursul tău. Nu scrie întregul discurs pe carduri
ca să-l citești, ci doar scurte cuvinte ori expresii
care să îți amintească ce voiai să spui.
Scrie statisticile și citatele cuvânt cu cuvânt pe
carduri separate. Pe acestea este bine să le citești
de pe card în timpul discursului, demonstrând audi-
enței că ești bine documentat, că ai o sursă pe care
o citezi și că nu aproximezi pe baza unor amintiri
ce pot fi nesigure.

34
 Storyboard: Aceasta este o se-
rie succesivă de desene sau foto-
grafii care exprimă punctele im-
portante ale discursului tău. În
loc de cuvinte, folosești imagini.
Când lucrezi cu materiale vizu-
ale, poți folosi partea dorsală a
unui astfel de material pentru a
nota idei pe care vrei să le prezinți.

Nevoia
DE A EXERSA

• Încheie documentarea pentru discurs cu cel puțin

două săptămâni înainte de prezentarea propriu-zisă.
Exersează, folosindu-ți schița și citind cu voce tare.

• Scrie cuvintele-cheie pe carduri de notițe.

• Pentru claritate, organizează-ți subiectele în minte, cre-

ând bucăți sau module de informație, care pot fi discutate
independent.

• Implică familia, prietenii sau colegii de muncă în conversații

pe marginea diverselor module de informație pe care le-ai
stocat în minte.

35
 • Asigură-te că înțelegi pe de-
plin informația și raportul ei cu
schema de organizare a discursu-
lui.

SUGESTII
generale

Ai parcurs acest material și ai aflat câteva lu-

cruri generale, dar importante despre ce trebuie
să ții cont ca vorbitor în public. Amintește-ți mereu
că școala de oratorie cea mai bună este pupitrul din
fața sălii. Doar exersând discursul în fața unei audien-
țe vei reuși să înțelegi și să deprinzi „secretele” oratori-
ei.
Succesul unui discurs public depinde de cât timp îi
acorzi, dar și de pregătirea ta ca individ, ca participant la
viața socială etc.

Iată câteva sugestii finale care ți-ar

putea fi de folos:

1. Înțelege-te pe tine însuți! Ce te motivează? Care sunt lucru-

rile pe care le faci cu plăcere, fără a te uita la ceas? Îți place să îi
ajuți pe alții, să organizezi evenimente, să înveți? Ești genul de per-
soană care vrea să motiveze, să provoace, să stârnească dezba-
teri aprinse sau ești dintre aceia care vor ca toată lumea să fie
mulțumită și împăcată? Investigând și înțelegând trăsăturile

36
 personalității tale, îți vei îmbunătăți
eficiența ca vorbitor în public.

2. Înțelege-i pe ceilalți și lumea din
jurul tău! Ce îi motivează pe oameni să
facă lucrurile pe care le fac? De ce oame-
nii se comportă într-un anumit fel în situații
specifice? Având o curiozitate generală privind
ceea ce se întâmplă în jurul tău și studiind dome-
nii ca psihologia, istoria sau sociologia, vei căpăta
profunzime și perspectivă ca vorbitor.

3. Fii spontan, dar cu un discurs bine structurat! Un

mod bun de a ajuta audiența să vizualizeze ceea ce spui
este să folosești exemplele, datele și poveștile discursului
tău într-o structură plină de sens, logică. Ideile sunt receptate
mai ușor dacă sunt organizate, structurate și rafinate.

4. Ai încredere în tine și în propria creativitate! Nu co-

pia ideile altora! Nu încerca să fii ca oamenii pe care
îi admiri pentru că niciodată nu vei reuși să fii exact
ca ei! Plus că nici nu trebuie să fii o copie fidelă
a lor, ci să-ți descoperi unicitatea. Străduiește-te
să devii cea mai bună versiune a ta! Înțelege
problemele, gândește-te la ele, analizează
faptele și dezvoltă idei și concepte proprii!

37
 www.mastertin.ro

ÎN ACEEAŞI ECHIPĂ
un program de excelență pentru tineri și liderii lor
 Discursul public. Sugestii practice pentru începători este,
așa cum o sugerează și subtitlul, un material destinat ce-
lor care vor să își dezvolte abilitățile de a vorbi în public și
care, evident, fac deocamdată primii pași în acest domeniu
cu adevărat provocator.
Sugestiile din carte sunt simple, însă eficiența lor va pu-
tea fi demonstrată doar printr-o practică susținută. Tinerii
cititori vor găsi în paginile cărții tipuri de discurs, modalități
de structurare a discursului, idei despre cum să se documen-
teze și să își pregătească discursul, sfaturi pentru câștigarea
și menținerea atenției audienței, pentru folosirea de materi-
ale ajutătoare și chiar pentru utilizarea eficientă a limbaju-
lui nonverbal, cu tot ce implică acesta.
Citiți Discursul public și vorbiți-le oamenilor în așa fel în-
cât să vă asculte!