De ziua ta, iubite Dascal!

Prezentator 1: Toamna, anotimpul schimbarilor, al uitarii, al iertarii…

Toata aceasta simfonie de culori imi da un sentiment ciudat de visare.
Prezentator 2: E atita bucurie si atita intelepciune in glasul mut al
naturii, incit privind dansul acestor nevinovate frunze purtate aiurea de
vint, imi aduc aminte de micii bobocei care nu demult au pasit pragul
scolii si acum stau linga scumpa si draga lor invatatoare.

Prezentator 1: Noi toti acum stam in fata minunatilor profesori care ne-
au indrumat pe calea cea dreapta si toti VA MULTUMIM!
Pe fonul melodiei Adagio-Johann Sebastian Bach:
Va multumim! (profesorilor)
Cu ce scop ne-am născut pe acest pămînt?
Ne-am născut să luminăm arzînd,
Să învăţăm a trăi, a iubi,
Să învăţăm orice clipă-a preţui.
De cînd eram mici părinţii ne-au spus 
Că doar prin muncă se ajunge sus.
Ne-au învăţat să spunem „mulţumesc”
Celor ce ne-ajută şi ne iubesc.
„Mulţumesc” vă spunem astăzi vouă
Scumpii noştri, dragii profesori
Pentru viaţa voastră dedicată nouă,
Pentru că sunteţi buni şi răbdători.
Vă mulţumim că ne sînteţi alături,
Vă mulţumim că existaţi,
Vă mulţumim că nu vă daţi în lături
Ci, din contra, mereu ne ajutaţi.
Cu atîtea trăiri şi emoţii în clasa întîi 
Am intrat încet în clasa ca o floare
Ne temeam, aveam obrajii rumenii,
Ne ţinea de mînă prima-nvăţătoare.
Ea ne-a îndrumat pe-al vieţii drum
Timp de patru ani, cu multă iscusinţă,
Însă am ajuns la liceu deacum 
Din a noastră nepotolită dorinţă.
Voi ne-aţi întîlnit cu bucurie,
Ne-aţi primit ca-n a doua casă.
Înconjuraţi de dragoste, prietenie
Viaţa aici ne pare mai frumoasă.
Pentru tot ce voi ne-aţi cultivat
Şi pentru că din suflet vă iubim
Noi vă dorim tot ce-i mai minunat
Şi din inimă vă mulţumim.
Fie ca lumină-n suflet să aveţi
Ochii senini, viaţa liniştită
Tot cu zîmbetul curat să rămîneţi,
Iar cu faţa-niciodată ostenită.

Prezentator 1: Profesorul educă omul,adunînd  picătură cu picătură

nectarul de pe ramura adevărului şi a frumosului,cizelează fiecare nod de
pe scîndura şlefuită cu atîta migală clipă de clipă,odă de oră,an de an
pentru ca să ajungă acel chip nostim de copil peste ani o personalitate
formată, ce va păşi prin viaţă cu demnitate.

Prezentator 2: Itinerarul acesta este unul anevoios şi reprezintă „pîinea

zilnică” a Măriilor Dumneavoastră.Armele vitale prin care reuşiţi să ne
educaţi în timp sînt foarte variate şi interesante.

Prezentator 1: Dascăli vrednici, purtați omenia curată,

   Cu blândețea de mamă și povața de tată,
   Aveți mâini de plugari, aveți suflet de pâine
   Și croiți, ca zidari neobosiți, temelia de mâine.

Prezentator 2: Câte nopți ați zidit între cărți și caiete,

   Le culeg azi pe toate în snopi grei, de buchete,
   Câte zile-ați arat cu creta prin lanul științei
   Le aștern în troienele-înalte, ale recunoștinței.

Urmeaza cintecul: ,,Invatatorii mei’’

Prezentator 1: Către voi iarăși vin și mă simt o copilă,
   Voi, părinții de carte, de vis, de lumină,
   Mă dezghioc în mii fraze, vă adun poezie,
   Vă îmbrac în cuvintele dulci, de-armonie

Prezentator 2:  Croitori neobosiți de speranțe, de vise,

   Înălțați mănăstiri în pustiuri nescrise
   Și turnați cu iubire fiecărui copil
   Bunătate, căldură în destinul fragil.

Prezentator 1: Stau la prag, parcă-aș fi iar eleva sfioasă,

   Ca o frunză mă-nchin cu o toamnă mănoasă,
   Pe a timpului tablă scriu pe brio noile teme:
   Un poem cu petale din albe și vii crizanteme.
Prezentator 2: Și cu albul din floare, cu puteri de descântec,
    Vă las dulce-amintire sufletul într-un cântec,
   Și din numele celor, ce V-au scurs din lumină,
    Rog Divinul din cer împliniți și eterni să vă țină.

Urmeaza cintecul: ,,Crizanteme flori de dor’’

Prezentator 1: Ducînd povara anilor în spate

Ne învăţaţi pe toţi să facem carte
Şi pentru firul cel de păr cărunt
Noi ne-nchinăm pîn-la pămînt.

Pe malul mării de ştiinţe

Ne-aţi fost colacul de salvare
Să-mi spuneţi blîndelor fiinţe:
De unde aţi luat răbdare?

Şi peste ani sunteţi cu noi

Şi vă vedem ades în vis
Am pus o floare pentru voi
În fiecare vers ce-i scris de noi

Prezentator 2: Un fir de păr albit

Pe fruntea TA măreaţă
Un zîmbet de lumină
Ţi s-a aprins pe faţă
Şi inima îţi saltă
De bucurie plină,
Căci unde a fost umbra
Acuma e lumină
Din pîinea cunoştinţii
Împarţi cu bunătate
Cu drag acelor care
Sînt dornici de-a şti carte
Către a TA făptură
Şi munca TA de zor
Mă-nchin cu pietate
IUBITE PROFESOR!!!
Urmeaza cintecul: Anii mei frumosi de scoala