Sunteți pe pagina 1din 2

ALCOOLISMUL este o stare psihica si fizica insotita de tulburari cronice de

comportament rezultand din consumul excesiv de alcool continuu sau


episodic in scopul de a suprima discomfortul si care duce in final la
autodistrugerea individului. Elemente definitorii: consumul excesiv de alcool
continuu sau episodic; fenomenul de dependenta; deteriorarea fizica si
mintala. Forme clinice: sunt numeroase, in functie de cantitatea, natura si
durata utilizarii toxicului: intoxicatia alcoolica acuta; tulburarile psihice acute
si subacute; sindrom de impregnare alcoolica cronica; forme delirante ale
alcoolismului; encefalopatii alcoolice carentiale; dementa alcoolica. Evolutia
simptomatologiei alcoolismului cronic depinde de cele 2 moduri de uz
patologic-abuzul sau dependenta alcoolica. Acestea se petrec de obicei in
primii 5 ani de consum regulat. Consumul abuziv, precoce de alcool (tineri
sub 16 ani) duce frecvent la complicatii ulterioare de ordin social sau
medico-legal. Clasificarea alcoolismului: Alcoolismul simplu este subimpartit
in: grupul -cuprinde alcoolismul nevrotic; este caracterizat printr-o simpla
dependenta psihologica; este vorba de un consum neregulat, controlat, fara
dependenta fiziologica si fara simptome de abstinenta; este legat de
increderea asupra efectului tranchilizant in stresul somatic si emotional;
grupul -cuprinde alcoolismul somatic; este caracterizat prin consum
indelungat de bauturi slabe (vin, bere) si este conditionat socio-cultural

(mentalitati, obiceiuri) fara a crea insa dependenta, desi este un alcoolism al


bautorilor excesivi cu manifestari somatice mascate de diferite diagnostice
(gastrita, ciroza, polinevrita). Alcoolismul psihiatric cuprinde prin dependenta
psiho-fiziologica o adevarata toxicomanie; este caracterizat prin dependenta
fiziologica, toleranta crescuta, pierderea controlului; persoana nu se mai
poate opri cand a inceput sa bea pana ajunge la starea de ebrietate si da
simptome de abstinenta la intreruperea consumului. Alcoolismul este a 4-5-a
problema de sanatate din lume; 90% din oameni consuma bauturi alcoolice;
40-50% din barbati au sau au avut probleme temporare legate de alcool;
10% din barbati si 3-5% din femei dezvolta alcoolism; 6% din alcoolici
corespund stereotipului cu dispozitie spre scandal. Alcoolismul feminin este
adesea nevrotic de tip depresiv. Pragul intoxicatiei cu alcool este stabilit la o
alcoolemie cuprinsa intre 0,8 si 2-3 g/litru. Coma alcoolica apare la 3-5g/litru
si decesul la alcoolemie cuprinsa intre 5-10g/litru. Copiii sunt mai sensibili, la
ei decesul putand surveni la 3g/litru. Absorbtia unui litru de vin sau
echivalentul sau in alcool produce o alcoolemie de 1g/litru. La o alcoolemie
intre 0,8-1g/litru se considera stare de betie. Intre 0,6-0,8g/litru apare
incoordonare motorie evidentiabila; intre 0,15-0,50g/litru apar tulburari ale
vitezei de reactie; intre 0,6-0,1g/litru nu apar tulburari. Eliminarea alcoolului
din sange se face lent si progresiv si este in medie de 24 de ore pentru

alcoolemie de 2-3g/litru. Tratamentul (dupa ce pacientul s-a lasat de


bautura): hidratare cu apa, sucuri naturale, medicatie psihotonica, sedative,
vitaminoterapie (B1, B6), tonice cardiace. Pentru tratamentul alcoolismului
cronic se recomanda: 1).Apelarea la motivatia etica: se incearca sa se ajute
alcoolicul pentru a mentine un nivel motivational crescut pentru a se supune
abstinentei. Include educarea alcoolicului in legatura cu alcoolismul si a
familiei si prietenilor de anu proteja alcoolicul de problemele cauzate de
alcool. 2).Ajuta pacientul sa-si redobandeasca un stil de viata functional, sa-
si duca viata fara alcool prin consiliere personala, sexuala, reabilitare
profesionala, sprijin familiar. Nu intotdeauna reabilitarea in spital este mai
eficienta decat ingrijirea ambulatorie. Contacul cu pacientul trebuie mentinut
cel putin 6 luni-1 an dupa ce abstinenta a fost atinsa. Anxietatea si insomnia
sunt tratate prin exercitii de relaxare, meditatii, exercitii fizice, hobbyterapie.
Asociatia alcoolicilor anonimi are un rol foarte important si este o asociatie
de autoajutorare formata din alcoolici recuperati, care ofera model eficient si
arata ca abstinenta poate fi atinsa.
ASISTENTA SOCIALA IN CAZUL FAMILIILOR SARACE: se incearca
integrarea sociala. Asistenta sociala urmareste ridicarea familiilor
dependente la un anume grad de independenta normala grupului de familii
din aceeasi categorie sociala. Scopul principal urmarit de asistenta sociala

este eliminarea cauzelor care au adus familia respectiva in situatia de a


trebui sa solicite un ajutor. In baza unui plan de refacere bine stabilit,
asistenta sociala trebuie sa-i plaseze pe dependenti in situatia de a intretine
prin propriile lor mijloace, ajutandu-i sa devine membrii activi ai societatii.
Pentru alegerea actiunii de refacere se urmareste plasarea in locuri de
munca a dependentilor; in cazul in care este vorba de mame care nu pot
parasi caminul avand copii mici sau alti dependenti sociali, se procura
munca la domiciliu-spalat, calcat, confectionare de cutii, pungi. De aceea
este necesar ca pe raza de activitate a Primariilor sa functioneze centre de
munca la domiciliu organizate de oficiile de asistenta sociala.
CLASIFICAREA PATOLOGIEI PSIHIATRICE: A).Patologia psihica
secundara unui proces organic: tulburari psihice in traumatisme cranio-
cerebrale, tulburari psihice din tumori (sifilis), din intoxicatii, senescenta
(imbatranire), dementa. B).Psihogenii care reprezinta grup de afectiuni cu
etiologie reprezentata mai ales de o trauma psihica (nevroza in special).
C).Psihozele sau endogeniile: psihoza maniaco-depresiva, schizofrenia si
paranoia.
COEFICIENTUL DE INTELIGENTA este un indice de varsta care consta in
raportul dintre 2 performante: performanta reala a subiectului (VM) si cea
asteptata in functie de varsta sa: QI=VMX100/VC. VC este varsta mentala;

VC este varsta cronologica. QI peste 140persoana extrem de inteligenta.


QI intre 120-140inteligenta superioara. QI intre 110-119inteligenta peste
nivel mediu. QI intre 100-109inteligenta nivel mediu (buna). QI intre 90-
99inteligenta nivel mediu (slaba). QI intre 80-89inteligenta sub medie.
QI intre 70-79inteligenta de limita. QI intre 50-69deficienta mintala
usoara (debilitate mintala). QI intre 20-49deficienta mintala medie
(imbecilitate). QI intre 0-19deficienta mintala grava (idiotenie). Termenul
de psihiatrie a fost creat la inceputul secolului trecut, respectiv anul 1803, cu
sensul de vindecare a sufletului fara a-si mai pastra la ora actuala sensul
initial decat intr-o mica masura. Se considera normalitate posibilitatea unei
istorii echilibrate a subiectului, iar dimensiunile ei drept totalitatea proceselor
de adaptare la mediu conform modelului general al speciei (posibilitati de
raspuns al marii majoritati a colectivitatii). Normalitatea trebuie sa apara ca o
suma de ritmuri biochimice, fiziologice, afective, relationale, motivationale,
adaptate armonic solicitarilor din mediu si concordante cu raspunsurile
majoritatii membrilor comunitatii conform modelului speciei. Limita normal
patologica este extrem de complicata. Fundalul bolii este personalitatea,
aparand un ansamblu de dezorganizari care proiecteaza fiinta dincolo de
limitele normalitatii.
ERGOTERAPIA IN BOLILE PSIHICE: orice bolnav psihic spitalizat sau aflat
2

in conditii de spitalizare partiala trebuie antrenat in munca in modul util. In


acest context, ergoterapia apare ca o arta si ca o stiinta utilizata pentru a
ajuta omul handicapat sa-si foloseasca la maximum capacitatile fizice si
mentale. Pentru ca munca sa devina factor terapeutic trebuie aplicata in
functie de posibilitatile bolnavului, de stadiul si evolutia bolii sale. Bolnavul
trebuie sa-i inteleaga scopul. In ergoterapie este vorba de o actiune comuna
de neutralizare a tendintelor morbide si de stimulare a functiilor normale
conservate prin crearea unei ambiante speciale in care activitatea are o
finalitate imediata si un scop mai indepartat. Ergoterapia constituie primul
stadiu al organizarii recuperarii prin munca. Ca forme principale, ergoterapia
cuprinde: tehnici de readaptare care include activitati cotidiene si menajere;
tehnici de baza-tesatorie, tamplarie; activitati artizanale si artistice care
stimuleaza initiativa si creativitatea; forme industriale cu caracter curativo-
productiv.
INFECTIA CU SIDA: infestarea cu virusul a fost identificata clinic in anul
1981 in stadiul cel mai dezvoltat al acesteia, care este reprezentat de
sindromul de imunodeficienta dobandita SIDA. Este caracterizat printr-un
deficit imunitar complex predominant celular care predispune la suprainfectii
variate si o evolutie invariabil letala in decurs de cateva luni sau ani. Primele
manifestari clinice ale infectiei au fost identificate in S.U.A. la homosexuali.

Ipotezele privind aparitia acestui virus si zona de propagare initiala este


contradictorie, dar cei mai multi inclina sa creada ca epidemia a aparut in
Africa in urma cu 20-35 de ani, de unde s-a raspandit si pe celelalte
continente. Virusul HIV este de 2 tipuri: HIV I si HIV II. HIV I poate fi transmis
doar la cimpanzei, iar HIV II si la maimute. Temperatura peste 57 0 C omoara
sau distruge HIV-ul; la temperatura de 56 0 C virusul este inactivat in 30 de
minute. La temperaturi joase HIV isi pastreaza infectiozitatea; este distrus
usor de dezinfectantele uzuale-alcoolul, apa oxigenata, detergenti. Nu exista
pana in prezent nici o substanta apta sa omoare HIV sau sa impiedice
progresul infectiei. Singurul medicament care provoaca ameliorare
tranzitorie la bolnavi este AZT-ul retrovir. Principalele caractere ale infectiei
cu HIV deriva din structura genetica complexa si consta din infectia
limfocitelor si distrugerea lor progresiva, infectia monocitelor si macrofagelor.
Consecintele acestor activitati ale HIV constau din afectarea sistemului
imunitar cu producerea unor suprainfectii grave. Raspandirea infectiei cu
HIV in lume poate fi estimata numai cu aproximatie doar pentru cazurile de
SIDA. Infectia este raspandita diferit in functie de zonele geografice, de
varsta, de sex, de anumite grupe de risc. Perioada de incubatie este de 1-3
luni dupa infectia sangvina, de 10-14 luni dupa infectia pe cale sexuala.
Infectia asimptomatica este caracterizata prin stare generala buna, fara

anormalitati clinice, dar pacientul este insa purtator de HIV si este contagios.
Aceasta stare a infectiei poate persista timp indelungat, dar cu posibilitatea
de a trece ulterior in diferite manifestari clinice sau direct in stadiul SIDA.
Infectia acuta simptomatica: debutul poate fi asemanator altor infectii virale
caracterizat prin febra cu durata intre 3-14 zile, mialgii, artralgii, transpiratii,
faringita si adenopatii periferice (ganglioni umflati). In 1985, OMS
(Organizatia Mondiala a Sanatatii) defineste ca un adult sufera de SIDA
cand prezinta cel putin 2 semne majore in asociere cu cel putin un semn
minor, in absenta insa a altor cauze de imunodeficienta. Semne majore:
scaderea greutatii corporale cu peste 10%; diaree cronica cu durata de
peste o luna; febra cu durata de peste o luna. Semne minore: tuse
persistenta; dermita cronica preuricinoasa; herpes zoster; candidoza
orofaringiana; adenopatie generalizata. Diagnosticul de laborator este pus
cu ajutorul testului Eliza prin evidentierea anticorpilor antiHIV. Masuri
preventive: depistarea surselor de infectie; masuri fata de caile de
transmitere (calea sexuala; transmitere prin sange; femei gravide). Cai de
transmitere: cale sexuala: heterosexuala sau homosexuala; prin inoculare
de sange sau derivate de sange; de la mama infectata la fat. Sursa de
infectie este omul infectat cu HIV cu sau fara manifestari clinice.
Particularitate: persistenta infectiei cu HIV toata viata celui infectat care
ramane contagios

pana la sfarsitul vietii. Infectia asimptomatica: pacientul prezinta o stare


generala buna, fara simptome clinice, dar este purtator de HIV si contagios.
Aceasta stare poate persista mult timp, dar cu posibilitatea de a trece ulterior
in alte stadii. Infectia acuta simptomatica: apar manifestari generale si
afectari organice multiple. Debutul clinic este asemanator altor infectii virale:
febra intre 3-14 zile; mialgii; antralgii; transpiratii; faringita; adenopatii
periferice multiple; in sange pot apare limfocite atipice. Manifestari organice:
neurologice (meningita acuta; encefalopatie; tulburari psihice; polinevrite);
hepatice; eruptie cutanata. Stadiul de adenopatie cronica generalizata:
apare hipertrofia ganglionara multipla (cervicala, axilara, submandibulara) ce
persista cel putin 3 luni, fara a avea alta motivare etiologica; manifestarile
clinice constitutionale apar intr-un stadiu ulterior care confera aspectele
caracteristice ale infectiei cu HIV: scadere in greutate cu cel putin 10%;
febra cu durata de peste 1 luna, peste 38 0 C; diaree de peste 1 luna;
suprainfectii. Acest stadiu este constituit din cel putin 2 manifestari,
impreuna cu limfodenopatia generalizata si a fost denumit de complexul
SIDA. Profilaxie: masurile preventive privesc cele 3 surse sau cai de
transmitere: calea sexuala: populatia trebuie informata asupra riscului de
infectie cu HIV; transmiterea prin sange si derivate ale sangelui: controlul
donatorilor; excluderea celor infectati; combaterea abuzului de transfuzie;
respectarea

tehnicii de inactivare a virusurilor in prepararea derivatelor; sterilizarea


instrumentelor medicale si masuri de dezinfectie; transmiterea de la mama
la fat: gravidele vor fi informate despre riscul posibilitatii transmiterii si in
sarcinile inaintatecezariana.

S-ar putea să vă placă și