Ord 1424-2006 PDF

NORMATIV
PRIVIND METODELE ŞI ELEMENTELE DE CALCUL

AL SIGURANŢEI ÎN FUNCŢIONARE
A INSTALAŢIILOR ENERGETICE
NTE 005/06/00
Elaborator : C.N. TRANSELECTRICA S.A.
Executant : S.C. ISPE S.A.
Aprobat prin : Decizia nr. 1424 din 21.10.2006 a Preşedintelui ANRE
Înlocuieşte : PE 013/94
2006
AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI
DECIZIE nr. 1424 din 21. 10. 2006
pentru aprobarea
,,Normativului privind metodele şi elementele de calcul al siguranţei în funcţionare a
instalaţiilor energetice”
În temeiul art. 9 alin. (2), (6) şi (7), al art. 11 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi i) din Legea
energiei electrice nr. 318 /2003, având în vedere Referatul de aprobare întocmit de
Departamentul Acces la Reţea şi Autorizare, în conformitate cu prevederile procesului-verbal al
şedinţei Comitetului de Reglementare al ANRE din data de 21.10.2006, Preşedintele Autorităţii
Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei emite următoarea:
DECIZIE
Art. 1. - Se aprobă norma tehnică energetică: ,,Normativ privind metodele şi elementele

de calcul al siguranţei în funcţionare a instalaţiilor energetice”, cod: NTE 005/06/00, prezentată
în anexa* care face parte integrantă din prezenta decizie.
Art. 2. - C. N. Transelectrica SA va tipări şi difuza norma tehnică energetică aprobată

prin prezenta decizie şi o va pune la dispoziţia părţilor interesate, contra cost, direct sau prin terţi,
însoţită de decizia de aprobare a preşedintelui ANRE.
Art. 3. - Operatorii economici şi titularii de licenţă care îşi desfăşoară activitatea în

sectorul energiei electrice vor respecta prevederile prezentei decizii.
Art. 4. - Departamentele de specialitate din cadrul ANRE vor urmări respectarea de

către operatorii economici a prevederilor cuprinse în prezenta decizie.
Art. 5. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii, prescripţia energetică PE

013/1994, îşi încetează valabilitatea.
Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei–ANRE
Nicolae OPRIŞ
----------------------------
* Conţinutul ANEXEI este disponibil în format electronic pe pagina web a ANRE (www.anre.ro).
CUPRINS
I. SCOP...............................................................................................................................................3
II. DOMENIU DE APLICARE................................................................................................................3
III. TERMINOLOGIE ŞI ABREVIERI......................................................................................................4
IV. ACTE NORMATIVE DE REFERINŢĂ ............................................................................................24
V. PREMISE ŞI PRINCIPII GENERALE PENTRU ANALIZA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

A FIABILITĂŢII INSTALAŢIILOR ENERGETICE...........................................................................25
VI. PREVEDERI SPECIFICE PENTRU CALCULUL INDICATORILOR DE FIABILITATE ÎN CAZUL

REŢELELOR DE VEHICULARE A ENERGIEI ELECTRICE..........................................................28
VII. PREVEDERI SPECIFICE PENTRU CALCULUL INDICATORILOR DE FIABILITATE

ÎN CAZUL NODURILOR DE SISTEM (STAŢII) .........................................................................…29
VIII PREVEDERI SPECIFICE PENTRU CALCULUL INDICATORILOR DE FIABILITATE

ÎN PUNCTE DE INTERFAŢĂ......................................................................................................….32
IX. PREVEDERI SPECIFICE PENTRU CALCULUL INDICATORILOR DE FIABILITATE ÎN CAZUL

CENTRALELOR ELECTRICE (CTE, CET, CT şi CHE).................................................................. 35
X. PREVEDERI SPECIFICE PENTRU CALCULUL INDICATORILOR DE FIABILITATE IN CAZUL

LINIILOR ELECTRICE………………………………………………………....................................…. 37
XI. PREVEDERI SPECIFICE PENTRU CALCULUL INDICATORILOR DE FIABILITATE AI

INSTALAŢIILOR TEHNOLOGICE CU ELEMENTE ÎN REGIM DE AŞTEPTARE.......................... 38
XII. PREVEDERI PRIVIND ACTIVITATEA OPERATIVĂ ŞI DE MENTENANŢĂ..............................…. 40
ANEXE
Anexa 1 - INSTRUCŢIUNI DE APLICARE..........................................................................................…...42
Anexa 2 - VALORI ALE PARAMETRILOR DE FIABILITATE..............................................................….133
Anexa 3 - CALCULUL INDICATORILOR DE FIABILITATE DESTINAŢI EVALUĂRII UNOR

PERFORMANŢE ALE SCHEMELOR SAU/ ŞI STABILIRII UNOR RELAŢII
CONTRACTUALE ÎNTRE FURNIZORII ŞI CONSUMATORII DE ENERGIE ELECTRICĂ........138
NTE 005/06/00
NORMATIV PRIVIND METODELE ŞI ELEMENTELE DE CALCUL AL SIGURANŢEI ÎN

FUNCŢIONARE A INSTALAŢIILOR ENERGETICE
(NTE 005/06/00)
I. SCOP
Art. 1. - (1) Prezentul Normativ are drept scop să precizeze, pentru cazurile cele mai uzuale
întâlnite în practica curentă din domeniul instalaţiilor energetice, principii şi modalităţi de abordare
a analizelor previzionale, calitative şi cantitative ale fiabilităţii entităţilor (instalaţii, ansambluri
funcţionale, echipamente, dispozitive) cu ajutorul unor modele matematice de calcul probabilist. În
acest sens, se urmăreşte prezentarea unor metode, modele şi relaţii de calcul, precum şi a unor
tipuri uzuale de indicatori, (precizarea indicatorilor care trebuie urmăriţi în diferite cazuri fiind
făcută, de regulă, şi în alte reglementări specifice).
(2) Prevederile din prezentul Normativ se utilizează, în vederea fundamentării, selectării şi
justificării soluţiilor din studiile şi proiectele din domeniile de aplicare prezentate la cap.II.
(3) Aplicarea prevederilor din prezentul Normativ nu exclude, în anumite cazuri cu caracter
deosebit, utilizarea altor metode sau modele din literatura de specialitate.
(4) Precizarea tipurilor de indicatori pentru fiecare dintre domenii sau a unor cerinţe specifice are,
de regulă, un caracter de recomandare, selectarea indicatorilor urmăriţi prin calcul făcându-se cu
respectarea prevederilor din acte normative care se referă la domeniul considerat, de la caz la
caz, în funcţie de opţiuni.
(5) Indicatorii de fiabilitate sunt de două categorii şi anume:
a) indicatori de performanţă, care se determină în baza unor înregistrări ale comportării de-a
lungul unui interval de timp parcurs, şi
b) indicatori evaluaţi obţinuţi prin calcul previzionale pentru un interval de timp dat.
(6) Prevederile Normativului se referă la evaluarea indicatorilor menţionaţi la Art.1. (5) b.
(7) În vederea facilitării elaborării calculelor de fiabilitate în conformitate cu prevederile din
prezentul Normativ, acesta se compune din:
a) Normativul propriu-zis;
b) Anexe care cuprind instrucţiuni de aplicare.
II. DOMENIU DE APLICARE

Art. 2. - (1) Prezentul Normativ precizează şi exemplifică modul de abordare a analizelor de
fiabilitate în cadrul activităţii de dimensionare şi exploatare şi mentenanţă a instalaţiilor energetice.
Domeniile de aplicare a Normativului sunt:
a) Studii în domeniile instalaţiilor termo şi hidromecanice;
Formular cod: FP4611 / IL01-02 Act.0
b) Documentaţii, studii şi proiecte, în fazele în care se stabilesc soluţiile pentru schemele nodurilor
de sistem (staţii de conexiuni şi/sau de transformare).
c) Documentaţii şi studii de alegere a soluţiilor pentru realizarea liniilor electrice aeriene şi în cablu.
d) Studii pentru alimentarea cu energie electrică şi termică a consumatorilor.
3
NTE 005/06/00
e) Lucrări prin care se justifică investiţiile destinate creşterii nivelului de fiabilitate al instalaţiilor
existente (reabilitări, retehnologizări, etc).
f) Studii privind asistarea proceselor decizionale în domeniul activitaţii de conducere operativă.
g) Lucrări în care se urmăreşte selectarea unor soluţii tipizate sau refolosibile pentru diferite
scheme tehnologice electrice, termomecanice sau de protecţie şi automatizări.
h) Preliminarea unor indicatori servind pentru stabilirea valorilor convenite sau precizate în
prevederi contractuale privind continuitatea în asigurarea serviciilor la punctele de interfaţă dintre
participanţii la piaţa de energie.
i) Studii privind optimizări în domeniul activităţii de mentenanţă.
j) Studii privind optimizarea structurilor şi performanţelor unor sisteme ”în aşteptare” inclusiv ale
dispozitivelor de protecţie şi de automatizare.
k) Evaluarea nivelului de siguranţă în funcţionare pe parcursul unor indisponibilizări de
echipamente determinate de lucrări în instalaţii (ex.:modernizări, retehnologizări, etc.).
Art. 3. - Pentru C.N.E, prevederile din Normativ au caracter general şi nu se pot substitui unor
prevederi şi legiferări specifice acestor tipuri de centrale sau altor cerinţe impuse din condiţii de
interfaţă cu partea convenţională. În acest sens, se admite aplicarea prevederilor din prezentul
Normativ la analiza fiabilităţii unor instalaţii convenţionale din C.N.E, numai în absenţa unor, altor
prevederi şi legiferări specifice.
III. TERMINOLOGIE ŞI ABREVIERI

Art. 4. - În cele ce urmează se prezintă, în ordine alfabetică, o serie de denumiri, definiţii notaţii şi
relaţii referitoare la termenii generali şi indicatorii de fiabilitate în sensul atribuit acestora în
prezentul Normativ.
Index A
Termen Definiţie
Arbore de defectare Formalism logic grafic sub forma unui graf în care nodurile sunt
evenimente sau porţi logice iar arcele legăturile logice dintre
acestea. Arborele prezintă logic modul în care se poate
produce evenimentul analizat denumit eveniment de vârf
(TOP), prin identificarea evenimentelor care participă la
producerea sa.
Notă: Logica arborelui de defectare este o logică complementară a

diagramelor bloc fiind posibil să se treacă de la o formă la alta prin
negare.
Autotestare (sinonim: testare Capacitate a unei entităţi „în aşteptare” de a semnaliza automat
automată) defecte produse sau evolutive.
Avarie Inrăutăţirea sub un anumit nivel reglementat a parametrilor

regimului de funcţionare al unei instalaţii electrice sau termice
datorită unui incident sau unei exploatări defectuoase.
4
NTE 005/06/00
Avarie majoră Avarie care afectează o funcţiune considerată de importanţă

majoră sau implică deteriorări importante ale unei entităţi.
Avarii de cauză comună Avarii dependente provocate de o cauză comună.
Avarii dependente Avarii datorate dependenţelor tehnologice dintre componentele

unui sistem având ca origine o cauză comună.
Index C
Termen Definiţie
Cale (drum) de succes Un asamblu de elemente a căror funcţionare simultană

conduce la funcţionarea sistemului din care fac parte,
independent de stările celorlalte componente.
Cale minimală (drum minimal) de O cale (drum) de succes care nu conţine alte căi (drumuri) de
succes succes.
Calitate Aptitudinea unei entităţi de a corespunde exigenţelor pentru

care a fost concepută.
Notă: Calitatea este o proprietate iniţială a unei entităţi. Măsura în
care ea corespunde în timp în procesul de utilizare poate fi evaluată
cu ajutorul indicatorilor de fiabilitate, disponibilitate, etc.
Cauză de defectare Ansamblul circumstanţelor asociate concepţiei, fabricării sau

utilizării (exploatării) care au determinat o defectare.
Coeficient de disponibilitate în Reprezintă aptitudinea unei entităţi de a funcţiona, indiferent

timp (Availability Factor) - AF de nivelul de încărcare. Deci, o entitate este disponibilă în
starea în care ea este capabilă să indeplinească serviciul,
indiferent că ea este sau nu în funcţiune şi indiferent de nivelul
de încărcare pe care îl realizează.
100 × (TF + TR)
AF = [%] unde :
T
- T- timpul calendaristic de reparaţie;
- TF : durata totală de funcţionare în perioada de referinţă T

[ore];
- TR : durata totală stărilor în rezervă disponibil în perioada de

referinţă T [ore].
Coeficient de funcţionare (Service Reprezintă o componentă a coeficientului de disponibilitate în

Factor) – SF timp (AF), care se referă numai la duratele de funcţionare
efectivă (TF), fără a include duratele stărilor în rezervă,
disponibilă.
5
NTE 005/06/00
100 × TF
SF =
T [%]
Coeficient de indisponibilitate în Este complementarul coeficientului de disponibilitate (AF) şi

timp (Unavailability Factor) – UF este constituit dintr-o componentă planificată (aferentă opririlor
entităţii pentru lucrări planificate) şi o componentă neplanificată
(aferentă tuturor celorlalte categorii de opriri ale entităţii).
100 × (TN + TP)
UF = = 100 − AF [%]
T
unde:
- TN : durata totală a opririlor neplanificate în perioada de

referinţă T [ore];
- TP : durata totală a opririlor planificate în perioada de

referinţă T [ore].
Coeficient de indisponibilitate Reprezintă o componentă a coeficientului de indisponibilitate în

planificată în timp (Planned timp (UF), corespunzătoare opririlor planificate.
Outage Factor) –POF 100 × TP
POF = [%]
T
unde:
- TP : durata totală a opririlor planificate în perioada de

refer`inţă T [ore].
Coeficient de indisponibilitate Reprezintă o componentă a coeficientului de indisponibilitate în

neplanificată în timp (Unplanned timp (UF), corespunzătoare opririlor neplanificate.
Outage Factor) – UOF 100 × TN
UOF = [%]
T
unde :
- TN : durata totală a stărilor de opriri neplanificate în perioada

de referinţă T [ore].
Coeficient de indisponibilitate Reprezintă o componentă a coeficientului de indisponibilitate

accidentală în timp (Unplanned neplanificată în timp (UOF), cauzată de opririle accidentale
Outage Factor) - UOF1 produse ca urmarea incidentelor.
100 × TA
UOF1 = [%]
T
unde:
- TA : durata totală a stărilor de opriri accidentale (defectărilor)

în perioada de referinţă T [ore].
Coeficient de disponibilitate în Reprezintă aptitudinea grupurilor de a produce energia

energie (Equivalent Availability corespunzatoare puterii maxime posibile (de referinţă) pe
Factor) – EAF întrega perioadă calendaristică (de referinţă).
6
NTE 005/06/00
E ind Ed
EAF = 100 × (1 - ) = 100 x [%]
P ×T Pmax × T
max
unde :
- Ed : energia totală disponibilă în perioada de referinţă T
[MWh];
- Eind : energia totală indisponibilă în perioada de referinţă T
[MWh];
- Pmax : puterea maximă posibilă (de referinţă) [MW];
- E = Pmax T.
Coeficient de indisponibilitate E indn
neplanificată în energie EUOF = 100 × [%]
Pmax × T
(Equivalent Unplanned
Availability Factor) - EUOF unde :
- Eindn : energia totală indisponibilă neplanificată în perioada
de referinţă T[MWh];
- Pmax : puterea maximă posibilă (de referinţă) [MW].
Conexiune în paralel Ansamblu de elemente care se află în stare de succes (de
funcţionare), dacă şi numai dacă cel puţin unul din elementele
astfel conectate se află în stare de succes (de funcţionare).
Conexiune în paralel cu condiţia Ansamblu de elemente care se află în stare de succes (de
“s din n” (s/n) - funcţionare), dacă şi numai dacă cel puţin “s” din cele “n”
elemente astfel conectate se află simultan în stare de succes
(de funcţionare).
Conexiune în serie Ansamblu de elemente care se află în stare de succes (de

funcţionare), dacă şi numai dacă toate elementele astfel
conectate se află în stare de succes de funcţionare.
Index D
Termen Definiţie
Debit critic Valoare a debitului de abur livrat, sub care încep să apară
consecinţe economice (daune nerecuperabile).
Defectare de fabricaţie Defectarea unei entităţi este atribuită unei fabricaţii neconformă
cu concepţia entităţii sau cu prevederea de fabricaţie
specificată.
Defectare Încetarea aptitudinii unei entităţi de a îndeplini o funcţie cerută

(impusă).
Notă: După o defectare, entitatea se găseşte în stare de
7
NTE 005/06/00
nefuncţionare.
Defect Starea unei entităţi ca urmare a unei defectări.
Defect complet Defect care determină o inaptitudine totală a unei entităţi de a

îndeplini toate funcţiile cerute.
Defect parţial Defect care determină o reducere a aptitudinii unei entităţii de a

îndeplini funcţia cerută, fără însă a determina pierderea în
totalitate a acesteia.
Defect simplu Este defectul care nu determină producerea unor altor

evenimente asociate acestuia.
Defectare progresivă Defectare cauzată de evoluţia nefavorabilă în timp a

caracteristicilor unei entităţi, având ca efect potenţial
producerea unei pane.
Defectare minoră Defectare care afectează funcţionarea unei entităţi, dar

producând consecinţe neglijabile ei, sau mediului ei
înconjurător
Defectare parţială Defectare rezultată prin modificarea uneia sau mai multor
caracteristici ale entităţii, dar care nu conduce la dispariţia
totală a funcţiei cerute.
Defect pertinent Defectare considerată pentru interpretarea rezultatelor unei

încercări, în exploatare, sau pentru a se calcula o caracteristică
de fiabilitate.
Defectare primară Defectarea unei entităţi al cărei cauze directe sau indirecte nu
este o defectare sau o pană a unei alte entităţi.
Defectare prin uzură, îmbătrânire, Defectare a cărui probabilitate de apariţie creşte cu trecerea
degradare timpului, fiind un proces inerent al entităţii.
Defectare secundară Defectare a unei entităţi a cărei cauză directă sau indirectă
este o defectare sau o pană a unei alte entităţi.
Diagnosticare Ansamblu de operaţii efectuate pentru evaluarea stării tehnice

a unei entităţi, depistarea unor defectări progresive sau deja
produse, localizarea acestora şi identificarea cauzelor avariei.
Diagramă bloc Formalism logic care se întocmeşte în raport cu o anumită

stare de succes (de funcţionare) avută în vedere.
Notă: Logica diagramei bloc este o logică complementară arborelui

de defectare fiind posibil să se treacă de la o formă la alta prin

negare.
Disponibilitate asimptotică Disponibilitatea asimptotică reprezintă limita către care tinde

disponibilitatea momentană atunci când “t” tinde la infinit.
8
NTE 005/06/00
Disponibilitate Probabilitatea ca la un anumit moment un dispozitiv să se

găsească în stare de funcţionare.
Dispozitiv (vezi şi “entitate”) Orice element component, bloc, ansamblu, echipament,

subsistem sau sistem ce poate fi considerat de sine stătător în
cadrul unui sistem.
Durată Diferenţa între momentele extreme ale unui interval de timp.
Durată a mentenanţei Interval de timp pe parcursul căruia se efectuează o acţiune de

mentenanţă, inclusiv duratele suplimentare determinate de
elemente tehnice sau logistice.
Durată a unei avarii Durată de-a lungul căreia o entitate este în stare de
indisponibilitate ca urmare a unui defect.
Durată critică de întrerupere Valoare a duratei de întrerupere după care se produce o

variaţie bruscă a valorii daunelor specifice sau a consecinţelor
întreruperilor.
Durată cumulată Suma duratelor de timp (de staţionare în anumite stări)

caracterizate prin condiţii date, într-un interval de timp precizat.
Durată cumulată de funcţionare Suma duratelor de funcţionare pe o perioadă de timp precizată.
Durată cumulată de Intervalul de timp pe parcursul căruia o entitate se găseşte în

indisponibilitate stare de indisponibilitate.
Durată cumulată de nefuncţionare Suma duratelor de nefuncţionare pe o perioadă de timp

precizată.
Durata de alimentare cerută de Intervalul de timp în care consumatorul solicită asigurarea

un consumator continuităţii alimentării.
Durată de funcţionare Intervalul de timp pe durata căruia o entitate se găseşte în

stare de funcţionare.
Durată de funcţionare până la Durata cumulată a timpilor de funcţionare ale unei entităţi, din
defect momentul primei puneri în stare de disponibilitate până la
apariţia unui defect sau după o restabilire a stării de
disponibilitate a entităţii până la apariţia defectului următor.
Durată de funcţionare până la Durata de funcţionare a unei entităţi din momentul primei puneri
primul defect în stare de disponibilitate până la apariţia unui defect.
Durată de funcţionare între două Este intervalul de timp între momentul restabilirii stării de
defecte funcţionare după un defect şi momentul producerii defectului

următor.
Durată de înlocuire Intervalul de timp între momentul constatării stării de defect a

unei entităţi şi durata restabilirii funcţiunii acesteia prin
9
NTE 005/06/00
înlocuirea entităţii afectate (defecte).
Durată de disponibilitate Intervalul de timp pe parcursul căruia o entitate se găseşte în

stare de disponibilitate (indiferent dacă în această stare se
găseşte în regim de funcţionare sau rezervă).
Durată de indisponibilitate Intervalul de timp pe parcursul căruia o entitate se găseşte în

stare de indisponibilitate.
Durata de inspecţie Durata de timp pe parcursul căreia se efectuează inspectarea

unei entităţi.
Durată de nefuncţionare Intervalul de timp pe durata căruia o entitate se găseşte în stare

de nefuncţionare.
Durată de reparare Timpul cuprins între momentul începerii efective a acţiunii de

reparare şi cel al terminării acestei acţiuni.
Durată de restabilire Timpul de mentenanţă corectivă, pe durata căruia se

efectuează acţiunea de înlăturare a avariei defectului. (Este
cuprins între momentul producerii defectării şi momentul
restabilirii stării de disponibilitate).
Durata de testare Durata de timp pe parcursul căreia se efectuează testarea unei

entităţi.
Durata de viaţă Intervalul de timp de la intrarea în exploatare a unui element,

dispozitiv (instalaţie) până la scoaterea lui definitivă din
funcţiune.
Durată de viaţă utilă În condiţii date, intervalul de timp între un moment dat şi
momentul în care intensitatea de defect devine inacceptabilă.
Durată între defecte Durata între două defecte consecutive ale unei entităţi.
Durata maximă de restabilire Durata de restabilire, asociată unui anumit nivel de risc de
după o întrerupere evaluată în depăşire “r”.
perioada de referinţă T
Durata medie a unei reduceri a Raportul dintre durata probabilă de neasigurare a unor niveluri
debitului livrat sub anumite de debite critice în intervalul de timp (0, T) şi numărul mediu de
niveluri de debite critice Qc - reduceri ale debitului livrat sub aceste niveluri de debite critice
în intervalul de timp (0,T).
Durata medie de funcţionare Valoarea medie a timpului de funcţionare neîntreruptă până la

neîntreruptă defect.
+∞ ∞
M [T f ] = ∫ t f (t )dt = ∫ R(t )dt
−∞ 0
10
NTE 005/06/00
Durata medie reziduală de viaţă Valoarea medie a timpului restant de viaţă după o funcţionare
fără defect într-un interval [0,T].
∞
1
R (T ) T∫
M rez (T ) = R( x)dx
Durata medie totală de insucces Durata medie totală de insucces (de nefuncţionare) eliminare
(de nefuncţionare accidentală) în prin reparaţie corectivă sau/şi înlocuire în intervalul de timp
perioada de referinţă T (0,T).
Durata medie totală de Durata medie totală a stărilor de insucces (de nefuncţionare)
nesatisfacere a puterii cerute la eliminare prin reparaţii sau/şi înlocuiri în intervalul de timp (0,
diferite niveluri de puteri T), în cursul cărora nu sunt satisfăcute anunite niveluri de puteri
caracteristice în perioada de caracteristice.
referinţă T
Durata medie totală de succes Durata medie a stărilor de succes (de funcţionare) în intervalul
(de funcţionare) în perioada de de timp (0, T).
referinţă T
Durata misiunii Perioadă de timp de funcţionare, cerută unei entităţi sau unui
element, de-a lungul căreia aceasta trebuie să îndeplinească o
funcţie specificată în condiţii date.
Durata probabilă de alimentare a Timpul mediu total, în cadrul duratei de alimentare cerute, în
unui consumator care consumatorul este alimentat.
Durata probabilă de nealimentare Timpul mediu total, în cadrul duratei de alimentare cerute, în
a unui consumator care consumatorul nu este alimentat.
Durata probabilă de neasigurare Timpul mediu total în intervalul de timp (0, T), în care se
a unor niveluri de debite critice în asigură anumite niveluri de debite critice.
perioada de referinţă T
Durata probabilă de nesatisfacere Timpul mediu total în intervalul (0,T) în care nu se asigură
a consumatorului de energie energia electrică sau debitul cerut de consumator.
electrice sau termică în perioada
de referinţă T
Durata probabilă de utilizare a Raportul dintre energia probabilă ce poate fi produsă în

puterii instalate în perioada de intervalul de timp (0,T) şi puterea instalată a grupului
referinţă T (centralei).
Durata totală a opririlor Reprezintă durata totala a opririlor accidentale cauzate de

accidentale în perioada de incidente (avarii) şi este inclusă în TN - durata totală a opririlor
referinţă – TA neplanificate în perioada de referinţă, care cuprinde, în plus, şi
opriri din cauze conjucturale, în urma unor restricţii externe.
Index E
11
NTE 005/06/00
Termen Definiţie
Element Entitate primară indivizibilă într-o analiză de fiabilitate.
Element (dispozitiv) în regim de Element sau dispozitiv destinat să intre în funcţiune sau să
aşteptare acţioneze la solicitarea unui alt element (dispozitiv) sau la
apariţia anumitor evenimente.
Elemen dependent Element ale cărui stări depind de stările altor elemente din
cadrul dispozitivului (instalaţiei) din care face parte sau/şi de
stările dispozitivului (instalaţiei) însuşi.
Element independent Element ale cărui stări nu depind de stările altor elemente din
cadrul dispozitivului (instalaţiei) din care face parte şi nici de
stările dispozitivului (instalaţiei) însuşi.
Energia medie nelivrată în Valoarea medie a energiei totale nelivrată la consumatori în

perioda de referinţă T. intervalul de timp (0,T).
Entitate Element, component, sistem, sub-sistem, dispozitiv, sau orice

unitate funcţională, care poate fi considerată în mod individual.
Entitate în rezervă Entitate a sistemului care poate prelua funcţiile alteia sau altor
entităţi, în cazul indisponibilizării acesteia.
Entitate în rezervă activă Entitate aflată în rezervă care poate prelua fără întrerupere (sau
cu o întrerupere considerată neglijabilă) funcţia programată.
Entitate în rezervă pasivă Entitate care se află într-o stare de aşteptare şi, la cerere,
poate să preia funcţia altei sau altor entităţi pe care le rezervă.
Entitate nereparabilă Entitate la care o defectare produsă face imposibilă refacerea

capacităţii sale funcţionale.
Entitate reparabilă Entitate care, în caz de defectare, prin reparare, poate

redobândi integral capacitatea funcţională.
Entitate testată periodic Entitate asupra căreia se efectuează testări periodice conform
unui program precizat.
Eveniment Schimbare care modifică starea sistemului cu referire la

siguranţa sa de funcţionare.
Exploatare Combinaţie a tuturor acţiunilor tehnice, operative, logistice şi

administrative destinate a permite îndeplinirea de către o
entitate a unei funcţiuni cerute, conform necesităţii, adaptând-o
la variaţiile unor condiţii specifice.
Index F
12
NTE 005/06/00
Termen Definiţie
Fiabilitate Probabilitatea unui dispozitiv de a îndeplini o funcţie impusă în

condiţii date, într-un interval de timp dat.
Fiabilitate asociată Fiabilitatea unei entităţi privită în contextul legăturilor

funcţionale pe care aceasta le are cu alte entităţi.
Fiabilitate intrinsecă Fiabilitatea proprie a unei entităţi, independentă de locul şi

legăturile funcţionale pe care aceasta le are cu alte entităţi.
Fiabilitate operaţională Fiabilitatea unei entităţi raportată la condiţii de funcţionare în

regim de exploatare.
Fiabilitatea condiţionată Probabilitatea ca o entitate să funcţioneze neîntrerupt pe un

interval [T, T+∆t], ştiind că a funcţionat neîntrerupt până la T.
R (T + ∆ t )
RT (T , T + ∆ t ) =
R (T )
Notă: Pentru distribuţia exponenţială:
e − λ ⋅(T + ∆t )
RT (T , T + ∆t ) = = e −λ ⋅∆t (λ=ct)
e −λ ⋅T
Pentru distribuţia Weibull:
T + ∆t b
−( )
a
e
R(T , T + ∆t ) = T
− ( )b
a
e
Index G
Termen Definiţie
Gradul de satisfacere a Raportul dintre durata probabilă de alimentare în intervalul de

alimentării consumatorului de timp (0,T) şi durata de alimentare cerută de consumator.
energie electrică în perioada de
referinţă T
Gradul de satisfacere a Raportul dintre mărimea intervalului de timp în care se asigură

alimentării consumatorului de un debit egal sau superior debitului cerut şi mărimea
energie termică în perioada de intervalului de timp (0,T).

referinţă T
Gradul de satisfacere a energiei Raportul dintre energia probabilă livrată şi energia cerută în
cerute în perioada de referinţă T intervalul de timp (0,T).
13
NTE 005/06/00
Gradul de utilizare a puterii Raportul dintre durata probabilă de utilizare a puterii disponibile
disponibile în perioada de şi mărimea intervalului de timp (0,T).
referinţă T
Gradul de utilizare a puterii Raportul dintre durata probabilă de utilizare a puterii instalate şi
instalate în perioada de referinţă mărimea intervalului de timp (0,T).
T
Index I
Termen Definiţie
Incident Perturbaţie accidentală care apare în instalaţiile de producere a

energiei electrice şi termice, în reţelele de transport şi
distribuţie a energiei electrice cu tensiunea peste 1 kV, care se
manifestă prin modificarea stării anterioare a ansamblurilor
funcţionale, prin abateri ale parametrilor funcţionali ai acestora,
în afara limitelor prevăzute prin reglementări sau contracte, sau
prin reduceri ale puterii electrice produse pe centrală sau pe
grupuri energetice, indiferent de efectul lor asupra
consumatorilor şi indiferent de momentul în care se produc.
Indicatori de siguranţă Caracteristici care definesc comportarea unor entităţi din punct
de vedere al siguranţei în funcţionare.
Indisponibilitate Incapacitatea unei entităţi de a îndeplini o funcţie cerută, în

condiţii date şi la orice moment de timp.
Indiponibilitatea datorată Indisponibilitatea unei entităţi pe perioada mentenanţei

mentenanţei corective corective (reparaţiilor).
Indisponibilitate datorată Indisponibilitatea unei entităţi pe perioada executării

mentenanţei preventive mentenanţei preventive.
Indisponibilitate datorată testării Indisponibilitatea unei entităţi pe perioada testării.

periodice
Indisponibilitate momentană Probabilitatea ca o entitate să nu fie în stare de a îndeplini o

funcţie cerută, la un moment dat, în condiţiile prestabilite.
Intensitatea (rata) de reparare Limita raportului între probabilitatea de terminare a unei operaţii
(acţiuni) de mentenanţă corectivă în intervalul (t, t+ δt), ştiind că
entitatea s-a aflat în reparare neîntreruptă până la momentul t
şi lungimea intervalului δt, când δt tinde la 0.
Notă: În cazul funcţiei exponenţiale, intensitatea de reparare este

sinonimă cu rata de reparare.
14
NTE 005/06/00
Intensitatea de defectare Limita raportului între probabilitatea condiţionată de defectare

într-un interval de timp dat (t, t+δt) – ştiind că entitatea a
funcţionat neîntrerupt până la momentul t – şi lungimea
intervalului δt, când δt tinde la zero.
f (t ) dF ( t )
λ (t ) = f (t ) =
R (t ) dt
Notă: În cazul funcţiei exponenţiale, intensitatea de defectare este
sinonimă cu rata de defectare.
Intensitatea medie de defectare – Media intensităţii momentane

de defectare pe un interval de timp specificat.
t2
1
λ ( t1 , t 2 ) =
t 2 − t1 ∫ λ ( t )dt
t1
Intensitatea medie de reparare Media intensităţii momentane de reparare pe un interval de timp

specificat.
1 t2
µ ( t1 ,t 2 ) = ∫ µ( t )dt
t 2 − t1 t1
Interval de inspecţie Interval de timp între două operaţii de inspectare a unei entităţi
în cadrul programelor de mentenanţă.
Interval de testare Interval de timp dintre două operaţii de testare succesive a unei
entităţi aflate în funcţionare sau aşteptare.
Interval de timp Interval între două momente de timp.
Index L
Termen Definiţie
Localizarea defectului Constă în precizarea de informaţii care să permită identificarea

defectului.
Index M
Termen Definiţie
Mecanism de defectare Procesul fizic, sau de altă natură, care a determinat defectarea.
15
NTE 005/06/00
Mentenabilitate Aptitudinea unei entităţi aflate în condiţii de utilizare date, de a fi

menţinută sau restabilită (reparată) într-o stare în care poate
îndeplini o funcţiune dată, dacă mentenaţa este efectuată în
condiţii date, cu proceduri şi mjloace prescrise.
t
∫
− µ ( τ ) dτ
M( t ) = 1 − e 0
Notă: Dacă legea de repartiţie este exponenţială atunci

mentenabilitatea este de forma: M ( t ) = 1 − e − µ ⋅t iar
µ(t)=µ=const
Mentenanţă Ansamblul tuturor acţiunilor tehnice şi organizatorice care se

execută asupra instalaţiilor şi componentelor acestora pentrua
menţinerea sau a restabilirea capacităţii de a-şi îndeplini
funcţia pentru care au fost proiectate..
Mentenanţă corectivă Mentenanţă efectuată după descoperirea unui defect şi

destinată a repune o entitate într-o stare de disponibilitate.
Mentenanţă cu oprire Mentenanţă cu afectarea funcţiilor entităţii, determinând

neîndeplinirea tuturor funcţiilor cerute.
Mentenanţă în funcţionare Operaţie de mentenanţă pe durata căreia nici una dintre

funcţiunile cerute nu este afectată sau degradată.
Mentenanţă preventivă Mentenanţă efectuată la intervale predeterminate de timp sau în

conformitate cu alte criterii prescrise, cu scopul reducerii
probabilităţii de defectare sau de degradare a funcţionării unei
entităţi.
Mentenanţă predictivă Mentenanţă preventivă care are obiectivul de a preveni cauzele

care generează fenomenele de degradare ale entităţilor.
Mentenanţă proactivă Mentenanţă preventivă care are obiectivul de a elimina cauzele

care generează fenomenele de degradare ale entităţilor.
Mentenanţă programată Mentenanţă efectuată în conformitate cu anumite intervale de

timp sau cicluri de funcţionare.
Mentenaţă preventivă Mentenanţă care nu este efectuată în baza unei planificări în

condiţională timp, ci în baza unor indicaţii referitoare la starea unei entităţi.
(Sinonim cu Mentenanţă Bazată pe Fiabilitate).
Misiune Funcţia programată pentru a putea fi realizată de către o

entitate.
Mod de defectare Efectul prin care este sesizat un defect.
Moment de timp Punct determinat pe o scală de timp.
16
NTE 005/06/00
Index N
Termen Definiţie
Numărul mediu de refuzuri ale Numărul mediu de refuzuri ale dispozitivului RAR în perioada
reanclanşării automate rapide de referinţă T.
(RAR) a liniilor.
Numărul de restabiliri prin acţiuni Numărul de acţiuni de restabilire prin sistemele RAR sau AAR.
ale automaticii
Numărul maxim de stări de Numărul de întreruperi eliminate prin reparaţii în perioada de

insucces (întreruperi) eliminate referinţă T, care se determină pentru un anumit nivel de risc de
prin reparaţii în perioada de depăşire r.
referinţă T
Numărul maxim de stări de Numărul de întreruperi eliminate prin manevre în perioada de

insucces (întreruperi) eliminate în referinţă T, care se determină pentru un anumit nivel de risc de
perioada de referinţă T depăşire “r”.
Numărul mediu de nesatisfaceri Numărul mediu de stări de insucces (de defecte) în intervalul de
ale diferitelor niveluri de puteri Nc timp (0,T), urmate de reparaţii sau/şi înlocuiri, în cursul cărora
caracteristice în perioada de nu sunt asigurate diferite niveluri de puteri.
referinţă T
Numărul mediu de reduceri ale Numărul mediu de stări de insucces (de nefuncţionare) în
debitului livrat la consumator sub intervalul de timp (0, T), în care debitul livrat la consumator este
anumite niveluri de debite critice sub valoarea debitelor critice.
Qc, în perioada de referinţă T
Numărul mediu de reduceri ale Numărul mediu de stări de insucces (de nefuncţionare) în
energiei electrice sau a debitului intervalul de timp (0,T), în care energia electrică sau debitul
livrat la consumator sub anumite livrat la consumator este sub valoari critice şi ale căror durate
niveluri critice, ale căror durate depăşesc duratele critice admise.
depăşesc duratele critice admise
în perioada de referinţă T
Numărul mediu de refuzuri ale Numărul mediu de refuzuri ale dispozitivelor de anclanşări
dispozitivelor anclanşării automate în perioada de referinţă T.
automate a rezervei
Numărul mediu de stări de Numărul mediu de defecte eliminate prin reparaţii sau/şi
insucces critice. înlocuire în perioada de referinţă T, a căror durată depăşeşte o
durată critică.
Numărul mediu de stări de Numărul mediu de treceri din stări de succes (de funcţionare)
insucces (de defecte) eliminate în stări de insucces (de nefuncţionare) în intervalul de timp
prin manevre manuale în (0,T), revenirea în stare de succes (de funcţionare) făcându-se
perioada de referinţă T. prin operaţii de manevră manuală.
Numărul mediu de stări de Numărul mediu de treceri din stări de succes (de funcţionare) în
17
NTE 005/06/00
insucces (de defecte) eliminate stări de insucces (de nefuncţionare) în intervalul de timp (0,T),
prin manevre automate în revenirea în stare de succes (de funcţionare) făcându-se prin
perioada de referinţă T. operaţii de manevră automată.
Numărul mediu de stări de Numărul mediu de treceri din stări de succes (de funcţionare) în
insucces (de defecte) eliminate stări de insucces (de nefuncţionare) în intervalul de timp (0,T),
prin reparaţii sau şi înlocuiri în revenirea în stare de succes (de funcţionare) făcându-se prin
perioada de referinţă. reparaţii sau/şi înlocuiri.
Numărul mediu total de stări de Numărul mediu de treceri din stări de succes (de funcţionare) în
insucces (de defecte) în perioada stări de insucces (de nefuncţionare) în intervalul de timp (0, T).
de referinţă T
Index O
Termen Definiţie
Oprire accidentală Oprire neplanificată a unor echipamente din instalaţiile de

producere, transport şi distribuţie a energiei electrice aflate în
exploatare, produsă în urma unor evenimente accidentale
(raportate ca incidente/avarii) cu cauze interne gestionarului de
instalaţii, cu sau fără repercusiuni privind alimentarea cu
energie electrică sau termică a consumatorilor.
Oprire în rezervă Oprirea comandată a unor echipamente din instalaţiile de

producere, transport şi distribuţie a energiei electrice aflate în
exploatare, echipamentul fiind disponibil.
Oprire planificată Oprire pentru executarea unor lucrări programate cu mult timp
înainte (cel puţin 4 săptămâni) care au o durată predeterminată
(de exemplu, oprire pentru efectuarea întreţinerilor, testelor şi
inspecţiilor periodice, dacă acestea sunt regulate şi sistematice
şi nu maschează o deficienţă particulară în cadrul entităţii).
Oprire neplanificată Oprirea (imediată sau întârziată) a unui echipament înainte de

următoarea oprire planificată, ca urmare a defectării unei
componente a acestuia sau din oricare altă cauză
neprogramată. Duratele lucrărilor neprevăzute în gol de
sarcină, duratele prelungirilor lucrărilor planificate peste durata
programată, duratele diverselor restricţii din cauze externe sau
conjuncturale sunt considerate ca durate de opriri neplanificate.
Index P
Termen Definiţie
18
NTE 005/06/00
Pană vezi Avarie
Performabilitate Capabilitatea unei entităţi de a-şi îndeplini funcţia programată

exprimată cu ajutorul unor mărimi fizice specifice procesului a
cărui funcţionare o asigură.
Perioadă de nesolicitare Interval de timp pe parcursul căruia utilizatorul unei entităţi nu

solicită ca entitatea să îndeplinească o anumită funcţie.
Perioadă de solicitare Interval de timp pe parcursul căruia utilizatorul unei entităţi cere
ca entitatea să se găsească în stare de a îndeplini funcţiile
cerute(solicitate).
Perioadă în aşteptare Intervalul de timp pe parcursul căruia o entitate este în

aşteptare (a unei solicitări).
Probabilitatea de funcţionare Probabilitatea ca un element, dispozitiv (instalaţie) să

neîntreruptă pe un interval de funcţioneze neîntrerupt pe un interval de timp (0,t).
timp (0,t) Sinonim: funcţie de fiabilitate.
Probabilitatea de asigurare a Probabilitatea de a dispune de o putere egală sau superioară

puterii cerute puterii cerute.
Probabilitatea de funcţionare Probabilitatea ca un element, dispozitiv (instalaţie) aflat în stare

neîntreruptă, condiţionată pe un de funcţionare la momentul t să rămână în această stare în
interval de timp (t, t+x) intervalul de timp (t, t+x). (Sinonim: funcţie de fiabilitatea pe
interval.)
Probabilitatea de insucces (de Probabilitatea ca un element, dispozitiv (instalaţie) să nu-şi

nefuncţionare) realizeze funcţia specificată.
Probabilitatea de răspuns la Probabilitatea ca în momentul solicitării entitatea solicitată să fie

solicitare disponibilă. Este egală cu raportul dintre numărul de solicitări
cu răspuns şi numătul total de solicitări.
Probabilitatea de nerăspuns la Probabilitatea ca în momentul solicitării entitatea solicitată să

solicitare nu răspundă. Este egală cu raportul între numărul de refuzuri la
solicitare şi numărul total de solicitări.
Probabilitatea de succes (de Probabilitatea ca un element, dispozitiv (instalaţie) să-şi

funcţionare) realizeze funcţia specificată.
Puncte de referinţă Puncte în raport cu care se evaluează valori pentru indicatori de

fiabilitate din cadrul unui sistem sau dispozitiv.
Index R
Termen Definiţie
19
NTE 005/06/00
Rata (intensitatea) de reparare, Probabilitatea condiţionată ca un element, dispozitiv (instalaţie)

respectiv de înlocuire care a funcţionat fără defectare până la momentul t să se
repare (respectiv să se înlocuiască), în următorul interval de
timp foarte scurt ∆ t(t→0), raportată la acest interval de timp.
Notă: În cazul funcţiei exponenţiale - rata de reparare este constantă

şi egală cu inversul valorii medii de restabilire.
Reabilitare Ansamblu de lucrări de mentenanţă complexe efectuate asupra

unei instalaţii prin care, fără modificarea tehnologiei iniţiale prin
se restabileşte starea tehnică şi de eficienţă a acestora la un
nivel apropiat de cel avut la începutul duratei de viaţă.
Redundanţă Existenţa în cadrul unui sistem a mai mult de o cale de a se

realiza o funcţie programată (cerută).
Refuz la solicitare Neîndeplinirea unei funcţii precizate în caz de solicitare.
Reparaţie Ansamblu al operaţiilor de mentenanţă corectivă efectuate

asupra unei entităţi.
Restabilire Ansamblu de acţiuni de readucere în stare de disponibilitate

după un defect a unei entităţi.
Retehnologizare Ansamblu de lucrări de înlocuire /modificare a unor tehnologii

existente uzate moral şi/sau fizic, utilizate în cadrul unor
înstalaţii, cu tehnologii bazate pe concepţii tehnice de dată
recentă, în scopul creşterii producţiei, reducerii consumurilor
specifice, scăderii cheltuielilor de exploatare şi întreţinere,
schimbării combustibililor sau a tehnologiilor de ardere,
reducerii emisiilor poluante etc.
Riscul ca diferenţa între numărul Probabilitatea ca diferenţa între numărul de stări de succes
de stări de insucces pentru două pentru cele două soluţii să fie mai mică decât valoarea ∆k în
soluţii să fie mai mică decât o perioada de referinţă T.
anumită valoare ∆k în perioada Notă: ∆k reprezintă valoarea diferenţei între numărul de stări de
de referinţă T insucces pentru cele două soluţii, care justifică investiţia suplimentară
∆c
∆c în soluţia mai sigură: ∆k = (d este dauna specifică pe
d
întrerupere).
Risc Produsul dintre probabilitatea de producere a unui eveniment

nedorit şi consecinţele asociate. Riscul reprezinză ameninţarea
că un eveniment, sau o acţiune va afecta în mod negativ o
organizaţie, sau după caz publicul, personalul, mediul
(proprietatea publică, sau privată) împiedecând atingerea unor
obiective sau implementarea cu succes a unor strategii.
Index S
20
NTE 005/06/00
Termen Definiţie
Schemă de calcul Reprezentarea prin simboluri grafice a logicii de funcţionare a

unei scheme tehnologice în raport cu o anumită stare de
succes (sau de insucces) avută în vedere.
Schemă tehnologică Reprezentarea grafică a legăturilor funcţionale existente între

elementele componente ale unui dispozitiv (instalaţie).
Securitate Aptitudinea unei entităţi de a evita, în condiţii date, producerea

de evenimente cu consecinţe critice sau catrostofale.
Serviciu Ansamblu de funcţii oferite unui utilizator din partea unei

organizaţii.
Siguranţa în funcţionare Ansamblu de proprietăţi care caracterizează capacitatea unei

entităţi sau sistem de a îndeplini o anumită funcţiune sau
misiune în condiţii de continuitate specificate şi factori care o
condiţionează: fiabilitatea, mentenabilitatea şi programul
logistic de mentenenţă.
Sistem Sistemul reprezintă un ansamblu determinat de entităţi care

realizează o misiune comună, în condiţii specificate.
Solicitare Cerinţa exercitării unei funcţiuni specificate la momente

determinate sau aleatoare.
Stare Situaţia unui element, dispozitiv (instalaţie) în raport cu o

funcţie specificată.
Stare critică Regim staţionar în care o instalaţie sau un sistem funcţionază

cu parametrii în afara limitelor normale
Stare de aşteptare Starea unei entităţi care fiind disponibilă nu este în funcţiune pe
o perioadă de timp dată.
Stare de diponibilitate Starea unei entităţi caracterizată prin aptitudinea acestei entităţi
de a îndeplini o funcţiune cerută, în ipoteza că sunt asigurate
condiţiile exterioare necesare.
Stare de funcţionare Starea unei entităţi în care este realizată efectuarea unei
acţiuni cerute (impuse).
Stare de indiponibilitate Starea unei entităţi caracterizate de o pană sau de

accidentală inaptitudinea de a îndeplini o funcţie cerută pe perioada unei
acţiuni de mentenanţă corectivă.
Stare de indisponibilitate Starea unei entităţi caracterizate de o acţiune de mentenanţă

programată preventivă.
Stare de insucces Stare în care o funcţie specificată nu este îndeplinită.
21
NTE 005/06/00
Stare de succes Stare în care o funcţie specificată este îndeplinită.
Starea de nefuncţionare Starea unei entităţi în care ea nu îşi realizează funcţia

programată.
Starea unui sistem Condiţia în care se află sistemul în raport cu starea elementelor
ce-l definesc.
Supraveghere Ansamblu de operaţii manuale automate destinate a observa

starea unei entităţi.
Index T
Termen Definiţie
Tăietură (implicant) Un ansamblu de elemente a căror defectare simultană conduce

la defectarea sistemului din care fac parte, independent de
stările celorlalte componente.
Tăietură minimală (implicant O tăietură (implicant) care nu conţine altă tăietură (implicant).
minimal)
Testare Operaţie de mentenanţă preventivă care are scopul să

identifice starea de bună funcţionare a unei entităţi care se află
în aşteptare sau rezervă (stand-by).
Timp de disponibilitate Perioada pe care entitatea se află în stare de disponibilitate,

adică suma timpului de funcţionare (TF) şi a timpului in care
entitatea este în rezervă, disponibilă (TR).
Timp de funcţionare neîntreruptă Timpul de funcţionare neîntreruptă a unei entităţi sau sistem din
până la avarie momentul intrării în funcţiune până la producerea avariei.
Timpul mediu de funcţionare între Valoarea medie a timpului de funcţionare între două defectări
două defecte (durata medie a (stări de insucces) consecutive ale unui element, dispozitiv
unei stări de succes sau durata (instalaţie).

medie de funcţionare)
Timpul mediu de funcţionare până Valoarea medie a timpului de funcţionare a unui element,
la primul defect (durata medie de dispozitiv (instalaţie) de la punerea lui în funcţiune până la
22
NTE 005/06/00
funcţionare neîntreruptă) primul defect.

∞
MTTF = ∫ R(t )dt
0
Notă: În cazul repartiţiei exponenţiale a perioadelor de funcţionare
neîntreruptă, timpul mediu de funcţionare între două defecte coincide
cu timpul mediu de funcţionare până la primul defect (dacă duratele
de restabilire pot fi neglijate în raport cu duratele de funcţionare).
Timpul mediu de reparare sau Valoarea medie a timpului cuprins în durata de restabilire,
timpul mediu de înlocuire afectat, exclusiv, acţiunilor propriu-zise de reparare sau
înlocuire.
Timpul mediu de restabilire Valoarea medie a timpului cuprins între stări de succes
(disponibilitate) succesive (vezi Durata de restabilire).
Timpul prevăzut pentru opriri voite Timpul din cadrul perioadei de referinţă în cursul căruia
elementul, dispozitivul (instalaţia) se opreşte voit din condiţiile
rezultate din procesul tehnologic.
IV. ACTE NORMATIVE DE REFERINŢĂ
Art. 5. – Aplicarea prezentului Normativ se face prin coroborarea acestora cu următoarele acte
normative:
a) Ordin ANRE nr. 20/2004 completat cu Ordin ANRE nr.35/2004 - Codul tehnic al reţelei electrice
de transport, revizia 1, cod ANRE : 51.1. 112.0. 01.27/08/04;
b) Decizia ANRE nr.101/2000 – Codul tehnic al reţelei electrice de distribuţie cod
ANRE:101.1. 113.0.01.06/06/00;
c) Ordin ANRE nr.25/2004 – Codul comercial al pieţei angro de energie electrică, cod
ANRE:22.2. 130. 01.05/07/99;
d) Ordin ANRE nr.17/2002 – Codul de măsurare a energiei electrice, cod
ANRE:17.1.127.0. 01.20/06/02;
e) Ordin ANRE nr.35/2002 – Regulament de conducere şi organizare a activităţii de mentenanţă,
cod ANRE: 35.1.2.0. 7.06/12.02;
f) Standardul de performanţă pentru serviciul de furnizare a energiei electrice la tarife
reglementate, cod ANRE:34.1.204.0.00. 27/08/99;
g) Contract-cadru pentru prestarea serviciului de transport, a serviciilor de sistem şi de
administrare a pieţei angro de energie electrică între C.N. TRANSELECTRICA şi [Beneficiar],
aprobat prin Ordinul Preşedintelui ANRE nr. 40 din 2004, publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr.1271 din 29.12.2004, cu modificările ulterioare;

h) Ordin ANRE nr. 8/2005 - NTE 004/05/00 - Normativ pentru analiza şi evidenţa evenimentelor
accidentale din instalaţiile de producere, transport şi distribuţie a energiei electrice şi termice.
23
NTE 005/06/00
V. PREMISE ŞI PRINCIPII GENERALE PENTRU ANALIZA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ A

FIABILITĂŢII INSTALAŢIILOR ENERGETICE
Art. 6. - Analizele de fiabilitate se împart în două categorii:

a. analize calitative;
b. analize cantitative.
Art. 7. - (1) Analiza calitativă a fiabilităţii are drept scop furnizarea de informaţii referitoare la felul
în care se reflectă diferitele moduri de defectare ale elementelor componente ale instalaţiei
analizate în funcţionarea acesteia.
(2) Într-o analiză calitativă de fiabilitate se parcurg următoarele etape:
a) Analiza Modurilor de Defectare şi a Efectelor defectărilor (AMDE) care are drept scop
identificarea defectelor posibile şi evaluarea consecinţelor acestora asupra funcţionării entităţii
(instalaţiei) analizate. În acest scop se folosesc formulare speciale de tipul celui prezentat în
Instrucţiunile de Aplicare.
b) Organizarea şi reprezentarea grafică a informaţiilor rezultate din AMDE sub forma unei scheme
logice (diagramă bloc sau arbore de defectare), care reprezintă prin simboluri grafice logica de
funcţionare a entităţii (instalaţiei).
(3) Analiza calitativă are următoarele obiective:
a) identifică punctele slabe în faza de proiectare sau de exploatare şi furnizează date pentru
acţiunile prioritare de eliminare a acestora;
b) evidenţiază defectele potenţiale şi evaluează importanţa sau criticitatea acestora;
c) furnizează informaţii necesare pentru analiza cantitativă de fiabilitate.
Art. 8. - Analiza cantitativă a fiabilităţii are drept scop cuantificarea sub forma unor indicatori
numerici a nivelului de fiabilitate pentru:
a) compararea a două sau mai multe soluţii din punctul de vedere al performanţelor privind
siguranţa în funcţionare;
b) demonstrarea încadrării valorilor indicatorilor de fiabilitate în anumite limite impuse în punctele
de referinţă sau de interfaţă cu alte sisteme, dispozitive (instalaţii), cum ar fi, de exemplu, între
partea convenţională şi cea nucleară a C.N.E sau între parteneri pe piaţa de energie;
c) depistarea unor verigi slabe în dispozitivele (instalaţiile) analizate;
d) preliminarea unor indicatori de continuitate a serviciului în contractele dintre furnizorii şi
beneficiarii unor servicii;
e) evaluarea unor indicatori specifici în domeniul exploatării operative a instalaţiilor şi reţelelor în
vederea asistării unor procese decizionale;
f) evaluarea unor indicatori specifici în domeniul optimizării unor condiţii de stabilire a programelor
de mentenanţă.
Art. 9. - Calculele de fiabilitate se elaborează considerându-se, în funcţie de scopul urmărit, că

entitatea (dispozitivul, instalaţia) este complet echipată în conformitate cu proiectul sau în raport cu
o anumită schemă operativă dată. În afara unor excepţii şi aplicaţii privind aspecte specifice, cum
ar fi activităţile de mentenanţă, în perioada pe care se efectuează calculul se consideră că, în
afara unor cazuri specifice, entitatea prezintă intensităţi de defectare şi de restabilire (reparare sau
înlocuire) constante şi, în consecinţă, distribuţii exponenţiale pentru duratele de funcţionare şi de
25
NTE 005/06/00
restabilire (reparare sau înlocuire).
Art. 10. - Analiza cantitativă a fiabilităţii schemelor tehnologice se realizează utilizând, de regulă,
ca scheme de calcul fie diagrame bloc, fie arbori de defectare.
Notă: Pentru instalaţiile părţii convenţionale ale C.N.E. se recomandă ca, în cazul în care calculele
se elaborează pentru a demonstra încadrarea valorilor indicatorilor de fiabilitate în anumite limite
impuse în punctele de interfaţă cu partea nucleară, ele să fie făcute în paralel, utilizând ambele
tipuri de scheme de calcul (diagrama bloc şi arborele de defectare).
Art. 11. - În cadrul oricărui calcul de preliminare a unor indicatori de fiabilitate este necesar să se
precizeze:
− Scopul (obiectivul) analizei;
− Punctul din dispozitiv (instalaţie) pentru care se determină aceşti indicatori;
− Starea de succes (sau de insucces);
− Funcţiunea (funcţiunile) analizată(e).
Art. 12. - Indicatorii de fiabilitate care, de regulă, se recomandă a fi evaluaţi pentru preliminarea
comportării diferitelor tipuri de entităţi (instalaţii, dispozitive) sunt cei prezentaţi în capitolele
următoare, ei urmând a fi selectaţi în funcţie de:
a) prevederile din alte acte normative;
b) indicatorii impuşi în anumite puncte de referinţă ale entităţilor (instalaţiilor) sau de interfaţă între
entităţi (sisteme, instalaţii, dispozitive);
c) necesităţile privind compararea sau selectarea unor soluţii ţinând seama de consecinţele
economice sau a altor consecinţe ale afectării condiţiilor de satisfacere a unor funcţiuni date;
d) indicatorii ceruţi prin temele studiilor sau proiectelor;
e) indicatorii de fiabilitate care fac obiectul unor relaţii contractuale între furnizorii şi beneficiarii de
servicii;
f) indicatori specifici unor activităţi din domeniul exploatării, conducerii operative sau al
mentenanţei;
Art. 13. - Pentru entităţi (instalaţii, dispozitive), scheme etc. caietul de sarcini sau tema studiilor sau
a proiectelor va trebui să conţină tipurile de indicatori urmăriţi, selectaţi dintre cei enumeraţi.
Art. 14. - Calculul indicatorilor de fiabilitate, în conformitate cu prezentul Normativ, se va face

pentru o perioadă de timp în care profilul entităţii (sistem, instalaţie, dispozitiv) analizate rămâne
acelaşi. Din această perioadă de timp se vor exclude durate semnificative ale reparaţiilor
planificate şi ale opririlor voite, acestea fiind mărimi deterministe care vor fi urmărite separat pentru
evaluarea unor indicatori de disponibilitate.
Art. 15. - Valorile parametrilor de fiabilitate, utilizate ca date de intrare în calcule sunt, de regulă,
cele prezentate de fabricile furnizoare pentru echipamentele fabricate de acestea. În lipsa acestora
se vor folosi fie valori rezultate din observaţii şi prelucrări proprii, fie valorile orientative prezentate
26
NTE 005/06/00
în Anexa 2 pentru principalele tipuri de echipamente componente ale instalaţiilor de vehiculare a

energiei electrice. Aceste valori cu caracter temporar, s-au obţinut pe baza prelucrării datelor din
exploatare sau din literatura tehnică de specialitate.
Note:
1. Se menţionează că, în Anexa 2, sunt prezentate ca titlu strict orientativ plaje de valori pentru
parametrii de fiabilitate. Alegerea valorilor parametrilor de fiabilitate din aceste plaje de valori se
recomandă a se face în funcţie de scopul urmărit, de nivelul de acoperire acceptat în calcule şi de:
− eventualele informaţii suplimentare privind calitatea echipamentelor componente;
− vârsta echipamentelor;
− perioada din an pentru care se efectuează calculul;
− nivelul de expunere la solicitări sau la fenomene determinate de mediul ambiant sau
anotimp.
2. În cazul echipamentelor noi sau modernizate se recomandă a se utiliza exclusiv indicatorii oferiţi
de fabricant şi numai în cazuri deosebite, când asemenea date nu pot fi obţinute, se recomandă
utilizarea unor valori.
3. Pentru obţinerea unor informaţii privind valabilitatea indicatorilor de fiabilitate evaluaţi, în funcţie
de parametrii utilizaţi ca date de intrare, aceştia pot fi parametrizaţi între valorile cele mai
defavorabile (λ maxim, µ minim) şi valorile cele mai favorabile (λ minim, µ maxim), rezultând, în
consecinţă (în cazul în care se admite modelarea cu o funcţie de distribuţie exponenţială), şi plaje
de valori în care sunt cuprinşi indicatorii de fiabilitate urmăriţi.
Art. 16. - Pentru analizele de fiabilitate care se efectuează în domeniul unor instalaţii electrice de
transport sau de distribuţie, se admite, de regulă, considerarea unor modele de calcul care
presupun independenţa stărilor pe care le parcurge o anumită entitate în raport cu cele ale altor
entităţi corespunzătoare sistemului, dacă raportul pentru entitatea analizată satisface condiţia λ/µ
< 0,05 (a se vedea Instrucţiunile de Aplicare).
Art. 17. - Pentru analizele de fiabilitate ale instalaţiilor electrice care urmăresc evaluarea numai a
numărului unor evenimente într-un interval de timp [0,T], se admite ca defectele triple să fie
neglijate. Necesitatea luării în considerare şi a acestor defecte (şi pentru evaluarea altor indicatori)
sa va stabili după caz.
Art. 18. – In vederea realizării unei bănci de date de fiabilitate corespunzătoare, pentru toate
tipurile de echipamente (electrice, termo şi hidromecanice) se va organiza şi gestiona în condiţii de
confidenţialitate impuse, o bază de date la CN Transelectrica. Această bază de date unitară va fi
reactualizată periodic în baza unor date primare de comportare în exploatare transmise la CN
Transelectrica de către toţi participanţii la piaţa de energie. Aceste date primare, vor fi actualizate
pe baza unei proceduri corespunzătoare elaborate şi difuzate sub coordonarea CN Transelectrica.
Parametrii caracteristici şi indicatorii astfel obţinuţi vor fi gestionaţi în condiţii de confidenţialitate şi
ţinuţi la dispoziţia factorilor interesaţi la cererea acestora.
27
NTE 005/06/00
VI PREVEDERI SPECIFICE PENTRU CALCULUL INDICATORILOR DE FIABILITATE ÎN

CAZUL REŢELELOR DE VEHICULARE A ENERGIEI ELECTRICE
Art. 19. - Indicatorii utilizaţi în cadrul acestor analize sunt, de regulă, cei prevăzuţi în acte
normative specifice şi pot fi completaţi şi/sau selectaţi/derivaţi dintre:
a) probabilitatea de asigurare a puterii cerute;
b) durata medie totală de nesatisfacere a puterii cerute la diferite niveluri de putere caracteristice
în perioada de referinţă T;
c) energia medie nelivrată în perioada de referinţă T;
d) gradul de (ne)satisfacere a energiei cerute în perioada de referinţă T;
e) gradul de (ne)satisfacere a alimentării consumatorilor de energie electrică în perioada de
referinţă T.
Art. 20. - La alegerea valorilor parametrilor de fiabilitate ai entităţilor se recomandă a se ţine seama
şi de eventualitatea variaţiei în timp a acestora, în funcţie de vârsta entităţilor.
Art. 21. - Pentru entităţile noi, parametrii de fiabilitate vor putea fi extrapolaţi (pentru primii ani de
funcţionare) pe baza studiilor de disponibilitate elaborate pentru entităţi similare, existente în
exploatare de dată relativ recentă.
28
NTE 005/06/00
VII PREVEDERI SPECIFICE PENTRU CALCULUL INDICATORILOR DE FIABILITATE ÎN

CAZUL NODURILOR DE SISTEM (STAŢII)
Art. 22. - De regulă, în cazul analizelor efectuate cu scopul alegerii sau optimizării unor soluţii
structurale, în funcţie de scopul urmărit, se vor determina toţi sau o parte dintre următorii indicatori
de fiabilitate:
a) probabilitatea de succes şi probabilitatea de insucces;
b) numărul mediu total de stări de insucces (de defecte) în perioada de referinţă;

c) numărul mediu de stări de insucces (de defecte) eliminate prin reparaţii sau înlocuiri (după
caz) în perioada de referinţă;
d) numărul mediu de stări de insucces (de defecte) eliminate prin manevre manuale în
perioada de referinţă;
e) numărul mediu de stări de insucces (de defecte) eliminate prin manevre automate în
f) durata medie de restabilire (prin reparaţie sau prin înlocuire);

g) durata medie totală de insucces (de nefuncţionare) în perioada de referinţă;
h) numărul mediu de stări de insucces induse din cauza efectuării unor manevre în schemă
în perioada de referinţă (facultativ);
i) riscul ca diferenţa între numărul de stări de insucces pentru două soluţii să fie mai mică
decât o anumită valoare ∆k în perioada de referinţă, diferenţă care ar justifica investiţii
suplimentare în soluţia mai sigură.
Note:
1.Indicatorii de fiabilitate Art. 22 a ÷ g se consideră a fi reprezentativi pentru nodurile de sistem,
selectarea lor făcându-se în funcţie de necesităţi după criteriile menţionate la Art. 12.
Indicatorul de la Art. 22. h) se va utiliza, în special, în cazurile în care departajarea unor scheme pe
baza celorlalţi indicatori de fiabilitate nu este suficient de semnificativă sau în cazul în care numărul
mediu de stări de insucces (de defecte) în perioada de referinţă ”T” este un indicator decisiv în
stabilirea performanţelor de fiabilitate ale unei scheme.
Indicatorii de la Art. 22. i) se calculează în cazul în care se compară pe criterii tehnico-economice
mai multe soluţii şi reprezintă riscul pe care şi-l asumă investitorul alegând o soluţie mai scumpă în
vederea obţinerii unor daune mai reduse.
În toate cazurile care fac obiectul unor analize de fiabilitate în cadrul unor instalaţii sau noduri de
sistem, trebuie definite punctele de referinţă (după caz, de interfaţă) în raport cu care se
determină valori ale indicatorilor, precum şi ceea ce se înţelege prin starea de succes (de
insucces) în îndeplinirea unei funcţii date.
29
NTE 005/06/00
Art. 23. - Indicatorii de fiabilitate menţionaţi la Art. 22 trebuie calculaţi separat pentru fiecare dintre
funcţiunile pe care le îndeplineşte nodul analizat în raport cu punctele de referinţă, şi anume:
¾ evacuare de putere;
¾ injecţie de putere;
¾ transfer de putere.
Art. 24. - În cazurile în care calculele de fiabilitate se fac pentru stabilirea performanţelor
instalaţiilor din sistem (staţiilor) ca atare (fiabilitate intrinsecă), se vor considera ca elemente
componente numai acelea care fac parte integrantă din instalaţie (staţie), limitele lor fiind bornele
de ieşire ale separatoarelor diferitelor circuite racordate, prin care nodul este racordat în sistem.
Art. 25. - În cazul în care calculele de fiabilitate se fac pentru stabilirea performanţelor ţinând
seama şi de efectul reţelelor concurente în nod (fiabilitate asociată), se vor lua în considerare şi
liniile de alimentare până la barele nodurilor învecinate.
Notă: Dacă legături cu noduri învecinate sunt realizate numai prin câte o singură cale, se vor lua în
considerare şi indicatorii existenţi la punctele de racord ale căilor respective.
Art. 26. - La determinarea stărilor de insucces (de nefuncţionare) de pe barele colectoare ale
staţiilor de conexiune şi transformare se vor avea în vedere:
¾ defectele de pe bara propriu-zisă;
¾ defectele de pe separatoarele racordate la bare;
¾ efectele selectării incorecte a defectelor pe elementele racordate.
Notă: Pentru a ţine seama de acest efectele unor refuzuri de selectare a defectelor, se determină
“numărul mediu de refuzuri de separare corectă ” a unor defecte de pe ansamblurile funcţionale
racordate la barele respective prin înmulţirea (pentru fiecare circuit racordat la bare) a numărului
mediu de solicitări (defecte) în perioada de referinţă “T” cu intensitatea de refuz la solicitare a
sistemului combinat de comutare (protecţie şi organe de execuţie) asociat, exprimată în refuzuri
pe solicitare (a se vedea Anexa 2).
Numărul mediu total de solicitări pe fiecare întrerupător se determină astfel:
valoarea intensităţii de defectare corespunzătoare defectelor permanente şi nepermanente ale
LEA (inclusiv cele eliminate prin RAR), din Anexa 2 se înmulţeşte cu lungimea liniei şi se împarte la
valoarea kRAR din Anexa 2.
Se menţionează că restabilirea funcţionării barei după refuzul de separare a defectului se face prin
manevre, spre deosebire de defectele în bară sau din separatorii racordaţi la bară, pentru care
restabilirea se face prin reparaţii.
În cazul unor calcule de fiabilitate aproximative, având un caracter orientativ, în funcţie de tipul
echipamentelor, în mod acoperitor, se poate proceda astfel: se înmulţeşte Σλii cu un coeficient
subunitar k1 (0,05≤k1≤0,1), care aproximează acea parte a defectelor neseparate care au ca efect
deconectarea barei pe care sunt racordate celulele respective (λi reprezintă suma intensităţilor de
defectare, exprimate în unităţi de timp, ale întrerupătoarelor celulelor racordate pe acelaşi sistem
de bare, care, în cazul refuzului de funcţionare corectă, conduc la o stare de insucces).
Art. 27. - In cazul staţiilor de conexiune sau de transformare, în care secţiile de bare sunt
conectate între ele printr-un întrerupător a cărui defectare conduce la pierderea ambelor secţii,
această defectare va fi considerată defect simplu (având drept consecinţă pierderea ambelor
30
NTE 005/06/00
secţii/sisteme de bare), cu intensitatea de defectare λ' = k4⋅λ, unde k4=0,05 şi λ este intensitatea
de defectare a întrerupătorului fără luarea în considerare a dispozitivelor de acţionare.
Art. 28. - Pentru căderea unui ansamblu de două sisteme de bare colectoare paralele se va lua în
considerare şi extinderea unui defect de pe un sistem de bare pe celălalt, cu o intensitate de
defectare λ' = k2⋅(λ1+λ2), unde λ1 şi λ2 sunt intensităţile de defectare echivalente ale sistemelor
de bare 1 şi, respectiv 2 , iar k2 un coeficient subunitar (0,02≤ k2 ≤0,05).
31
NTE 005/06/00
VIII PREVEDERI SPECIFICE PENTRU CALCULUL INDICATORILOR DE FIABILITATE ÎN

PUNCTE DE INTERFAŢĂ
Art. 29. - Indicatorii de fiabilitate care se vor putea calcula sunt următorii (dintre care unii sunt
comuni cu cei de la Art. 22:
a) numărul mediu total de stări de insucces (de defecte) în perioada de referinţă;
b) numărul mediu de stări de insucces (de defecte) eliminate prin reparaţii sau/şi înlocuiri în
c) numărul mediu de stări de insucces (de defecte) eliminate prin manevre manuale în perioada
de referinţă;
d) numărul mediu de stări de insucces (de defecte) eliminate prin manevre automate în perioada
de referinţă.
Notă: La determinarea acestui indicator de fiabilitate, după caz, se vor avea în vedere valorile lui
kAAR şi kRAR prezentate în Anexa 2.
e) durata medie de reparaţie sau durata medie de înlocuire;

f) gradul de satisfacere a alimentării consumatorului de energie (electrică sau termică) în
g) probabilitatea de succes (de funcţionare) şi probabilitatea de insucces (de nefuncţionare);
h) durata medie totală de succes (de funcţionare) în perioada de referinţă;
i) numărul mediu de stări de insucces (de defecte) eliminate prin reparaţii sau/şi înlocuiri în
perioada de referinţă, a căror durată depăşeşte o durată critică tc ;
j) numărul maxim anual de întreruperi eliminate prin reparaţii;
k) numărul maxim anual de întreruperi eliminate prin manevre;
l) numărul maxim total de întreruperi (indiferent de durate);
m) durata maximă de restabilire a unei întreruperi;
n) probabilitatea producerii unui număr de întreruperi a căror durată depăşeşte o anumită valoare
tc.
Art. 30. - Indicatorii de la Art. 29. a ÷ l servesc pentru compararea soluţiilor structurale ale
instalaţiilor şi reprezintă un nomenclator din cuprinsul căruia, după caz, pot fi selectaţi numai unii
dintre ei. Indicatorii de la Art. 29. m) şi n) servesc exclusiv la precizări în relaţii cu parteneri de la
punctele de interfaţă.
Art. 31. - În cazul în care consumatorii de energie electrică sunt alimentaţi cu energie şi din
centrale locale din SEN, acestea vor fi considerate ca surse distincte numai în cazul în care, la
dispariţia alimentării din reţea, centralele îşi menţin total sau parţial capacitatea de a livra energie.
Art. 32. - Referitor la evaluarea indicatorilor în instalaţiile de conexiuni şi transformare se vor avea
în vedere şi prevederile de la Art. 25 ÷ 27.
32
NTE 005/06/00
Art. 33. - Indicatorii de fiabilitate menţionaţi la Art. 29 se vor calcula, de regulă, utilizând după caz,
unul din procedeele de calcul prezentate în Instrucţiunile de Aplicare – Anexa 1 la §3.2.
Pentru instalaţiile de automatizări, protecţii, surse de intervenţie etc. se vor avea în vedere
principiile de calcul prezentate la Cap. 5 din Instrucţiunile din Anexa 1.
Art. 34. - Pentru caracterizarea, într-un mod cât mai sintetic şi verificabil, a nivelului de fiabilitate
(caracterizat sub aspectul continuităţii şi al cantităţii) în îndeplinirea funcţiunii de vehiculare a unei
puteri electrice sau unui debit de căldură, indicatorii sintetici care servesc la stabilirea unor condiţii
de siguranţă în realizarea acestor funcţiuni la nivelul punctelor de interfaţă pot fi selectaţi, după
caz, dintre următorii:
a) numărul maxim de afectări, într-un interval precizat, a unei funcţiuni definite [0,T] a căror
durată nu depăşeşte o anumită valoare dată admisă, convenită a nu fi critică pentru beneficiarul
serviciului (td=tcr=0 sau td=tcr≠0). Valoarea acestui indicator se stabileşte în condiţia acceptării de
către furnizorul de servicii a unui risc de depăşire a valorii precizate (convenite).
În cazul convenirii unor anumite valori pentru indicatorul menţionat se va avea în vedere că nivelul
riscului asumat de furnizorul de servicii poate varia considerabil şi în funcţie de mărimea
intervalului [0,T] în raport cu care se convine o anumită valoare a indicatorului.
De asemenea, în funcţie de caz, pot fi selectaţi, cu titlu informativ, şi unii dintre tipurile de indicatori
menţionaţi în Cap. VI , VII, IX÷ XII.
b) probabilitatea de nerăspuns la solicitarea efectuării seviciului convenit, acest indicator se
recomandă a fi urmărit în cazurile în care anumite servicii (îndeplinirea unor anumite funcţiuni) nu
sunt solicitate în mod continuu, fie că sunt programate, fie că sunt solicitate la anumite intervale de
timp, cum este, de exemplu, solicitarea intrării în funcţiune a unei CHE de vârf.
Art. 35. - În figura 8.1 se prezintă localizarea de principiu a unor puncte de interfaţă generice între
diferiţi participanţi la piaţa de energie.
33
NTE 005/06/00
Surse de Surse hidro Surse nucleare

combustibil fosil
Centrale Centrale CNE

hidro-electrice
termo-electrice
Sistem vecin I Sistem vecin

RET
Reţeaua de
110 kV
Reţeaua de
distribuţie
Punct de interfaţă Consumator
Fig.8.1
34
NTE 005/06/00
IX PREVEDERI SPECIFICE PENTRU CALCULUL INDICATORILOR DE FIABILITATE ÎN

CAZUL CENTRALELORELECTRICE (CTE, CET, CT şi CHE)
Art. 36. - Indicatorii de fiabilitate recomandaţi şi calculaţi în punctele de referinţă (de interfaţă), de
livrare a energiei electrice în reţea, diferă în raport cu funcţia îndeplinită.
Astfel, se vor deosebi:
A. Indicatori care se referă la primirea din reţea a energiei electrice
necesare pentru alimentarea serviciilor proprii;
B. Indicatori care se referă la livrarea energiei (electrice şi termice) în reţea.
Art. 37. - Indicatorii din categoria A se vor evalua în punctele de interfaţă (a se vedea fig. 9.1.a şi
9.1.b) în conformitate cu cele menţionate la Cap.VIII, cu observaţia că aceştia vor putea fi
completaţi cu: “probabilitatea de răspuns la solicitare şi funcţionare pe durata misiunii”
Reţea
(RET sau RED)
110kV
110kV/MT
~ ~
MT/JT MT/JT
Energie
termică Serv. proprii
Serv. proprii
Fig. 9.1.a.
Fig.9.1.b.
Centrale termoelectrice
Centrale hidroelectrice
Art. 38. - Indicatorii din categoria B vor fi cei stabiliţi prin reglementările specifice sau cei conţinuţi
în contracte şi se vor selecta în conformitate cu cele menţionate la capitolele VII şi VIII.
Art. 39. - Pentru unităţi distincte (blocuri, turbogeneratoare sau hidrogeneratoare) se pot
determina, în funcţie de necesităţi, pentru diferite niveluri de putere caracteristice, indicatorii de
fiabilitate menţionaţi la Art. 22.
Art. 40. - Pentru ansamblurile funcţionale (subsisteme tehnologice) electrice sau mecanice din
cadrul centralelor, tipurile de indicatori de fiabilitate care urmează a fi calculaţi nu fac obiectul
normativului, ei urmând a fi selectaţi dintre cei enumeraţi la Art. 22, în funcţie de scopul calculului
de fiabilitate.
Art. 41. - Pentru subansamblurile electrice se va ţine seama şi de prevederile de la Art. 25. ÷ 27.,
iar pentru subansamblurile termomecanice se va ţine seama de prevederile de la Art. 27, cu
35
NTE 005/06/00
menţiunea că secţiile de bare se echivalează cu secţii de conducte, iar întrerupătoarele cu vane de

legătură, între aceste secţii, coeficientul k4 stabilindu-se de la caz la caz, în funcţie de tipul vanei.
Art. 42. - Pentru stabilirea profilului de echipare a unor centrale cu blocuri, cazane, turbine etc. se
utilizează procedeul de calcul bazat pe metoda binomială.
Pentru determinarea elementelor necesare calculului indicatorilor menţionaţi la Art. 36 şi pentru
analiza schemelor tehnologice termomecanice din centrale se va alege, după caz, unul dintre
procedeele prezentate în Instrucţiunile de Aplicare din Anexa 1, la §3.2.
Pentru instalaţiile de automatizări, protecţii, surse de intervenţie etc. se vor avea în vedere
principiile de calcul prezentate la Cap. XI.
Art. 43. - Pentru centralele electrice cu funcţionare “la vârf” se vor putea evalua şi indicatorii de la
Art. 54.
36
NTE 005/06/00
X PREVEDERI SPECIFICE PENTRU CALCULUL INDICATORILOR DE FIABILITATE IN CAZUL

LINIILOR ELECTRICE
Art. 44. - În cazurile în care interesează şi întreruperile de durată foarte scurtă, se vor lua în
consideraţie şi întreruperile având durata pauzei de RAR.
Art. 45. - Calculul indicatorilor de fiabilitate pentru liniile electrice cu dublu circuit se face
considerând ca stări de insucces atât întreruperea unui circuit, cât şi întreruperile simultane ale
ambelor circuite. În schemele conţinând linii electrice aeriene cu dublu circuit trebuie luată în
considerare şi eventualitatea scoaterii simultane din funcţiune a ambelor circuite, ca urmare a
extinderii unui defect de pe un circuit pe celălalt, sau afectarea simultană a ambelor circuite. În
lipsa unor date provenite din observarea comportării în exploatare, un asemenea defect va fi
considerat cu o intensitate de defectare λ2 = 2 × k3 × λ1 unde λ1 este intensitatea de defectare a
unei linii cu simplu circuit, iar k3 este un coeficient subunitar (0,1≤k3≤0,2).
Art. 46. - În cazul liniilor cu circuite multiple se va ţine seama atât de eventualitatea unor necesităţi
de întrerupere a unor circuite pentru situaţiile în care acestea trebuie deconectate în vederea
admiterii la lucru la un circuit defect, cât şi de evenimente care pot constitui defect simplu pentru
întreruperea simultană a mai multor circuite (de exemplu: rupere de stâlpi, atingere de
conductoare între circuite, conturnări inverse etc.).
Art. 47. - Indicatorii de fiabilitate care vor fi calculaţi pentru liniile electrice sunt următorii:
a) numărul mediu de stări de insucces (de defecte) eliminate prin reparaţii în perioada de
referinţă T;
b) numărul mediu total de întreruperi în perioada de referinţă T;
c) probabilitatea de insucces (de nefuncţionare);
d) durata medie totală de insucces (de nefuncţionare) în perioada de referinţă T;
e) durata medie de reparaţie.
Art. 48. - Pentru alte situaţii, ca de exemplu, analiza siguranţei de evacuare a puterii dintr-o
centrală electrică mare sau a siguranţei în alimentarea unui consumator important, se va urmări
selectarea indicatorilor de fiabilitate specifici cazului dat, ţinând seama şi de criteriile prezentate la
Art. 12. Aceşti indicatori de fiabilitate pot fi determinaţi şi pe baza prelucrării datelor din exploatare
pentru linii electrice care funcţionează şi sunt exploatate în condiţii similare.
Art. 49. - Indicatorii de fiabilitate menţionaţi la Art. 47 se pot determina utilizând unul din
procedeele prezentate la Cap.3.2 din Instrucţiuni – Anexa 1, în funcţie de restricţiile şi
recomandările enunţate pentru fiecare din aceste procedee.
37
NTE 005/06/00
XI PREVEDERI SPECIFICE PENTRU CALCULUL INDICATORILOR DE FIABILITATE AI

INSTALAŢIILOR TEHNOLOGICE CU ELEMENTE ÎN REGIM DE AŞTEPTARE
Art. 50. - Calculul indicatorilor de fiabilitate pentru instalaţiile tehnologice cu elemente în regim de
aşteptare cum sunt:
− sisteme de protecţie şi automatizări;
− Grupuri Diesel de intervenţie;
− centrale hidroelectrice de “vârf ”, etc.
se face considerând ca stare de succes şi răspunsul la solicitare şi, după caz, funcţionarea lor
neîntreruptă pe durata solicitării (a misiunii).
Art. 51. - Pentru instalaţiile cu elemente în regim de aşteptare care se testează periodic, indicatorii
de fiabilitate se determină în funcţie de intervalul de timp cuprins între două teste succesive.
Art. 52. - În cazul sistemelor de protecţie şi automatizări, indicatorii de fiabilitate se calculează atât
în raport cu defectele ce conduc la refuzuri de acţionare, cât şi în raport cu defectele ce conduc la
acţionări eronate (false sau neselective) ale acestor instalaţii, cu observaţia că, sub acest ultim
aspect, instalaţiile nu se încadrează în domeniul instalaţiilor ”în aşteptare”.
Art. 53. - Fiabilitatea acestor instalaţii se poate analiza considerându-le ca:

− instalaţii de sine stătătoare (fiabilitate intrinsecă) – în general, când se
compară performanţele de fiabilitate a mai multor instalaţii analizate),
− în ansamblu cu instalaţiile primare care le solicită (fiabilitate asociată) –
atunci când se urmăreşte stabilirea performanţelor reale de comportare a
ansamblului instalaţie primară - instalaţie în regim de aşteptare.
Art. 54. - Pentru evaluarea fiabilităţii intrinseci (instalaţiile considerate de sine stătătoare) se vor
calcula, după caz, următorii indicatori de fiabilitate:
a) probabilitatea de a nu răspunde la solicitare;
b) probabilitatea de întrerupere a funcţionării (de afectare a îndeplinirii funcţiunii) pe un interval
de timp (0,t) considerat a fi durata unei misiuni (de exemplu, în cazul agregatelor Diesel de
intervenţie, electropompe de incendiu, centralele hidroelectrice de vârf, etc.);
c) durata medie de funcţionare neîntreruptă;
Notă: Indicatorii menţionaţi mai sus se evaluează indiferent de faptul că se urmăreşte fiabilitatea
intrinsecă sau asociată şi cu referire la anumite intervale între acţiuni de mentenenţă preventivă
sau durate impuse de funcţionare fără defecte.
Art. 55. - Pentru instalaţiile cu elemente în regim de aşteptare considerate în ansamblu cu

instalaţiile primare care le solicită, se vor calcula, de la caz la caz, următorii indicatori de fiabilitate:
a) probabilitatea de funcţionare neîntreruptă pe un interval de timp (0,t), care reprezintă
probabilitatea de a nu avea misiuni fără succes în acest interval de timp, ţinând seama şi de
38
NTE 005/06/00
numărul de solicitări;
b) probabilitatea de a avea cel puţin un defect în intervalul de timp (0,t), care reprezintă
probabilitatea (riscul) de a avea cel puţin o misiune fără succes în acest interval de timp, ţinând
seama de numărul de solicitări;
c) numărul mediu total de stări de insucces (de defecte) în perioada de referinţă T, care reprezintă
numărul mediu de solicitări fără răspuns în perioada de referinţă T.
Art. 56. – Indicatorii de fiabilitate menţionaţi se vor determina pe baza principiilor de calcul
prezentate în Instrucţiuni – Anexa 1, la Cap.5.
39
NTE 005/06/00
XII PREVEDERI PRIVIND ACTIVITATEA OPERATIVĂ ŞI DE MENTENANŢĂ
Art. 57. - Activităţile din domeniile operative sau/şi de mentenenţă pot beneficia de asistarea
proceselor decizionale prin utilizarea calcului probabilist şi de aplicaţii ale managementului riscului.
Art. 58. - Indicatorii care pot fi urmăriţi în domeniile de activitate menţionate se referă la:
a) evaluarea efectului asupra siguranţei în funcţionare a duratelor de staţionare (indisponibilizări
accidentale sau programate) ale unor entităţi componente ale unor sisteme sau dispozitive
constitutive ale reţelelor electrice sau ale altor instalaţii, considerate ca admisibile din punct de
vedere al unor valori de risc acceptate pentru funcţionarea acestor sisteme;
b) evaluarea intervalelor între acţiuni de mentenanţă preventivă atât pentru instalaţii cu regim de
funcţionare continuă, cât şi pentru instalaţii “în aşteptare”, prevăzute cu semnalizare automată a
defectelor şi fără semnalizare automată a defectelor;
c) evaluarea duratei de viaţă reziduală după o funcţionare fără defecte (pertinente) pe o durată T;
d) evaluarea influenţei unor acţiuni de mentenanţă preventivă sau corectivă asupra duratelor de
funcţionare până la o acţiune viitoare.
Notă: În evaluările menţionate mai sus se vor avea în vedere condiţiile de calcul adecvate în
cazul în care entităţile componente manifestă fenomene (evidente) de degradare în timp, pe
orizontul pe care se efectuează calculele. În acest sens se recomabndă utilizarea funcţiei
Weibul.
40
NTE 005/06/00
ANEXA 1
INSTRUCŢIUNI DE APLICARE
41
NTE 005/06/00
CONŢINUT
Pag.
1. GENERALITĂŢI......................................................................................................................................................................43
1.1 Domeniu de aplicare............................................................................................................................................................43
1.2 Denumiri, definiţii şi notaţii utilizate......................................................................................................................................43
1.3 Informaţia necesară calculelor.............................................................................................................................................43
1.4 Premise generale de calcul.....................................................................................................,............................................43
2. PRINCIPII DE REALIZARE A SCHEMELOR DE CALCUL.....................................................................................................45
2.1. Diagrama bloc ......................................................................................................................................................................45
2.2. Arborele de defectare............................................................................................................................................................49
2.3 Consideraţii privind transpunerea corectă a unei scheme tehnologice într-o schemă de calcul..............................................51
2.4. Luarea în considerare a acţiunilor de mentenanţă preventivă la întocmirea schemei de calcul..................................................55
3. METODE ŞI MODELE DE CALCUL AL FIABILITĂŢII DISPOZITIVELOR (INSTALAŢIILOR) ENERGETICE...........................57

3.1. Fiabilitatea funcţionării neîntrerupte a unei instalaţii.......................................................................................................................59
3.2. Modelarea funcţionării entităţilor prin procese stochastice de tip Markov cu timp continuu............................................................71
3.3. Metoda Monte-Carlo......................................................................................................................................................................104
4. ÎNTRERUPERI ÎN FUNCŢIONAREA SCHEMELOR TEHNOLOGICE CAUZATE DE MANEVRE..............................................106

5. ASPECTE SPECIFICE PRIVIND FIABILITATEA INSTALAŢIILOR CU ELEMENTE ÎN REGIM DE AŞTEPTARE....................107
6. CONSIDERAREA FENOMENELOR DE DEGRADARE SAU DE ÎMBĂTRÂNIRE......................................................................116
7. PRIVITOR LA APLICAŢII ALE MANAGEMENTULUI RISCULUI ÎN DOMENIUL ACTIVITĂŢII
OPERATIVE ŞI AL MENTENANŢEI......................................................................................................................................124
42
NTE 005/06/00
1. GENERALITĂŢI
Notă: Se recomandă parcurgerea integrală a textului prezentelor instrucţiuni de calcul,

indiferent de specificul instalaţiei care face obiectul unei analize de fiabilitate.
1.1. Domeniul de aplicare

Prezentele instrucţiuni de calcul precizează principii generale de evaluare a indicatorilor de
fiabilitate, în conformitate cu prevederile din Normativ.
1.2. Denumiri, definiţii şi notaţii utilizate

Terminologia utilizată în cadrul prezentelor Instrucţiuni de calcul este cea indicată în Normativ la
Cap. III.
1.3. Informaţia necesară calculelor

La efectuarea calculelor de fiabilitate sunt necesare următoarele informaţii referitoare la dispozitivul
(instalaţia) care urmează a fi studiat:
1.3.1. schema tehnologică sau şi obiectul calculelor;
1.3.2. caracteristicile funcţionale ale elementelor componente ale schemei tehnologice;
1.3.3. parametrii de fiabilitate la nivelul de detaliere necesar;
1.3.4. funcţiunile analizate;
1.3.5. starea (stările) de succes, respectiv de insucces rezultate din funcţiunea (funcţiunile)
specificată pentru entitatea respectivă;
1.3.6. punctele din schema tehnologică în care sunt urmărite aceste stări;
1.3.7. perioada de referinţă pentru calcul (orizontul de calcul)
1.3.8. nomenclatorul indicatorilor de fiabilitate (sau a altor tipuri de indicatori) urmăriţi prin
calcul.
1.4. Premise generale de calcul

Premisele generale de calcul prezentate în cele ce urmează se referă la tipurile de entităţi
(sisteme, instalaţii, dispozitive) prezentate în Normativ.
Premisele generale de calcul sunt următoarele:
1.4.1. Orice element component al unui dispozitiv (instalaţie) energetic se poate afla într-
una din următoarele situaţii (stări):
− funcţionare (normală sau degradată);
− MC – mentenanţă corectivă (reparare sau înlocuire în urma unui defect);

− MP – mentenanţă preventivă (reparaţie planificată, revizie, etc.);
− rezervă sau aşteptare.

1.4.2. După defectare, acţiunea de MC începe imediat (elementul intră imediat în reparaţie
sau se înlocuieşte), iar în urma reparaţiei recapătă integral toate proprietăţile pe
care le-a avut înainte de apariţia defectului. Excepţie fac entităţile în regim de
43
NTE 005/06/00
aşteptare, la care momentul iniţierii acţiunii de restabilire după un defect depinde de

intervalul dintre acţiunile de mentenanţă preventivă (în urma cărora se constată
defectul) sau/şi de nivelul de autosemnalizare (semnalizare automată) a defectelor.
(a se vedea Cap.5).
1.4.3. Restabilirea stării de succes (de funcţionare) a unei entităţi în urma unui defect se
poate realiza prin:
− reparaţie;
− înlocuire;
− manevre manuale;
− manevre automate.
1.4.4. În cazul general, se va considera că duratele de funcţionare între două defecte
şi duratele de restabilire ale elementelor componente ale unei entităţi (dispozitiv,
instalaţie) sunt variabile aleatoare repartizate conform unei funcţii de repartiţie
exponenţiale.
1.4.5. De la caz la caz, în funcţie de indicatorii urmăriţi, de tipul entităţilor componente ale
unei scheme tehnologice şi de faptul că s-a constatat sau se estimează că, de-a
lungul intervalului de calcul, se pot produce efecte ale unor fenomene de uzură sau
de îmbătrânire, se vor putea utiliza şi alte funcţii de repartiţie, în asemenea cazuri
recomandându-se utilizarea funcţiei de repartiţie Weibull.
1.4.6. Urmărirea indicatorului “număr de evenimente” asociat unei probabilităţi de producere
se face cu utilizarea funcţiei de repartiţie Poisson.
1.4.7. Duratele de funcţionare între două defecte se modelează printr-o funcţie de repartiţie
Erlang.
1.4.8. Probabilităţile stărilor prin care evoluează o entitate se modelează printr-o funcţie
binomială dacă se poate admite comportarea independentă a elementelor
componente ale unui dispozitiv.
1.4.9. În efectuarea analizelor se admite utilizarea de metode şi principii de calcul
considerând elementele componente ale schemei ca fiind independente şi, în
consecinţă, se admite evaluarea stărilor prin care trece sistemul cu ajutorul funcţiei
binomiale, dacă raportul λ/µ al entităţilor care compun o serie echivalentă de
elemente nu depăşeşte valoarea 0,05.
1.4.10. În lipsa unor condiţii evidente privind dependenţe puternice între elementele
componente, în conformitate cu prevederile din Normativ, se admite ca, pentru calcule,
în cazul analizării performanţelor de fiabilitate ale unor structuri de scheme tehnologice,
în special din domeniul instalaţiilor şi reţelelor electrice, să se considere cel mult
defectele duble în raport cu starea de succes în realizarea unei anumite funcţiuni în
structura analizată.
1.4.5. În cazul instalaţiilor termomecanice sau hidromecanice prevederea de la 1.4.10 va fi
aplicată de la caz la caz, în funcţie de:
− scopul analizei;
− indicatorii urmăriţi;
− precizia necesară a rezultatelor.
44
NTE 005/06/00
2. PRINCIPII DE REALIZARE A SCHEMELOR DE CALCUL
O primă etapă în abordarea analizei cantitative şi calculelor de fiabilitate pentru o entitate (instalaţie,
dispozitiv) energetică dată o constituie transpunerea (parţială sau totală) a schemei tehnologice a
acestuia într-o schemă de calcul.
Cele mai utilizate scheme de calcul sunt:
- Diagrama bloc ;
- Arborele de defectare.
2.1. Diagrama bloc
2.1.1. Diagrama bloc este o schemă logică de calcul care se construieşte în raport cu o
stare de succes dată şi în raport cu un anumit punct de referinţă dat. Simbolurile
grafice şi terminologia pentru tipurile de conexiuni elementare utilizate în construcţia
diagramei bloc sunt cele prezentate în tabelul 2.1.
2.1.2. Procedura generală de construire a diagramei bloc este următoarea:
a) Pe baza funcţiunii (funcţiunilor) specificate pentru entitatea (instalaţia) analizată
se stabileşte starea de succes a schemei tehnologice (stare în raport cu care se
întocmeşte diagrama bloc) şi punctul din schema tehnologică în care se
urmăreşte realizarea acestei stări.
Notă: În cazul în care pentru schema tehnologică respectivă există mai multe stări
de succes sau funcţii distincte, acestea vor fi tratate separat, urmând ca, pentru
fiecare dintre acestea, să se întocmească câte o diagramă bloc. (A se vedea
exemplul de la §2.1.4)
b) Se identifică şi se numerotează elementele componente ale schemei tehnologice,
precum şi evenimentele şi acţiunile care concură la realizarea stării de succes
avute în vedere, care, în cadrul diagramei bloc, vor fi reprezentate prin "blocuri",
în conformitate cu tabelul 2.1. poz.a).
c) Din analiza schemei tehnologice, a modurilor de defectare a elementelor
componente şi a influenţei acestora asupra stării de succes considerate, se
stabilesc toate căile posibile care conduc schema tehnologică la realizarea stării
de succes, construindu-se în acest fel conexiunile dintre elementele
componente care vor reprezenta grafic relaţiile funcţionale dintre acestea.
Conexiunile elementare care pot apărea în cadrul diagramei bloc sunt
prezentate în tabelul 2.1.- b), c) şi d).
45
NTE 005/06/00
Conexiuni elementare utilizate în construcţia DIAGRAMEI BLOC

Tabelul 2.1
SIMBOLUL GRAFIC SEMNIFICAŢIA
Bloc - Element component al diagramei bloc
Reprezintă o componentă a schemei tehnologice, care nu
comportă detalieri suplimentare într-un calcul de fiabilitate.
Parametrii de fiabilitate aferenţi unor astfel de elemente constituie
a) date de intrare în calculele de fiabilitate.
Notă: În cazul în care, la realizarea stării de succes avute în vedere
Ei pentru schema tehnologică respectivă concură, în afara
elementelor acesteia, şi evenimente sau acţiuni cărora li se pot
atribui parametrii de fiabilitate corespunzători, acestea pot fi
asimilate şi reprezentate în diagrama bloc în acelaşi mod ca şi
elementele schemei tehnologice.
Conexiune în serie
b) E1 E2 En Reprezintă intersecţia unor evenimente (E1∩E2∩...∩ En), adică

evenimentul de ieşire E se produce dacă şi numai dacă se produc
simultan toate evenimentele E1, E2,...,En.
E Notă: Ordinea în care apar blocurile în cadrul conexiunilor este
arbitrară.
c) E1
Conexiune în paralel
E2 Reprezintă reuniunea unor evenimente
(E1 U E2 U...U En), adică evenimentul de ieşire E se produce dacă
şi numai dacă se produce cel puţin unul din evenimentele
…
E E1,E2...En.
En
E1 Conexiune în paralel cu condiţia "s din n" (s/n)

d) Reprezintă reuniunea unor intersecţii de evenimente, adică
evenimentul de ieşire E se produce dacă şi numai dacă se produc
E2 simultan cel puţin oricare s (s=1,2,...,n) din cele n evenimente
E1,E2,...,En.
s/n
Notă:
E
…
En Pentru s = 1 conexiunea de tip d) devine o conexiune de tip c), iar

pentru s = n conexiunea de tip d) devine o conexiune de tip b).
46
NTE 005/06/00
2.1.3. În afara tipurilor de conexiuni elementare prezentate în tabelul 2.1., în cadrul

diagramei bloc pot exista şi alte tipuri de conexiuni, cum ar fi de exemplu
conexiunea din fig.2.2.
Conexiunea "punte" din fig.2.2 (blocul 3) nu poate fi reprezentată prin tipurile de
conexiuni elementare (serie sau paralel) decât în condiţiile repetării aceluiaşi element
component al schemei tehnologice în mai multe locuri ale diagramei bloc. Se
recomandă evitarea repetării aceluiaşi element într-o schemă de calcul, utilizând în
acest scop fie metoda descompunerii, fie reducerea schemei de calcul prin aplicarea
relaţiilor caracteristice unei algebre Boole.
Notă: Pentru schemele tehnologice în care elementele componente simple (sau
reprezentând echivalenţi) au raportul λ/µ ≤ 0,05 (de regulă, scheme electrice),
repetarea unor elemente în diagrama bloc nu introduce erori semnificative în abordarea
(rezultatele) calculelor de fiabilitate
1 4
2 5
Fig.2.2.
2.1.4. După construirea unei diagrame bloc se atribuie valori parametrilor de fiabilitate aferenţi
elementelor componente şi se calculează valorile indicatorilor de fiabilitate urmăriţi,
utilizând, după caz, unul din procedeele prezentate la §3.2. (a se vedea fig.3.1).
47
NTE 005/06/00
Exemplu:
Pentru schema din fig.2.3., reprezentând un nod ipotetic al unei reţele căruia i
se atribuie efectuarea a trei tipuri de funcţiuni (injecţie, transfer, evacuare de
putere), vor rezulta mai multe scheme logice simplificate de calcul pentru ratele
de defectare corespunzătoare schemei operative ale staţiei, fiecărui punct de
interfaţă şi fiecărei funcţiuni considerate.
Reţea
1 2 11 3
(50%) (100%) (100%)
4 5
6 7 8 9 10
Evacuare
Injecţie I
Transfer
Transfer
50%
Injecţie II
120% ~ 40%
50%
Fig.2.3.
Injecţie I Injecţie 120%

1 3 10
4 6
5
2 2 11 10
Evacuare 40%
Transfer 50% 5 10
3
4 7 8
Fig.2.4
48
NTE 005/06/00
2.2. Arborele de defectare

2.2.1. Arborele de defectare este o schemă de calcul care se construieşte în raport cu o
stare de insucces dată.
Starea de insucces avută în vedere la construcţia arborelui de defectare, unică şi
bine definită, este denumită şi “eveniment de vârf”.
De regulă, arborele de defectare se construieşte pe baza rezultatelor Analizei Modurilor
de Defectare şi a Efectelor defectărilor (AMDE), utilizată în aprecierea calitativă a
fiabilităţii şi care are ca scop identificarea unor eventuale posibilităţi de defectare şi
evaluarea consecinţelor acestora asupra funcţionării entităţii (dispozitivului, instalaţiei).
2.2.2. Simbolurile şi terminologia utilizate în construcţia unui arbore de defectare sunt cele
prezentate în tabelul 2.2.
2.2.3. Arborele de defectare este constituit din niveluri succesive, astfel încât fiecare
eveniment (cu excepţia celor de bază sau presupuse de bază) să fie generat
plecând de la evenimentele de nivel inferior prin intermediul unor operatori denumiţi
porţi logice.
2.2.4. Procedura generală de construire a arborelui de defectare este următoarea:
a) Pe baza funcţiunii (funcţiunilor) specificată pentru dispozitivul (instalaţia) analizat
se stabileşte starea de insucces a schemei tehnologice (stare în raport cu care se
întocmeşte arborele de defectare) şi punctele din schema tehnologică în care se
urmăreşte realizarea acestei stări.
b) Se identifică şi se numerotează toate evenimentele care pot concura la realizarea

stării de insucces avute în vedere (defectări ale elementelor componente ale
schemei tehnologice, acţiuni şi influenţe exterioare etc.) şi care nu mai comportă
detalieri (subdivizări) suplimentare. Acestea vor constitui evenimente de bază (sau
presupuse de bază) pentru arborele de defectare (a se vedea tabelul 2.2.-a şi 2.2.-
b).
c) Se definesc drept ramuri principale ale arborelui de defectare acele evenimente
care conduc direct la realizarea stării de insucces, stabilindu-se ce tip de poartă
logică trebuie utilizată în legarea acestora de starea de insucces. Aceste
evenimente (ramuri principale) pot fi suficient de generale pentru a putea
constitui, la rândul lor, evenimente de vârf ale unor sub-arbori de defectare.
d) Pentru fiecare dintre ramurile principale se aplică procedura de la pasul anterior.
e) Acest proces deductiv se continuă până la nivelul evenimentelor de bază (sau
presupuse de bază), sau până când poate fi utilizată o poartă de transfer (a se
vedea tabelul 2.2.-i) spre un alt sub-arbore deja construit.
2.2.5. După construirea arborelui de defectare se atribuie valori parametrilor de fiabilitate
aferenţi evenimentelor de bază (sau presupuse de bază) şi se calculează valorile
indicatorilor de fiabilitate urmăriţi utilizând, după caz, unul din procedeele prezentate
la § 3.2. (a se vedea fig.3.1.).
49
NTE 005/06/00
Conexiuni elementare utilizate în construcţia ARBORELUI DE DEFECTARE

Tabelul 2.2.
SIMBOLUL GRAFIC SEMNIFICAŢIA
a) Eveniment de bază (defect elementar)
Reprezintă un eveniment (defectarea unui element component al
schemei tehnologice, eroare umană, influenţă exterioară etc.) care nu
comportă detalieri (subdivizări) suplimentare.
Parametrii de fiabilitate aferenţi unor astfel de evenimente constituie
date de intrare în arborele de defectare.
b) Eveniment presupus de bază (defect presupus elementar)
Reprezintă un eveniment care, deşi poate comporta detalieri
(subdivizări) suplimentare, acestea nu mai sunt făcute fie pe motiv că
sunt nesemnificative pentru arborele de defectare, fie din lipsa unor
informaţii necesare acestor detalieri.
c) E
Eveniment rezultant
Reprezintă un eveniment obţinut prin combinarea unor evenimente de
nivel inferior prin intermediul unei porţi logice.
d) Condiţie
Eveniment condiţionat
Reprezintă o condiţie sau restricţie care se ataşează unei porţi logice.
e) E Poartă logică "SAU"
Reprezintă reuniunea unor evenimente (E1∪E2∪...∪En),adică
evenimentul rezultant E se produce dacă şi numai dacă se produce cel
puţin unul din evenimentele E1,E2,...,En.
E1 E2 En
f) E Poartă logică "ŞI "

Reprezintă intersecţia unor evenimente (E1∩E2∩...∩En),adică
evenimentul rezultant E se produce dacă şi numai dacă se produc
simultan toate evenimentele E1, E2,...,En.
E1 E2 En
g) E Poartă logică "SAU" cu condiţie

Condiţie
Reprezintă reuniunea unor evenimente (E1∪E2∪...∪En),adică
evenimentul rezultant E se produce dacă şi numai dacă se produce cel
E1
puţin unul din evenimentele E1,E2,...,En şi se realizează condiţia
E2 En
specificată
h) E Poartă logică "ŞI" cu condiţie

Condiţie
Reprezintă intersecţia unor evenimente (E1∩E2∩...∩En), adică
evenimentul rezultant E se produce dacă şi numai dacă se produc
simultan toate evenimentele E1,E2,...,En şi se realizează condiţia
E1 E2 En specificată.
i) Poartă de transfer
Permite fragmentarea arborelui de defectare în sub-arbori pentru
evitarea eventualelor repetări ale unor porţiuni deja construite ale
i i arborelui de defectare.
Astfel partea din arbore care urmează simbolului de la 2) este
50
NTE 005/06/00
1) 2) transferată în locul indicat prin simbolul 1).
2.3. Consideraţii privind transpunerea corectă a unei scheme tehnologice într-o schemă de
calcul
2.3.1. Transpunerea unei scheme tehnologice într-o schemă de calcul (diagramă bloc sau
arbore de defectare) nu trebuie să vicieze sau să deformeze logica funcţionării
entităţii (dispozitivului, instalaţiei) analizate, în raport cu punctul şi starea de succes
(de insucces) avute în vedere. În acest scop, la construirea schemei de calcul
(diagramă bloc sau arbore de defectare) se vor respecta următoarele principii:
2.3.2. Din schema tehnologică se vor elimina toate elementele sau subansamblurile de
elemente care nu influenţează starea de succes (de insucces) considerată în punctul
respectiv (de exemplu, porţiunea haşurată din fig.2.5).
Se va evita însă eroarea de a elimina anumite porţiuni din schema tehnologică care
numai aparent nu influenţează starea (de succes sau de insucces) avută în vedere
pentru schema respectivă.
Un astfel de exemplu este prezentat în fig.2.5, în care linia marcată cu X nu are, aparent,
nici o legătură cu punctul R în care se analizează starea de succes (prezenţa tensiunii).
La o analiză mai atentă, se poate observa că un defect neselectat pe acest circuit
datorită refuzului de funcţionare al întreruptorului respectiv, conduce la întreruperea
întregii bare B, deci şi a tensiunii la consumatorul din R.
Întrerupător
normal deschis
X
Fig. 2.5
51
NTE 005/06/00
Un alt exemplu, de această dată pentru o schemă tehnologică mecanică, este cel
prezentat în fig.2.6, în care A şi B reprezintă o instalaţie oarecare de alimentare cu un
fluid a unui consumator din punctul R (în care se analizează starea de succes), iar V o
vană de evacuare. Aparent vana V nu are nici o influenţă asupra stării de succes în
punctul R (alimentarea cu fluid). În realitate, defectarea acestei vane (scăpări majore de
fluid) are acelaşi efect ca şi defectarea instalaţiei A, deoarece, în această situaţie, o parte
din fluidul debitat de A s-ar evacua prin vana V şi nu ar mai ajunge în punctul R.
V
V1
A
R
V2
Fig.2.6
2.3.3. Modul în care vor trebui interpretate în schema de calcul legăturile funcţionale dintre
elementele componente ale schemei tehnologice (şi/sau evenimentele asociate)
depinde şi de faptul că unele dintre aceste elemente pot prezenta mai multe moduri
de defectare. Astfel, de exemplu, o vană poate prezenta trei moduri de defectare:
a) refuz de deschidere;
b) refuz de închidere;
c) scăpări de fluid.
Utilizând schema din fig.2.6, se poate ilustra modul în care urmează a fi întocmită schema de
calcul, ţinând cont de aspectul menţionat mai sus.
Astfel, luând în considerare ca defecte ale vanelor, V1 şi V2 scăpările de fluid, deşi în schema
tehnologică aceste vane apar legate în paralel, schema corectă de calcul va fi cea din fig.2.7.
În fig.2.7 se observă că vanele V1 şi V2 apar conectate în serie în diagrama bloc

(intră într-o poartă logică "SAU" în arborele de defectare), deoarece este suficientă
defectarea oricăreia dintre ele (scăpări de fluid) pentru neasigurarea stării de
succes în punctul R.
Dacă se iau în considerare însă defectele de tipul refuz de deschidere, schema de calcul va fi
cea din fig.2.5.
R
A V1
R
B V2
A V1 B V2
Fig. 2.7
52
NTE 005/06/00
2.3.4. La interpretarea legăturilor funcţionale dintre elementele componente ale schemei

tehnologice, în cadrul schemei de calcul trebuie avute în vedere şi alte aspecte, cum ar fi,
de exemplu, contribuţia acestora (procentuală) la realizarea stării de succes (de insucces).
O astfel de situaţie este ilustrată în fig.2.8.
Pentru starea de succes 100 % care trebuie asigurată în punctul R cu pompele P1 şi P2 în
funcţiune, fiecare având o capacitate de 50 %, în diagrama bloc pompele P1 şi P2 vor fi
conectate în serie (în arborele de defectare vor intra într-o poartă logică "SAU"), deşi
tehnologic ele apar legate în paralel, deoarece ieşirea din funcţiune a oricăreia dintre ele
determină neasigurarea stării de succes de 100 % în punctul R (a se vedea fig.2.8).
Diagrama bloc
V1 P1 M1 I1 V2 P2 M2 I2
V1 V2
P1 P2
Arborele de
50 50
M M1 M M2
I1 I2
V1 P1 M1 I1 V2 P2 M2 I2
Bare 6 kV de
servicii proprii
Fig. 2.8
2.3.5 În vederea întocmirii unei scheme de calcul corecte, se recomandă să se facă în

prealabil o analiză AMDE (a se vedea 4.1.1.) pe baza formularului tip prezentat în
tabelul 2.3.
2.3.6. Există situaţii în care schema tehnologică a unei entităţi (dispozitiv, instalaţie) nu poate fi
transpusă integral într-o schemă de calcul utilizând simbolurile prezentate în tabelele 2.1
şi 2.2, cum ar fi, de exemplu, cazurile în care:
a) în cadrul schemei tehnologice există elemente care dispun de o rezervă
pasivă, cuplarea rezervei făcându-se printr-un dispozitiv automat de comutare
care nu prezintă o siguranţă absolută (100 %);
b) schema tehnologică nu este statică în timp (îşi modifică configuraţia iniţială în
timp, ca urmare a unor intervenţii făcute în momentul apariţiei unor anumite
stări);
c) în toate cazurile în care în schema tehnologică există elemente sau

evenimente care nu pot fi reprezentate conform celor precizate în cadrul
prezentului capitol.
În situaţiile menţionate mai sus, acele porţiuni din schema tehnologică care nu pot fi
transpuse în scheme de calcul urmează a fi analizate prin unul din procedeele
prezentate la Cap.3.2. din Instrucţiuni, în scopul reducerii acestor porţiuni la elemente
53
NTE 005/06/00
echivalente, care apoi se integrează în schema de calcul cu parametrii de fiabilitate

obţinuţi.
Analiza Modurilor de Defectare a componentelor şi a Efectelor defectărilor asupra sistemului

Tabelul 2.3.
Efectele defectării
inspectiilor sau
compensatorii
componentei
Identificarea
Funcţii Stări
defectărilor
incercărilor
sistemelor
Cauze ale
Observaţii
Frecventa
Moduri de
Moduri de
sistemului
defectare
detectare
Modul de
operare
externe
Asupra
Asupra
Măsuri
Locale
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Notă:
1.Identificarea componentei : se indică toate informaţiile care permit identificarea şi localizarea
componentei studiate în cadrul sistemului.
2.Funcţii,stări : se specifică toate funcţiile componentei incluzând atât funcţiile proprii cât şi legăturile
cu alte componente şi cu sistemul la interfaţa acestora.
3.Moduri de defectare : se specifică pentru fiecare componentă toate modurile de defectare în
diferitele stări de funcţionare ale componentei şi ale sistemului.
4.Cauzele defectărilor : se definesc cauzele posibile ale fiecărui mod de defectare din coloana
precedentă. Este preferabil gruparea cauzelor interne şi a cauzelor externe. În general, această
analiză nu poate fi în primă instanţă exhaustivă.
5.Modul de operare : se specifică modul de operare în momentul producerii defectării (de exemplu, în
timpul unei stări de alarmă).
6,7,8.Efectele defectării : se face un inventar al efectelor fiecărui mod de defectare asupra
componentei, sistemului şi sistemelor externe, aflate în interacţiune cu sistemul studiat.
9.Moduri de detectare : se specifică toate mijloacele (sisteme, proceduri etc.), permiţând punerea în
evidenţă a modului de defectare respectiv (testări periodice, inspecţii, alarme, display etc.).
10.Frecvenţa inspecţiilor sau încercărilor : se specifică frecvenţa inspecţiilor sau încercărilor asupra
componentei studiate.
11.Măsuri compensatorii : se specifică măsurile din proiectare sau exploatare care limitează efectele
defectărilor.
12.Observaţii : coloana este rezervată remarcilor şi observaţiilor explicitând alte coloane ale
tabelului sau se menţionează informaţii suplimentare, efecte particulare, eventuale analize de

defecte duble sau defecte de cauză comună. În general, analistul poate specifica aici toate
observaţiile considerate necesare pentru înţelegerea analizei.
54
NTE 005/06/00
2.4. Luarea în considerare a acţiunilor de mentenanţă preventivă la întocmirea schemei

de calcul
2.4.1. La transpunerea unei scheme tehnologice într-o schemă de calcul trebuie avut în
vedere modul în care se realizează acţiunile de mentenanţă preventivă (revizii şi
reparaţii).
2.4.2. Dacă analiza de fiabilitate se face pe o perioadă de referinţă T, transpunerea
integrală a schemei tehnologice a instalaţiei furnizoare într-o schemă de calcul se
face pe perioada (T-Trep), unde Trep este suma duratelor de timp în care fie instalaţia
furnizoare, fie consumatorul, fie ambele sunt scoase integral din funcţiune pentru
mentenanţă preventivă (revizii sau reparaţii) la consumator sau opriri voite la
instalaţia furnizoare.
2.4.3. Dacă în perioada (T-Trep) în instalaţia furnizoare pot apare indisponibilităţi ale unor
subansambluri, datorate unor acţiuni de mentenanţă preventivă, atât configuraţia
schemei tehnologice care va fi transpusă într-o schemă de calcul cât şi durata de
timp pe care se face analiza de fiabilitate vor depinde de modul în care se suprapun
sau nu perioadele acţiunilor de mentenanţă preventivă pentru diversele
subansambluri ale instalaţiei furnizoare şi de implicaţiile pe care aceste acţiuni le au
asupra stării de succes (alimentarea consumatorului).
Astfel, considerând, spre exemplificare, instalaţia din fig.2.9, care asigură alimentarea
cu fluid a consumatorului R, în ipoteza că indisponibilitatea fiecăruia dintre
subansamblurile A şi B nu afectează alimentarea consumatorului R, pot apărea
situaţiile din fig.2.10.
R
A
Fig. 2.9
55
NTE 005/06/00
a) TA,B
Subansamblurile A şi B sunt scoase simultan din
funcţiune pentru mentenanţă preventivă, durata
indisponibilităţii respective fiind TA,B
T – Trep
b) Perioadele în care subansamblurile A şi B sunt

indisponibile datorită mentenanţei preventive nu se
TA TB suprapun, duratele indisponibilităţilor
subansamblurilor fiind TA, respectiv TB.
T – Trep
c)
TA+B
Perioadele în care subansamblurile A şi B sunt
indisponibile datorită mentenanţei preventive se
suprapun parţial pe o durată TX.
T – Trep
Fig. 2.10
Având în vedere situaţiile din fig.2.10, modul în care se face transpunerea schemei
tehnologice a instalaţiei din fig.2.9 într-o schemă de calcul şi duratele de timp pe care se
face analiza de fiabilitate sunt prezentate sintetic în tabelul 2.4.
Tabelul 2.4
Configuraţia schemei tehnologice ce se transpune într-o schemă de calcul şi durata de
Situaţia din timp pe care se face analiza de fiabilitate
fig.2.9. Schema tehnologică fără Schema tehnologică fără
Schema tehnologică integrală
subansamblul A subansamblul B
a) DA NU NU
T - Trep - TA,B - -
b) DA DA DA
T - Trep - (TA + TB) T - TA - Trep T - TB - Trep
c) DA DA DA
T - Trep - (TA + TB - TX) T - (TA-Tx) - Trep T - (TB-Tx) - Trep
56
NTE 005/06/00
3. METODE ŞI MODELE DE CALCUL AL FIABILITĂŢII DISPOZITIVELOR (INSTALAŢIILOR)

ENERGETICE
Modelele şi metodele prezentate în cele ce urmează sunt destinate efectuării calculelor de

fiabilitate pentru cazurile frecvent întâlnite în practică, care nu contravin premiselor avute în vedere
la elaborarea acestor instrucţiuni de calcul (a se vedea §1.4.).
În cadrul prezentelor instrucţiuni se prezintă mai multe modele şi procedee de calcul bazate pe
utilizarea funcţiei de fiabilitate, proceselor stochastice de tip Markov, simulării Monte Carlo etc., toate
acestea necesitând cunoaşterea unor noţiuni privind statistica matematică şi calculul probabilităţilor.
În cadrul modelelor bazate pe procese stochastice de tip Markov, sunt prezentate mai multe
posibilităţi de calcul, care sunt utilizate în funcţie de specificul entităţilor (dispozitivelor, instalaţiilor) şi de
exactitatea cerută în calcule.
Utilizatorul prezentelor instrucţiuni va putea alege, pe baza indicaţiilor date în continuare,
procedeul de calcul pe care îl consideră adecvat cazului analizat.
În fig.3.1 se prezintă schematic, cu titlu orientativ, etapele de parcurs şi modul de selectare a
diverselor procedee de calcul al fiabilităţii pentru obiectivele analizate din sistemul energetic.
Pentru entităţile cu elemente în regim de aşteptare, abordarea calculelor de fiabilitate se face
ţinând seama, în special, de aspectele menţionate la Cap.5.
Prevederile din prezentele instrucţiuni sunt divizate în următoarele părţi:
- 3.1. Fiabilitatea funcţionării neîntrerupte a unei instalaţii

- 3.2. Modelarea funcţionării entităţilor prin procese stochastice de tip Markov cu timp continuu
- 3.3. Metoda Monte-Carlo
- 4. Întreruperi în funcţionarea schemelor tehnologice cauzate de manevre
- 5. Aspecte specifice privind fiabilitatea instalaţiilor cu elemente în regim de aşteptare
- 6. Considerarea fenomenelor de degradare sau de îmbătrânire
- 7. Privitor la aplicaţii ale managementului riscului în domeniul activităţii operative şi al
mentenanţei
Formular cod: FP4611/IL01-02 Act.0
57
Formular cod: F 4611/IL-01-02 Act.0
START
NTE 005/06/00
Schema tehnologică Elementele (evenimentele) componente NU
sunt independente (sau dependenţa lor
poate fi neglijată) ?
Precizarea stării de succes (de insucces), a Calculul indicatorilor de fiabilitate urmăriţi, utilizând
valorilor parametrilor de fiabilitate aferenţi procedeul de scriere si rezolvare a sistemulul de
elementelor componente şi a indicatorilor de ecuaţii sau soluţia generală de determinare a
DA
fiabilitate urmăriţi probabilităţilor de stare.
(În ipoteza distribuţiei exponenţiale) (3.2.1)
Pot fi excluse stările NU
Schema tehnologică NU corespunzătoare defectelor triple ?
poate fi transpusă, integral sau parţial, într-o
schemă de calcul ?
Calculul indicatorilor de fiabilitate urmăriţi,
(2.3.6, 2.4) DA utilizând procedeul de determinare a probabilităţilor
de stare pe baza relaţiilor binomiale.
DA (3.2.2)
58
Transpunerea, integrală sau parţială, a schemei Aplicarea procedeului de reducere prin

tehnologice echivalarea succesivă a schemei de
într-o schemă de calcul (diagramă bloc sau arbore de calcul (integrale sau a celor parţiale)
defectare (2.3.6, 2.4) până la nivelul la care această reducere
nu mai este posibilă. (3.2.4) Calculul indicatorilor de fiabilitate urmăriţi,
utilizând procedeul bazat pe grila de evidenţiere a
NU stărilor de defect.
Se analizează fiabilitatea (3.2.3)
funcţionării neîntrerupte ? NU
S-a obţinut un singur
element echivalent ?
DA
DA
Calculul indicatorilor care caracterizează fiabilitatea
funcţionării neîntrerupte Calculul indicatorilor de fiabilitate urmăriţi
(3.1, 5) (Tabelul 3.8)
STOP
NOTĂ: Numerele din paranteze indică referinţe la capitole si paragrafe

din Instrucţiunile de aplicare a Normativului
Fig. 3.1.
NTE 005/06/00
3.1. Fiabilitatea funcţionării neîntrerupte a unei instalaţii

În cazul entităţilor (dispozitive, instalaţii) care au de îndeplinit o misiune de durată dată "Tm"
(instalaţii de protecţie şi automatizări, surse de intervenţie, etc.) sau în unele aplicaţii care privesc
managementul riscului, este necesar să se analizeze funcţionarea neîntreruptă (până la defect) pe un
interval de timp dat, respectiv pe durata acestei misiuni
Indicatorii care caracterizează fiabilitatea funcţionării neîntrerupte (până la primul defect) sunt
următorii:
a) probabilitatea funcţionării neîntrerupte pe intervalul de timp (0,t) sau funcţia de fiabilitate
(de distribuţie): R(t) ;
b) durata medie de funcţionare neîntreruptă :M[Tf];
c) probabilitatea funcţionării neîntrerupte pe intervalul de timp (t,t+Tm), Tm fiind durata misiunii,
sau funcţia de fiabilitate pe interval: R (t, t+Tm) ;
d) durata medie reziduală de viaţă;
e) durata medie de funcţionare pe intervalul [0, Ti] : M[Tf];
În cele ce urmează se prezintă modul de obţinere a acestor indicatori de fiabilitate în două
situaţii:
− entitatea (dispozitivul, instalaţia) este alcătuită din elemente nereparabile (funcţionează
numai până la primul defect);
− entitatea este alcătuită din elemente care se restabilesc după un defect (analiza se
efectuează considerând drept moment t = 0, momentul primei puneri în funcţiune sau
momentul în care entitatea se găseşte în stare de funcţionare în urma unei restabiliri
după defect).
59
NTE 005/06/00
3.1.1. Calculul indicatorilor de fiabilitate pentru entităţi nereparabile

3.1.1.1. Pentru entităţi alcătuite dintr-un singur element:
a. Probabilitatea de funcţionare până la primul defect:
t
− λ ( x ) × dx
∫
R(t ) = e 0
(3.1) care, pentru:

− Repartiţia exponenţială, este: R (t ) =e − λ × t ,
în care: λ = constant (rata de defectare nu variază în timp);
b
⎛t⎞
−⎜ ⎟
− repartiţia Weibull, este: R(t ) =e ⎝a⎠
în care, a şi b sunt parametrii funcţiei Weibull (a se vedea la cap.6 cele

privitoare la semnificaţia şi evaluarea acestor parametrii);
− repartiţia Erlang, este: R(t ) =e −λ ×t × ∑

n −1 (λ × t )i
i =0 i!
în care, n este numărul de defecte (considerate a fi pertinente).
În figura de mai jos sunt prezentate grafice ale funcţiei de repartiţie Weibull pentru diferite
valori ale parametrului b. Pentru b=1 funcţia Weibull este echivalentă cu funcţia exponenţială.
λ(t)
b>2
b=2
1<b<2
b=1
Fig.3.2. t
60
NTE 005/06/00
b. Durata medie de funcţionare până la defect:

∞
1
− pentru funcţia exponenţială: M[Tf ] = ∫ R(T ) × dt = (3.2)
0
λ
⎛ 1⎞
− pentru funcţia Weibull: M[Tf ] = a × Γ⎜1 + ⎟
⎝ b⎠
c. Probabilitatea condiţionată de funcţionare fără defect pe intervalul “∆t”
după o funcţionare fără defect înregistrată pe durata “t”
R (t + ∆t )
R (t , t + ∆t ) = (3.3)
R (t )
care, în cazul funcţiei exponenţiale, este R (t ,t + ∆t ) = e −λ ×∆t ,
b
⎛ t + ∆t ⎞
−⎜ ⎟
e ⎝ a ⎠
iar în cazul funcţiei Weibull, este R(t, t + ∆t ) = b
⎛t⎞
−⎜ ⎟
e ⎝a⎠
3.1.1.2. Pentru dispozitive (instalaţii) complexe:

A. Pentru entităţi complexe ale căror scheme de calcul (diagrame bloc) se pot reprezenta prin
tipuri de conexiuni elementare (a se vedea Cap. 2.), R(t) se determină astfel:
− pentru o conexiune în serie formată din "n" elemente prezentând o distribuţie
⎛ n ⎞
n n − ⎜ ∑ λi ⎟×t
⎜ ⎟
exponenţială R (t ) = ∏ Ri (t ) = ∏ e − λi × t
=e ⎝ i =1 ⎠
(3.4)
i =1 i =1
− pentru o conexiune în paralel formată din "n" elemente:
( )
n n
R (t ) = 1 − ∏ [1 − Ri (t )] = 1 − ∏ 1 − e − λi ×t
(3.5)
i =1 i =1
− pentru o conexiune în paralel (s/n) formată din “n” elemente identice (λ1 = λ2 = =···=λn
= λ), cu condiţia de succes "funcţionarea neîntreruptă a cel puţin “s” elemente din “n":
∑ k ! (n − k )! × e −k × λ × t (1 − e −λ × t )
n n! n −k
R (t ) = (3.6)
k =s
− pentru o conexiune mixtă (serie-paralel):
( )
n n
R (t ) = 1 − ∏ [1 − Ri (t )] = 1 − ∏ 1 − e − λi × t (3.7)
i =1 i =1
unde:
p - numărul de ramuri ale conexiunii în paralel;
ni - numărul de elemente în serie de pe ramura “i” a conexiunii în paralel (i=1,...p);
Rij(t) - funcţia de fiabilitate a elementului “j” din ramura “i” (i=1,...,p; j=1,...,ni)
− pentru o conexiune mixtă (paralel-serie):

⎧ ni ⎫
[ ]
k
R (t ) = ∏ ⎨1 − ∏ 1 − Rij (t ) ⎬ (3.8)
i =1 ⎩ j =1 ⎭
61
NTE 005/06/00
− unde:
k - numărul de conexiuni în serie;
ni - numărul de elemente în paralel din conexiunea în serie “i” (i=1,...k);
Rij(t) - funcţia de fiabilitate a elementului “j” din conexiunea serie “i”
(i=1,...,k; j=1,...,ni)
În tabelul 3.1 sunt prezentate expresiile care dau funcţiile de fiabilitate şi duratele medii de
funcţionare neîntreruptă pentru o serie de cazuri particulare de astfel de conexiuni, alcătuite din
elemente identice, în cazul distribuţiei exponenţiale.
B. Pentru dispozitive (instalaţii) complexe ale căror scheme de calcul (diagrame bloc) nu se pot
reprezenta prin tipuri de conexiuni elementare (de exemplu schema tip "punte" din fig.2.1) funcţia de
fiabilitate (probabilitatea funcţionării neîntrerupte) se poate determina aplicând teorema probabilităţii
totale. Conform acestei teoreme probabilitatea realizării unui eveniment B se poate exprima cu ajutorul
probabilităţilor acestui eveniment condiţionate de realizarea altor evenimente {Ai}, care formează un
sistem complet de evenimente.
P(B ) = ∑ P(B / Ai )× P( Ai ) (3.11)

i
Realizarea evenimentelor {Ai}, conduce la descompunerea schemei de calcul (diagramei bloc)

"S" a instalaţiei analizate în "m" scheme de calcul mai simple "Si", pentru care se pot determina funcţiile
de fiabilitate RSi (t), (i=1,...,m). Această metodă este cunoscută sub numele de "metoda de
descompunere" (a se vedea exemplul de calcul 3).
Conform relaţiei (3.11) funcţia de fiabilitate pentru schema de calcul "S" se poate exprima astfel:
RS (t ) = ∑ RSi (t )× P (Ai ) (3.12)

i
Pentru scheme mai complicate se poate aplica teorema probabilităţii totale de câte ori va fi
necesar, pentru a se obţine în final descompunerea schemei de calcul iniţiale în scheme cu conexiuni
serie, paralel sau mixte.
În cazul în care elementele componente ale schemei sunt independente, ipoteză care se
admite pentru analiza fiabilităţii funcţionării până la defect, funcţia de fiabilitate R(t) se poate determina
cu ajutorul metodei binomiale (a se vedea § 3.2.2.). În acest scop, se calculează mai întâi
probabilităţile stărilor de funcţionare neîntreruptă a instalaţiei, prin dezvoltarea produsului binomial:
∏ (p + qi )
n
i (3.13)
i =1
în care:
- “n” este numărul elementelor componente ale schemei.
- p i = e − λi × t (i=1,2,...,n)
− λi × t
- q i = 1 − pi = 1 − e (i=1,2,...,n)
În continuare, prin însumarea acestor probabilităţi se obţine funcţia de fiabilitate R(t).
62
NTE 005/06/00
Cunoscând funcţia de fiabilitate R(t), indicatorii M[Tf] şi R(t, t+∆t) se determină utilizând relaţiile
(3.9) şi (3.10)..
Note: 1) În relaţiile (3.1) ÷ (3.13), în care modelarea utilizează o funcţie exponenţială, s-a
notat prin λ intensitatea de defectare corespunzătoare elementelor schemei
analizate.
2) În cazul în care se utilizează alte funcţii de repartiţie, parametrii
corespunzători vor fi adaptaţi în consecinţă.
Tabelul 3.1
Tipul de Durata medie de funcţionare
Nr. crt. Funcţia de fiabilitate R(t)
conexiune (s/n) *) până la primul defect M[Tf]
1 1/1 e-λ·t = R1(t) 1/λ
2
2 1/2 2·R1(t) - R1(t) 3/(2·λ)
2
3 2/2 R1(t) 1/(2·λ)
4 1/3 3·R1(t) - 3·R1(t)2 + R1(t)3 11/(6·λ)
5 2/3 3·R1(t)2 - 2·R1(t)3 5/(6·λ)
6 3/3 R1(t)3 1/(3·λ)
*) Pentru s = n se obţin relaţiile pentru o conexiune în serie formată din "n"

elemente, iar pentru s = 1 se obţin relaţiile pentru o conexiune în paralel
formată din "n" elemente.
Notă: În cazul utilizării funcţiei Weibull, relaţiile prezentate vor fi adaptate corespunzător, adică se
b
⎛t⎞
−⎜ ⎟ T
va considera că R (t ) =e ⎝a⎠
, iar M[Tf ] = ∫ R(t )dt
0
63
NTE 005/06/00
3.1.2. Calculul indicatorilor de fiabilitate pentru entităţi alcătuite din elemente

reparabile (distribuţe exponenţială)
3.1.2.1. Pentru un singur element:
Indicatorii de fiabilitate R(t) şi M[Tf] se determină pe baza relaţiilor (3.1) şi (3.2) de la pct. 3.1.1.1.
Probabilitatea de funcţionare neîntreruptă pe intervalul (t, t+∆t), sau funcţia de fiabilitate pe
interval se determină din relaţia:
R(t, t + Tm ) = p(t )× e − λ × ∆t (3.14)
unde p(t) este probabilitatea ca elementul să fie în funcţiune la momentul t.
Notă: În cazul elementelor reparabile cu funcţionare permanentă,

µ λ µ
p(t ) = + × e − (λ + µ )× t care pentru t→ ∞ poate fi aproximată prin: p = .
λ +µ λ +µ λ +µ
µ
În acest caz relaţia (3.14) devine: R(t, t + ∆t ) = × exp(− λ × ∆t ) (3.15)
λ +µ
3.1.2.2. Pentru entităţi alcătuite din elemente care se repară (sau se înlocuiesc) în
urma unui defect se procedează astfel:
A. Pentru situaţia în care este necesar un grad ridicat de exactitate, calculul funcţiei de fiabilitate
R(t) se realizează prin utilizarea metodei bazată pe procese Markov (§3.2.1.). Considerând stările de
insucces (defect) ale instalaţiei ca fiind absorbante (nu există treceri din aceste stări în stările de
succes), funcţia de fiabilitate R(t) este suma probabilităţilor de succes obţinute prin rezolvarea
sistemului de ecuaţii diferenţiale (3.16) asociat procesului Markov prin care se modelează funcţionarea
instalaţiei analizate.
B. Pentru situaţia în care analiza de fiabilitate nu necesită un grad de exactitate deosebit se
procedează astfel:
- se determină parametrii de fiabilitate echivalenţi λe, µe pentru instalaţia analizată,
utilizând unul din procedeele descrise la §3.2.;
- se determină indicatorii de fiabilitate R(t), M[Tf] şi R(t, t+∆T) cu ajutorul relaţiilor de calcul
(3.1),(3.2),(3.3) şi (3.15) în care: λ = λe şi µ = µe.
3.1.3. Exemple de calcul

3.1.3.1. Exemplul 1.
Fie o schemă de alimentare a unor consumatori de curent continuu formată din două instalaţii
de redresare (considerate nereparabile) dimensionate, fiecare, pentru preluarea întregului consum (fig.
3.3.a).
Să se determine probabilitatea de a se produce cel puţin o întrerupere a alimentării într-un
interval de timp (0,t) pentru t = 100 h şi durata medie până la defect (întreruperea alimentării în curent
continuu).
Întreruperea alimentării se va studia pentru fiecare din cele două moduri de defectare ale
instalaţiilor de redresare:
- defect tip "întrerupere" pentru care intensitatea de defectare este: λi = 0,18·10-4 h-1;
- defect tip "scurtcircuit" pentru care intensitatea de defectare este: λsc = 0,228·10-4 h-1.
64
NTE 005/06/00
λi
1
λsc λsc
1 2
2
λi
a. b. c.
Fig.3.3.
Rezolvare:
a) Se consideră modul de defectare tip "întrerupere".
Schema de calcul (diagrama bloc) în raport cu acest mod de defectare este o conexiune în
paralel (a se vedea fig. 3.3.b), întreruperea alimentării consumatorilor producându-se la defectarea
ambelor instalaţii de redresare.
Funcţia de fiabilitate (probabilitatea funcţionării neîntrerupte) pe intervalul (0,t) pentru o
conexiune în paralel este, conform relaţiei 3.5:
( ) ( )
n
R (t ) = 1 − ∏ 1 − e − λi ×t = 1 − 1 − e − λi ×t 2
i =1
Înlocuind valorile lui “t” şi “λi” se obţine:
R1(100) = 0,999994
- Probabilitatea de a se produce cel puţin o întrerupere a alimentării datorită defectelor de tip

"întrerupere" pe intervalul de timp (0,t) este:
r1 = 1-R1(100) = 6·10-6
- Durata medie de funcţionare neîntreruptă se obţine din relaţia 3.2:

∞
[ ]
M T f 1 = ∫ R1 (t )dt =
3
2 × λi
= 83333 h
0
b) Se consideră modul de defectare de tip "scurtcircuit".

Schema de calcul (diagrama bloc) în raport cu acest mod de defectare este o conexiune în
serie (a se vedea fig. 3.3.c), întreruperea alimentării consumatorilor producându-se la defectarea a cel
puţin uneia din cele două instalaţii de redresare.
Conform relaţiei 3.4 probabilitatea de funcţionare neîntreruptă pe intervalul (0,t) pentru o
conexiune în serie este:
R2 (t ) = e −2 × λsc × t
Pentru t=100 h şi λsc = 0,228·10-4 h-1 se obţine:

R2 (100 ) = e −0 ,00456 = 0 ,99545
- Probabilitatea de a se produce cel puţin o întrerupere a alimentării datorită defectelor de tip
"scurtcircuit" pe intervalul de timp (0,t) este:
65
NTE 005/06/00
r2 = 1 − R2 (100) = 4,55 ×10 −3

- Durata medie de funcţionare neîntreruptă se calculează conform relaţiei 3.2.
∞
[ ]
M T f 2 = ∫ R2 (t )× dt =
1
2 × λ sc
= 21931 h
0
Dacă se consideră ambele moduri de defectare, probabilitatea de a se produce cel puţin o

întrerupere a alimentării consumatorilor datorită defectelor de tip "întrerupere" sau "scurtcircuit" este:
r ≈ r1 + r2 = 4 ,556 ×10 −3
3.1.3.2. Exemplul 2
Un consumator de energie electrică care nu permite întreruperi de durată poate fi alimentat prin
una din schemele din fig. 3.4. a, b şi c, astfel:
a. de la două surse S1 şi S2 care asigură fiecare în întregime consumul necesar în
punctul "R";
b. de la două surse S1 şi S2 care asigură fiecare 50% din consumul necesar în punctul
"R";
c. de la o singură sursă S1 care asigură întregul consum din punctul "R".
Pentru cele trei posibilităţi de alimentare prezentate în fig. 3.4. a, b şi c, se cere să se determine
probabilitatea de a se produce cel puţin o întrerupere în alimentarea consumatorului într-un interval de
timp (0,t) pentru t = 24 h.
100 % 50 %
S1 S1
100 % R
R R
LEC LEC LEC
S1
100 % 1,2 km 50 % 1,2 km 1,2 km
S2 S2
a. b. c.
λS1
S1
λLEC λ S1 λ S2 λLEC λS λLEC
LEC S1 S2 LEC S1 LEC
λS2
S2
d. e. f.
Fig. 3.4
.
66
NTE 005/06/00
Intensităţile de defectare pentru componentele schemei au următoarele valori:

- pentru sursele de alimentare S1,S2:
λS1 = λS2 = λ = 0,001 h-1
- pentru linia electrică în cablu "LEC" (de 1,2 km):
λc = 0,0002·1,2 = 0,00024 h-1
Rezolvare:
a) Pentru varianta a de alimentare, schema de calcul (diagrama bloc) este prezentată în fig.
3.4.d (conexiune mixtă).
Funcţia de fiabilitate pe intervalul (0,t) se calculează utilizând relaţiile 3.4 şi 3.5 sau 3.8:
R(t) = Rp(t)·Rc(t)
în care:
Rp(t) – funcţia de fiabilitate pentru cele două surse conectate în paralel;
Rc(t) - funcţia de fiabilitate pentru linia electrică în cablu.
Din relaţia 3.5 se obţine pentru cele două surse în paralel:
[
Rp (t ) = 1 − 1 − e − λ × t ]
2
= 2 × e − λ × t − e − 2×λ × t
Rc (t ) = e − λ c × t
Rezultă:
[ ]
R(t ) = 2 × e − λ × t − e − 2×λ × t × e − λ c × t = 2 × e − (λ + λ c )× t − e − (2 × λ × λ c )× t
Înlocuind valorile lui “t” şi ale intensităţilor de defectare se obţine:
R(24) = 0,993697
- Probabilitatea de a se produce cel puţin o întrerupere în alimentarea consumatorului în

intervalul de timp (0,t) pentru t=24 h este:
r = 1 - R(24) = 0,006303
b. Pentru varianta b de alimentare, schema de calcul (diagrama bloc) este prezentată în fig.
3.4.e (conexiune în serie).
- Funcţia de fiabilitate se calculează conform relaţiei 3.4.
R (t ) = [exp(− λ × t )] × exp(− λc × t ) = exp[− (2 × λ + λc ) × t ]

2

R(24) = 0,9476596
- Probabilitatea de a se produce cel puţin o întrerupere a alimentării consumatorului în

intervalul de timp t = 24 h este:

r = 1 - R(24) = 0,0523404
c. Pentru varianta c de alimentare schema de calcul (diagrama bloc) este prezentată în

fig.3.4.f (conexiune în serie).
67
NTE 005/06/00
- Funcţia de fiabilitate se calculează utilizând relaţia 3.4 corespunzătoare conexiunilor de tip

serie:
R(t ) = e − λ × t × e − λ c × t = e − (λ + λ c )× t

R(24) = 0,9706786
- Probabilitatea de a se produce cel puţin o întrerupere a alimentării consumatorului în

intervalul de timp t = 24 h este:
r = 1 - 0,9706786 = 0,0293214
Rezultatele obţinute pentru probabilitatea de a se produce cel puţin o întrerupere a alimentării

consumatorilor în cele trei variante de scheme sunt centralizate în tabelul 3.2.
Tabelul 3.2
Varianta Probabilitatea de întrerupere a alimentării
A 0,006303
B 0,0523404
C 0,0293214
3.1.3.3. Exemplul 3
Fie o schemă de alimentare a unor consumatori, pentru care diagrama bloc se prezintă ca în
fig.3.5 (schemă tip "punte" - S).
Să se determine probabilitatea de funcţionare neîntreruptă pe intervalul de timp (0,t), pentru
t =200 ore.
1 4
2 5
Fig.3.5.a.
1 4 1 4
2 5 2 5
S1 S2
Fig.3.5.b.
68
NTE 005/06/00
Intensităţile de defectare ale elementelor componente au următoarele valori:

λ1 = λ4 = 2,8·10-4 h-1
λ3 = 10-4 h-1
λ2 = λ5 = 0,78·10-4 h-1
Rezolvare:
Întrucât diagrama bloc nu se poate reprezenta prin conexiuni elementare (serie, paralel) fără
repetarea unor elemente, în acest caz se poate utiliza metoda de descompunere sau teorema
probabilităţii totale (a se vedea pct. 3.1.1.2.B), considerând ca sistem complet de evenimente
următoarele două evenimente:
A1 - elementul 3 funcţionează;
A2 - elementul 3 defect,
ale căror probabilităţi de realizare sunt R3(t), respectiv 1-R3(t).
Conform relaţiei 3.12 funcţia de fiabilitate pentru schema "S" din fig.3.4 este:
Rs (t ) = R3 (t )× Rs1 (t ) + [1 − R3 (t )]× RS 2 (t )
unde "S1" şi "S2" sunt conexiunile mixte (paralel-serie şi serie-paralel) din fig.3.4, în care se
descompune schema iniţială "S" în condiţiile realizării evenimentului A1, respectiv A2.
Pentru conexiunile "S1"şi "S2" funcţia de fiabilitate se obţine cu ajutorul relaţiilor 3.8, respectiv
3.7:
[ ( ) ( )] [ (
RS1 (t ) = 1 − 1 − 1 − e − λ1 × t × 1 − e − λ2 × t × 1 − 1 − e − λ4 × t × 1 − e − λ5 × t ) ( )]
RS 2 (t ) = 1 − [1 − (1 − e ( )
)× (1 − e ( ) )]
− λ1 + λ4 × t − λ2 + λ5 × t
Întrucât λ1 = λ4 şi λ2 = λ5 rezultă:
[ ( )(
RS1(t ) = 1 − 1 − e − λ1 × t × 1 − e − λ 2 × t )] = (e
2 − λ1 × t
+ e − λ 2 × t − e − λ1 − λ 2 )
2
= 0,998315
− e − 2×(λ1 + λ 2 ) = 0,996745
−2 × λ 2 × t
RS2 (t ) = e − 2 × λ1 × t + e
Rezultă:
( )
R s (t ) = e − λ 3 × t × 0,998315 + 1 − e − λ 3 (t ) × 0,996745 = 0,998284
3.1.3.4. Exemplul 4
Se cere:
1. Să se determine probabilitatea de funcţionare fără defect pe ∆t = 0,5 ani a unei entităţi

pentru care modelarea se face cu ajutorul unei funcţii Weibull cu condiţia că în intervalul
de funcţionare [0,t] nu s-a înregistrat nici un defect.
Parametrii de fiabilitate ale entităţii care prezintă o distribuţie Weibull (rata de defect
crescătoare) sunt: a = 2 ; b = 2 ; t = 1 an.
Conform punctului 3.1.1.1 c:
69
NTE 005/06/00
b 2
⎛ t + ∆t ⎞ ⎛ 1,5 ⎞
−⎜ ⎟ −⎜ ⎟
e ⎝ a ⎠ e ⎝2⎠ 0,5698
R(t, t + ∆t ) = b
= 2
= = 0,73
⎛t⎞ ⎛ 1⎞
−⎜ ⎟
0,7788
−⎜ ⎟
e ⎝a⎠ e ⎝2⎠
2. Să se determine durata ∆y pe parcursul căreia se poate obţine funcţionarea în

continuare, după o funcţionare fără defect un interval [0,y], cu condiţia ca valoarea
probabilităţii de defect admisă iniţial pentru o durată planificată t să nu fie depăşită. Se
vor considera parametrii b = 1 (funcţia exponenţială) şi b = 2 (funcţia Weibull)
Rezolvare:
R (y,y+∆y) ≤ R(t) deci:
b
⎛ y + ∆y ⎞ b
−⎜ ⎟ ⎛t⎞
⎝ a ⎠ −⎜ ⎟
e
b
≤e ⎝a⎠
din care se obţine:
⎛y⎞
−⎜ ⎟
⎝a⎠
e
b b b ⎡⎛ t ⎞ b ⎛ y ⎞ b ⎤
⎛ y + ∆y ⎞ ⎛t⎞ ⎛y⎞ − ⎢⎜ ⎟ + ⎜ ⎟ ⎥
−⎜ ⎟ −⎜ ⎟ −⎜ ⎟ ⎢⎝ a ⎠ ⎝ a ⎠ ⎥
e ⎝ a ⎠
≤e ×e =e ⎝a⎠ ⎝a⎠ ⎣ ⎦
⎛ y + ∆y ⎞ ⎡⎛ t ⎞ ⎛ y ⎞ ⎤
b b b
⎜ ⎟ ≤ ⎢⎜ ⎟ + ⎜ ⎟ ⎥
⎝ a ⎠ ⎣⎢⎝ a ⎠ ⎝ a ⎠ ⎦⎥
(y + ∆y )b ≤ (t b + y b )
(y + ∆y ) ≤ (t )
1
b b b
+ y
∆y ≤ (t b + )
1
b b
y −y
Pentru b = 1: ∆y ≤ (t + y ) − y = t
Pentru b = 2: ∆y ≤ t + y − y
2 2
Dacă t = 1, y = 0,6 şi pentru b = 2

∆y ≤ 1 + 0 ,36 − 0 ,6 = 0 ,566 ani
iar pentru b>1 : ∆y =1 an
70
NTE 005/06/00
3.2. Modelarea funcţionării entităţilor energetice prin procese stochastice de tip Markov,
staţionare cu timp continuu
Notă : Cele expuse la acest capitol se referă la entităţi a căror comportare este modelată
printr-o funcţie exponenţială.
Acest mod de modelare se utilizează în cazurile în care nu poate fi admisă ipoteza

independenţei elementelor componente ale unor entităţi (dispozitive).
Dacă această ipoteză poate fi admisă, probabilităţile stărilor parcurse de entitate se determină
cu ajutorul funcţiei binomiale.
Asimilând evoluţia în timp a unui dispozitiv (instalaţie) energetic prin diversele stări care pot
apărea ca urmare a defectării şi restabilirii elementelor sale componente cu un proces Markov cu timp
continuu şi probabilităţi de trecere staţionare, determinarea probabilităţilor de stare pentru o perioadă
de referinţă dată se face prin rezolvarea sistemului de ecuaţii diferenţiale, scris sub formă matriceală
astfel:
P ' (t ) = P (t ) × q (3.16)
în care:
P(t) - matricea probabilităţilor de stare la momentul “t”;
q - matricea intensităţilor de trecere dintr-o stare într-alta.
Elementele matricii “q” satisfac următoarele relaţii:
N
∑ qij =0 (i =1,2,....,N); (3.17)
j =1
qij ≥ 0 (i≠j; i,j=1,2,...,N);

qii ≤ 0 (i =1,2,...,N),
unde: N - este numărul de stări posibile pentru dispozitivul (instalaţia) studiat.
Dacă timpul de referinţă este suficient de mare (t→∞), sistemul de ecuaţii diferenţiale 3.16
devine un sistem de ecuaţii algebrice de forma:
P×q=0 (3.18)
Matricea “q” fiind singulară, pentru rezolvarea sistemului de ecuaţii 3.18 se înlocuieşte una din
ecuaţii cu relaţia suplimentară:
N
∑ Pi = 1
i =1
în care: Pi sunt elementele matricii probabilităţilor de stare P (i =1,2,...,N).
71
NTE 005/06/00
Elementele qij (i,j =1,2,...,N) ale matricii “q” se obţin astfel:

- dacă trecerea din starea “i” în starea “j” se face prin defectarea unui element având
intensitatea de defectare λ, atunci:
qij = λ
- dacă trecerea din starea “i” în starea “j” se face prin repararea unui element având
intensitatea de reparare µ, atunci:
qij = µ
- dacă trecerea din starea “i” în starea “j” se face prin înlocuirea unui element defect,
având intensitatea de înlocuire ν, atunci:
qij = ν
Din relaţiile 3.17 rezultă:
N
qii = − ∑ qij (i = 1,2,...,N)
j =1
j≠i
Pentru ilustrarea trecerilor posibile şi pentru uşurinţa scrierii matricei “q” se poate întocmi
graful trecerilor dintr-o stare într-alta (a se vedea exemplele de calcul de la §3.2.1.).
Probabilităţile de stare P1,P2,...,PN obţinute prin rezolvarea sistemului de ecuaţii 3.18 servesc la
determinarea indicatorilor de fiabilitate utilizând următoarele relaţii de calcul:
- probabilitatea de succes (de funcţionare): P

P= ∑ Pi (3.19)
i ∈S
- probabilitatea de insucces(de nefuncţionare): Q
Q= ∑ Pi =1 − P (3.20)
i ∈R
Notă: În relaţiile 3.19 şi 3.20 s-a notat:

S - mulţimea stărilor de succes;
R - mulţimea stărilor de insucces.
- durata medie totală de succes (de funcţionare) în perioada de referinţă T: M[α(T)]

[ ( )]
M α T = P ×T (3.21)
- durata medie totală de insucces (de nefuncţionare) în perioada de referinţă T: M[ß(T)]

[ ( )]
M β T = Q ×T (3.22)
- numărul mediu total de stări de insucces (de defecte) în perioada de referinţă T: M[ν(T)]
⎡ ⎛ ⎞⎤
M [ν (T )] = ⎢ ∑ ⎜⎜ Pi × ∑ qij ⎟⎟⎥ ×T (3.23)
⎣i ∈S ⎝ j ∈R ⎠⎦
- durata medie a unei stări de succes (durata medie de funcţionare): M[Tf]
M [α (T )]
M [Tf ] = (3.24)
M [ν (T )]
72
NTE 005/06/00
- durata medie a unei stări de insucces eliminată prin reparaţie sau/şi înlocuire (durata
medie de reparaţie sau/şi înlocuire): M[Td]
M [β (T )]
M [Td ] = (3.25)
M [ν (T )]
- probabilitatea de funcţionare neîntreruptă pe un interval de timp dat (t, t+x): R(t, t+x)
x
−
M [Tf ]
R (t , t + x ) = P × e (3.26)
- numărul mediu de stări de insucces (de defecte) eliminate prin reparaţii sau/şi înlocuiri în
perioada de referinţă_T, a căror durată depăşeşte o durată critică tc: M[vtc(T)]
[ ( )]
M ν tc T = λ × Te − µ × tcr (3.27)
În cazul unei singure entităţi având intensitatea de defectare (echivalentă) λ şi intensitatea de

reparare µ, relaţiile pentru calculul indicatorilor de fiabilitate menţionaţi mai sus sunt:
µ
P=p= (3.28)
λ+µ
λ
Q=q = (3.29)
λ+µ
µ ×T
M [α (T )] = (3.30)
λ+µ
λ ×T
M [β (T )] = (3.31)
λ+µ
λ × µ ×T
M [ν (T )] = (3.32)
λ+µ
1
M [Tf ] = (3.33)
λ
1
M [Td ] = (3.34)
µ
µ
R (t , t + x ) = × e−λ × x (3.35)
λ+µ
73
NTE 005/06/00
λ × µ ×T − µ × tc
M [ν tc (T )] = ×e (3.36)
λ+µ
Pentru cazul evaluării indicatorului sintetic caracteristic şi specific pentru relaţii la

puncte de interfaţă între furnizorii şi beneficiarii unor servicii, probabilitatea r(t) de depăşire a
condiţiilor referitoare la număr "Nmax" şi durate "tc" de întrerupere maxim admise în efectuarea
unei funcţiuni date în intervalul [0, θ], se va putea utiliza relaţia:
− µ× t c N max ( λ × t × e −µ× t c )i
r( t ) = 1 − e − λ e × t×e × ∑ e
(3.37)
0 i!
în care:
- λe este rata de defectare echivalentă a dispozitivului (schemei) care asigură realizarea
funcţiunii date în raport cu punctul de referinţă (de interfaţă) evaluat pentru o funcţie dată.
- este valoarea inversă a duratelor medii de restabilire după un defect;
- tc este valoarea critică a unei durate maxime admise (convenite) de restabilire după un
defect;
Acest indicator are semnificaţia:

Riscul preluat de furnizorul unui serviciu, în cazul angajamentului acestuia de a nu se
depăşi, într-un interval de timp precizat “t”, un număr maxim de defecte Nmax (sau de afectări
ale unei funcţiuni date) ale căror durate de restabilire depăşesc valoarea convenită “tc”
(valoarea pentru tc poate fi şi nulă).
În cazul în care, compararea soluţiilor se face pe criterii tehnico-economice, pe baza daunelor

produse datorită întreruperilor (stărilor de insucces), se recomandă să se determine indicatorul:
- probabilitatea ca diferenţa între numărul de stări de insucces pentru două soluţii să fie
mai mică decât o anumită valoare ∆k în perioada de referinţă T: r (∆k)
∞ ⎡ (λ1 ×T )i i + ∆k −1 (
λ2 ×T ) j ⎤
r (∆k ) = ∑ ⎢ ×e − λ1 ×T
× ∑ × e − λ2 ×T ⎥ (3.38)
i =0 ⎣ i! j =0 j! ⎦
unde:
∆k - valoarea diferenţei între numărul de stări de insucces în cele două soluţii (1 şi 2)
care justifică investiţia suplimentară în varianta mai sigură;
λ1,λ2 - intensităţile de defectare pentru schemele corespunzătoare celor două soluţii (1 şi
2).
Pe baza metodei descrise, în cele ce urmează se prezintă mai multe posibilităţi de calcul al
probabilităţilor de stare, aplicabile, de la caz la caz, în funcţie de specificul dispozitivului (instalaţiei)
analizat sau de scopul analizei de fiabilitate.
Note:
1. Numărul mediu total de stări de insucces (de defecte) în perioada de referinţă T se poate
defalca după modul de revenire în starea de succes: reparaţie şi/sau înlocuire, manevră
manuală şi manevră automată. În fiecare din cele trei situaţii se poate utiliza relaţia de calcul
(3.23), în care mulţimea R a stărilor de insucces este, după caz:

a. mulţimea stărilor de insucces (de defecte) eliminate prin reparaţii sau/şi înlocuiri;
b. mulţimea stărilor de insucces (de defecte) eliminate prin manevre manuale;
c. mulţimea stărilor de insucces (de defecte) eliminate prin manevre automate.
2. În cazul stărilor de insucces (defectelor) eliminate prin manevre manuale sau automate se
neglijează durata manevrelor.
74
NTE 005/06/00
3. În afara stărilor de insucces (de defecte) eliminate prin reparaţie sau/şi înlocuire şi manevre
manuale sau automate există un număr de defecte ale dispozitivelor (instalaţiilor) cauzate de
manevre efectuate în timpul acţiunilor de mentenanţă preventivă sau corectivă. Pentru
determinarea numărului mediu al acestor defecte se va proceda în conformitate cu cap. 4.
75
NTE 005/06/00
3.2.1. Calculul probabilităţilor de stare pentru dispozitive (instalaţii) cu elemente

dependente
Calculul probabilităţilor de stare bazat pe scrierea şi rezolvarea sistemului de ecuaţii (3.18)

este utilizabil practic în toate cazurile de analiză cantitativă a fiabilităţii obiectivelor sau dispozitivelor
(instalaţiilor) energetice, indiferent dacă elementele componente sunt dependente sau
independente.
Utilizarea acestui procedeu este însă limitată în unele situaţii de volumul mare de calcule pe
care le implică. De exemplu, pentru un sistem din n elemente, fiecare element având 2 stări posibile,
numărul total de stări posibile ale instalaţiei este 2n, deci va trebui rezolvat pentru determinarea
probabilităţilor de stare un sistem de 2n ecuaţii. De aceea este indicată utilizarea procedeului de scriere
şi rezolvare a sistemului de ecuaţii sau soluţia lui generală pentru determinarea probabilităţilor de stare,
numai în cazurile în care între anumite elemente componente ale entităţii analizate există o dependenţă
care nu se poate neglija (a se vedea Nota de la §3.2.2.).
Se recomandă ca, în situaţiile în care se utilizează acest procedeu de calcul, să se reducă în
prealabil schema de calcul aferentă entităţii analizate în măsura în care este posibil, aplicând procedeul
de reducere prin echivalări succesive prezentat la §3.2.4. (a se vedea şi fig. 3.1).
Procedeul se bazează pe scrierea şi rezolvarea sistemului de ecuaţii plecând de la relaţia
matriceală 3.18 care în cazul unui dispozitiv (instalaţie) ce evoluează prin N stări posibile este:
P1 × q11 + P2 × q21 + ......PN × qN1 = 0

P1 × q12 + P2 × q22 + ......PN × qN 2 = 0 (3.39)
......................................................
P1 × q1N + P2 × q2 N + ......PN × qNN = 0
⎛N ⎞
Dat fiind că matricea “q” este singulară ⎜⎜ ∑ q ij = 0 ; i = 1,2 ,...N ⎟⎟ , pentru rezolvarea
⎝ j =1 ⎠
N
sistemului de ecuaţii 3.39 se înlocuieşte una din ecuaţiile sale prin relaţia suplimentară: ∑ Pi = 1.
i =1
Rezolvând sistemul de ecuaţii astfel obţinut, se determină probabilităţile de stare P1,P2,...,PN,
după care, utilizând relaţiile (3.19 ÷ 3.27) se determină indicatorii de fiabilitate P, Q, M[α(T)], M[ß(T)],
M[ν(T)], M[Tf], M[Td], R(t,t+x), M[νtc(T)].
De cele mai multe ori (în special în cazul instalaţiilor alcătuite din echipamente electrice)
probabilităţile de stare se pot determina direct, folosind următoarele relaţii de calcul, care conduc la o
aproximare bună a probabilităţilor de stare pentru instalaţii alcătuite din elemente cu fiabilitate ridicată (λ
/ µ ≤ 0,05).
- pentru stările de defect simplu, corespunzând defectării elementului i:
λi
Pi = P0 × (i=1,2,...,n)
µi
(3.40)
- pentru stările de defect dublu, corespunzând defectării elementelor i şi j , în ordinea mai

întâi i, iar apoi j:
λi λj
Pi = P0 × × (i, j =1,2,...,n) şi (i≠j) (3.41)
µi µi + µ j
76
NTE 005/06/00
- pentru stările de defect triplu, corespunzând defectării elementelor i, j şi k în ordinea mai

întâi i, apoi j, iar apoi k:
λi λj λk
Pi = P0 × × × (i, j, k = 1,2,...,n) şi (i ≠ j ≠ k) (3.42)
µi µi + µ j µi + µ j + µk
unde:
• P0 - probabilitatea stării cu toate elementele componente în funcţiune:
1
P0 =
⎛ ⎞
n λi n ⎜ λi n λ j ⎟
1 + ∑ + ∑⎜ × ∑ ⎟ + ......
i =1 µ i i =1 ⎜ µ i j =1 µ i + µ j ⎟
⎝ j ≠1 ⎠
(3.43)
• n - numărul de elemente componente ale dispozitivului (instalaţiei), eventual
după aplicarea procedeului §3.2.4.
Notă:
1. În cazul entităţilor (dispozitivelor, instalaţiilor) alcătuite din elemente independente,
probabilităţile de stare obţinute pe baza relaţiilor 3.40 ÷ 3.43 sunt identice cu cele
obţinute prin rezolvarea sistemului de ecuaţii 3.39 sau prin metoda binomială (a se
vedea §3.2.2.).
2. Relaţiile de calcul 3.40 ÷ 3.42 au un caracter general, fiind valabile atât în cazul în care
elementele componente ale dispozitivului (instalaţiei) analizat sunt dependente, cât şi în
cazul în care acestea sunt independente.
3. Dependenţa elementelor componente se reflectă în ordinea şi posibilitatea defectării lor,
forma generală a relaţiilor care dau soluţia sistemului de ecuaţii 3.39 permiţând
diferenţierea stărilor de defect multiplu în funcţie de ordinea defectării elementelor (de
exemplu, relaţia 3.41 permite obţinerea atât a probabilităţilor Pij, cât şi Pji).
4. Relaţiile generale 3.40÷3.43 sunt valabile şi în cazul în care o parte din elemente fiind
rezervate, revenirea lor în stare de succes (de funcţionare) în urma defectării se face
prin înlocuire; în această situaţie în locul intensităţii de reparare µ, se va considera
intensitatea de înlocuire ν, care reprezintă inversul duratei medii de înlocuire a
elementelor defecte prin elementele de rezervă.
77
NTE 005/06/00
Exemplul 1
Fie o entitate cu elemente dependente având diagrama bloc din fig. 3.5.
Fig.3.5
Să se determine indicatorii de fiabilitate pentru această entitate.

Se consideră că elementele componente ale acestei entităţi se pot defecta numai când
entitatea funcţionează. Ca urmare, elementele 2 şi 3 nu se pot defecta cât timp elementul 1 este defect,
situaţie în care, aşa cum rezultă din fig. 3.5, entitatea iese din funcţiune. Totodată, nici elementul 1 nu
se poate defecta atâta timp cât elementele 2 şi 3 se află amândouă în stare de defect, deci starea cu
trei elemente defecte nu există.
Rezolvare:
Stările posibile pentru entitatea din fig. 3.5 sunt prezentate în tabelul 3.3.
Tabelul 3.3.
Stări posibile Elemente în funcţiune Elemente defecte
1 1,2,3 -
2 2,3 1
3 1,3 2
4 1,2 3
5 3 2,1
6 2 3,1
7 1 2,3
78
NTE 005/06/00
Graful trecerilor dintr-o stare în alta şi matricea intensităţilor de trecere sunt:
µ2 5
λ1 µ1
λ1 λ2
2 1 3
µ1 λ3 µ2
µ3 µ3 λ3 µ3
λ1 λ2
6 4 7
µ1 µ2
− (λ1 + λ 2 + λ 3 ) λ1 λ2 λ3 λ3 0 0
µ1 − µ1 0 0 0 0 0
µ2 0 − (µ 3 + λ1 + λ 3 ) 0 λ1 0 λ3
q= µ3 0 0 − (µ 3 + λ1 + λ 2 ) 0 λ1 λ2
0 µ2 µ1 0 − (µ1 + µ 2 ) 0 0
0 µ3 0 µ1 0 − (µ1 + µ 3 )
0 0 µ3 µ2 0 0 − (µ 2 + µ 3 )
Sistemul de ecuaţii (3.39) completat cu relaţia ΣPi=1 (i=1,...,N) este în acest caz:
− P1 × (λ1 + λ 2 + λ 3 ) + P2 × µ1 + P3 × µ 2 + P4 × µ 3 = 0
P1 × λ1 − P2 × µ1 + P5 × µ 2 + P6 × µ 3 = 0
P1 × λ 2 − P3 × (µ 2 + λ1 + λ 3 ) + P5 × µ1 + P7 × µ 3 = 0
P1 × λ 3 − P3 × (µ 3 + λ1 + λ 2 ) + P6 × µ1 + P7 × µ 2 = 0
P3 × λ1 − P5 × (µ1 + µ 2 ) = 0
P4 × λ1 − P6 × (µ1 + µ 3 ) = 0
P3 × λ 3 + P4 × λ 2 − P7 × (µ 2 + µ 3 ) = 0
P1 + P2 + P3 + P4 + P5 + P6 + P7 = 1
Utilizând relaţiile care dau soluţia generală a sistemului de ecuaţii, se obţin probabilităţile de
stare P1,P2,...,P7 :
P1 = P0
λ1
P2 = P1 = × P0
µi
79
NTE 005/06/00
λ2
P3 = P2 = × P0
µ2
λ
P4 = P3 = 3 × P0
µ3
λ λ1
P5 = P2 1 = 2 × × P0
µ 2 µ 2 + µ1
λ λ1
P6 = P3 1 = 3 × × P0
µ 3 µ 3 + µ1
Deoarece, aşa cum rezultă din fig. 3.5, elementele 2 şi 3 se pot defecta atât în ordinea întâi 2 şi
apoi 3, cât şi în ordinea întâi 3 apoi 2, probabilitatea stării cu elementele 2 şi 3 defecte va fi:
λ2 λ3 λ λ2 λ λ
P7 = P2 + P3 = × × P0 + 3 × × P0 = 2 × 3 × P0
µ 2 µ 2 + µ3 µ3 µ2 + µ3 µ 2 µ3
3 2
1
P0 =
λ1 λ2 λ3 λ2 λ1 λ λ1 λ λ3
1+ + + + × + 3× + 2×
µ1 µ 2 µ3 µ 2 µ 2 + µ1 µ3 µ3 + µ1 µ 2 µ3
Mulţimea tuturor stărilor posibile {1,2,..,7} se împarte în:

- mulţimea stărilor de succes: S = {1,3,4};
- mulţimea stărilor de insucces: R = {2,5,6,7}.
Utilizând relaţiile (3.19)÷(3.25) se pot calcula în continuare următorii indicatori de fiabilitate:
⎛ λ λ ⎞
P = P1 + P3 + P4 = ⎜⎜1 + 2 + 3 ⎟⎟ × P0
⎝ µ 2 µ3 ⎠
⎛λ λ λ1 λ λ1 λ λ ⎞
Q = P2 + P5 + P6 + P7 = ⎜⎜ 1 + 2 × + 3× + 2 × 3 ⎟⎟ × P0
⎝ µ1 µ 2 µ 2 + µ1 µ3 µ3 + µ1 µ 2 µ3 ⎠
M [ν (T )] = [P1 × λ1 + P3 × (λ1 + λ3 ) + P4 × (λ1 + λ2 )] × T
⎛ λ λ ⎞
M [α (T )] = P0 × ⎜⎜1 + 2 + 3 ⎟⎟ × T
⎝ µ 2 µ3 ⎠
⎛λ λ λ1 λ λ1 λ λ ⎞
M [β (T )] = P0 × ⎜⎜ 1 + 2 × + 3× + 2 × 3 ⎟⎟ × T
⎝ µ1 µ 2 µ 2 + µ1 µ3 µ3 + µ1 µ 2 µ3 ⎠
λ2 λ3
+1+
µ 2 µ3
M [T f ] =
λ λ
λ1 + 2 × (λ1 + λ3 ) + 3 × (λ1 + λ2 )
µ2 µ3
λ1 λ2 λ1 λ λ1 λ λ
+ × + 3× + 2× 3
µ1 µ 2 µ 2 + µ1 µ3 µ3 + µ1 µ 2 µ3
M [Td ] =
λ λ
λ1 + 2 × (λ1 + λ3 ) + 3 × (λ1 + λ2 )
µ2 µ3
80
NTE 005/06/00
În cazul elementelor componente identice (λ1 = λ2 = λ3 = λ; µ1 = µ2 = µ3 = µ), notând cu k raportul

λ/µ şi utilizând relaţiile care dau soluţia generală a sistemului de ecuaţii, se obţine:
1 + 2× k k + 2× k 2
P= ; Q=
1 + 3× k + 2 × k 2 1 + 3× k + 2 × k 2
M [ν (T )] =
(1 + 4 × k )× λ ×T ; M [ν (T )] =
(1 + 4 × k )× λ ×T
1 + 3× k + 2 × k 2
1 + 3× k + 2 × k 2
M [α (T )] =
(1 + 2× k )×T ; [ ]
M Tf =
1 + 2× k
1 + 3× k + 2 × k 2
λ × (1 + 4 × k )
k + 2× k 2
M [Td ] =
λ × (1 + 4 × k )
Exemplul 2
Se consideră cuplul cu rezervare pasivă din fig. 3.6 format din două elemente identice:
- elementul 1 (de bază) este în funcţiune;
- elementul 2 este rezervă rece (pasivă).
Când elementul de bază se defectează, elementul de rezervă, care se află în regim de
aşteptare, îl înlocuieşte imediat dacă este disponibil (se consideră că timpul de înlocuire este neglijabil).
λ
1
λa
Fig. 3.6
Să se analizeze fiabilitatea acestui cuplu în trei variante de exploatare:

a. elementul de rezervă nu se defectează în regim de aşteptare (λa=0);
b. elementul de rezervă se defectează în regim de aşteptare cu intensitatea de defectare
λa ; aceste defecte nu sunt semnalizate şi, în absenţa testării, sunt descoperite numai la
apariţia solicitării (defectarea elementului de bază);
c. elementul de rezervă se defectează în regim de aşteptare cu intensitatea de defectare
λa ; aceste defecte nu sunt semnalizate şi sunt descoperite prin testarea periodică a
rezervei la intervale egale de timp "θ".
Varianta a)
Stările prin care evoluează cuplul sunt:

1. ambele elemente bune (elementul 1 în funcţiune, elementul în rezervă);
2. elementul de bază defect, elementul de rezervă bun; elementul de rezervă se
cuplează imediat în locul elementului de bază;
3. ambele elemente defecte.
Graful de trecere prin aceste stări şi matricea intensităţilor de trecere sunt:
81
NTE 005/06/00
λ λ
−λ λ 0
q = µ − (λ + µ ) λ
1 2 3
µ µ 0 2µ − 2µ
Pentru obţinerea probabilităţilor de stare P1, P2 şi P3 se vor utiliza relaţiile (3.39), (3.40) şi (3.42)
∑
care dau soluţia generală a sistemului de ecuaţii (3.18) completat cu relaţia suplimentară Pi = 1 .
i
Se obţine:
1 2× µ2
P1 = =
1+
λ λ
+ ×
λ (λ + µ )2 + µ 2
µ µ 2× µ
λ 2×λ × µ
P2 = P1 × =
µ (λ + µ )2 + µ 2
λ λ λ2
P3 = P1 × × =
µ 2 × µ (λ + µ )2 + µ 2
Pe baza probabilităţilor de stare se calculează în continuare indicatorii de fiabilitate utilizând
relaţiile (3.19)÷(3.25):
2 × µ (λ + µ )
P = P1 + P2 =
(λ + µ )2 + µ 2
λ2
Q = P3 =
(λ + µ )2 + µ 2
2 × λ2 × µ × T
M [ν (T )] = P2 × λ × T =
(λ + µ )2 + µ 2
2 × µ (λ + µ ) × T
M [α (T )] = P ×T =
(λ + µ )2 + µ 2
λ2 × T
M [β (T )] = Q × T =
(λ + µ )2 + µ 2
λ+µ
M Tf =[ ] λ2
1
M [Td ] =
2× µ
Varianta b)
Stările prin care evoluează cuplul sunt:
1. ambele elemente bune (elementul 1 în funcţiune, elementul 2 în rezervă);
2. elementul de bază defect, elementul de rezervă bun; elementul de rezervă se cuplează

imediat în locul elementului de bază;
3. elementul de rezervă defect (în regim de aşteptare), elementul de bază în funcţiune;
4. ambele elemente defecte.
Graful de trecere prin aceste stări şi matricea intensităţilor de trecere sunt:
82
NTE 005/06/00
λ λ
2
− (λ + λ a ) λ λa 0
1 µ
µ 4
µ − (λ + µ ) 0 λ
λ q=
0 0 −λ λ
λa µ
3 0 µ µ − 2µ
Pentru obţinerea probabilităţilor de stare P1, P2, P3 şi P4 se va rezolva sistemul de ecuaţii (3.18)
completat cu relaţia suplimentară Pi = 1 . ∑
i
Se obţine:
λ × µ2
P1 =
(
(λ + µ ) λ2 + λ × λ a + λ × µ + 2 × λ a × µ )
λ × µ (λ + λ a )
P2 =
(
(λ + µ ) λ + λ × λ a + λ × µ + 2 × λ a × µ
2
)
(
µ λ2 + λ × λ a + 2 × λ a × µ )
P3 =
(λ + µ ) (λ 2
+ λ × λa + λ × µ + 2 × λa × µ )
(
λ λ2 + λ × λ a + λ a × µ )
P4 =
(λ + µ ) (λ 2 + λ × λ a + λ × µ + 2 × λ a ×µ )
Pe baza probabilităţilor de stare se calculează în continuare indicatorii de fiabilitate utilizând
relaţiile (3.19)÷(3.25):
µ [(λ + µ ) (λ + 2 × λ a ) + λ2 ]
P = P1 + P2 + P3 =
(
(λ + µ ) λ2 + λ × λ a + λ × µ + 2 × λ a × µ )
Q = P4 =
(
λ λ2 + λ × λa + λa × µ )
(λ + µ ) (λ + λ × λa + λ × µ + 2 × λa × µ )
2
M [ν (T )] = (P2 + P3 ) × λ × T =
(
2 × λ × µ λ2 + λ × λa + λa × µ )
(λ + µ )(λ + λ × λa + λ × µ + 2 × λa
2
×µ )
µ [(λ + µ ) (λ + 2 × λ a ) + λ2 ] × T
M [α (T )] = P × T =
(λ + µ ) (λ2 + λ × λ a + λ × µ + 2 × λ a × µ )
(
λ λ2 + λ × λ a + λ a × µ × T )
M [β (T )] = Q × T =
(λ + µ ) (λ + λ × λ a + λ × µ + 2 × λ a
2
×µ )
M [α (T )] (λ + µ ) (λ + 2 × λ a ) + λ2
M [T f ] = =
M [ν (T )] 2 × λ (λ2 + λ × λ a + λ a × µ )
M [β (T )] 1
M [Td ] = =
M [ν (T )] 2 × µ
83
NTE 005/06/00
Notă:
1. Deoarece este dificilă estimarea intensităţii de defectare în regim de aşteptare (mai
ales în absenţa testării), în calcule se poate considera, în funcţie de specificul
entităţii, că această intensitate de defectare este egală cu:
λa ≈ 0,5 ÷ 1,0 × λ, λ fiind intensitatea de defectare în regim de funcţionare.
2. În vederea depistării defectelor nesemnalizate produse în regim de aşteptare, se
practică testarea periodică, astfel încât aceste defecte să fie remediate înainte de
apariţia solicitării rezervelor.
Varianta c)
Dacă testele se efectuează la intervale de timp egale "θ", calculul indicatorilor de fiabilitate în
această variantă de exploatare a rezervei se face la fel ca şi pentru varianta b). Stările prin care
evoluează cuplul analizat sunt aceleaşi, însă în graful de trecere şi în matricea intensităţilor de trecere
trebuie să ia în considerare trecerea din starea 3 în starea 1 (restabilirea elementului de rezervă defect)
cu o intensitate de trecere µ', care va fi egală cu inversul timpului mediu de restabilire a defectelor
produse în regim de aşteptare. Acest timp include durata medie de aşteptare până la descoperirea
defectului "θ/2" şi durata medie de reparare "1/µ" (a se vedea Cap.5).
1
µ' ' =
θ 1
+
2 µ
Dacă se notează cu λe - intensitatea de defectare a ansamblului, cu µe - intensitatea de
restabilire şi cu qe - probabilitatea de insucces (de nefuncţionare), aceşti parametri de fiabilitate se
calculează considerând: λe = 1/M[Tf] ; µe = 1/M[Td]) ; qe=Q.
În tabelul 3.4 sunt centralizate relaţiile de calcul pentru qe , λe şi µe în cele trei variante de
rezervare pasivă, pentru λa=λ.
Tabelul 3.4
Varianta INDICATORI DE FIABILITATE
de
rezervare qe λe µe
pasivă
λ2 λ2
A 2×µ
(λ + µ )2 + µ 2 λ+µ
λ (2 × λ + µ ) 2 × λ (2 × λ + µ )
B 2×µ
(λ + µ )(2 × µ + 3 × µ ) 4× λ + 3× µ
λ 2 (2 × λ + µ + µ ' ) (
2 ÷ λ2 2 × λ + µ + µ ' )
C [
(λ + µ ) λ (λ + µ ) + (λ + µ ' )(λ + 2 × µ )] ( ) (
2 (λ + µ ) λ + µ ' + 2 2 × λ + µ × µ ' ) 2×µ
84
NTE 005/06/00
3.2.2 Calculul probabilităţilor de stare pentru dispozitive (instalaţii) cu elemente

independente
Dată fiind simplicitatea calculului probabilităţilor de stare utilizând metoda binomială, se

recomandă utilizarea acesteia ori de câte ori există sau se poate admite independenţa elementelor
componente ale dispozitivului (instalaţiei) considerat, fără introducerea unor erori mari de calcul (a se
vedea Nota de la sfârşitul acestui paragraf).
În acest caz probabilităţile de stare se obţin din dezvoltarea produsului binomial:
n
∏(p
i =1
i + qi ) (3.43)
în care:
n - numărul elementelor componente ale dispozitivului (instalaţiei) analizat;
pi - probabilitatea de succes (de funcţionare) a elementului i (i=1,2,...,n) ;
qi - probabilitatea de insucces (de nefuncţionare) a elementului i (i=1,2,...,n).
Relaţiile binomiale care dau probabilităţile de stare, obţinute din dezvoltarea produsului de mai
sus, sunt următoarele:
- probabilitatea stării cu toate elementele în funcţiune:
n n
µi
P0 = ∏ pi = ∏ (3.44)
i =1 i =1 λi + µ i
- probabilitatea stării cu elementul i defect şi celelalte (n-1) elemente în funcţiune:

qi λ
Pi = P0 × = P0 × i i =1,2..........n (3.45)
pi µi
- probabilitatea stării cu elemente i şi j defecte (indiferent de ordinea defectării lor) şi

celelalte (n-2) elemente în funcţiune:
qi q j λ λj
Pi = P0 × × = P0 × i × i, j=1,2,...,n i≠j (3.46)
pi p j µi µ j
- probabilitatea stării cu elementele i, j şi k defecte (indiferent de ordinea defectării lor)

şi celelalte (n-3) elemente în funcţiune:
qi q j q k λ λ j λk
Pi = P0 × × × = P0 × i × × i, j, k = 1,2,...,n i≠j≠k (3.47)
pi p j pk µi µ j µ j
În cazul a n elemente identice (p1 = p2 = ... = pn = p), termenul general din dezvoltarea binomului
(p+q)n este :
Ckn · qk · pn-k k = 0,1,..., n (3.48)
reprezintă probabilitatea stării cu k elemente defecte şi celelalte (n-k) elemente în funcţiune.

Notă: Cel care efectuează calculele de fiabilitate va aprecia, de la caz la caz, în funcţie de tipul
entităţii, de scopul analizei de fiabilitate, şi de valorile parametrilor de fiabilitate aferenţi
elementelor componente (λ, µ, p, q) etc., dacă este necesar să se ia în considerare
stările corespunzătoare defectelor de ordin superior (3, 4, etc).
85
NTE 005/06/00
Cu ajutorul probabilităţilor de stare obţinute pe baza relaţiilor (3.44)÷(3.48), se poate efectua în

continuare calculul indicatorilor de fiabilitate, utilizând relaţiile (3.19)÷(3.27).
În cazul în care un dispozitiv este compus din elemente componente independente, rata de
defectare respectivă se poate determina, direct, cu relaţia:
Psk × λk
λech =
Psucc
în care: Psk, este suma probabilităţilor “pi” ale stărilor cu k elemente indisponibile din
care, cu o intensitate “λi” se trece în stare de defect a dispozitivului;
Psucc, este suma probabilităţilor stărilor de succes.
Trecerile între stările ale căror probabilităţi au fost determinate cu ajutorul legii binomiale se fac
cu considerarea intensităţilor de trecere constante în timp “λ“.
Exemplu:
Fie un cuplu format din trei elemente independente redundante 100% caracterizate prin
probabilităţile de succes P1 = p1 × p2, P2 = q1 × p2 şi P2 = q2 × p1.
Intensitatea de defect echivalentă va rezulta în conformitate cu relaţia de mai jos:
p1 × q2 × λ 1 + p2 × q1 × λ 2
λech =
p 2 + p1 × q2 + p2 × q12
Pentru a compara rezultatele obţinute pentru indicatorii de fiabilitate dacă se consideră

elementele componente dependente sau independente, în cele ce urmează se reia exemplul
din fig. 3.5 în ipoteza independenţei elementelor componente.
Se consideră o entitate având diagrama bloc din fig. 3.5 (§3.2.1.), ale cărei elemente sunt însă
independente. Ca urmare, elementele se pot defecta indiferent de starea dispozitivului
(instalaţiei), sau de starea altor elemente.
În consecinţă, stările posibile ale diagramei bloc din fig. 3.5 sunt cele din tabelul 3.5.
Tabelul 3.5
Stările posibile Elementele în funcţiune Elementele defecte
1 1,2,3 -
2 2,3 1
3 1,3 2
4 1,2 3
5 3 1,2
6 2 1,3
7 1 2,3
8 - 1,2,3
Din relaţiile de calcul (3.44)÷(3.47) se obţin probabilităţile de stare:

µ1 × µ 2 × µ 3
P1 = P0 = p1 × p 2 × p3 =
(λ1 + µ1 ) × (λ 2 + µ 2 ) × (λ3 + µ 3 )
86
NTE 005/06/00
λ1 × µ 2 × µ 3
P2 = P1 = q1 × p 2 × p3 =
(λ1 + µ1 ) × (λ2 + µ 2 ) × (λ3 + µ 3 )
µ1 × λ 2 × µ 3
P3 = P2 = p1 × q 2 × p3 =
(λ1 + µ1 ) × (λ 2 + µ 2 ) × (λ3 + µ 3 )
µ1 × µ 2 × λ3
P4 = P3 = p1 × p2 × q3 =
(λ1 + µ1 )× (λ2 + µ 2 )× (λ3 + µ3 )
λ1 × λ2 × µ3
P5 = P12 = p3 × q1 × q2 =
(λ1 + µ1 )× (λ2 + µ 2 )× (λ3 + µ3 )
λ1 × µ 2 × λ3
P6 = P13 = q1 × p2 × q3 =
(λ1 + µ1 )× (λ2 + µ 2 )× (λ3 + µ3 )
µ1 × λ2 × λ3
P7 = P23 = p1 × q2 × q3 =
(λ1 + µ1 )× (λ2 + µ 2 )× (λ3 + µ3 )
λ1 × λ2 × λ3
P8 = P123 = q1 × q2 × q3 =
(λ1 + µ1 )× (λ2 + µ 2 )× (λ3 + µ3 )
Mulţimea stărilor de succes este: S = {1,3,4}
Mulţimea stărilor de insucces este: R = {2,5,6,7,8}.
Utilizând în continuare relaţiile (3.19) ÷ (3.25), se pot determina indicatorii de fiabilitate:
P = P1 + P3 + P4 = p1 × (1 − q2 × q3 )
Q = P2 + P5 + P6 + P7 + P8 = q1 + p1 × q2 × q3
( )
M [α (T )] = P1 + P3 + P4 × T = p1 × (1 − q2 × q3 ) × T
M [β (T )] = (P )
+ P5 + P6 + P7 + P8 × T = (q1 + p1 × q2 × q3 ) × T
2
M [ν (T )] = [P1 × λ1 + P3 × (λ1 + λ3 ) + P4 × (λ1 + λ2 )] × T
P1 + P3 + P4
M [Tf ] =
P1 × λ1 + P3 × (λ1 + λ3 ) + P4 × (λ1 + λ2 )
P2 + P5 + P6 + P7 + P8
M [Td ] =
P1 × λ1 + P3 × (λ1 + λ3 ) + P4 × (λ1 + λ2 )
În cazul elementelor componente identice (p1 = p2 = p3 = p; q1 = q2 = q3 = q;
λ1 = λ2 = λ3 = λ; µ1 = µ2 = µ3 = µ), notând cu k raportul q/p = λ/µ, se obţine:
1 k
P1 = p 3 = P2 = P3 = P4 = p 2 × q =
(1 + k )3 ;
(1 + k )3
k2 k3
P5 = P6 = P7 = p × q 2 = P8 = q 3 =
(1 + k )3 (1 + k )3
;
2 3
1+2×k k +3×k +k
P = p 2 × (1 + q ) = Q = q × (1 + p × q ) =
(1 + k )3 ;
(1 + k )3
87
NTE 005/06/00
M [ν (T )] = p 2 × (1 + 3 × q ) × λ × T =
(1 + 4 × k ) × λ ×T
(1 + k )3
M [α (T )] =
(1 + 2 × k ) × T M [β (T )] =
(k + 3 × k 2
)
+ k 3 ×T
(1 + k )3 ; (1 + k )3
M [Tf ] =
(1 + 2 × k ) M [Td ] =
k + 3 × k2 + k3
λ × (1 + 4 × k ) ; λ × (1 + 4 × k )
Notă:
Comparând rezultatele obţinute pentru probabilităţile de stare şi indicatorii de fiabilitate în cazul
schemei de calcul din fig.3.5 în cele două ipoteze:
- cu elemente dependente (exemplul de la §3.2.1.)
- cu elemente independente (exemplul de la §3.2.2.)
se constată că pentru valori mici ale raportului k = λ/µ (k ≤ 0,05), diferenţele nu sunt
semnificative (majoritatea cazurilor practice curente de utilizare a calculelor)..
Având în vedere exemplul şi Nota de mai sus, se menţionează că, în cazul unor scheme de
calcul în care k ≤ 0,05, se admite utilizarea relaţiilor binomiale (3.44) ÷ (3.48) pentru obţinerea
probabilităţilor de stare, în măsura în care alte caracteristici ale schemei tehnologice sau cerinţe
speciale privind exactitatea rezultatelor nu impun utilizarea altor procedee de calcul. Excepţie pot face
dispozitivele (instalaţiile) cu elemente în rezervă rece care nu se defectează în stare de rezervă sau de
aşteptare (λa = 0), în care caz probabilităţile de stare se vor calcula conform procedeului descris la
§3.2.1. (a se vedea exemplul 2).
88
NTE 005/06/00
3.2.3 Calculul indicatorilor de fiabilitate pentru scheme cu elemente independente utilizând

grila pentru evidenţierea stărilor de defect
Acest procedeu este aplicabil în cazul dispozitivelor (instalaţiilor) alcătuite din elemente
independente (sau care pot fi considerate independente), când, pe baza aprecierii utilizatorului se
admite luarea în consideraţie numai a defectelor simple şi duble.
Acest procedeu se bazează pe utilizarea relaţiilor binomiale pentru obţinerea probabilităţilor
de stare (a se vedea §3.2.2.) şi pe construirea unui tablou (grile) pentru evidenţierea trecerilor
instalaţiei din stările de succes (funcţionare) în stările de insucces (nefuncţionare). Pot fi luate în
consideraţie defectele simple şi duble, atât cele eliminate prin reparaţii (sau înlocuiri), cât şi cele
eliminate prin manevre manuale şi automate.
Se menţionează că acest procedeu, ca şi procedeul descris la §3.2.1., permite abordarea
calculelor de fiabilitate pentru scheme tehnologice a căror configuraţie iniţială se schimbă în
timp prin acţiuni voite (manevre manuale sau automate) ale personalului de exploatare,
determinate de evoluţia prevăzută a sistemului.
Faţă de procedeul descris la §3.2.1., acest procedeu prezintă avantajul că, pentru o aceeaşi
schemă "grila" are dimensiuni considerabil mai reduse decât matricea intensităţilor de trecere.
"Grila" este un tablou având numărul liniilor şi coloanelor egal cu numărul de elemente "n"
din schema de calcul (redusă în prealabil prin procedeul de echivalare §3.2.4), sau din schema
tehnologică.
Acest tablou se completează în felul următor:
- pe diagonală, la intersecţia liniei i cu coloana i, se înregistrează defectele simple care
determină ieşirea schemei din stare de succes (de funcţionare);
- la intersecţia liniei i cu coloana j, se înregistrează defectele duble care determină
ieşirea schemei din stare de succes (de funcţionare), presupunându-se că elementul i s-
a defectat înaintea elementului j (i,j=1,2,...,n).
Înregistrarea defectelor (simple sau duble) se face prin marcarea căsuţelor corespunzătoare
ale grilei cu:
- R - dacă revenirea în stare de succes se face prin repararea sau înlocuirea elementelor
defecte (cu specificarea şi a numărului de ordine al elementelor a căror reparare
sau înlocuire determină revenirea schemei în stare de succes);
- M - dacă revenirea în stare de succes se face printr-o manevră manuală;
- A - dacă revenirea în stare de succes se face printr-o manevră automată.
Pentru defectele eliminate prin manevre (manuale sau automate) se vor neglija duratele de
manevră, astfel că duratele stărilor de insucces cu unul sau cu două elemente defecte din care se
revine în stare de succes prin manevre vor fi egale cu zero.
Modul practic de completare a grilei pentru evidenţierea stărilor de insucces este prezentat pe
un exemplu de calcul pentru schema din fig.3.7.
După completarea grilei, calculul indicatorilor de fiabilitate se face parcurgând etapele
următoare:
Se calculează probabilităţile stărilor cu toate elementele în funcţiune P0 şi cu un element defect
Pi (i=1,2,...,n) utilizând relaţiile de calcul (3.44) şi (3.45) de la §3.2.2.:
n
P0 = ∏ pi
i =0
qi λ
Pi = P0 × = P0 × i
pi µi
89
NTE 005/06/00
unde:
n – numărul de elemente din schema de calcul (redusă) sau din schema
tehnologică;
pi, qi – sunt probabilităţile de succes, respectiv de insucces pentru elementul
i (i=1,2,...,n).
a. Se calculează numărul mediu de defecte (simple sau duble) în perioada de referinţă T,
care se elimină prin reparaţii /sau înlocuiri), manevre manuale şi manevre automate:
⎛ n ⎞
M [ν R (T )] = ⎜ P0 × ∑ λi + ∑ Pi × ∑ λj ⎟ × T (3.49)
⎜ (i ) ⎟
⎝ i ∈R1 i =1 j ∈R2 ⎠
⎛ n n ⎞
M [ν 'M (T )] = ⎜ P0 × ∑ λi + ∑ Pi × ∑ λ j ⎟ × T i∈M1 i=1 j∈M2(i) (3.50)
⎜ ⎟
⎝ i∈ M 1 i =1 j ∈M 2 ( i ) ⎠
⎛ n n ⎞
M [ν "M (T )] = ⎜ P0 × ∑ λi + ∑ Pi × ∑ λ j ⎟ × T i∈A1 i=1 j∈A2(i) (3.51)
⎜ ⎟
⎝ i∈ A1 i =1 j∈ A2 ( i ) ⎠
unde:
R1, M1, A1 – reprezintă mulţimea elementelor marcate în grilă prin R, M, respectiv A în
căsuţele de pe diagonală şi R2(i), M2(i), A2(i) reprezintă mulţimea elementelor marcate în
grilă prin R, M, respectiv A în căsuţele aflate la intersecţia liniei i cu coloanele j (i, j =
1,2,...,n; j≠i).
b. Se calculează durata medie totală a stărilor corespunzătoare defectelor simple şi duble
eliminate prin reparaţii (sau înlocuiri) în perioada de referinţă T.
⎛ ⎞
⎜ λ n
λi λi λ j ⎟
M [β (T )] = ⎜ P0 × ∑ i + ∑ Pi × ∑ + P0 × ∑ × ⎟×T
⎜ i∈ R i µ i i =1 j ∈R 2 ( i ) mij i , j∈R 2 µi µ j ⎟ (3.52)
⎝ i< j ⎠
unde:
µi – dacă în căsuţa de pe linia i şi coloana j a grilei este marcat R/i;
mij = µj – idem, dacă este marcat R/j;
µi + µj – idem, dacă este marcat R/i,j.
c. Se calculează durata medie a unui defect eliminat prin reparaţii (sau înlocuiri):
M [β (T )]
M [Td ] = (3.53)
M [ν (T )]
90
NTE 005/06/00
Exemplu de calcul
Se consideră o instalaţie având schema prezentată în fig. 3.7, starea de succes analizată fiind
prezenţa tensiunii la bara B. Se cere să se determine indicatorii de fiabilitate ai acestei scheme.
A 6
1 3
~ 2
5
AAR
B 4
Fig. 3.7
Notă: Nu se va lua în considerare posibilitatea de insularizare a grupului.
Grila corespunzătoare schemei din fig. 3.7. este următoarea:
1 2 3 4 5 6
1 A R/1,3 R/4 R/1,5 R/6
2 A R/2,3 R/4 R/2,5 R/6
3 R/3,1 R/3,2 R/4 R/6
4 R/4
5 R/5,1 R/5,2 R/4 R/6

6 R/6
91
NTE 005/06/00
Observaţie:
După cum se vede grila astfel obţinută are 6 linii şi 6 coloane.
În cazul utilizării procedeului §3.2.1., ar rezulta o matrice a intensităţilor de trecere construită
numai pentru defectele simple şi duble având 22 linii şi 22 coloane (C60+C61+…+C62 = 22),
fapt care confirmă avantajul aplicării grilei în condiţiile în care se poate admite independenţa
elementelor componente ale schemei şi se pot neglija defectele de ordin superior (3, 4, etc.).
Indicatorii de fiabilitate pentru această schemă se determină utilizând relaţiile (3.44), (3.45) şi
(3.49)÷(3.53).
a) Probabilităţile de stare:
6
P0 = ∏ pi
i =1
λi
Pi = P0 × ( i = 1,....,6)
µi
b) Numărul mediu de defecte simple şi duble în perioada de referinţă T:
R1 = {4,6} ; M 1 = φ ; A1 = {1,2}
= {3,4,5,6} ; R2 = {3,4,5,6}
(1) (2 )
R2
= {1,2,4,6} ; R2
(3 ) (4 )
R2 =φ
= {1,2,4,6} ; R2
(5 ) (6 )
R2 =φ
M[νR (T )] = [P0 × (λ 4 +λ 6 ) + P1 × (λ 3 + λ 4 + λ 5 + λ 6 ) + P2 × (λ 3 + λ 4 + λ 5 + λ 6 ) +
+ P3 × (λ1 + λ 2 + λ 4 + λ 6 ) + P5 × (λ1 + λ 2 + λ 4 + λ 6 )] × T =
( )
= [P0 × (λ 4 +λ 6 ) + (P1 + P2 ) × (λ 3 + λ 4 + λ 5 + λ 6 ) + (P3 + P5 ) × λ1 + λ 2 + λ 4 + λ 6 ] × T
[
M ν ' M (T ) = 0 ]
[
M ν " M (T ) = 0 ]
c) Durata medie totală a stărilor de insucces (defecte simple şi duble):
⎡⎛ λ λ ⎞ ⎛ λ3 λ λ5 λ ⎞ ⎛ λ3 λ λ5 λ ⎞
M [β (T )] = P0 ⎢⎜⎜ 4 + 6 ⎟⎟ + P1 ⎜⎜ + 4 + + 6 ⎟⎟ + P2 ⎜⎜ + 4 + + 6 ⎟⎟ +
⎣⎝ µ 4 µ 6 ⎠ ⎝ µ1 + µ 3 µ 4 µ1 + µ 5 µ 6 ⎠ ⎝ µ 2 + µ3 µ 4 µ 2 + µ5 µ 6 ⎠
⎛ λ1 λ λ2 λ ⎞ ⎛ λ1 λ2 λ λ ⎞ λ λ
+ P3 ⎜⎜ + 4+ + 6 ⎟⎟ + P5 ⎜⎜ + + 4 + 6 ⎟⎟ + P0 × 4 × 6 ]× T
⎝ µ 3 + µ1 µ 4 µ 3 + µ 2 µ 6 ⎠ ⎝ µ 5 + µ1 µ 5 + µ 2 µ 4 µ 6 ⎠ µ 4 µ6
d) Durata medie a unei stări de insucces eliminată prin reparaţii:

M [β (T )]
M [Td ] =
M [ν R (T )]
92
NTE 005/06/00
3.2.4 Calculul indicatorilor de fiabilitate utilizând reducerea prin echivalări succesive a

schemei de calcul
3.2.4.1 Acest procedeu se aplică schemelor de calcul construite pentru un dispozitiv
(instalaţie) în conformitate cu prevederile de la Cap. 2. şi constă în reducerea
succesivă a numărului de elemente componente ale schemei de calcul, dacă este
posibil chiar la un singur element echivalent.
3.2.4.2 Procedeul trebuie aplicat, în măsura în care este posibil, la începutul oricărui calcul
de fiabilitate, în vederea reducerii numărului de elemente ale schemei de calcul,
obţinând astfel o micşorare considerabilă a volumului de calcul în eventualitatea că
ar fi necesară, în continuarea calculului analizei de fiabilitate, aplicarea şi a altor
procedee de calcul (a se vedea fig. 3.1).
3.2.4.3 Ipotezele de calcul acceptate la aplicarea acestui procedeu sunt cele prezentate la
§1.4.
3.2.4.4 Datele de intrare necesare calculului valorilor indicatorilor de fiabilitate sunt valorile
parametrilor de fiabilitate aferenţi elementelor componente ale schemei de calcul:
-intensitatea de defectare : λ
-intensitatea de reparaţie (de înlocuire): µ, (v)
-probabilitatea de insucces (de nefuncţionare) :q
3.2.4.5 Parametrii de fiabilitate λ, µ, vor fi exprimaţi pentru toate elementele componente ale
schemei de calcul, în aceeaşi unitate de măsură
(de exemplu h-1 sau an-1).
3.2.4.6 Procedeul de reducere prin echivalări succesive a schemei de calcul parcurge
următoarele etape:
3.2.4.6.1 În cazurile în care un element al schemei tehnologice se repetă în mai multe

puncte în schema de calcul, este necesară, în prealabil, eliminarea pe cât posibil a
acestor repetări, utilizând în acest scop proprietăţile algebrei Boole (tabelul 3.6), aşa cum
se ilustrează în exemplele care urmează, sau metoda de descompunere ca în exemplul 3
de la §3.1.
Proprietăţi ale algebrei Boole.

Tabelul 3.6
Nr. Proprietăţi ale algebrei
"∪" "∩"
crt. Boole
1. Asociativitate (A∪B)∪C = A∪(B∪C) (A∩B)∩C = A∩(B∩C)
2. Comutativitate A∪B = B∪A A∩B = B∩A
3. Idempotenţă A∪A = A A∩A = A
4. Absorbţie A∪(A∩B) = A A∩(A∪B) = A
5. Distributivitate A∪(B∩C)=(A∪B)∩(A∪C) A∩(B∪C)=(A∩B)∪(A∩C)
6. A ∪φ = A A ∩φ = φ
7. A ∪Ω = A A ∩Ω = A
8. A∪ A = Ω A∩A = φ
9. Legile lui de Morgan A ∪B = A ∩B A∩ B = A∪ B
93
NTE 005/06/00
Notaţii
∪ - operaţia de reuniune
∩ - operaţia de intersecţie
A - complementara mulţimii A
φ - mulţimea vidă
Ω - mulţimea totală
Notă: Pentru uşurinţa scrierii în exemplele care urmează se notează prin "+" operaţia de
reuniune "∪" şi prin "×" operaţia de intersecţie "∩".
94
NTE 005/06/00
Exemplul 1
Fie o instalaţie tehnologică a cărei funcţionare este reprezentată prin următoarea schemă de
calcul:
a - Diagrama bloc b - Arbore de defectare
1 1
E
2 3
1 2 1 3
Se notează: Se notează:
Ai - evenimentul "elementul i A i - evenimentul "elementul i
în funcţiune" (i=1,2,3) defect" (i=1,2,3)
E - evenimentul "instalaţia E evenimentul "instalaţia
-
tehnologică funcţionează" tehnologică este defectă"
Se observă că elementul 1 se repetă în ambele scheme de calcul.

Utilizând proprietăţile algebrei Boole (tabelul 3.6) şi definiţiile din tabelele 2.1 şi 2.2 (a se vedea
§2.) rezultă:
a ) E = ( A1 + A2 ) × ( A1 + A3 ) = A1 × A1 + A1 × A3 + A1 × A2 + A2 × A3 = A1 × ( A1 + A2 + A3 )+
+ A2 × A3 = A1 × Ω + A2 × A3 = A1 + A2 × A3
b) E = A1 × A2 + A1 × A3 = A1 × ( A2 + A3 )
Repetarea elementului 1 fiind eliminată, schemele de calcul ce urmează a fi luate în
consideraţie în analiza de fiabilitate sunt:
1 E
E
2 3
2 3
95
NTE 005/06/00
Exemplul 2
Fie o instalaţie tehnologică a cărei funcţionare este reprezentată prin următoarea schemă de
calcul:

E
1 2
1 3 E
2 3
1 2 1 2 1 2
Se observă că elementele 1,2 şi 3 se repetă în ambele scheme de calcul. Utilizând proprietăţile

algebrei Boole (tabelul 3.6) şi definiţiile din tabelele 2.1 şi 2.2 (a se vedea §2.) rezultă:
a) E = A1 × A2 + A1 × A3 + A2 × A3 = A1 × ( A2 + A3 ) + A2 × A3
b) E = (A1 + A2 ) × (A1 + A3 ) × (A2 + A3 ) = (A1 × A1 + A1 × A3 + A1 × A2 + A2 × A3 ) × (A2 + A3 ) =
= [A1 × (A1 + A2 + A3 ) + A2 × A3 ] × (A2 + A3 ) = (A1 × Ω + A2 × A3 ) × (A2 + A3 ) =
= (A1 + A2 × A3 ) × (A2 + A3 ) =
= A1 × A2 + A1 × A3 + A2 × A3 + A2 × A3 = A1 × A2 + A1 × A3 + A2 × A3 =
= A1 × (A2 + A3 ) + A2 × A3
Notă: Evenimentele Ai, Ai (i=1, 2, 3), E şi E au aceeaşi semnificaţie în diagrama bloc şi în

arborele de defectare ca în exemplul 1.
Se observă că repetarea elementelor 2 şi 3 nu a putut fi eliminată prin aplicarea relaţiilor

boolene. Cu toate acestea, în cazul ilustrat de acest ultim exemplu, cele două scheme de calcul de mai
sus pot fi reprezentate ţinând cont de definiţiile din tabelele 2.1 şi 2.2, ca o conexiune în paralel cu
condiţia "2 din 3" sau poartă logică " ŞI" cu condiţia "2 din 3", astfel:
a - Diagrama_bloc b - Arbore de defectare
1 E
2/3
2 E
1 1 1
În situaţiile în care aplicând relaţiile booleene nu pot fi eliminate în totalitate repetările de

elemente din schema de calcul, procedeul de echivalare se va putea aplica numai porţiunilor din
schema de calcul în care nu există elemente care se repetă, urmând ca finalizarea calculului
96
NTE 005/06/00
indicatorilor de fiabilitate să se realizeze prin unul din procedeele descrise la §3.2.1., §3.2.2 sau §3.2.4.
(a se vedea şi fig.3.1.)
Notă: Chiar în situaţiile în care nu se pot elimina toate repetările de elemente din schema de
calcul, procedeul de reducere prin echivalări se poate aplica întregii scheme de calcul
fără a se introduce erori mari dacă elementele componente ale acesteia prezintă o
fiabilitate ridicată (λ/µ ≤ 0.05), sau dacă analiza de fiabilitate serveşte exclusiv
comparării mai multor variante de schemă tehnologică.
În aceste situaţii se pot utiliza relaţiile aproximative din tabelul 3.7 pentru calculul
parametrilor de fiabilitate echivalenţi.
3.2.4.6.2 Se echivalează succesiv şi se înlocuieşte în schema de calcul fiecare

ansamblu de elemente care intră într-o conexiune elementară (serie,paralel,etc.) de pe
fiecare ramură a schemei de calcul prin câte un singur element echivalent.
Parametrii de fiabilitate λe, µe, qe ai elementelor echivalente, pentru cele mai frecvente
tipuri de conexiuni de elemente care apar în schemele de calcul, se calculează utilizând
relaţiile din tabelul 3.7. Pentru schemele cu rezervare pasivă se pot utiliza şi relaţiile din
tabelul 3.4 (a se vedea exemplul 2 de la §3.2.1.).
3.2.4.6.3 Pe schema de calcul obţinută prin aplicarea etapei 3.2.4.6.2., se reia aplicarea
acestei etape utilizând relaţiile din tabelul 3.7, procesul echivalărilor încheindu-se în
momentul în care se ajunge la una din următoarele situaţii:
a. întreaga schema de calcul s-a redus la un singur element echivalent având parametrii
de fiabilitate λe, µe, qe ;
b. în cadrul schemei de calcul reduse există şi alte tipuri de conexiuni logice între
elementele componente, diferite de cele prezentate în tabelele 3.7 şi 3.4 pentru care nu
se prezintă relaţiile de calcul al parametrilor de fiabilitate ai elementului echivalent;
c. schema de calcul redusă este de tipul celor menţionate la §3.2.4.6.1. (conţine
elemente care se repetă).
3.2.4.6.4 Calculul indicatorilor de fiabilitate se realizează în continuare astfel:

- dacă procesul echivalării s-a încheiat în situaţia 3.2.4.6.3.a) calculul indicatorilor
de fiabilitate în funcţie de parametrii de fiabilitate λe, µe, qe ai elementului
echivalent se face utilizând relaţiile din tabelul 3.8;
- dacă procesul echivalării s-a încheiat în una din situaţiile 3.2.4.6.3.b) sau c) se
va aplica, după caz, unul din procedeele §3.2.1.,§3.2.2. sau §3.2.3.(a se vedea
fig. 3.1 şi Nota de la §3.2.4.6.1.).
97
NTE 005/06/00
Tabelul 3.7
PARAMETRII DE FIABILITATE ECHIVALENŢI PENTRU TIPURI DE CONEXIUNI LOGICE ELEMENTARE
Tipul de Relaţii de calcul

conexiune Schema de calcul
Elemente diferite Elemente identice
logică
Relaţii de calcul exacte: Relaţii de calcul exacte:
SERIE
1 2 n λ e = λ1 + λ 2 + ............ + λ n λe = n × λ
λe µe = µ
µe =
λ1 / µ1 + λ 2 / µ1 + λn / µn n× q
qe =
E q / (1 − q1) + q2 / (1 − q2 ) + ... + qn / (1 − qn ) 1 + (n − 1) × q
qe = 1
Poartă logică 1 + q1/ (1 − q1) + q2 / (1 − q2 ) + ... + qn / (1 − qn ) Relaţii de calcul aproximative:
"SAU" λ
Relaţii de calcul aproximative:
qe = n × = n× q
n
λi n
λ+µ
qe = ∑ = ∑ qi
98
1 2 3
i =1 λi + µ i i =1
µ e = λe × (1 − q e ) / q e
PARALEL 1
⎛ 1 1 ⎞ q q 2 × λ2 2× λ × q
λ1 × λ 2 × ⎜⎜ + ⎟⎟ λ 2 × 1 + λ1 × 2 λe = =
2 µ
⎝ 1 µ 2⎠ 1 − q1 1 − q2 2× λ + µ 1+ q
λe = =
λ1 λ 2 1 +q1 / (1 − q1 ) + q 2 / (1 − q 2 ) µe = 2 × µ
E 1+ +
µ1 µ 2 qe = q 2
µ e = µ1 + µ 2
q e = q1 × q 2 Relaţii de calcul aproximative:
Poartă logică 1 2
"ŞI" Relaţii de calcul aproximative: λe = 2 × λ × q
Date de intrare: λ e = q1 × λ 2 + q 2 × λ 1
λi , µi sau λi , qi
(i = 1, 2, … n)
TABELUL 3.7 (continuare)
NTE 005/06/00
TIPUL DE RELAŢII DE CALCUL

CONEXIUN SCHEMA DE CALCUL
ELEMENTE DIFERITE ELEMENTE IDENTICE
E LOGICĂ
1
PARALEL ⎛ 1 1 1 ⎞
λ1 × λ 2 × λ3 ⎜⎜ + + ⎟⎟ 3 × λ3
2 ⎝ µ1 × µ 2 µ 2 × µ 3 µ1 µ3 ⎠
× λe = =
λe = = µ 2 + 3 × λ × µ + 3 × λ2
λ λ λ λ × λ 2 λ 2 × λ3 λ1 × λ3
1+ 1 + 2 + 3 + 1 + +
3
µ1 µ2 µ1 µ1 × µ2 µ2 × µ3 µ1 × µ3 3 × λ × q2
=
q1 q2 q1 q3 q3 q2 1 + q + q2
× × λ3 + × × λ2 + × ×λ
=
(1 − q1) (1 − q2 ) (1 − q1) (1 − q3 ) (1 − q3 ) (1 − q2 ) 1
E 3 qi 3 qi qj
1+ ∑ + ∑ ×
(
i=1 (1 − qi ) i, j =1,(1 − qi ) )
1 − qj
i< j µe = 3 × µ
99
POARTĂ µ e = µ1 + µ 2 + µ 3
LOGICĂ "ŞI" 1 2 3 qe = q3
qe = q j × q2 × q3 Relaţii de calcul aproximative:
DATE DE INTRARE: Relaţii de calcul aproximative:
ΛI , µI SAU ΛI , QI
(I = 1, 2, … N)
λ e = q1 × q2 × λ3 + q2 × q3 × λ1 + q3 × q1 × λ 2 λ e = 3 × λ × q2
NTE 005/05/00
Tabelul 3.7 (continuare)
Tipul de Relaţii de calcul

conexiune Schema de calcul
Elemente diferite Elemente identice
logică
1
PARALEL Relaţii de calcul exacte: Relaţii de calcul exacte:
⎛ 1 1 1 1 ⎞
λ1 × λ 2 × λ 3 × λ 4 ⎜⎜ + + + ⎟
µ1 × µ 2 × µ 3 µ1 × µ 2 × µ 4 µ1 × µ 3 × µ 4 µ 2 × µ 3 × µ 4 ⎟⎠ 4 × λ4
2
λe = ⎝ = λe = 3
4 λ 4 λ ×λ
i j
4 λ ×λ ×λ
i j k µ + 4 × λ × µ + 6 × λ2 × µ + 4 × λ3
2
3
1+ ∑ i + ∑ + ∑
i=1 µ i i, j=1, µ i × µ j i, j,k =1, µ i × µ j × µ k 4 × λ × q3
4 i< j i< j<k =
1 + q + q2 + q3
100
4 qi × q j × qk
∑ × λr
i, j,k =1, (1 − qi ) × (1 − q j )× (1 − qk )
E i< j<k
r ≠i, j,k
= 4 qi 4 qi × q j 4 qi × q j × qk
1+ ∑ + ∑ + ∑
Poartă logică ( )
i=1 (1 − qi ) i, j=1, (1 − qi ) × 1 − q j ( )
i, j,k =1, (1 − qi ) × 1 − q j × (1 − qk )
µe = 4 × µ
"ŞI" i< j i< j<k
1 2 3 4
µ e = µ1 + µ 2 + µ3 + µ 4 qe = q 4
qe = q j × q2 × q3 × q4
Date de intrare: Relaţii de calcul aproximative:
λi , µi sau λi , qi
(i = 1, 2, … n) Relaţii de calcul aproximative:
λ e = q1 × q2 × q3 × λ 4 + q1 × q2 × q3 × λ 3 + q1 × q3 × q4 × λ 2 + q2 × q3 × q4 × λ1 λ e = 4 × λ × q3
NTE 005/06/00

PARAMETRII DE FIABILITATE ECHIVALENŢI PENTRU TIPURI
DE CONEXIUNI LOGICE ELEMENTARE
Tipul de Schema de calcul Elemente identice
conexiune
logică
1
Paralel cu Relaţii de calcul exacte
condiţia 12 × λ2 12 × λ × q
"3 din 4" 2 λe = =
(3/4) 3/4
µ + 4 × λ 1+ 3 × q
µe = 2 × µ
3
6 × q2
qe =
4 1 + 2 × q + 3 × q2
E
λ e = 12 × λ × q2
Poartă
qe = 4 × q3
2/4
logică "ŞI"
cu condiţia
"2 din 4" 1 2 3 4
(2/4)
Date de intrare:
λ , µ sau λ , q
Relaţii de calcul exacte

1 n! λn − s + 1 n! qn − s × λ
Paralel cu × n−s ×
condiţia (s − 1)!×(n − s)! µ (s − 1)!×(n − s)! (1 − q)n − s
2 λe = =
"2 din 4" n−s i n−s n! qi
n! ⎛λ⎞
∑
s/n
(2/4) ∑ i!×(n − i)! × ⎜⎜ µ ⎟⎟ ×
i = 0 i!×(n − i)! (1 − q)
3 i
i=0 ⎝ ⎠
…
n µ e = (n − s + 1) × µ
n! qn − s + 1
×
(s − 1)!×(n − s + 1)! (1 − q)n − s +1
qe =
E n − s +1 n! qi
∑ ×
i!×(n − i)! (1 − q)i
3/4 i=0
Poartă Relaţii de calcul aproximative:
logică "ŞI"
n!×qn − s
1 2 … 4
cu condiţia λe = ×λ
"3 din 4" Date de intrare:
(s − 1)!×(n − s)!
(2/4) λ , µ sau λ , q n!×qn − s + 1
qe =
(s − 1)!×(n − s + 1)!
101
NTE 005/06/00

PARAMETRII DE FIABILITATE ECHIVALENŢI PENTRU TIPURI
DE CONEXIUNI LOGICE ELEMENTARE
Tipul de
conexiune Schema de calcul Elemente identice
logică
Rezervare 1 Relaţii de calcul exacte

pasivă s × λ2 λ
2 λe = unde: k =
m m! µ
s – elemente … ∑
în funcţiune
s
(m − i)!×(s × k )i
i=0
m – elemente s/n µ e = (m + 1)!×µ
în rezervă s+1 γ 1
pasivă qe = unde: γ =
1+ γ m +1 (m + 1)!
Condiţie:
s+1 ∑ (m + 1 − i)!×(s − k )!
i=0
…
λ s+1 = λ s+m = 0
s+m
sm+1 × λ × k m
E λe =
(m+1)/n m!
µe =
(s × k )m+1
1 … 2 …
(m + 1)!
1 s s+1 s+m
Element în
rezervă pasivă
Date de intrare:
λ, µ
Rezervare 1 Relaţii de calcul exacte

pasivă 1/2
λ2
λe =
s=1 2 λ+µ
element în E µe = 2 × µ
funcţiune 2/2
λ2
m=1 qe =
element în 1
(λ + µ )2 + µ2
rezervă Relaţii de calcul aproximative:
1 2
pasivă
λ2
Element în
λe =
Condiţie: µ
rezervă pasivă
λ2 = 0
λ2
Date de intrare: qe =
2 × µ2
λ, µ
102
NTE 005/06/00
Tabelul 3.8
Elementul echivalent
Indicatori(*) de fiabilitate
e λe,µe, qe
µe
P = 1 − qe
λe + µ e
λe
Q = qe
λe + µ e
µe
M [ν R (T )] × λ e × T = (1 − q e ) × λ e × T
λe + µ e
µe
M [α (T )] × T = (1 − q e ) × T
λe + µ e
λe
M [β (T )] × T = qe × T
λe + µ e
1
[ )]
M (T f
λe
1
M [(Td )]
µe
R(t ) e − λ e ×T
µe
R(t , t + x ) × e − λ e ×T
λ e + µe
(*)
Semnificaţia indicatorilor de fiabilitate este prezentată în Normativ.
103
NTE 005/06/00
3.3 Metoda Monte Carlo
3.3.1.Generalităţi
Metoda Monte Carlo este un instrument matematic cu largă aplicabilitate în toate problemele
care admit o descriere probabilistică.
Simularea prin această metodă a unui proces cu o lege de evoluţie cunoscută constă în
generarea unor "realizări", sub forma unor numere aleatoare, ale unei variabile aleatoare, urmând
aceeaşi lege ca şi procesul studiat.
Variabila aleatoare de la care se porneşte pentru construirea altora mai complicate este o
variabilă aleatoare cu repartiţie uniformă pe intervalul [0,1].
În studiile privind sistemul energetic, metoda Monte Carlo este utilizată pentru modelarea
indisponibilităţilor aleatoare ale instalaţiilor energetice (grupuri, linii, autotransformatoare etc.) şi pentru
simularea variaţiei consumului de energie electrică.
3.3.2. Simularea funcţionării instalaţiilor energetice la un moment dat
Se va exemplifica modul de simulare a funcţionării grupurilor generatoare la un moment dat.

Pentru fiecare grup având o anumită putere unitară şi probabilitatea de insucces (de
nefuncţionare) q, se generează un număr aleator α cu repartiţie uniformă pe intervalul [0,1] şi se fac
următoarele ipoteze:
- dacă 0 ≤ α ≤ q , se consideră că grupul este defect la momentul respectiv, iar
puterea sa utilizabilă este nulă;
- dacă q < α ≤ 1 , se consideră că grupul funcţionează la momentul respectiv, iar
puterea sa utilizabilă este egală cu puterea sa unitară.
Aplicând acest raţionament pentru fiecare dispozitiv (instalaţie) din ansamblul studiat (centrală,
zonă, sistem), se obţine o stare de disponibilitate a acestuia, după care studiul poate fi continuat cu
metode specifice scopului urmărit.
3.3.3.Simularea schimbărilor de stare (funcţionare, nefuncţionare) ale instalaţiilor energetice
Conform §1.4.4.,pentru o instalaţie energetică:
F(t) = Prob(Tf≤t) = 1-e-λ·t

G(t) = Prob(Td≤t) = 1-e-µ·t
unde:
F(t) - este funcţia de repartiţie a variabilei aleatoare - timp de funcţionare neîntreruptă "Tf";
G(t) - funcţia de repartiţie a variabilei aleatoare-timp de reparare "Td";
λ - intensitatea de defectare;
µ - intensitatea de reparare.
Probabilităţile de schimbare de stare (de trecere) se obţin astfel:

- probabilitatea ca instalaţia să se defecteze într-un interval de timp foarte scurt ∆t:
⎡
a = Pr ob (Tf ≤ ∆t ) = 1 − e − λ × ∆t = 1 − ⎢1 − λ × ∆t +
(− λ × ∆t )2 + ........ ⎤ = λ × ∆t + 0(∆t )
⎥
⎣⎢ 2! ⎦⎥
- probabilitatea ca instalaţia să se repare într-un interval de timp foarte scurt ∆t:

c = Pr ob (Td ≤ ∆t ) = 1 − e − µ× ∆t = µ × ∆t + 0(∆t )
Cu ajutorul probabilităţilor a şi c se pot simula stările de funcţionare sau de nefuncţionare ale

instalaţiilor sistemului energetic la momentele succesive ti,ti+1, unde ti+1 = ti+∆t.
104
NTE 005/06/00
Se generează pentru fiecare instalaţie un număr pseudoaleator α, repartizat uniform în

intervalul [0,1] şi se fac următoarele ipoteze:
- dacă instalaţia a fost în stare de nefuncţionare la momentul ti, iar la momentul ti+1
există relaţia 0≤α<c, se consideră că instalaţia s-a reparat în intervalul ∆t = ti+1-ti ; dacă
c ≤ α ≤ 1, se consideră că instalaţia rămâne în stare de nefuncţionare în intervalul ∆t
= ti+1 - ti;
- dacă instalaţia a fost în stare de funcţionare la momentul ti, iar la momentul ti+1 există
relaţia 0 ≤ α ≤ a, se consideră că ea s-a defectat în intervalul ∆t = ti+1-ti; dacă a ≤ α ≤ 1,
se consideră că instalaţia rămâne în stare de funcţionare în intervalul ∆t = ti+1 - ti.
Starea iniţială poate fi, după caz, starea cu toate dispozitivele (instalaţiile) în funcţiune sau, mai
indicat, o stare probabilă, obţinută conform §3.3.2.
3.3.4. Simularea variaţiei consumului de energie electrică
Variaţia consumului de energie electrică poate fi modelată cu ajutorul repartiţiei normale.

Considerând o selecţie ci; i=1,2,...,N din valorile realizate ale consumului de energie electrică
prin metoda verosimilităţii maxime, se deduce că media şi dispersia de selecţie:
1 N 1 N
µ= × ∑ ci şi c2 = × ∑ ( ci − µ )2
N i =1 N − 1 i =1
sunt estimatorii nedeplasaţi pentru parametrii µ şi σ2 ai legii de repartiţie normale.

Rezultă că valorile simulate ale consumului de energie electrică se pot obţine din relaţia:
ci = µ · (1+εi),
unde εi este un număr pseudoaleator cu repartiţia normală N(0,σ).

105
NTE 005/06/00
4. ÎNTRERUPERI ÎN FUNCŢIONAREA SCHEMELOR TEHNOLOGICE CAUZATE DE MANEVRE
Din experienţa comparării fiabilităţii mai multor scheme tehnologice s-a constatat că unul din
factorii care influenţează în mod considerabil fiabilitatea poate fi numărul de manevre necesar a fi
efectuat în schemă pentru acţiunile de mentenanţă preventivă şi corectivă, într-un interval de timp dat.
Evenimentele care se pot produce la sau din cauza efectuării acestor manevre pot determina în
unele cazuri un număr mediu de întreruperi comparabil sau chiar mai mare decât numărul mediu de
întreruperi ce se produc în schemă în condiţiile funcţionării normale a acesteia.
Pentru preliminarea numărului mediu de întreruperi care se produc prin erori umane sau
defecţiuni de echipamente în timpul unor manevre pentru acţiuni de mentenanţă preventivă sau
corectivă, se procedează astfel:
4.1 Se stabileşte numărul mediu al acţiunilor de mentenanţă preventivă în perioada de referinţă T,
rezultat din normativele referitoare la aceste acţiuni.
4.2 Se stabileşte numărul mediu al acţiunilor de mentenanţă corectivă (numărul mediu de defecte) pe
durata de funcţionare planificată Tp, rezultat în urma calculelor efectuate printr-unul din
procedeele descrise la §3.2.
4.3 Pe baza numărului mediu total de acţiuni de mentenanţă (preventivă şi corectivă) se stabileşte
numărul mediu de manevre necesare, pe tipuri de echipamente manevrate (separatoare,
întreruptoare, vane, ventile etc.). Afectând fiecărei manevre un anumit risc r de transformare a
manevrei în defect extins (fie prin eroare umană, fie prin defecţiuni de echipament) şi înmulţind
acest risc cu numărul mediu total de manevre determinat, se obţine numărul mediu de întreruperi
nM în perioada de referinţă T, datorate manevrelor .
4.4 Deoarece în prezent nu se cunosc valorile riscului r, calculele se vor putea face utilizând
experienţa existentă sau parametrizând aceste valori.
Dacă nici una din aceste soluţii nu poate fi aplicată, schemele se vor departaja, din punctul
de vedere al întreruperilor cauzate de manevre, numai pe baza comparării numărului mediu total de
manevre pentru acţiuni de mentenanţă necesare în variantele comparate.
106
NTE 005/06/00
5. ASPECTE SPECIFICE PRIVIND FIABILITATEA INSTALAŢIILOR CU ELEMENTE ÎN REGIM

DE AŞTEPTARE
5.1. Consideraţii generale
Regimul de aşteptare este situaţia în care un dispozitiv (instalaţie) nu funcţionează, dar trebuie să fie
capabil să intervină în orice moment la apariţia unei solicitări .
Din punct de vedere al modului de defectare elementele aflate în regim de aşteptare se pot
clasifica în două categorii:
- elemente care se defectează în regim de aşteptare;
- elemente care nu se defectează în regim de aşteptare.
În general, elementele care se defectează în regim de aşteptare fie sunt testate periodic
pentru depistarea şi eliminarea unor eventuale defecţiuni produse înainte de apariţia unei solicitări, fie
sunt prevăzute şi cu testare automată. Elementele care nu se defectează în regim de aşteptare nu
necesită o testare periodică pentru depistarea defectelor.
Atât pentru elementele care se testează automat în regim de aşteptare, cât şi pentru cele
care nu se testează automat, principala caracteristică de fiabilitate este probabilitatea de răspuns la
solicitare pR, respectiv de nerăspuns la solicitare qR.
Fiabilitatea elementelor testate la care, anumite defecte (sau toate) se evidenţiază numai cu
ocazia unor acţiuni de mentenanţă preventivă, depinde de intervalul de timp dintre două teste
succesive, iar în cazul schemelor complexe şi de politica de testare. Prin urmare, într-un calcul de
fiabilitate aceste elemente vor trebui considerate ca având parametri de fiabilitate diferiţi, chiar dacă
sunt identice ca tip, dar se testează la intervale diferite.
Întrucât, în cazul în care dispozitivele nu sunt prevăzute cu autotestare, totală sau parţială,
anumite defecte ale elementelor în regim de aşteptare nu sunt observate şi remediate imediat prin
reparaţii, duratele stărilor cu aceste defecte şi, prin urmare, probabilitatea de insucces q, vor avea
valori mai mari decât în cazul elementelor solicitate în permanenţă, aceste valori depinzând de
mărimea intervalului de testare.
Considerând că testarea se face la intervale de timp egale de mărime "θ", că pe durata unei
testări "θt" elementul este indisponibil şi că durata medie de reparaţie este neglijabilă în raport cu
mărimea intervalului dintre teste, probabilitatea medie de insucces pe intervalul dintre două teste este,
conform cu:
1 − e − λ × θ θt
q (θ ) = 1 − + (5.1)
λ ×θ θ
Dacă λ x θ << 1 rezultă:
λ ×t θt
q (θ ) = + (5.2)
2 θ
unde: λ este intensitatea de defectare în regim de aşteptare.

În cazul în care durata medie de reparare nu se poate neglija în raport cu intervalul dintre
două teste, probabilitatea medie de insucces pe intervalul θ, pentru
λ x θ << 1 este:
⎛θ 1 ⎞ θ
q (θ ) = λ × ⎜⎜ + ⎟⎟ + t (5.3)
⎝2 µ⎠ θ
107
NTE 005/06/00
Dacă se au în vedere, în afara defectelor care apar în regim de aşteptare, şi defectele care se
produc în momentul şi ca urmare a solicitării elementului aflat în aşteptare, probabilitatea de
nerăspuns la solicitare a acestuia este:
⎛θ 1 ⎞ θ
q (θ ) = λ × ⎜⎜ + ⎟⎟ + t + γ (5.4)
⎝2 µ⎠ θ
unde γ - este probabilitatea nerăspuns la solicitare (de insucces) datorită defectelor ce se produc în
momentul solicitării.
În general, se admite ca valoarea q(θ) să fie evaluată cu relaţia:
⎛θ 1 ⎞
q (θ ) = λ × ⎜ + ⎟ + γ dacă valorile pentru “γ“ şi trest = 1/µ sunt semnificative şi cu (5.4)
⎝2 µ ⎠
λ ×θ
q (θ ) = dacă aceste valori nu sunt semnificative.
2
Notă: În cazurile în care nu este cunoscută, intensitatea de defectare a elementelor în regim
de aşteptare "λ", în calcule se admite a se considera, în mod acoperitor, că această
intensitate de defectare este cuprinsă între 0,8 şi 1,0 din intensitatea de defectare a
elementelor identice cu acestea, aflate însă în regim de solicitare.
În cazul unor instalaţii complexe cu "n" elemente în aşteptare, probabilitatea de nerăspuns

la solicitare se poate determina ţinând seama de tipul de conexiune a elementelor în schemă,
utilizând relaţiile binomiale (a se vedea §3.2.2), în care: qi = q(θ) şi pi = 1-q(θ); (I = 1, 2,...,n).
În cele ce urmeazţă se prezintă modul de abordare a analizei de fiabilitate, pentru două

categorii tipice de instalaţii cu elemente în regim de aşteptare:
- instalaţii pentru care durata regimului de solicitare (durata misiunii) este foarte scurtă
în raport cu durata regimului de aşteptare (de ex.: instalaţii de protecţie şi
automatizări);
- instalaţii pentru care durata regimului de solicitare (durata misiunii) nu se poate
neglija în raport cu durata regimului de aşteptare (de ex.: grupuri Diesel, invertoare,
redresoare, baterii de acumulatoare, etc...).
La rândul său, fiabilitatea acestor instalaţii se poate analiza în două situaţii:
- instalaţia este analizată separat, ca o instalaţie de sine stătătoare (fiabilitate

intrinsecă);
- instalaţia este analizată în ansamblu cu instalaţia tehnologică primară care o
solicită (fiabilitate asociată)
Prima situaţie este întâlnită mai ales când analiza de fiabilitate are ca scop compararea
performanţelor de fiabilitate a mai multor variante de schemă în vederea selectării uneia din ele, sau
când se impun anumite valori pentru indicatorii de fiabilitate ai acestor instalaţii.
A doua situaţie se întâlneşte atunci când se urmăreşte stabilirea unor indicatori de fiabilitate
pentru un ansamblu în componenţa căruia există una sau mai multe instalaţii cu elemente în
aşteptare.
În ambele situaţii indicatorii de fiabilitate sunt cei menţionaţi (a se vedea fig.5.1).
108
NTE 005/06/00
Instalaţii cu elemente în aşteptare
Regimul de solicitare are durata Regimul de solicitare are durata “T”

neglijabilă
Instalaţii considerate de sine Ansamblu instalaţie primară – Instalaţii considerate de

stătătoare instalaţie în aşteptare sine stătătoare
Indicatori de Indicatori de Indicatori de

fiabilitate: fiabilitate: fiabilitate:
- q (θ) - R(Tm) - q (θ)
- R(T) - M [ν(T)] - R(T)
- Q (T)
- R(T) - probabilitatea de funcţionare neîntreruptă în perioada (0,T)

- R(Tm) - probabilitatea de funcţionare neîntreruptă pe durata misiunii "Tm"
- Q(T) - probabilitatea de a avea cel puţin o solicitare fără răspuns în perioada de timp
(0,T)
- Q(Tm) - probabilitatea de insucces a unei misiuni
- q( θ) - probabilitatea de insucces (riscul de a nu răspunde la solicitare)
- M[ν (T)]- numărul mediu de solicitări fără răspuns în perioada de referinţă T.
Fig. 5.1
109
NTE 005/06/00
5.2. Instalaţii cu regim de solicitare de durată neglijabilă
Pentru calculul indicatorilor de fiabilitate ai acestor instalaţii (de exemplu: instalaţii de protecţie şi/sau
de automatizare) se consideră verificate următoarele condiţii:
a) entităţile solicitate şi cele solicitante sunt entităţi independente;
b) instalaţia se testează la intervale egale de timp de durată θ, durata testării "θt" fiind
neglijabilă în raport cu θ;
c) testarea descoperă şi elimină toate defectele produse pe intervalul dintre două teste
şi nu introduce defecte suplimentare;
d) durata de restabilire a elementelor defecte se poate neglija în raport cu durata
intervalului între două teste.
5.2.1. Instalaţii considerate de sine stătătoare
Pot fi avuţi în vedere următorii indicatori de fiabilitate:

a) probabilitatea de funcţionare neîntreruptă pe intervalul de timp (0,T) sau funcţia
de fiabilitate:
R (T ) = e − λ × t (5.6)
În cazul schemelor complexe, dată fiind independenţa elementelor componente se pot
utiliza relaţiile binomiale pentru determinarea lui R(T).
b) durata medie de funcţionare neîntreruptă:

∞
M (Tf ) = ∫ R (t ) dt (5.7)
0
În tabelul 5.1, se prezintă relaţiile de calcul pentru funcţia de fiabilitate şi pentru durata
medie de funcţionare neîntreruptă pentru principalele tipuri de conexiuni elementare
formate din elemente identice.
c) probabilitatea de insucces (riscul de a nu răspunde la solicitare):

λ ×θ
q (θ ) = +γ (5.8)
2
pentru λ x θ << 1 şi dacă se ţine seama de condiţiile b, c şi d menţionate la §5.2.
Dacă se poate neglija şi probabilitatea γ de defectare a instalaţiei cu elemente în aşteptare în

momentul solicitării ei rezultă:
λ ×θ
q (θ ) = (5.9)
2
În cazul schemelor complexe, pentru calculul lui q(θ) în condiţiile b, c şi d de la pct.5.2. se

pot utiliza relaţiile din tabelul 5.1 pentru principalele tipuri de conexiuni elementare, în două strategii de
testare:
- strategia 1: elementele conexiunii se testează unul după altul la începutul fiecărui interval
de testare;
- strategia 2: elementele conexiunii se testează decalat, la subintervale de timp egale "θ/n"
(n este numărul de elemente ale conexiunii).
Se observă că, în cazul schemelor cu conexiuni în paralel, este de preferat strategia 2 de

testare a elementelor componente.
110
NTE 005/06/00
Pentru simplificarea calculelor în cazul schemelor complexe se pot utiliza pentru

determinarea lui q(θ) relaţiile binomiale (§3.2.2).
Tabelul 5.1
Tipul de Probabilitatea de insucces
Nr.crt. q1/ q2
conexiune *) (riscul de nerăspuns la solicitare)
Strategia 1 de testare - Strategia 2 de testare -
q1 q2
1 1/1 1/2 x λ x θ 1/2 x λ x θ 1
2 1/2 1/3 x λ2 x θ·2 5/24 x λ2 x θ·2 1,6
3 2/2 λxθ λxθ 1
3 3 3 3
4 1/3 1/4 x λ x θ 1/12 x λ x θ 3
2 2 2 2
5 2/3 λ x θ· 2/3 x λ x θ· 1,5
6 3/3 3/2 x λ x θ· 3/2 x λ x θ· 1
*) Tipul de conexiune n/n (n=1,2,3) corespunde unei conexiuni în serie, iar tipul de conexiune
1/n (n=1,2,3) corespunde unei conexiuni în paralel.
111
NTE 005/06/00
5.2.2 Ansamblu format dintr-o instalaţie tehnologică primară şi una sau mai multe
instalaţii cu elemente în aşteptare
Pentru un ansamblu format dintr-o instalaţie primară şi o instalaţie cu elemente în aşteptare

se consideră ca insucces situaţia în care la solicitarea instalaţiei primare instalaţia cu elemente în
aşteptare nu răspunde.
Indicatorii de fiabilitate sunt următorii:
a - probabilitatea de funcţionare neîntreruptă pe perioada de referinţă T, care reprezintă probabilitatea
de a nu avea solicitări fără răspuns în această perioadă:
R(T ) = e−λA×T = e−λS ×q(θ )×T (5.10)

unde:
λA=λS·q(θ) - intensitatea de defectare a ansamblului;
λS – rata solicitărilor (rata de defectare a instalaţiei primare);
q(θ) - riscul de nerăspuns la solicitare a instalaţiei cu elemente în aşteptare.
b - probabilitatea de a avea cel puţin o solicitare fără răspuns în perioada de referinţă T:
Q(T ) = 1 − R (T ) = 1 − e − λA ×T (5.11)
c - numărul mediu de solicitări fără răspuns în perioada de referinţă T:
M [ν (T )] = M [N S (T ) × q (θ )]
unde:
M[NS(T)] este numărul mediu de solicitări (numărul mediu de stări de insucces ale
instalaţiei tehnologice solicitante) în perioada de referinţă T, care se determină
independent de instalaţia cu elemente în aşteptare, utilizând, după caz, unul din
procedeele descrise la §3.2 .
Instalaţii cu regim de solicitare de efectuare a unor misiuni de durată Tm care nu se

poate neglija
Din această categorie fac parte instalaţiile care, în prezenţa unei solicitări, trebuie să
funcţioneze pe o durată de timp "Tm", care nu se poate neglija şi care reprezintă durata misiunii. (De
exemplu: instalaţii de intervenţie rapidă, grupuri hidro solicitate a funcţiona la vârf, etc)
Ca şi în cazul instalaţiilor menţionate la § 5.2., pentru acest tip de instalaţii indicatorii de
fiabilitate pot fi calculaţi fie pentru instalaţia considerată separat (de sine stătătoare), fie pentru
ansamblul format din instalaţia primară şi instalaţia cu elemente în aşeptare care trebuie să intervină
la solicitarea acesteia.
5.3.1. Instalaţii considerate de sine stătătoare

a - probabilitatea de insucces sau riscul de a nu răspunde la solicitare q(θ), care se
calculează utilizând, după caz, una din relaţiile (5.1),(5.2),(5.3) sau (5.4).
b - probabilitatea de funcţionare neîntreruptă pe durata unei misiuni (probabilitatea de
succes a unei misiuni):
R (Tm ) = [1 − q (θ )] × e − λ × Tm (5.13)
112
NTE 005/06/00
c - probabilitatea de insucces a unei misiuni:

Q(Tm ) = 1 − R(Tm )
(5.14)
Exemplu de calcul
Două grupuri Diesel generatoare "G1" şi "G2" servesc drept sursă de intervenţie în cazul
defectării sursei primare "S" de alimentare a unui consumator. In cazul defectării sursei primare
fiecare din cele două grupuri Diesel pot asigura alimentarea 100% a consumatorului pe durata unei
misiuni Tm=24 ore.
Se cere să se determine probabilitatea de insucces a unei misiuni "Q(Tm)" pentru ansamblul
format din cele două grupuri Diesel şi probabilitatea "Q(T)" ca pe o perioadă de referinţă T=1 an (8760
ore) să existe cel puţin o întrerupere în alimentarea consumatorului (sau cel puţin o misiune fără
succes).
Se presupune că grupurile Diesel se testează la intervale de timp Tm = 24 ore, că durata
testării "θt" este neglijabilă în raport cu θ şi γ = 0,02.
Parametrii de fiabilitate pentru cele două grupuri Diesel au următoarele valori:
λG1=λG2=λG= 5,71·10-4 h-1
µG1=µG2=µG= 0,057 h-1
Indicatorii de fiabilitate ceruţi se determină utilizând relaţiile de calcul de la §5.3.
Probabilitatea de insucces a unei misiuni pentru ansamblul format din cele două grupuri
Diesel se determină utilizând relaţia (5.14):
[
Q(Tm ) = 1 − R (Tm ) = 1 − (1 − q (θ )) × e − λ ×Tm ]
unde:
q(θ) - probabilitatea de insucces, sau riscul de a nu răspunde la solicitare, pentru ansamblul
format din cele două grupuri Diesel;
λ - intensitatea de defectare pentru ansamblul format din cele două grupuri Diesel.
Conform relaţiei (5.4) riscul de a nu răspunde la solicitare pentru un grup Diesel "G" este:
⎛θ 1 ⎞
q G (θ ) = λG × ⎜⎜ + ⎟⎟ + γ
⎝ 2 µG ⎠
Pentru ansamblul format din cele două grupuri Diesel, care formează o conexiune "paralel", θ şi q(θ)
se determină pe baza relaţiilor din tabelul 3.7 (a se vedea §3.2.4.):
2 × λG × qG (θ )
λ= ≈ 0,478 × 10 − 4 h −1
1 + qG (θ )
q (θ ) = qG (θ ) ≈ 0,00191
2
Rezultă: Q(Tm) = 0,00306

Probabilitatea ca pe perioada de referinţă T să existe cel puţin o întrerupere în alimentarea

consumatorului se determină utilizând relaţia (5.16):
Q(T ) = 1 − e − λ A × T = 1 − e[− λS × Q (Tm ) × T ]
113
NTE 005/06/00
Inlocuind valorile lui λS şi Q(Tm) se obţine:

Q(T) = 0,006093
5.3.2. Ansamblu format dintr-o instalaţie tehnologică solicitantă şi una sau mai
multe instalaţii cu elemente în aşteptare

a - probabilitatea de funcţionare neîntreruptă pe perioada de referinţă T, care reprezintă
probabilitatea de a nu avea misiuni fără succes în această perioadă:
R (T ) = e − λ A× T (5.15)
unde:
λA=λS·Q(Tm) - intensitatea de defectare a ansamblului;
λS - frecvenţa solicitărilor (intensitatea de defectare a instalaţiei primare);
Q(Tm) - probabilitatea de insucces a unei misiuni.
b - probabilitatea de a avea cel puţin un defect în perioada de referinţă T, care reprezintă

probabilitatea de a avea cel puţin o misiune fără succes în această perioadă de timp:
Q (T ) = 1 − R (T ) = 1 − e − λ A× T (5.16)
c - numărul mediu de stări de insucces în perioada de referinţă T, care reprezintă numărul

mediu de misiuni (solicitări) fără succes în această perioadă:
M [ν (T )] = M [N S (T )]× Q(Tm ) (5.17)
unde:
M[NS(T)] este numărul mediu de solicitări (misiuni) ale instalaţiei cu elemente în
aşteptare, care reprezintă numărul mediu de stări de insucces ale instalaţiei primare
în perioada de referinţă şi care se determină independent de instalaţia cu elemente
în aşteptare, utilizând unul din procedeele descrise la §3.2.
5.3.2.1. Un caz specific este cel al Sistemelor de Comandă, Control, Protecţie şi

Automatizare (SCCPA) care, fiind “în aşteptare”, sunt solicitate în mod aleator prin
defecte ale instalaţiilor primare cărora le sunt asociate.
Evenimentul “nerăspuns la solicitare” este, în acest caz, producerea unei solicitări
(în urma unui defect al AF protejat) conjugate cu starea de indisponibilitate
accidentală a SCCPA.
Probabilitatea asociată apariţiei acestui eveniment (refuz la solicitare) este dată de
relaţia:
θ
( )
q1 ( θ ) = ∫ λp ⋅ e − λp⋅ x ⋅ 1 − e − λs ⋅( θ − x ) dx (5.18)
0
iar pentru defecte de tip "acţionare falsă”:
q2 ( θ ) = 1 − e − λf ⋅θ
(5.19)
în care:
- λp este rata de defect pentru componentele SCCPA considerată în raport cu
"refuzul de funcţionare" şi, eventual, "neselectivitatea";
- λf este rata de defect pentru "acţionările false";
114
NTE 005/06/00
- λs este rata de solicitare a SCCPA (rata de defect a instalaţiei protejate)

- θ este intervalul dintre două acţiuni de mentenanţă preventivă;
- x este momentul aleatoriu al defectării SCCPA (Fig.5.2).
x θ
Semnalizate
trep
x θ
Nesemnalizate
θ – x + trep
trep = durata efectiv necesară pentru eliminarea defectului

tind = durata de indisponibilitate a SCCPA (de la producerea defectului până la
constatare – (acţiune de MP sau refuz la solicitare) tind =θ-x
Fig. 5.2
După determinarea valorilor acestor probabilităţi, pentru primele două tipuri de

disfuncţionalităţi se poate evaluea probabilitatea ca într-un interval [0, θ], dintre două
acţiuni de MP, să se producă o disfuncţionalitate, cu relaţia:
Q( θ ) = 1 − e − q1 ( θ )⋅λs ⋅θ (5.19)
iar numărul mediu de astfel de evenimente în intervalul [0, θ], va fi:
Mn ( θ ) = q1( θ ) ⋅ λs ⋅ θ (5.20)
şi în orizontul de timp [0, T]:

T
Mn (T ) = q1 ( θ ) ⋅ λs ⋅ θ ⋅ = q1 ( θ ) ⋅ λs ⋅ T (5.21)
θ
Notă: Pentru valori λp×θ ≤ 0,2 ÷ 0,3 ultimele două relaţii pot fi sub forma:
λp
− ⋅λs ⋅θ 2
Q( θ ) = 1 − e 2
λp ⋅ θ
M n (T ) = ⋅ λs ⋅ T
2
115
NTE 005/06/00
6. Considerarea fenomenelor de degradare sau de îmbătrânire
6.1. În unele situaţii, în care rata de defectare nu este constantă în timp, procesele aleatoare
pot fi modelate cu ajutorul unor funcţii de distribuţie biparametrice de tip Weibull.
Utilizarea acestei funcţii este recomandată în special în cazul efectuării de analize în
vederea stabilirii unor strategii de mentenanţă preventivă.
În acest caz:
a. Funcţia de distribuţie:
b
⎛t⎞
−⎜ ⎟
Rw ( t ) = e ⎝a⎠
şi, respectiv, (6.1)
b
⎛t⎞
−⎜ ⎟
Q(t ) = 1 − Rw ( t ) = 1 − e ⎝a⎠
(6.2)
b. Durata medie de funcţionare până la defect:

∞
⎛ 1⎞
Mw (Tf ) = ∫ R( t ) = a × Γ ⎜1 + ⎟ (6.3)
0 ⎝ b⎠
c. Durata medie de funcţionare într-un interval (0, θ):
θ
Mw (θ ) = ∫ R( t )dt (6.4)
0
Numărul mediu de defecte pe un interval (0, T:
Mw [ν θ (T )] =
[1 − Rw (T )] × T (6.5)
θ
∫ R (t )dt
0
Durata medie reziduală de funcţionare până la defect:
1 ∞
R( t ) ∫t
Trez = R( t )dt (6.6)
Probabilitatea de funcţionare pe un interval (t, t + ∆t)

b
⎛ t + ∆t ⎞
−⎜ ⎟
⎝ a ⎠
e
P (t , t + ∆t ) = b
(6.7)
⎛t⎞
−⎜ ⎟
⎝a⎠
e
116
NTE 005/06/00
6.2. Metodă practică de evaluare a parametrilor "a" şi "b" ai funcţiei Weibull
Este cunoscut că, cel puţin în prezent, indicatorul cel mai disponibil este doar numărul
mediu de defecte în unitatea de timp "N", sau, în cel mai bun caz, şi durata medie de restabilire
"Tres".
Din succesiunea defectelor produse se poate deduce durata medie de funcţionare între
defecte.
Pentru a evalua cei doi parametri ai funcţiei Weibull (a şi b) se vor considera drept
acceptate următoarele premise:
a) există înregistrări semnificative referitoare la numărul de defecte şi la
duratele de funcţionare dintre ele;
b) duratele medii de restabilire sunt neglijabile în raport cu duratele de
funcţionare.
Se urmăreşte ca, pe baza înregistrărilor menţionate, să se poată evalua, relativ simplu,

parametrii funcţiei Weibull.
În acest scop, este necesar să fie realizate condiţiile (prin urmărirea comportării în
exploatare) de a putea construi curba cumulată a probabilităţilor (repartiţia duratelor de bună
funcţionare), până când se ajunge, cel puţin, la o valoare a probabilităţii în jur de 0,368, care
corespunde egalităţii dintre timpul “ta”, înregistrat pentru această valoare şi parametrul "a", adică:
b
⎛t ⎞
−⎜ a ⎟ b
R( t a ) = e ⎝ a ⎠
= e − (1) = 0 ,368
în care: R(ta) este funcţia de repartiţie a variabilei tai ≥ ta

Astfel, rezultă că a = ta , deci, s-a obţinut o valoare evaluată pentru parametrul "a" (care
este independentă de parametrul “b”).
Pentru a obţine o evaluare satisfăcătoare a parametrului "b" este necesar a se citi cel puţin
încă două valori (i şi j) ale probabilităţii şi ale timpului corespunzător pe curba R(t) construită în
baza observaţiilor.
Din relaţiile:
b
⎛t ⎞ i
b ⎛tj ⎞ j
−⎜ i ⎟ −⎜⎜ ⎟
⎟
⎝a
R( t i ) = e ⎝a⎠
, respectiv R( t j ) = e ⎠
rezultă două valori pentru parametrul "b", conform relaţiei:

⎛ 1 ⎞
ln⎜⎜ ln ⎟
⎝ R( t i ) ⎟⎠
bi (R( t i ), t i ) = (6.8)
⎛t ⎞
ln⎜ i ⎟
⎝a⎠
Pot interveni două situaţii:
a - valorile rezultate pentru parametrul "b", obţinute pentru i şi j sunt apropiate;
b - valorile rezultate sunt relativ diferite.
În primul caz, se va face direct media aritmetică, valoarea astfel obţinută putând fi
considerată ca valoare evaluată a parametrului "b" al funcţiei de repartiţie R(t) a variabilei
aleatoare "t" (timpul de bună funcţionare).
117
NTE 005/06/00
În cazul b) se recomandă să se facă încă o citire (a treia), după care se poate proceda ca la
punctul a).
În cazurile, relativ foarte rare, în care curba analitică construită cu parametrii evaluaţi
conform celor arătate, nu se suprapune în condiţii acceptabile peste curba obţinută experimental,
se va considera că funcţia de repartiţie a variabilei "t" nu poate fi modelată cu o funcţie Weibull.
Exemplul 1.
Se presupune că într-o anumită instalaţie s-au înregistrat, într-o perioadă de 5 ani,
următoarele durate de bună funcţionare între defecte: 7, 8, 11, 9, 7, 4, 5, 8, 6, 10 (luni).
Cu aceste date s-a construit curba cumulată de probabilitate din fig.6.1:
1
0,9
0,8
0,7
0,6
0,5
0,4
0,3
0,2
0,1
0
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Fig.6.1
Din cele trei citiri a rezultat:
- pentru: R(t) = 0,368 rezultă ta = 8,6 (deci a = 8,6)

- pentru: R1(t) = 0,800 rezultă t1 = 6
- pentru R2(t) = 0,200 rezultă t2 = 10
Cu aceşti parametrii rezultă, în conformitate cu relaţia (4): b1 = 4,04 şi b2 = 3,417.

Deoarece se apreciază că diferenţa între cele două valori este mare, se face o a treia citire
pentru care se obţine b = 4,37, rezultând astfel, valoarea medie a parametrului b = 3.94.
Cu parametrii "a" şi "b" astfel obţinuţi, cu relaţia 6.1, se construieşte curba din figura 6.2.
0.8
0.6
R( t )
0.4
0.2
t
0
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Fig. 6.2
118
NTE 005/06/00
Se poate observa o suficient de bună corespondenţă între cele două curbe şi, în
consecinţă, se poate afirma că această metodă simplă, propusă pentru determinarea parametrilor
funcţiei Weibull, constituie o soluţie aplicabilă în practică pentru modelarea comportării
echipamentelor supuse fenomenelor de degradare (uzură, îmbătrânire, etc), aspect esenţial în
ceea ce priveşte utilizarea metodelor probabiliste în asistarea deciziilor privind exploatarea şi
mentenanţa instalaţiilor.
6.3. Exemple de aplicaţii ale distribuţiei Weibull

Pentru evidenţierea unor domenii de utilizare a funcţiei de distribuţe Weibull, se prezintă un
exemplu de aplicare în cazul specific a unor entităţi care prezintă fenomene de degradare în timp
(de ex. unităţi de transformare).
Exemplul 6.3.1
Fie un parc de transformatoare pentru unităţile căruia s-au evaluat parametrii distribuţiei Weibull:
a = 40 ani şi b = 2. (valabile pentru înregistrarea defectelor pertinente)
1. Să se evidenţieze evoluţia duratei reziduale de viaţă a unui transformator din cadrul

acestui parc de transformatoare, după o funcţionare fără defecte pertinente1 pe
durate t cuprinse între 0 şi 40 ani.
2. Se vor compara rezultatele cu cele obţinute în ipoteza că entitatea analizată ar fi
modelată în conformitate cu o lege exponenţială şi ar prezenta o aceeaşi durată
medie între defecte pertinente, adică are o rată de defectare corespunzătoare unei
aceleiaşi durate medii de bună funcţionare, = 1/a x (1+1/b), precum şi dacă
parametrul b ar avea valorile 1,5 şi, respectiv, 5.
3. Să se calculeze probabilitatea de defectare a acestei entităţi într-un interval t
cuprins între 0 şi 10 ani, după o funcţionare fără defecte pertinente de t = 40 ani.
Rezultatele se vor prezenta şi grafic.
Rezolvare:
1. Durata reziduală de viaţă se determină cu relaţiile:
b
∞ ⎛t⎞
1 −⎜ ⎟
Pentru funcţia Weibull: Twrez = × ∫ R( t )dt unde: R( t ) = e ⎝a⎠
R( t ) t
∞
1 1
Pentru funcţia exponenţială:Terez = × ∫ R( t )dt = în care: λ = 1
R( t ) 0 λ ⎛ 1⎞
a × Γ ⎜1 + ⎟
⎝ b⎠
În graficul din fig. 6.3 se prezintă variaţia duratelor reziduale de viaţă “trez” în funcţie de
durata t, pentru cele trei valori ale parametrului b.
1
În acest exemplu, drept defecte pertinente se consideră defecte în cuva unităţii de transformare.
119
NTE 005/06/00
40
30
Twrez (t, 1,5)
Twrez(t, 2)
20
Twrez(t, 5)
Terez(t)
10
0
0 5 10 15 20 25 30 35 40
t
Fig. 6.3
Se remarcă faptul că, în cazul modelării cu funcţia exponenţială, durata reziduală de

funcţionare nu depinde de timpul de funcţionare fără defect înregistrat anterior “t” şi că rezultatele
sunt mai optimiste.
2. Probabilitatea de defectare într-un interval t, cuprins între 0 şi 10 ani, după o

funcţionare fără defecte pertinente pe o durată t0 = 40 ani:
b
⎛ t + ∆t ⎞
−⎜ 0 ⎟
⎝ a ⎠
e
P ( ∆t , b ) = b
⎛t ⎞
−⎜ 0 ⎟
⎝ a ⎠
e
1
0.9
0.8
P(∆t,1,5)
0.7
P(∆t,2) 0.6
P(∆t,3)
0.5
P(∆t,5) 0.4
P(∆t,1,0) 0.3
0.2
0.1
0
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
∆t
Fig.6.4
120
NTE 005/06/00
Exemplul 6.3.2
Se compară comportarea unor unităţi de transformare în exploatare, cu şi fără unele

acţiuni de reabilitare efectuate la momente "x", din punct de vedere al:
- eficienţei efectuării unei acţiuni de reabilitare "as good as new" la momentul "x";
- duratei medii de viaţă reziduală după o funcţionare fără defect pertinent (considerat
a fi un defect în cuvă) pe intervalul [o, x].
Date de intrare: fenomenul de degradare în timp este modelat printr-o funcţie Weibull cu
parametrii a = 25 ani şi b = 2, 2,5, 5 şi 1 (pentru comparare distribuţia exponenţială).
Se consideră că intensitatea de defectare conţine şi o componentă constantă în timp,
caracterizată prin rata de defectare λ0 =0,02 an-1.
Graficul de variaţie a intensităţii de defectare în funcţie de timp este dat în figura 6.5
0.4
λ ( x) 0.2
0
0 10 20 30 40
x
Fig. 6.5
Se determină variaţia probabilităţii de funcţionare fără defecte în [0, T] în funcţie de momentul "x"
la care se efectuează o acţiune de aducere (reabilitare) la situaţia "as good as new". (T = 40 ani)
⎡ x b T−x b⎤
⎛ ⎞ ⎛ ⎞ ⎥ b
− ⎢⎜ ⎟ + ⎜ ⎟ ⎛T⎞
⎢⎝ a ⎠ ⎝ a ⎠ ⎥ −⎜ ⎟
R1( x ) = e ⎣ ⎦ × e − λ0 × T = e ⎝a⎠ × e − λ0 × T
Graficul de variaţie a probabilităţii de funcţionare fără defecte pertinente în intervalul considerat
este dat în figura 6.6.
121
NTE 005/06/00
a=25 b=1.5 x=0,1..50

t=40 λ0=0.02
x T −x b T
−[( ) b + ( ) ] −( )b
− λ0 ⋅T
R1 ( x, b) = e a a
⋅e R2 ( x ) = e a
⋅ e −λ0 ⋅T
0.3
R1(x, 2)
R1(x, 2.5) 0.2
R1(x, 5)
R1(x, 1)
0.1
R2(x)
0
0 10 20 30 40 50
Fig. 6.6 x
Durata medie reziduală de viaţă după o durată de funcţionare fără defecte pertinente
până la momentul "x" este dată de relaţia:
b
∞ − ⎛⎜ ⎞⎟
x
1
Trez ( x, b) = b
× e ⎝ a ⎠ dx
∫
⎛x⎞ x
−⎜ ⎟
e ⎝a⎠
În figura 6.7. este prezentat graficul de variaţie duratei medii reziduale de viaţă după o
durată de funcţionare fără defecte pertinente până la momentul "x" pentru probabilităţii de
funcţionare fără defecte pertinente în intervalul considerat.
30
24
Trez ( x, 2.0)
18
Trez ( x, 2.5)
Trez ( x, 5.0) 12
Trez ( x, 1.0) 6
0
0 5 10 15 20 25 30 35 40
x
Fig. 6.7
Se va remarca faptul că în cazul b= 1 (repartiţie exponenţială) orice acţiune de MP este fără

eficienţă.
122
NTE 005/06/00
Cu datele de mai sus, poate fi evaluată durata totală (Trez + x) care poate fi admisă până la o
acţiune de mentenanţă preventivă majoră (reabilitare, retehnologizare, etc), al cărei grafic de
variaţie este prezentat în figura 6.8.
80
68
T1( x, 2.0)
T1( x, 2.5) 56
T1( x, 5.0)
44
T1( x, 1.0)
32
20
0 5 10 15 20 25 30 35 40
x
Fig.6.8
Din rezultatele prezentate mai sus, se poate conchide că sensibilitatea faţă de parametrul
“b” este importantă în special din punctul de vedere al prezentării unei acţiuni de mentenanţă
majoră a instalaţiilor şi echipamentelor.
123
NTE 005/06/00
7. PRIVITOR LA APLICAŢII ALE MANAGEMENTULUI RISCULUI ÎN DOMENIUL ACTIVITĂŢII

OPERATIVE ŞI AL MENTENANŢEI
7.1. Evidenţierea posibilităţilor de apreciere (evaluare, considerare) a influenţelor duratelor

acţiunilor de mentenanţă asupra condiţiilor de siguranţă în funcţionare a unor sisteme
sau subsisteme fiind o componentă importantă în activitatea de exploatare sau/şi cea de
selectare a soluţiilor tehnice, obiectivul principal al calculelor în acest caz constă în
evaluarea şi admiterea în exploatare a unor valori ale riscurilor determinate de
indisponibilizarea unor componente ale instalaţiilor pentru acţiuni de mentenanţă. Din
acest considerent, riscurile vor fi asociate unor probabilităţi de apariţie de evenimente
nedorite pe durata în care se manifestă indisponibilităţile respective.
Conform cu definiţia şi semnificaţiile prezentate în Normativ, riscul este evaluat cu relaţia:
risc= r x c
în care:
r - este probabilitatea de apariţie a evenimentului nedorit (vezi rel. 3.36 bis)
c - este valoarea unor daune sau penalizări
7.2. Ţinând seama de cele mai sus menţionate şi de alţi factori care servesc la asistarea
procesului decizional în activitatea de conducere sau exploatare operativă, se va putea
evalua durata de staţionare “∆ti” într-o stare în care există căi sau echipamente,
indisponibile, astfel încât, la defectarea a încă unei căi sau echipament care determină
îndeplinirea unei anumite funcţiuni, să existe riscul întreruperii sau afectării grave a
îndeplinirii acestei funcţiuni. Pot fi oferite, astfel, informaţii utile personalului de exploatare
în activitatea de conducere operativă a unor sisteme complexe, inclusiv pe perioade de
indisponibilizare accidentală sau programată a unor componente ale sistemului.
7.3. Relaţia de calcul pentru evaluarea duratelor “∆t” este:

λeo
∆ti = × 8760 ore (7.1)
λei × λind
în care:
λeo (an-1) - este rata de defectare echivalentă a structurii analizate în structura completă.
λei [an-1] - este rata echivalentă de trecere într-o stare de defect a structurii analizate în lipsa
elementului indisponibil (indisponibilizat);
λi [an-1] - este rata de defectare a căii indisponibile
Se va avea în vedere că valoarea ∆ti depinde de elementul indisponibilizat, fiind
dedusă din condiţia ca probabilitatea de a se produce o trecere într-o stare de
insucces a instalaţiei pe una dintre duratele de indisponibilitate a unui element
component, care se produc într-un orizont oarecare de timp [0, T], să fie cel mult
egală cu cea de producere a unei stări de insucces a instalaţiei în structură completă
pe acelaşi orizont de timp.
Astfel, înmulţind durata ∆t cu numărul Ni = λi ×T rezultă fondul total de timp disponibil într-un
interval [0, T] pentru efectuarea de acţiuni de mentenanţă corectivă (MC) la componenta “i”.
De exemplu, dacă Ni(T) = λi ×T, fondul de timp pentru indisponibilizări accidentale într-un
an va fi: Tai = ∆ti × Ni(1)
Rata de defectare echivalentă (de referinţă) a dispozitivului în structura completă rezultă din
relaţia:
124
NTE 005/06/00
∑ Pi × λi
λeo = i ∈m
s
(7.2)
∑ Pj
j =1
în care :
∑ Pi × λi este suma produselor între probabilităţile stărilor din care se poate face
i ∈m
trecerea într-o stare de insucces şi intensitatea de defectare echivalentă care determină
trecerea;
∑ Pj este suma probabilităţilor stărilor de succes;

i ∈m
m - este mulţimea stărilor din care se poate trece într-o stare de insucces;
s - este mulţimea stărilor de succes (s = n - m - 1);
n - este numărul total al stărilor prin care poate evolua sistemul;
NOTĂ: În cazul în care se iau în considerare şi duratele de indisponibilitate determinate de

acţiunile de mentenanţă preventivă, valoarea pentru λei se obţine din relaţia de mai sus în
care “m” este mulţimea stărilor din care se poate trece într-o stare de insucces din structura
cu elementul “ i “indisponibilizat.
Exemplul 7.3.1
Fie un sistem alcătuit din trei elemente componente redundante care pot fi căile unei secţiuni
din RET în condiţia 1/3 şi respectiv din condiţia 2/3. Să se evalueze duratele de staţionare în stări cu
unul dintre cele trei elemente indisponibilizate accidental.
Date de intrare(generice):
- ratele de defectare: λ1 = 2; λ2 = 4; λ3 = 0,5 an-1
- probabilităţile: p1 = 0,98; p2 = 0,95; p3 = 0,99
Probabilităţile pe care le parcurge sistemul sunt conform relaţiei 3.43:

1. PI = p1 × p2 × p3 = 0,92
2. PII = p1 × p2 × q3 = 0,0093
3. PIII = p1 × q2 × p3 = 0,0485
4. PIV = q1 × p2 × p3 = 0,0188
5. PV = p1 × q2 × q3 = 0,0005
6. PVI = q1 × q2 × p3 = 0,00099
7. PVII = q1 × p2 × q3 = 0,00019
8. PVIII = q1 × q2 × q3 = 0,00001
În primul caz (condiţia 1/3):

- probabilitatea stării de succes “Psucc” este constituită din suma:
Psucc = PI+PII+PIII+PIV+PV+PVI+PVII = 1- PVIII = 1- 0,02×0,05×0,01=0,99999
- rata de defect echivalentă a dispozitivului în structura completă este:
125
NTE 005/06/00
p1 × q2 × q3 × λ1 + p2 × q1 × q3 × λ2 + p3 × q2 × q1 × λ3
λeoI =
p1 × p2 × p3 + p1 × p2 × q3 + p1 × q2 × p3 + q1 × p2 × p3 + p1 × q2 × q3 + p2 × q1 × q3 + p3 × q1 × q2
Înlocuind cu valorile de mai sus, rezultă: λeoI = 0,00223 an-1.
În cazul indisponibilizării componentei 1 (λ1 = 2 an-1):
- rata echivalentă de defectare a structurii rămase în funcţiune este:

p2 × q3 × λ2 + p3 × q2 × λ3
λe1 = = 0 ,063 [ an −1 ]
p2 × p3 + p2 × q3 + q2 × p3
- durata admisibilă pentru o staţionare în starea cu componenta 1 indisponibilă:
λe0 I 0,00223
∆t 1 = = × 8760 = 155,03 ore
λ e1 × λ1 0,063 × 2
- fondul anual total de timp pentru MC (mentenanţă corectivă) la componenta 1:
Ta1 = 155,03 × 2 = 310,07 ore/an
În cazul indisponibilizării componentei 2, (λ2 = 4 an-1):
p1 × q 3 × λ1 + p 3 × q1 × λ 3
λe 2 = = 0,0295[ an −1 ]
p1 × p 3 + p1 × q 3 + q1 × p 3
- durata admisibilă pentru o staţionare în starea cu componenta 2 indisponibilă este:
λe0 0,00223
∆t 2 = = × 8760 = 165,579 ore
λe 2 × λ 2 0,0295 × 4
- fondul anual total de timp pentru MC la componenta 2:
Ta2 = 165,549 × 4 = 662,19ore/an
În cazul indisponibilizării componentei 3, (λ3 = 0,5 an-1)

p1 × q 2 × λ1 + p 2 × q1 × λ 2
λe3 = = 0,177[ an −1 ]
p1 × p 2 + p1 × q 2 + q1 × q 2
- durata admisibilă pentru o staţionare în starea cu componenta 3 indisponibilă este:

λe0 0,00223
∆t 3 = = × 8760 = 220,73 ore
λ e3 × λ3 0,177 × 0,5
126
NTE 005/06/00
Ta3 = 220,73 × 0,5 = 110,36 ore/an
În al doilea caz (condiţia 2/3):

- starea de succes “Psucc” este constituită din suma:
Psucc = PI+PII+PIII+PIV = 0,92 + 0,0093 + 0,0485 + 0,0188 = 0,9966
p1 × p 2 × q 3 × ( λ1 + λ 2 ) + p1 × q 2 × p 3 × ( λ1 + λ 3 ) + p 3 × p 2 × q1 × ( λ 2 + λ 3 )
λ eoII = = 0,26222 [an -1 ]
p1 × p 2 × p 3 + p1 × p 2 × q 3 + p1 × q 2 × p 3 + q1 × p 2 × p 3
λe1 = λ2 + λ3 = 4,5 an -1

λe0 II 0,26222
∆t1 = = × 8760 = 255,23 ore
λe1 × λ1 4 ,5 × 2
Ta1 = 255,23 × 2 = 510,46 ore/an
λe2 = λ1 + λ3 = 2,5 an -1

λe0 II 0,26222
∆t 2 = = × 8760 = 229,70 ore
λe 2 × λ2 2 ,5 × 4
Ta2 = 229,7 × 4 = 918,8 ore/an
În cazul indisponibilizării componentei 3 (λ3 = 0,5 an-1):

λe3 = λ1 + λ2 = 6 an -1
- durata admisibilă pentru o staţionare în starea componenta 3 indisponibilă:
127
NTE 005/06/00
λe0 II 0,26222
∆t 3 = = × 8760 = 765,68 ore
λe 3 × λ3 6 × 0 ,5
Ta3 = 765,68 × 0,5 = 382,8 ore/an
Din exemplul de mai sus rezultă o corelare între duratele de staţionare în stări cu elemente
indisponibile şi caracteristicile de fiabilitate ale elementelor indisponibile.
Notă : Valorile mai mari care rezultă în varianta 2/3 se explică prin faptul că, din faza de
concepţie, s-a admis un nivel mai redus de fiabilitate a sistemului în această
condiţie faţă de cel admis pentru condiţia 1/3.
Exemplul 7.3.2
Se analizează un nod de pompare în următoarele condiţii:
1. Debitul cerut este S = 100 unităţi/oră;
2. Debitul critic este S > 70 unităţi/oră;
3. Orizontul de timp pentru care se efectuează analiza este: T = 10.000 ore;
4. Durata de indisponibilitate pentru mentenanţă în [0, T] este: Tm = 500 ore;
5. Nu fac obiectul analizei aspectele de funcţionare economică.
Se vor compara din punct de vedere al condiţiilor de siguranţă în asigurare a debitului necesar,
exprimată în ore de asigurare a acestuia în următoarele variante:
a. 3 pompe identice, fiecare cu o capacitate de pompare de 100% din debitul cerut
(condiţia 1/3);
b. 3 pompe identice, fiecare cu o capacitate de pompare de 50% din debitul cerut
(condiţia 2/3);
c. 2 pompe identice, fiecare cu o capacitate de pompare de 100% din debitul cerut
(condiţia 1/2).
TMP
TMP
TMP
TMP
TMP
3×TMP 2×TMP
Tf = T - 3×TMP Tf = T - 2×TMP
Variantele a. şi b. Varianta c.
Fig.7.1
128
NTE 005/06/00
Calculul productibilităţii
Varianta a. (Condiţia 1/3)
[ ] [ ]
S a (T ) = s × [T − 3 × TMP ] × p 3 + 3 × p 2 × q + 3 × p × q2 + s × 3 × TMP × p 2 + 2 × p × q
Varianta b. (Condiţia 2/3)
[ ]
Sb (T ) = s × [T − 3 × TMP ] × p 3 + 3 × p 2 × q + s × 3 × TMP × p 2
Varianta c. (Condiţia 1/2)
[ ]
Sc (T ) = s × [T − 2 × TMP ] × p2 + 2 × p × q + s × 2 × TMP × p
6
1 10
9,9×105
Sa (p,100)
Sb (p,100) 9,8×105
Sc (p,100)
9,7×105
Sa (p,400)
Sb (p,400)
9,6×105
Sc (p,400)
9,5×105
0.9 0.92 0.94 0.96 0.98 1 p
Fig.7.2
Comentarii:
- Diferenţa între variante scade semnificativ dacă entităţile considerate prezintă a
probabilitate (asimptotică) de funcţionare ridicată.
- Soluţia din Varianta a. poate să nu fie acceptabilă din condiţii tehnice sau economice.
- Se remarcă faptul că influenţa duratelor de indisponibilitate planificată pentru MP este cu
atât mai redusă cu cât probabilitate (asimptotică) de funcţionare este mai ridicată.
- În asemenea situaţii, soluţia care poate fi apreciată ca favorabilă este aceea din Varianta
c.,cu observaţia că entităţile care compun nodul de pompe trebuie să prezinte o

probabilitate ridicată de funcţionare (p >0,98), ceea ce înseamnă o durată de
indisponibilitate accidentală de cel mult 175 ore/an.
129
NTE 005/06/00
Exemplul 7.3.3
Exemplu de aplicare a managementului riscului în actul decizional privind precizarea unor
durate până la acţiuni de mentenanţă preventivă (MP).
Se urmăreşte utilizarea managementului riscului în cazul oportunităţii de adaptare posibilă
a duratei iniţial programate “θ”, la care urmează a se efectua o acţiune de MP, pe baza
experienţei de comportare înregistrate în exploatarea entităţii, pe parcursul intervalului [0, t], în
sensul că până la un anumit moment “t” nu au fost înregistrate defecte.
Fie, deci, o entitate care prezintă fenomene de degradare în timp modelate cu o funcţie de
distribuţie Weibull cu parametrii a = 4 şi b = 2.
Durata “θ”, între efectuarea actiunilor de MP este: θ = 1 an.
Acestei durate îi corespunde, în mod implicit, acceptarea unui risc “r” (ca în intervalul
considerat să se producă defecte), determinat de relaţia:
r = p(θ) x C
în care:
b
⎛Θ ⎞
r −⎜ ⎟
p(Θ ) = = 1 − e ⎝ a ⎠ = 0 ,06
C
Fie momentul în care se face investigaţia şi până la care nu au fost înregistrate defecte:
t = 0,5 an
Se urmăreşte evaluarea duratei cu care poate fi mărit intervalul [0, θ] iniţial programat în
condiţia de mai sus, fără ca valoarea riscului iniţial admis, respectiv probabilitatea p(θ), să fie
afectată:
Probabilitatea condiţionată de funcţionare pe un interval ∆t, după o funcţionare fără defecte

în [0, t], se calculează cu relaţia:
b
⎛ t + ∆t ⎞
−⎜ ⎟
⎝ a ⎠
e
p( t ,t + ∆t ) = b
⎛t ⎞
−⎜ ⎟
⎝a⎠
e
Valoarea lui ∆t rezultă din egalitatea:
∆t = 1- p(t, t+∆t) = 0,06

Rezultă ∆t = 0,613 şi, în consecinţă, noua valoare pentru θ va fi:
θ1(t=0,5) = 0,5 + 0,613 = 1,115 an
130
NTE 005/06/00
În cazul în care, momentul în care se face investigaţia (până la care nu au fost înregistrate
defecte): t = θ = 1 an, rezultă:
θ2(t=1) = 1,4 ani
Se poate observa că, în cazul în care, pe toată durata “θ”, iniţial programată, nu s-ar fi
înregistrat nici un defect, această durată ar fi putut fi mărită cu cca. 0,4 an.
131
NTE 005/06/00
ANEXA 2
VALORI ALE PARAMETRILOR DE FIABILITATE

Precizări privind parametrii de fiabilitate
1. De regulă, în calcule se vor folosi valori ale parametrilor de fiabilitate furnizate

de fabricile de echipamente sau rezultate prin prelucrarea datelor locale şi
numai în lipsa acestora, valorile din această anexă pot fi considerate ca utilizabile.
2. În cazul în care restabilirea funcţionării unei scheme nu se face prin repararea, ci
prin înlocuirea elementelor defecte, în calcule de fiabilitate se vor considera drept
durate de restabilire valorile 1/ν , în locul 1/µ .
3. Pentru a ţine seama de eventuala îmbătrânire (uzură) şi în lipsa unor date privitoare
la parametrii funcţiei Weibull a echipamentelor, sau de condiţii de mediu
defavorabile, utilizatorul va alege din plajele de valori prezentate în această anexă
valorile cele mai acoperitoare.
4. Drept valori pentru intensităţile “µ” şi „ν” se vor considera, de regulă, intensităţile de
“restabilire” adică inversul duratelor cuprinse între momentul producerii defectării şi
momentul restabilirii stării de disponibilitate, indiferent dacă în urma restabilirii
entitatea reintră, sau nu, în funcţiune.
133
Valori ale parametrilor de fiabilitate pentru principalele echipamente
NTE 005/06/00
electrice de comutaţie primară (aflate în exploatare)
Echipamentul Parametrii de fiabilitate (an-1)

Intensitatea de defectare Intensitatea de reparare
Valori Valori
*
Întreruptoare (cu dispozitive de acţionare) ):
- 220 – 400 kV 0,35-0,6*) 800-1000
- 110 kV 0,08-0,2*) 500-1000
- 6,10 (15), 20 kV 0,01-0,02 500-1000
Dispozitive de acţionare ale intreruptoarelor:
- MOP 0,05-0,13 300-700
- MT 0,14 700-800
Separatoare:
- 220 – 400 kV 0,005-0,01 500-800
- 110 0,003-0,008 400-600
- MT 0,001 400-800
Transformatoare de măsură de curent:
- 220 – 400 kV 0,005-0,011 200-500
- 110 kV 0,02-0,005 200-500
- MT 0,002-0,004 500
Transformatoare de măsură de tensiune:
- 110 – 400kV 0,004-0,08 100-200
- MT 0,011 250
*) Valoarea probabilităţii de refuz la solicitare exprimată ca fiind raportul între numărul de solicitări cu refuz şi numărul total de
solicitări:
- 220 – 400kV λ=0,033;
- 110 kV λ= 0,024
- MT λ=0,01
Transformatoare :
NTE 005/06/00
- P>40 MVA 0,02-0,05 50-100
- P<40 MVA 0,046-0,1 50-100
- MT 0,01-0,002 150-250
Autotransformatoare:
- 400/220 kV 0,05-0,17 200-300
- 220/110 kV 0,05-0,18 200-250
Bare colectoare:
- 220 – 400 kV 0,008-0,06 600-1500
- 110 kV 0,005-0,025 750-1500
- MT 0,022 600
Notă: A se vedea precizările de la pag. 1 a anexei.
Valori ale parametrilor de fiabilitate pentru linii electrice

Tipul Parametrii de fiabilitate *)
Intensitatea de defectare Intensitatea de reparare
Valori Valori
Linii electrice aeriene (LEA):
- 400 kV 0,002-0,007 700-1000
- 220 kV 0,002-0,005 1500-2000
- 110 kV 0,008-0,01 150-600
- MT 0,04-0,06 1000-1300
Linii electrice in cablu (LEC):
- 110 kV 0,008-0,015 100-300
- 15 – 25 kV 0,02-0,6 100-200
- 5 –6 kV, 10 kV 0,1-02 60-150
*
) pentru intensităţile de defectare valorile sunt exprimate în an –1 şi km iar pentru intensităţile de reparare în an –1
NTE 005/06/00
INDICATORI PRIVIND LUAREA ÎN CONSIDERARE ÎN CALCUL A

ACŢIUNILOR DE RESTABILIRE A FUNCŢIONĂRII
1. Riscul de producere a unui efect extins în instalaţie, din cauza unei

manevre
TENSIUNEA SEPARATOR ÎNTRERUPTOR

MT 0,0001 / manevră 0,0005/ manevră
110 kV 0,0002 / manevră 0,0005/ manevră
220 kV 0,0003 / manevră 0,0010/ manevră
400 kV 0,0004/ manevră 0,0010/ manevră
2. Probabilitatea de nerăspuns a anclanşării automate a rezervei:
kAAR=0,1
3. Probabilitatea de nerăspuns la reanclanşarea automată rapidă:

kRAR
LEA kRAR
110 kV 0,20 – 0,25
220 kV 0,25 – 0,3
400 kV 0,30 - 0,4
137
NTE 005/06/00
ANEXA 3
CALCULUL INDICATORILOR DE FIABILITATE DESTINAŢI EVALUĂRII UNOR PERFORMANŢE

ALE SCHEMELOR SAU/ ŞI STABILIRII UNOR
RELAŢII CONTRACTUALE ÎNTRE FURNIZORII ŞI CONSUMATORII
DE ENERGIE ELECTRICĂ
1. Indicatorii de fiabilitate urmăriţi prin calcul, pentru o perioadă de referinţă T pot fi selectaţi
din următorii :
a) - numărul mediu anual de întreruperi eliminate prin reparaţii: M[vR(T)]
b) - numărul mediu anual de întreruperi eliminate prin manevră: M[v'M(T)]
c) - durata medie a unei întreruperi eliminate prin reparaţii: M[Td]
d) - durata medie totală de insucces (de nefuncţionare): M[ß(T)]
e) - numărul maxim anual de întreruperi eliminate prin reparaţii: NRmax
f) - numărul maxim anual de întreruperi eliminate prin manevre: NMmax
g) - numărul maxim anual total de întreruperi: Nmax ;
h) - durata maximă de restabilire a unei întreruperi: Tdmax ;
i) - numărul maxim anual, total de întreruperi, Nmax(tc) a căror durată depăşeşte o valoarea
critică (tc) convenite a defectului.
2. Pentru a facilita efectuarea unor calcule prin care se urmăreşte obţinerea indicatorilor de
fiabilitate care pot face obiectul unor prevederi contractuale între furnizorii şi consumatorii de energie
electrică, în cele ce urmează se prezintă două moduri practice de abordare a calculelor de fiabilitate
în astfel de situaţii:
3. Calculul indicatorilor de fiabilitate bazat pe reducerea prin echivalări succesive a schemei

de calcul.
Se parcurg următoarele etape:

3.1. Schema de alimentare a consumatorilor se transpune într-o diagramă bloc constituită din
conexiuni de elemente în serie sau/şi în paralel.
3.2. Fiecare element component al diagramei bloc este caracterizat prin parametrii de
fiabilitate următori:
λ - intensitatea de defectare asociată defectelor din care se revine prin reparaţii;
λ' -intensitatea de defectare asociată defectelor din care se revine prin manevre
manuale;
µ - intensitatea de reparare (sau de înlocuire).
Parametrii de fiabilitate de mai sus vor fi exprimaţi în aceeaşi unitate de măsură (de exemplu
h-1 sau an-1 ) pentru toate elementele componente.
Numai în lipsa unor date locale referitoare la valorile acestor parametri, se admite utilizarea
valorilor (cu acceptul ambelor părţi contractuale) prezentate în Anexa 2.
Se menţionează că în cazul utilizării unor date locale, λ poate fi interpretat ca fiind numărul
mediu de defecte în unitate de timp de funcţionare, iar µ ca inversul duratei medii de restabilire prin
reparaţii.
În cazul calculelor care se efectuează cu scopul stabilirii unor indicatori destinaţi relaţiilor
contractuale, elementul (elementele) echivalente se vor referi în raport cu punctele de interfaţă.

3.3. Diagrama bloc se reduce prin echivalări succesive până la obţinerea unui singur element
echivalent "e" având parametrii de fiabilitate λe, µe, λ'e.
3.4. Pe baza parametrilor de fiabilitate ai elementului echivalent se determină indicatorii de
fiabilitate menţionaţi la pct.1., după cum urmează:
138
NTE 005/06/00
µe × λe × T
a) M [ν R (T )] = ≈ λe × T (1)
λe + µe
[
b) M ν R (T ) =
'
]
µ e × λe ' × T
λe + µ e
≈ λe × T
'
(2)
1
c) M [Td ] = (3)
µe
d) M [β (T )] = M [β R (T )] + M [β M (T )] (4)
λe × T
M [β R (T )] = = M [ν R (T )] × M [Td ]
λe + µ e
[
M [β M (T )] = M ν ' R (T ) × t M ]
Notă:
Duratele necesare restabilirii defectelor prin manevre "tM" se apreciază, de la caz la caz,
incluzându-se şi eventualele deplasări la punctele unde se efectuează manevra.
Indicatorii de fiabilitate e),f),g),h),I) menţionaţi la pct.1 se determină pe baza unui nivel de risc
admis "r" (de depăşire a valorilor maxime garantate).
Numărul maxim anual de întreruperi "Nmax" se determină utilizând relaţia:
N max
(λ × T )i × exp[− (λ × T )]
r = 1− ∑i =o i!
(pentru tc=0)
pentru indicatorii de la e) , f), g)

sau indicatorii de la i) cu relaţia:
N max c
(λ ⋅ T ⋅ e − µ ⋅tc ) i
r = 1− e − λ ⋅T ⋅e − µ ⋅t c
⋅ ∑
i =o i!
− µ ⋅t c
în care: λ ⋅ T ⋅ e este numărul mediu de defecte în [0, T] a căror durată depăşeşte tc,
λe - în cazul în care furnizorul de energie garantează numărul maxim anual de

întreruperi în alimentarea consumatorului eliminate prin reparaţii "NRmax";
λ= λ'e - în cazul în care furnizorul de energie garantează numărul maxim anual de
întreruperi eliminate prin manevre "NMmax";

λe + λ'e- în cazul în care furnizorul de energie garantează numărul maxim anual total
de întreruperi "Nmax" sau Nmax(tc).
139
NTE 005/06/00
Exemplul 1
Se cere să se determine indicatorii de fiabilitate pentru alimentarea cu energie electrică pe o

perioadă de referinţă T=1 an (8760 ore) a consumatorilor racordaţi în punctul X de delimitare între
schema de MT din fig.1 şi reţeaua consumatorilor.
Elementele A1,A2 din fig.1 sunt elementele echivalente ale staţiei de sistem 110 kV/MT.
Valorile parametrilor de fiabilitate pentru elementele A1 şi A2 se consideră a fi obţinute din
studii întocmite pentru fiecare staţie în parte iar pentru celelalte elemente(în exemplu se consideră
valori generice):
- elementele A1,A2:
λA1= 1,3·10-4 h-1 λA2= 0,97·10-4 h-1

µA1= 480·10-4 h-1 µA2= 485·10-1 h-1
λ'A1= 0,3·10-4 h-1 λ'A2= 0,002·10-4 h-1
- elementele 1,1' (întreruptoare 110 kV, inclusiv dispozitivul de acţionare):
λ1=λ1'= (0,02+0,07)·10-4 = 0,09·10-4 h-1
0,09 × 10 −4
µ 1= µ 1= = 0,09 × 10 − 4 h −1
0,02 0,07
+
678 117
- elementele 2,2' (transformatoare de intensitate 110 kV):
λ2=λ2'= 3·0,002·10-4= 0,009·10-4 h-1

µ2=µ2'=150·10-4 h-1
- elementele 3,3' (transformatoare 110 kV/MT):
λ3=λ3'= 0,057·10-4 h-1

µ3=µ3'= 32·10-4 h-1
- elementele 4,4',9,12 (transformatoare de intensitate MT):
λ4=λ4'=λ9=λ12= 0,003·3·10-4 h-1= 0.009·10-4 h-1

µ4=µ4'=µ9=µ12= 550·10-4 h-1
- elementele 5,5',7,7',8,14 (întreruptoare debroşabile MT, inclusiv dispozitivul de acţionare):
λ5=λ5'=λ7=λ7'=λ8=λ14=(0,016+0,016)·10-4= 0,032·10-4 h-1

0,032 × 10 −4
µ 5 = µ 5 = µ 7 = µ 7 = µ 8 = µ14 = = 648 × 10 − 4 h −1
0,016 0,016
+
559 772
140
NTE 005/06/00
- elementele 6,6' (bare colectoare MT):
λ6=λ6'= 0,012·10-4 h-1

µ6=µ6'= 597·10-4 h-1
λ'6=λ'6'= 10·λ5·k1= 0,032·10-4 h-1 ; (k1=0,1)
- elementele 10,13 (separator tripolar MT):
λ10=λ13= 0,003·10-4 h-1

µ10=µ13= 588·10-4 h-1
- elementul 11 (2 km cablu MT):
λ11=0,26·2·10-4= 0,52·10-4 h-1

µ11=111·10-4 h-1
Notă:
In regim normal consumatorul din punctul X este alimentat din nodul A1 prin celula de
transformator 3, barele colectoare 6 şi racordul în cablu 11.
In cazul defectării elementelor cuprinse între nodul A1 şi bara de medie tensiune (elementele
A1,1,2,3,4,5) se produce o întrerupere în alimentarea consumatorilor din care se revine prin cuplarea
manuală a întreruptorului 8, restabilindu-se alimentarea prin celula de transformator 3' şi barele
colectoare 6', durata de restabilire fiind de 20 minute (a se vedea fig.1).
In cazul refuzului de acţionare a unui întreruptor de pe plecările racordate la bara 6 se
produce o întrerupere urmată de manevră pentru izolarea defectului şi repunerea barei sub tensiune.
141
NTE 005/06/00
110 kV 110 kV
A2 A1
1′ 1
2′ 2
3′ 3
4′ 4
5′ 5
MT MT
6’ 6
8
′ ′
7 7
10 celule
9
10 celule
10
11 2km
12
13
14
Fig. 1
Întreruperi urmate de reparaţii se produc fie la defectarea simultană a elementelor A1 şi A2,

sau a celulelor de transformator 3 şi 3', fie la defectarea barei 6 sau a racordului în cablu 11.
Schema de alimentare din fig.1 se transpune într-o diagramă bloc constituită din conexiuni
de elemente serie şi paralel, care se va reduce în etape succesive la elementul echivalent "e" (a
se vedea fig.2), ai cărui parametri de fiabilitate se calculează pe baza relaţiilor de din tabelul 3.7.
λI=λA1+λ1+λ2+λ3+λ4+λ5=1,497·10-4 h-1
142
NTE 005/06/00
λ1
µI = = 297,04 × 10 − 4 h −1
λqA1 λ1 λ2 λ3 λ4 λ5
+ + + + +
µ A1 µ1 µ 2 µ 3 µ 4 µ 5
λII= λA2+λ1'+λ2'+λ3'+λ4'+λ5'+λ6'+λ8 = 1,211·10-4 h-1
λII
µ II = = 275,17 × 10 − 4 h −1
λ A2 λ1 λ2 λ3 λ4 λ5 λ6 λ8
+ + + + + + +
' ' ' ' ' '
µ A2 µ1 'µ 2 µ3 µ 4 µ 5 µ 6 µ8
' ' ' ' '
λIII=λ6+λ7+λ9+λ10+λ11+λ12+λ13+λ14=0,620·10-4 h-1
λ III
µ III = = 127,93 × 10 − 4 h −1
λ6 λ7 λ9 λ10 λ11 λ12 λ13 λ14
+ + + + + + +
µ 6 µ µ9 µ10 µ11 µ12 µ13 µ14
7
λI × λ II × (µ I + µ II )
λIV = = 0,012573 × 10 − 4 h −1
µ I × µ II + λ I × µ II + λ II × µ I
µ IV = µ I + µ II = 572,21×10 −4 h −1
Rezultă:
λe = λIII + λIV = 0,6326·10-4 h-1
λe
µe = = 129,94 ×10 − 4 h −1
λIII λIV
+
µ III µ IV
Intensitatea de defectare echivalentă pentru defectele eliminate prin manevre este (a se vedea
nota anterioară):
λ'e = λ'A1+λ1+λ2+λ3+λ4+λ5+λ'6 = 0,529·10-4 h-1
Durata defectelor eliminate prin manevre se neglijează.
143
NTE 005/06/00
Indicatorii de fiabilitate enumeraţi la pct.1 (valori medii şi valori maxime corespunzătoare unui
nivel de risc admis "r") se determină în conformitate cu pct.3.4. utilizând relaţiile de calcul (1)÷(7).
µ e × λe × T
M [ν R (T )] = = 0,55 defecte
λe + µ e
µ e × λe' × T
[
M ν ' M (T ) = ] λe + µ e
= 0 , 46 defecte
M [ν (T )] = M [ν R (T )] + M [ν M (T )] = 1,1 defecte
λ ×T
M [β (T )] = e = 42,44 ore
λe + µ e
1
M [(Td )] = = 76,96 ore
µe
Indicatorii de fiabilitate NRmax, NMmax, Nmax şi Tdmax se determină pentru trei valori ale riscului "r":
0,1; 0,05; 0,02.
Pentru determinarea numărului maxim de întreruperi eliminate prin reparaţii sau/şi manevre se
utilizează tabele cu funcţia de distribuţie Poisson pentru următoarele valori ale produsului λ·T (T=8760
ore):
λe·T= 0,55 - pentru determinarea lui "NRmax"
λ·T = λ'e·T= 0,46 - pentru determinarea lui "NMmax"
(λe+λ'e)·T= 1,01 - pentru determinarea lui "Nmax"
I. Defecte urmate de reparaţii
I A1 1 2 3 4 5
7 9 10 11 12 13 14
6 X
′ ′ ′
II A2 1′ ′
2 3 ′
4 5 6 8 III
a)
b)
I
III X
II
IV
c)
IV III X
e
144
NTE 005/06/00
II. Defecte urmate de reparaţii
A1 1 2 3 4 5 6 d)
e
Fig. 2
Durata maximă anuală a unei întreruperi urmată de reparaţii "Tdmax" se determină utilizând
relaţia (6) de la pct.3.4., condiţia (7) fiind verificată.
Rezultatele obţinute sunt centralizate în tabelul 1.
Tabelul 1
Riscul de depăşire a valorilor INDICATORI DE GARANTIE
garantate "r"
NRmax NMmax Nmax Tdmax
[ore]
0,1 1 1 2 127,7
0,05 2 1 2 183,3
0,02 2 2 3 254,8
Exemplul 2
Se cere determinarea indicatorilor de fiabilitate pentru alimentarea cu energie electrică, la

tensiunea de 20 kV, pe o perioadă de referinţă T=8760 h, a fiecăruia dintre consumatorii X şi Y, de la
o staţie 110/20 kV printr-o linie aeriană de 10 km şi câte o derivaţie în cablu de 6 km, respectiv 3 km
(a se vedea schema tehnologică din fig.3).
Valorile parametrilor de fiabilitate aferenţi elementelor componente ale schemei tehnologice
sunt următoarele:
145
NTE 005/06/00
Elementul 1 este elementul echivalent al staţiei de sistem 110/20

kV, considerat până la bornele de ieşire ale separatorului de
plecare a celulei de racordare a liniei aeriene de 20 kV.
1
2 10 km 7
D1 8
4 5 6
3
Y
9 6 km
3 km
10
D2
11
12
13
14
Fig. 3
X
- elementul echivalent 1:
λ1= 0,5707·10-4 h-1

µ1= 1141,55·10-4 h-1
- elementele 6 şi 12 (întreruptoare tip VMG,inclusiv dispozitivul de acţionare):
λ6=λ12= 0,021·10-4 h-1

µ6=µ12= 520,35·10-4 h-1
- elementul 2 (10 km linie electrică aeriană):
λ2=10·0,06·10-4 h-1= 0,6·10-4 h-1

µ2=1260·10-4 h-1
- elementul 4 (6 km linie electrică în cablu):
λ4= 6·0,260·10-4 h-1= 1,56·10-4 h-1

µ4= 110·10-4 h-1
146
NTE 005/06/00
- elementul 10 (3 km linie electrică în cablu):
λ10= 3·0,260·10-4 h-1= 0,78·10-4 h-1

µ10= 110·10-4 h-1
- elementele 3,5,9,11 (separatoare):
λ3=λ5=λ9=λ11= 0,003·10-4 h-1

µ3=µ5=µ9=µ11= 590·10-4 h-1
- elementele 7 şi 13 (transformatoare de intensitate):

λ7=λ13= 0,009·10-4 h-1
µ7=µ13= 550·10-4 h-1
- elementele 8 şi 14 (transformatoare MT/JT):
λ8=λ14= 0,012·10-4 h-1

µ8=µ14= 20·10-4 h-1
Notă:
Se menţionează că în cazul unui defect pe una din porţiunile notate cu D1 şi D2 din cele două
derivaţii (a se vedea fig.3), alimentarea pe derivaţia fără defect se restabileşte prin manevrarea
separatoarelor 3 sau 9 pentru separarea derivaţiei defecte. Durata medie a manevrei de separator,
deci durata medie de restabilire a alimentării pe derivaţia fără defect este tM=5 ore (inclusiv durata
transportului personalului la locul manevrei).
Deoarece starea de succes (prezenţa tensiunii) este analizată în două puncte distincte (X şi Y)
ale schemei tehnologice, calculul indicatorilor de fiabilitate se va face separat pentru fiecare din cei doi
consumatori X şi Y.
Conform pct.3.1 schema de alimentare din fig.3 se va transpune în două diagrame bloc
distincte, pentru fiecare din punctele X şi Y.
A. Calculul indicatorilor de fiabilitate pentru consumatorul X:

Diagrama bloc corespunzătoare stării de succes în punctul X este:
I. Defecte urmate de reparaţii:
1 2 3 9 10 11 12 13 14 X
II.Defecte urmate de manevre:
4 5 6 X
Diagramele bloc de mai sus se reduc conform pct.3.3. la elementul echivalent "e", ai cărui
parametri de fiabilitate λe, µe, λ'e se calculează utilizând relaţiile corespunzătoare unei conexiuni de tip
serie (a se vedea tabelul 3.7 din instructiuni – Anexa 1).
λe=λ1+λ2+λ3+λ9+λ10+λ11+λ12+λ13+λ14 = 2,002·10-4 h-1
147
NTE 005/06/00
λe
µe = = 228,7 × 10 − 4 h −1
λ1 λ2 λ3 λ9 λ10 λ11 λ12 λ13 λ14
+ + + + + + + +
µ1 µ 2 µ 3 µ 9 µ10 µ11 µ12 µ13 µ14
λ’e =λ4+λ5+λ6 = 1,584·10-4 h-1
Indicatorii de fiabilitate enumeraţi la pct.1. (valori medii şi valori maxime corespunzătoare unui
nivel de risc admis) se determină în conformitate cu pct.3.4,, utilizând relaţiile de calcul (1)÷(7).
µ e × λe × T
M [ν R (T )] = = 1,74 defecte
λe + µ e
µ e × λe ' × T
[
M ν ' M (T ) =] λe + µ e
= 1,37 defecte
[ ]
M [ν (T )] = M [ν R (T )] + M ν ' M (T ) = 3,11 defecte
Intrucât durata de restabilire a defectelor eliminate prin manevre nu se poate neglija (tM=5
ore), durata medie totală a stării de insucces "M[β(T)]" va fi suma duratei totale a defectelor eliminate
prin manevre "M[βM(T)]" şi a duratei totale a defectelor eliminate prin reparaţii "M[βR(T)]".
λe × T
M [β R (T )] = = 76,01 ore
λe + µ e
M [β M (T )] = M [ν ' M (T )]× t M = 6,85 ore
M [β (T )] = M [β R (T )] + M [β M (T )] = 82,86 ore
1
M [(Td )] = = 43,72 ore
µe
Indicatorii de fiabilitate NRmax, NMmax, Nmax şi Tdmax se determină pentru trei valori ale riscului r:
0,1; 0,05; 0,02.
ore):

148
NTE 005/06/00
Durata maximă anuală a unei întreruperi urmată de reparaţii "Tdmax" se determină cu relaţia (6) de la
pct.3.4, condiţia (7) fiind verificată.
Tabelul 2
Riscul de depăşire a valorilor INDICATORI DE GARANTIE
garantate "r"
[ore]
0,1 3 3 5 122.9
0,05 4 3 6 154,4
0,02 4 4 7 195.1
B. Calculul indicatorilor de fiabilitate pentru consumatorul Y:

Diagrama bloc corespunzătoare stării de succes în punctul Y este:
I. Defecte urmate de reparaţii:
1 2 3 9 4 5 6 7 8 Y
II. Defecte urmate de manevre:

10 11 12 Y
Diagramele bloc de mai sus se reduc conform pct.3.3. la elementul echivalent "e", ai cărui
parametri de fiabilitate λe, µe, λ'e se calculează utilizând relaţiile corespunzătoare unei conexiuni de tip
serie (a se vedea tabelul 3.7 din Instructiuni – Anexa 1).
λe=λ1+λ2+λ3+λ9+λ4+λ5+λ6+λ7+λ8 = 2,782·10-4 h-1
λe
µe = = 175,8 × 10 − 4 h −1
λ1 λ2 λ3 λ9 λ4 λ5 λ6 λ7 λ8
+ + + + + + + +
µ1 µ 2 µ 3 µ 9 µ 4 µ5 µ 6 µ 7 µ8
λ'e = λ10+λ11+λ12 = 0,804·10-4 h-1
Indicatorii de fiabilitate enumeraţi la pct.1. (valori medii şi valori maxime corespunzătoare unui
nivel de risc admis) se determină în conformitate cu pct.3.4, utilizând relaţiile de calcul (1)÷(7).
µ e × λe × T
M [ν R (T )] = = 2,40 defecte
λe + µ e
149
NTE 005/06/00
µ e × λe ' × T
M [ν M (T )] =
'
= 0,69 defecte
λe + µ e
[ ]
M [ν (T )] = M [ν R (T )] + M ν ' M (T ) = 3,09 defecte
λe × T
M [β R (T )] = = 136,5 ore
λe + µ e
M [β M (T )] = M [ν ' M (T )]× t M = 3,45 ore
M [β (T )] = M [β R (T )] + M [β M (T )] = 139,95 ore
1
M [(Td )] = = 56,9 ore
µe
Indicatorii de fiabilitate NRmax, NMmax, Nmax şi Tdmax se determină pentru cele trei valori ale
riscului "r": 0,1;0,05;0,02.
ore):
Durata maximă anuală a unei întreruperi urmată de reparaţii "Tdmax" se determină cu relaţia (6)
de la pct.3.4., condiţia (7) fiind verificată.
Tabelul 3
Riscul de depăşire a INDICATORI DE GARANTIE
valorilor garantate "r"
[ore]
0,1 4 1 5 178.7
0,05 5 2 6 219,7
0,02 6 2 7 272.7
4. Modul simplificat de calcul al indicatorilor de fiabilitate.
Acest mod de calcul are ca scop simplificarea considerabilă a volumului de calcul şi este
utilizat, de regulă, în cazul unor consumatori a căror putere nu depăşeşte 200 kW. Acest sistem de
calcul va putea fi înlocuit cu rezultatele calculelor la nivelul secţiilor de bare de MT ale punctelor de
alimentare din reţea (parametrii λ,λ',µ precalculaţi) sau cu rezultatele prelucrărilor observaţiilor
150
NTE 005/06/00
statistice privind funcţionarea fiecărui tip de schemă de alimentare a unor consumatori de JT sau chiar
de MT (număr de întreruperi şi durate de întrerupere) la nivelul fiecărei sucursale, în momentul în care
aceste date vor fi disponibile.
Exemplul
Fie o reţea de distribuţie aeriană de MT, tip radial, ca în fig.4, la care sunt racordaţi doi
consumatori C1 şi C2. Să se calculeze indicatorii de fiabilitate care caracterizează alimentarea celor
doi consumatori (inclusiv cei de garanţie) pentru riscul acceptat de furnizor r=0,1 şi T=1 an (8760 ore).
C1
112= 1 km
111= 0,6 km
110= 0,8 km
Sursa 15= 0,5 km

12= 3 km 13= 0,5 km 14= 1km
11= 2 km
17= 1km
113= 0,8 km
16= 1 km
19= 0,3 km
18= 0,3 km
C2
Fig. 4
Se consideră următorii parametri de fiabilitate:

- pentru sursa "S":
λS=0,1 an-1; µS=2000 an-1; λ'S=0,25 an-1

- pentru liniile aeriene (extraşi din datele locale):
λl=0,087 an-1/km; µl=1501 an-1
151
NTE 005/06/00
Pentru consumatorul C1:
Intensităţile de defectare ale reţelei "λR" şi "λ'R" corespunzătoare defectelor eliminate prin
reparaţii, respectiv prin manevre se calculează utilizând relaţiile:
λR=λl·(l1+l2+l3+l4+l5+l7+l8+l9+l10+l11+l12)=1,03 an-1
λ'R=λl·l6=0,087 an-1
µR=µl=1501 an-1 ,
unde li este lungimea în km a liniei i (i=1,...,12).

Parametrii de fiabilitate echivalenţi λe,µe,λ'e pentru conexiunea tip "serie" compusă din sursa
"S" şi reţeaua de MT "R" se determină utilizând relaţiile din tabelul 3.7 (din instructiuni – Anexa 1).
λe=λS+λR=1,13 an-1
λe
µe = ───────── = 1535 an-1
λS λR
─── + ───
µS µR
λ'e = λ'S+λ'R = 0,337 an-1
Cu aceste valori, utilizând relaţiile de calcul de la pct.3.4. se determină indicatorii de fiabilitate

ceruţi.
Pentru consumatorul C2:
λR=λl·(l1+l2+l3+l4+l5+l7+l8+l9+l13)=0,83 an-1
λ'R=λl·(l6+l10+l11+l12)=0,29 an-1
µR=µl=1501 an-1
Parametrii de fiabilitate echivalenţi λe,µe,λ'e pentru conexiunea tip "serie" compusă din sursa
"S" şi reţeaua de MT "R" sunt:
λe=λS+λR=0,92 an-1
λe
µe = ───────── = 1543 an-1
λS λR
─── + ───
µS µR
λ'e = λ'S+λ'R = 0,54 an-1
Cu valorile parametrilor de fiabilitate echivalenţi λe, µe şi λ'e, utilizând relaţiile de calcul de la

pct.3.4.,se determină indicatorii de fiabilitate ceruţi. Rezultatele obţinute sunt centralizate în tabelul 4.
152
NTE 005/06/00
Tabelul 4
Indicatori de fiabilitate pentru T=1 an Consumatorul C1 Consumatorul C2

Numărul mediu de întreruperi urmate de 1,13 0,93
reparaţii - M[vR(T)]
Numărul mediu de întreruperi urmate de 0,34 0,54
manevre - M[v'M(T)]
Numărul mediu total de întreruperi - M[v(T)] 1,47 1,47
Durata medie a unei întreruperi urmată de 5.70 ore 5,70 ore
reparaţii - M[Td]
Durata medie totală de întrerupere - M[β(T)] 6,44 ore 5.22 ore
Numărul maxim anual de întreruperi urmate 2 2
de reparaţii - NRmax (r=0,1)
Numărul maxim anual de întreruperi urmate 1 1
de manevre - NMmax (r=0,1)
Numărul maxim anual total de întreruperi - 3 3
Nmax (r=0,1)
Durata maximă de restabilire a unei 15,46 ore 14,04 ore
întreruperi Tdmax (r=0,1)
153

Ord 1424-2006 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ord 1424-2006 PDF

Titlu original:

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

NORMATIV

PRIVIND METODELE ŞI ELEMENTELE DE CALCUL

Elaborator : C.N. TRANSELECTRICA S.A.

Executant : S.C. ISPE S.A.

Aprobat prin : Decizia nr. 1424 din 21.10.2006 a Preşedintelui ANRE

DECIZIE nr. 1424 din 21. 10. 2006

Art. 1. - Se aprobă norma tehnică energetică: ,,Normativ privind metodele şi elementele

Art. 2. - C. N. Transelectrica SA va tipări şi difuza norma tehnică energetică aprobată

Art. 3. - Operatorii economici şi titularii de licenţă care îşi desfăşoară activitatea în

Art. 4. - Departamentele de specialitate din cadrul ANRE vor urmări respectarea de

Art. 5. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii, prescripţia energetică PE

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei–ANRE

II. DOMENIU DE APLICARE................................................................................................................3

III. TERMINOLOGIE ŞI ABREVIERI......................................................................................................4

IV. ACTE NORMATIVE DE REFERINŢĂ ............................................................................................24

V. PREMISE ŞI PRINCIPII GENERALE PENTRU ANALIZA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

VI. PREVEDERI SPECIFICE PENTRU CALCULUL INDICATORILOR DE FIABILITATE ÎN CAZUL

VII. PREVEDERI SPECIFICE PENTRU CALCULUL INDICATORILOR DE FIABILITATE

VIII PREVEDERI SPECIFICE PENTRU CALCULUL INDICATORILOR DE FIABILITATE

IX. PREVEDERI SPECIFICE PENTRU CALCULUL INDICATORILOR DE FIABILITATE ÎN CAZUL

X. PREVEDERI SPECIFICE PENTRU CALCULUL INDICATORILOR DE FIABILITATE IN CAZUL

XI. PREVEDERI SPECIFICE PENTRU CALCULUL INDICATORILOR DE FIABILITATE AI

XII. PREVEDERI PRIVIND ACTIVITATEA OPERATIVĂ ŞI DE MENTENANŢĂ..............................…. 40

Anexa 1 - INSTRUCŢIUNI DE APLICARE..........................................................................................…...42

Anexa 2 - VALORI ALE PARAMETRILOR DE FIABILITATE..............................................................….133

Anexa 3 - CALCULUL INDICATORILOR DE FIABILITATE DESTINAŢI EVALUĂRII UNOR

NORMATIV PRIVIND METODELE ŞI ELEMENTELE DE CALCUL AL SIGURANŢEI ÎN

II. DOMENIU DE APLICARE

III. TERMINOLOGIE ŞI ABREVIERI

Notă: Logica arborelui de defectare este o logică complementară a

automată) defecte produse sau evolutive.

Avarie Inrăutăţirea sub un anumit nivel reglementat a parametrilor

Avarie majoră Avarie care afectează o funcţiune considerată de importanţă

Avarii de cauză comună Avarii dependente provocate de o cauză comună.

Avarii dependente Avarii datorate dependenţelor tehnologice dintre componentele

Cale (drum) de succes Un asamblu de elemente a căror funcţionare simultană

Calitate Aptitudinea unei entităţi de a corespunde exigenţelor pentru

Cauză de defectare Ansamblul circumstanţelor asociate concepţiei, fabricării sau

Coeficient de disponibilitate în Reprezintă aptitudinea unei entităţi de a funcţiona, indiferent

- T- timpul calendaristic de reparaţie;

- TF : durata totală de funcţionare în perioada de referinţă T

- TR : durata totală stărilor în rezervă disponibil în perioada de

Coeficient de funcţionare (Service Reprezintă o componentă a coeficientului de disponibilitate în

Coeficient de indisponibilitate în Este complementarul coeficientului de disponibilitate (AF) şi

- TN : durata totală a opririlor neplanificate în perioada de

- TP : durata totală a opririlor planificate în perioada de

Coeficient de indisponibilitate Reprezintă o componentă a coeficientului de indisponibilitate în

- TP : durata totală a opririlor planificate în perioada de

Coeficient de indisponibilitate Reprezintă o componentă a coeficientului de indisponibilitate în

- TN : durata totală a stărilor de opriri neplanificate în perioada

Coeficient de indisponibilitate Reprezintă o componentă a coeficientului de indisponibilitate

- TA : durata totală a stărilor de opriri accidentale (defectărilor)

Coeficient de disponibilitate în Reprezintă aptitudinea grupurilor de a produce energia

Conexiune în serie Ansamblu de elemente care se află în stare de succes (de

Defectare Încetarea aptitudinii unei entităţi de a îndeplini o funcţie cerută

Notă: După o defectare, entitatea se găseşte în stare de

Defect Starea unei entităţi ca urmare a unei defectări.

Defect complet Defect care determină o inaptitudine totală a unei entităţi de a

Defect parţial Defect care determină o reducere a aptitudinii unei entităţii de a

Defect simplu Este defectul care nu determină producerea unor altor

Defectare progresivă Defectare cauzată de evoluţia nefavorabilă în timp a

Defectare minoră Defectare care afectează funcţionarea unei entităţi, dar