3/18/2020 The IstroRomanians: News - Istro-românii trebuie salvați

www.istro-romanian.net

Home Istro-românii trebuie salvați

Interviu cu deputatul PPCD, Vlad Cubreacov, membru al Adunării
Parlamentare a Consiliului Europei
Links
Domnule Cubreacov, ați depus de curând la Strasbourg un proiect de Rezoluție
cu privire la istro-români. Ce ne puteți spune despre acest proiect, care
Books reprezintă o premieră absolută în istoria minorității istro-române?

În calitatea mea de membru al Subcomisiei APCE

News pentru Minorități, am redactat și depus la 17 aprilie
proiectul de Rezoluție privind situația culturală dificilă
Culture a minorității istro-române deosebit de amenințate, iar
la 21 aprilie 2008 acesta a fost înregistrat oficial, fiind
difuzat, în limbile engleză și franceză (La situation
Status culturelle difficile de la minorité istro-roumaine
particulièrement menacée / Difficult cultural situation
of the Istro-Romanian minority particularly
Alphabet threatened), ca document al Consiliului Europei cu
numărul Doc. 11595. Proiectul a fost semnat de 34
de deputați din 20 de state membre ale Consiliului.
Photos Semnatarii reprezintă toate cele 5 grupuri politice din
sânul Adunării Parlamentare. Urmează ca proiectul să fie examinat de Biroul
APCE, care va decide asupra sorții lui de mai departe. Documentul este deja
link to us disponibil pe internet, pe pagina oficială a Consiliului Europei:
search http://assembly.coe.int. Scopul meu este ca acest proiect de rezoluție să fie
copyright trimis Comisiei Juridice și Drepturi ale Omului pentru desemnarea unui raportor.
Până la următoarea parte a sesiunii APCE de la sfârșitul lunii iunie vom
cunoaște decizia Biroului.

Ce anume cereți prin proiectul de Rezoluție Doc. 11595 cu privire la istro-

români?

Măsuri urgente pentru salvarea acestei minorități amenințate. Prima ar fi

recunoașterea oficială a minorității istro-române. Din 1945, când Istria, care a
aparținut între cele două războaie mondiale de Italia, a fost încorporată de către
Iugoslavia, istro-românii nu au fost niciodată recunoscuți ca minoritate. De altfel,
statul croat recunoaște expres, prin lege, și protejează pe teritoriul său doar 7
minorități etnice și limbile lor, nefiind recunoscută doar minoritatea istro-română.
Croația a semnat Carta europeană a limbilor regionale și minoritare și a depus
instrumentele de ratificare la 5 noiembrie 1997. Acest acord a intrat în vigoare
pentru Croația la 1 martie 1998. Organizația internațională UNESCO a inclus
dialectul istro-român în Cartea roșie a limbilor în pericol (UNESCO Red book on
endangered languages), amintind că este grav periclitat, întrucât nu există
administrație, învățământ, presă sau biserici în acest dialect istoric al limbii
române. Cer deci, împreună cu alți colegi din 20 de țări, drepturi elementare
pentru o populație care merită un tratament civilizat și susținere pe plan cultural,
educațional și identitar. Totodată, cerem organizarea unor forumuri
internaționale de dezbateri și a unor seminare ale experților pentru studierea și
repertorierea cu grijă a particularităților dialectului și culturii istro-române, parte a
patrimoniului cultural și istoric românesc și european. Sper ca prin proiectul de
Rezoluție prezentat să sensibilizez și Biroul european al limbilor puțin
răspândite, instituit în 1982 din inițiativa Parlamentului European ca instituție
nonguvernamentală de interes continental finanțată de Comisia Europeană și
avându-și cele două sedii la Bruxelles și Dublin. Mai vrem ca APCE să invite
autoritățile Croației să recunoască prin lege minoritatea istro-română și să-i
garanteze acesteia respectarea drepturilor și libertăților fundamentale așa cum
sunt ele înscrise în Convenția Europeană a Drepturilor Omului și, mai cu seamă,
drepturile lingvistice, culturale și religioase în următoarele domenii: a.

www.istro-romanian.net/articles/art080509.html 1/7
3/18/2020 The IstroRomanians: News - Istro-românii trebuie salvați

învățământul în limba maternă; b. serviciile religioase în limba maternă; c. ziare,

reviste, emisiuni radio și de televiziune în limba maternă; d. susținerea
asociațiilor culturale ale istro-românilor. Proiectul nostru de Rezoluție este, dacă
vreți, un S.O.S. pentru salvarea istro-românilor.

Unde locuiesc istro-românii și câți mai sunt ei astăzi?

Zona locuită de istro-români este cunoscută până astăzi și ca regiunea Ciceria,

de aceea acești confrați ai noștri mai sunt numiți și Cici. Unii le mai spun
onomatopeic Ciribiri (după cuvintele pronunțate dialectal "cire"/cine și
"bire"/bine), iar ei își spun rumâri sau rumeri. Cele mai recente ediții ale marilor
enciclopedii ale lumii, precum și UNESCO ne prezintă cifre care variază între
500 și 1500 de vorbitori concentrați în special în opt localități din partea croată a
peninsulei Istria și în două localități din partea slovenă a peninsulei. în Croația
este vorba de satul Žejane/Jeiăni (cel mai mare dintre ele, situat la nord de
Muntele Mare sau Maggiore/Učka) din plasa Mune, județul (županija)
Primorsko-goranski, precum și de satul šušnjevica/șușneviță sau Val d’Arsa și
cătunele Brdo/Bârda, Jesenovik/Sucodru, Nova Vas/Nosela,
Kostračani/Costerceani, Letaj/Letai și Zankovci din plasa Kršan/Crișan, județul
(županija) Istria, iar în Slovenia este vorba de localitățile Golac și Polijane. Multe
surse vorbesc și despre alte localități din peninsula Istria, cum ar fi Dolinšćina,
Draga, Dražina, Gradinje, Grobnik, Jelavići, Miheli, Trkovci, Perasi, în care
există astăzi vorbitori ai dialectului istro-român. Se mai cunoaște că acum șapte
decenii existau vorbitori ai acestui dialect și în alte sate sau cătune din
peninsulă, cum ar fi: Munc, Liubici, Brig, Banascra, Mune Mare, Negri,
Schilazzo, Santa Lucia, Ceravizzo, Cărbune, Cărnița, Stara Guna, Corte Alba,
Vlașca, Vlahi, Fărăgun, Cătun, Cepici, Lițul, Runchi, Tuplițe, Cuculeani, Rumeri,
Romania, Vale, Vlahobreg, Vodițe și altele. Toponimia peninsulei ne
demonstrează însă o prezență masivă a istro-românilor în evul mediu: două
așezări cu denumirea Romania, altele unsprezece cu denumirea Cătun, apoi
Vlasici, Vlascova, Volosca, Vlahova, Rumeni, Spinei, Murari, Sugari, Ciobani,
Ciubănici, Ierbuliște, Bolobani, Bolovani, Buzet, Sărman, Floricici. în 1896,
Teodor T. Burada publica o listă de 114 localități sau cătune istriote populate
altădată de români și care își pierduseră în secolul XIX limba maternă, dar mai
păstrau un șir de caracteristici etnice românești. Primul istoric care i-a descris
pe istro-români a fost triestinul Manarutta, cunoscut ca Fratele Irineo della
Croce. El scria în 1698 că aceștia aveau "o limbă proprie a lor similară limbii
române. De aceea, ei se numesc între ei, în propria lor limbă, rumeri" și că
locuiau până la porțile Triestului, la Opicina, Trebaciano și Gropado. De
asemenea, până în secolul XIX istro-românii mai locuiau într-un număr destul de
mare și în insulele Veglia/Krk și Cherso/Cres din Marea Adriatică. Românii de
pe aceste insule sunt complet asimilați. Astăzi există o mică diasporă istro-
română în orașul italian Trieste din nordul peninsulei Istria și o altă diasporă
care nu depășește 500 de persoane în SUA, concentrată la New York. Există un
număr de câteva zeci de istro-români răsfirați în Canada, Australia și Noua
Zeelandă. Tot mai mulți cercetători și ziariști români sau străini care au vizitat
Istria confirmă că numărul vorbitorilor de istro-română scade vertiginos și
alarmant, aceștia fiind într-un stadiu avansat de deznaționalizare.

Ce particularități prezintă dialectul istro-român față de româna noastră literară?

Istro-româna este unul din cele patru dialecte istorice ale limbii române vechi, cu
mult mai asemănător cu standardul literar daco-român decât cu aromâna. Istro-
româna este caracterizată prin câteva particularități, cum ar fi rotacismul
(transformarea lui "n" intervocalic în "r," bunăoară: inimă-irimă, lumină-lumiră,
lună-lură, mână-mâră, pâne-pâre, un-ur sau rumâni-rumâri) și apariția unei noi
vocale egal apropiate atât de "a" cât și de "o," marcate prin semnul grafic "å"
(bunăoară: årde/arde, cåle/cale, dråg/drag, cårle/care(le), cårne/carne,
cåsă/casă, påste/paște, sårpe/șarpe, våche/vacă). Dialectul istro-român
conservează un șir de vechi reflexe lingvistice românești, de la cumpăna
secolelor XII și XIII sau chiar de mai înainte, explorând într-un mod interesant
perioada străromână.

Există și un ingredient lexical croat destul de puternic, dar nu într-atât încât să

nu recunoaștem trăsăturile românești ale dialectului. Judecați și dumneavoastră
parcurgând cuvintele Crezului catolic în dialect istro-român: "Io cred în ur
Domnu, Ceåce cårle țire tote, cårle facut-å ceru și pemintu, ceale ce se vedu și
ceale ce nu se vedu. Și în Gospodinu Isus Crist, Fiľu lu Domnu, îns nåscut,
cårle din Ceåce s-å nåscut, månt’e de toț secoli. Svitlost din svitlost, Domnu
pravi din Domnu pravi, nåscut ma nu fåcut, din urea substanțea ca și Ceåce,
www.istro-romanian.net/articles/art080509.html 2/7
3/18/2020 The IstroRomanians: News - Istro-românii trebuie salvați

prin cårle tote facut-s-av. Cårle za noi omiri și za scaparea nostrea lasată-s-å din
cer și s-å înjivotit di la Svetu Spirit și din Vergura Maria și facută-s-å om. Și fost-
å restignit za noi în timpii lu Ponțîu Pilat și suferit-å și fost-å zacopereåit și
uscrâsnit-å treia zi cum fost-å piseait în Sveta Scripturea. Și dignit-s-å în cer și
șade la desna lu Ceåce. Și rapoi va veri cu glorie săndi ceľi viľi și ceľi morț, lu
cårle cesarie nu se va fini. Și în Svetu Spirit, Domnu ce daie jivlenia, cårle din
Ceåce iase și di la Fiľu, cela ce scupa cu Ceåce și Fiľu e adoreåit și gloreåit,
cårle a cuvintat prin proroci. în ure sveta, catoliche și apostoliche beseåriche. Io
cunoscu ur crist za opostirea lu pecatele. Io șteptu sculare lu morți și jivlenia de
secole, cea ce fi-va. Amen!" Există în dialectul istro-român și un număr de
cuvinte de origine latină care au fost pierdute din celelalte dialecte românești
sau sunt atestate izolat și periferic: åsir-măgar, cåibă-cușcă/colivie, ii-(a) merge,
gună-giubea, manta etc. Pentru istoria și filologia romanică, ca și pentru
dialectologia românească, istro-românii și graiul lor au o inestimabilă valoare
istorică, filologică și etnografică, prezentând un interes cu totul aparte.

Istro-românii sunt catolici?

Da, sunt catolici de mai multe sute de ani. Unii susțin că la origine ar fi
ortodocși. Există mărturii că biserica din satul Sucodru ar fi fost inițial ortodoxă.
O altă ipoteză susține că istro-românii ar fi fost de la bun început romano-catolici
și că s-ar fi desprins din masivul etnolingvistic românesc în secolele XI sau XII,
deci înainte de descălecarea țării Moldovei, din zona Crișanei sau chiar a
Maramureșului. Ipoteza se sprijină pe argumentul lingvistic oferit de fenomenul
rotacismului, caracteristic anume zonelor Maramureșului, Crișanei și parțial
zonei Clujului. Dacă această ipoteză s-ar confirma, s-ar putea susține cu mai
mult temei și originea românească transilvană a romano-catolicilor de azi din
județul Bacău și zonele adiacente. Multă lume a fost surprinsă să descopere că
una din localitățile altădată locuite de istro-români se numește până astăzi
Kršan/Crișan, acum centru de plasă (općină) în județul Istria. Istro-românii au
fost însă vulnerabili lingvistic în fața clerului catolic croat sau sloven care a
reprezentat un factor puternic în deznaționalizarea lor. Până pe la mijlocul
secolului XIX, episcopii catolici și curtea imperială de la Viena acceptau
hirotonirea de preoți dintre istro-români, astfel încât, pe lângă slujba în limba
latină, predicile și mărturisirile se făceau în graiul istro-român. Se cunoaște
numele unuia dintre acești preoți: Micetici, născut la Bârda. Dacă astăzi ar avea
unul sau doi preoți care să vorbească dialectul lor, istro-românii ar avea mari
șanse de supraviețuire.

Pe cât de mare și viu a fost și mai este la noi interesul pentru istro-români?

În diferite perioade de soarta istro-românilor s-au interesat, i-au vizitat, au scris

despre ei sau au valorificat material dialectologic mai mulți fruntași ai vieții
noastre culturale și academice. Trebuie să-i amintim aici pe Gheorghe Asachi,
Simion Bărnuțiu, Aron Pumnul, Ion Heliade- Rădulescu, Timotei Cipariu, Josif
Popovici, Ștefan Nanu, Ion Maiorescu, Sextil Pușcariu, Nicolae și Teodor T.
Burada, Ion Coteanu, Traian Cantemir, Lecca Morariu, Ion Popovici, Alexandru
Philipide, Gheorghe I. Ionescu, Matilda Caragiu Marioțeanu, Andrei Avram,
Richard Sârbu, Vasile Frățilă, Vlad Bejan, Doina Azoicăi, Ion Gherman și Emil
Petru Rațiu. Nu pot omite numele profesorului Petru Neiescu de la Institutul de
Lingvistică și Istorie Literată "Sextil Pușcariu" din Cluj, care este autorul primului
Dicționar al dialectului istro-român. Aflu mai nou că prima față bisericească din
România care a vizitat vreodată satele istro-române este Prea Sfințitul Petru
Gherghel, episcop romano-catolic de Iași. Dintre basarabeni primii care i-au
vizitat sunt Vasile șoimaru și Sergiu Cocoș.

Și printre străini?

Dintre străini trebuie să-i amintim pe croatul Goran Filipi, decan al Facultății de
Litere și Filosofie a Universității din Pola și autor al "Atlasului lingvistic istro-
român," care a văzut lumina tiparului în 2002, la Pola, pe italienii Carlo Taglavini
și Nerina Feresini, pe profesorul britanic H. A. Hurren de la Universitatea
Oxford, care a publicat în 1972 "Descrierea lingvistică a istro-românei," pe
croatul August Kovačec, autorul primului Dicționar istroromân-croat cu o
gramatică și texte în dialect, pe germanul Dahmen Wolfgang, pe cehul Carlo
Lavaček, pe eruditul și poliglotul cercetător austriac Tede Kahl de la Institutul
pentru Europa Orientală din Viena, și pe italianul Ervino Curtis de la Trieste,
unul din neobosiții sprijinitori ai istro-românilor. Trebuie să arătăm aici că una din
lucrările monumentale despre istro-români și dialectul lor, "Studii Istroromâne," a
fost scrisă de Sextil Pușcariu în colaborare cu germanul Arthur Byhan, italianul
www.istro-romanian.net/articles/art080509.html 3/7
3/18/2020 The IstroRomanians: News - Istro-românii trebuie salvați

G.I. Ascoli și istro-românul Alois (Luigi) Belulovici, și publicată în 1926 sub egida
Academiei Române, după ce în 1906 publicase o culegere de "Texte istro-
române."

Academia Română este prima instituție care s-a preocupat de istro-români. în

alte țări există astăzi interes pentru ei?

Departamentul de Lingvistică din cadrul Universității New York derulează, iar

Fondul pentru Limbi pe cale de dispariție al Universității americane Yale
finanțează din noiembrie 2005 un proiect de documentare asupra istro-românei,
proiect condus de dna Zvjezdana Vrzić. Acest proiect este prevăzut să se
deruleze mai mulți ani și are ca scop documentarea și păstrarea istro-românei
prin studiul academic al comunității și prin crearea unor mecanisme de care să
beneficieze nemijlocit această mică comunitate: informarea comunității despre
pericolul dispariției dialectului istro-român; culegerea de materiale audio și video
în dialect; publicarea unei antologii de texte istro-române și a unui dicționar
multimedia; dezvoltarea de materiale didactice necesare predării istro-românei
și organizarea de cursuri în dialect atât pentru vorbitorii activi, cât și pentru cei
care nu îl mai stăpânesc îndeajuns de bine; crearea unei pagini web care să
includă materiale informative despre dialect; și nu în ultimă instanță filmarea
unui documentar despre vorbitorii acestui dialect atât din Istria, cât și din
diasporă.

Și instituțiile internaționale?

Ca semnatară a Cartei europene a limbilor regionale și minoritare, Croația se

află sub monitorizarea Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei. De curând,
la 12 martie 2008, Consiliul Europei a făcut public Raportul Comitetului său de
Experți privind aplicarea de către Croația a Cartei europene, care, cum se știe,
prevede un mecanism de control care permite evaluarea periodică a aplicării
acesteia, în vederea prezentării de recomandări către statele semnatare privind
ameliorarea legislației, politicilor și practicilor acestora în domeniul limbilor
regionale sau minoritare. Am fost bucuros să constat că în Capitolul 2. Evaluări
privind aplicarea părților a II-a și a III-a ale Cartei, Raportul se referă, în
premieră absolută, la dialectul istro-român (subcapitolul 2.1.2, paragraful 48,
Istro-româna). Astfel, Comitetul de Experți subliniază: “Un șir de elemente
probează prezența tradițională în Istria a unei mici comunități de vorbitori ai unei
limbi numite istro-română. Comitetul de Experți dorește să obțină informații
asupra acestei limbi cu ocazia următorului raport periodic." Am arătat deja că și
UNESCO, ca structură a ONU, s-a autosesizat, incluzând dialectul istro-român
în Cartea Roșie a limbilor în pericol.

Nu există o literatură cultă în dialectul istro-român. Această ramură a latinității

orientale a fost și este cea mai mică și cea mai amenințată. Ce nume, dintre
cele ale istro-românilor care s-au manifestat în viața publică, pot fi aduse în
atenție?

Chiar dacă nu sunt numeroși, istro-românii au dat naștere unor personalități

demne de remarcat. Dintre cei mai vechi putem aduce în atenție numele lui
Matei Vlăhici (1520-1575), teolog protestant de limbă latină și germană din
secolul XVI, primul și cel mai de încredere colaborator al lui Martin Luther. Matei
Vlăhici este cunoscut și ca Matthias Flacius Illyricus (în latină), Matija
Vlačić/Vlachich (în croată) și Matthias Flach (în germană). Nu-l putem trece cu
vederea pe Andrei Glavina, apostolul istro-românilor, cel care a înființat și a
condus între 1921 și 1925 la šušnjevica/șușneviță sau Val d’Arsa școala
"împăratul Traian" cu predare în dialectul istro-român și în româna literară, autor
al primei cărți de rugăciune în dialect istro-român. Amintim numele a doi frați
istro-români: profesorul Luigi Belulovici și medicul Giuseppe Belulovici. Mai nou
trebuie să-l avem în vedere pe scriitorul istro-român de limbă italiană Ezio
Bordul sau pe regretatul jurnalist de limbă italiană și croată, dar de origine istro-
română, Ezio Mestrovich (1941-2003). Un mare entuziast este istro-românul
Corrado Clănaț (Clagnaz), care a înființat în 1994, la Trieste, împreună cu alți
entuziaști, Asociația culturală istro-română "Andrei Glavina." Această asociație
editează pe speze proprii revista "Scrisore către fraț rumeri" (Scrisoare către
frații români). în SUA, una dintre persoanele cele mai active din sânul
comunității istro-române este arhitectul Maria Luisa (Marisa) Ciceran.
Bineînțeles că cea mai mare personalitate dintre istro-români este cea a lui
Nicolae Teslea (1856-1943), devenit cetățean american și cunoscut ca Nicola
Tesla (în croată și în alte limbi). Savantul și inventatorul Nicolae Teslea, astăzi
revendicat și de sârbi, și de croați, a fost propus în 1915, împreună cu Thomas
www.istro-romanian.net/articles/art080509.html 4/7
3/18/2020 The IstroRomanians: News - Istro-românii trebuie salvați

Edison, la Premiul Nobel pentru fizică, premiu pe care l-a refuzat. Nicolae
Teslea a descoperit câmpul magnetic rotitor, a inventat radioul înaintea lui
Marconi, sistemele de comunicare fără fir și sistemul bifazat de curent electric
alternativ. Acest inventator istro-român genial a construit primele motoare
asincrone bifazate, generatoarele electrice, transformatorul electric de înaltă
frecvență. Fire harnică și vizionară, supranumit "extraterestrul român," Nicolae
Teslea a înregistrat peste 1200 de invenții de o tehnicitate ce surclasa
contemporaneitatea. în SUA foarte multă lume spune că numele corect al
secolului XXI este Nicolae Teslea. Marea preocupare științifică a acestui istro-
român a ținut de transmiterea informației și a energiei la distanță, mai bine zis
fără fir (werless). A murit la New York într-o mizerie cumplită.

Istro-românii mai pot fi oare salvați?

Cred cu tărie. Trebuie să ne implicăm cu toții. Să începem prin a stabili și cultiva

contacte cât mai intense cu ei. Mi-aș dori, bunăoară, ca Biserica romano-
catolică din România să delegheze 3-4 preoți de limbă română în comunele
istro-române. Mi-aș mai dori ca unele comune din România și Republica
Moldova să încheie acorduri de parteneriat, înfrățindu-se oficial măcar cu cele
două localități istro-române mai mari: Jeiăni și șișneviță. Aș fi încântat dacă
tineri istro-români ar putea veni la studii în România, ca Andrei Glavina altădată.
Se pot face multe lucruri dacă am avea suficientă voință și dragoste pentru
acești frați ai noștri. Ar fi un mare păcat dacă graiul și comunitatea lor, care este
parte din ființa noastră etnică, s-ar stinge definitiv. Nu avem voie să asistăm
neputincioși la moartea unui grai atât de prețios al limbii noastre. în ultimul ceas,
istro-românii trebuie salvați.

Dar credeți că este posibilă o asemenea încercare temerară?

Să știți că există precedente importante când chiar limbi sau dialecte dispărute
complet au fost readuse la viață. Eu cunosc cel puțin trei cazuri de limbi stinse
complet și reînviate, întrucât fuseseră fixate anterior în scris și a existat voință
puternică pentru resuscitarea lor. Mă gândesc întâi de toate la limba ebraică
(ivrit în original) reînviată de Eliezer Ben-Yehuda, al cărui fiu a fost, după o
pauză de mai multe secole, primul ei vorbitor nativ. Acum ebraica e limba
oficială a statului Israel, o limbă viguroasă vorbită de câteva milioane de
oameni. Sau limba manx, de origine celtică, din mica insulă suverană Man,
situată între Irlanda și Marea Britanie, limbă stinsă la 27 decembrie 1974 odată
cu ultimul ei vorbitor nativ, dar reînviată printr-o activitate susținută, astfel încât
este predată astăzi în școli și există deja peste 2000 de persoane care o
folosesc ca limbă facultativă din patriotism local, precum și câteva sute de copii
ai acestora care o vorbesc ca limbă nativă. Un alt caz similar ni-l prezintă limba
cornică (kernewek, în original, și cornish, în engleză), de asemenea, de origine
celtică, din provincia britanică Cornwall. Cornica s-a stins în anul 1906 odată cu
ultimul ei vorbitor, Alison Treganning, însă datorită eforturilor depuse în anii
1930 de către doi cercetători britanici, Henry Jenner și Robert Morton Nance,
aceasta a reînviat. în prezent cornica este vorbită activ, ca limbă nativă, de
peste 2000 de persoane, iar alte peste 3000 o cunosc bine și o folosesc ca
limbă facultativă. Spre deosebire de Croația, care nu a recunoscut istro-româna
odată cu ratificarea Cartei europene a limbilor regionale și minoritare, Marea
Britanie a recunoscut, la 5 noiembrie 2002, statutul de limbă regională și
minoritară al cornicei, angajându-se să o susțină și să o protejeze. Istro-româna,
care are încă vorbitori nativi, se află acum la o răscruce: sau se va stinge
definitiv sau va resuscita. Eu cred că trebuie salvată și voi încerca să pun
umărul.

Uniunea Europeană are și ea un cuvânt de spus?

Croația se pregătește să adere la Uniunea Europeană. Ea va trebui să țină cont

de recomandările Comisiei pentru Limbile Europene Regionale și Puțin
Răspândite, precum și de prevederile unor documente ale UE cum sunt
Rezoluția Parlamentului European privind limbile europene regionale puțin
răspândite din 13 decembrie 2001 și altele. Așa cum se cunoaște, respectarea
și protejarea minorităților constituie o condiție pentru aderarea la UE. Comisia
Europeană are în vedere prin limbi regionale sau minoritare "limbile utilizate în
mod tradițional de o parte a populației unui stat și care nu sunt nici dialecte ale
limbii (limbilor) oficiale ale statului respectiv, nici limbi ale populațiilor migratoare,
nici limbi create artificial." Rolul Comisarului European pentru multilingvism,
Leonard Orban, dintr-o fericită întâmplare român, precum și al celor 35 de
deputați români în Parlamentul European este unul covârșitor în apărarea
www.istro-romanian.net/articles/art080509.html 5/7
3/18/2020 The IstroRomanians: News - Istro-românii trebuie salvați

minorității etnoculturale și lingvistice istro-române prin fixarea de exigențe clare

în fața Croației până la aderarea acesteia la UE. Pe de altă parte, România, ca
stat înrudit care este deja membru al UE, îi poate cere Croației reciprocitate în
problema minorităților, întrucât cei 4180 de croați carașoveni din România,
comparabili ca număr și vechime cu istro-românii, au rezervat un loc de deputat
în Parlamentul de la București, beneficiază de asistență religioasă în biserici și
de învățământ în limba croată în cele trei grădinițe și trei școli publice din
localitățile lor și sunt sprijiniți concret de către stat pentru păstrarea și
promovarea propriei lor identității. Cadrul bilateral pentru această reciprocitate
este conturat de Tratatul de bază dintre România și Croația din 18 februarie
1994. Potrivit tratatului, cele două țări s-au angajat să asigure, fiecare pe
teritoriu său, drepturi persoanelor aparținând minorității naționale croate în
România și ale persoanelor aparținând minorității naționale române din
Republica Croată, în conformitate cu documentele CSCE, cu convențiile
internaționale ratificate de cele două părți și cu normele recunoscute ale
dreptului internațional. De asemenea, părțile s-au angajat să aplice cu bună-
credință standardele internaționale referitoare la protecția identității etnice,
culturale, lingvistice și religioase a persoanelor aparținând minorităților
naționale.

Înțeleg că în prezent, istro-românii, nefiind recunoscuți prin lege de către statul

croat ca minoritate, nu dispun de nici o instituție proprie...

Așa este, din păcate. Și nu le-au avut niciodată pe parcursul istoriei lor
multiseculare din peninsulă. Cu toate acestea, în ultimii ani s-au făcut primele
încercări de a cristaliza forme de organizare comunitară cu funcții de
conservare, protejare și dezvoltare a identității istro-românilor. Astfel, la 29
aprilie 1994 a luat ființă la Trieste Asociația istro-română "Andrei Glavina," în
martie 1995 s-a înființat la șușneviță asociația culturală "Soborul lu istro-rumeri"
(Uniunea istro-românilor), există un celebru grup folcloric numit "Žejanski
Zvončari," adică "Clopotarii din Jeiăni," condus de Mauro Doričić, un inimos
animator al vieții culturale istro-române încă destul de timide, și, în fine, mai
există și o Asociație democratică a românilor din Croația. Toate acestea trebuie
să fie parteneri ai guvernului croat și ai administrației locale din Istria pentru
salvarea identitară a istro-românilor, primind finanțare bugetară. Cel mai mult
însă astăzi istro-românii au nevoie, pentru început, de slujbă în limba maternă la
biserică, de studierea acestei limbi, măcar o oră pe săptămână de elevii istro-
români și, eventual de un post de radio în dialect și în româna literară. Acestea
nu sunt posibile fără sprijinul statului croat și al celui român.

Probabil că școala ar fi cea mai importantă.

Într-adevăr, pentru că îi privește pe copiii istro-români, cei care trebuie să

recepteze, să vorbească și să transmită mai departe limba maternă. Și aici îmi
amintesc cuvintele lui Teodor T. Burada de la 1893, dar care, iată, sunt de o
sfâșietoare actualitate: "o voce ne cheamă și o datorie sfântă ne impune ca să
ne aruncăm privirile asupra fraților noștri din Istria, părăsiți de toți și bântuiți de
toate nenorocirile, purtând povara grea a străinismului de sute de ani, să nu-i
lăsăm să fie cotropiți de slavi, silindu-ne prin toate mijloacele ca să se înființeze
și la ei școli, în care instrucțiunea să se predea în limba maternă."

La ce acțiuni ar trebui să ne așteptăm din partea autorităților croate?

Un important prim pas, dar evident insuficient, a fost deja făcut. Printr-o Decizie
a Ministerului croat al culturii din 27 august 2007 graiurile istro-române (Istro-
rumunjski govori (vlaški i žejanski)) au fost declarate drept bun cultural
nematerial și incluse în Lista bunurilor culturale nemateriale protejate (Lista
zaštićenih nematerijalnih kulturnih dobara), care cuprinde orice bun care s-a
înrădăcinat ca tradiție și prezintă valoare deosebită sub aspect științific,
etnografic, sociologic, antropologic sau lingvistic. Graiurile istro-române sunt
tratate la fel ca și cântarea polifonică, unele dansuri sau obiceiuri și tradiții
croate de sărbătoare. Deci, este vorba de un tratament aplicat oricărei curiozități
etno-folclorice. Ministerul croat al Culturii a aprobat pe hârtie și un complex de
măsuri de protecție a "purtătorilor bunului," obligându-se să promoveze funcțiile
și cunoașterea acestui bun în societate, să-l includă în programele sale de
planificare, să asigure susținerea lui inclusiv prin învățământul formal și informal,
revitalizarea segmentelor pierdute ale bunului, sensibilizarea istro-românilor
asupra necesității de a evita pericolul pierderii dialectului lor. Cu toate acestea,
Decizia ministerială rămâne, deocamdată, literă moartă, întrucât până astăzi
statul croat nu a deschis nici o linie de finanțare bugetară pentru salvarea și
www.istro-romanian.net/articles/art080509.html 6/7
3/18/2020 The IstroRomanians: News - Istro-românii trebuie salvați

perpetuarea graiurilor istro-române. Unul dintre angajamente ține de întocmirea

unei gramatici și a unui dicționar, precum și includerea dialectului istro-român ca
limbă maternă în programele de învățământ. Aici nu s-a făcut nimic și nici nu se
știe când se va face ceva. Decizia Ministerului croat al Culturii nu specifică
suficient de clar ce se are în vedere prin "purtători ai bunului," dar sunt vizate un
șir de instituții cărora le-a fost adresat acest document: Primăria orașului
Rjeka/Fiume, plasa (općina) Kršan/Crișan, județele (županija) Primorsko-
goranski și Istria, Institutul de Filologie croată din Zagreb, Consevatoarele din
Rjeka și Pola și Direcția de protecție a patrimoniului cultural. Așa sau altminteri,
această Decizie nu poate substitui recunoașterea oficială, adică prin lege, a
minorității istro-române, singura care ar trebui să fie obiectul protecției din
partea statului croat, în conformitate cu standardele europene. Istro-românii nu
sunt doar un grup etnofolcloric, ci o minoritate națională care trebuie tratată ca
atare.

Domnule Cubreacov, vă mulțumim.

Igor Burciu

May 9, 2008
© 2008 Flux

| Home | Links | Books | News | Culture | Status | Alphabet | Photos |

© 1999-2013 www.istro-romanian.net. All Rights Reserved.

www.istro-romanian.net/articles/art080509.html 7/7