NICOLAE MANOLESCU

Contradic
- ţia
lui
#

Maiorescu

i
Editura Cartea Românească
— 1970
CUPRINS

—— VOCAŢIA ÎNCEPUTULUI
TEMELE FORMAŢIEI SPIRITUALE
7
19
— IN C O N T R A DIRECŢ IEI DE A S T Ă ZI SAU FOR -

——
MELE FARA FOND 39
BE Ţ I A DE C U V I N T E SAU SPIRITUL POLEMIC 09
PRELECŢIUNI şi DISCURSURI. ARTA ORATO -
—
RICA 85
ISTORIA CONTIMPORAN Ă SAU DOMENIUL PO -
——
VESTIRII 121
-
PAR LUI MRME 141

——
CRITICE 183
CONTRADICŢIA LUI MAIORESCU 259
APENDICE (Note şi citate) 273
 „Soarta lui Maiorescu a fost să râ m î n â
actual şi ast ă zi, adică după trei sferturi de
veac, şi, din nefericire, î ncă pentru mult ă
vreme. In materie de cultură evoluţiile nu
sî nt nici perpetui, nici lineare ; cînd crezi
că ai pus mina pe ţărm, un val te smulge
departe în larg ; p înza ţesută ziua se des
face noaptea ; apele se ascund sub nisip
-
şi ciulinul creşte pe marmura cetăţii rui
nate ; î n adăpostul limpezit odinioară îţi
-
umple ochii cerneala norilor învolbura ţi.
Optimismul nostru trebuie să fie însă la fel
cu cel al Iui Maiorescu : birui ~va gî ndul ,
cum spunea î n ţelepciunea cronicarului şi
inscripţia criticului deasupra uşei biblio-
tecii. Altfel, la ce am mai trăi ? “

E. Lovinescu, In 1940
VOCAŢ IA Î NCEPUTULUI
 Cine nu-şi aduce aminte de profe
ticele cuvinte prin care sf î rşeşte Maiorescu articolul des-
-
pre Eminescu din 1889 :
„Acesta a fost Eminescu, aceasta este opera lui Pe .
cit se poate omeneşte prevedea, literatura poetică ro
-
mână va î ncepe secolul al 20 lea sub auspiciile geniului
-
-
lui, şi forma limbei na ţionale, care şi a găsit î n poetul
Eminescu cea mai frumoasă î nf ă ptuire pînă astă zi, va
fi punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare
a vestm î ntului cugetă rii româ neştii
Dar, î n critică, „prevederea ^ nu este totul, şi meritul
lui Maiorescu nu se reduce la at î t. Să vorbim limpede :
cel mai mare poet naţional ră mî ne î n conştiinţ a noastră
legat de ceea ce a vă zut î n el Maiorescu , Confesiunea in-
directă a Poetului :

Tră ind în cercul vostru strimt,

Norocul vă petrece ;
Ci eu î n lumea mea mă simt
Nemuritor şi rece...

a aşteptat pe Critic să releve î n ea „ naivitatea unui ge-

niu cuprins de lumea ideală", adică un posibil portret
interior. Eminescu este pentru mul ţi opera lui Maiorescu.
Devenit un mit , el nu mai poate fi gî ndit altfel, şi toate
-
încercă rile de a 1 gîndi altfel se lovesc de neî n ţelegere ,

9
aproape de ură ; î n acelaşi timp, ca orice mit, el a f ăcut
să i se uite autorul, pă rî nd n ăscut din colaborarea inexplica-
bilă a pă m î ntului ş i a cerului româ nesc, a codrilor şi a
izvoarelor, precum Mioriţa din spaimele ancestrale ale
oierilor. Trebuia să vină tot un poet ca să exprime memo-
rabil acest sentiment general de anonimat :

-
Eminescu n a existat.
A existat numai o ţară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe
Ca o barbă nepieptă nat ă de crai.
Şi nişte ape ca nişte copaci curgă tori
î n care luna îşi avea cuibar rotit.
Şi, mai ales, au existat niş te oameni simpli
Pe care-i chema : Mircea cel Bă tr î n,
Ştefan cel Mare,
Sau mai simplu : ciobani şi plugari,

—
Că rora le plă cea să spună
Seara î n jurul focului poezii
„Mioriţa 44 şi „Luceaf ă rul 44 şi „Scrisoarea a III ~a 4 \

Şi pentru că toate acestea

Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu.
A fost nevoie să se nască î ndoiala cu privire la Emi-
nescu î nsuşi, spre a se descoperi că nu poetul a lm ~
bă tr î nit , ci masca pe care i ~ a plăsmuit-o Maiorescu. Scrie
cineva : „Sub aceast ă stea maiorescian ă a stat şi mai
st ă î ncă , î n memoria na ţiunii, figura poetului, ş i dacă
poezia lui Eminescu ascunde mai mult dec î t se oglin-
deş te ea î n ideea î n care o cuprindea Maiorescu , mai mult
nu numai ca oper ă şi perspectivă răsturnată , aşa cum
depozitul de postume a revelat, dar şi î n sensurile pe
care le poate indica suma de marmore sonore a primei
ediţii a Poeziilor , conturul tras de Maiorescu are î n el
o clasicitate care nu va putea fi ignorat ă ' . A fost nevoie
*

10
ca un alt Eminescu să răsară , din î ntâ lnirea cu lumea
modernă, ca să ne aducem din nou aminte de acela care
a creat o at î t de durabil ă legend ă poetului lui Hyperion.

Maiorescu a î nceput prin a avea, cî nd

era elev, apoi student, la Viena şi la Berlin , ambiţii li
terare. A scris un numă r oarecare de proze, poezii şi piese
-
de teatru (1) ; î nsemnările zilnice păstrează urmele
altora, pierdute sau pă răsite î n stare de proiect. Dacă
la şaisprezece ani Maiorescu vrea să fie scriitor, la mai
pu ţin de optsprezece el descoperă că „filozofia e o ştiinţă
-
divină 11 şi, nemaireuş indu i nici o rimă, e bucuros „că a
î ncetat aceast ă ocupa ţie neserioasă 4 (2). In filozofie, lo-
gică, psihologie, el vede î nsă tot o crea ţie. î ncă din 1866,
spera nici mai mult , nici mai pu ţin să pună logica
pe alte baze, pentru ca, patru ani mai t î rziu, să viseze
„o nouă teorie a percepţiei 4. Pe scurt : „Să scriu o Logtcă
e datoria mea ca profesor ; să fi scris o Psihologie aş fi
voit mereu 4 remarcă el î n octombrie 1870, d î nd uneia
î nţeles de manual şi celeilalte î nţeles de operă.
Nu numai că va scrie î n cele din urmă o Logică utilă ,
renun ţî nd la Psihologie , dar se va î ntemeia deschis, nu
după mult ă vreme, pe o convingere la prima vedere
opusă : „Tot ce e de valoare trebuie să fie g î ndit şi să v î r-
şit î n mod original , î n orice ţară , şi mai ales cî nd e vorba
de a aduce î ntr-o ţar ă mai pu ţin cultivată cultura supe-
rioară a alteia 4. î ncercare de a î mpă ca acţiunea cultu -
rală cu creaţia, manualul cu opera ? Maiorescu adaugă
numaidecâ t : „...orice noţiune (şi intr-asta se rezum ă
aşa-zisa cultură ) este o formulă abstractă , care nu mai
are nici un î nţeles cî nd î i lipseşte intui ţ ia premergă toare4.
E oare de ajuns a spune, cu E. Lovinescu, că „atitudinea
ţişnea dintr-o voca ţie (...) : vocaţia de î ndrum ă tor, de

11
educator, de vulgarizator 44 ? (3) Maiorescu pare să afirme
că originalitatea nu apar ţine at î t ideilor, cit aceluia care
le g î ndeşte. Crea ţia este o tensiune spirituală , o „căi-
dură “ : „Că ci de că ldură este totdeauna vorba
el lui Duiliu Zamfirescu î n 1889 ( 4) — — scrie
pentru orce ade-
vă rat scriitor, şi pentru cel prozaic, şi pentru cel mai
critic. Nu se poate închega nimic de valoare, nici măcar
o concepţ iune politică, necum una literară, decxt la gra-
dul de topire. Numai î n fierbin ţeala entuziasmului se su
dează un subiect cu un predicat î ntr-o nouă judecată ,
-
dacă e să fie vieţ uitoare, şi nu un «clich£» mecanic: “
Nimeni, la drept vorbind , nu inventează idei. Schopen -
hauer a ară tat cit de departe merg î mprumuturile lui
-
Kant din Platon , f ă ră ca, prin asta, cineva să i fi contestat
lui Kant originalitatea. A crea idei e totuna eh a le tră i.

—
Filozoful nu se opune doar omului de r î nd care poate
trăi f ă ră să aibă idei dar şi profesorului de filozofie
care poate avea idei f ă ră să le tră iască. „ Nici cea mai
—
—
desă vî rşită profesie zice Heidegger î n Introducerea
la metafizică nu e î n stare să î nlocuiască adevă rata
putere de a vedea, de a î ntreba şi de a spune.44
în ce-1 priveşte pe Maiorescu î nsuşi, chestiunea este
mai complicată , fiindcă toată lumea ştie că el a renun-
ţat să fie filozof spre a deveni profesor de filozofie (5).
Iar afirmaţiile sale, chiar dacă le-am interpretat corect ,
nu sî nt î n măsură să-i schimbe destinul. „Renunţarea 44
t î nă rului î ntors de la studii pare indiscutabilă, fie că e
vorba de un sacrificiu dureros (6), fie că e vorba de des-
coperirea , î n profesorat, a adevă ratei voca ţii, cum susţine,
de exemplu , Lovinescu, î nsă dificultăţile abia î ncep. î n-
tre profesor şi scriitor diferenţa este esen ţ ială : primul
î ndeplineşte o activitate, al doilea creează o operă. S-a
mă rginit Maiorescu la î ndeplinirea unei activităţi, sau
Criticele reprezint ă , luate î n sine, o operă durabilă ? îşi
pierde el orice î n ţ eles dacă uită m a-1 situa istoric, sau
are un rol exemplar şi î n afara condiţiilor care l-au pro-
dus ? Este un precursor al criticii sau un critic de ta
lent ? î ntr-un cuvî nt, este un personaj istoric a î litera-
-
turii sau un clasic al ei ? A susţine primul punct de
vedere, f ă ră contrazicere, nu se poate, şi Lovinescu î n-
suşi s-a contrazis cî nd , î n 1940, a consacrat criticului mai

12
multe volume, nu dintr ~o searbăd ă preocupare de is-
torie literară , ci fiindcă „ revenirea Ia Maiorescu “ i se pă-
rea cel mai potrivit mod de a se apă ra de primejdiile tim-
pului. Cum ar fi putut să fie un simbol protector vulgari-
zatorul de cultură de altădată ? „Soarta lui Maiorescu a
fost să ră m î nă actual şi astă zi, adică după trei sferturi
de veac — recunoaşte Lovinescu şi, din nefericire, incă
pentru multă vreme.“ Ca pentru a adeveri profeţia, ge-
neraţia noastră a auzit şi ea apelul fatidic : î napoi la Ma-
iorescu ! De c î te ori criticii nu mai sî nt critici sau de cî te
ori criticii sî nt numai critici , invocă m pe Maiorescu. El
nu mai este, pentru noi, pur şi simplu un critic : este
Criticul.

C î nd se î ntoarce din Germania, î n

1861, Maiorescu este aproape un adolescent. Cu toate că
nu şi-a dovedit î ncă talentul şi n-a scris nimic, el are
(şi cit de natural !) aerul celui chemat să creeze cultura
românească din nou . Desigur, duş manii nu-1 iartă (simpla
apariţie a acestui tî nă r extraordinar î mparte lumea în
prieteni şi duşmani), Hasdeu este pe bună dreptate iritat :
î nsă lucrul interesant e altul, şi anume, că Maiorescu
nu pare de loc ridicol î n pretenţiile lui reformatoare, e
-
ascultat, luat î n serios, chiar dacă nu 1 urmează la î nceput
-
decî t pu ţini. Intr un timp neverosimil de scurt, după
ce a ţinut cî teva „prelecţiuni“ şi a î nfiinţat o societate li-
terară şi o revistă , Maiorescu se î nf ăţişează prietenilor,
ca şi duşmanilor să nu ne î nşele polemicile : el e ata-
cat de obicei pentru lucruri mă runte —
drept un î nteme -
ietor de cultură (7 ).
Pentru că Maiorescu are î n toate voca ţ ia î nceputu-
lui : la Institutul Preparandal, la Universitate, î n Parla-
ment. Este şi spiritul în care va scrie Criticele : propu -

13
rund principiile ortografiei, ale poeziei , ale criticii lite
rare, ale dreptului, ale culturii. Nu numai lingvist, sau
-
critic, sau filozof : obiectul lui e toat ă Cultura. Nu numai
î n teorie, dar şi î n practică . Formele nu corespund Fon-
dului, constată Maiorescu : trebuie distruse şi recreate.
Aşa se naşte ideea „formelor f ă ră fond “, expresia cea mai
cuprinză toare, î n acest plan, a aspira ţiei spre crea ţia abso-
lută de care este animat Maiorescu. El n-a renun ţat la
poezie, la filozofie originală, pentru o modestă activitate
culturală : a renun ţat la a compune poezii spre a putea
descoperi Poezia , la a scrie că r ţi spre a putea crea Cul
tura.
-
Acest sentiment explică şi de ce Criticele revelă o
absenţă, nu o prezen ţă : criticul este o voce sentenţ ioasă
şi impersonală. Ceea ce spune nu pare a-i aparţine , nici
lui, nici altcuiva anume : sînt adevă ruri indiscutabile şi
fundamentale. Maiorescu nu transmite cuvinte, ci Cuv î n-
tul, nu idei (ce importan ţă mai are originalitatea lor !),
ci Ideea. El nu e absent din modestie, dar pentru că , fiind
singurul, unicul, e prezent î n toate şi absent î n fiecare
lucru luat î n parte. Polemica maioresciană nu e o invi-
ta ţie la discu ţie, ci sf î rşitul orică rei discu ţii. Maiorescu
nu discută pentru că nu e nimic de discutat ş i pentru că
nu are cu cine : el e singurul î mputernicit să afirme şi
. -
să nege Nu e drept că-şi dispreţuieşte advex sarii : şi-i
ignoră.
Ca şi criticul, oratorul nu comunică direct cu ascul-
tă torii : el apare, deodată , de neunde, vorbeşte î n sen-
tin ţe, apoi dispare î n acelaşi fel. f ă ră urmă. Oratorul a
inventat un ritual al distanţ ei, dar nu spre a cultiva sui'-
priza auditorului (criticul, pe a cititorului). El se ascunde
in spatele propriei voci sau, mai bine, este o voce care
se adresează liber lumii.
Maiorescu a scris puţin : scopul lui a fost de a anunţa
elementele apa, aerul, focul, pă m î ntul din care se
-
naş te lumea. El n-a f ăcut critică ( poezie, filozofie), î n î n
ţelesul nostru, de astă zi : a creat Critica.
Dintre contemporani, cel mai bine a priceput aceast ă
absenţă fundamentală, ca individualitate concretă, a lui
Maiorescu, această confundare a lui cu o prezenţă uni-
versală, lipsitul, în genere, de perspicacitate Duiliu Zam-

Î4
firescu. El nu este surprins cî nd Maiorescu , tot aşa de

—
neaşteptat cum se f ă cuse auzit î n cultura rom â nească,
tace. „Pe mine personal îi scrie Duiliu Zamfirescu î n
1901 (8 ) mă doare să ştiu că nu mai e acasă omul lim-
pede la chip şi la suflet, care a f ăcut să mijească î n noi
-
sim ţ ul orientaţiunii artistice. Caut să mi explic resortul
sufletesc ce a produs această mişcare, şi parcă-1 găsesc
î ntr-un fel de cochetă rie eroică de a nu î mbă trî ni î n mij-
-
locul acelora pe care i a condus şi dominat, ci de a dispă-
rea î ntr-un nour, ca Zeus.“

Cum de s-a putut trece peste acest

esen ţial î nţeles creator al operei maioresciene, cum de
a putut fi restr îms rolul lui la o pedagogie aplicată , nu e
greu de î nchipuit. La originea lucrurilor, unde se gă-
seş te, subiectiv, Maiorescu, teoria nu poate fi despă rţită
de practică. El însuşi le acordă un interes egal, derutant
pentru noi , care avem superstiţia operei scrise. Pentru
Maiorescu î nsă, Discursurile parlamentare stau pe ace-
laşi plan cu Criticele , reorganizarea î nvăţă mî ntului na-
ţ ional cu studiul despre comediile lui Caragiale, editarea
de manuale şi anuare cu O cercetare critică asupra poeziei
rom âne de la 1867. Un discurs î n Parlament şi Be ţia de
cuvinte sî nt laturi ale unei opere unice, indivizibile ; mi
nistrul proceda la î nfiin ţarea {sau desfiin ţarea ) unei ca-
-
tedre determinat de acelaşi ad î nc impuls de crea ţie care
mişca imagina ţia vorbitorului politic sau pe a criticului ;
in definitiv, traducerea unui aforism al lui Schopenhauer
şi rezumarea opiniilor unor pedagogi străini î ncetează
a mai fi, la Maiorescu, simplu act cultural, devenind ca
racteristic pentru acela care se găseşte î n spatele lor.
-
„Nu cî te idei felurite ai adunat î n memoria ta este lucrul
cel mai important spune Maiorescu î n Despre progre -
15
sul adevărului ci importantă este legă tura î ntre idei.“
Originalitate înseamnă obsesie. Maiorescu a fost învi-
nuit de platitudine, şi i s-au opus Eminescu sau Hasdeu ;
dar Maiorescu ră mî ne unul din marii „obsedaţi" ai lite-
raturii româ ne : el s-a contrazis rareori şi nu s-a schim-
bat mai de loc, purt î nd dintru î nceput cu sine o operă
î n care nu există idei divergente, aştri singuratici şi ră-
tăcitori. Obiş nuinţa ne î mpinge a-1 că uta pe Maiorescu
numai î n articolele lui principale. El se află Insă î n toată
opera, şi o oarecare frază despre „scopul educaţiei", scrisă
—
—
la două zeci şi trei de ani neavî nd decî t preten ţia că
rezumă opinii curente face să răsară, pentru o clipă,
flă că rile aceluiaşi unic foc lă untric :
.
„ ..Care este scopul educaţiei ? (...) nimicirea mărgi-
nirii egoistice a individului şi supunerea lui sub raţiunea
lucrurilor, spre a-1 face independent şi î ntă rit î n contra
pasiunilor sale proprii şi influenţelor exterioare^ (9).
Ce altă idee decî t aceasta ar putea î nchid' mai exact
-
î n ea personalitatea lui Maiorescu ? N a cx ezut el, cu
Schopenhauer, că fiinţa artistului trebuie reprezentat ă
ca o subiectivitate pură, absolută, desprinsă de condiţio-
nă rile lumii ? N-a caracterizat el î n acest chip pe
Eminescu ? Şi, î n definitiv, n ~^a fost impersonalitatea as-
piraţia lui permanentă , nu ne-a ascuns el viaţa intim ă ,
slă biciunile şi căderile cele mai omeneşti, nefericirile şi
bucuriile lui ?
Pentru că nu cunoşteau aceste slă biciuni , aceste bu-
curii, aceste căderi, contemporanii şi generaţiile imediat
urmă toare şi-au imaginat un Maiorescu olimpian. Ma-
iorescianismul, ca ţinută morală, s-a născut î naintea lui
Maiorescu. Cî nd s-au tipă rit î nsemnările zilnice şi o parte
din coresponden ţă , omul public a fost dizgraţiat : el a
î nceput să pară o mască, o autocrea ţie. Adevă ratul Ma-
iorescu se află atunci î n intimitatea scrisorilor şi a jur-
nalului ? Dar Î nsemnările zilnice , ele î nseşi, nu sî nt nu-
mai jurnal intim, ci şi literatură : nu, de fapt, numai con-
semnarea unei biografii sufleteş ti, ci şi expresia nevoii
de a avea una. Destă inuindu-se, copilul îşi va fi insu
flat lui însuşi credinţa că o infinitate de emoţii neexpri-
-
mate zac an fiinţa lui, se va fi apă rat, în felul acesta, in-
conş tient, de î nvinuirea că e rece, insensibil, „ realist“.

16
In primele Î nsemnări, Maiorescu îşi notează existenţa
zilnică şi, î n acelaşi timp, şi-o inventează. Maioreseu-î n-
-
tim este, nu mai puţin decî t Maiorescu public, o mască.
Şi cî nd spun mască nu mă g î ndesc nici că este o „faţă
neadevă rată “, nici că un Maiorescu mai autentic, mai pro
fund există ascuns î n ea. Mască î nseamnă autocreaţie.
-
Imaginaţia urmaşilor a crezut, rî nd pe rî nd, î n cele două
măşti. Romancierii f ă ră talent, după ce au compus un
personaj ideal , exemplar, sî nt convinşi că-1 pot face mai
-
viu d ă ruindu l cu cî teva slă biciuni sau vicii. Maiorescu,
asemenea acestui schematic personaj, n-a purtat
cu sine, dintru î nceput, ca un om autentic, calităţile şi
.
defectele, via ţa publică şi aceea intimă In critica româ-
nească, Maiorescu este un erou f ăcut, iar nu născut.
Pe om îl cau ţ i î n via ţă ; pe artist, î n opera lui. Pe om
îl î ntrebi : pentru ce trăieşti ? Pe artist : pentru ce scrii ?
Venerată prin tradiţie, opera lui Maiorescu nu este şi ci-
tită, î n egală măsură , şi, î n afara cî torva idei juste şi a
altora false, nu se cunoaşte mare lucru din ea. Părerea cu
rentă este mai degrabă, că omul Maiorescu ne spune astă»
-
mai mult decî t opera, stilul de viaţă al criticului mai mult
decî t Criticele, „Cea mai î nsemnată operă a lui e el în -
suşi 44 , î ncheie Lovinescu. Senină tatea, dezinteresul prac
tic, entuziasmul impersonal nu mai sî nt atribuite operei,
-
ci omului. „ î napoi la Maiorescu “ î ncepe să î nsemne, pentru
cei ce rostesc chemarea, î napoi la un simbol abstract şi
exemplar. întrebarea pe care mi~am pus-o, scriind aceas-
tă carte, a fost tocmai aceea dacă opera lui Maiorescu mai
este, ea, vie, şi dacă nu cumva deplasarea accentului că-
tre om ascunde opacitatea faţă de o operă pe care n-o
mai citim. Fiindcă „ î napoi la Maiorescu 44 n-are nici un
sens dacă nu conţine un îndemn la lectură. Ne intere -
sează cu adevă rat opera, nu omul. Iar opera nu este tot -
deauna oglinda omului istoric : Maiorescu î nsuşi, voind
a şti „pentru ce scriem 44 (el dădea cuv î ntului sensul li -
teral), şi-a răspuns precum urmează :
„Scriem pentru a ne răspî ndi gî ndirea mai departe
decî t o duce vorba. Vorba nu poate tră i mult nici î n timp,
nici în spaţiu. Rostită acum, ea amu ţeşte apoi : auzită
aici, ea se pierde acolo. Uneori, o prinde cel ce o aude şi
îşi aduce aminte de ea, o poartă chiar din loc î n loc. Dar

17
tot nu mai este vorba dinţii : aducerea-aminte e necre-
dincioasă ; vorba purtată de altul nu e g îndul vorbito-
.
rului, ci graiul purtă torului
De aceea sunetul trecă tor caută a se transforma in
litera statornică, şi ideea astfel î ntrupată, spă rg î nd mar-
ginile spa ţiului şi momentului, tinde a stră bate î n depă r-
tarea locurilor şi î n viitorul timpurilor.
Dar ce idee merită această transformare ? Ce sim ţire
poate fi menită a ieşi din marginea mai firească a sim-
plului grai şi a se răspî ndi î ntr-un popor î ntreg, poate
în lumea î ntreagă, din genera ţie î n genera ţie ?
Numai acea idee şi acea sim ţire care prin coprinsul
ei şi din chiar izvorul ei s-a î nă lţat peste interesul strimt
al individului şi a gă sit î n capul celui ce o produce acel
prisos al concepţiunii care îi d ă valoarea universală.
Nu scopul de a ajunge la un folos individual prin scri-
ere ; nu deşertăciunea de a te vedea trecut printre au-
tori ; nu ambiţiunea de a î ntrece pe al ţii — nu aceste in-
terese personale îţi dau dreptul de intrare î n literatură.
Numai entuziamul impersonal pentru ceea ce ştii că este
adevă rat î n gî ndirea ta şi pentru ceea ce sim ţi că este
frumos î n î nchipuirea ta, numai acesta îţi pune pe frunte
semnul celor chema ţi. Şi dacă un t î nă r cu minte şi cu
inimă, dar care se î ndoieşte î ncă de sine, ne-ar î ntreba :
-«Prin ce să cunosc dacă sunt dintre cei aleşi ?», i am
răspunde repetînd un aforism zis odinioară : «Acela
-
are vocaţiune, care î n momentul lucră rii se uită pe
sine».“ (10 )
Opera este î ntr-un raport de transcenden ţă cu omul,
şi cel care scrie nu este totdeauna cel care trăieşte. In
paginile care urmează nu va fi vorba de omul istoric, ci
de opera lui, nu de cel care tră ieşte, ci de cel care scrie.
Lectura noastră nu este propriu-zis literară : pentru
că opera lui Maiorescu nu se reduce la literatur ă. Ea nu
înf ăţişează, rî nd pe r î nd , î ntr-un plan static, articolele
critice sau discursurile : e vorba, mai curînd, de o pers-
pectivă ontologică , urmă rind să redea lui Maiorescu , pe
toată durata operei sale, puterea de a vedea, de a se î ntreba
şi de a spune.
TEMELE FORMAŢ IEI SPIRI-
TUALE
 î nsemnări zilnice, voi. I (pentru
—
anii 1855 1859), 1937.
Einiges Philosophische in Gemein -
fasslicher Form, Berlin, 1860.
 1

„Efemeridă. Piese de teatru vă-

zute î nainte.
In Bucureşti, î n 1847 : Boieria de 3 zile.
î n Braşov, î n 1848-50 : Der Hermannstadter Wald,
la care s-a jucat foarte frumos, de către doi româ ni,
Călu şarul .
Scamatorul Bergherr împreună cu alte 2 piese mici.
î n Sibiu , 1845 : Der Wirrwarr de Kotzebue. —
o piesă cu cavaleri, al că rei titlu nu mi-1 mai amintesc.
î ncă
în Viena, de la 1851 1 noiembrie 1855 :
La Burgtheater , Romeo şi lulia de Shakerspeare.
Foarte bine : Pustnicul, lulia (Daun), Romeo (Jos. Wagner ),
pînă la scena î n care se tăvăle şte pe pă m înt.“ (1)
Scrise neîndoielnic la 1 noiembrie 1855, aceste rînduri
(am copiat numai î n parte) anticipează jurnalul propriu-
zis : ele arată că adolescentul nu voia să î nceapă de ori
unde şi nici, dacă judecă m după caligrafia lor superbă ,
-
deosebit ă de cea a î nsemn ă rilor zilnice î n general, oricum .
Î nsemnărilor zilnice, uneori neglijente, de cele mai multe
ori lăsate la voia î nt î mplă rii, li se statorniceşte, cu fer-
mitate, acest î nceput : ca o ra ţiune de a fi anterioară. Şi
Maiorescu nu e decî t un copil ! De ce nu î ncepe cu 1 no-
iembrie 1855 ? De ce î mpinge acest început cu şapte opt -
ani mai devreme, pînă î n epoca î n care îşi putea desco-
peri primele amintiri ? Nu cumva e la mijloc nă zuin ţa de

21
a-şi găsi o „origine", a lui, cî t mai ad î ncă î n timp şi cî t
mai liberă de orice predeterminare ? Nu cumva se dez-
văluie î n gestul copilului, care-şi recunoaşte „istoria"
numai de cî nd a devenit conştient de ea , unul din impul-
surile cele mai constante, mai tirziu, ale firii lui Maio-
rescu, şi anume acela de a fi el î nsuşi răspunză tor de
„originea" sa ?
Şi trebuie numaidecî t să adaug de a fi răspunză tor
de via ţa sa. Primele î nsemnări zilnice izvorăsc din do-
rin ţa obscură, tulbure, a adolescentului de a se lua î n stă-
pî nire scriindu-se, de a se cunoaşte şi transforma. Ado-
lescentul se face stă pî n pe ceea ce tră ieşte aştem î nd pe
h î rtie ceea ce tră ieşte. El î ncearcă să se sustragă orică rei
autorităţi din afară ; rneputind dispune de via ţa lui reală ,
va că uta să dispun ă de imaginea ei din jurnal. A scrie
î ntî mplă ri, gesturi, cuvinte, î nseamnă a te smulge din
puterea lor : a gî ndi lumea tuturor ca pe propria ta lume.
Ca un memento oarecare, jurnalul adolescentului n-ar
avea nici un sens şi at î tea amă nunte nu s-ar explica.
Maiorescu nu scrie pentru a ţine minte : este mai curî nd
o exorcizare a realului decî t o oglindire a lui. Cî nd , mult
mai t î rziu , va reveni asupra jurnalului, recitindu-1, î n-
lă turî nd cî te o foaie sau ad ăugind alta, f ă ră să uite a nota
pe copert ă, de fiecare dată, „ revă zut", Maiorescu va î n
ţelege, atunci, că î n paginile acelea se află ceea ce a ră-
-
mas din via ţa lui, pe care, scriind-o, a luat-o cu sine,
î mpiedicî nd-o să se risipească şi să moară cî te pu ţin î n
fiecare zi ; va î nţelege, atunci, că şi-a creat î n felul acesta
posibilitatea de a şti , oricî nd , ce este el şi ce a fost , de
unde a plecat şi î ncotro se î ndreapt ă,
Fiindcă, scriind prezentul, jurnalul priveşte spre tre-
cut, spre origini ; şi, deopotrivă, spre viitor, spre un des-
tin î ncă necunoscut. Adolescentul îşi scrutează faptele
şi îşi ia angajamente :
„O urmare a seriozităţii mele ştiin ţifice a fost ş i re-
cunoaşterea din partea profesorilor, care m-au f ăcut î n-
t î iul î n toată şcoala. (...) î n schimb, o greşală, care poate
să fi născut din (ce-i drept, nu de invidiat ) voin ţ a mea
de a fi erudit, e obiceiul meu s-o spun scurt — de a

22
min ţi ! Ce-i drept, fac asta î n lucruri ne î nsemnate, ino
fensive, dar lucrul ăsta este, totuşi, şi cu atî t mai mult,
-
nedemn , meschin. De ex., spun adesea că am studiat
cutare ori cutare lucru î n timpul nopţii, pe cî nd adevă
rul e că-i citisem ziua ; cî nd intră cineva î n cameră , vreau
-
să mă găsească îngropat î n cărţi ; şi alte copilă rii de fe
lul acesta. Asta va trebui să înceteze de azi înainte.“ (2)
-
Cî tă severitate pentru o poză oarecum normală la un
tânăr studios ! Cum s-a bucurat un asemenea copil
de copilă rie ? „ Aşadar, balul mine se face la noi. De acum
prevăd neor î nduiala £ < ... O anume exagerare voită nu lip-
seşte : că ci , altădat ă, adolescentul găseş te răgazul de
a umple albumele prietenilor de poezioare (3) ; sau, dacă
ocoleşte petrecerile, se mai î nt î mplă ca motivul să fie
insuficientele exerci ţ ii de dans ( 4). Dar dincolo de ase-
menea cochetă rii inofensive cu sine, Maiorescu pare
foarte Sincer cî nd îşi restrî nge programul zilnic la „lu -
cruri serioase“ : şcoală, proiecte de viitor, discu ţii sa
vante, literatură. Cî nd se plimbă f ă ră alte griji ? Cî nd se
-
joacă ? Cî nd e superficial, neatent, să tul de latineşte ?
S-a pus chiar î ntrebarea dacă nu cumva Î nsemnările
sî nt un document de sine incomplet. Unele foi au fost
tă iate mai t î rziu , multe r î nduri apar şterse cu ocazia re-
citirii lor. E î nsă o dovad ă că în acestea se găsea ceea ce
lipseşte ast ă zi din biografia adolescentului ? Cu siguranţă,
nu : zece sau chiar douăzeci de pagini cu greu ar putea
schimba ceva din spiritul actual al jurnalului. Mai grav
ar fi dacă autorul î nsuşi şi-ar fi impus să tacă asu
pra unora din evenimentele „copilă riei lui. El însă m ă r-
-
turiseşte, cî nd are prilejul, că această copilă rie inocentă
şi zburdalnică n -a existat niciodată :
„ Nu joc ; nu mă mai joc ; nu mă duc la fete ; nu vin
î n societate cu fete ; şed toată ziua peste că rţ i, şi cînd
î mi ră m î ne mie vreun timp liber, mă î ncui î n odaia mea,
mă apuc şi cxnt flaut şi -
plî ng ! Ce- mi pasă î nsă de ex
terni (de ceilal ţi ) î In mine să fiu ce să fiu \u (5)
Reacţiile comentatorilor la o atare disciplină spiri-
tuală sî nt mspăim î ntate şi moralizatoare : „Băgaţi de
seamă exclamă unul (6) — [Maiorescu] nu este cel mai

23
remarcabil talent , personalitatea î n forma ţie cea mai inte-
resantă, ci numai cel mai bun elev, cel mai silitor şco-
lar. Lucrul acesta î mi pare inuman la culme." „Fă ră î n-
doială — zice altul (7) —copilul se revelă de la început
ca o personalitate, dar cu structura omului care va izbuti
în viaţă , nicidecum a geniului. Nici o dezordine, nici o
ridicare uriaşe de nori nu se observă la această minte
cristalină , ce se naşte clară de la început şi nu mai face
progrese... Mentalitatea e a unui bucher suficient şi inu-
man de serios."
Insă numai mediocră nu este ambiţ ia adolescen-
tului ! Desigur, prin î nscrierea la Academia There -
siană, el se află într-o situaţie de două ori neobişnuită :
nu face parte din aristocra ţie, ca majoritatea colegilor
săi, şi nu cunoaş te limba. Luat î n r îs pentru mu ţenia de-
săv î rşită cu care, la î nceput, î ntî mpină î ntrebă rile , stî n-
jenit de inferioritatea socială , se prea poate ca Maio-
rescu să fi vă zut mijind î n el o pornire de a ră zbuna umi-
linţa. Dar asta nu spune totul. Întîiul lui biograf (8) re-
latează urmă toarea î nt î mplare : chestionat, la o oră de
zoologie, asupra lăcustelor, copilul, care a î nceput să î n-
ţeleagă ce i se vorbeşte, dar nu e î n stare să vorbească
el însuşi, nu găseşte o ieşire mai bună din încurcă tură
decî t, pun î nd m î na pe cretă, de a desena pe tablă ceea ce
ar fi putut echivala cu un răspuns. Gestul este uimitor
şi arată o voin ţă teribilă. El prevesteşte nu numai pe vii-
torul premiant al şcolii, dar şi pe tî nă rul care va î nvăţa
să se cunoască şi să se transforme.
Primele î nsemnări zilnice nu reflectă ceea ce adoles -
centul este pur şi simplu , dar ceea ce, totodat ă, nă zu-
ieşte să fie, şi poate că impulsul de a nota pe hî rtie ceea
ce tră ieşte să fi coincis la Maiorescu cu impulsul de a
se inventa pe sine î nsuşi. Stabilindu-şi o „origine" pro-
prie, nu f ă cea , copilul, din prima clipă a jurnalului, ges-
tul de a se descoperi dintru început spre a se putea
transforma pe urmă ? Voin ţa , aspira ţia caracterizeaz ă
pe om î n chipul cel mai profund. Pe lingă cel care
sî nt pentru dumnezeu , remarcă undeva Miguel de Una -

24
 muno, pe ling ă cel care sî nt pentru alţii , pe lingă cel care
cred că sî nt, mai sî nt şi cel care aş vrea să fiu ; acesta
din urmă este î nlă untrul meu creatorul ; şi mă voi salva
şi mă voi pierde totdeauna nu prin cel care am fost, ci
prin cel care am vrut să fiu.
Nu î ncape î ndoială că t î nă rul Maiorescu îşi scrie via-
ţ a zilnică spre a o cunoşte şi transforma î n funcţie de o
via ţă ideală. Ne ră m îne să ne î ntrebă m care este această
via ţă ideală.
Maiorescu tinde că tre exemplaritate. Reprimarea co -
pilă reş tilor slă biciuni, a inocen ţei, a jocului de aici pro-
vine. El refuză ceea ce, î ntr-o existen ţă, nu este decî t
accidental, visî nd să se ridice la universalitate. Extra-
ordinară precocitate : ambiţia bucherului inuman de se
rios nu era de a deveni î ntîiul la Theresianum, ci de a-şi
-
putea determina viitorul. El priveşte mereu spre viitor :
„Pentru direcţiunea mea ştiin ţ ifică a fost de cea mai
mare î nsemnătate cunoştin ţ a cu privirea generală asu-
pra filozofiei şi cu logica, această ştiin ţă aşa de extrem de
interesantă. Ea m-a adus să nă zuiesc spre cea mai bună
formulare a cugetă rii, spre o exprimare f ă ră greşeli,
scurtă , adevărată, spre o ferire de acele cuvinte umflate
şi goale, pe care tinerii sî nt aşa de apleca ţi să le î ntre-
buin ţeze ; ea mi-a insuflat xntîi, î ntr-adevă r, iubirea pen
tru o direcţie de gî ndire de care niciodat ă nu mă voi des-
-
pă rţi.“ (9)
Peste această mă rturisire de la şaisprezece ani suflă
un vî nt de fatalitate : tî nă rul îşi presimte destinul. Nu-
mai cîţiva ani despart presim ţirea de recunoaşterea f ă ră
greş a căii pe care destinul lui excepţional se poate rea-
liza : î n 1862 el ştie că această cale se numeşte „ nimici-
rea mărginirii egoistice a individului şi supunerea lui
sub ra ţiunea lucrurilor“...
Aici nu poate fi vorba de î ngustime de spirit sau de
caracter mediocru. î nsemnările zilnice sî nt, pentru peri-
oada de la Theresianum, mă rturia hotă r î rii cu care Maio-
rescu a f ăcut din sine î nsuşi instrumentul infailibil ca -
pabil de a-i realiza destinul.

25
 2

Ce ciudate irita ţii ră bufnesc, pe

alocuri , in primele Î nsemnări zilnice, contra autorităţii pă
rinteşti ! Copilul se socoteş te un ne î nţeles şi exclamă :
-
„ Nu mă cunosc oamenii iştia ! Nimeni nu mă cu-
noaşte !“ promiţî nd să revele cî ndva adevă ratele lui î n-
suşiri :
„ Cum o să se mire ceilalţi cî nd or vedea ce are să iasă
din Titu ista !“ (10)
Copilă rii , fireşte, f ă ră semnifica ţie deosebită : dar ne
izbeşte î n Î nsemnări lipsa aproape totală a manifestă rilor
de afecţiune filială din partea lui Maiorescu. Mama este
o prezenţă ştearsă ; tat ă l, respectat la î nceput, este res-
pins, apoi, cind autoritatea lui pare copilului intolera-
bilă. In acelaşi loc, Maiorescu notează : „cu tata î ncă ni-
mica ; dacă-mi d ă ceva de lucru , î l fac ; finis ; dacă mă
ceartă, tac şi nu-mi pasă “. Fusese, probabil, un conflict ,
şi acum , jocul indiferenţei ! In altă parte , judecata e mai
limpede şi mai generală : „Tata se pierde î n nemicuri ;
toată friptura o comentează ; alte aştept eu de Ia un cap
ca d-lui “ (11). Curî nd observ ă m că lipsa afecţiunii , „ res-
pingerea “ pă rinţ ilor echivalează , î ntr-un plan mai esen-
ţ ial, cu respingerea a tot ce se referă, î n via ţa t î nă rului
Maiorescu, la un alt î nceput decî t acela de care se poate
sim ţi singur ră spunză tor, pe care singur şi l-a plă smuit.
Maiorescu nu are o copilă rie nu numai pentru că e prea
„matur“, prea serios la o v î rstă la care ar fi trebuit să se
joace, dar şi pentru că copilă ria este o ţară a inocenţei,
Unde sî ntem dependenţ i de al ţii f ă ră a avea conştiinţa
dependenţei. Maiorescu respinge instinctiv tocmai această
dependenţă, această predeterminare. El nu are „amintiri^
şi se î ntoarce la locurile primilor ani f ă ră emoţie. Oricî t
ar mă rturisi, odat ă , tulburarea de umbrele copilă riei , ab-
sen ţa unui adevă rat fior ră m î ne mai evidentă (12). î ncă
mai neaşteptat este „sim ţă m î ntul plăcut ^ pe care adoles
centul de şaisprezece ani îl î ncearcă dxndu-şi seama că
-
aniversarea zilei lui de naştere trece neobservată î n fa-
milie : „M îine sî nt de 16 ani ; nimeni nu o ştie ; e un

26
 simţf ă m înt ] foarte plăcut cî nd ştii că ţi-e ziua f ără a o
şti şi alţii" (13). Nicicî nd , mai t î rziu, Maiorescu nu va vor-
bi cu plăcere despre trecut, nu va î ncerca să şi-l amin-
tească. Singurul lui gest „ retrospectiv" va fi recitirea
-
însemnărilor zilnice : el va fi satisf ăcut să şi revad ă
această viaţă şi acest î nceput pe care avea credinţa că
nu le datorează nimă nui, că rora le dă duse acea î nf ăţ işare
pe care voise el î nsuşi să le-o dea (14).
Totuşi, adolescentul nu e un anormal, şi neacceptarea
autorităţii familiale conduce, adesea, la nevoia unei alt
fel de autorităţi, care să-i lase libertatea întreagă. El
-
simte lipsa cuiva pe care să-l poată iubi î n clipele de tine-
rească exaltare, că ruia să i se poată î mpă rtăşi, de care
să se simtă călă uzit :
„ Fusei î n templul ebreic notează Maiorescu î n una
din cele mai curioase pagini ale jurnalului (15). O, ce ar-
monie minunată ; ce tonuri î ncî ntă toare ; mă transportă

besc ceva
—
aşa ceva, dar nu ştiu unde ! Aş vrea să î mbrăţişez, să iu-
nu ştiu ce ! î mi bate inima
nu ş tiu de ce ! O, vanitas ! vanitas !
— plî ng

Desper cu totul ! pl î ng, plî ng ; căci nu mă pot convin

—
-
ge că e un Dumnezeu ! ! ! Şi ce e omul f ă ră Dumnezeu ?
De [ î n]nebunit ! ! — Nimeni nu mă pricepe
gur, î nconjurat de o proză grozavă"...
— sî nt sin-

î n aceste r înduri s-a citit de obicei o criză religioasă.

In realitate, e vorba de una din acele clipe î n care ado-
lescentul simte lipsa unei autorit ăţi superioare : a tat ă -
lui . El a descoperit că e singur — acea singură tate care
face din el stăpînul propriului destin ; şi că nu-şi poate
suporta totdeauna singură tatea. Dumnezeu e tatăl. Su-
ferinţa lui Maiorescu provine î n astfel de momente din
a nu putea î ndura autoritatea tatălui şi, î n acelaşi timp,
din a nu se putea lipsi de ea. Tatăl real nu-i este de ajuns :
!

are nevoie de un Tată ideal ( pe care să-l poată gî ndi ca

atare). Absenţa celui dintî i, care î l bucură totdeauna
(„Tata a plecat la Carlsbad. Sî nt mai liber", sau : „Tata
şede la ţară ; mai bine , că sînt acasă mai liber"), nu ex-
clude nevoia de cel de al doilea. Adolescentul caută ceva
capabil să simbolizeze autoritatea şi care totodată să nu
fie o piedică î n calea libertăţii lui individuale.

27
 El va transfera asupra altora atributele ideale ale pă -
rinţilor : îşi va inventa nişte pă rinţi.
Cel dintî i dintre aceştia va fi sora lui, Emilia, mult
timp implicată de conştiin ţ a adolescentului î n familie
şi, deci, respinsă, dar, mai pe urmă, izolată din unitatea
familială şi acceptată. Afecţiunea nesatisf ăcută a copi-
lului se va î ndrepta către ea :
„Rar mă simţii aşa de izolat ca acum ! Singur şi de-
zolat ! Numai pe sora mea o mai am cu care pot vorbi
ceva natural."
Sau :
„Umblu toată ziua ca un nebun ; gîndesc şi mă ocup
cit se poate de pu ţin . Numai seara, cî nd vorbesc cu soru-
mea, mai văd că sî nt om. Cu ea congruiesc î n toate pă re-
rile ; trebuie să fiu iară mulţă mitor că am în soru-mea
un spirit î n orice privinţă egal ş i constant" (16).
Se confundă în această aplecare spre Emilia două
„dorinţe" : de autoritate şi de afecţiune. Familia este,
pî nă la o v î rstă , aceea care le satisface pe am î ndouă. Res
pingî nd familia, Maiorescu ră m î ne disponibil sufleteşte :
-
î n anii de la Theresianum , „frenezia pentru prietenie"
după cuv întul lui Lovinescu — —
î nseamnă mai mult decît
un fenomen tipic de adolescen ţă ; Maiorescu este un ado-
lescent f ă ră familie, silit să-şi creeze una î n afară. Aceasta
va fi familia „lui". Se observă, la el, nu o pasivitate melan-
colică datorată lipsei unui „acasă", un gol sufletesc : dim
potrivă, toate for ţele lă untrice se călă uzesc la un moment
-
dat că tre constituirea acestui „acasă". Pornirea nu e doar
sentimentală la Maiorescu. El, care se î ndoieşte de sen-
timente :
„Avut-am eu vreodată un sentiment ? Pot fi senti-
mentele măsurate cu cotul ? Se mă reşte sau se micşo-
rează sentimentul, cu micşorarea sau cu mă rirea ra-
ţiunii ?"
ştie foarte bine că prietenii sî nt creaţia lui, urmarea voin-
ţei lui :
„ Nu e î n tot institutul î ntr-adevă r nici unul care mai
cur î nd sau mai t îrziu să nu mă fi bî rfit ; dacă acum, dim-
potrivă, alţii sî nt cu totul cu mine, asta nu e decî t urma
rea voinţei mele, a nă zuinţei mele spre acest lucru , a pre
--
ten ţiei mele sigure de izbî nd ă" (subl.ns.) (17 ).
28
 Aşadar, nu sentimentul decide de prieteniile lui Ma~
iorescu ; el nu răspunde nici chiar de acea notă de exal-
tare, de confuzie, pe care adolescentul o pune, mai ales
la î nceput, î n cultul pentru Celălalt :
„O, ce ciudat de fericit — nefericit mă simt ! Ce nouă
rela ţii, cunoştin ţ e, sentimente mi s-au deschis î n timpul
din urmă ! Ce oameni buni ! Kutschera , acest delicat,
blind , aşa de simţitor, de poetic, suflet de fat ă î n
necurmata sa năzuinţă după prietenie. (... ) Iar eu , eu
să rmanul, singurul, pă răsitul, luatul î n r îs, sim ţitorul ,
—
eu , a cărui minte ar vrea să î mbrăţişeze omenirea — eu,
-
—
care totuşi sî nt vrednic, cred , de o cî t de puţină compă
timire — eu mă î nchid î n camera mea lacrimi î mi ţîş-
nesc din ochi, tonul şi vorba fericiţilor prieteni î mi ră-
sună î ncă î n urechi, vă d fericirea lor, nu o invidiez , mi-o
î nchipui altfel , şi totuşi — la mişcă toarea, afectuoasa lor
convorbire despre iubire m ă g î ndesc totuşi : dar eu ?
Cruzii fericiţi ! (18).
“
Intr-adevă r : „dar eu ? Există, nu e de tăgăduit, î n
“
astfel de cazuri, şi o mică poză : prin nefericire, adoles
centul se exceptează oarecum dintre ceilalţi, îşi d ă impor-
-
tanţă. Dar este şi o reală, teribilă neputinţă de a comu
nica absolut cu Ceilalţi, a că rui conştiinţă precoce Maio-
-
rescu o are. Cine se izolează ca el nu e un mizantrop, dar
un om care nu poate smulge dintre sine şi ceilalţ i dis-
tan ţa ; chiar cî nd î nclina ţia pentru Ceilalţi ia forme at î t
de frenetice ca la adolescentul Maior eseu. î n prietenie ,
î n iubire, acest adolescent ră m î ne Int î iul : prietenii devin
„discipolii , „şcolarii lui. Ceea ce era, poate, la î nceput,
“ “
nevoie de a lupta contra singură tăţii se dezvăluie trep
tat a fi expresia unui impuls, foarte statornic la Maio
-
-
rescu, de î ntîietate. El pă rea a-şi face din soră , din prie-
teni substitute ale pă rinţilor : în fond , nu atî t de afec-
ţiune are trebuinţă, nici de o autoritate că reia să i se su-
pună, cî t de un mod de a se manifesta pe sine, autorita
tea sa. Singură tatea provine la Maiorescu din superio-
-
ritate : nu pentru că nu e î n ţeles şi iubit, ci pentru că nu
poate răspunde cu aceeaşi î n ţelegere sau iubire. El n-are
prieteni adevăraţi : are discipoli. El nu poate exista f ă ră
Ceilalţi, fiindcă Int î ietatea nu apare decî t î n raportul cu
Ceilalţi ; dar nici nu se poate contopi cu Ceilalţi :

29
 „Aşa stau singur, f ă ră spirit egal — dezolatu (19).
„Altminteri, poziţia mea e foarte ciudată !“ exclamă
î ntr-un r î nd Maiorescu , şi trebuie să-l credem :
-
„De la 1 6 aprilie am trăit poate cele mai fericite zile
din via ţa mea, cu toate că aceste zile au fost şi tulburate
cind şi c î nd. Am fost cu Welsersheimb, Rylski şi Reget-
thoff . Am avut prelegeri filozofice şi printre ele convor-
biri mai intime, care m-au f ăcut să mai gust iarăşi
viaţa “ (20).
Aceasta este „şcoala filozofică “ a lui Maiorescu, este
„Junimea 44 ; Ceilalţi „sî nt numiţi discipolii mei, iar eu î n
sumi maestrul !“ (21),
-
Pentru discipoli, Maiorescu face totul. „Pe Kutschera
îl î nvăţ flautul î nsemnează el ; merge bine ; pe Oze-
gowich, englezeşte ; progrese bune.“ Pentru un al treilea ,
compilează o logică , pentru Rylski, „tocma acum fac o
colectă conchisă, f ără ca să ştie el nemica“. Tuturor plă-
nuieşte să le lase la plecarea lui din Theresianum
cursuri copiate şi puse î n ordine. î ntreaga viaţă a „Junimii 44
viitoare se prefigurează acum ( 22 ). Maiorescu are fa ţă
de discipoli, acum, ca şi mai tî rziu , nu doar simpatie, in
teres, dar î nva ţă să-i cunoască şi să-i judece. El notează
-
î n jurnal un fel de portret al fiecă ruia, de o (probabil)
nemiloasă exactitate :
„ Rylski, un om rece, ordinar, pe lingă asta î nsă î n-
zestrat î ntr-adevăr cu mintea cea mai limpede.
Rossmanit , un rece produs al sîrguinţei şcolare, f ă ră
iniţiativă, vanitos.
Lowenfeld , un suflet plin de bună tate, un cap foarte
practic, pentru cercul lui, care se ocupă foarte mult cu
istoria şi care ră zbate cu o stă ruin ţă neobosită. Dar,
Doamne, mi-e de ajuns mie asta ?
Rechtenberg , un cap limpede, dar î ncă prea t î nă r ;
poate e î ncă ceva de aşteptat de la bă iatul ăsta dar
î n răstimp s-a î ndepă rtat de mine.
Welserscheimb, cap limpede, desă vî rşită cultură de
acasă , acum cu o mare rî vnă la studiu, provocată de
mine. Oare e mai multă ş tof ă î n el ? Oare se ascunde
mult în el ?“
Pentru a se î ntreba numaidecî t :

30
 „ Dar oare e intre toţi aceştia unul cu care să mă po-
trivesc ?“ ( 23)
Cine scrie astfel de rî nduri nu e un adolescent î n că u-
tare de prieteni ; dar nici numai un viitor profesor care şi
manifestă prematur aplecarea didactică. în fond , Maio-
-
rescu îşi creează „şcoala filozofică 44 tot dintr-o năzuinţă
de comunicare cu Ceilal ţi : chiar dacă nu e î n stare s o
realizeze, nu e mai pu ţin adevă rat că o doreşte mereu.
-
-
Fervoarea lui izvorăşte dintr o atitudine fundamentală :
se creează pe sine prin Ceilalţi şi pe Ceilalţi prin sine.
Ambiţia aceasta de reformator n-a î nt îrziat să-şi re
vele con ţinutul adevă rat tuturor şi să fie luată î n rîs
-.
Colegii de „camerală 44 î l batjocoresc ca fariseii pe Isus ;
„Azi veniră toţi î n contra mea din camerala 3 î n giurul
meu şi î ncepură a r î de de mine ; lă trară IV2 oră ; eu
nu răspunsei nimica... Erau la vreo 17 ; fiecare striga,
eu r î deam tot mereu . 44 El şi discipolii lui sî nt numiţi î n
glumă „Christos şi cei 12 apostoli 44, „Hans Sachs şi uce-
nicii cizmarului44. „Dacă sî nt 10 , dintre 280 care mai vor-
besc cu mine 44, recunoaşte Maiorescu î ntr-un mic acces
de mania persecu ţiei. Ca Socrate sau ca Platon, cu care
este adesea comparat î n derîdere, el nu e iubit decî t de
cîţiva : „Dar nenorocirea mea este tocmai aceasta, că eu,
oriunde mă duc, sî nt iubit numai de trei, patru, dar de
cu mult mai marea majoritate sînt urî t, luat în rîs, de-
f ă imat.44 Zvonuri despre „clubul 44 acesta ajung pî n ă la con-
ducerea Academiei Theresiane, şi „maestrul 44 se vede ame-
ninţat cu exmatricularea. „O conspirare contra mea. Ce
ridiculi oameni !“ exclamă el cu un dispreţ olimpian ( 24).

După toate semnele, eroul primelor

î nsemnări zilnice repetă un rol î n vederea spectacolului
definitiv : fiecare gest de azi răspunde î n existenţa ulte-

31
rioară. Este chemat î ntr-acolo : jurnalul nu ne revelă o
libertate, ci o pei'manentă necesitate. Viaţa şi personalitatea
lui Maiorescu se află î nchise î n adolescenţa lui, ca planta
î n să m î nţa ei, şi aşteaptă doar clipa prielnică , î nt î lnirea
dinainte hot ă rî tă a astrelor, ca să ţîş nească din propria
virtualitate.
In 1859, î nsemnările zilnice se î ntrerup pentru şapte
ani. Abia reluate, se î ntrerup din nou pentru alţi patru.
Explicarea cauzelor fiind î ncă î n domeniul ipotezelor
( 25), să răsfoim aceste ultime pagini, ca şi pe acelea din
1866 ; vom observa numaidecît că ele nu mai au carac-
terul ordonat şi conştiincios de pî nă acum. Indiferent de
motivele î ntreruperii jurnalului , prefacerea lui, î n acest
răstimp, dintr-un document de sine meticulos, î ntr- un
depozitar haotic de gî nduri, de î ntrebă ri , de citate, de
proiecte este evidentă. Ce sens are î nsă prefacerea ? Să
fi î ncetat Maiorescu să mai cread ă în „utilitatea** unor
însemnă ri zilnice ? Să fi pierdut el interesul pentru ceea
ce putea face din via ţa lui, scriind-o ? Sau viaţa însăş i
nu mai are acum nevoie să fie realizată astfel ?
Nu se poate şti cu hot ă rxre. Dar î n această tulbure
care pagină
—
epocă răzbate la suprafa ţă —din fiecare cuv î nt, din fie-
o aşteptare nedefinită , o dorin ţă, o neli-
niş te. Adolescen ţa s-a î ncheiat ; ş i, o dată cu ea , ultima
repeti ţie generală. Destinul se cere î mplinit. Maiorescu
recurge la un fragment din Jean Paul pentru a exprima
tensiunea confuză a sufletului să u că tre o nouă viaţă :
„în om e o mare dorinţă care nu e î mplinită nicio-
dat ă : ea îşi caută obiectul ; dar tot ce i-ai numi tu , şi
toate plăcerile, nu sî nt ceea ce caută ea ; dar ea vine ia-
răşi, cînd tuy î ntr ~ o noapte de vară, priveşti spre miază-
noapte, sau spre munţi îndepă rta ţi, sau cî nd pe pă m î nt
e lumină de lună , sau cînd cerul e î nstelat, sau cînd eşti
foarte fericit. Această imensă dorin ţă, care nu poate fi
definită cu nici un nume, coardele şi tonurile noastre sî nt
î n stare să o facă î nţeleasă minţii omeneşti. Mintea plină
de dor plî nge atunci mai tare, şi nu se mai poate linişti,
-
şi strigă într un extaz jeluitor printre tonuri[le muzi-
-
cei ] : Da, tot ce voi mi a ţ i numi, aceea î mi lipseşte !u

32
 „ C î nd tu î ntr-o noapte de vară “... î ntr-o astfel de noap-
te , la 26 septembrie 1858, Maiorescu o trezeşte pe Emilia
şi coboar ă î n curte să privească cerul :
„Orion era la dreapta...“ (26 ).

Tî nă rul Maiorescu va pune , curând , şi

In termeni filozofici ceea ce deocamdată era numai o
presim ţire sufletească : înt î lnirea cu Destinul. Ce este Pro-
viden ţa ? se î ntreabă el î n Einiges Philosophische. „Pro
videnţa poate fi redusă la cunoaşterea omenească. (...)
-
Orice om (...) reuşeşte, î n ce~ l priveşte, să reprezinte ştiinţa
viitorului ; şi toţi la un loc constituim ceea ce se numeşte
providenţă. Viitorul nu este deci pentru noi ceva cu totul
necunoscut şi care at î mă de „ voinţa de neî nţeles^ a lui
Dumnezeu ; î ntreg viitorul este urmarea necesară şi in
teligibilă a prezentului ; dacă se cunoaşte prezentul, se
-
poate desluşi viitorul . Un om cu privire ageră este de
aceea in stare să prevad ă cursul lucrurilor şi să-şi de
termine î n mare măsură destinul.“ Prevederea este re-
-
cunoaşterea necesităţ ii. Maiorescu ştia că a fi liber nu
î nseamnă, la urma urmelor, decî t a pă trunde sensul che
m ă rii, al voca ţiei noastre şi a-1 admite ca necesar :
-
„Ceea ce merge î nainte î ntr-un sens anumit decurge î n
chip fatal din ceea ce î l precede ; altfel, nu ar merge î n
chiar acel sens. Datoria noastră este, aşadar , să ne d ă m
seama de ceea ce este necesar. Numai supun î ndu-ne ne-
cesităţii o dat ă recunoscute, numai î mplinind lucrurile
după legile descoperite , putem deveni liberi . î n acest
sens se poate spune că libertatea este o form ă a nece -
“
sităţii (27 )
Singura carte de filozofie a lui Maiorescu a fost exa -
minată de c î teva ori pî nă azi, din unghiuri diferite (28),

33
şi nu stă î n inten ţia noastră s-o reluă m î n plan filozofic,
-
lipsindu ne şi competen ţa . Dar nu putem trece peste
ceea ce ea î nseamnă î n formarea spirituală a lui Maio-
rescu. Ne-am pus, f ă ră să vrem, cîteva î ntrebă ri : de ce
Maiorescu scrie o carte de filozofie la două zeci de ani şi
niciodată, mai t î rziu , nu repetă î ncercarea ? ce semnifi-
caţie vor fi avî nd medita ţiile filozofice din Einiges Phi ~
losophische î n biografia interioară a autorului ? de ce
tocmai acum simte el nevoia să vad ă deschis î n filo-
zofie şi altceva decî t î i putea î ngădui să vadă un curs
de universitate : ştiin ţ a pură ? ce î n ţeles existenţ ial are
filozofia pentru t î nă rul Maiorescu ? R ăspunsul obiş nuit
Ia prima î ntrebare este că, devenit conştient de starea
culturală a ţă rii , Maiorescu nu mai putea nutri ambiţ ia
de a fi un „filozof original mul ţ umindu-se să vulgari-
^
zeze. O parte de adevă r va fi fiind î n acest răspuns, dar
lucrurile trebuie privite şi altfel. Einiges Philosophische
este, pentru Maiorescu cel din 1860, un exerciţiu de g î n -
dire şi , î n acelaşi timp, expresia unei dorin ţ e de a se
cunoaşte şi transforma : ca şi primele î nsemnări zilnice,
schi ţa aceasta de filozofie din 1860 are caracterul unui
document de sine ş i , î n acelaşi timp, este un mijloc prin
care t înă rul acţ ionează asupra lui î nsuşi. Nu î nt î mplă tor
Maiorescu îşi pune cu aceast ă ocazie aproape toate pro-
blemele filozofice de oarecare importan ţă, după cum a re -
marcat Mircea Florian ( 29 ) ; şi nu î nt î mplă tor el î ncepe
prin a afirma legă tura filozofiei cu via ţa, rolul ei de a
influenţa via ţa :
„Sus, spre o viaţă nou ă , proaspă tă ; să ţesem ştiin ţa
cu realitatea şi să re î nviem din fundul î ntunecos şi pu -
tred al contemplă rii abstracte ! Iată steagul ştiin ţei ac-
tuale, iată chemarea ei socială. De o asemenea chemare
socială trebuie î nainte de toate să ţ ie socoteală filozofia .
Că ci din toate relaţ iunile , tocmai cele omeneşti sî nt cele
mai î nalte, şi dacă printre aceste iubirea e rela ţ ia cea
mai perfect ă , pentru că e cea mai nobilă , cea mai uni-
versală şi cea mai puternică, putem susţine, f ă cî nd să
reiasă acest moment principal, că filozofia, î n î n ţelesul
cuv î ntului însuşi, iubire de ştiinţă, este , î n esen ţa ei ,
ştiinţa iubirei“ (30).

34
 Definind filozofia ca tensiune spre adevă r, nu ca po-
sesiune a adevă rului, ca î ntrebare permanentă , nu ca
răspuns definitiv, Maiorescu nu se arată numai a fi con -
temporanul nostru , dar se arată preocupat de a-şi face
din filozofie un instrument prin care să -şi realizeze vo-
ca ţ ia lui transformatoare. E vorba de a se transforma
pe sine, cunoscî ndu-se, şi de a transforma, î n cele din
urmă , lumea. El desparte oamenii î n două categorii : cei
cu spirit filozofic, şi cei f ă ră spirit filozofic. Ultimii se
aşază pe ei î n centrul universului, sînt egoişti şi î n-
chişi î n fiinţa lor ; primii sî nt generoşi , ştiind că nimeni
nu exist ă astfel decî t î n şi prin rela ţia cu Ceilal ţ i. Ma
rea tem ă a concep ţ iei lui Maiorescu despre sine apare ,
-
-
a şadary de la î ntîî ele rî nduri ale căr ţii lui filozofice : ge
-
neralizî ndu şi experien ţa individual ă, Maiorescu define şte
pe omul cu spirit filozofic ca pe un om con ştient că exist ă,
-
cit există , intr un raport cu Ceilal ţi, nu ca individ re
dus la sine î nsuşi, ci ca individ social . Adolescentul de
-
la Theresianum şi cel care, mai tî rziu , va că uta , î n tot
ce face, prezen ţ a mmtuitoare a Celorlalţ i se î nt î lnesc î n
această definiţ ie a omului superior ca fiin ţă intrat ă î n
raporturi conştiente cu restul oamenilor. Fiindcă ce este
filozofia pentru Maiorescu ?
„Astfel , relaţiunea este î n mijlocul sensibilului, ea este
sufletul lumii întregi.
Ştiinţa care se ocupă cu rela ţiunile pure este filozo-
£ia “ (35).
Ştiin ţă a rela ţiilor, filozofia e menit ă să conducă toate
ştiin ţele, şi „ î n acest î nţeles, orice ştiinţă are ceva filo-
zofic44, va observa Maiorescu două pagini mai departe.
A filozofa î nseamnă aşadar mai mult decî t a cunoaşte :
î nseamnă a depăşi „via ţa 44 banală , a o domina, a dispune
de tine î nsu ţ i î n sensul pe care ţ i l-ai ales, a te crea pe
tine î nsu ţi. Prin filozofie este posibilă „ î nălţ area imper-
sonală 44 :
„...Cînd vă veţi î nsu şi o asemenea concepţ ie largă ,
veţ i ieşi din cadrul banalităţ ii ş i a vieţii sarbede de
toate zilele, care se caracterizează ca inversul filozofiei,
prin prinderea la fiecare pas a unei simple singularităţi
şi prin unilateralitatea legată î n chip fatal de aceasta 4 , (32).

35
 Omul comun tră ieşte in regimul singularului şi al
accidentalului , filozoful î n acela al universalului şi al
necesarului : „ î năl ţarea impersonală 44 , de care va fi vorba
î n estetica maiorescian ă, nu este deci o simplă remi-
niscen ţă din Schopenhauer, de vreme ce ea se impune
lui Maiorescu mai î nainte de a cunoaşte bine pe Scho -
penhauer, şi nu ca o categorie exclusiv estetică, ci ca
una filozofică. Prin filozofie , omul nimiceşte „mă rginirea
egoistică “ şi deprinde „supunerea sub ra ţiunea lucrurilor 44
— cum va zice Maiorescu , î n Dissertatiune , despre rostul
educa ţiei. Filozofia este pentru t î nă rul gî nditor o formă
superioară de educaţie spirituală. După raportul cu Cei -
lal ţi , impersonalitatea , ca solu ţie existen ţial ă , este a doua
tem ă principal ă a medita ţiei lui Maiorescu asupra lui
î nsuşi şi asupra omului î n general .
Dar omul capabil a se pune „sub ra ţ iunea lucrurilor 44,
care a dobâ ndit deplină putere asupra lui î nsuşi, poate
renun ţa la Dumnezeu. Nici vorbă că pă rerile lui Maio-
rescu despre „teism şi ateism 44, despre „moarte şi nemu-
rire 44 (cap. IX-X ) sâ nt influen ţate de Feuerbach, aşa cum
acelea despre filozofie ca ştiin ţă a rela ţiilor î nvederau
lectura lui Herbart . Dar nu despre acest aspect curat
filozofic discut ă m aici : vom continua să descoperim în
ideile lui Maiorescu temele existen ţiale ale filozofiei iui.
Dovedind că Dumnezeu este o proiecţ ie idealizat ă a omu-
lui , conceput prin analogie cu omul ( „Tu concepi numai
duhul cu care eşti asemeni 44 , scrie Maiorescu , 33), ei
poate scoate concluzia identităţii divinului cu umanul
ş i a răspunderii pe care omul o are fa ţă de sine. î n
locul unui dumnezeu creator şi măsură a tuturor lucru -
rilor, Maiorescu aşază pe om . Concluzia are , pe lingă o
valoare filozofică , şi una practică ; ea izvorăşte nu doar
din lan ţ ul unor argumente teoretice (acestea, provenind
din Feuerbach ), dar şi din chemarea mai ad î ncă a firii
lui Maiorescu (am găsit-o mă rturisit ă de at î tea ori î n pri-
mele î nsemnări ) de a-şi fi sieşi dumnezeu , de a-şi ho-
tă r î destinul. Maiorescu î ndepă rtează orice idee de pre-
destinare, se lipseşte, aici, de Dumnezeu , aşa cum se lip-
sise altă dat ă de . prezen ţa tată lui : vă z î nd î n am î ndoi o
autoritate exterioară ce trebuie repudiată. Legă tura din-

36
 tre noţiunea de divinitate şi no ţiunea de libertate a omu -
lui de a se î ntemeia pe sine apare foarte lă murit in
Einiges Phiî osophische :
„Cî nd vrem să ne supraveghem cu atenţ ie formarea
spirituală e bine să ş tim, fireş te, să fund ă m fiecare idee
pe temelii solide , î nainte de a o primi ca pe un lucru
normal î n via ţă şi î n crea ţ ia noastră superioară ; cu at î t
mai mult atunci c î nd e vorba de o idee de cea mai mare
importan ţă. Este o datorie moral ă ca, ajunşi la maturi
tate intelectuală, să facem din ră spunsul la fiecare î n-
-
trebare un răspuns sever cu privire la formarea noţiu -
nii de dumnezeu . De unde avem noi ideea de dumnezeu ,
atunci cî nd o avem ?... O avem î n chip nemijlocit de la
î nceput sau ne-am format-o cu timpul ?“ (34 )
Dar Maiorescu visează să se creeze pe sine mai pu ţin
dintr-o ambi ţie deşart ă : el ş tie că ră spunde in acest
fel acelei voca ţii creatoare ale că rei tulburi ră d ă cini se
gă sesc î n spovedaniile adolescentului din î nsemnări. La
Maiorescu , con ştiin ţa creatoare este indisolubil legat ă de
conş tiin ţa absolutului orică rei crea ţii veritabile : dacă Ma-
iorescu se dispensează de Dumnezeu este, neapă rat , spre
a-i putea lua locul . Nu există crea ţie decî t î n absolut ,
acolo unde omul nu e premers de nimeni. î n Dum -
nezeu î nlă tur ă m pe principalul concurent la î ntî ietate.
Dacă crea ţia umană ar fi numai o copie a celei divine
sau un succedaneu al ei, ea nu şi- ar merita numele. Ma-
iorescu simte că a crea cu adevă rat î nseamn ă a porni
de la zero, de la originea absolut ă . Aşa se explică amploa-
rea pe care o capă tă la el rolul transformator al filozofiei.
Filozofia se leagă pentru Maiorescu de decaden ţ a so-
cială, fiind expresia decă derii şi , in acelaşi timp , mijlo-
cul prin care societatea care decade ia cunoş tin ţă de
tragedia ei şi caut ă să se transforme. î ncă din prefa ţ a
la Einiges Phi î osophische , Maiorescu afirmă că impor-
tan ţa filozofiei moderne constă î n amestecul ei activ in
existen ţ a socială , pe care o exprimă şi , î n egală măsură ,
o determină. Apă r î nd o dat ă cu primele semne de des-
compunere social ă la greci, la romani , î n Fran ţ a din
pragul revolu ţ iei de la 1789 etc. filozofia reprezint ă
o con ş tiin ţă a „ celor ce se î nt î mplă *’, din care ea „ cons-

37
truieşte idealul de acţiune al elementelor î n luptă* 4 ( 35).
Ultima mare tem ă a meditaţiei tî nârului Maiorescu este
aceea a transform ării , g î ndit ă ca o î ntemeiere a istoriei
î nse şi. Ea este „ultima 44 numai î n logica demonstraţ iei
noastre : mai drept ar fi s-o socotim cea din ţ ii, nu doar
fiindcă Einiges Philosophische se deschide asupra ei ca
asupra unui orizont primar al filozofiei şi al faptei ome-
neşti, dar şi fiindcă , trecî nd de la filozofia lui Maio-
rescu la fapta lui, vom vedea că nă zuin ţa crea ţiei absolute
este idealul „criticii culturale44 , cu care î ncepe, î n fond ,
ac ţ iunea maiorescian ă .
IN CONTRA DIREC CIEI
DE AST Ă ZI SAU FORMELE
FĂR Ă FOND
Anuariul gimnastului şi internatului
din Iassi, 1863.
Anuariul Institutului Vasilie Lupu din
Iassi , 1864.
Despre scrierea limbei rom âne , 1866 .
Limba rom ână in jurnalele din Aus-
tria, 1868,
Neologismele , 1881.
O cercetare critică asupra poeziei ro -
m âne de la 1867 , 1867.
Observ ări polemice , 1868.
Contra Ş coalei Bârnu ţiu. 1868.
In contra direc ţiei de astăzi î n cultura
rom ână , 1869.
( Critice, I , II , ed . 1967 )
 1

Să privim cî teva clipe o listă a scrie-

rilor lui Maiorescu : de exemplu , pe aceea î ntocmită de
E. Lovinescu la sf î rşitul monografiei sale, ori pe aceea ,
mai recentă , din edi ţia 1967 a Criticelor . Primele
titluri menţionate sî nt totdeauna, după Einiges Philoso
phtsche şi după î ncercă rile din epoca studiilor, dou ă
-
anuare : Anuariul gimnastului şi internatului din Iassi.
-
Pe anul scolastica 1862 1863 şi Anuariul Institutului Va -
-
silie Lupu din Iassi pe anul şcolar 1863 1864 . S î nt acestea
opere ale lui Maiorescu ?
Ce cuprinde anuarul din 1863 ? O prefa ţă , o „disserta-
ţiune“ despre studiul limbii latine şi cî teva „ştiri sco-
^
lastice toate de mina lui Maiorescu. Al doilea : din nou
o prefaţă, apoi o „ noti ţă istorică despre şcoala de la
Trei Ierarhi^, semnată D. Darzeu şi , î naintea obiş nuitelor
ş tiri şcolare, o lucrare de gramatică elementară a lui
Maiorescu. Lucrarea se cheam ă Regulele limbii rom âne
pentru î ncepători şi se deschide cu acest exemplu co
mentat ;
-
„Ş colarul intră în odaie. El ţine trei căr ţi î n mină.
Acestea sî nt două gî ndiri spuse. Gî nd î rile spuse se nu
mesc propusăciuni. Aici avem dar două propusăciuni.“ (1)
-
în cî teva Observa ţiuni la aceste regule, Maiorescu îşi
arată inten ţia dc a propune, prin ele, o „ nouă metodă gra-
maticală14, convins fiind că „ rea a fost (...) î nvăţă tura
primară de pî nă acum “. Mai î ncape vorbă ? Cauza ad î ncă

41
i se pare aceea că „generaţ iunea î n mijlocul că reia tră-
im s-a depă rtat de la asemenea reflecţ iuni, seriozitatea
studiului limbistic şi istoric a speriat că păţî nile gingaşe
ale coconaşilor moderni şi î n loc de a scrie că rţi, d-lor
s-au pus să scrie jurnale şi acelea ca vai de ele“. Aşa-
dar, „primul pas de politică solid ă este de şteptarea limbei
-
şi a con ştiinţ ei istorice intr un popor". Sublinierea apar-
ţine lui Maiorescu. Şi, î ndată : „Cine astăzi la noi se
pune pe politică jurnalistă în loc de a se pune pe studiu
sistematic, acela este un copil nebun care vrea să î nalţ e
coada smeului şi ţine smeul î nsuşi la pă m î nt „ “
Eî nduri scrise la două zeci şi patru de ani, î n care,
î ncă st î ngaci, recunoaştem stilul viitor al lui Maiorescu.
Mai mult : recunoaştem ideea (adevă rată obsesie mai
apoi) că totul trebuie luat de la capă t , creat din nou , î n
cultura româ nă. „Să rezumă m , î ncheie Maiorescu ob-
servaţiile sale : regenerarea poporului î ncepe de la culti-
varea limbii româ ne ; cultivarea limbii presupune stu-
diul ei în toate şcolile şi î ncepe de la cele elementare,
se î n ţelege după un sistem raţional 44 (2).
Iat ă că anuarele, regulile, ştirile şcolare fac parte din-
tr-un pian î ndră zneţ de a regenera cultura : Maiorescu
ştie că, pentru a fi temeinic, totul trebuie să pornească
de la „ noţ iunile elementare", cum zice î n acelaşi loc.
El n-are impresia că-şi pierde vremea scriind studii de
gramatică pentru clasele primare : coborî rea pî nă la te-
meliile culturii este un program. Şi, mai ales, nu e vorba
aici de nici un sacrificiu . Două lucruri, ast ăzi, se î n ţeleg
mai greu î n legătură cu Maiorescu. Unul este chiar
acesta : presupusa lui risipire î n tot felul de mă runte
î ntreprinderi. Ceea ce uit ă m este acel sentiment de crea ţie
absolută care î mpingea pe Maiorescu spre origini, spre
punctul zero al orică rei activităţi, acolo unde nu mai
era premers de nimeni şi nu exista umbra nici unui
predecesor. Aşa cum sintaxa î ncepe cu definiţ ia propo-
ziţiei („gî ndirile spuse se numesc propusăciuni“ ), cultura
î ncepe cu elementele. Nu totdeauna e Maiorescu acela
care inventează elementele ? Desigur, numai că Maiorescu
se î ntoarce la ele cu intuiţia scopului, le asumă, şi le face
inalienabile. O „dissertaţiune “ este o operă la fel de maio-
resciană î n esen ţă ca şi articolul despre Caragiale, î ntrucî t

42
ia parte la acelaşi î ntreg. In al doilea rî nd , opera lui
Maiorescu trebuie î n ţeleasă mai larg decî t criticile, decî t
„textele” : ea cuprinde deopotrivă acţiunile practice. O
spune singur : „Aceasta e ştiin ţă , literatură , revisuire,
scriere şi rescriere , tipă ritură şi corectură
î ntr- una, f ă ră repaos
— î ntr-una ,
Dar va fi de folos ? Mai ştii ?
Unii vor avea o impresie de la curs, al ţii din Critice,
al ţii din ideile asupra instrucţiunii, al ţ ii din Schopen-
hauer, al ţii din pledarea Sturdza , al ţii din edi ţia Emi-
nescu, alţii din Kotzebue... (... ) Deocamdat ă sî nt î mpleti-
cit pe aceast ă roată de Ixion...” (3) Vorbind î n metafore,
Maiorescu e creatorul de cultură total spre care priveşte
cu nostalgie criticul modem, care ştie că nimeni, niciodată,
nu se va mai putea î ntoarce ca el la î nceputul î nceputu -
rilor ca să aşeze prima piatră. Criticul modem ştie că
fiecare cuv î nt al să u repetă , că fiecare gest al să u a mai
fost f ăcut ; Maiorescu se socotea, în toată libertatea , cel
din ţ ii. Pentru că au fost create, şi critica, şi literatura,
criticul modern se creează doar pe sine î nsuşi î n fiecare
lectură ; Maiorescu , pe m ăsură ce se crea pe sine, crea
limba, poezia, cultura.

Limba... Nu ne mai poate surprinde

acum faptul că Maiorescu a deschis seria atacurilor sale
î n „contra direcţiei de astăzi ” printr-o î ncercare de strictă
specialitate (şi elementară totodată ) cum este scrierea
limbii române ( 4 ). Punctul de plecare este modest : uni
ficarea ortografiei î n tipă riturile societăţii. Din prefeţele
-
succesive (1866, 1873, 1893, 1908) se vede că Maiorescu e
conştient că î n limbă a dat prima lui mare bă tălie şi a
cîştigat-o ; şi că, î n acelaşi timp, numai pornind de la
abc a putut ajunge la î ntreaga direc ţie a culturii române.
N-am să intru î n detaliile studiului, cum n-am f ăcut o -
43
 nici î n alte cazuri ca un specialist ; nu de o astfel de
lectură are nevoie Maiorescu. Ceea ce mă interesează este
de a-1 citi totdeauna î n acelaşi fel, indiferent de ce scrie,
de a descoperi pretutindeni , î nd ă ră tul obiectului imediat ,
marele sentiment creator , î ntoarcerea la originea lucru -
rilor. Asculta ţ i :
„Primim dar astă zi alfabetul latin pentru scrierea cu-
vintelor româ ne.
Insă cum ?
La aceast ă primă î ntrebare vom răspunde apucî nd
lucrul de la î nceput, şi insistă m asupra acestui î nceput ,
fiindcă numai aşa putem scoate î ntrebarea din starea
confuză în care au adus-o ortografii noştri. (...)
Pentru că să luă m dar lucrul î n adevă r de la î nceput,
noi presupunem câ pî nă î n minutul acesta am scris nu -
mai cu buchile slavone, şi acum pentru î nt î ia dată ne
î ncercă m să introducem literile latine 44 ( 5).
S-ar fi putut altfel ? „Pentru ca să luă m dar lucrul
î n adevă r de la î nceput, să presupunem că pî nă î n minu-
tul acesta 44... Maiorescu face tabula rasa de toate disputele
asupra ortografiei, de toate ortografiile ; el dă ceasul
controverselor lingvistice î napoi, aşezî nd limbile la ora
zero. Apoi examinează, literă cu literă , alfabetul latin
şi, consider î nd atent fiecare posibilitate , formulează re-
gula . E vorba de o regulă dedusă logic, ra ţional : nimic
nu convine mai bine spiritului lui Maiorescu. Aşa se ex-
plică de ce, lipsit de o pregă tire specială , Maiorescu pro-
pune cea mai limpede ortografie, pe care şi ast ă zi o fo-
losim aproape aşa cum a statornicit-o el (6). Informa ţ ia
in materie nu e a unui lingvist şi ţine mai mult de edu -
ca ţia Iui clasică , de buna cunoaştere a limbilor vechi ;
Maiorescu nu citează măcar pe lingvişti, ci pe poeţi şi
scriitori. Nu la aceştia se regăseş te intact spiritul limbii ?
Maiorescu se î ntemeiază mai pu ţin pe ştiin ţa limbii decî t
pe limba propriu-zisă : este el î nsuşi un scriitor a că rui
metod ă s-ar cuveni comparată cu a altor scriitori. Negruzzi,
Alecsandri sau Odobescu au folosit, î naintea Iui, „ monta-
jul de cuvinte semnificative, pseudodicţionarui, voind să
discrediteze ereziile savanţilor. Dar va trebui să treacă
o jumă tate de secol pî n ă cî nd , î ntr ~ un text ştiin ţific

44
menit a proba latinitatea limbii, G . Că linescu să repete
procedarea prin care, î n 1881, Maiorescu demonstra nepu -
tinţa dezr ă d ă cină rii cuvintelor o dată intrate î n uz. Poate
pentru că l-am citit î ntre timp pe G . Că linescu, am deve-
nit receptivi la subtilitatea plină de poezie a acestei pa-
gini din Neologismele :
„Cuvintele rai şi bolnav sî nt slavone. Dicţionarul etimo-
logilor zice să le îndepă rtă m şi să le facem paradis şi
morbos. Se poate una ca aceasta ? Vei scoate vreodată
din capul româ nului versurile :
Pe- un picior de plai
Pe-o gur ă de raz
Iată vin î n cale,
Se cobor la vale
Trei turme de miei,
Cu trei ciobă nei ?
Şi va fi bine să le scoţi ? Sau î l vei face să uite :
-
De trei zile ncoace
Gura nu-ţi mai tace,
Or iarba nu-ţ i place ,
Or eşti bolnăvioară
Miori ţă , Mioar ă ,
şi să zică Miori ţă morboasă ?
Vei depă rta vreodată din conştiinţ a rom â nului rugă-
ciunea lui zilnică „şi nu ne duce pe noi î n ispită" pen-
tru a-i vorbi de tenta ţiune ?
Va schimba , oare, poezia populară î nceputurile ei
„frunză verde de bujor“ pentru a zice frunză verde de
roză de Alpi ? Vei face pe româ n să-şi uite proverbele :
„cine î ntreabă nu greşe şte, vorba multă sărăcia omului ,
-
cite bordeie atî tea obiceie" pentru a i vorbi de eroare,
de paupertate , de habitudine ?
Va ajunge poporul nostru vreodată să fie aşa de slab
î n puteri î ncî t să -ş i uite poezia :
Lasă boii, frăţioare,
Şi te d ă la v înă toare,
Că nu-i timp de plugă rie ,
Ci e timp de vitejie .
45
 Codri, codri , m ă jur eu
Să ucid cu bra ţ ul meu
De tot cornul un duşman,
De stejar un căpitan,
-
aşa incit să i vorbim de bravură şi de inimic ?
Se va putea şterge din inima copilului româ n ad înca
simţire a bocetului bucovinean :
Scoală-te, mă mu ţă dragă »
-
Că ci e jale n casa- ntreagă ,
Scoală-te de ne priveşte
Şi din gură ne gră ieşte,
pentru a-1 face să zică doliu ?“ ( 7 )
„Creaţia “ lui Maiorescu î ncepe cu limba : şi , î n limbă ,
ea are o radicalitate pe care n-o va mai avea mai t î rziu .
Maiorescu îşi afirmă , pur şi simplu, principiile, a şa cum
vechii filozofi î ncepeau prin a afirma elementele funda-
mentale : nu este vorba de nici o opoziţie, de nici o po-
lemică. Ca şi elementele filozofilor, principiile lui Maio-
rescu trebuiesc considerate absolute. Criticului i s-a re-
proşat, de altfel, lipsa de simţ istoric şi relativ (8). Să
răsfoim Despre scrierea lirnbei rom âne : ea are, î n cele
dou ă capitole dint î i, toată puritatea unui adevă rat î nceput.
Fe fiecare pagină gă sim o liter ă ; aşa cum alfabetul por-
neşte de la A, tot astfel Maiorescu porneş te de la al-
fabetul î nsuşi ca de la un simbol la î nceputului absolut .
El ar putea exclama cu poetul :
Ce eşti tu , A ?
tu , cea mai omenească şi
cea mai absurd ă literă ,
o, tu , sunet glorios !
Următorul pas : polemica ( î mpotriva foneliş tilor , a bă r-
nu ţienilor etc. ). Ni se dezvă luie , din capul locului, dubla
structură a operei lui Maiorescu : pozitivă şi negativă.
In limbă, nega ţia este posterioară afirmaţiei ; in celelalte
domenii, Maiorescu d ă rî m ă mai int îi, spre a putea con
strui pe urm ă. Dar structura operei lui Maiorescu nu
-
este numai dublă, ci şi contradictorie : av î nd voca ţia î nce-
putului absolut , Maiorescu nu construieş te totuşi decî t prin
opozi ţ ie ; el nu afirmă decî t după ce a negat. î n general î n-
treagă prima parte a acţiunii lui este polemică şi negativă.

46
 3

O cercetare critică asupra poeziei ro -

m âne de la 1867 reprezintă un caz tipic. Studiul trebuia
să fie, î mpreună cu „exemplele de poezii mai bune“ care
î l î nsoţeau în volumul de la 1867 , cea dintî i adevă rată an -
tologie din literatura noastră. Chiar dacă poeziile au fost
alese şi comentate î n comun , de că tre junimişti, „pu-
blicaţ iunea întreagă" este ne î ndoielnic opera lui Maiorescu .
Explică, el î nsuşi, î n prefa ţă :
„Din miile de poezii citite, societatea nu a putut alege
un numă r suficient pentru a compune un volum, şi din -
tr-o colecţ iune de poezii frumoase a ieşit o critică de
poezii rele" (9 ).
Se observă cum inten ţiei de inaugurare i-a luat locul
intenţia polemică : o antologie ar fi reprezentat un î nceput
absolut ; studiul î n sine conţine, deopotrivă , crea ţia şi ne-
ga ţ ia, vorbeşte despre condiţia poeziei şi neagă, impli-
cit, producţia poetică a trecutului. Cercetarea critică este,
aşadar, pe o latură a ei , o „antologie" de versuri proaste ,
singura de pî nă astă zi alcă tuit ă de un critic româ n. Ea
nu este o adevă rată antologie, cu ea nu î ncepe , î n fond ,
o alt ă poezie, dar este o operă de opozi ţie şi de vehemen ţă
negativă, î n care putem citi versurile cele mai lamentabile
din poezia secolului XIX , declama ţiile cele mai sforă i-
toare, t î nguirile cele mai jalnice , conversaţ iile erotice cele
mai ridicole, pe scurt, cea mai desă v î rşită proză :
Elviriţ a absentează , nu-i via ţă pe pă m î nt.

Tră iască pipa consolatoare ,

Şi cu ţigara ce ne distră m,
Ele-n necazuri ne dau uitare ,
Ora fericirii la ele află m.

47
 Cî nd n ~ai mijloace de amă gire
Pentru vro jună ce o iubeşti ,
Cere la pipă povăţ uire,
Ea-ţi va da ~ n grabă cite voieşti.

Soarele vieţii mele

Resipitoare de rele,
Tu eşti, o î nimf ă frumoasa
Ca Me î ita amorosa.

A ! Ce zic ? Portretul tă u
Singur e in stare, ză u î
-
Ca să mi insufle via ţă ,
Nina, c î nd nu eşti de fa ţă .

Ţii tu minte , oară , pentru-nt î ia oară

Cî nd la tulpiniţă, jos lingă gî rliţă
Noi ne să rutam ?

Ţii tu minte, oară , noaptea de la moară ,

Gr ămad ă-n droşchi ţă , cî nd eu pe chichiţă
Ţineam mina ta ?
Ţii tu minte , oar ă, î n acea căscioară
etc.
Ţii tu minte , oară, acea dumbră vioară
etc., etc.

*
î nsă î n fereastră bate oarecare,
Numaidecî t Liza suflă- n luminare,
Totu intră-n tăcere. Un glas m î ng î ios
î n liniştea nopţii vibr-armonios :
48
 —— Eu sunt, Elizo, nu te speria,
Dar aprinde lampa, sa vă d fa ţa ta.
A ! tu eşti, Costică ? — Eu, angelul meu,
-
Şi aştept d aseară sub balconul tă u.
— Frumoasă purtare i Bine şade, zău !
Să şezi toată noaptea sub balconul meu î
— Ci ia lasă, dă-te iute jos,
Şi d ă-mi o guriţă, angel radios !
—Nu Smăă-ţcuno
i dau o guri ţă , pe fereastră, eu ?
şti î ncă , domnişorul meu :
Eu î mi ţin parola pe care ţi-am dat,
După cununie să-ţi dau să rutat (...)
— Dă-mi o să rutare, o, Eliza mea,

—
Şi îţi jur că m îine vei fi soa ţa mea !
Fapte ! fapte ! fapte ! căci de jurămînt
Şi de vorbe grase prea să tulă sî nt

——
Etc.
Adio, Elizo ! Mă duc să mă-nec...
Adio ! vezi î nsă unde-i lacul sec... (10)
Această din urm ă „ melodramă ^ f ără voie, a Iui Ari
cescu, este producţia ineptă a unui Caragiale ce şi-ar fi
-
luat î n serios eroii Nop ţii furtunoase. Dar pentru ca
adevă ratul Caragiale să se nască, trebuia ca cineva să
dezvă luie ridicolul literaturii lui Aricescu.
Pe scurt, ce constată Maiorescu în 1867 cu privire la
poezia româ nească ? Exemplele de poezii „ mai bune“ sînt
aşa de rare î n comparaţie cu acelea de poezii f ă ră valoare,
î nc ît criticul trebuie să renun ţe a reedita o dată cu stu -
diul şi antologia propriu-zisă. Ce ar fi cuprins această
antologie în 1867, dacă exceptă m cîteva producţii ale
junimiştilor î nşişi ră tă cite î n ea ? Poezii, î n numă r foarte
restrî ns, de Gr. Alexandrescu, V. Alecsandri, D. Bolinti -
neanu, A. Donici etc... (11) La atî ta se reducea, din punc -
tul de vedere al lui Maiorescu, poezia româ nească de pînă
î n 1867. Situaţie , î n adevă r, intolerabilă, pe care criticul
-
îşi pune în gî nd s o î ndrepte neî nt î rziat ! Cinci ani mai
tî rziu, el publică Direcţia nouă, „invent î nd “ scriitorii de
care literatura româ nă avea nevoie :
„Din norocire, o reacţie salutară a spiritului nostru
literar se constată în producerile ultimilor patru anL

49
Noua direcţie, î n deosebire de cea veche şi că zută, se
caracterizează../ 4 (12)
Temeritate ? Naivitate ? Cine sint scriitorii de care
se leagă speranţele criticului î n 1871 ? Vasile Alecsandri,
.
M Eminescu, Samson Bodn ă rescu ş i alţii de a doua im -
portanţă. î n 1892, î n 1908, el adaugă pe Naum, Vlă huţă,
Şerbă nescu , Duiliu Zamfirescu, T. Robeanu, Ascanio, A. C.
Cuza, Ooşbuc, Veronica Micle ş.a.m.d. A da nume î n ast
fel de cazuri este o greşeală, pe care adversarii au ştiut
-
s-o speculeze. Să fi crezut oare Maiorescu că Naum, Vlă-
huţă, Robeanu sau ceilal ţi, ejusdem farinae, au mai
mare î nsemnătate pentru poezia rom â nească decî t Ari -
cescu, Sion , Tă utu sau Andrei Mureşanu, din care re
cunoaşte (13) a-şi fi scos exemplele negative ?
-
Problema nu se pune aşa, şi Maiorescu ar fi putut
răspunde că valoarea „direcţiei noi “ nu se judecă î n
funcţie de unul ori de altul dintre autori. Astă zi ştim
că răspunsul ar fi fost cel bun. Căci dacă nu toţi poeţii
citaţi de Maiorescu sî nt reprezentativi , „direcţ ia nouă 44
nu ră m îne mai puţin , din primul moment, o realitate
istorică, născută din critica maioresciană a vechii lite-
raturi. Şi mai este un argument : intuiţia extraordinară a
Iui Maiorescu a vă zut î n Eminescu, Creangă , Slavici, Ca
ragiale pe aceia care vor deveni, peste mai pu ţin de un
-
.
veac, „marii noştri clasici44 Ei sî nt deopotrivă , în 1871,
„direcţia nouă 44 ; sî nt şi ei, cu alte cuvinte, „invenţia44 lui
Maiorescu. Trebuie să recunoaştem că temeritatea criti-
cului a avut parte şi de oarecare şansă.

După limbă şi poezie, dreptul : Contra

,
ţcoalei Bămuţiu 1868.
Pentru prima oară, Maiorescu mărturiseşte
titlu —de la
a avea î n vedere o „şcoală 44. Introducerea ediţiei
50
din 1868 a studiului este de o ironie ce poate scăpa ci-
titorului grăbit :
„Căci lectorilor trebuie să le spunem că Bămuţiu a
fundat o adevă rată şcoală de principii î n politica româ nă.
Dacă n-am fi ştiut-o de mai nainte, am afla-o de la
proprii săi şcolari, cari zic î n notiţa biografică din capul
.
volumului ( pag XXV) :
«Bă mu ţiu î n forte scurtu tempu şi-a format scola
sa din care eşiră mul ţi teneri lumina ţi, cu cunoscintie so-
lide şi î ntinse care astadi f ăcu onore etc...»“ (14)
Tenerii lumina ţi sî nt, aşadar, lăsaţi să se prezinte
singuri după toate regulile modestiei.
Studiul propriu-zis este eminamente negativ. Maio
rescu procedează simplu : î nlă tură zgura de idei şi mai
-
ales de stil din lungul tratat de drept al lui Bă mu ţiu ,
-
pentru a i putea atinge principiile fundamentale. Şi des
copere că întreaga construcţie este, de la temelie , falsă :
-
„Care este ideea fundamentală î n scrierea lui Bă mu ţiu ?
La această î ntrebare răspunde el î nsuşi î n primele cu-
vinte ale că rţii :
«Dereptulu româ niloru e dereptulu roman...»
Aşadar : dreptul româ nilor e dreptul roman ! Tot ce
-
din secolul al 2 lea după Chr. pî nă î n secolul al 19-lea
s-a introdus din acest drept roman, toată dezvoltarea
de 17 secole, î ntrucî t este contrară dreptului roman, este
pernicioasă şi tendinţa noastră politică trebuie să fie :
a ne reîntoarce î ntocmai la starea romană de la care
am pornit, fiindcă ea este cea mai perfect ă şi singura
potrivită cu naţiunea româ nă !“ (15)
Făcî nd dovada absurdităţii „ideii fundamentale^ a stu -
diului, Maiorescu se putea dispensa de rest. Dar Maio
rescu renunţă rareori la a proba şi de două ori un lucru ,
-
dacă i se oferă prilejul. Se î nţelege că , dintr-o premisă
aşa de absurdă ca aceea a lui Bă mu ţiu, nu pot rezulta
decî t concluzii la fel de extraordinare : Maiorescu nu
oboseş te să le enumere ! Şi cî nd şi aceast ă opera ţie e în
cheiată, găseşte deodată mijlocul de a muta discu ţia î n
-
altă perspectivă : să ne punem , dar, zice el, chiar din
punctul de vedere al autorului şi „să vedem dacă admiţî n-
du-1 ca just, concluziunile d -lui Bă mu ţiu sî nt justificatea :

51
 „Dereptulu rom ânilor e dar dereptulu roman ! Aici
se naşte î ndată î ntrebarea principală : care drept roman ?
dreptul roman din care epocă şi pe cea treaptă a dez-
voltă rii lui ?“ (16)
Evident, un drept roman valabil pentru toată istoria
romană nu există. î i e de ajuns lui Maiorescu această
nouă aşezare a doctrinei lui Bărnuţiu î n conflict cu bu
nul-simţ ? Nici gî nd : el alege un anume drept roman, acela
-
î n vigoare î n secolele 2 şi 3 după Chr., cî nd romanii au
cucerit Dacia, şi raportează la el cele cinci consecinţe
ale doctrinei. Urmarea ? Doar două dintre ele apar î n-
dreptăţite. A fost f ăcută şi ultima dovadă.

Există un stil al polemicii maioresciene contra „direc-

ţiei de astă zi“ care constă în distanţă : î n superioritate
şi ironie. El este cel mai cunoscut, deşi nu e singurul.
Adeseori, Maiorescu vorbeşte şi un alt limbaj. Acest om
indiferent şi principial nu e un Robespierre care să
trimită la ghilotină pentru o idee ; principiile sînt forţe
care mişcă istoria, dar ele nu au valoare decî t prin oa-
menii care le aplică. Ele se î nrădăcinează sau se distrug
prin oameni. Lui Maiorescu nu i se recunoaşte spiritul
istoric. însăşi polemica maioresciană pare un semn al
absenţei acestui spirit. Că lucrurile stau numai superfi
cial aşa, o arată paginile din Contra Ş coalei Bârrm ţht,
-
care fac procesul doctrinei acestuia dintr-un unghi istoric.
Aş merge şi mai departe şi aş spune că neputinţa lui
Maiorescu de a inaugura f ă ră să distrugă, f ă ră să pole -
mizeze mai îmt îi, ţine , în fond , de un spirit istoric latent.
Oare contradic ţia dintre sentimentul creator, care-1 î m-
pinge pe Maiorescu spre un î nceput absolut, şi caracterul
de opoziţie, polemic, pe care opera lui îl are mai ales î n
această primă parte, nu este o contradicţie între Idee şi
Istorie ? Cît de î nşelă toare e aparenţa acelui Maiorescu
sarcastic şi neiertător în planul goalelor abstracţiuni î
A dispreţui polemica de interese personale şi a ră m î ne
la idei nu înseamnă niciodată pentru Maiorescu a ne-
-
ga că ideile au şi o valoare practică şi că dintr o doc-
trină se poate naşte o şcoal ă. „Este dar, pe de o parte*
interesul ştiinţ ific al materiei constată el cu privire
52
ia Bă mu ţiu pe de alta , influenţa practică ce şcoala
lui B. î ncepe să o aibă î n politica româ nească../ 4 Iar dacă
falsele principii sî nt combă tute pas cu pas, cu o ironie
tăioasă şi rece, consecinţele lor, fanatismul, despotismul,
iresponsabilitatea politică smulg lui Maiorescu un strigăt
de protest care ne duce cu gî ndul la Bălcescu :
„ Nu, nu, acestea nu sînt «tablele dreptului naţional»
al româ nilor, şi vai de naţiunea noastră dacă conducă-
-
torii ei s ar inspira vreodată de asemenea principii !“ (17)
Tradiţie înseamnă pentru Maiorescu istorie : el respinge
î ntoarcerea lui Bă mu ţiu la dreptul roman pentm că ignoră
17 secole de dezvoltare istorică :
„...Regenerarea noastră nu poate î ncepe decî t în spiritul
culturei moderne, iar nu prin reacţiune la dreptul roman
şi cu atî t mai pu ţin prin ră tăcirea la idei barbare ce
niciodată nu au fost realizate î n acel drept / 4
Orice tradiţie e vie şi adevă rată numai dacă e privită
în realitatea ei istorică. A î nvia un drept roman abstract
şi inexistent şi a-1 lua ca model constituie o primejdioasă
-
utopie. Adevărul pe care 1 proclamă Maiorescu este acela
al istoriei concrete : nu o invenţie arbitrară , un canon
că reia cultura să i se supună , ci o realitate izvorî tă din
experien ţa seculară a oamenilor. Dar istorie mai î nseamn ă
.
pentru polemistul Maiorescu politică Nu el va fi acela
care să idealizeze trecutul : societatea romană n-^are cum
fi mai bună decît aceea burgheză modernă. Ii datoră m

—
lui Maiorescu un extraordinar tablou al societăţii romane
care şi-a pregă tit singură decadenţa şi moartea, ruin î nd
toată cultura spirituală a lumii vechi pentru panem et
circenses model î ncă neegaiat de istorie politică şi re
mediu contra paseismului :
-
„Contra î ntregei tendinţe de a reintroduce dreptul
roman la noi , de a reî nvia prescriptele oelor XII table,
de a produce luptele agrului public, de a redeştepta poli-
tica agresivă a vechii metropole, opunem faptul decadenţei
statului roman. Care a fost rezultatul politicei romane ?
După ce au învins pe rivalii lor , după ce cu o cruzime
rară au ruinat (146. a. Ch.) vechea Cartagina, după ce la
133 au dă rîmat şi Naumantia, acum, cînd romanii se
aflau afară de orice pericol extern, cî nd î n aparenţă
erau în culmea puterei lor şi cî nd aveau să ne dovedească

53
valoarea lor de civiliza ţie paş nică
— acum se desf ăşoară
un tablou de corupţie şi de decadenţă precum nu s-a
mai vă zut şi poate nu se va mai vedea î n istoria Europei.
De la 133 pî nă la 121 sînt revolu ţiile Gracchilor, nă buşite
cu fier şi sînge, la 110 apare Marius, la 88 este ră zboiul
civil cu Sulla, la 77 teribila răscoală a sclavilor, cari nu
mai puteau suferi jugul dreptului roman , la 63 ruşinoasa
revolu ţie a lui Catilina, şi apoi nouă ră zboaie civile
î ntre Cesar şi Popeius, între triumviri şi partidul re-
publican, apoi î n fine monarhia — şi ce monarhie ! Primul
succesor al lui August, Tiberiu, este o pild ă de spaimă
care indignează conştiinţa istoricilor de 18 secole :
după el vine Caligula cel nebun , î naintea că ruia senatorii
romani ajung la ultima turpitudine, apoi vine Claud iu
cu faimosul regim al Mesalinelor şi Agripinelor, apoi
Nero, tiranul proverbial al omenirii. Şi ceea ce este î nspă i-
mâ ntător î n acest tablou al istoriei romane nu este apariţia
acestor figuri denaturate de oameni , dar este faptul că
romanii le-au suferit, şi-au plecat capul sub jugul lor,
au sf ă rî mat toată cultura lumii vechi pentru a primi
panem et circenses “
„Pana modernă “ cu care Maiorescu a scris cronica
shakespeariană a barbariei, violenţei şi laşităţii romane, a
turpitudinilor şi a nebuniei, a cruzimii şi a crimelor, va
ad ă uga acest patetic apel că tre conştiin ţa contemporanilor ;
„Faceţi î ntî i pe poporul româ n mai cult şi mai activ,
-
da ţi i prin şcoli bune şi prin o bună dezvoltare economică
lumina şi independenţa de caracter a adevă ratului
cetăţean, şi apoi, forma juridică , după care îşi va întocmi
el rela ţ iunile sale publice şi private, va veni de la sine...
Dar nu î ncepeţi cu reguiamentarea administrativă şi cu
constituţie, căci de cî nd e lumea nu s-a regenerat nici
un popor prin legi şi guverne ; ci legile şi guvernele au
fost numai expresia incidentală, rezultatul extern al cul
turii interioare, şi a aştepta cultura de la jurisprudenţă
-
şi de la guvern vrea să zică a răsturna ordinea naturală,
a introduce spiritul centraliză rii şi patronagiului guverna-
mental, a lua cetăţeanului î ncrederea î n sine î nsuşi, acel
preţios Seljgovemement care el singur plă teşte mai mult
decî t toate codificaţiile publice şi private şi este unica
bază solidă a adevă ratei democraţii, 4*

54
 Este aceasta numai istorie ? sau numai politică ? Este
şi una şi alta : Maiorescu scrie despre romani cu conştiinţa
omului politic de la 1868 care a vă zut degradarea princi
piilor revolu ţiei, intoleran ţele religioase, na ţionalismul
-
extrem. El nu face trecutului o prezentare indiferentă,
dar nici nu alunecă î n manifestul politic superficial ; caută
să cunoască trecutul ca un om modern şi-şi justifică
pretenţia de om modern prin cunoştinţa trecutului. El nu
e un reformator utopic şi pune intr-o singură propoziţie
un diagnostic foarte precis (la fel de precis ca al lui
Eminescu) pentru situa ţia Româ niei la acea dată : „Răul
nostru este lipsa de activitate economică şi lipsa de
cunoştin ţe a poporului rom â n “. Rareori s-au scris, î n toată
a doua jumă tate a secolului al XIX-lea, râ nduri mai
drepte despre naţionalitate şi na ţionalism, despre libertate
şi civiliza ţie, despre cultură , despre tradiţie, decît acelea
din finalul studiului lui Maiorescu :
„ Naţionalitatea, dacă acest cuvînt vrea să aibă un
merit şi o valoare, nu poate fi un pretext sub care să se
ascundă lenea şi barbaria, şi ţinta noastră î n viitor nu
este de a ne păstra numai limba şi sî ngele şi teritoriul
brut, f ără alt ă aspiraţie mai nobilă. Pe această treaptă
stau şi indienii să lbatici din America , dar de aceea indienii
din America constituie o hoard ă , ş i nu o na ţiune. Limba
şi sî ngele şi teritoriul sî nt elemente preţioase ca mijloc
spre un scop mai î nalt, şi acest scop nu poate fi altul
decî t progresul civiliza ţiei omeneşti prin toleranţă şi
ştiinţă, prin bunăstare materială şi morală potrivită tot
deuna cu gradul culturei unui popor. Dar a susţinea
-
mijloacele prin un sistem care nimiceşte scopul este cea
mai absurd ă din toate ră tăcirile politice ce se pot î nchipui.
Ceea ce nimeni n-ar fi crezut cu putinţă î n secolul al
XIX-lea la noi s-a î nt î mplati S-au găsit profesori din
învăţă m î ntul public şi bă rba ţi din aşa-numitul partid
liberal care să fie agenţii mo tori ai persecuţiei, s-au găsit
preoţi creştini care să se f ă lească în adună ri publice cu
ura ce o poartă deaproapelui lor de alt ă credinţă politică
sau religioasă. Şi unii şi alţii au uitat raţiunea existenţei
lor, au uitat că ştiin ţ a şi libertatea sî nt focarul toleranţei
umanitare, au uitat că religia creştină este iubirea necon
diţionată a tuturor oamenilor.“
-
 Apel la ra ţiune şi la toleran ţă ? Desigur, dar nu numai
at ît. Intr-o epocă ce nouă, astă zi, ni se pare aproape
idilică , Maiorescu, după ce evocase, o dată, teribila deca-
denţă romană, protestează , altă dată, contra violenţelor
şi fanatismelor ideologice. De la ce sumbră viziune
a cursului istoriei se inspira această nelinişte a omului
-
politic ? Ce era î n gî ndul lui cî nd prevenea contra ,,dezle
gării instinctelor primitive şi brutale ? In orice colectivi-
tate umană , scrie Maiorescu : „...există pe lingă însuşirile
cele bune şi un instinct primitiv, teluric, brutal, pe care
toţi oamenii de bine şi toate dispozi ţiile salutare caută
să-l ţie în ascuns, să nu-i permită ieşirea la lumina zilei,
de care nu este vrednic. î n acest instinct se concentrează
relele naturei omeneşti : lenea , injustiţia, invidia contra
celui mai bun şi cruzimea sî ngeroasă.“
Două ră zboaie— pe lingă care toate barbariile romane
ne par jocuri inocente, fascismul, asasinatele politice,
deportă rile şi lagă rele de concentrare, tortura, bestiali-
tatea nu vor fi ele, î n secolul XX, urmarea ră bufnirii
acelui instinct animalic ? Strigă tul lui Maiorescu, exact
acum o sută de ani, era al unui teribil profet :
„Să nu ne atingem , să nu dezlegă m acest element
animal ! Secole nu sînt de ajuns pentru a~l î nfrî na şi a
readuce poporul pe calea adevă rului şi a binelui, şi
adesea sî nt ruine nereparabile, singura ră măşi ţă ce atest ă
existenţa lui de odinioară.“

Despre scrierea limbei rom âne , O cer

cetare critică, Contra şcoalei Bămuţiu — iată domeniile
-
şi treptele luptei lui Maiorescu î mpotriva direcţiei de
astăzi în cultura româ nă : limba, poezia, dreptul. Dar nu
numai at ît : deopotrivă, economia, statul, morala, religia

56
erau î n discuţie. Momentul sintezei venise pentru
Maiorescu ; al sintezei negative, î n primul rî nd , care să
elibereze de că tuşele Iui sentimentul creator. In numai
nouă pagini — intitulate, chiar, In contra direc ţiei de
astă zi î n cultura rom ână — se cuprind toate ideile şi
aspira ţiile lui Maiorescu , filozofia, morala, crezul politic
şi istoric. Despre aceste nouă pagini s-au scris într-un
secol nouă sute : nimic, nici contestarea, nici ne î nţelege
rea, nici ura nu au putut ştirbi din extraordinara lor
-
frumuseţe. (18)
De unde vine ea : din valoarea ştiin ţifică ? din valoarea
morală ? din talentul de expresie ?
Î nt îia î ntrebare şi-au pus-o cei mulţi, şi răspunsul a
fost î n general negativ. Dar dacă s-a dovedit că o cultură
se poate dezvolta şi altfel decî t organic (teza lull Buckle),
adapt î nd mai t î rziu fondul la forma î mprumutată , nu rezultă
î ncă, orice s-ar spune, că Maiorescu se î nşela î n toate
privinţele. El î nsuşi vedea cauza cea mai profund ă a
ră ului nu atî t î n „lipsa de fundament în sine, câ t [î n ] lipsa
de orice sim ţ ire a necesităţii acestui fundament", î n „sufi -
cien ţa cu care oamenii noştri cred şi sînt crezu ţi că au
f ăcut o faptă atunci cî nd au produs sau tradus numai o
formă goală a străinilor" (19 ). Este — ce curios ! —
ceea ce au susţinut mai des contestatorii să i ! (20 ) Iată,
tocmai

î n fine, şi denunţarea unui anume „optimism oficial"

să rbă toresc, care î ntreţinea minciuna formelor goale ;
—
„Avem de toate cu î mbelşugare îşi închipuiesc ei , —
îşi c î nd î i î ntrebi de literatură îţi citează cifra coloanelor
î nnegrite pe fiecare an cu litere româ ne şi numă rul tipo-
grafiilor din Bucureşti, şi cî nd le vorbeşti de ştiinţă , îţ i
arată societăţile mai mult sau mai pu ţin academice şi
programele discursurilor ţinute asupra problemelor celor
mai grele ale inteligen ţ ei omeneş ti ; dacă te interesezi de
arta frumoasă, te duc î n muzee , î n pinacoteci şi gliptoteci,
îţ i arată expozi ţia artiştilor în via ţă şi se laudă cu numă rul
pî nzelor spî nzurate pe pă rete ; şi dacă, î n fine, te î ndoieşti
de libertare, îţ i prezint ă h î rtia pe care e tipă rită constitu-
ţ iunea româ nă şi îţi citesc discursurile şi circulă rile ulti-
mului ministru care se î ntî mplă să fie la putere." (21)

57
 Valoarea morală şi talentul de expresie ale studiului
din 1869 nu sî nt , î n schimb, tăgăduite de nimeni. Dar
explică ele totul ?
Maiorescu este, In contra direc ţiei de astă zi, un mare
scriitor : ca şi Bă lcescu , mare scriitor î n Istoria Rom ânilor
-
şubt Mihai voievod Viteazul , ca şi Iorga, mare scriitor
tocmai î n studiile istorice. Dar ce î nseamnă mare scriitor
cî nd e vorba de o operă de ştiin ţă ? De obicei, se crede
că sî nt de ajuns o limbă vie şi cî teva portrete remarca
bile pentru a preface un istoric î ntr-un scriitor. Se com-
-
pun atunci cercetări docte despre „arta literară ** a Istorii
lor lui Iorga, se numă ră figurile de stil. Dar oricî t talent
-
de expresie ( î n sensul lingvistic) ar avea un istoric, el nu
poate fi revendicat de că tre literatură atî ta timp cî t istoria
ră m î ne pentru el numai obiectul unei preocupă ri ştiinţifice.
N. Iorga este un mare scriitor î n istorie cînd istoria devine

-
Iorga mă rturiseşte lucrul surprinză tor că nu s a f ăcut
—
una din biografiile lui posibile. In O viaţă de om , I , 11 13,
istoric din că rţi sau de la profesori, că n-a î nvăţat
istoria : „eram aşa de cî nd mi-aduc aminte şi poate din
ceea ce au lăsat î n mine al ţii care pe vremea lor au
-
vă zut larg istoria ţării şi au f ăcut o“. Iată o curată mă rtu
risire de scriitor ce pune experienţa inefabilă a vieţ ii
-
deasupra studiului ! Mihail Sadoveanu nu se justifică î n
alt chip scriind roman istoric : „Bunicii mei sî nt stră nepoţii
acelor oameni. Şi aceast ă istorisire de acum trei sute de
ani, din vremea cînd stră moşii erau î ncă d î rji, am scris-o
î n liniştea unei prisă ci, av î nd î n inima mea răsunetul
.
durerii lor“ Cî nd descopere Letopise ţele tipărite de
Kogălniceanu, copilul Iorga are sentimentul de a se „muta
pur şi simplu î n (...) acea lume tră ită cu un veac, cu două
sau cu mai multe î n urmă **, căpăt î nd astfel „putinţa de a
tră i aiurea , oricînd şi oriunde, cu aceeaşi realitate ca
aceea de la care plecasem şi la care, bogat de amintiri
-
ciudate şi rare, trebuia să mă ntorc“. Să citim, mai departe,
în istoriile lui Iorga, evocarea acestui trecut de biografie
imaginară, şi vom vedea, î n miraculoasa, concreta lui
populare de obiecte, de personaje, de înt împlă ri, geniul
scriitorului, absent î n dramele istorice, în literatura pro
priu-zisă. -
58
 In contra direc ţiei de astă zi este Maiorescu cel mal
profund şi cel mai pur, fiindcă, aici, sentimentul lui de
creaţie izbucneş te deodată, neî ngrădit şi triumf ă tor, la
capă tul sintezei polemice, al că rei obiect nu mai este
limba sau poezia sau dreptul, dar Cultura în î ntregul ei :
cu alte cuvinte istoria. Tot ce exist ă, tot ce s-a creat pî n â
la el e neadevă rat, şi Maiorescu o spune aproape cu
bucurie :
„Viţiul radical (...) î n toată direcţia de astăzi a cuiturei
noastre este neadevărul (...), neadevă r î n aspiră ri, neadevă r
în politică, neadevă r î n poezie, neadevăr pî n ă î n gramatică ,,
neadevă r î n toate formele de manifestare a spiritului
public“.
Temeliile istorice înseşi ale acestei culturi sî nt false.
Maiorescu descrie f ă ră şovă ire o istorie neadevă rată
„La 1812, Petru Maior (...) scrie istoria sa despre î n-
ceputurile româ nilor în Dacia. In tendinţa ce are de a
dovedi că noi sî ntem descendenţi necorupţi ai romanilor,
Maior susţine în paragraful al patrulea că dacii au fost
cu totul extermina ţi, aşa î ncî t nu s-a î nt împlat nici o *

amestecare î ntre aceste două popoare. Pentru a proba o *

hipoteză aşa de nefirească, istoricul nostru se î ntemeiază

pe un pasaj î ndoios din Eutrap şi pe un pasaj din Iulian,
că rora le dă o interpretare imposibilă de admis cu mintea.
sănă toasă, şi astfel începe demonstrarea istorică a romani
tăţii noastre, cu o falsificare a istoriei.*
-
La 1825 apare Lexiconul de la Buda, româ nesc-latinesc-
unguresc-nemţesc, care se î ncearcă să stabilească prin
derivă ri de cuvinte că limba noastră este cea mai pură
romană şi foarte pu ţin amestecată cu cuvinte slavone (,..).
Cu asemenea procedare î ncepe ştiinjţa noastră despre -
latinitatea cuvintelor româ ne, şi primul pas se face prin
o falsificare a etimologiei.
La 1840 se publică Tentamen criticum in linguam
romanicam . Scrisă î n latineşte, această carte are scopul
de a ară ta străinilor ce fel de limbă curată este aceea care
* Judecata aceasta absolut negativă are sens î ntr-un plan
„subiectiv14 (acela In care vrem să refacem „psihologia" operei
lui Maiorescu) ; clnd vorbeşte, altădată, de exemplu, despre „ştiinţai
istoriei" şi prezintă lucrurile cu „obiectivitatea" cercetătorului^
Maiorescu nu ignoră meritele de pionieri ale lui Maior şi ale oelor-

59
se vorbeşte de poporul rom â n, î nsă arată o limbă care
nu s-a vorbit niciodată î n poporul româ n (...). Şi astfel
gramatica î ncepe cu o falsificare a filologiei /4
Asemnea lucruri nimeni nu le rosteşte cu uşurin ţă.
A. D. Xenopol a sim ţit scepticismul absolut al lui
Maiorescu şi l-a caracterizat memorabil : „Vedem dar că ,
chiar admi ţî nd prefacerea stă rii de astă zi a noastre prin
puterea argumentelor şi silinţelor individuale , d ă m de o
alta, lipsa de timp... Şi deci î n orice caz suntem pierduţi,
pierdu ţi cu desă v î rşire şi ne trebuie numai un Ieremia
care să plîngă pe ruinele unui templu ce am voit a ridica
din nou, î nsă a că rui rezidire a fost î mpiedicată prin
globuri de foc ce ieşeau din pă m î nt 44 ( 22). Se î nchipuie
Maiorescu un Ieremia t î nguindu-se pe ruinele culturii
româ ne ? El stă fa ţă-n fa ţă cu o Istorie neadevă rată, cu
un Timp care s-a scurs zadarnic, şi î n loc să se simtă
copleşit, slab, î n loc să fie disperat sau să urască, î n loc
să fie cutremurat de lipsa de sens a Istoriei, el o descrie
cu sî nge rece, pentru că ştie că o va putea crea , El, din
nou :
„Avem politică şi ştiin ţă, avem jurnale şi academii,
avem şcoli şi literatură , avem muzee, conservatorii, avem
teatru , avem chiar o constitu ţiune. Dar î n realitate toate
acestea sî nt producţiuni moarte, preten ţii f ă ră fundament,
stafii f ă ră trup, iluzii f ă ră adevă r, şi astfel cultura claselor
•

mai î nalte ale rom â nilor este nulă şi f ă ră valoare...44

Forme f ără fond ! Iată expresia ce-i trebuia lui Maio -
rescu şi care rezumă totul : căci pentru el , tot ce s-a creat
î n cultura româ nă î naintea lui e formă f ă ră fond. Ca să
creeze el î nsuşi, Maiorescu are nevoie de această negaţie
f ă ră precedent, la capă tul că reia va exclama ca î n fa ţa
diluviului :
„Mai este oare timp de scă pare ? t 4

î alţl : „Ştiin ţa istoriei (dacă putem numi istoria o ştiinţă ) este

aproape pă răsită In generaţia de astăzi. După nişte î nceputuri
oare promiteau ceva, după Şincai, Petru Maior şi Magazinul istoric
«de Laurian şi Bâlcescu , după publicarea Letopise ţ elor de Mihail
Kogălniceanu, lucrarea noastră a amorţit cu desăv îrşire pe acest
tărî m" (Critice, II, p. 254).

60
 Aceste probleme se pot discuta şi altfel
decî t din perspectiva „subiectivă** a lui Maiorescu.
Este chiar modul î n care ele au fost discutate
pî nă acum. Pentru E. Lovinescu (şi voi alege doar două sau
trei exemple semnificative, fiindcă scopul meu nu este
să fac o critică a criticii), teoria „formelor f ă ră fond * *
este valabilă eonjunctural, ca temă a procesului intentat
de Maiorescu trecutului, dar se dovedeşte falsă dacă o
privim în continuitatea culturii româ ne. Junimismul punea
prea mult preţ pe evolu ţionismul lui Buckle şi, aplicî n-
du-1 la condiţiile noastre, săvî rşea „o eroare de diagnoză
socială * 4, căci „sub î nf ăţişarea unei proced ă ri strict fenome-
naliste î mpotriva ra ţionalismului liberal, el a ră mas î ncă
pe teren ra ţionalist. Studiind in abstracto legile evoluţiei
popoarelor, a crezut că ni le poate aplica şi nouă. Critica
junimismului n-a pornit dintr-o cunoaştere ad î ncă a trecu
tului nostru istoric ; ea nu-i o formă a tradiţionalismului
-
naţional ; după cum liberalismul a fost o replică a Revo
luţiei franceze, tot aşa şi junimismul reprezintă replica
-
evolu ţionismului german şi englez 44 (23), Junimismul ar
fi, dar, o „for ţă reacţ ionară 44. Pă rerea mai fusese susţinută,
î ntre alţii, de Ibră ileanu , care î nsă nu identificase „an-
titradiţionalismul“ junimist cu necunoaşterea istoriei na
ţionale ( prejudecată ad î nc î nrăd ăcinată şi astă zi, deşi Ma-
-
iorescu sau A. D. Xenopol sînt istorici î n deplinul înţeles
al cuvântului). El afirmase, ca şi Ovid Densusianu cu patru
ani mai devreme (24), că junimismul continu ă vechea
şcoală critică moldovenească, remareînd , totodată, o
anume ambiguitate a doctrinei junimiste : ea continuă nu
doar lupta contra î nnoirilor excesive, dar şi lupta contra
î nnoirilor de orice fel î n domeniul social politic ! Adevă-
ra ţ ii precursori ai spiritului critic junimist nu sî nt Russo
şi Kogălniceanu, ci Costache Negruzzi şi Vasile Alecsandri .
Ibrăileanu analizează cu excepţională fineţe caracterul
contradictoriu al criticii sociale î n teatrul lui Alecsandri.
(25) Dar E. Lovinescu merge mai departe decî t toţi şi,

61
constatî nd rolul reacţionar al junimismului, propune o
lege nouă pentru civiliza ţia română. Noi am fi evoluat,
din cauza condiţiilor istorice, de la formă că tre fond , prin
imita ţie. Istoria noastră n-ar fi dedt un permanent î m-
prumut de forme, adaptate apoi lent la realităţi şi la tra-
diţie : ceea ce î nseamnă că fondul echivalează cu asuma
rea î n timp a formei. (26)
-
E probabil că, sociologic, lucrurile stau aşa. Dar oare
problema formelor f ă r ă fond este, î n concepţia lui Maio-
rescu , doar una de sociologie culturală ? Căci, iată, î n
sf î rşit (27), G. Călinescu contest ă din cu totul alt unghi
î ndreptăţirea formulei maioresciene : „Ce î nseamnă î n
general fond sub raportul manifestărilor culturale ? se
î ntreabă criticul î n Domina bona. Existenţa unei mari
tensiuni a spiritului sub î ntreită î nf ăţişare : intelectuală ,
pasională şi volitivă. Fiind vrea să zică proces, i se
opune placiditatea : incuriozitatea, apatia, inerţia. î ntre-
barea firească este dacă oamenii de la 1848 pe care î i
ironizează Maiorescu sînt lipsiţi de acest fond, care i-ar
face, î n sens filozofic, aculturali. Ei, dimpotrivă, au un
exces de fond. Maiorescu confund ă fondul sufletesc cu
depozitul obiectiv al cunoş tinţelor, cu instrucţia. Pentru el,
o greşeală de cronologie, o ignoranţă în materie prozodică ,
o lipsă de documentare bibliografică sî nt diminuă ri de
•«fond». Ceea ce este complet fals. Un profesor care
cunoaşte pe degete sistemele de filozofie nu-i şi un
filozof , iar Bohme, cizmar şi vî nză tor de mă nuşi de
lină , f ă ră erudiţ ie, era filozof , fiindcă gî ndea. Prin urmare,
fondul este g î ndirea. (...) Junimiştii aveau aerul de a
combate superficialitatea, î nsă superficialii, î ntr-un î nţeles
nobil, erau ei, fiindcă îi preocupa numai superficia lucru-
.
rilor Lui Cantemir celui chinuit de î ntrebări filozofice,
-
dar exprim î ndu se î ncî lcit, lui Conta, care se hazarda
î n probleme de metafizică , î i preferau un bun manual de
gramatică sau de logică. (...) Fondul era, î naintea lui
Maiorescu, un fond f ă ră formă gramaticală, în timp ce
el pretindea că e o formă f ără fond. Cî nd citeşti discursu -
rile, remarcabile, ale lui Maiorescu, consta ţ i cu surprindere
carenţa fondului. Sî nt cuvî ntă ri î n chestii personale, for-
mulă ri de reguli î n materie de dezbatere parlamentară, mai

62
rar, f ă ră nici o ţîşnire ideologică veritabil ă. Stilul e perfect,
fondul infinit absent." Observa ţia lui Călinescu este
uimitoare. Dar ea nu dovedeşte decî t că , o dată mai mult,
privite din afară , toate aceste lucruri îşi pierd adevă ratul
lor î n ţeles ; formă , fond pot primi , in abstracto, orice
valoare. Călinescu trage concluzia că Maiorescu e forma-
list (28) şi că paşoptiştii au fond, pe baza unui examen
logic al cuvintelor luate î n sine : aşadar, un examen tipic
formal ! Discu ţia trebuie dusă î n continuare î n planul
justifică rilor de ordin interior : nu ce se î nţelege prin
formă sau fond în general, dar ce î nţ elege Maiorescu prin
form ă f ă ră fond.
î nainte de a lă muri aceasta , sî ntem izbiţi de o deose-
bire, aş zice, temperamentală î n interpretarea noţiunilor.
Pentru Maiorescu nu există con ţinut decî t î ntr-0 formă
anumită, într-o expresie adecvată. Cî nd, la paşoptişti,
expresia e improprie sau caricaturală, Maiorescu înclină
să bănuiască absen ţa fondului. Ceea ce e ră u spus e ră u
gî ndit. în acest fel, formă şi con ţinut sînt unul şi acelaşi
lucru : iar formă f ă ră fond nu poate î nsemna decî t min-
ciună sau aparenţă.
Trebuie să recurgem la Caragiale pentru a pricepe mai
bine deosebirea. î n Domina bona, Că linescu a examinat
magistral spiritul caragialesc al unei pă rţi din literatura
noastră ş i al lui Caragiale î nsuşi. î n definitiv, spiritul
caragialesc nu e decît rezultatul atitudinii teoretice a lui
Maiorescu, aşa cum s-a observat de că tre toţi începînd
cu Ibră ileanu ; dar un rezultat care pune î n altă lumină
teoria î nsăşi. Maiorescu î nvinovăţea pe paşoptişti de lipsa
fondului pentru că el înţelegea fondul ca realitate capa-
bilă să fie una cu o expresie anumită ; iar insuficien ţa
expresiei la paşoptişti nu putea fi decî t insuficienţa ori
lipsa fondului. î n teatru, ca şi î n schiţe, Caragiale va
specula tocmai „dispropor ţia dintre energia folosită şi
ţinta urmă rită ^ , cum zice Călinescu î n eseul pomenit, adică
dintre fond şi form ă. E drept că autorul Scrisorii pierdute
nu s-a referit direct la generaţia de la 1848 : dar a impus
un anumit mod de a vedea această generaţie. Scriitorul
româ n, de altfel, a fost tributar lui Caragiale mai totdeauna
cind a fost vorba de istorie sau de politică. De la Caragiale

63
 i s-a tras sl ă biciunea pentru comedia vieţii politice : totul
se transformă î n comedie, cî nd constanta profundă
a vieţ ii politice nu e nici ura, nici minciuna, nici josnicia,
ci prostia, iar tabloul politic este mereu caricatural, incit
istoria pare scrisă de un Mitică pră păstios şi palavragiu.
Chiar şi î ncercă rile de misticism î n istorie decad repede
î n miticism. G. Călinescu a observat un î nţeles special
al cuvî ntului inteligen ţă care ar caracteriza pe eroii lui
Caragiale : acela de labilitate intelectuală. Dovada marii
mobilităţi a lui Leonida se face î ntr-o pagină extraordinară
din Domina bona. Dar acest caragialism, această disponibi-
litate spirituală este şi una morală , la Caţavencu de exem-
plu : „ Caţavencu în ţelege şi conservatorismul şi libera -
lismul şi creştinismul şi liber- pansismul şi, entuziast, trece
de la una la alta “. Şi : „Ca ţavencu nu părăseşte o atitudine
-
decît cî nd nu se mai poate menţine î n ea, nu şi face o
profesie din instabilitate, e î n stare chiar să se fixeze
dacă î mprejură rile cer (29). Identificarea dintre aspectul
“
pur ideologic şi acela moral al labilităţii o face şi Maio-
rescu, pentru care nu se poate ca Leonida să fie doar
delirant î n idei f ă ră să fie şi laş. Şi iată acum ce repre
zenta pentru Maiorescu , î ntr-un plan mai greu sezisabil,
-
lipsa de fond a paşoptiştilor : caracterul moral oscilatoriu,
tranzacţ ional, amestecul de gesturi maxi şi de laşităţi
m ărunte. Maiorescu î i gîndea pe eroii revolu ţiei cam la
fel cum îş i g î ndea Caragiale personajele. Cită dreptate
avea, nu discută m cum. E curios numai cum Maiorescu
nu şi-a dat niciodată seama că, î ntre paşoptişti, era unul
pe care trebuie să-l excludă din formula generală şi de
care, el, Maiorescu, era foarte aproape : Bă lcescu. Ar fi
putut să vad ă î n cel care î nfrunta guvernul vremelnicesc
spun î nd că o revolu ţie cu voie de la turci nu se cheamă
revolu ţie, pe întî iul partizan al tezei formelor f ă ră fond ;
î ntreaga opozi ţie la 1848 a lui Bălcescu se realiza contra
jumă tăţilor de măsură şi a capitulă rilor conjuncturale .
„Fanatismula lui Bălcescu era o expresie a unui fond ma
iorescian .
-
G. Că linescu mai ales este răspunză tor de simplificarea
linearităţii lui Maiorescu la o simplă mască. Lui Călinescu
i se pă rea că aceast ă linearitate este o modicitate sufle -
64
tească şi morală ; impersonalitatea, o indiferen ţă etică.
Doctorul Hergot, din Bietul î oanide, care notează î n jur-
nalul să u la aflarea veş tii că a murit Gonzalv Ionescu doar
şapte cuvinte : „Cerul extrem de senin. Privit steaua
polară" este o reprezentare de roman a acelui Maiorescu
care consemna î n ziua î nnebunirii lui Eminescu starea
vremii : „Foarte cald ". S-ar putea obiecta că Gonzalv
Ionescu nu este Eminescu, ci , dimpotrivă , un ins mediocru,
refuzat de orice spiritualitate ; dar nici Hergot nu este de
calitatea spirituală a lui Maiorescu. La nivelul lor, î nsă ,
piesa care se joacă este aceeaşi şi paralelismul e posibil.
Ce e real din acuza ţie ? Aproape nimic. Maiorescu detestă
expresia necontrolată a sentimentelor ca şi bufoneria,
teatrul ca şi patosul. Şi nu din cine ştie ce dorin ţă de
a imita rigiditatea î n ţinută a veritabilelor aristocraţi (el
fiind un burghez), dar din aceeaşi „confuzie" de planuri
pe care am semnalat-o : bufonul şi insul care cade lesne
la tranzacţii sî nt pentru el din aceeaşi ştof ă. Bufoneria
ascunde î nclinaţia spre compromisuri, este o fugă de
răspundere, după cum comedia este o încercare de a
î ntoarce capul de la tragicul vieţii. Neî n ţelegerea perso-
nală dintre Maiorescu şi Caragiale nu e f ă ră legă tură cu
această convingere secretă a criticului : el nu interpreta
„neseriozitatea" lui Caragiale ca pe o simplă poză, dar ca
pe un conţ inut sufletesc lamentabil. Maiorescu era mai
aproape de Eminescu î n modul de a judeca faptele indi-
vizilor istorici.
Am putea afirma că Maiorescu nu f ă cea din lipsa de
fond o vină exclusivă a genera ţiei de la 48 : forma f ă ră
fond reprezenta, după el, caracteristica î ntregii noastre
civilizaţii de pî nă atunci , marca noastră spirituală ! Lucrul
e grav şi nu trebuie respins f ă ră o ad î ncă medita ţ ie, care
ne-ar putea ajuta să ne cunoaştem istoria mai bine. Toate
-
tratatele de supunere care ne au asigurat, î n decursul
veacurilor, o linişte provizorie, ar fi, în acest caz, o dovadă
a lipsei noastre de „fond" : Ştefan cel Mare pun înd un
genunchi la păm î nt in fa ţa regelui străin, î n cortul de la
Colomeea ; Mihai Viteazul î nchin îndu-se, pe r înd , din
motive strategice, lui Sigismund Bathori, sultanului şi

65
lui Rudolf al II-lea al Austriei ; Heliade sper înd a desă
virşi revolu ţia cu acceptarea ei de că tre Soleiman şi aşa
-
mai departe ar fi vinovaţi de aceeaşi lipsă a fondului. Din
nou compararea cu Bă lcescu ni se impune î n chip tulbu-
ră tor : „ Acest tractat a fost mult lă udat de că tre unii
istorici^ — spune Bă lcescu despre tratatul şi jură m î ntul
de credin ţă a lui Mihai Viteazul că tre Rudolf al II-lea din
1598, adă ugind numaidecî t că el nu rezolva decî t provizoriu
problema independen ţei şi că orice abuz de protecţie din
partea Austriei ar fi aruncat pe Mihai î n bra ţele turcilor,
iar un nou tratat ar fi am î nat pentru cî teva luni dezastrul
definitiv : „Oscila ţii nenorocite —
se plî nge Bă lcescu
dar neapă rate cî nd un mic stat se află î ntre altele mai
—
mari şi sm îţ it de d î nsele. Asta este soarta nenorocit ă a
naţiilor care se bizuiesc î n streini, iar nu î n ele î nsăşi :
astfel a fost şi va fi şi soarta ţă rilor româ ne, cită vreme
nu se vor împuternici prin unitatea naţională.“ ( 30) De
n-ar fi vorba decî t de cazuri izolate, convingerea lui
Maiorescu (şi a lui Bălcescu ) n-ar fi aşa de tulbură toare.
Dar lan ţ ul umilinţelor suportate de româ ni pî nă î n secolul
XIX, î n virtutea proverbului : „Capul ce se pleacă sabia
nu-1 taie“, este lung şi dureros. „Româ nul este un Vlaicu -
vodă “ scrie G. Călineseu î n Specificul naţional . Pentru
Maiorescu aceast ă stare de fapt * reprezintă o tragedie, şi
* Au reflectat asupra ei şi al ţi scriitori, chiar dacă dintr -un
.
unghi mai î n ţelegă tor dec ît Maiorescu In prefaţa la edi ţia din 1942
-
a Locului unde nu s a î ntimplat nimic, răspunzî nd unui recenzent
care-1 învinuise de o exagerată simpatie fa ţă de lai Cantacuzin .
„ urmaş vrednic de dispreţ al boierimii moldoveneşti", Sadoveanu
scrie : „Lăs î nd la o parte poporul, care a trăit şi tră ieş te î ncă
izolat î n civilizaţia altei ere, această societate a noastră suprapusă
elaborînd un stat modern, a mers pe linia nesigură a prin ţ ului
Lai şi a semenilor săi. Boierimea moldovenească din veacul tre-
cut a fost capabilă de o generozitate spontană uimitoare, dezbrâ-
dndu-se de privilegii şi aducînd libertăţ ile şi formele apusene la
noi şi, î n acelaşi timp, cu o dezinvoltură caracteristică, a dis-
preţ uit disciplina şi legalitatea necesare statului. Naturi strălu-
cite şi fine, moldobizantin î i noştri au putut uimi pe colegii lor
din Apus, la şcolile nemţeşti şi fran ţ uzeşti, dar şi-au î ncheiat ca
riera ca nişte simple focuri de artificii. Capabili deelanuri şv
-
uneori de jertfe, îşi dizolvau viaţa şi averea î n nimicuri. Lipsa lor
de caracter o sim ţim şi astă zi ca pe o boală î nfricoşată a vieţ ii
noastre publice*.

66
el crede î n menirea genera ţiei lui de a vindeca poporul
român de lipsa fondului. Nu e destul acea tensiune spi-
rituală, acea bună-credin ţă , de care vorbeşte Călinescu
î n cazul paşoptiştilor, pentru a afirma că ei au avut fond ;
e nevoie de capacitatea de a muri pentru o idee, de a
nu aspira la absolut f ăcxnd î n acelaşi timp ruşinoase com -
promisuri relative. „Mijlocul e superior scopului şi-i re-
gulează valoarea , scrie Maiorescu î ntr-un surprinză tor
aforism. Prin urmare, fraza iezuiţilor trebuie î ntoarsă :
mijlocul justifică scopul.“ Vlaicu-vod ă era, î n acest sens,
1

-
un iezuit, şi a l folosi ca simbol î nseamn ă a admite ceea
ce Maiorescu n-a admis niciodată : „forma f ă r ă fond“.
BE Ţ IA DE CUVINTE SAU
SPIRITUL POLEMIC
Observări polemice , 1869.
Be ţ ia de cuvinte , 1873.
Răspunsurile „Revistei contemporane" ,
1873.
Oratorii, retori şi limbu ţ i , 1902
1903.
—
( Critice , I , II, ed. 1967) .
 Cum marile gesturi creatoare sî nt
totdeauna precedate, î n cazul lui Maiorescu , de atitudinea
destructivă , nu putem merge mai departe f ă ră a consacra
un capitol talentului polemic al criticului.
î ntr-o Cronică a mizantropului din 1939, G. Călinescu
f ă cea observa ţia că Maiorescu nu se mai citeşte, nefiind
considerat un scriitor :
„Ce savuroasă pentru noi este ironia maioresciană, ce
artistică î n sine ! Maiorescu se citeşte mereu cu plăcere !
Dar tinerii sî nt tot mai mira ţi cî nd î i î ntrebi dacă ie
place Maiorescu. In critic ei vă d un «om de ş tiinţă ». Ma
nualele citează pe Maiorescu f ă ră a atrage aten ţia asupra
-
valorii lui literare. Tinerii nu citesc pe Ibrăileanu , pe
Lovinescu , ignor î ndu-Ie marile merite de artiş ti ai dialec
ticii criticei
-
Prejudecata că un critic nu e scriitor e foarte răspî n
dită şi astă zi. Oameni de cultur ă solid ă declară cu toată
-
seriozitatea că un articol critic nu are î n ţeles pentru ei
dacă nu cunosc cartea ori autorul despre care se vorbeş te.
Citesc aşadar critică numai spre a se informa şi nici o
absurditate nu li se pare mai mare decî t aceea că un
-
critic are şi altceva de f ăcut decî t să le ţin ă lor contabili
tatea apariţiilor. Prin ziare vezi că filmelor să ptă mînii
li se pun note din oficiu . Posibilitatea ca o maşină elec-
tronică să ia locul criticului a devenit iminentă. V î ri
î n ă untru opera, care iese gata calificat ă. Chiar şi mulţi

71
scriitori gî ndesc aşa , dacă nu cumva îşi î nchipuie că ei
plă tesc discret pe critici pentru a le populariza că rţile.
S-a î nt î mplat să mi se atragă atenţia că sxnt un „ parazit
necesari (pî nă ce se va pune la punct maşina ) ş i că , de
vreme ce î ncasez un onorariu anumit pentru cronicile
să ptă m î nale din Contemporanul , ar trebui să fiu mai
„obiectiv44. Această condamnare a criticului la birocraţie
nu se datorează însă nici cititorilor, nici scriitorilor : dar,
î n primul r î nd, î nşişi criticilor. Ei şi-au f ăcut despre
critică o idee î ngust ă , au transformat-o î ntr-0 searbăd ă
lucrare de specialitate (din modestie, din orgoliu sau pur
şi simplu din prostie) ş i au sf î rşit, cei mai inteligenţi, prin
a se desconsidera singuri î n această calitate. M-am î ntre-
bat adesea de ce. E probabil de vină sentimentul că , aşa
cum o î n ţelegem î n general, critica nu răspunde nici
unei trebuin ţe profunde a sufletului nostru. A comenta
căr ţi, a explica literatura, a reconstitui istoria literaturii :
iată tot at î tea porniri care pot fi suportul unor î ndeletni-
ciri oneste şi utile. Dar cum se poate compara criticul cu
adevă ratul creator, pentru care opera este o problemă
existen ţială ?
Ah, critica poate da cu mult mai mult decî t î i cerem
de obicei, ea poate fi, ca şi literatura, o tensiune a
noastr ă că tre o lume anumită, indiferent dacă această
lume este ceea ce numim realitate sau dacă ea se compune
din că rţi. Lumea că rţilor e tot aşa de reală ca şi lumea
reală , capabilă să existe independent, într-o ordine proprie.
Borges îşi imaginează universul (într-o povestire) ca o
mare Bibliotecă.
Dacă Maiorescu este un critic mare, trebuie să î nvăţă m
-
să -l citim. Trebuie să î nvăţăm să l citim , dar nu ca
„specialişti44 ; specialiştii nu pricep decî t importanţa isto -
rică a Observărilor polemice sau a Răspunsurilor „Revistei
contimporane

Tot G. Că linescu a remarcat că talentul literar al lui

Maiorescu apare cel mai bine î n polemică şi a definit
chiar tipul de polemică pe care î l reprezintă autorul
Be ţiei de cuvinte :

72
 „ Nu din surprinderea inepţiei iese humorul maiorescian ,
ci din altitudine , din pref ăcuta rece cercetare a cauzelor
ră ului, dintr-o desf ăş urare savantă de forţe, din tonul
pă rintesc şi suficient medical. Raportul intre polemist
şi adversar e acela dintre o minte inaccesibilă şi un
lamentabil intelect, care trebuie corijat ori admonestat,
după cum e cazul. Gherea a sim ţit bine cum stau lucrurile :
Maiorescu îşi ia adversarii «de sus» (asta e poziţia
trebuitoare mijloacelor iui), î nsă î n chip savant, iritant
meticulos, cu un calm netulburat. De aceea adversarii
i-au păstrat o ură nestinsă şi polemicile lui au r ă mas
mereu vii, chiar în inactualitatea obiectului, ca şi Scri
sorile lui Eminescu... Aşa fiind , se î nţelege că valoarea
-
polemicei lui Maiorescu nu vine din inferioritatea con -
temporanilor (care se pare a nu fi fost chiar aşa de igno-
ran ţi cum î i vede criticul), ci din superioritatea mereu
absolută şi cu umor arctic dovedită a polemistului. Totul
e o chestiune de raportare. Cî nd Maiorescu vrea să dea a
î nţelege că adversarul e cu totul inferior, se coboară şi
el mai multe trepte şi-l lă mureşte î ntr-un limbaj de-o
uşurinţă pălmuitoare. Dacă î nsă adversarul are cultură,
atunci criticul se pierde î n ceţ urile inaccesibilit ăţii lui şi ,
într-un stil potrivit mijloacelor celui studiat , sugerează
incapacitatea de pă trundere reală a problemelor din par-
tea aceluia/* (1)
Diagnostic nu se poate mai exact ! Sentimentul maio -
rescian al î ntî ietăţii se află î ntreg î n modul de a polemiza .
Ce sînt altitudinea, răceala medicală , suficien ţa , dacă nu
expresia acestui sentiment ? In fond , Maiorescu nu pole-
mizează cu nimeni , că ci el nu recunoaşte nimă nui dreptul
de replică ; metoda lui este de a da altora lecţii de pole-
mică , observ î ndu-le cu o plăcere neascunsă erorile de
procedare, de, vorba lui, strategie. Cutare articol se sub-
intitulează chiar „ mic studiu de strategie literară**. Iată
ş i o mostră din acest stil de lecţie practică, asemă nă toare,
desigur, mutatis mutandis, cu acelea de la Institutul prepa
-
randal care i plăceau viitorului dască l Creangă :
-
„De aici putem scoate o altă observaţie de strategie
literară : nu î ntrebuinţa niciodată tertipuri sofistice ; iar
dacă firea ta te î mpinge la ele, alege cel pu ţin pe cele

73
 mai fine şi fereşte-te de cele triviale, pentru a că ror
demascare ajunge simpla men ţiune a unor scrieri elemen-
tare de logică “ ( 2).
In răspunsurile adversarilor, lui Maiorescu i se pare a
î ntrevedea stilul propriu şi, chiar dacă uneori imitarea e
voită, dovad ă de subtilitate, el spune pe un ton persiflant :
„A plă ti cu aceeaşi moned ă este o greşală de strategie
literară. Moneda poart ă semnul suveranităţ ii celui care a
introdus-o î n circula ţie ; cine o î ntrebuinţează recunoaşte
această suveranitate şi prin chiar aceasta devine infe-
riori* (3).
După ce a pus temelia, Maiorescu s-a dat, de altfel,
deoparte, lăsî nd pe seama discipolilor să discute î n con-
tradictoriu cu adversarii. Atacat, el s-a pref ăcut că r ă s-
punde din aceleaşi curate nevoi „didacticei Dincolo de
acest caracter ilustrativ , Maiorescu nu trece ( î n polemică ,
î n critică ), socotind a nu fi de rangul lui un angaja-
ment corp la corp cu adversarii. îşi va î ncuraja studen ţ ii
să poarte discu ţia î n amă nunte, va conduce, un timp, din
umbră , ostilităţile , la urmă se va retrage cu totul, ştiind
că a î nvins.
Polemica maioresciană nu e doar una generală, de
principii, ci şi una impersonal ă. N-are dreptate E. Lovi
nescu să spună că Maiorescu a ră mas totdeauna la evi-
-
den ţă, deoarece urmă rea numai să convingă pe cititorul
mijlociu ( 4). Mai curî nd , Maiorescu evită am ă nuntele,
punctele neesen ţ iale, că ut î nd să dea impresia că nu-1
preocupă decî t principiul. Pretutindeni, Maiorescu se pune
la adă postul principiului : el nu sugerează decît o singură
cale de a pă trunde la adevă r. Aceast ă cale se revelă
aproape de la sine omului inteligent. Polemica maiores-
ciană pierde astfel treptat calităţ ile de acţiune subiectivă ,
surprinză toare pentru adversar, devenind o metod ă infai-
libilă de a ajunge la adevă r. Polemistul iese, ca persoan ă ,
din cauză , pentru că el nu este decî t instrumentul prin
care adevă rul se limpezeş te î n conş tiinţe. Adevă rul adevă
rat nici nu are nevoie de unanimitate sau mă car de
-
majoritate ; e de ajuns ca o singură minte omenească
(cea din ţii este a Polemistului) să stră lucească de flăcă rile
lui inalterabile, pentru ca orice controversă să devină

74
 zadarnică. Maiorescu este cel mai aristocrat dintre to ţ i
polemiştii : el nu caută să convingă pe cineva . Polemica
lui se purifică pînă la gradul la care adevă rul se dezvăluie
(şi se impune) de la sine :
„Căci să nu confundă m ! Majorităţile sî nt un fapt de
cea mai mare î nsemnătate î n politică , fiind termometrul
sigur pentru a ară ta pînă unde certe idei au intrat şi
s-au î nrădăcinat într-o societate şi cî nd se pot, prin
urmare, formula ca legi practice ale ei. Dar cînd e vorba
de o lucrare î n sfera ideală, fie operă de art ă , fie teorie
ştiin ţifică , fie numai o critică, majorităţile nu î nsemnează
nimic, fiindcă totdeauna asemenea lucră ri au fost primite
la î nceput de o minoritate, şi dacă şi-au cîştigat teren,
şi l-au cîştigat numai î n viitorul poporului lor.
Este o adevă rată m î ngî iere de a se pă trunde de acest
fapt al progresului culturei... Că ci nu f ără lupte grele poţi
rupe roadele din pomul cunoştin ţei, şi î nd ă ră tul fiecă rui
adevă r la care ai ajuns laşi o iluzie pierdută...
In asemenea momente este bine să nu cauţi î napoi,
nici î mprejur, ci păşind î nainte să-ţi păstrezi î ncrederea
că progresul adevă rului trebuie să se facă şi că formula
lui este aceasta : Mulţi din cei ce astă zi sî nt î n ră tăcire
vor veni m î ine pe calea adevă rului, dar nici unul din
cei ce au î n ţ eles o dat ă adevă rul nu se va mai î ntoarce
la vechile erori. “ (5)
Arma principală a unei astfel de polemici nu poate
să fie decî t logica. Maiorescu nu e lipsit de invenţie
verbală şi, dacă prefer ă să se men ţin ă în abstracţie, este
pentru că polemica lui nu este una de cuvinte, ci una de
idei. Expresia e rareori metaforică, î n schimb criticul are
o ureche fbarte fin ă pentru muzica ideilor, o minte
dialectică, î n stare să desf ăşoare argumente logice cu
spontaneitatea cu care pă ianjenul îşi ţese pînza. Tă ria lui
stă mai pu ţin î n izbind a izolată a unui cuvînt, a unei
imagini, şi mai ales î n ritmul metronomic al frazelor, î n
stringenţa logică. Nu sî ntem uluiţi, nu explod ă m la fiecare
pas ; dar o dată prinşi de acest ritm desă v îrşit, sî ntem
pierdu ţi, ca atunci c î nd ne cufund ă m î n muzică sau î n
poezie. Logica supremă vrea să fie o formă de muzică sau
de poezie, cî nd conştiin ţ a noastră se linişteşte şi se î nalţă

75
 în lumea ficţiunilor impersonale. Aş putea transcrie de
oriunde, din Discursuri, din cutare interven ţie Despre
reforma î nvâţăm î ntului public , din Critice.
Cu puterea logicii, Maiorescu poate face orice. O î nlă n-
ţ uire de silogisme, că ruia nu i se poate descoperi nici un
cusur, sf î rşeş te adesea î ntr-o concluzie paradoxală :
„Este vacantă o catedră de Universitate, de ex. de is-
torie sau de literatură româ nă. Cine este î n statul nostru
cea mai î naltă expresiune a ştiin ţei istorice sau literare,
at î ta cî tă este şi se poate g ăsi la noi ? Profesorii de la
Facultatea de litere... Şi c î nd este vorba ca să se ştie cine
ar fi vrednic să ocupe o catedră vacantă de istorie ori de
literatură la facultate, oare să nu fie capabili profesorii
acestei celei mai î nalte şcoli să propuie măcar ministrului
(...) cine s-a distins î n aceste specialităţi încî t să merite a
o propune la Universitate ? Ce ? Nici pentru at îta lucru
nu sî nt capabili profesorii de la Universitate : a propune
ministrului pe un coleg al lor ?... Şi, pentru Dumnezeu , ce
cale mai sigură in lume ai să găseşti ca să-ţi arate cine
este capabil ? In legea de pî nă acum este exclusiv (...) con -
cursul. In proiectul de reformă se prevede şi propunerea
facultăţii şi concursul. Dar din cine se compune juriul
acestui concurs ? Se trag la sorţi 4 profesori, ori deca -
nul 5, ei formează majoritatea. Dar aceştia sî nt mai capa-
bili ? Dacă toţi î mpreună sî nt incapabili , 4 traşi orbeşte
la sorţi sî nt mai capabili ? Curios lucru !“ (6)
Aici nu mai este urmă rirea pur şi simplu a unui scop,
dar desf ă tare curat ă a spiritului, care se simte mai liber
în aceast ă str î nsă î naintare silogistică decî t î n fantezia cea
mai ne î ngră dit ă. Temperamentul î l ducea inevitabil pe
Maiorescu la acest fel aproape gratuit de polemică. Spi -
ritul polemic nu este la Maiorescu numai rezultatul î mpre
jură rilor ; Maiorescu nu scrie polemică numai din nevoia
-
de a combate „direcţia de azi“. Ar fi să nu vedem că el este
un Polemist î nnăscut, î nainte de orice program. Talentul
polemic este acela care, premergînd opera critică, ni se
dezvă luie azi drept una din condiţiile ei prime. Pe o la
tură, opera lui Maiorescu nu este, î n definitiv, decî t reali-
-
zarea acestui impuls originar.
Dar la Maiorescu polemică nu î nseamnă dialog, ci afir-
maţie sau negaţie ; simţindu-se f ă ră interlocutor, el nu e

76
un polemist î n î n ţelesul de azi ; este Polemistul, pentru
care polemica nu reprezintă î ncă un bun al tuturor, asupra
că ruia toţi să aibă aceleaşi drepturi. Polemica nu e decî t
starea lui de spirit ini ţială, pe care, exteriorizî nd-o, o
aduoe, de fapt, la cunoş tinţa lumii : polemizî nd , Maiorescu
arat ă celorlalţi chipul necunoscut al Polemicii. El, care a
avut, singur, acces la adevă r, se coboară să î nveţe pe
alţii : şi nu Adevărul, numai lui accesibil , dar mijloacele
dinafară de a-1 revela. Cobor îrea aceasta aşa de evidentă
n-a intî rziat să revolte pe aceia care, lipsi ţi cu desă v î rşire
de modestie, se î nă lţau singuri la rangul de adversari ai
Polemistului, şi nu puteau să-i ierte acestuia felul cam
prea metodic de a le deschide capul. Maiorescu pleacă ,
aşadar, totdeauna, cum va zice G. Că linescu ( 7 ), de la
„examenul logic şi gramatical ^ al g î ndirii adversarului,
spre a se ridica la „clasifica ţie“ , la „ î ncadrarea lui î ntr- un
lan ţ de necesităţi ^ , adică „ la forma impersonală a studiului,
aşa încî t să se î nţeleagă că exemplele date nu urmă resc
atî t disereditatea adversarului, cit verificarea unui adevă r
de ordin generad “.
Uneori, „studiul“ se î ntî mplă să fie serios şi , î n Oratori,
retori şi limbu ţi, multe din observaţiile de natură istorică
asupra oratoriei rom â neşti au valoare î n sine. Dar Maio-
rescu nu se mărgineşte la atî t, intrî nd î n distincţii teoretice
generale. Ar fi, pretinde el, mai multe feluri de vorbitori :
oratorii , retorii şi limbu ţii. Definiţiile, tot serioase, nu mai
sî nt chiar inocente :
„ At ît oratorul, cît şi retorul şi limbutul au darul vor-
birii ; dar oratorul vorbeşte pentru a spune ceva , retorul
pentru a se auzi vorbind, limbutul pentru a v o r b i. (8)
Aplicate la diferitele personalităţi care au ilustrat una
ori alta din fazele oratoriei rom â neşti, propoziţiile aces-
tea devin nişte moduri de caracterizare extraordinare.
Maiorescu nu este un portretist de felul, să zicem, al lui
Delavrancea, nu î nsă pentru că ar avea mai pu ţin talent
literar, ci pur şi simplu pentru că nu are de loc aerul că
face literatură. Tot ce con ţine caracterizarea pare ( proba-
bil şi este) î n graniţele ceâ ui mai strict adevăr istoric.
Despre un Giorgio Bră tianu , de exemplu , ni se spune că
„avî nd obiceiul de a trage tabac, avea şi batiste mari de
mătase roşie şi cî nd îşi desf ăşura un asemenea drapel î n
77
mijlocul discursului era lucru ştiut că de acum avea să
reî nceapă vorbirea cu puteri î mprospă tate,..44 Batista roşie
e singurul mod plastic de a aşeza pe orator in spa ţiu, dar
cit de sugestiv ! Maiorescu nu face risipă de cuvinte, iro-
nia lui constî nd î n descoperirea c î te unui amănunt, a că rui
valoare nici nu se observă uneori decî t la sf î rşit, în poanta
fină. Despre un discurs al aceluiaşi Giorgio Bră tianu
află m :
„Exactitatea sau sinceritatea discursului nu preocupau
pe ciudatul deputat, precum î n fapt discursul de mai sus
n-are a face cu ceva real : nici ministrul interpelat nu se
ţinea de şcoala «materialistă », nici interpelatorul n-avea
vreo grijă pentru «slă birea religiei» sau vreun respect
pentru «sentimentele pă rin ţilor şi stră moşilor noştri»..
Şi acum î ncheierea :
„...Pu ţin după acel discurs a şi pă răsit ţara, s-a aşezat
î n Italia şi a trecut la catolicism 44 , î n care Maiorescu vrea
să spună că personajul să u ducea disponibilitatea pînă la
a î mbrăca alt ă religie şi totodată să sugereze în plecarea
precipitată un scepticism şi o blazare ca acelea ale lui
Moise eî nd a sf ă rimat Tablele Legii, ceea ce, prin dispro-
porţie, umple pe Giorgio Brătianu de ridicol.
Pentru a compromite pe Nicolae Ionescu, orator din
aceeaşi epocă naivă a parlamentarismului burghez, ajunge
alegerea unor citate potrivite dintr-un discurs f ă ră vreun
conţinut, urmată de o pref ăcută explicaţie a aplauzelor
stî mite şi consemnate de, fireşte, Monitor ;
„Aplauzele î nsemnate î n Monitor ar fi aici inexplicabile
— că ci fraza este din cele mai anodine -
dacă nu ne am

pe care veţi voi» —

aduce aminte că d-Nicolae Ionescu avea glas frumos şi
dicţiune armonioasă. Cuvintele din urmă « veţi adopta
trebuie să fi fost rostite cu o deose-
bit ă vocalizare a sunetelor a , e, o, i , aşa î ncî t să fi produs
î n auditor un fel de î ncî ntare muzicală, f ă ră nici o pri-
vire la î nţeles.44
Lui Nicolae Blahramberg i se face un portret î ncă
mai senza ţional :
„î nalt Ia trup, cu spinarea î ncovoiată, ou hainele prea
largi ale omului prea subţire, cu pă rul răsfirat în pu ţine
şuviţe, cu ochii î n fundul capului, cu o barbă rară care
î ncadra neregulat o fa ţă î ngălbenită , N.B. î n relaţiile sale

78
 —
cu colegii din Cameră se arăta mai î ntî i de toate de o
politeţă exagerată î n limbajul să u franţuzit el ar fi
numit-o obsequioasă şi sub ea se ascundea permanenta
iritare a unei ambiţii nemă rginite şi ura î mpotriva tuturor
oamenilor politici care se ridicase deasupra lui. Printr-o
î mpă rechere nefirească voia să îmbine aparenţa cavaleris-
mului medieval cu iluzia unui catonism antic..
Din gura acestui dezolant semn de î ntrebare, pe care
flutură ca o î ndepă rtată ameninţare veşmintele prea largi ,
nu pot ţîşni decî t astfel de vorbe, pe care Maiorescu î nsuşi
nu le-ar fi putut inventa mai nimerite :
„In fa ţa acestui trist şi disperă tor spectacol, î n faţa
-
acestor palinodii neiertate, mai că mi vine să- mi î ntorc
fa ţa şi să strig cu acel prizonier liberat : Ramenez moi -
aux carrieres, î ntoarceţi ~mă î n î ntunericul şi î n ad î ncimile
pă m î ntului, dar redaţi- ne inimele şi caracterile de altădată ,
readuceţi- ne la timpii cî nd
fel
— deşi sclavi sau trataţi asi -
puteam cel pu ţin , insuşindu-ne acel vers cunoscut
al poetului italian, să exclamă m : Siamo schiavi , si , ma
schiavi ognor fremendi , sî ntem sclavi, este adevă rat, dar
sclavi î n veci vii, în veci tresă rind. (Şedinţa Camerei de
la 25 ian. 1890). “
Alt orator este un Farfuridi real şi, dacă Scrisoarea
pierdută n-ar fi fost apă rută de aproape două decenii, î n
1902, amatorii de izvoare ar fi vorbit de el ca despre un

—
prototip al personajului lui Caragiale :
-
„D lor deputa ţi -
zice acest Bră tescu Farfuridi
î ndră znit să iau cuvî ntul cu ocaziunea răspunsului la
am
mesajul tronului î n calitatea mea de deputat independent
al capitalei, pentru ca cu această ocaziune să vă fac cunos-
cut cugetă rile mele asupra situaţiunei de azi a ţă rii....
D-lor, ţara aceasta , lăsată nouă de vitejii domnitori, ajunsă
pe urmă sub specula fanarioţilor, a fost redeşteptată la
1825 de viteazul Tudor Vladimirescu. A venit revolu ţiu -
nea de la 1857, care a regulat organizarea ţă rii etc. ...“
î n Be ţia de cuvinte este numai aparenţa studiului, şi
umorul rezultă din simulare. Criticul începe prin a cita
din Darwin î n legă tură cu aplecarea remarcată de acesta
la unele maimu ţe „spre bă utura ceaiului, a cafelei şi a
spirtoaselor“ :

79
 „Va să zică, plăcerea noastră pentru ameţeala artifi-
cială, produsă prin preparate şi plantele lor, este î nte-
meiată pe o predispoziţiune stră moşească../ 4
Să remarcă m sarcasmul comparaţ iei şi acel „va să zică 44 ,
imperceptibil tic de exprimare doctă. Aceeaşi ironie şi mai
încolo :
„ Există insă un fel de beţie, deosebită î ntre toate prin
mijlocul cel extraordinar al producerii ei , care se arată
a fi privilegiul exclusiv al omului, î n ciuda celorlalte ani-
.
male : este beţia de cuvinte 44
După o aşa de flatantă , pentru om, constatare, iată cu
ce gravitate universitară îşi urmează Maiorescu studiul :
„Cuvîntul, ca şi «alte mijloace de beţie, e pî nă la un
grad oarecare un stimulant al inteligenţei. Consumat î nsă
î n cantităţi prea mari şi mai ales preparat astfel incit să se
prea eterizeze şi să-şi piardă cu totul cuprinsul intuitiv
al realităţii, el devine un mijloc puternic pentru ameţirea
inteligenţei. Efectele caracteristice ale oricărei beţii sî nt
atunci şi efectele lui, la debilite des fonctions intelec-
tuelles et le penchant ă la violence , cum ne arată Cabanis
î n numărul 8 din Rapports du physique et du moral de
Vhomme “
Abia o complice clipire din ochi :
„Ar da poate un caracter prea pedant acestei neînsem-
nate cercetă ri literare, dacă am voi să aşeză m exemplele
practice pentru teoria mai sus expusă după chiar gradele
arătate : ne mă rginim a le cita î n total, lăsî nd binevoito-
rului cetitor sarcina de a le clasa î n ordine.. /4 (9)
„Exemplele practice 44 de care e vorba sî nt cî teodată
simple citate însoţite de cîte un comentariu laconic, cî nd
Maiorescu simte că o exclamaţie de pref ăcută mirare este
cea mai potrivită armă. Sî nt şi articole î ntregi ( Limba jur -
nalelor din Austria ) scrise cu această tehnică a „colaju
lui 44. Un ochi atent ar putea desprinde, chiar şi î n acestea,
-
un fir conducă tor, căci Maiorescu merge rareori la î nt îm
plare. O structură există mereu, ca un montaj discret, î n
-
cel mai sumar comentat dintre articole. Maiorescu e un
metteur en scene , extraordinar, şi multe articole care nu
ne mai interesează sub raportul con ţinutului îşi păstrează
întreg farmecul datorită artei de a compune a criticului.
Polemistul desf ăşoară, cînd e cazul, o adevărată regie, cu

80
o fantezie inegalabilă , articolul neav î nd mai pu ţin bătaia
regulată a unui ceasornic. Criticul î ncepe atunci prin a
reaminti datele polemicii, d î nd lungi extrase pentru a
crea impresia de obiectivitate, tolerînd adversarului mici
argumente proprii ( perfidie !) şi mai ales î nlăturînd cu
r ăceală tot ce „ nu e î n chestie*. Pentru mulţi poate pă rea
un capriciu al lui Maiorescu revenirea asupra Ră spunsu
rilor „Revistei contimporane" , căci nu era vorba decî t de
-
obiecţii nesemnificative şi î ndeajuns de grosolane (10).
Dar ce are a face ? Articolul e magistral şi subtilităţile lui
nu sî nt evidente pentru cine are prejudecata că valoarea
unei polemici o dau neapă rat chestiunile de fond. Con ţi -
nutul î n sine poate fi (şi este adesea) indiferent î n pole
mică. Se î nt î mplă ca disputarea unor mari idei să producă
-
specimene de polemică anostă şi, dimpotrivă, „cearta de
cuvinte“ să fie scânteietoare. E normal chiar să fie aşa,
cită vreme observa ţiile prea adevă rate, care se impun de la
1

î nceput tuturor, sînt şi cele mai plate, mai lipsite de sur

priză. Intr-o polemică nu că ută m neapă rat de partea cui
-
este dreptatea (iar mobilul unei polemici păstrează rareori
un î nţeles pentru necontemporani), dar ciocnirea a două
spirite încă rcate de electricitate, lovirea munţilor în ca-
pete deasupra izvorului cu apă vie. Numai polemiştii mă
runţi, f ă ră talent, îşi pierd umorul , se î nverşunează să
-
convingă de „dreptatea* lor, spumegă de m înie ca valu-
rile care se izbesc zadarnic de st î nci şi, î n cele din urmă,
ajung la invectivă . Marii polemişti, fierblnd şi ei pe dina-
fară, sînt calmi în sinea lor, detaşîndu-se cu gravitate de
obiectul discu ţiei, ridicî ndu-se la pura plăcere a minţii
omeneşti de a face dovada puterii sau subtilităţii ei. Im-
presia e de luptă cu piedici puse de adversar, cî nd , î n
fond , ei îşi creează singuri dificultăţile spre a se bucura
de î nvingerea lor. O polemică adevă rată e un motiv de
apropiere şi de stimă î ntre adversari, care, despă rţiţi în
cutare privinţă, se simt î nrudiţi pe planul superioarei in
telectualităţi.
-
Ră spunsurile „Revistei contimporanedeşi nu pune î n
discu ţie nici o singură idee esenţială , nu numai că nu
lasă impresia de facilitate, dar se urmă reşte cu sufletul
la gură. Pentru talentul de metteur en scene al lui Maio-
rescu acest articol reprezintă exemplul cel mai bun. Vasile

81
Alexandrescu-Urechiă spusese că „istoria de caracter
filozofic44 se naşte in Franţa o dată cu Voltaire, „in secolii
XVII şi XVIII 44, la care Maiorescu observase, in Beţia de
cuvinte , că „Voltaire este de 6 ani cînd se sf î rşeşte secolul
-
al XVII-lea, şi î n aceast ă v î rstă el de abia ar fi putut scrie
un tratat ca acela al lui Urechiă , necum o istorie de
caracter filozof ic . Sigur că , dacă ar fi avut umor, Urechiă
((

n~ar mai răspuns nimic, pentru că improprietatea de ex-

primare era evidentă. î n loc să tacă, î nsă, el caută , să se
justifice ( qui $*excuse s’accuse ) cu încăpăţxnarea tipică
î n polemică a inşilor doctorali, şi bine î n ţeles nu-i ră mine
decî t să ocolească principalul. Cu expresia devenită cele-
bră, „ nu e î n chestie 44, Maiorescu î l readuce de fiecare dată
la obiect. Este î nt î ia fază a polemicii, şi ea se poate dia-
loga :
„Urechiă : Zicî nd , ea Zarate, că istoria filozofică este
din secolul XVII şi XVIII, f ăcut-am erezie ?
Maiorescu : Nimeni nu a vorbit de o asemenea erezie.
Urechiă : Dar nu sî nt din secolul XVII Rcllin, Bos-
suet, Fleury ?
Maiorescu : Nu sî nt in chestie Rollin, Bossuet, Fleury.
Urechiă : Şi oare nu este adevă rat că numai î n secolul
XVIII, cu Voltaire, istoria luă definitiv caracterul ce-1 avu
sub pana lui Mi î lot, Raynal etc. ? Voltaire e acela care...
Maiorescu : Aceasta poate să fie adevă rat, dar nu e î n
chestie, precum nu e î n chestie nici tirada urmă toare asu-
pra meritelor lui Voltaire.44
Hă rţ uit astfel, ca un şcolar greu de cap de că tre un
profesor neiert ă tor, Urechiă e trecut î n bancă şi i se ţine
această clară alocu ţie (este a doua fază a polemicii) :
„Forma sileptică poate autoriza împreunarea mai mul-
tor obiecte felurite [ uşoară apăsare pe cuv î nt *] î ntr o -
singură expresie, dar [ridicare din spr încene] nu auto
riză niciodată şi nică ieri [ nici-o-dat-t ă-şi-ni-că-ieri î ] î m-
-
preunarea sintactică de contraziceri, şi dacă cineva de ex.
[ profesorul se î ntoarce spre tablă şi scrie ] î n loc a zice :
-
multe bătălii celebre s au cîştigat pe timpul romanilor,
asemenea multe , mai ales prin perfec ţionarea armelor de
-
foc, s au cîştigat î n zilele noastre, ar zice : multe bătălii

* Indicaţ iile de scenă din paranteze î mi aparţin ( N.M.).

82
 -
celebre s au cîştigat de la romani pînă î n zilele noastre
prin perfec ţionarea armelor de foc, ar comite nu o
silepsă, ci o eroare [ scurtă oprire de efect ], fiindcă timpul
romanilor exclude perfecţionarea armelor de foc...“ [pro-
fesorul azvî rle creta].
Pus aşa de teribil la punct, Urechiă nu mai are re-
plică şi, de acum, nu-i ră mî ne lui Maiorescu decî t să
aleagă felul execuţiei capitale. Ca un pă ianjen a prins
victima in plasă , lăsî nd-o să se zbată spre a se încurca
definitiv. Dintr-o dat ă liniştit, el nu se gră beşte, î ntî rzie
sf î rşitul, pregă tind parcă ceva :
„Intr-atî ta se î ncheie î nt î mpinarea d-lui Urechiă asu-
pra acestui punct. Neprobî nd nimic, eroarea d-sale cu
Voltaire ră mîne nejustificată. Cînd ar ră m î nea numai at î t !“
Supliciul n-a fost prelungit degeaba : criticul a păstrat
pour la bonne bouche un argument nebănuit, peste care
mai î nainte se f ăcuse a trece :
„Dar nu sî nt din secolul XVII Eollin, Bossuet, Fleury ?!
— exclamă d. Urechiă pentru a proba că istoria filozofică
este şi î n secolul XVII. Nu i-a fost destul experienţa cu
Voltaire : trebuia s-o mai păţească şi cu Rollin ! Roliin nu
este istoric î n secolul XVII. Rollin este, ce e drept, născut
î n secolul XVII (şi Voltaire era născut î n secolul XVII),
-
dar nu devine autor decît î n secolul al XVIII lea. Prima lui
publicare este din 1713, iar Histoire ancienne este de-abia
—
de la 1730 1738. Hotăr î t lucru : numele proprii sî nt ne-
fericirea d-lui Urechilă !“ (11)
PRELECŢ IUNI
ŞI DISCURSURI,
ARTA ORATORICĂ
 Discursuri parlamentare cu priviri
asupra desvoltării politice a Rom â
niei sub domnia lui Carol I , voi. I ,
-
———
(1866 1876), Socec, 1897 ; voi. II
(1876 1881), Socec, 1897 ; voi. III ,
(1881 1888 ) , Socec, 1899 ; voL IV
—
(1888 1895), Socec, 1904 ; voi. V
(1895— 1899), Minerva, 1915.
Curs de Istoria Filozofiei , inedit , BAR
Ms. rom. 1520 (note) şi Ms. rom. 1521
(redacţiuni ).

Din experienţă , 1888 ( Critice , II,

ed. 1967)
 1

„Onorabilă adunare,
Aceste sî nt probele de sporul ce am
f ăcut pe cî mpul î nvăţă turii î n cursul acestui an scolastic.
Şcolarii, care î mplinindu ~şi datoria, care î nvăţî nd , şi-au
adunat cunoştin ţele, sî nt astă zi bucuria iconomului izbi-
tor de osteneală, cî nd el toamna după ostenelele de peste
an îşi vede gr î narele pline de rodul sudoarei feţei sale.
Nu mai pu ţină bucurie credem că simt astă zi şi acei
buni ta ţi de familie, care, pătrunşi de marele adevă r că
î nvăţătura e averea cea mai de seamă ce dinşii pot lăsa
după moarte la copiii lor, îşi dau copiii la î nvăţă tură şi
sprijinesc şcoalele din toate puterile lor ; da , dragilor noş-
tri pă rin ţi, î nvăţă tura e averea cea mai secură ce o lăsa ţi
nou ă fiilor voş tri ; averea materială e supusă la varii
schimbăciuni : numai î nvăţă tura e nepieritoare, o astfel
de moştenire nici moliile n-o rod , nici focul nu o mistu-
ieşte, nici furii nu o sapă “ (1).
Aşa î ncepe î ntî ia cuvî ntare a lui Maiorescu : junele
orator avea ceva mai pu ţin de unsprezece ani şi jumătate
şi se adresa unui public format, î n majoritate, din absol-
ven ţii unicei clase î nfiinţate pî nă atunci la gimnaziul
româ nesc de pe lî ngă biserica Sf . Niculaie din Braşov.
Dacă adă ugă m pe cei cîţiva pă rinţi şi pe singurul profesor,
Gavril Munteanu , avem imaginea completă a „onorabilei
adună rii Nu vom analiza ideile cuvî ntă rii ; ele vor fi fost
sugerate oratorului de că tre familie. De altfel şi mai t îr
* -
87
ziu, originalitatea ideilor va fi indiferentă lui Maiorescu.
Vom semnala doar, pe lingă economia de cuvinte, at î t de
prevestitoare, respectarea uneia din regulele cele mai ti -
ranice ale „prelecţiunilor “ junimiste, de care se va pl î nge,
î ntre alţii, G. Panu (2 ) : comparaţia prin care oratorul cîş-
tigă dintru î nceput aten ţia ascultă torilor !
Maiorescu mai dă şi alte dovezi de precocitate orato -
rică : proclamat î nt îiul din Academia Theresiană , ţ ine, î n
iulie 1858, î n prezenţa ministrului Thun, Ora ţiunea latină .
Cum se vede , numai decorul s-a schimbat şi personajele
secundare. î ntors in ţară, prima grijă a tî nărului doctor î n
filozofie este, fireşte, să-şi men ţină obişnuin ţa vorbirii
publice î n vederea conferin ţelor viitoare : la 20 septembrie
1859 face o repeti ţie generală î ntr-o sală a Colegiului
„Sf . Sava“ cu tema Socialismul şi comunismul (3). Ecourile
din presă sî nt şi ele tot un fel de repetiţie, pentru că
principalele calităţ i ale oratorului, remarcate acum ( 4),
vor circula apoi cu frecvenţa unor leit-motive. î n cur î nd ,
Maiorescu nu mai este un necunoscut, şi ziarele publică
asemenea anun ţ uri pompoase :
„Academia Naţionale
Cu autorizarea Eforiei instrucţiunii publice
Invita ţiune
Domnul Titu Liviu Maiorescu
va deschide
Duminică 10/ 22 Decembre 1861 la l * /s după amiază
un curs public şi popular
despre Educa ţiunea î n familie
fondată pe psihologie şi estetică , cu privire perpetuă la
cercetările noastre. Acest curs va continua peste tot anul
—
scolastic (1861 1862 ) î n toate duminicile, la ora indicată ,
în sala cursurilor juridice din noul edificiu al Academiei.
N.B. Pentru dame se vor rezerva locuri separate.
Sala va fi î ncălzită.44 (5)
Pe bună dreptate ironizează Hasdeu anunţ ul unui
„eurs public44 din 1863 ce se adresa „î n specie44 damelor şi
„mamelor de familie^ (6). Cu mai pu ţin unor scrie altci-
neva (7) chiar despre întîia conferinţă a lui Maiorescu î n
ţară, ca despre „ un fiasco44, f ăgăduind oratorului orice
merit.

88
 Reputa ţia de orator a lui Maiorescu , după revenirea
din Germania, s-a statornicit totuşi numaidecî t, pentru că
in toamna lui 1863 Iacob Negruzzi află la Iaşi un adevă rat
cult pentru viitorul să u prieten :
„...Mi se vorbise mult despre d î nsul î n timpurile din
urmă ale şederii mele la Berlin — îşi aminteşte Negruzzi.
Apoi tată l meu î mi scrisese că Maiorescu , venit la Iaşi ca
director al Liceului Naţional , se deosebeşte foarte mult
prin conferin ţele sale publice, şi că mai ales acele care
aveau de obiect estetica el le asculta cu un viu interest (8 )
î ncă mai revelatoare este o discuţie dintre Iacob Ne-
gruzzi ş i Vasile Pogor. î mprietenindu-se şi î ncercî nd să-l
determine a continua ei doi conferinţele publice î ncepute
de Maiorescu ( plecat î ntre timp la Berlin ) , Negruzzi pri-
meşte de la dispreţuitorul de toate convenţiile Pogor acest
extraordinar răspuns : „ A î nceput asemenea cursuri Maio-
rescu , să aşteptă m î ntoarcerea sa din stră in ătate". „De ce
să pierdem vremea, î ntî mpinai eu cam necă jit ; cînd va re-
veni Maiorescu , el va putea urma cursurile î ncepute ; pî n ă
atunci să facem noi ; s î nt şi alte chestiuni interesante de
tratat, nu este numai filozofia." „Să vie Maiorescu, ră s-
punse î ncă o dată Pogor scurt, rece, şi schimbă vorba." (9)
C î nd un om ca Pogor nu poate să treacă peste Maio-
rescu , î ntr-o î mprejurare ca aceasta, î nseamnă că peste
Maiorescu nu se poate trece : prestigiul lui va fi fost at î t
de mare î ncî t înt î ietatea i se recunoştea f ă ră discuţie.
De altfel, Iacob Negruzzi avea să simtă el î nsuşi, cur î nd ,
puterea cuvî ntului lui Maiorescu :
„Era pentru mine ceva nea şteptat. Vorba lui Maiorescu ,
limpede şi uşoară , limba sa româ nă atî t de frumoasă , de
care nu-mi dau seama unde a găsit-o, claritatea expunerii,
care contrasta aşa de mult cu cursurile celor mai mulţ i
profesori ce ascultasem î n Germania, materia cea intere-
santă a prelegerilor, cunoştinţele variate şi bogate ale ora-
torului, într-un cuv î nt, stră lucita lui elocven ţă , î mi f ă cură
efectul cel mai adine. De la cea î ntî i prelegere (... ), am
fost cuprins de o admira ţie ce a mers tot crescî nd (...).
Eram sub farmecul elocvenţei sale, aşa î ncît chiar cîţiva
ani mai t îrziu , prieteni de ai mei, î ntre care Nicu Gane,
-
îşi bă tea joc de mine, din această cauză, zicî ndu mi că eu

89
nu recunosc decî t doi oameni mari in lume, pe Shakespeare
şi pe Maiorescu “ (10).
Nimic nu explică mai bine constituirea „Junimii^ : î na -
inte de a exista lecturile in comun şi convorbirile literare,
au existat „ prelecţiunile “ maioresciene, î naintea societăţii
ca atare, un ceremonial oratoric. Asupra datei cî nd s-a
î nfiin ţat „Junimea ** junimiştii î nş işi se contrazic. Iacob
Negruzzi îşi aminteşte că la banchetul anual al societăţii
îşi î ncepea discursul totdeauna cu următoarele cuvinte :
„ Originea «Junimii» se pierde î n noaptea timpurilor...u
(11) Originea „Junimii** se pierde, de fapt, în conferin ţ ele
pe care Maiorescu le-a inaugurat la Iaşi şi pe care Negruzzi
a vrut să le continue f ă r ă a obţine sprijinul lui Pogor.
Viitorul „secretar perpetuua al societăţii s-a izbit de sen -
timentul de solidaritate al lui Pogor cu Maiorescu , ceea ce
dovedeşte că , nevă zută , „Junimea ** exista. Cî nd Maiorescu
a g î ndit ceremonialul după care îşi f ăcea apariţia şi vorbea
î n public, el a creat cea dintîi lege a societăţii. Din această
clipă , cu greu s-ar mai fi putut schimba ceva : „Junimea ** ,
chiar dacă nimeni nu-şi d ădea seama, se născuse. Cu
timpul, ea avea să-şi descopere, rînd pe rind , şi celelalte
principii de existen ţă , numele î nsuşi, dar actul de naştere
ră m îne acest ceremonial oratoric.
î n ce consta el, ş tim din mai multe locuri. Oratorul
sosea cu o impersonală tră sură de pia ţă , cu coşul ridicat ;
pă trundea î n clădire pe o uşă , alta decî t aceea destinat ă
publicului . El nu trebuia să fie vă zut î nainte de ora î nce-
perii. Aştepta c î teva minute intr-o sală anume, unde nu
intra nimeni, cu excepţia lui Maiorescu şi Negruzzi. In
sală , îşi f ăcea apari ţia exact la momentul stabilit, c î nd
m î ini nevăzute deschideau brusc canaturile duble ale unei
-
uş i , trăg î ndu le, pe urmă , la fel de misterios, Ia loc. Rostea
cuvintele „onorat auditoriu * 4 şi î ncepea. Vorbea cincizeci
şi cinci de minute, f ă ră să-şi î mprospăteze memoria cu vreo
î nsemnare, f ără să consulte ceasul , f ă r ă să soarbă mă car
o î nghiţitură de apă, şi dispă rea precum apăruse, î nainte
de sf î rşitul aplauzelor. Impresia trebuie să fi fost extra-
ordinară , cu at î t mai mult cu c î t fracul intra î n ţ inuta
obligatorie şi oratorul pă stra toată vremea o mască impe-
cabilă de gravitate şi de neparticipare la via ţa sălii. A
trece cu bine acest dificil examen î nsemna a avea stof ă

90
de orator. Dar mai este ceva : teatralul ceremonial fusese
î nchipuit de Maiorescu pe măsura lui î nsuşi. Cum publicul
va fi simţit din prima clipă , vorbitorul nu era un ins
oarecare, ci o persoană ieşită din comun, care supunea
cunoştinţei tuturor fundamentale adevă ruri. Acest prin-
cipiu răspundea de minune sentimentului lui Maiorescu de
a fi chemat să aducă lumină , să fie marele preot al cul-
turii, necontroversat şi necontrolabil. Cînd a silit şi pe
-
alţii să se conformeze ritualului, acesta s a transformat
î ntr-un canon. Era cu neputinţă ca altcineva decî t Ma-
iorescu să intre î n pielea straniului vorbitor, „ un om
aproape supranatural^, cum î l găseşte, nu f ă ră ironie, G.
Panu, oare adaugă :
„Conferenţiarul , după o asemenea concepţie, era o
fiinţă mai presus de toţi ceilal ţi muritori (..,). Era î mbrăcat
î n mare gală, în deosebire de asisten ţi, el n-avea note,
prin urmare, senin, stă pî n pe d î nsul şi pe subiect, plutind
î n regiuni ştiinţifice î nalte, el trebuia să lase să curgă
cuvintele din gură f ă ră nici un efort, şi o dată cu vorbele ,
valuri de ştiin ţă, de î nvăţă tură şi de m ă rime i Un orator
care vorbeşte după note poate să fie un avocat, un parla-
mentar, un profesor ; conferenţiarul î nsă e mai presus de
avocat, de parlamentar, de profesor, el trebuie să se inspire
de subiectul lui, iar izvorul să curgă , să curgă / 4 (12)
Junimiştilor „impersonalitatea * * aceasta le era prescrisă
ca o obliga ţie. De altfel, cum G. Panu îşi dă seama cel din-
ţii, „dogma era inatacabilă, oricî t î ncercau membrii mai
“
tineri ai societăţii s-o modifice. Pentru ei, „apariţiunea
bruscă a oratorului î n sală ca un deus ex machina era cam
burlescă", iar „şederea [lui] î ntr-o camer ă izolată pln ă la
sosirea exactă a minutei... n-avea nici un sens ; î n tot
cazul, semă na cu un fel de priveghere de arme a cavale-
rilor din evul mediu“ (13). Totuşi, dogma ră m î nea î n pi-
cioare, recalcitran ţii fiind î nlă turaţi. Nimeni nu-i oprea
să vorbească î n public, unde şi cî nd voiau : pentru a fi
admişi ca oratori ai „Junimii**, era necesar să se supună
regulilor, şi, î ncă, f ă ră nici o î nlesnire. Nu toţ i izbuteau ,
fireşte , şi Theodor Rosetti, la singura tentativă f ăcută ,
rosti de două ori primele cuvinte : „Societatea modernă ,
societatea modernă../* şi pieri pe o frază oarecare de scuză,
deoarece nimic altceva nu i se mai î nf ăţişă î n minte.

91
 La inti ia lui conferin ţă, G. Panu nu se aruncă destul de
repede din trăsură pe u şa hără zită a Universităţii şi e
ză rit de cx ţiva studenţi î nt î rzia ţi : „lucru pe care d-1 îacob
Negruzzi mi La reproş at toată via ţa 44 , mă rturiseşte el (14).
Altădată, mai mulţi prieteni î ntreţ in pe orator, care se
afla retras, î naintea î nceperii : „Seara povesteşte tot
G . Panu -
mare scandal la «Junimea ». Cum şi au permis
unii să înfr î ngă regulile inflexibile ale protocolului ? Iar
d . î acob Negruzi mai-marele peste protocol la «Juni-
mea » şi păstră torul tradiţiilor imutabile, strigă :
un adevă rat scandal ! Oratorul trebuie să ră m î nă singur ,
—Este

—
absolut singur ; el trebuie să-şi reculeagă ideile ş i să şi le
puie î n ordine. Un zeflemist : Dar bine , el îşi are ideile
puse î n ordine de acasă , de vreme ce şi-a î nvăţat discursul
pe de rost ! Nu face nimic, răspundea d. Negruzzi, el
poate să-l uite prin distracţ ie...
să vorbească cu cineva un moment î
— Poate omul are nevoie
Sunt eu, Maiorescu
sau un altul şi e destul. Şi discu ţia se î nchidea / 4 (15)
î nceputurile oratoriei lui Maiorescu ţin, î ntr-un fel,
de legend ă. Ne vine greu să admitem fantasticul ceremo-
nial ; şi dacă pentru contemporani legenda era aceea care
d ă duse naştere oratorului, pentru noi, oratorul apare drept
creator al propriei legende. Maiorescu trebuia să şi aleagă -
acest fel de a vorbi, să ţ easă î n jurul persoanei sale pî nze
de mister , să se identifice cu o voce senten ţioasă şi ab-
stractă. Iar o dată conven ţia impusă, nuri va fi fost greu
să renun ţe la amănuntele prea teatrale , care nu se potri-
veau î n toate situaţiile. Cum ar mai fi putut să o res-
pecte î ntocmai profesorul sau parlamentarul Maiorescu ?
Dacă, cu timpul , ritualul oratoric se simplifică, nu ră m îne
mai pu ţin evident faptul că el fusese imaginat spre a
exprima aceeaşi voinţă de impersonalitate care se găseşte
la originea tuturor manifestă rilor maioresciene. Nici acum
Maiorescu nu consultă note scrise, lăsî nd impresia că vor-
beş te f ă ră efort, nici acum nu e familiar cu auditorii, re-
tras, dimpotrivă , î ntr-o absenţă şi îndepă rtare care-1 fac
să pară inaccesibil. O pagină din amintirile unuia din
foştii studenţi ai lui Maiorescu evocă memorabil atmos
sfera de templu , netulburată de nimicurile vieţii dinafară,
-
a amfiteatrului universitar î n care-şi ţinea prelegerile
Maiorescu. Nu numai vorbitorul lăsa la uşă tot ce era

92
stră in sau indiferent de lumea ideilor ; dar ascultă torii î n -
şişi şedeau î ntr-o religioasă t ăcere, purifica ţi de clipa
dinainte, de egoism, de banalitatea existenţei :
„Cu toate informa ţiile luate de la studenţii mai vechi,
n-am ştiut totuşi că lumea î ncepe să se str î ngă de pe la
2 V2 î n sala de curs. Cî nd am intrat eu î ndată după
4, sala era plină , şi aş fi stat in picioare, f ă ră bună voin ţa
unui prieten care a primit să se subţie, pentru a-mi da o
jumă tate de loc. în intervalul de o oră cit mai era pî nă
la venirea maestrului, s-au că rat zeci de scaune suplimen-
tare, care s-au ocupat de î ndată , şi s-au umplut î n scurt
timp toate spa ţiile goale dintre bă nci, scaune şi catedră ,
î n fine, orice bucăţică liberă de podea , de acei care
preferau să şad ă striviţi şi î n picioare, decît să piardă
lecţiunea ilustrului profesor... î n curî nd auditorul din pi-
cioare era mai numeros decî t cel aşezat. î n sf îrşit , ceasor-
nicul arat ă cinci ore... cinci şi un sfert. Un semn se face de
la uşă, urmează un fel de freamă t, apoi conversa ţiile se
sting... în timp ce valul de oameni de Ia intrare se des-
parte cu anevoie î n două, ca să se deschid ă o că ră ruie
Un cap alb se iveşte printre capetele tinere care n-aveau
loc nici pentru a se î nclina. încet, lupt î ndu-se cu valul şi
păşind cu băgare de seam ă , bă tr î nul profesor ajunge ma-
iestuos la catedră, îşi roteşte î n sală o privire mulţumită,
se propteşte î n m î ini , îşi apleacă pu ţin trupul înainte ş i
ceva capul pe spate, ş i rosteşte potolind cu totul ultimele
f îşî ituri întî rziate : Domnilor !
î i auzeam î n fine glasul, despre care mi se spusese at î -
tea şi cetisem at î t î
Lecţiunea a durat pî n ă la şase jumă tate î ntr-o sfin ţenie
-
de biserică. N aveai î nainte un profesor care explică, ci
mai mult un preot care oficiază. Nu era numai mintea care
culegea idei , era tot sufletul care, prins î n mreje nevăzute,
se simţea tot mai aproape de albastrul cerului. Era un fel
de că lă torie uşoară spre ţinuturi transcendente, î n scă-
pă ră ri de facle şi cî ntece de harpă. Mai ales de pe la a
doua jumă tate a lecţiunii glasul maestrului devenise at î t
de muzical, incit parc ă îţ i venea să-ţ i datini capul ca î n
tactul unei melodii../ 4 (16)

93
 2

Dacă ştim cum se î nf ăţişa oratorul

Maiorescu contemporanilor » putem totuşi pretinde să-i
facem portretul ? Şi ce poate î nsemna ,,a-i face por-
tretul 44 ?
Ne lipseşte aproape orice termen de compara ţie. Gene-
ra ţ ia mea n-a ascultat nici pe Pâ rvan, nici pe Iorga. Un
vorbitor mare , î nsă intermitent , este Geo Bogza, care re-
descopere oratoria retorică , solemnă, cuvî ntul grav şi
maiestuos ră m î n î nd î n tă cerile prelungi ale frazei ca tu-
netul în singură tatea munţilor. Abia am apucat cele din
urmă lecţii ale lui Tudor Vianu şi G, Călinescu. Primul
ne-ar mai fi putut da o vagă idee de cum vorbea Maio-
rescu. El este probabil ultimul profesor al Universităţii
bucureştene care păstra ritualul de odinioară al cursurilor.
Venea î nsoţit de cortegiul asistenţilor ş i al colegilor mai
tineri, care aveau rezervată totdeauna banca din faţă.
Se aşeza ( nu l-am vă zut vorbind î n picioare ) , pierzî nd ast-
-
fel din prestan ţă, aştepta, plimbî ndu şi ochii rotunzi ş i
enigmatici de la unii la alţii, apoi se cufunda î n lectura
unei foi pe care, cu o caligrafie discretă, î nsemnase ceva.
Rostea primele cuvinte pe mă sură ce î nălţa iarăşi privirea
spre noi, cu o voce foarte frumoasă de bariton. Vocea era,
de altfel, î nsuşirea izbitoare a lui Vianu : gravă, f ă ră
monotonie, de o rezonan ţă profundă şi plină ca a lemnului
de violoncel. Frazele ieşeau egale şi ritmice, perfect î nche-
iate. Totul pă rea bine gî ndit î nainte, solidificat în armonia
discursului. Vianu nu d ădea impresia că găseşte pe loc
asocia ţiile, că improvizează, că inventează. Nu era spon-
tan : comunica auditoriului lucruri la cunoştinţa că rora
ajunsese de mult, definitiv cristalizate î n memoria lui,
după ce orice ardere, orice proces, orice participare se stin-
seseră. Cursul se construia metodic, precis, putînd fi înre-
gistrat de studenţi ; niciodată vorbitorul nu începea o lec-
ţie nouă f ă ră să amintească, î n puţine cuvinte, conţinutul
celei anterioare. Păstrez şi astă zi cî teva foi pe care am
scris o astfel de lecţie. Impresia de platitudine se agravează

94
la lectură, î n lipsa vocii extraordinare, care d ă dea elegan ţă
şi î nnobila orice cuvînt.
Din cauza lui Tudor Vianu nu l-am iubit multă vreme
pe Maiorescu. Nu î nţelegeam că tipul maiorescian de ora-
torie este irepetabil, î n primul r î nd pentru că irepetabile
sî nt condi ţiile î n care s-a manifestat. E cu putinţă ca
Tudor Vianu să fi avut, temperamental şi cultural, asemă-
n ă ri cu Maiorescu, dar el vorbea î ntr-o altă epocă . Ma-
iorescu era Marele Preot, el oficia ; astă zi, aceast ă singula-
ritate, această î nt î ietate au devenit de neconceput .
Mult mai aproape de ceea ce credeam că trebuie să fie
un vorbitor modern era Că linescu . El nu venea î nsoţit ,
decî t întî mplă tor, şi atunci numai de o persoană sau două ,
descinzî nd direct din maşină şi intrî nd î n amfiteatrul
Odobescu uneori f ă ră a trece pe la catedră. Cînd l-am as
cultat noi, nici nu era decî t profesor onorific, după ce, î n
-
1952, fusese pur şi simplu dat afar ă de la Universitate.
Dacă aceast ă primă impresie de firesc vorbitorul era om

şi î n altă parte —
ca toţi oamenii, cursul , un colocviu ce ar fi putut continua
—
se dovedea , mai tî rziu , î nşelătoare,
fiindcă nici vorbitorul nu era om ca toţi oamenii , nici
cursul un adevă rat dialog , nu ră m î ne mai pu ţin reală
contrazicerea de că tre Că linescu a tuturor canoanelor tra-
diţionale î n materie de oratorie didactică . El î ncepea cursul
-
totdeauna altfel, totdeauna î ntr un chip neprevă zut. Z î m-
betul unui student, un incident la intrare , prezenţ a cuiva
ală turi, o amintire a profesorului, subit redeşteptată , un

Vocea î nsăşi
—
fapt care plutea î n aer erau pretexte la fel de nimerite.
nepotrivită cu aceea a unui orator clasic,
cî ntat ă sau ascu ţită — se rupea brusc, primele cuvinte
ţîşneau literalmente deasupra capetelor ascult ă torilor ,
ajunşi pînă la doi paşi de catedră , se loveau de ferestre,
de pereţi, de tavan, î nainte de a-şi stinge ecoul. Şi era
mereu ceva atî t de neaşteptat, de insolit î n acest î nceput ,
Incit sala fremă ta. Nici urmă de atmosfera destinsă şi
academică de la lecţ iile lui Vianu , unde nu s-ar fi ima -
ginat să stea cineva în picioare, î n intervalul dintre bă nci
şi catedră, sau î n lungul pereţilor laterali, î n acest spaţiu
ce separa pe profesor de clasă, lumea dinafară de lumea
dină untru, ca rama unui tablou. Vorbitorul Că linescu era,

95
î nainte de orice, un actor sau, poate, mai bine, un ilu-
zionist. Punea stăpî nire pe ascultă tori prin mijloace doar
de el cunoscute, şi-şi î ncerca, apoi, necontenit, puterea ,
pî nă ce ieşea, î n ropotul de aplauze. Nu mai ţ in minte
dacă la Vianu se aplauda ; glacialitatea profesorului in -
terzicea asemenea manifestă ri, chiar dacă , izolat, ele se
vor fi produs. Pe Că linescu sim ţeai nevoia să-l aplauzi :
eram ca niş te copii , izbucneam î n rîs sau bă team din
palme f ă ră să ne d ă m seama. Spontaneitatea vorbitorului
se transmitea numaidecî t ascultă torilor, Că linescu nu
pă rea a fi pregă tit lecţia, deşi consulta din cî nd î n cî nd
nişte foi. El inventa totul sub ochii noştri : textul, ca şi
spectacolul, scenariul, ca şi regia. Cursul nu era curs :
cuvintele se prindeau de orice î nt î mplare, de orice re-
acţie a unui ascultă tor, asocia ţ iile răsă reau pe neaştep-
tate î n mintea Iui Călinescu. Nimeni nu se simţea în sigu-
ran ţă cu el. Cineva din conducerea Institutului de istorie
literară, invitat probabil ironic de Că linescu să se aşeze
lî ngă el la catedră ca să-l î mpiedice „a o lua razna", ne-
pricepînd ironia, nu se mai despă rţea de scaunul acela.
Că linescu se r ă zbuna, lu î ndu -1 mereu de interlocutor, atri-
buindu-i idei ( nu rareori ducea maliţia pî nă la a folosi
-
ideile reale ale aceluia ), combă t î ndu-1, umplî ndu 1 de sar-
casme, mototolindu-1 ca pe o cî rpă nefolositoare, red î n-
du-i, î n fine, printr-o generozitate nesperată , demnitatea.
In astfel de clipe Călinescu pă rea a fi uitat de sală, dar nu ,
el ne ţinea necontenit, cu coada ochiului, la curent cu ce se
petrecea acolo, î ntre ei doi : că ci totul ne privea mai
direct decî t s-ar fi bă nuit , totul era o demonstra ţ ie, un
teatru î n teatru plin de mari î nvăţă minte.
Citindu-1 astăzi pe Călinescu, nu mă pot dezbă ra de
obiceiul de a mi-1 imagina î n carne şi oase, tă ind aerul cu
gesturi repezi ale m îinii sau v î rî ndu-şi cî te un deget sub
reverul hainei şi î mpingî nd pieptul î nainte, ca ş i cum ar fi
vrut să caricaturizeze pozi ţia tipică a oratorului clasic.
Atitudine caragialescă, în definitiv ! Există o schi ţă
lui Jiquide, mi se pare — — a
care î nf ăţişează pe unul din eroii
Scrisorii pierdute ţin î nd un discurs : Călinescu î mprumuta ,
desigur conş tient, pozi ţia aceluia ! Vocea urca, foarte cî n -

9$
tată , cî nd ideea trebuia să se î nfigă î n minte ca un semn
de exclamare sau de î ntrebare, apoi cobora, la fel de cî n-
-
tată, prelungindu se, ca un ecou, dincolo de punctul final,
vibr î nd î ncă, o secund ă sau două, ca şi cum ar fi că utat o
stabilitate î n această suspensie gravă. Fiecare frază , fiecare
sintagmă aveau aceeaşi inexplicabilă (şi iritantă, pî nă te
deprindeai) simetrie : un urcuş lin, muzical , î mpungând la
v î rf ca un ară tă tor, urmat de o pauză scurtă şi adeseori
survenind între cuvinte greu de despă rţit, ceea ce mă rea
senza ţia de nefiresc, dar scotea î n relief cine ştie ce parte
de vorbire, atrăgea atenţia asupra ei, după care venea
o pantă cobor î toare, tot aşa de lină pî nă la ciudata vibra-
ţ ie de la sf î rşit.
Nu lipseau gesturile de cochetă rie cu publicul, alintă-
rile, tot mai vizibile cî nd succesul era mai mare. Dar
Că linescu putea să fie şi foarte serios. L-am ascultat la
ultima lui lecţ ie, nu cu multă vreme î nainte de moarte.
Obrazul îi era neclintit ca o mască , ochii, ad înciţ i în or-
bite, străluceau de febră , dî nd pielii, prin contrast , un
timbru mat , o paloare de cenuşă. Mă aflam cu spatele la
uş a de intrare în amfiteatru şi vedeam mai des profilul
vorbitorului, acum foarte conturat, cu pielea î ntinsă pe
oase ; un profil mai acut decî t acela din tinereţe schiţat
de Ştefan Dimitrescu, mai ascetic, mai pu ţin burghez In .
col ţ ul gurii se zăreau urmele unei uşoare hemoragii. Este
ultima imagine a lui Călinescu care mi-a ră mas î n minte ,
şi capul acesta, de pe care totul î n afara ochilor s-a
mistuit de boală, mă obsedează şi astă zi, ca expresia cea
.
mai pură a spiritualităţii înseşi
Aşadar : cum va fi fost oratorul Maiorescu ? ce portret
ne mai este azi î n puteri să-i scriem ? lectura Discursurilor

—
parlamentare ( prin natura lor, polemice ) şi a cursurilor
de filozofie păstrate pentru că textul prelecţiunilor
populare s-a pierdut (17) ne mai este, ea, suficientă ?
Avem mă rturiile contemporanilor, foarte concordante.
Dar, de vreme ce singurul portret astă zi posibil este, î n
fond , mai mult o meditaţie asupra tipului de oratorie
reprezentat de Maiorescu, decî t o reî nviere istorică,
aceste mă rturii trebuiesc, ele înseşi, interpretate. Ele ne
97
dau culoarea şi aerul de autenticitate : le vom citi f ăcind
abstracţ ie de ceea ce este prea particular, pentru că un
portret nu rezultă din amestecarea părerilor, vechi sau
noi, nu e o sumă , ci aproape o inven ţie. Medit î nd , putem
(şi trebuie ) să ni-1 î nchipuim pe oratorul Maiorescu aievea ,
să silim literele moarte ale Discursurilor să-ş i dezlege
limba, să că ută m rostul tăcerilor suspendate î n virgule,
modula ţia vocii care a î ngheţat î n fiecare semn de punc-
tua ţ ie. Noi nu s î ntem st î njeniţi de a nu fi auzit pe Maio-
rescu vorbind : că ci nu ne propunem să-l evocă m . Ceea ce
,
ne interesează este stilul general modalitatea universal ă
de expresie , care e superioar ă aceleia individuale. Dacă,
să presupunem prin absurd , o dată descoperit acest stil
maiorescian al cuv î ntului , ni s-ar oferi prilejul să-l as-
cultă m pe vorbitorul real, am fi , f ă ră î ndoială, decepţiona ţi.

In critică, î n polemică , î n Discursuri, Maiorescu este

acelaşi : el nu cutremură sufletele, ci Ie obligă să se limpe-
zească . La î nceput, el nu cere decî t î ncredere î n cuvî nt,
spre a putea dovedi la sf î rşit puterea cuvî ntului. „Tă ce-
rea religioasă ^ î n care sî nt aşteptate primele fraze e sem-
nul că î ncrederea i-a fost acordată. Şi totodat ă î ndeplineş te
prima condiţie a oratoriei maioresciene : abstragerea din
timpul real. Ascultă torii trebuie să-l urmeze pe vorbitor
î n templu. Vorbitorul este î nsuşi Marele Preot şi oficiază
un sacerdoţiu. Secretul talentului oratoric ral Iui Maiorescu
a fost că utat în nivelul de „vulgarizare ^ al cuv î ntă ri-
lor : dar î n definitiv , el se adresa unui public cultivat, şi
prestigiul i-ar r ă mî ne inexplicabil dacă ar consta î n sco-
bor î rea la cunoştin ţ e de şcoală. De ce 1-ar mai fi ascultat,
şi încă cu interes, un Costache Negruzzi ? Impresia o
produceau mai pu ţ in ideile, cit tonul , ca şi cum aten ţia
tuturor s-ar fi mutat de pe conţinutul spunerii pe ceremo -
nia ei. Nu ideile erau elementare ; dar tonul trebuie să
fi semă nat cu al unui î nvăţă tor. Fiecare discurs avea ceva
dintr-o î nvăţă tură adî ncă , scoasă nu din că rţi, ci din Carte.
Ideile erau indiferente vorbitorului, care nu le descoperea,
ci le predica. Maiorescu nu avea sentimentul nostru că
trăieşte intr-o cultură constituită : cultura se constituia
prm el . „Impersonalitatea^ lui Maiorescu este forma cea
mai î naltă a personalităţii lui : fiind î ntemeietorul (sau

98
 -
crez î ndu se astfel), trebuia să se î nf ăţişeze celorlalţi ca
unicul deţină tor al tainelor cultului . El nu putea fi un
individ care vorbeşte, căci individul, fie şi genial, e su-
pus contestă rii : impersonalitatea lui Maiorescu echiva-
lează cu sustragerea de la contestare ş i critică , este acel
caracter originar de invulnerabilitate pe care-1 au Marii
Preoţi.
Oratoria lui Maiorescu nu ţine de stilul didactic, ci de
acela religios, căci oratorul nu e un explicator de dogme,
ci un inspirat.

Sî ntem î n măsură să vorbim astă zi des-

pre ce erau cursurile universitare ale lui Titu Maiorescu
nu numai din auzite (18). Cu meticulozitatea obişnuit ă,
Maiorescu şi-a î nsemnat datele ş i temele tuturor „lec-
ţiunilor“, î ncepî nd din anul 1884 cî nd a fost numit profesor
de istoria filozofiei contemporane (secolul XIX ) la Univer
sitatea din Bucureşti, şi pî n ă î n 1907. Lipsesc doar notele
-
din ultimii doi ani, Maiorescu retrăgî ndu-se în 1909 ; dar
programa nu a mai suferit modifică ri î n aceşti ani. Tit-
lul cursului era urmă torul : Curs de istoria filozofiei
{ germane, franceze, engleze ) î n secolul 19, cu precizarea :
curs comun. Fiecare serie de studenţi audia cursul î n
altă ordine.
Ce cuprindea cursul ? Maiorescu pornea de la Kant,
f ăcea tranzi ţia la Herbart ( iar, din 1891, la Fichte , î m-
ping î nd pe Herbart spre sf î rşit), trata î n trei lecţiuni pe
Fichte, î n alte trei pe Schelling şi î n numai două ( î n
—
aceiaşi ani, 1884 1885) pe Hegel. O nouă „tranziţiunea
îl ducea la Schopenhauer ( patru lecţiuni). Din filozofia
franceză se ocupa , introductiv , de cartezianism , urmâ nd
cu Collard, Biran , Cousin, Jouffroy, şi studiind î ndelung
99
 (19 lecţ iuni, î n 1885-1886 ) pe Auguste Comte. Dintre en -
glezi , analiza sumar pe Locke , Hume, Berkeley (î n le-
gătură mai ales cu kantianismul), trecea î n revistă prin-
cipalele „şcoli" şi consacra patru lecţiuni lui Stuart Mill
-
şi optsprezece lui Herbert Spencer ( î n 1886 1887 ).
Se observă numaidecît că temelia cursului erau aşa
cum s-a presupus — idealismul (metafizica) german, po-
zitivismul francez şi empirismul englez. Surprinde doar
numă rul mic de ore afectate lui Schopenhauer. Pe contra-
pagină apar şi alte nume, f ă ră să puitem ş ti totdeauna dacă
Maiorescu le notează î n vederea dezvoltă rii sau acciden -
-
tal. î n anii 1889 1890 sî nt pomeniţ i (foaia 195) Jeremy
Bentham, Carlyle, Thomas Babington Macaulay (19 ),
George Grote. In 1896 (foaia 204 v . ) d ă m o biografie
scurtă a lui Nietzsche (scris peste tot : Nietsche !) şi de
traducerea unei pagini din Gotzendanzmerung . Pe Walter
Bagehot ( cu Lois scientifiques du developpement des no
tions dans leur rapports aves Ies principes de la selection
-
naturelle et de Vher edite ) î l foloseşte î n cursul din
1898-1899, încercînd traduceri şi not î nd pronun ţia corectă
a numelui î n englez ă (cum va face şi cu al ţii). Dar cî mpul
de informaţie trebuie să fi fost mult mai î ntins. î n î n -
cheierea lecţiunii despre Ş tiinţ a logicei la Hegel, schi ţează
raportă ri la Parmenide, Budda şi Heraclit. Viaţa lui Kant o
compară cu via ţa lui Bacon de Verulam, Socrate, Leib -
nitz şi Spinoza, Sî nt reţinu ţi, pentru tendin ţa materia-
listă ce se opune idealismului la mijlocul secolului XIX ,
Marx, Lassalle, dar şi Darwin. Şi aşa mai departe.
Structura cursurilor pare destul de didactică : biogra-
fie, tabloul operei, analize. Acestea din urmă constau de
obicei din rezumate şi citate extinse. Foarte frecvente
sî nt „transiţiunile" şi comparaţ iile. Toată prima parte a
cursului de filozofie engleză este o raportare la kan-
.
tianism. Redacţiunile din ms 1521 nu sî nt, din păcate,
at î t de complete î ncî t să ni se dezvăluie întregul con-
ţinut al lecţiilor. De multe ori, Maiorescu se mărgineşte
să-şi indice î n mare intenţiile. Bogatele extrase, refe
rinţe , date, de pe contrapagin ă, ne pot determina să credem
-
că, î n realitate, cursul era şi mai „concret" şi mai armo-
nios. în acelaşi timp, acolo unde Maiorescu era mai

1 C0
 adine pregă tit, el nu scria textul, insemnind doar punctele
principale de reper (20). E interesant şi ciudat că despre
filozofia lui Schopenhauer, de exemplu , nu există nici
o formulare coerentă ; doar o mare de noti ţe şi de citate,
în schimb, Fichte e tratat cu grijă, şi textul pare scris
î n vederea rostirii (sau a publică rii ) . Sî nt şi alte elemente
care ne determină să d ă m acestor pagini din ms. 1521
numai o valoare de ciornă. Din loc in loc, Maiorescu
strecoară cite o astfel de observa ţie : „Portretele lui Kant,
Herbart, Fichte, Schelling, Hegel" (ms. 1520, foaia 42),
„Portretele lui Schopenhauer* 4 (ms. 1521, foaia 131). Este
evident că lecţia î ncepută ori sf îrşită cu arătarea portretelor
nu putea fi decî t excepţională. Ce va fi scos Maiorescu din
compararea portretelor nu mai ş tim astă zi. Lungile citate
erau apoi date ca dovezi ale stilului filozofilor. Maiorescu
este sensibil şi la valoarea literară a expresiei î n filozofie ,
şi î nclina ţia lui spre „artişti" ca Schopenhauer sau Stu -
art Mill se explică foarte bine.
Erau şi originale „lecţiunile" ? Greu de spus. Aparen ţa
e mai degrabă o compila ţie subtilă. Izvoarele ne sî nt
aproape peste tot indicate. Via ţa lui Kant e rezultatul
cunoaşterii unor biografii din epocă precum acelea ale
Iui Borowski, Wasianski şi R. B. Jarhmann , toate din
1804, dar şi a unora t î rzii ca aceea a lui Fr. W. Schubert
din 1842 sau ca Istoria noii filozofii de Kuns Fischer. Her-
bart e luat după Th. Ribot. Altundeva stă scris : „Pentru
felul specific englez, vezi Gustave Le Bon" (ms. 1520,
foaia 212 ). Se mai impune şi o altă remarcă. Aceste izvoare
arată că Maiorescu nu s-a fixat cultural la lucrurile stu-
diate î n universitate. Cursul e semănat cu tă ieturi din re-
viste , cuprinzî nd ultimele discu ţii filozofice sau cîte o
teorie recentă cum ar fi aceea a lui Arthur Smith despre
„inteligen ţa plantelor". Pe filozofii săi preferaţi Maio-
rescu îi reciteşte mereu ş i e la curent , de exemplu, cu
Facts and Comments a lui Spencer din 1902. „Pe masa
lui era totdeauna cartea nou ă", îşi va aminti după mult
-
timp N. Petraşcu (21). Cursul din 1891 1892 îl deschide
cu aceste cuvinte care arată că nu ignora tendin ţele fi
lozofice de la sf î rşitul secolului : „Cei ce î ncep cu filozofia
-
franceză au avantajul de a î ncepe cu ceva conform spi-

101
ritului lor de astă zi, adecă cu pozitivismul ( pe cî nd filo-
zofia germană metafizică mai mult pentru specialiş ti ) .
Nota caracteristică a ştiinţei pozitive contemporane este
introducerea mobilităţii î n ceea ce era pî nă atunci î n-
ţepenit etc...“ ( ms. 1520, foaia 198).
Dar poate că lucrul cel mai tulbură tor este î ntr-o des-
coperire aproape î ntimplă toare de că tre un bibliograf al
lui Maiorescu a unora din că rţile donate de el bibliotecii
Universitare din Bucureşti (22). Aproape toate aceste
volume sî nt pline de î nsemnă ri marginale, dovezi de lec-
tură atentă , cu creionul î n mină. î ncă din î nsemnările
zilnice , ştiam , de pild ă , că Les premiers principes de
Spencer plictisiseră pe Maiorescu : „Obositor, descurajator.
Ce vorbă rie despre lucruri banale ! Astea le-a spus de
mult Herbart, mai bine în parte şi Hume, şi chiar Kant.
Chiar eu, î n mica , nematura mea carte germană de la
1861.“ Tot acolo (23) puteam citi şi alte semne de agasare
şi comentarii severe. Exemplarul găsit la B. C. U. sub
-
cota 11 042 (ed . franceză , 1871) trebuie să fie chiar acela
citit de Maiorescu î n 1882, pentru că o parte din adnot ă ri
coincid ou cele din î nsemnări. La fel adnotată este şi
Theorie du fatalisme de Conta [ed. franceză din 1877,
B. U. 141 (R ) /C 69 t. f .]. Cî nd cineva va avea răbdarea
să caute ce s-a mai păstrat din biblioteca lui Maio-
rescu , risipită azi î n fondul mai multor mari biblio
teci, se va putea discuta temeinic despre cum citea cri-
-
ticul. Cultura lui era, oricum, comparabilă cu a lui Emi-
nescu şi Hasdeu, nu numai fiindcă numă rul că rţilor lui
„trecea de 10 000“ (24), dar şi pentru că modul de a citi
era excepţional. Corespondenţa abund ă î n dovezi de lec-
tură foarte atentă , care semnala autorilor pî nă şi gre-
şelile de tipar. El ştia să citească şi să asculte înainte de
a vorbi. „Ceea ce m ă impresionă î n chip cu totul deosebit
m seara aceea rezumă tot N. Petraşcu impresiile celei
din ţ ii vizite la Maiorescu , prin 1883 — erau vorbele lui
Maiorescu , care parcă ieşeau din că rţi ad î nci. Tot ce
spunea el, chiar î n treacă t, avea aerul de ceva gî ndit
î ndelung şi nu suferea replică. îşi spunea pă rerile li-
niştit şi rar, şi cî nd asculta pe al ţii era ou ad î ncă luare-
aminte “ ( 25). Ne-am putut convinge mai demult că Maio -
102
rescu îşi compune , vorbind , o mască de „oracol 44 , potrivit ă
sentimentului său intim de Mare Preot al culturii. î nsă
informaţia lui este, netăgă duit, serioasă , iar filozofia ,
trecută prin reflecţiune, „ î nsuşită 44. î n aceste condiţii,
aproape nimic nu ne opreşte să socotim temeinic efortul
criticului de a-şi pregăti cursurile (26). Aparenţa de com -
pila ţie lesnicioasă ascunde un destul de mare volum de
muncă. î nsemnările zilnice din iama lui 1884 spre 1885
conţin urmele deselor reveniri la acelaşi subiect. „Cină la
alde Kremnitz... Mite citeşte drama ei Anna Boleyn, eu
î nsă m-am strecurat afar ă şi sî nt aici, acasă, singur , spre
a mă adinei î n Fichte pentru cursul meu “... După două
-
săptă m î ni : , ,î n sf î rşit, priceput Fichte ; acum insă Schel
ling ; apoi mă aşteaptă î ncă , amenin ţă tor, Hegel.44 Şi :
„ Lucrez grozav la Schelling pentru cursul meu ; mare
şarlatan de vorbe ! (...) Astă-seară, lucrat pî nă la ora 2
noaptea prelegerea despre Schelling/ 4 Din nou : „...muncă
peste măsură pentru cursurile mele la Universitate 44 (27 ).
Chiar şi aşa, Maiorescu nu s-a gră bit să „ redacteze 44
cursul ţinut î n primii trei ani, avî nd probabil nevoie de
un răgaz mai lung de meditaţie. O dovadă ar fi şi faptul
că , dacă în 1884 vorbea doar despre „estetica transcen-
dentală 44 a lui Kant, cum rezultă din î nsemnări ( 28), nea-
v î nd probabil timpul de a pregă ti mai bine lecţ ia inau -
gurală, în 1887 ajunge la 11 lecţiuni despre Kant
(ms. 1520, de la foaia 180). Aşa se lă mureşte şi faptul că
abia prin 1887 lecţiile introductive nu mai sî nt simple
retrospective istorice, cu privire la filozofia de pîn ă la
Kant, devenind studii atente ale unor chestiuni de un in-
teres mai general. Nu î nseamnă asta că Maiorescu aflase
abia acum „structura 44 definitivă a cursului să u ? î n 1889,
el î ncepe prin a defini „spiritul distinctiv a î unui
popor 44 şi, anume, nu prin rasă sau na ţionalitate (ca
Taine), care sî nt „prea nehot ă rî te şi improprii pentru
caracterizarea spiritului general 44 , ci „ mai bine prin faptele
precise din Istorie, statistică , via ţă socială etc44... Urmează
un examen, sub acest modern unghi de vedere, al stă rii
de lucruri din Germania, Fran ţa şi Anglia ( ms. 1520,
foaia 19 v.). Iată-1 pe Taine combătut prin Lanson , î n
1889 !

103
 4

în 1887 Maiorescu deschide cursul cu

o „ î ncercare psihologică ^ despre „ îngustimea cercului lu -
^
minos al conştiinţei (29) Dar ce legătură este î ntre această
„introducere psihologică ^ şi filozofia lui Kant, care va fi
tratată î n urmă toarele lecţiuni ? E vorba oare numai de
considerarea psihologiei ca un domeniu al filozofiei (după
schema lui Herbart, de exemplu) ? E vorba de cu mult
mai mult. Slă biciunea lui Maiorescu pentru psihologie
se explică prin caracterul concret, aproape empiric al
acesteia. Psihologia e ştiinţa sufletului, mai ataşată de
om decî t orice speculaţie filozofică , o ştiinţă, cum spune
Maiorescu însuşi, î ncă dependent ă de experien ţa noastră
nemijlocită şi care nu s-a ridicat la gradul de generalitate
al celorlalte ştiinţe. Nu se va intitula capitolul din curs,
la publicare tocmai aşa : Din experien ţă ? Ră m î nerea
psihologiei intr-un stadiu elementar este chiar motivul
care-1 apropia pe Maiorescu de ea. El alesese ca moto
pentru î nt î iu î capitol din Einiges Philosophische... cu -
vintele lui Protagoras : „Omul este măsura tuturor lu -
^
crurilor Şi tot acolo, cî teva pagini mai jos, scrisese :
„să ţesem ştiin ţa cu realitatea şi să reî nviem din
fundul î ntunecos şi putred al contemplă rii ab-
stracte !“ (30 )
Din experienţă identifică motivul neputinţei de a ne
cunoaşte deplin, unii pe alţii, î n acel „ prag“ logic al con-
ş tiinţ ei care nu î ngă duie prezenţa simultană î n mintea
noastră a mai mult de şapte idei. Teza poate fi î ndoiel-
nică (deşi ar fi de remarcat chipul î n care studiază Ma-
iorescu conş tiin ţa şi subconştiin ţa !). Dar iată concluzia :
„Aşadar, î n privin ţa sufletului omenesc trebuie astă zi
să renunţă m la toate pretenţiile de sistem, să părăsim
peruca medievală ş i tonul autoritar de pe catedre, să
aruncă m coaja cuvintelor lipsite de miezul î n ţelesului
şi, restr î ng î ndu-ne î n poziţia smerită ce ne-o impune să-
r ăcia şi neştiin ţa î n care ne află m pî nă acum, să ne mă r-
ginim la observarea neprevenită , la constatarea şi la pă ~

104
 trunderea urmă rilor acelor stă ri sufleteşti care nu sînt
supuse la î ndoială î ndat ă ce sî nt bine observate*4 (31).
Se poate o mai limpede î ntoarcere î n psihologie,
ca şi î n filozofie nu la empiric şi la accidental , dar
ia „ experien ţă ** ? Maiorescu era î n contrazicere cu filozo-
fia pe care o învăţase , aceea sistematică şi abstractă a lui
Kant sau Hegel deşi nu şi cu pozitivismul lui Comte.
El are î n vedere aici, psihologia ; î n Einiges... fusese
vorba de toată Filozofia (32). Omul nu este un
dat abstract , gî ndeş te Maiorescu, ci o existen ţă con
cret ă , î n care ideile nu se pot distinge de sentimente
-
(„ Vei greşi totdeauna, spune un aforism maiorescian,
dacă vei judeca pe om numai după ideile ce le ex-
primă , chiar dacă ai constatat că sî nt adevă ratele lui
idei. Trebuie să aştepţi ocaziile de a-i constata ade-
vă ratele lui simţiri, cel pu ţin î n privin ţele mai impor
tante** ) ; nici ceea ce este actual î n mintea omului nu se
-
poate distinge de ceea ce se află scufundat î ntr-o me-
morie involuntară şi incontrolabilă ; nici cercul luminos
al conştiin ţei de î ntunericul subconştiinţei :
„î n conştiin ţa lui actuală stă pe primul plan al aten-
ţiunii o singură idee, pe lî ngă ea se asociază î nsă î n aî
doilea şi î n al treilea plan î ncă vreo cî teva altele pî nă
la şapte : toate celelalte, sutele de mii, de care dispune
acest om î n diferitele momente ale vieţii sale, stau î n
fiece moment dat ascunse, nu î ncap î n prea strimta . con-
ş tiinţă actuală, ci ră mî n î n afară de lumina ei ; şi nu
numai că stau ascunse pentru observatorul străin, ci stau
ascunse pentru î nsuşi individul care le are şi care se
miră adeseori singur de curioasele idei ce-i « vin î n minte»
sau de curioasa lipsă de idei şi de emoţiuni ce şi-o con-
stat ă uneori î n propria lui conştiinţă ** (33).
-
Nu mai e de mirare acum că Maiorescu s a interesat
la un moment dat aşa de serios de hipnotism, nu dintr-o
pură curiozitate dar „ca drum experimental pentru ade-
vă ruri psihologice ** ( 34). Maiorescu nu ignora insuficienţa
psihologiei şi a filozofiei clasice, care priveau pe om ca
pe un mecanism regulat şi-i analizau viaţa afectivă prin
categorii clare şi fixe :
„Şi aşa vedem că se poate vorbi cu oarecare î nţeles
despre un om bun la inimă , milos, blind, generos, slab,

105
 sau crud , ră u , invidios, ră zbună tor, straşnic ; violent, cum -
pă tat , arţăgos, î mpăciuitor ; vesel , posomorit, nepă să tor ;
ambi ţios, deşert ; fricos, curajos ; darnic, zgî rcit ; mo-
dest, î ndră zneţ ; uşor la minte, serios, inteligent, ager,
cu duh, mă rginit, timpit ; distras, observator ; om de cu-
vînt, î nşelă tor etc., etc. (... ) î n aceste rubrică ri, orieit de
pu ţin precise ar fi , trebuie să adună m şi să rezumă m im-
presiile noastre din diferitele momente ale î ntî lnirei cu
un om ; şi f ă ră o experien ţă suficientă şi reflectată ( ...) nu
putem vorbi de cunoaş terea cuiva “ (35).
Fiind existen ţă concretă , omul este supus timpului şi
schimbă rii. î n orice punct s-ar opri , cunoaşterea este fal-
sificat ă pentru că un om este o totalitate î n succesiune,
şi, devenind necontenit, el nu rămî ne mai pu ţin acelaşi.
Fiind mereu , î n fiecare clipă , altul, omul este cu toate
acestea el î nsuşi, î n toată schimbarea. Unitatea fiin ţei nu
este, pentru Maiorescu , nici ea, abstractă , ci vie, contra-
dictorie, dialectică :
„Sî nt poate î n fiecare om diferite grupă ri de idei şi
de sim ţiri ce nu ajung niciodată a se î nt î lni î n strimtul
cerc luminos al vreunui moment din viaţa lui (...). Ce-
lebrul fiziolog Rudolf Wagner (1864) (...) era un mare na-
turalist şi totodat ă un mare bigot. In fiecare zi înge-
nunchea la 8 ore diminea ţă î n biserică , f ă ră a-şi tulbura
evlavia cu vreo aplicare a metodelor de analiză exactă la
cercetarea minunilor povestite î n Biblie şi, apoi, la 10
ore, îşi ţinea la Universitate prelegerile asupra fiziologiei
şi anatomiei comparate, f ă ră a-şi tulbura cercetă rile
exacte prin admiterea de minuni necontrolate. Dacă
aceasta s-a putut î ntâmpla î ntr-un suflet înlă untrul a
chiar sferei intelectuale, ce î mperecheri stranii pot exista
în unul şi acelaşi om î ntre diferitele idei şi diferitele
sim ţiminte.“ (36)
Demonstraţia lui Maiorescu (cu toate că ră mî ne î n
grani ţ ele pozitivismului de la sf î rşilul secolului ) are pî nă
la urmă acest sens : prin experienţă , prin pă trunderea
vieţii concrete, spre adevărate ştiinţă a omului. Eseul lui
nu este o teorie a cunoaşterii ( î n psihologie), ci o î ncer
care de educare a spiritului, nu o sum ă de reguli, ci un
-
î ndreptar cu valoare personală. Să nu fi avut nici o re-
percusiune acest program introductiv asupra cursului

106
propriu-zis de filozofie ? Să fi ră mas cursul o modest ă
î ntocmire didactică , f ă ră legă tură cu medita ţia asupra
fiin ţ ei, pe care o promite lecţ ia introductivă , f ă ră legătură
cu fiin ţa î nsăşi care se exprimă in ea ?
T. Maiorescu î nsuşi gî ndea altfel :
„ De aici se î nţelege şi marea valoare a disciplinei in-
telectuale, Nu cî te idei felurite ai adunat î n memoria ta
este lucrul cel important, ci importantă este legă tura î n-
tre idei. Tu poţ i ş ti multe î n multele momente ale vieţei :
dacă nu-ţi aduci aminte de ceea ce-ţi trebuie î ntr-un
anume moment şi dacă această aducere-aminte nu trage
după sine î n şir regulat tot ce se află î n tine , pentru sus-
ţ inerea, amplificarea şi ilustrarea obiectului î n discu ţie,
degeaba îţi sî nt toate cunoştin ţ ele ră mase cufundate î n
partea ascunsă a sufletului. Cunoş tin ţele tale trebuie să
aibă o toartă de care să le prinzi, şi tu trebuie să ai lan-
ţul cu care să le aduci î n mişcare regulată din î ntune-
ricul memoriei la lumina î ngust ă a conştiin ţei actuale.
O mie de boabe stau î mprăştiate î n diferite locuri, tu
îţ i pierzi vremea să le cau ţ i una cile una ; dar dacă au
fost prinse de un fir comun, cu o singură apucare a mî nei
stă pî neşti totalitatea şiragului ." (37)

Fă ră să fie un filozof , Maiorescu nu este

nici numai un compilator din trebuinţ e didactice. Ca să în -
ţelegem mai bine tehnica maioresciană a prelegerii filozo-
fice, ar trebui poate să ne amintim că preferinţele lui
mergeau spre filozofii cu talent literar, un Schopenhauer
sau un Stuart Mill. De la ei a învăţat Maiorescu că valoa-
rea de expresie nu e cu totul indiferentă î n filozofie. Lui
Spencer li reproşează de cî teva ori că e „confuz", că , adică,
„scrie ră u “. Forma literară a prelegerilor maioresciene
a fost adesea identificată cu caracterul de popularizare.

107
 O parte de adevă r este alei. Maiorescu î nsuş i îşi intitu-
lează prelecţiunile „ populare^, tot după modelul lui Scho -
penhauer, care se răzbunase pe filozofii universităţii, pro-
nunţî nd o „diserta ţie populară ^ despre filozofia oficială.
( Maiorescu publică diserta ţia î n Convorbirile de la 15
-
decembrie 1870 15 februarie 1871.) Şi nu erau Parerga et
paralelipomena ale aceluiaşi Schopenhauer tot „o î mpre-
unare de cercetă ri filozofice mai populare ^ , cum zice chiar
Maiorescu î n Viaţa lui Schopenhauer ? ( ms. 1521) Dar
form ă „populară ^ î n filozofie mai înseamnă şi refuzul
unei prea mari abstracţii. Este ceea ce Maiorescu nu-i
iart ă lui Spencer, după stilul ră u. E oarecum neaşteptat
că educa ţia filozofică a lui Maiorescu de o abstracţie...
..specific germană^, dacă e să-l cită m î ncă o dată , a pro-
pos de Fichte (ms. 1521, foaia 50) nu i-a distrus î n
-
clina ţia spre o filozofie mai concretă, lăsî ndu i intactă
-
plă cerea stilului.
Ce este, î n filozofie, stilul ? Mijlocul de a exprima ideile
fireş te ; dar cum orice expresie devine caracteristică pen-
tru cel care se exprimă, stilul este marca personalităţii.
Nu numai ne exprimă m cum sî ntem ; dar sîntem î n m ă-
sura î n care reuşim să ne exprimă m. Ideea de stil se leagă
de ideea de crea ţie. Istoria contimporană a lui Maiorescu
are un stil al povestirii care constă intr-o libertate : a

—naratorului fa ţă de faptele narate. Nu numai ficţiunea

romanul sau nuvela — implică o astfel de libertate.
Fiindcă nu e vorba de libertatea primară a faptelor, ci
de aceea a povestirii lor, a organiză rii lor î ntr-o structură.
Ceea ce ne interesează in istoria pe care o scrie Maio-
rescu este tocmai libertatea lui Maiorescu faţă de faptele
ca atare : le inventează, povestindu-le. Ceea ce ne in
teresează î n prelegerile filozofului este libertatea iui faţă
-
de idei : le inventează , exprimî ndu-le.
Maiorescu va fi fost intr-o măsur ă conştient de drep-
turile pe care le capă tă asupra ideilor cî nd le exprim ă.
-
Altfel nu s ar explica nepăsarea lui de a fi original. Ori-
ginalitatea eu orice chip e semn de tinereţe spirituală ;
Maiorescu e „ bă trî n “ şi ştie că originalitatea ţine de ex-
presia globală a personalităţii. Nu are prezum ţia de a
crea idei : dar se foloseşte de ele ca şi cum le-ar fi creat.
Ideile sî nt, în filozofie, ca ş i oriunde, materialul ; crea ţia

108
 î ncape cu stilul. Pentru Maiorescu a se folosi de biogra-
fiile lui Jarhmann sau Schubert nu î nsemna decî t a ~ş i
procura materialul pentru o Via ţă a lui Kant (ms. 1521),
care nu-i poate aparţ ine decâ t lui, celui care a scris-o,
î n două pagini, ca o compoziţie muzicală pe o tem ă anume :
Via ţa lui Kant nu are nici o pompă exterioară, afară
de gloria pe care nu o că uta, care insă nu-i putea lipsi
după î nsemn ă tatea opurilor sale. Poate niciodată nu s-a
unit cu un nume mai mare o via ţă mai simplă î ntr-0 re-
zervă mai modest ă. î ntre filozofii moderni avu el lucrul
cel mai greu ; şi dacă măsură m facultăţile cuget ă rei după
soliditatea ş i agerimea ei, atunci î ntre toţi el este f ără
î ndoială cel mai mare. Via ţa lui Kant stă cu această mă-
rime spirituală , cu această î nă l ţime a gloriei într-un con-
trast plăcut. Vieţei lui Kant îi lipseş te toată splendoarea
ce atrage ochii şi fantasia mul ţimei, şi î n această privinţă
Kant formează un alt contrast cu predecesorii săi. Ce
diferen ţă î ntre Kant şi Bacon de Verulam ! Acest funda -
tor primitiv al filozofiei modeme î mpreuna posturile
cele mai înalte î n stat, distingeri şi avu ţii, cu o iubire
avidă a aparen ţei, cu o rivnă de pompă şi cîştig cari adu-
seră pe Lordul Cancelar al Engliterei pî n ă la mişelia şi-l
î nf ă imar ă î n urma unei condamn ă ri judicătoreşti. Kant
din contra, care nu vru niciodată să fie mai mult decît
un Professor academic, era î n modul să u de a gî ndi şi de
a lucra simplicitatea şi onestitatea î n persoană . Via ţa sa
nu are apoi asemă nare cu energicele opositiuni şi lupte
î n care se desbate juneţea lui Descartes : nu este mişcată
de acea tendinţă spre afară , de acel dor de a că lă tori şi
de a alerga care distrage atî t de mult pe filozoful tran-
ces. î n sine reculeasă şi constrinsă, dezvoltarea lui Kant
propăşeşte î ncet, î nsă sigur, cu o perfectă regulă , cu
o afundare şi concentra ţiune mereu crescî ndă. In toate pri-
vin ţele această natură de om este menit ă să-şi afle cen-
trul ei tocmai şi numai î n ea însăşi, şi numai astfel s-a
putut naş te filozofia cunoştinţei de sine. Precum spiritul
iui Kant este nesmintit fixat asupra unui punct pe care
nu -1 caută afară din sine, tot aşa se arată viaţa sa şi î n
mod exterior concentrată , localizată , oarecum lipsită de
0 * şi î n această privinţă filozoful din Konigsberg se
.
* Cuv înt neciteţ

109
poate asemă na lui Socrate. Kant a ajuns la 80 de ani,
şi totuş i, î ntr-un timp aşa de lung, nu şi-a pă răsit pro
vincia natală niciodată, şi chiar din oraşul î n care s-a
-
născut nu ieşi decî t î n timpul de instructor. * Acestei vieţi
exclusiv destinate cugetă rii filozofice s-ar putea com -
para mai cur î nd Spinoza, î nsă î i lipsesc acele perseou ţiuni
teribile, cari izolară pe celebrul evreu şi î i imprimară
pentru toate timpurile semnul mă rimei tragice. Compa-
r î ndu-1 î n fine cu Leibnitz, vedem că lui Kant î i
Lipseşte varietatea şi neodihna genială care-I î mpingea
pe Leibnitz î n toate direcţ iunile , î i lipseşte stră lucirea
gloriei exterioare şi sociale pe care Leibnitz o primea ou
atî ta bucurie, î i lipseşte mai î ntî i de toate ambiţiunea
care aleargă după asemenea străluciri. Kant a fost şi a
ră mas î n toată via ţa sa filozof ; filozof î n scrieri ş i fi -
lozof î n acţiuni , cu o perfectă armonie î ntre doctrină şi
faptă."
O lectură atentă ne arat ă tema, sensul liric al bio-
grafiei. Nu vorbeşte oare Maiorescu, indirect, despre
sine ? Dacă nu î n ţelegem acest lucru ca pe o pură trans-
la ţ ie a î mprejură rilor, dacă admitem că ne exprimă m
adesea prin imagini opuse, faptul nu este de loc exclus.
Maiorescu era, sub toate raporturile, un om care se rea-
liza î n afară ; Kant, numai î n sine î nsuşi. Maiorescu tră ia
prin rela ţie , î n lume, că lă torind mereu şi fugind de sin-
gură tate ca de o fantasmă ameninţătoare ; Kant şi-a pre-
f ăcut existen ţa într-o continu ă medita ţie, izolat î n Ko
nigsbergul natal, pe care nu l-a pă răsit niciodată , f ă ră
-
să fi vă zut din restul planetei nimic. Nu este Kant , î n
această privinţă , exact „negativul" lui Maiorescu ? Şi să
nu fi avut Maiorescu , poate obscur, cî nd scria biografia
lui Kant, conştiinţa că îşi povesteşte de fapt una din vie-
ţile sale imposibile ?
Nu î ncape discuţ ie ; fiindcă altfel n-ar fi f ăcut din-
tr-o altă biografie, a lui Schopenhauer, una din vieţile
.
sale posibile Maiorescu nu avusese niciodată nevoie să
lupte spre a fi recunoscut de contemporani : scriind des-
pre disperarea cu care Schopenhauer î ncercase să iasă
din anonimat, Maiorescu va fi meditat la propriul destin.
* Probabil, instrucţie.

110
 Că ci nimic nu este mai aproape de şansă decit neşansa,
de fericire decit umbra nefericirii. Intrebî ndu -se ce destin
absurd l-a condamnat pe Schopenhauer la singură tate şi
ne î n ţelegere, Maiorescu se va fi î ntrebat, implicit, şi de
ce el î nsuşi a izbutit atî t de uş or. Care este faţa cealaltă
a gloriei ? Cum poate geniul să î ntî mpine numai dispreţ
cind ar merita o iubire recunoscătoare ? Aceste î ntre-
bă ri, Maiorescu nu şi le pune direct. Dar citind biografia
pe care o consacră lui Schopenhauer ( ms. 1521) simţim
lă murit că ele se află permanent prezente î n ad î ncul po-
vestirii ea o temă latentă şi ca adevă ratul ei mobil inefabil :
, ,(... )Hegel * stăpî nea situaţia î n Berlin. Sch. voia să
ţ ie prelegeri despre theoria congnitions in genere, com-
prehensa logicera ( ?) î n vara a. 1820 (prima prelegere
ţ inut ă î n latineşte ), dar nu a terminat semestrul din
cauza lipsei de auditori regulaţi. Dezgustat de acestea şi
de influen ţa lui Hegel , Sch. pleacă ( mai 1822) î n Sviţera,
se duce apoi la Veneţia, Florenţa, Roma, şade pe urm ă
pî nă la 1824 cu totul retras î n Munchen şi î n Dresda.
De abia î n 1827 se î ntoarce la Berlin , pentru a î ncerca din
nou prelegerile la Universitate, dar iarăşi f ă ră succes (...)
Nefiind ocupat cu prelecţiuni la Universitate, Scho -
penhauer î nva ţă spanioleşte şi traduce din această limbă
Oraculo manual y arte de prudeneia ( Handorakel und
Kunst der Weltklugheit ) de Baltasar Graciâ n , o culegere
de aforisme de la 1653.
In 1831, de frica cholerei, pă răseş te Berlinul pentru
totdeauna şi se aşază la Frankfurt lingă Main, pe atunci
oraş liber, unde ră m î ne neî ntrerupt
petrecut la Mannheim
— cu excepţ ia unui an
pî nă la moartea lui î n anul 1860
Sch., din ce în ce mai izolat, este şi î n Frankfurt
aproape necunoscut. Viaţă regulată , consacrată felurite-
lor sale studii, dar monotonă şi cu pu ţine raze de bucurie.
In 1835 î i scrie editorul Brockhaus că nu se caută car-
tea lui principală şi că a trebuit să vî ndă cea mai mare
parte a exemplarelor ca maculatură.
După 17 ani de î ntrerupere, la 1836, apare iarăşi o
scriere a lui Sch . «despre voinţa î n natură », î n a că rei
prefa ţă izbucneşte pentru î ntî ia dată toată amă răciunea
* Lecţiimea din 28 11/12 III 1885, repetată identic la 3/15 V 1891
—
( m . 1521 p. 129 136 , fragmente).

111
 lui in contra profesorilor de filozofie şi a publicului ce-
titor. Tipă rit ă numai in 500 exempl. şi ră masă la început
asemenea aproape necunoscută (...)
Tot an 1839 î i refuză societatea daneză de ştiinţe din
Kopenhaga premiul pentru disertaţia «asupra funda-
mentului moralei» î n care Sch. stabileşte moralitatea
pe simţământul compă timirii (în societatea din Kopen
haga erau hegeî iani).
-
Amâ ndouă disertaţiile se publică la 1840 sub titlul
.
Cele două probleme fundamentale ale eticei Şi această
carte, scrisă cu cea mai ingenioasă argumentare, răm î ne
la î nceput ignorată. Cî nd, după 20 de ani, începe a se
lăţi, atinsă de renumele crescâ nd al lui Sch. şi i se face
o nou ă edi ţie, primul exemplar ajuns la Frankfurt se de-
pune pe... cosciugul lui Sch.(...)
î n a. 1844 apare al doilea volum (suplemente) al ope-
rei sale principale Lumea ca..., dar şi despre acesta Si
.
scrie Brockhaus î n 1846 că nu se caută
Astfel ajunse Sch. (...) la vlrsta de 60 de ani f ără a
fi încă î n ţeles şi preţ uit de compatrioţii săi.
In 1850, «după o lucrare zilnică de 6 ani», termină
Sch. ultima sa operă , Parerga şi Paralipomena, o î mpreu -
nare de cercetă ri filozofice mai populare (cuprinde î n
tre altele şi «aforismele pentru î nţelepciunea în viaţă»),
-
dar are cea mai mare greutate de a le găsi un editor.
Deodată se schimbă situa ţia lui Sch. î n publicistică ,
î n numă rul de la aprilie 1853 al revistei engleze West
minster and Foreign Quarterly Review apare un articol
-
asupra filozof iei lui. (...)
între puţinii partizani entuziaşti ai lui Schopenhauer
de pe atunci era şi Lindner , redactor al răspî nditei foi
.
berlineze Vossicke Zeitung Lindner publică î n această
foaie traducerea articolului englez, şi acum î ncepe pu
blicul german a se interesa de filozoful să u ignorat.
-
O dată interesul deşteptat, filozofia lui Sch. nu poate
decî t să se răspî ndească. î n 1854 publică Franenstâdt
Scrisori despre filozofia lui Schopenhauer, î n 1857 se ţin
la Univ. Breslau primele prelegeri asupra filozofiei l u i ;
-
Academia din Berlin doreş te să l aibă î ntre membrii săi
(Schopenhauer refuză ) ; scrierile lui se cetesc acum î n
ediţii repeţite ; cu un cuvînt : asupra celor din urmă şase

112
ani ai vieţei lui Schopenhauer se resîrtnge lumina cele-
brităţii, prea tâ rziu pentru a mai putea î ncălzi inima ma
relui pesimist.
-
Schopenhauer moare, î n singură tate, precum a trăit ,
la 9/ 21 septemvrie 1860, î n v î rstă de 72 de ani. Prin
testament hotărăşte şi un mic capital pentru î ntreţinerea
cî inelui să u credincios, ultima fiinţă iubită de el.“
Trebuie să vedem neapă rat acum şi o pagină „ab-
^ -
stractă de analiză filozofică propriu zisă. Are Maio-
rescu limbajul potrivit ? Există un „stil“ al ideilor î n
filozofia lui ? (38) î ntrebă ri legitime, fiindcă Maiorescu
este printre primii noştri filozofi moderni şi fiindcă, de
1a Dimitrie Cantemir, nimeni nu mai avusese o la fel
.
de profund ă conştiin ţă a limbajului filozofic Deosebirea
dintre limbajul Divanului cantemiresc şi limbajul prelec-
ţiunilor lui Maiorescu măsoară timpul dintre două vîrste
ale filozofiei î nseşi. Cantemir este, î n această privin ţă,
eroul unei aventuri unice : el î ncearcă să creeze limbajul
filozofic din nimic. Fiecare cuvînt poartă, la Cantemir ,
semnele teribilei încleştă ri dintre gî nditor şi limba gî n
dirii ; fiecare cuvînt este, î n sine, terenul unor contra-
-
dicţii î ntre sens şi materia sonoră, pe care î ncearcă să
o supună, să o modeleze. Forma este analitică : noţiunile
ies necontenit din ele î nseşi, caută să se î nf ăţişeze cî t
mai direct şi mai concret ochiului. Cantemir a urmărit
să creeze nu pur şi simplu o terminologie filozofică, dar
una integral rom ânească, în stare a traduce at î t ideile,
cît şi cuvintele din alte limbi. La Maiorescu, limba filo-
-
zofiei româneşti este dintr o dată pură şi neverosimil de
frumoasă, lăsînd să alunece de pe corpul ei toate î ncer-
că rile, toate eşecurile, tot chinul naşterii, ca Venus cî nd
s-a ivit din apele oceanului. Iată, ca singur exemplu ,
limba f ă ră timp a analizei consacrate lui Fichte :
„Rezultatul * criticei lui Kant era : Tot ce ne apare
î n lume este un efect al subiectivităţii noastre, un feno-

—.
* Lecţiunea 17, sî mbătă 27 feb./ ÎO martie 1888. (Ms. 1521),
p. 50 54). Şters şi scris ală turi : Lecţ. 12, vineri 8/20 feb. 1891.
Un JV B. marginal din 1891 (cred , după cerneală ) : „Greutatea de a
explica teoria lui Fichte, fiindcă este un idealism de abstracţiune
specific germană. De aceea Fichte puţin cunoscut In literatura
filozofică a altor popoare."

113
 men al ei ; nu numai calităţile «sensibile» ale obiec-
telor, dar şi toate legile naturei, adecă aşezarea fenome-
nelor î ntr-o legă tură necesară î n spaţiu, î n timp şi după
mersul lor cauzal. Căci spaţiul, timpul şi cauzalitatea
sî nt intuiţiuni apriorice ale inteligenţei omeneşti. î ndă -
ră tul tuturor acestor fenomene este şi ră m îne ascuns
«lucrul in sine», despre care nu suntem niciodată î n
stare a avea o cunoştin ţă , tocmai fiindcă orice cunoştinţă
a noastră , prin faptul de a fi a noastră, este supusă
formelor subiective ale inteligenţei omeneşti.
De aici continuă Fichte :
Care este fundamentul orică rei cunoştin ţe exacte
(sau ştiin ţifice) * ce o putem avea ? Conformitatea î ntre
g î ndirea noastră şi obiectul ei. Dar care este leg ătura
î ntre g îndire şi obiect pentru a~i putea judeca confor-
mitatea ? Intrucî t obiectul este î n afară din noi, nu-1
putem judeca. Intrucî t î nsă este î n noi, trebuie să ni 1
reprezentă m sau să-l gî ndim, şi atunci a devenit iarăşi
-
gî ndire. Aşadar nu există « un lucru î n sine » î n afară
de mine. Prin urmare, conformitatea î ntre reprezentare
şi obiect, care este fundamentul orică rei ştiinţe posibile,
este propriu vorbind conformitatea î ntre reprezentare şi
reprezentare, adecă recunoaş terea identităţii între o
reprezentare cu (sic) ea î nsăşi, ori de cî te ori se repetă,
adecă
A *=*=» A
Dar cum este cu putinţă o asemenea recunoaş tere a
lui A = A ? Care este acei x care stabileşte semnul =
î ntre A şi A ? Conştiinţa mea, că eu cînd am gî ndit o
dată pe A , sî nt identic cu mine, cî nd gî ndesc î ncă o dată
pe A.
Equa ţiunea se poate exprima şi
Eu = Eu
Dar pentru ca să pot ajunge la gî ndirea acestei
identităţ i, trebuie ca Eu să mă pot î nălţa prin un act
liber al gî ndirii peste acel Eu pierdut î n gîndirea lui A,

—
adică Eul meu să reflecteze asupra sa însuşi, adecă să
.
dobî ndească conştiinţă de mine î nsumi Acea equaţiune
A A, care trebuie exprimată mai exact Eu = Eu
* Adă ugat cu cerneală violetă ulterior.

114
( adecă Principiul Identităţii), nu este dar primul funda -
ment , ci adevăratul fundament al acelei identităţi este
libera ac ţiune a eului, care se observă pe sine î nsuşi şi
prin aceasta se poate cunoaş te egal cu sine î nsuş i.
Întrucît Eul se observă pe sine î nsuş i , a devenit
subiect observ î ndu-se pe sine ca obiect, şi actul primor-
dial, fundamentul orică rei cunoştin ţe posibile este iden -
tificarea Eului ca subiect-obiect. Aceast ă acţ iune este o
intuiţiune intelectuală ce se oglindeş te de la sine, nu se
mai poate explica din altceva superior, ci este din
contră raţiunea explicativă a î ntregei ştiin ţ e posibile ,
deoarece şi este primul fundament.
Iubirea dar (Anstoss) prin care se produce cunoştinţa
î n genere este reflectarea Eului asupra sa. Intru aceasta
Eul (Ich ) reflectant (subiect) voi opune un Eu reflex
(obiect ) care, întrucî t este altceva decî t primul Eu, este
un Non-Eu ( Nicht-Ich ) (Principiul Contradicţiunii). Aşadar,
Eul face o punere (Thesis) a unui Non-Eu (Antithesis),
care în actul cunoştinţei de sine î nsuşi se Împreună
(Synthesis), şi esen ţa lumii este o mişcare (liberă acţiune
a Eului) din teză prin antiteză spre sinteză. Aceast ă
mişcare este rezultatul imagina ţiunii noastre creatoare. *
In urma ei vorbim de o deosebire î ntre fiinţă şi g îndire,
intre materie şi spirit.
Numai Eul există , nu Eul individual, ci Eul omenirii,
Inteligenţa î n genere ; existenţa lui î nsă ră m î ne numai
acţiune prin antiteza lui Non-Eu spre sinteza conştiinţei
.
de sine î nsuşi Eul este conştient de sine î nsuşi, Non Eui -
este un Eu neconştient şi î n actul î nţelegerii (ome-
neşti) * * Eul reproduce cu conştiinţă ceea ce produsese
f ă ră conştiin ţă (d .e. î n intelectul animalelor) **
Teza Eului, pentru a nu fi nimicită prin antiteza
Non-Eului, ci a exista î n realitate, cere ca explicare
limitarea unuia prin celălalt. Prin limitare, Eul nu se
-
neagă î ntreg prin antiteza Non Eu, ci se neagă numai î n
parte. Astfel dobî ndim ideea cantităţii şi a divizibilităţii.
Eul îşi opune Eului divisibil un Non-Eu divizibil Cite .
* Nota lui T. M : „Cum am zice astăzi psihofiziceşte : creerii
sî nt creatorii lumii".
** Ad ă ugate ulterior, cu cerneală violetă.

115
pă r ţi de realitate pune Eul î n sine î nsu şi, atî tea pă r ţ i
de negaţiune pun î n Non ~Eu, şi cîte pă rţi de realitate
pune Eul î n Non-Eu, at î tea pă r ţi de negaţiune pune î n
-
Eu. Adecă Eul şi Non Eul sî nt î n acţiune sau î n reia-
ţiune reciprocă, o parte este activă, o parte este pasivă.
Ceea ce apare activ se numeşte cauză ; ceea ce apare
pasiv, se numeşte efect. Astfel se naşte cauzalitatea .
In chiar acţiunea fundamentală a Eului de a reflecta
asupra sa însuşi, Eul se distanţează î n sine î nsuşi între
subiect şi obiect şi creează astfel forma spa ţiului, î n care
se regă sesc apoi celelalte î nsuşiri deduse din acţiunea
Eului (limitare nesf î rşită , divizibilitate , reciprocitate =
continuitate, coexisten ţă ). Întrucî t Eul reflectant priveşte
î napoi asupra sa î nseşi ca Eu reflex, are succesiunea a
două stă ri sufleteşti şi creează forma timpului.
Astfel se explică tot mechanismul î nţelegerii lumii
(...) şi cu aceasta s-a î ndeplinit prima temă a doctrinei
orică rei ştiinţe , adecă prima temă a Filosof iei.“

Vorbitorului parlamentar i a f ăcut -

Delavrancea un portret entuziast, î ntr-o scrisoare din
1898 :
„Scurt : n-ai auzit pe Maiorescu. Te plîng, om f ără
patrie. (...)
î mi spui că ai vă zut nepieritoarele opere din Florenţa
şi Roma, dar n -ai auzit nici pî nă ast ă zi minunea cuv î n-
tului pe care neamul româ nesc a fost î n stare s-o ză mis-
lească î n Titu Liviu Maiorescu ! E cel mai desă v î rşit din
cîţi au vorbit. Şi va trece cel pu ţin o sută de ani citeşte
bine : una sută — pî nă va mai vorbi cineva aşa de
fermecă tor din toate punctele de privire ca el... (...)
Noi nu avem oratori cari ar putea suporta măcar o
apropiere de acest titan al cuvâ ntului.

116
 Alexandru Lahovary e tipul tribunului. Are salturi
eroice -
că oricare şi ar rupe gî tul şi pluteşte la
î nă lţimi ameţitoare, dar e inegal. Take Ionescu, cu de-
bitul să u extraordinar, are suprafaţă î ntinsă , dar n-are
ad î ncime. Ca un lac mare, î n care se oglindeşte cerul.
La î nceput, ţi ne frică să-l î ncerci. Pî nă te obişnuieşti. Pe
*

urmă îl treci, nu î not, ci suflecî ndu-ţi pantalonii. Te

prinde cî nd î l asculţi. Il uiţi după ce a încetat.
Maiorescu nu desemnează cu creta sau cu că rbunele ,
-
ci sapă ; nu şi exercită abilitatea la suprafa ţă, ci sfre-
deleşte sufletul ; nu g î dilă numai urechea maselor, ci le
str î nge ca pe o pastă moale, le modelează şi-şi imprimă
formele cugetă rii sale , totdeauna surprinză toare prin
curajul senin cu care le expune şi prin noutatea pe care
totdeauna le-o d ă.“ ( 39 )
Omagiul vine din partea unui temperament opus : el
este de aceea cu atî t mai semnificativ. Un alt portret care
a f ăcut vî lvă şi a ră mas î n amintirea contemporanilor
( 40) se datorează tot unui adversar, lui Anghel Deme-
triescu. Portretul se cade citat, căci î nf ăţişează discursul
propriu-zis al senatorului :
.
„D-l Maiorescu se ridică Deputaţi sau senatori,
admiratori sau curioşi, cari pî nă aci stau de vorbă prin
camerele laterale, vin din dreapta şi din stî nga în sala
de şedin ţe. O tăcere religioasă domneşte. Momentul e
solemn, toate privirile sî nt î ndreptate asupra oratorului.
Cu capul şi pieptul pu ţin plecat î nainte, cu manile spri-
jinite de pupitru, cu faţa puţin palidă, dar netulburată,
cu ochii către preşedinte, d-sa pronunţă cuvintele «Dom-
un î nger
—
nilor deputa ţi», şi atenţiunea auditoriului se îndoieşte ;
cum zice o vorbă germană zboară prin
sală. Exordiul să u î ncepe de regulă cu un punct luat din
discursul preopinentului. D-sa ştie perfect de bine că
acest proemiu este cel mai bun, pentru că presupune că
oratorul nu l-a compus acasă, ci acolo pe loc, şi această
presupunere mă reşte î ncrederea auditorilor î n talentul
oratorului. Mai mult î ncă : auditoriul poate crede că
î ntregul discurs este extemporat, cî nd exordiul este
nepregă tit. Treptat, treptat, î ncrederea î n sine î i vine,
ş irul ideilor sale se limpezeşte, curagiul î i creşte, discursul
-
se desf ăşoară ca un fir neî ntrerupt dintr un caier abun-

117
dent, interesul se mă reş te cu cit oratorul î naintează ,
pentru că o idee se adaugă la alta, un argument mai
energic la cel precedent, şi astfel se f ăureşte nedestruc-
tibila spirală a dialecticei sale, care, ca un formidabil boa
constrictor, îşi strî nge inelele din ce î n ce mai tare, mai
î nfricoşat, î mprejurul adversarului să u. Am putea com-
para arta oratorică a d-lui Maiorescu cu circumvalu ţiu-
nile ce un mare strateg trage î mprejurul unei armate
inimice, şi pe care le reduce, le apropie din ce în ce, pî n ă
cî nd o sileşte să capituleze. Dar, ca orice strateg mare,
d -sa este armat din creştet pî nă î n picioare ; însă la pri-
mul atac, dacă prevede că lupta va fi mai î ndelungată ,
d-sa scoate numai at î tea arme cite î i sunt de trebuin ţă
ca să slă bească pe adversar , şi rareori trece peste limita
de demarca ţ iune ce şi-a impus. Atacul al doilea, cî nd este
neapă rat, este decisiv, pentru că de astă dată d-sa
-
scoate toată rezerva de arme ce şi a păstrat î ntr adins-
î n bogatul arsenal al dialecticei sale. Prin răceală, fleg-
matică st ăpî nire de sine, prin puterea logicei şi corectitu -
dinea formei, d-1 Maiorescu este un luptă tor parlamentar
de o forţă unică. (...) Deşi d-sa îşi supune cu respect
pă rerile la aprecierile auditoriului, ba î ncă , printr-o
tactică oratorică ce-i este proprie şi de care d-sa se
slujeşte ca să ia inimicului o parte din tărî m, î ntreabă
de două şi de trei ori dacă este cineva care să-i conteste
un adevăr de altmintrelea necontestabil, totuş i d-sa nu
tră dează nici o clipă de încredere î n dreptatea cauzei ce
apă ră sau î n exactitatea faptelor ce produce. Deferenţa
sa este personală şi adesea cu intenţii capţioase, nu
intelectuală. Chiar cî nd este î ntrerupt cu brutalitate de
vreunul din cei puşi î ntr-adins pentru aceasta, sî ngele
să u rece şi tactul să u infailibil î i descoper numaidecî t
calea prin care poate triumfa de prejudecăţile şi pasiu
nile adversarilor săi. Nu este î ntrerupere la care d -sa
-
să nu fi răspuns victorios/ 4 (41)

Este momentul să ne ocupă m mai î ndeaproape de

structura unui discurs politic al lui Maiorescu. Oricî t ar
diferi temele sau î mprejură rile, un discurs maiorescian
ră m î ne un discurs maiorescian ; acelaşi în mişcarea lui
interioar ă. Şi ceea ce face caracteristica acestei mişcă ri

118
este logica ei, Maiorescu nu este un vorbitor de tempe-
rament : logica discursurilor lui politice nu urmează
fluxul şi refluxul afectiv al oratoriei sentimentale ;
dimpotrivă, ră m î ne mereu dominantă. Lipsa de patos este
a unui observator şi a unui clinician. Orice discurs al
lui Maiorescu este, virtual, previzibil, dacă i se cunosc
premizele ; este o demonstra ţie de consecvenţă în idei şi
de limpezime î n argumente. La acest caracter logic
trebuie să adă ugăm talentul constructiv : previzibil, vir-
tual, un discurs maiorescian nu poate fi niciodată anti-
cipat, rămîn înd î n fond inefabil, Scoţî nd î n eviden ţă
logica vorbirii lui Maiorescu , nesupusă varia ţiilor tempe-
ramentale, nu putem totuşi explica ceea ce este irepetabil
î n această vorbire ; nu oricine vorbeşte logic este Maio-
rescu. Există o structură nevă zută complicată, orga-
nică, vie a fiecă rui discurs, o palpitantă î nlă nţuire a
ideilor, cu salturi neaşteptate şi reveniri, cu aminări
subtile şi decizii bruşte, există, î ntr-un cuvî nt, o viaţă
a discursului pe care simpla schemă logică n-o epuizează.
Oratorul pleacă, de exemplu , dintr-un punct, la prima
vedere , ne î nsemnat, peste care cei mai mul ţi au trecut ;
nimeni nu poate ghici la ce foloseşte oratorului semnala-
rea cută rui amănunt indiferent. Treptat însă , î n jurul lui
se string altele, se conturează un î nceput ; deşi interesul
vorbitorului nu pare î ncă definitiv fixat şi ironiile lui
se risipesc excentric. Deodată, vorbitorul se întoarce î n
-
punctul de unde a pornit şi l leagă î ntr- un anume fel
cu ceea ce s-a adă ugat : amă nuntul dispreţuit pî nă atunci
îşi dovedeşte rostul , devine amenin ţă tor, capabil să
atragă alte dezvăluiri. Dar Maiorescu nu se gră beşte,
amină sf î rşitul, î nţesează frazele de aluzii : aşteptare
fusese şi pînă acuma, una ne î ncreză toare, curioasă ; ea
devine tot mai ascu ţită, mai neliniştită. Ce va urma ? Ce
î ncheiere se pregă teşte ? î ncheierea e totdeauna nimici-
toare şi pe o cale pe care pu ţini au prevă zut-o : căci
oratorul a concentrat atenţia generală în altă parte, ca
un comandant de oşti care îşi ascunde pî nă î n ultima
clipă adevă ratele intenţii.
Aproape toate discursurile parlamentare ale lui Maio
rescu sî nt polemice ; dar ne-am face o idee insuficient ă
-
despre talentul oratoric al lui Maiorescu dacă l am -
119
reduce la spiritul polemic. Cu siguran ţă că acest spirit
era mai pu ţin dezvoltat î n prelecţiunj sau î n cursurile
universitare decî t î n cuvî ntă rile politice. Maiorescu a
dovedit totdeauna î n politică o rezervă explicabilă şi a
g ăsit î n Parlament mediul prielnic pentru a dezlega >

limba ironiei. Un articol ca acela din 1902, Oratori, retori

şi limbu ţi , nu î ntî mplă tor îşi alege exemplele dintre vor -
bitorii politici ; profesorii lipsesc. Citind Discursurile par
lamentare, avem însă, adesea , sentimentul că ne află m î n
-
preajma şi a unei altfel de structuri decî t aceea curat po -
-
lemică pe care am descris o : o structură mai complexă ,
mai variată , care nu exclude patosul şi energia morală.
Cel mai mare discurs rostit de Titu Maiorescu este acela
din Senat, consacrat „ proiectului de reformă par ţială a legii
î nvăţă m î ntului public“, pe care îl susţine î n calitate de au-
tor şi de ministru , î ntins pe trei şedinţe , la 12, şi 13, şi 14
februarie 1891. ( 42 ) Discursul e foarte lung, totuşi î n î ntre'
gime memorabil : f ă ră a putea fi premeditat ( pentru că
Maiorescu răspunde imediat î nt î mpină rilor, unele vechi de
cî teva zile, dar altele recente de cî teva ore), el are bătaia
regulată, liniştita. Niciodată vorbitorul nu pierde acest
ritm extraordinar de egal , niciodată nu se simte oboseala,
ltncezeala cuvintelor sau, dimpotrivă , precipitarea, agi-
ta ţia lor anunţî nd un final prematur. Un om care vorbeşte
necurmat trei zile nu are mereu aceeaş i dispoziţie :
discursul e egal cu sine, nu î nsă monoton. Vocea e
cî nd î ncordată , ca un arc gata să lase cuvintele să
ţîşnească, sarcastică , tă ioasă , cî nd de o ironie aproape
blî ndă, destinsă, nepă să toare. Ea se umple uneori
de amărăciune sau clocoteşte de patimă ; alteori îşi
î ngă duie să vî nture veselă , tinerească ideile. Cîteodată
adună cifre, nume, exemple ; pe neaşteptate, se pierde
in farmecul unei istorii. Vorbitorul e prezent, atent
-
la reacţiile să lii, prinzî nd din zbor replicile, dialogî nd, aş
teptî nd să i se răspund ă ; î ndată după aceasta se face
nevă zut în gî nduri profunde şi vocea redevine impersonală.

120
ISTORIA CONTIMPORAN Ă
SAU DOMENIUL POVESTIRII
Istoria contimporan ă a Româ niei
—
( 1866 1900 ), 1925

122
 1

Cuvintele lui Raymond Aron despre

istoria politică „Elle comprend ce qui a ete passe en
se referant â ce qui a pense, elle comprend ce qui a
ete pense en reconstituant Pheritage du passe que Ies

—
acteurs ont trouv£ en face d’eux-memes en tant que
situation** se potrivesc atit Istoriei contimporane a
Rom âniei, cit şi celorlalte „istorii politice** ale lui Titu
Maiorescu. Ceea ce a fost tră it şi ceea ce a fost gîndit.
acţiunea şi ideea, politica şi istoria se echilibrează necon-
tenit, ca î ntr-un sistem de vase comunicante. Maiorescu
nu este nici om politic, nici istoric : el face politică f ă ră
spirit militant şi scrie numai despre ceea ce a trăit el
însuşi. Ca om politic, subordonează , f ă ră patimă , politica
ra ţiunii istoriei. Ca istoric, subordonează istoria raţiunii
politice, î ncredin ţat cum era de adevă rul tezei lui Lessing
„că cineva nu poate scrie bine decî t istoria propriului să u
timp** (1).
Mai mult : istoricul îşi datorează existen ţa eşecului
omului politic. Maiorescu recunoaşte cu francheţe, vor
bind despre sine :
-
„î n această privinţă, î nsă , deşi î n decursul evenimen
telor descrise aici a f ăcut şi el parte din cî teva guverne
-
-
ca ministru al instrucţ iei publice, n u a rămas după urma
sa nici o reformă administrativă ; î ncercă rile sale s au -
izbit de rezistenţa unei majorităţi variabile. Ideile, de
care a fost inspirat, le-a crezut şi le crede drepte ; unele
123
 -
din ele s au şi realizat prin legile altora, căci ideile nu
erau personale , ci culese şi adaptate din tezaurul comun
al culture! europene ; altele se vor realiza poate î ntr-un
viitor mai î ndepă rtat, î n care putinţa participării sale
personale va fi î ncetat demult.“ (2)
Pentru biografia politică a lui Maiorescu, Istona con
timporană reprezintă ceea ce primele î nsemnări zilnice
-
reprezintă pentru biografia lui individuală : o oglindire
şi, î n acelaşi timp, o recreare a ei, document şi operă .
Strict ştiin ţ ific considerînd lucrurile, Istoria contimpo
rană a Rom âniei este un titlu greşit (3). Din punctul de ve-
-
dere al autorului , se poate apă ra totuşi ideea de istorie :
Maiorescu nu avea intenţ ia să scrie nişte oontribu ţii de
ordin informativ, ci cu adevărat o istorie , aceea la care
luase parte, aceea î n care eşuase. Adolescentul găsise î n
-
î nsemnări mijlocul de a-şi scrie via ţa f ă ră s o trăiască ;
politicianul se lasă condus de acelaşi impuls cî nd î ncearcă
să-şi scrie istoria. Şi unul, şi altul caută posibilitatea de
a-şi privi din exterior via ţa unul , via ţa internă, celă-
lalt, viaţa socială de a se impersonaliza. î n tot cazul,
Istoria, ca şi î nsemnările nu se mă rginesc să fie docu -
.
mentul unei existenţ e : ele se substituie ei
î ntre î ncetarea orică rei activităţ i publice şi Istoriile
florentine , Machiavelli pusese o distanţă de zece ani, pen-
tru că Machiavelli se realizase î n cariera politică. î ndepă r-
tat din diplomaţie de duşmă nia familiei Medici, i se în-
credinţase, mai tirziu , redactarea Istoriilor, tot ca un fel
de misiune politică , ultima. Dacă pentru el Istoriile flo
rentine ră min o operă a omului politic, o î ncercare de a
-
ţ ine flacă ra trecutului vie, pentru Maiorescu nu există
un asemenea trecut, căci el a eşuat acolo unde Machiavelli
.
a izbutit De Sanctis vorbeşte despre „lipsa de interes şi
de participare 41 a acestuia din urmă ca despre apatia
„ unei inteligen ţe superioare, care priveşte cu milă miş-
că rile convulsive şi pline de nervozitate ale pasi-
uniLor “ ( 4). Apatia ascunde î nsă răzbunarea lui Machia-
velli, rămas pî nă la moarte un exilat : iubise politica, şi
-
scrierea Istoriilor nu 1 putea face să uite chipul î n care
fusese despă r ţit de ea. Istoriile sî nt, pentru el, un simplu

124
surogat, incapabil să ~i redea vechile bucurii , î n două fe-
luri putea Machiavelli să se răzbune : lamentîndu-se sau
dispreţuind, scriind pă timaş, cu greaţă şi ură, sau redu -
când istoria la un şir implacabil de evenimente î n care
nimeni (şi deci nici el însuşi) nu joacă cu adevă rat vreun
.
rol. A ales cea de a doua cale Atitudinea lui Maiorescu
este, î n esenţă, alta. Nici el „nu se află pe scenă sau
î n dosul scenei, ci în camera lui, şi, î n timp ce faptele
i se perind ă pe dinaintea ochilor... caută să le surprind ă
motivele14, cum spune tot De Sanctis despre Machia-
velli ; dar Maiorescu nu regreta nimic, pentru că lui nu
i-a reuşit nimic. Ar putea şi el să urască sau să sufere
cî nd povesteşte istoria : este prea inteligent pentru asta.
Neput î nd face istoria, el o va scrie.

Istoria contimporană a Rom âniei nu

se mai citeşte astă zi pentru istoria din care s-a inspirat,
ci pentru aceea pe care o povesteş te. Maiorescu este
aproape un mare prozator. Scopul lui, mă rturisit de la î n -
ceput (5), se vă deşte î n „ î n ţelegerea atmosferei intelec-
tuale î n mişcarea noastră politică 44, f ără stăruinţă „asupra
chestiunilor economice 44 sau de alt fel. Istoria modernă
este însă — Bălcescu şi Kogălniceanu ştiau — tocmai
istoria institu ţiilor şi a moravurilor, a economicului şi
a socialului. Bă lcescu studiază „izvoarele44 posibile, le
clasifică şi le analizează, se consacră unor chestiuni par -
ticulare, precum arta militară , mersul revolu ţiilor, starea
clă caşilor. Kogă lniceanu editează letopise ţe şi acte, des-
copere codice, că rţi de legi, istorii străine. In general,
proiectele am îndurora sînt cu mult mai mari decî t reali-
ză rile, şi fiecare a stnns material î n vederea unei istorii

125
complete (6 ). Maiorescu, singurul , s-a limitat la „timpul
său “ şi , din acesta, la atmosfera politică. î i lipseş te nu
numai atenţia pentru infrastructura orică rei istorii , dar
descrierea lui î mbr ăţişează aproape exclusiv lumea par-
tidelor politice, arena parlamentară. Aceasta î ncă ar putea
fi o istorie printre altele, dacă autorul ar gî ndi~o ca atare.
Bălceseu e conştient că arta militară nu e decî t un capitol
de istorie, explicabil prin altele şi explicî nd altele, ve-
rigă î n lan ţul istoric. Pentru Maiorescu, povestirea lui
istorică este totul, istoria unică , desă v î rşită î n sine, f ă ră
cauze şi f ă ră urmă ri. Bălceseu f ăcea operă de ştiinţă is-
torică, Maiorescu operă de literatură istorică. Este el atunci
un memorialist, ca Ion Ghica sau C. Argetoianu ? Nu este,
-
fiindcă povestirea nu urmăreşte capriciile memoriei , şi
nici nu iese din sfera vieţii publice (paginile memorabile
ale lui C. Argetoianu evocă mai cu seamă culisele vieţii
politice). î n al doilea rî nd, Maiorescu se sprijină pe sen-
timentul unei evolu ţ ii logice şi independente î n istorie,
î n cadrul că reia oamenii deţin roluri dacă nu cu totul
î nt î mplă toare, nici de neschimbat. Istoria lui are un sens
care-i dă coerenţă. Scrisorile lui Ghica ori Memoriile lui
Argetoianu intersectează istoria, dar nu sînt istorie : din
acest punct de vedere, cartea lui Maiorescu este istorie
pură, căci are î n vedere evenimentul pur, ceea ce s-a
î ntîmplat şi ceea ce a fost gî ndil. Este o cronică a eve-
nimentelor, în limbajul de astăzi bizuită pe partici -
pare directă, pe observaţie şi pe o filozofie personală. Faţă
de istoria trăită , istoria scrisă de Maiorescu are î n plus
.
acest sens al progresului ei Actorii istoriei joacă de
obicei în spectacole al că ror final le rămî ne necunoscut
atî t timp cî t joacă. Ceea ce Maiorescu ştie despre istorie
cî nd o scrie nu ştia cî nd o tră ia. El poate confrunta acum
faptele cu aspiraţiile, rezultatele cu proiectele, poate da
o judecată. Reconstituirea lui nu este doar exactă : cî t
capabilă să facă plauzibil filmul evenimentelor. Şi aşa
cum gî ndeşte Maiorescu, sensul este neapărat moral .
Istoricul veritabil caută cauzele obiective, Maiorescu pe
acelea subiective. Răsfoieşte documentele, discursurile,
,
gazetele, Monitorul oficial memoriile, scrisorile : î ncearcă

126
să afle rolul jucat de fiecare, de el î nsuşi, î ncearcă să ju -
dece. Istoricul constată , Maiorescu apreciază. El este un
moralist al istoriei, şi povestirile lui au, î ntocmai ca
fabulele, o morală. In evenimente, Maiorescu vede tot-
deauna ideea generală. „De aceea, zice G. Că linescu, ges-
tul istoric e judecat ca o greşală sau ca o justeţă î n adap-
tarea la cursul ideal. O mare cunoaştere de oameni î i ali-
menta lui Maiorescu documenta ţia, şi o mizantropie trist ă ,
glacială d ă dea o ritmică fatală paginilor sale" (7).
„însăşi răsturnarea lui Cu za-vodă observă Maio -
-
rescu î ntr o pagină tipică pentru metoda folosită (8)
fost un fapt greu de justificat. Liber ales de naţiunea
a
din cele două Principate, Cuza merita o soartă mai bună ,
şi nu era lucru cuminte ca să arătăm Marilor Puteri,
sub a că ror garanţie ne aflam puşi prin tractatul de la
Paris din 30 martie 1856, că na ţiunea se înşelase în per -
soana alesului ei. Unirea Principatelor cu înlăturarea Co -
misiei Centrale din Focşani, legea rurală, chiar dobî n
dită cu preţ ul loviturei de stat de la 2 mai 1864, secula-
-
rizarea averilor mă năstireşti vorbea î n favoarea lui Cuza ;
iar î n privinţa relei lui administră ri se cuvenea poate mai
multă ră bdare, oricît de încercată ar fi fost prin camarila
Librecht, Pisoschi etc, şi prin nişte ministere ca cel din
urmă (...). Căci una din calamităţile de care trebuia să
-
scape ţara, dacă era să şi aibă viitorul mai asigurat,
erau tocmai desele schimbă ri de domn şi noi , după
de abia 7 ani de domnie a lui Cuza , f ăceam acum î nşine
ceea ce imputasem mai î nainte intrigilor din Fanar, şi
ne arătam tot aşa de rău nă ră viţi."
Deopotrivă cu evenimentele, şi poate cu mai multă cru -
—
zime, sînt judecaţi actorii. Toată arta portretului
cisivă, subtilă, lapidară
— -
in
este subordonată caracteriză rii
rolului jucat (9). Maiorescu nu cru ţă pe nimeni. Regelui
(deşi se cunoaşte regalismul lui Maiorescu) îi aplică vorba
lui Bminescu : Carol îngăduitorul, pentru slă biciunea faţă
de oamenii politici, pentru teama de a nedreptăţi pe vre-
unul, oricît de mediocru (10). Despre Ion Kalinderu, autor
al unui tratat despre Barba la Romani şi proprietar al
-
unui pension de fete la Tumu Măgurele, „hă ră zit de el

127
f ără nici o noimă Academiei Române", pe care desă vâ r
şita nulitate nu l-a oprit de a fi nici administrator al
-
Domeniilor Coroanei, nici chiar academician, Maiorescu
foloseşte această frază a lui Hănaut : „Si Ton otait ă
certains gens leur ridicule, il ne leur resterait rien
(11). Ion Brătianu , mai ales î n ultimii ani ai lungii sale
“
guvernări dintre 1876-1888, este despotul politic :
„...Dominat de sim ţimî ntul omnipotenţei sale, se arată
tot mai rar în Cameră ; la atacurile opoziţiei or nu răs-
punde de loc, or răspunde cu violenţă : pe Fleva îl nu -
-
meşte «butoi f ără fund », lui Kogîlniceanu îi zice că i d ă
« tot ce-i cere», î nchis î n unicul cerc al unei camarile
-
de familiari, el se ocupă cu toate amănuntele administraţiei
şi devine tot mai inaccesibil la observările puţinilor mem -
-
bri independenţi din partid , cu cit toţi ceilalţi l au de-
prins la cea mai oarbă supunere.44 (12)
Din marea pî nză se reţin nu doar obrazuri, gesturi , re
plici, dar aceste personaje pline de viaţă, aceşti actori
-
prin care Istoria se realizează. Şi nu personajele princi
pale sî nt totul ; figuranţii au cxteodată o prezenţă mai
-
vie, memorabilă , în marele tablou al lumii contemporane .
Foarte fină este apariţia lui Dimitrie Ghika :
„ Fiul unui fost Domnitor al Ţă rii Româneşti, prinţul
Dimitrie Ghika , «Beizadea Mitică », cum i se zicea de
obicei, nu uita niciodată această origine a sa. Deprins
să atragă adeseori atenţia publică asupra sa şi î nchipuin -
du-şi că o atrage totdeauna, Beizadea Mitică era, mai
î ntî i de toate, reprezentativ. Născut in 1816, î nalt la trup,
larg de piept, oacheş şi rotund la faţă , cu obrajii nimeni,
î nf ăţişarea sa fizică , deşi cam greoaie , era de o vădită
elegan ţă militară. Adus prin poziţia sa socială să prezi-
deze tot felul de institu ţii şi adunări , cînd Eforia spita-
lelor civile, cî nd o societate de asigurare, cî nd o î ntrunire
publică , cînd mai ales Camera sau Senatul (şi î n această
-
din urmă situa ţie şi a petrecut cea mai mare parte a vieţii
sale politice), Beizadea Mitică se credea totdeauna le
point de mire al adunărilor Crezîndu-se prin origi-
nea sa mai presus de obişnuitele partide, î ntrebuinţ md
adeseori cuvintele pompoase «Ţara mea », Beizadea Mi -
128
tică trecea f ă ră multă greutate dintr ~ un partid î n altul
şi a prezidat cu aceeaş i î ncredere î n sine atî t adună ri
conservatoare , cît şi adună ri liberale (...). Astfel, cobo-
rî torul unui domn pă mî ntean a î ndeplinit î n viaţa sa
publică cea mai î naltă misiune ce i-o î ngăduiau însuşi-
rile sale personale, şi «Beizadea Mitică », prin stator -
nica urmă rire a unei juste concepţ iuni , a putut deveni
o figură istorică.“ (13)
1

Versatilitatea lui Gh. Panu şi peregrin ă rile lui prin

partide prilejuiesc iui Maiorescu poate cel mai cumplit
portret al Istoriei contimporane :
—
„ Fost « junimist», î ntre anii 1874 1876, cî nd autorul
acestei scrieri f ă cea parte din ministerul Lascar Catarg i
şi-l trimisese bursier la Paris pentru studiul istoriei, apoi
după că derea acestui minister trecî nd la facultatea ju -
ridică şi devenind in Bruxelles membru al Internaţionalei ,
apoi î ntorcî ndu-se în ţară şi, cu această recomandare,
numit şef de cabinet al ministrului de interne C. A.
Rosetti, apoi primul procuror al socialiştilor şi agentul
guvernului liberal la Iaşi cu banii trimişi de ministrul
Vasile Conta (...), apoi fundatorul ziarului radical Lupta,
condamnat pentru un atac î n contra regelui, sustrăgin-
du-se de la închisoare prin fuga la Viena, mai pe urmă
ales deputat şi graţiat , apoi devenind membru al chiar
comitetului conservator cu perspectiva de a fi ministru,
-
apoi, pierzî ndu şi această perspectivă iluzorie, î ntors ia-
răşi la partidul na ţional-liberal, unde a ră mas pî nă la
sf î rşitul vieţii, bine primit şi bine recompensat de Sturdza
(...) : Gh. Panu era mai î ntî i de toate un ziarist de in
contestabil talent, şi pe lî ngă aceasta, f ă ră să fi fost
-
orator î n adevă rata accepţie a cuvî ntului , avea î n dis -
cursurile sale parlamentare o logică str î nsă a argumentă rii,
care îl f ăcea să fie totdeauna ascultat. Dar lipsa sa de
-
caracter l a purtat prin toate partidele şi La f ăcut să
slujească rî nd pe rînd cauzele cele mai contradictorii cu
acelaşi aparat de argumentare logică , omnia pro pecunia.
Astă zi figura acestui om politic multicolor se vede tur-
nată î n bronz şi aşezată î n gră dina populară a Cişmegiu -
lui pentru edificarea trecă torilor.“ (14)

129
 3

în fond, dorin ţa nemă rturisita a lui

Maiorescu este de a se reexplica asupra rolului jucat,
de a reexplica rolurile tuturor celorlalţi. Istoria tră ită
nu ne lasă această posibilitate, eşecurile ca şi victoriile,
greşelile ca şi erorile, cinstea ca şi necinstea se plă tesc
sau nu, dar nu se justifică şi nu se î ndreaptă. Istoria
scrisă, ea, poate oferi uneori o repara ţie t î rzie. Totul e
revăzut cu ochi critic, protagoniş tii siliţi să-şi ocupe
locul pe care-I vrea autorul, evenimentele î nseşi
modificate spre a se conforma gî ndului lui. Aparent, Ma -
iorescu este obiectiv ; de fapt , el intervine mereu , desi-
gur nu î n lucruri , dar î n legea lucrurilor. Nu este vorba,
trebuie precizat, de mă runta pă rtinire a istoricului f ă ră
talent, şi Maiorescu a dat, el î nsu şi , cea mai frumoasă de-
finiţie a obiectivităţii : „ Acela are vocaţiune care î n mo-
mentul lucră rii se uită pe sine." î nsă î n istoria tră ită nu
-
contează deoî t evenimentul, oricare i ar fi explica ţia ,
î n istoria scrisă , explicaţiile nasc evenimentele, că ci ele
le dau sensul organic. Lumea a cunoscut nenumă rate
ră zboaie şi, probabil, le-a tră it î n acelaşi fel. R ă zboiul de
la 1877 îşi capă tă identitatea istorică numai prin pers-
pectiva î n care-1 gî ndim. Dacă Maiorescu face caz de obiec-
tivitate, „at î ta cî tă este omeneşte cu putin ţă ", motivul
nu se află î n ignorarea acestor observaţii ; cum s ar fi -
putut ca Maiorescu să nu ştie că , scriind istoria, noi , î n
fond, o creăm ? Dar obiectivitatea lui Maiorescu e tot-
una cu nevoia lui de impersonalitate. „ Numai entuzias-
mul impersonal pentru ceea ce ş tii că este adevă rat î n
gî ndirea ta şi pentru ceea ce sim ţi că este frumos î n
î nchipuirea ta, numai aceasta îţi pune pe frunte semnul
celor chemaţi." A descoperi legea după care se conduc
oamenii şi lucrurile î nseamnă , aşadar, a fi impar ţial
fa ţă de oameni şi de lucruri ; judecata maiorescian ă nu
e o abdicare de la impar ţialitate, dar, dimpotrivă , forma
ei necesară. Politicianul necunosoî nd patima şi lu ~
crî nd cu mintea nu ştiuse ce este puterea asupra oame-
nilor şi evenimentelor ; scriind istoria, el îşi dă seama

130
de această putere. Aş a cum a că utat să lase o imagine
despre sine, in î nsemnări , a că utat să lase una despre
Ceilalţ i, î n Istoria contimporană ; dar şi acolo, ca şi aici,
Maiorescu urmă rea mai puţin să informeze decî t să-şi
arate puterea
— asupra lui, asupra altora
rască destinul al lui, al altora.
şi să hotă-

Mijlocul prin care evenimentele, oamenii, g î ndurile,

î ntreaga Istorie tră ită pot fi f ăcute să treacă din reali-
tate î n carte, prin care autorul se î nstă pî neşte asupra
tuturor, prin care toate acestea există pentru el, este
povestirea. Povestirea este totul, totul este povestire. De
necrezut de ce unelte simple se slujeşte Maiorescu ! El
nu nutreşte nici o ambiţie literară. Bă lcescu î ncă avea
„stil“ , şi tonul religios al frazelor lui ne-a ră mas î n ureche
din lecturile şcolare : „Deschid sf î nta carte unde se află
î nscrisă...^ Stilul lui Maiorescu e abstract şi exact. Fa ţă
de exaltarea, de patetismul lui Bălcescu , fa ţă de limba
bombastică a lui Hasdeu din monografia despre Ioan-
vod ă, Maiorescu ne reţ ine prin ordine şi m ăsură. A fost
nevoie de spiritul lui limpede spre a alunga din istorie
„literatura 44 , fiindcă şi Bă lcescu şi Hasdeu literaturizau.
Istoria contimporană pare mai pu ţin inventivă chiar
decî t un reportaj modern, umplî nd filele de date, de ci-
tate din gazete , de formaţ ii ministeriale, de acte transcrise
-
in extenso. Cartea ne d ă un mare sentiment de certi
tudine. Nimic, nică ieri , din stilul pretenţios sau speciali -
-
zat al istoriei timpului ; dimpotrivă , o limbă transparentă
şi fină, care nu poate î mbă tr î ni. Cititorul modern, saturat
de „literatur ă 44 , găseşte reconfortantă lipsa de inven ţie şi
stilul acesta alb al Istoriei contimporane,
Iată— suprimâ nd unele pasaje versiunea lui Ma-
iorescu asupra anului 1877, f ă r ă paletă bogată , dar cu
admirabilă proprietate a expresiei :
„Cu mişcarea î nt î rziată prin ploile toren ţiale din pri-
mă vara anului 1877, armata rusească îşi face trecerea
peste Dună re de abia î ntre 10 şi 15 iunie, iar la 16 iunie
trece şi Împă ratul Alexandru cu marele duce Nicolae.
Centrul armatei, sub generalul Gurco, ocupă Tî mova la
25 iunie, str ă bate cu o surprinză toare repeziciune Balcanii
prin pasul Hainkioi şi ajunge la 5 iulie pî nă la Cazanlâ c.

131
 Insă turcii se reculeg după prima ameţeală , Suleiman-
Paşa bate pe ruşi la Eski-Zagra (18 iulie) şi la 23 iulie
trupele lui Gurco se î ntorc iarăşi la Tî rnova.
Dar î ndră znea ţă î naintare era şi f ă ră de aceasta peri-
clitată prin evenimentele Î ntâ mplate în acelaşi timp la
baza de opera ţie lingă Dună re. Spre a lă rgi această bază .
aripa dreaptă a armatei sub generalul Kriidener, l ăsî nd
deocamdată Plevna la o parte, se [..,] î ndreptase spre
Nicopoli şi, după o scurtă bombardare, dar cu relativ mari
pierderi, intrase la 3 iulie seara î n această cetăţ uie.
-
î nsă î n răstimp Osman Paşa, nemaiputî nd sosi de la
Vidin î n ajutorul Nioopolii şi în ţelegând pe de altă parte
marea importan ţă strategică a Plevnei, concentrase aici
toate trupele disponibile (de la început peste 15.000 de
oameni ) şi î n cîteva zile de o activitate febrilă izbutise
să facă din această poziţie, de la sine favorizată prin
dealurile dimprejur şi prin vă ile laterale, cea mai straş-
nică î ntăritură. Statul-major rusesc ordonă generalului
Schilder-Schuldner să plece de la Nicopoli şi să ia Plevna.
Nefericitul general o atacă la 8 iulie cu de abia 8.000
oameni, f ă ră recunoaşteri prealabile, f ă ră trupe de re-
zervă, şi este respins cu pierderea unei treimi din sol-
da ţii săi.
Pentru a restabili cî t mai curînd prestigiul armatelor
ruseşti, generalii Kriidener, Şahorcoi şi Scobelev atacă
Ia 18 iulie Plevna a doua oară... Ruşii suf ă r o a doua şi
mult mai crud ă î nfr î ngere... Situaţia lor devine din cele
mai critice ; î n aceeaşi zi este bă tut şi Gurco la Eski Za
gra î n Balcani, toat ă soarta războiului e pusă la î ndoială.
- -
Acum încetează orice trufie. Marele Duce Nicolae in-
tervine de-a dreptul pe lîngă domnitorul nostru şi i cere
ajutor prin memorabila depeşe de la 19 iulie 1877. ..
-
» « » • • • • • • « P A

La 30 august se dă aşadar a treia bătălie înaintea

Plevnei. Noaptea precedentă plouase ş i diminea ţa ploua ,
toată î nconjurimea Plevnei era î n cea ţă. Atacul fusese
hotă rî t pentru ora 3 după amiaz. Dar cu mult înainte, pe
la 11 ore, î ncep a se auzi de la aripa stingă dinspre
Radxşova violente î mpuşcă turi şi o canonad ă , care ţine
cî teva ore. După felul nedisciplinat al generalilor ruşi,
trupele lui Scobelev atacaseră î naintea orei hotă rî te şi

132
atrăseseră î n luptă şi batalioane din corpul lui Kyrilov.
Pripita î ncercare este respinsă cu mari pierderi pentru
ruşi.
Din punctul de observare deasupra satului Griviţa,
Principele Carol d ă la ora 3 ordinul pentru asaltul gene-
ral. Cea ţa se î mprăştiase, dar reî ncepuse ploaia. De unde
se afla, Principele poate vedea o mare parte a cî mpului
de bă taie ; î nsă pî nă la extrema st î ngă rusească sînt 16
kilometri. La dreapta, î n partea româ nă , obiectul de atac
este reduta Griviţă. Cu cel mai mare av î nt, diviziile 3 şi
4 năvălesc asupra şanţurilor, dar focul turcilor le nimi-
ceşte, granatele plesnesc î n păm î ntul de lî ngă Principe ;
de două ori trupele î naintează pînă la şan ţ, de două ori
sînt respinse, lă sî nd drumul lor acoperit cu mor ţi, printre
care maiorul Şonţu şi că pitanul Valter Mă răcineanu, ale
că ror cadavre sî nt î nfipte de turci pe parapetul redu-
tei ca trofee ! (...) Acum se În ţelese cauza neizbî ndei şi a
marilor pierderi : nu o singură redută avea Griviţa, cum
se pă rea şi cum ară ta harta rusească, ci două , legate î ntre
ele printr-un şanţ, formâ nd un fel de cortină , dar a doua ,
mai spre răsărit, nu se putea ză ri decî t după trecerea unei
-
văi, de pe o î nă l ţime dinainte i. (...) Pentru a patra oară,
î n amurgul serii , trupele ră mase din divizia 4 sub condu-
cerea locot.-colonelului Voinescu şi a că pitanului Groza se
aruncă asupra teribilei redute, dinaintea căreia ruşii pier
duseră a doua bătă lie de la 18 iulie. După cea mai cr
-
î n-
—
cenă luptă , batalionul 2 vî nători (maior Al. Candiano Po-
pescu ), regimentele 14 şi 16 de doroban ţi şi 5 de linie
izbutesc să intre î n reduta a doua, de unde turcii se re-
trag pas cu pas, î ncercî nd î n zadar să cîştige poziţia pier-
dută.

Timpul trece cu greu ; armatele ruseşti din celelalte

cî mpuri de ră zboi stau pe loc : toate privirile sî nt aţin
tite asupra Plevnei. Aici, spre calamitatea trupelor aliate,
-
plouă mereu şi pe la sf î rşitul lui septembrie începe să
şi ningă.

Spre î nchiderea cercului de blocadă la apus, se arată

necesară luarea marei redute turceşti de la Gomi-Dufomc.
133
(...) Ruşii se luptă î nverşunat şi izbutesc seara tî rziu să
puie mina pe Gorni-Dubnic prin surprindere. (...) Dar ori-
cî t de mari ar fi fost pierderile, rezultatul cîştigat co-
v î rşeşte, căci acum Plevna este î n adevă r blocată , iar
de la soarta Plevnei atî rnă soarta întregului ră zboi

î n sf î rşit, î n memorabila zi de 28 noiembrie (10 de

cembrie) 1877, la 7 V* ore diminea ţa, prin negura
-
deasă, care î mpiedica vederea, bubuitul tunurilor din
bateriile turceşti de pe î nălţ imile de lingă Vid semnalează
î nceputul acţiunii finale. In curind, coloane de trupe din
armata lui Osman trec peste cele două poduri de lingă
Opanez şi nă vă lesc asupra redutei de la Gomi-Etropol.
O dată cu ieşirea din Plevna, turcii pă răsesc tabiile de
la nord şi faimoasa redută nr. 2 de lî ngă Griviţa, î n care
.
intră rom â nii. (.. )
î n acest timp, grenadirii ruseşti de la Etropol nu pot
rezista surprinzătorului atac al turcilor şi pierd reduta
cu 8 tunuri. Reduta urmă toare este de asemenea luată de
asaltul turcesc. Dar peste pu ţin, cele două divizii de gre-
nadiri se reculeg, artileria î ncepe a lucra cu putere , nă vala
turcilor este oprită. (...) Se f ă cuseră 10 ore. î n acest mo-
ment sosesc trupele româ ne î n flancul drept al duşmanu -
lui , pe cî nd o brigadă a diviziei a doua de grenadiri î l
atacă de la st î nga. (...) Astfel, armata turcească se vede
pretutindeni î mpresurată. Să î nainteze nu mai poate ,
şi drumul spre Plevna î napoi î i este tă iat. Osman-paşa,
să rind de pe calul î mpuşcat sub el, e rănit la piciorul
st î ng şi transportat î ntr-o că su ţă l î ngă podul de piatră
peste Vid. La ora 1 după amiază apă r ă torul Plevnei, pier
z î nd orice n ă dejde de scă pare, porunceşte să se ridice
-
steagul alb şi trimite un sol la cel mai apropiat comandant
al trupelor protivnice.
Acesta e colonelul Cerchez, care prin focurile turceşti
î naintase de la Bucova spre Vid. Colonelul Cerchez, î nso-
ţ it de coloneii Arion şi Berendei, urmează pe trimisul
turcesc şi î mpreună intră î n căsu ţa de l î ngă pod, unde
dau de Osman. Cu respect salut ă ofiţerii rom â ni pe ma-
rele ostaş ; acesta le declară predarea sa şi a armatei
şi , oferindu-şi sabia, î ncredin ţează mă rinimiei biruito-

134
rilor pe solda ţii să i şi pe locuitorii din oraş. Colonelul Cer-
chez, adî nc mişcat , refuză sabia eroului de la Plevna pînă
va hotă rî Principele Carol ; dar sosind generalul Ganetzki
î mpreună cu adjutantul î mpă ratului, generalul Strucov*
acesta cere lui Osman-paşa sabia şi necondiţionata pre
dare a î ntregii armate. In starea desperată î n care se află,
-
v î nt, îşi descinge sabia î mpodobită cu pietre scumpe
dar al sultanului —“
Osman stă cî tva timp pe gî nduri, apoi, f ă ră a zice un cu -
un
şi o predă î n m îinile ruseştâ. (15)

Am reprodus lunga povestire pentru a-i putea con-

stata ritmul extraordinar. Dar dacă aici Maiorescu este
totuşi un istoric, cu perspectivă de sus a î nt î mplă rilor,
concentrî nd î n dou ă zeci şi ceva de pagini ceea ce alţii
au î ntins pe mai multe sute, alteori participarea şi stilul
sî nt mai directe. Istoricul cedează pasul reporterului (16).
In 1866, Maiorescu publica î n ziarul Vocea naţional ă, la
două zile după agitaţ iile separatiste ce au urmat detro-
nă rii lui Cuza, un adevă rat reportaj, intitulat Ce s-a
î ntâmplat la Iaşi ? (17). Ast ă zi , lucrul e normal şi am fi
miraţi să aşteptă m două zile pentru a afla ce s-a î nt î m-
plat î n cealalt ă parte a globului. Dar acum o sută de ani
lumea era in general cu mult mai pu ţin curioasă de eve-
nimentele pe care le trăia ; î n orice caz , nu-i plăcea sa
le ia î n seamă înainte de a avea timpul să devină istorice.
Că ci Istorie î nsemna trecutul. Jurnalismul a fost dispre-
ţ uit pî nă t î rziu . „J’appelle journalisme zice, de exem-
—
piu, Gide tout ce qui interessera demain moins qu’au
jourd’hui.“ Dar oare ce ne va interesa mî ine mai pu ţin
-
decî t astă zi ? î ntrebare la care răspundem astă zi altfel
decî t ieri. Sartre nu l-a iertat niciodată lui Flaubert că
a stat acasă î n zilele Comunei. Ce reprezenta Comuna
pentru Flaubert ? Un eveniment. Aşa cum evenimente
erau, î n secolul al XIX-lea, ră zboaiele sau loviturile de
stai. A fost nevoie să treacă cincizeci sau şaptezeci de ani
pentru ca omul secolului XX să î nveţe să citească ceea ce
este istorie î n eveniment şi eveniment î n istorie. Pînă la
el , evenimentul se tr ă ia, iar istoria se descifra î n docu -
mente ; prezent şi trecut se opuneau irevocabil. Abia în
secolul XX, Istoria — dou ă conflagraţii mondiale, Aus-
chwitz, Hiroshima, crimele „cu singe rece“ şi asasinatul

135
politic — şi -a sf ă rî mat cu şca cu gratii de oţel î n care fu -
sese î nchisă şi a năvă lit î n prezent. Omul , pentru prima
oară, se află faţă-n faţă cu Istoria ; ceea ce î nvaţă la
şcoală cu acest nume nu i se mai pare decî t o lungă po-
veste pentru copii. Adevă ratul, teribilul obraz al Isto-
riei î l î ntxmpină î n via ţa de toate zilele, î n vise, î n ima-
gina ţie, î n dragoste, cu mult mai des decî t î n paginile ma
nualului de istorie. î ntr-un fel, situaţ ia s-a inversat : is-
-
torie nu mai î nseamnă trecutul, ci prezentul.
Ceea ce ne va interesa mîine mai puţin decît astăzi...
î n fond, ceea ce ne interesează astă zi este unicul lucru
care ne interesează. Sî ntem prea copleşiţi de istoria noas-
tră spre a n-o gî ndi pe a predecesorilor noştri î n funcţie
de ea. Istorică nu mai este istoria, ci evenimentul. Is-
toria a î ncetat a mai fi cadrul existen ţei umane ; se
confundă cu existen ţ a umană î nsăşi. Omul nu se mai
situează î n Istorie, omul este istorie ; din durată exte-
rioară şi abstractă , Istoria a devenit durată interioar ă şi
concretă.
„J’appeile joumalisme“... Dar jurnalismul este expresia
cea mai directă a Politicii, viciul nepedepsit al omului mo-
dern, ai că rui prim gest, diminea ţa, este să cumpere ziarul,
al că rui ultim gest, seara, este să asculte ştirile la radio,
între aceste două gesturi rituale, tot at î t de importante
pentru noi precum erau pentru vechii creştini rugăciunile
zilnice, se cuprinde tot restul existenţei noastre. Omul
modern tră ieşte î n imperiul politicii aşa cum medievalul
tră ia î n acela al religiei. Politica este religia
—
singura
religie de masă a secolului XX. („Politique d’abord ,
veut un apotre de T â rne moderne ; politique partout,
peut il constater, politique toujours, politique unique-
-
ment“, zice Julien Benda deplî ngî nd „la trahison des
clercs“.) A citi, a gî ndi, a scrie — iată curate acte politice.
Omul modem face politică şi f ără să ştie, precum Mon-
sieur Jourdain proză...
Dar î n 1866 ? Ce s-a î ntî rmplat la Iaşi ? Un grup de
separatişti, conduşi de Boldur Lăţescu şi de N. Ceaur-
Aslan, pun la cale răsturnarea locotenen ţei domneşti şi
caută a se folosi şi de „ uşorul la minte“, cum zice Maio-
rescu, mitropolit Calinic Miclescu, acela poreclit de
Creangă Cî nilic. „Pe la IOV2 ore, deci, ieşind Calinic de

136
la slujbă (era duminică), se vede înconjurat de mul ţime
de lume şi silit să meargă la Palat . „Şi aşa, povesteşte
“
reporterul, mitropolitul cu cî rja în mî nă şi cu manta pe
umere se puse î n fruntea lor, şi gloata de oameni se
î ndrumă spre palat strigî nd : «Jos Unirea î » Soldaţii din
gard ă î mprăştiară de două ori pe oamenii lui Boldur Lă-
ţescu , iar „ mitropolitul, tremur î nd de frică, fugi şi se as-
cunse î n pivniţa vecină . Separatiştii nu se dau î nsă bă -
“
tuşi şi reportajul urmează astfel :
„Dinaintea casei lui Roznovanu se striga : doi galbeni
de om pentru oricine ne ajută... Un om pus de preoţi
rusofili trăgea tot mereu clopotul cel mare al Mitropoliei
ca de foc...
Dar ce f ăcea Mitropolitul î n acest timp ? Mitropoli-
tul era ascuns î n pivniţa unui rachier. Pe la 6 ore un dia
con se prezentă la autorul acestui articol şi-l rugă să
-
vin ă î n ajutorul mitropolitului Calinic, că ruia prefectul
poli ţiei i-a î ncuviin ţat î ntoarcerea î n Mitropolie, « pen-
tru a-şi că uta rana». î n adevă r, acest ordin al prefec-
tului exista şi astfel mă dusei cu diaconul la rachierie
şi, după cî teva îndoieli, văzui scos la lumină pe P.S. - Sa
din pivniţă, î mbrăcat î n o blană de r î nd cu postav verde.
Cî nd să ne suim î n tră sură , o ordonanţă ne veni din
partea Locotenen ţei poftind pe mitropolit la Palat. Şi ast-
fel, î n contra inten ţ iunii cu care am intrat î n această afa-
cere, acompaniat de ofiţerul Gherghel, fură m conduşi
î n Palat şi mitropolitul se introduse î n Sala Locotenenţei
unde , cit pentru că utarea să n ă tăţii sale, d-1 Lascar Catargi
îi î ncuviinţă orice î nlesnire, precum de la sine se î n ţelege.
Noi ieşiră m din sală lăsî nd pe mitropolit a depune des-
coperirile P.S.-Sale î n trista cauză î n care pare a fi
luat o parte aşa de nechibzuită. Cu aceasta am terminat
expunerea faptică a celor î nt î mplate. Tot ce se zice şi se
vuieşte î n contra sunt invenţ iuni...“
Maiorescu are o predilecţie pe care nu i-o putem bă-
nui pentru „scenele de masă “ : manifesta ţii, conflicte de
.
strad ă , intervenţii militare E aproape curios cum un om
rezervat ca el, rareori vă zut în mulţime, cunoaşte aşa
de bine psihologia mulţimii. Ce e drept, o imperceptibilă
ironie î nsoţeşte totdeauna tabloul agitaţiilor publice, şi
aceast ă ironie e semnul distanţei.

137
 Istoria contimporană e plină de descrierea unor tulbu-
.
ră ri, aşa că aleg cu greu una E vorba de o procesiune
organizată de opoziţ ia conservatoare ca urmare a unor
excese poli ţieneşti şi de violarea imunităţii parlamentare
(î n 1888) :
„Pe la amiazi, procesiunea anunţată î ncepe a se mişca
î ncet. Pu ţin numeroasă pî nă la strada Carol, ea creşte de
la podul Dî mboviţei şi ajunge î n gră mad ă compactă la
bolta de sub turnul Mitropoliei. Aici se vede oprită de
sergenţi şi vî nă tori cu un procuror î naintea lor. Numai
deputa ţii sunt lăsa ţi să pă trundă. Se produce o mare î n-
vă lmăşeală . O companie de vî nă tori î naintează din ceai-
laltă parte a Mitropoliei şi ocupă curtea de-a lungul intră-
rilor Camerei. î n momentul î n care N. Fleva urcă trep-
tele dinaintea uşii rezervate deputaţilor, se aud detună
turi de puşcă şi de revolver. Ală turi de ele, un uşier al
-
Camerei, lovit de glon ţul unui soldat, cade mort ; peste
sî ngele lui, împroşcat î n tindă , trebuie să treacă deputa ţii
care mai sosesc. î n faţa cadavrului , Carp apostrofează
pe ministrul Sturdza cu o violen ţă care pentru mult timp
le-a î ntrerupt rela ţiile personale. î n chiar sala şedin ţelor ,
o scenă nemaipomenită : printre deputa ţii emoţionaţi la
culme, sub strigă tele de spaimă ale damelor de la tribun ă,
î naintează deodat ă procurorii şi judecă torii de instrucţie,
şi î ncep să caute după arme î n buzunarele mandatarilor
na ţiunii bă nuiţi de opoziţie. Prezidentul Camerei, generalul
Lecca, precum chemase armata î n curtea Mitropoliei,
.
î ngă duise şi profanarea Adună rii. . Deputaţii Fleva şi
Filipescu se vă d aresta ţi sub pretext de flagrant delict şi
conduşi î n temni ţa de la Vă că reşti.** (18 )
î nsă capodopera de narator istoric a lui Maiorescu
este o pagină din Discursuri , unde se povesteşte, cu un
umor extraordinar, devastarea redacţiilor ziarelor de
opoziţie de că tre un grup de huligani puşi la cale (discret)
de guvern ( î n 1886 ) :
„D-lor deputaţi, faptele la cari se refer ă interpelarea
mea vă sunt cunoscute. Se comisese la 4 septembrie aten-
tatul oontra d-lui ministru preşedinte. (...)
A doua zi, î ntr-un mod foarte natural şi care face
onoare îndeosebi comercianţilor de frunte din capitala
Bucureş ti , aceştia î mpreună cu mai mul ţi al ţi cetăţeni

138
s-au dus — se şi cuvenea să facă aşa ca să-şi exprime
sentimentele de bucurie pentru scăparea d-lui prim-
ministru. (...)
Acum , d-lor, după ce aceş tia s-au dus pe la casele lor,
nu ştiu cine va fi ră mas din curtea ministrului de interne
- -
cari nu s au dus pe la casele lor, ci s au dus pe la casele
altora. Faptul este că o ceată de oameni (nu aşa, d lor, -
mă exprim î ntr-un mod moderat, dacă îi numesc o ceat ă
de f ăcă tori de rele ? fiindcă devastă rile î n nici un caz nu
pot fi o facere de bine), aşadar : o ceată de f ă că tori de rele
a pornit de acolo, î nsă organizaţi î n bandă, adică î n ordine
î nchisă era ordine î n dezordine a pornit de la
Ministerul de Interne din strada nu ştiu de ce numit ă a
Academiei şi a trecut prin strada Vă mei ş i a ieşit î n strada
Victoriei şi a ajuns drept î n pia ţa Episcopiei şi aici, sub
această amintire bisericească, a năvălit asupra redacţiunii
ziarului Epoca, a spart ferestrele, a spart uşile, a spart
dulapurile , a rupt hî rtiile, a aruncat dosarele de cores-
ponden ţă , chitanţe şi alte acte pe jos şi pe strad ă , a apucat
la bă tă i pe cine a găsit prezent î n redacţie, pe un
administrator, pe un scriitor, a luat la goană cîţiva re-
dactori, unul s-a ascuns î n pivniţă , altul î n pod , sus, jos,
fiecare unde putea, şi a comis aceste brutalităţi î ntr-un
timp să zicem de 15, 20 minute, poate o jumă tate de oră.
De acolo, tot aşa organizată , această ceată, tot prin
strada cea mai frecventată a Bucureştilor, prin Calea
Victoriei, a intrat î n strada Clemenţei ziua în amiaza mare
pe la 10 şi jumă tate ore diminea ţ a ş i s-a dus la alt ziar,
la Independance roumaine , care î nsă , pesemne că avî nd
oarecare prevederi asupra libertăţii presei sub era nouă,
se baricadase şi putea să se baricadeze după construcţia
caselor, fiindcă avea spre stradă un grilaj de fier ţeapă n
âmplare î n curte erau preparative de iarnă, lemne
ş i din î nt
pentru î ncă lzit, şi tipografii de acolo au pus mina pe
lemne şi s-au pus î n stare de legitimă apă rare ; mai era
şi cite o puşcă pe la d -nii redactori din casă , se vede că
.
sunt vlnători..
A fost destul de legitimă şi energică apă rarea pentru
ca curajoasa ceată să se retragă de acolo f ără a mai î n-
cerca brutalităţi ; s-a retras, dar tot î n ordine, tot organi -
zat ă , şi a luat-o, o fi fost pe la 103/4 ore, iarăşi pe strada

139
mare, a trecut pe dinaintea Palatului majestăţii-sale
regelui, a trecut pe piaţa Teatrului şi a ajuns la Bulevard,
a apucat la dreapta îa Bă ile Eforiei şi acolo sus, unde nu
ştiu cum administraţia Eforiei a avut î n zilele erei noi
curajul să î nchineze unui jurnal din opozi ţie, Rom ânia ,
cî teva camere pentru redacţiune, s-a urcat banda pe
scă ri şi a î nceput la redacţia Rom âniei aceeaşi scenă , a
-
d ă râ mat uşile şi ferestrele de la clă direa Eforiei, a pă
truns in redacţie, a devastat arhiva, a bătut pî nă la singe
-
pe unul din redactori şi apoi s a retras şi âe acolo. (...)
Iată faptul, d-lor...
Locuinţa mea nu este departe de piaţa Episcopiei ; a
venit un cunoscut la mine pe la 10 ore sau 10 şi jumă tate
şi pe urmă altul, şi mi-au spus ce se petrece. (...) Apoi am
deschis ferestrele ca să constat dacă se auzea ceva ; eu
nu am auzul bun ; totuşi mi se părea că se auzea ceva,
era at î ta larmă acolo spargere de fereştri etc., incit era
cu putinţă să se aud ă ceva şi in acel cap al străzii Mercur.
In tot cazul eu am vă zut ceva ; am văzut pe sergentul
străzii mele, al străzii Mercur, plimbî ndu-se liniştit pe
strada sa.“ (19)
PAR LUI-MEME
 î nsemnări zilnice , voi. I-III , So~
cec.f .a. Alte caiete de î nsemnări , ine-
dite, î n fondul Maiorescu de la B.A.R.
şi B.C.S.
Corespondenţa — principalele lu -
cruri în Emanoil Bucu ţa, Duiliu
Zamfirescu şi Titu Maiorescu î n scri -
sori, Ed. Funda ţiilor, 1937 (ed. ÎI, „Ca -
sa şcoalelor “, 1944).
I. E. Torou ţiu, Studii şi documente
literare , volumele, I, III-IV, IX

George Juvara, Coresponden ţa din-

tre Titu Maiorescu şi Emilia Humpel
(1879 — 1900), Iaşi, f .a.
Cî teva aforisme , (Critice, II, ed . 1967 . )
 i

Un jurnal intim de î ntinderea î n

semnărilor zilnice nu mai există î n literatura româ nă .
-
Ceea ce nu se ştie exact este î n ce anume trebuie că u-
tată valoarea lor — document pentru om ? document pen-
tru epocă ? depozit de mă runţ iş uri biografice sau re-
velare a unei existenţ e dramatice ? dovadă a unei neobiş-
nuite sincerităţi sau doar o altă mască , la fel de im-
penetrabilă ca şi aceea, social ă, a olimpianului ? cu
alte cuvinte nu avem î ncă o lectură capabilă să descopere
coeren ţa superioară a î nsemnărilor .
A noastră va fi, poate, mai complet ă decî t altele, şi nu
mai bună decî t ne-o î ngă duie mijloacele.
î nceput î n 1855, jurnalul lui Maiorescu ia sf î rşit î n
1917, cu două să ptă m î ni î naintea mor ţ ii autorului. Faptul,
obişnuit în alte literaturi, nu are precedent la noi, şi
pu ţ ini vor repeta exemplul. Jurnalul maiorescian tinde
să se suprapună peste existenţa autorului. Maiorescu
cunoştea, desigur, jurnalul lui Goethe, ţinut timp de
cincizeci de ani, după cum î l va fi cunoscut pe al lui Kleist,
î ncheiat î n ziua î n care scriitorul german s-a sinucis. El
nu putea ră m î ne indiferent la asemenea modele şi e pro-
babil că î nsemnările zilnice sunt, pe o latură a lor, efectul
educa ţiei şi al unui anume mod de a î nţelege disciplina
spiritului. O dovadă ar fi şi rarele î ntreruperi, dintre care
numai două —
brie 1866-1870
acelea dintre 1859-ianuarie 1866 şi octom
sunt mai grave pentru biografie. Se
-
143
poate, aşadar, spune că, de la 15 la 77 de ani , Maiorescu
nu s-a despă rţit aproape niciodată de caietele de î nsem
nări.
-
Dacă î ntreruperile sî nt î n general f ă ră importan ţă,,
jurnalul ne dezvăluie totuşi o ruptură, profund ă , î n planul
semnificaţiei, pentru autor, a notelor sale zilnice : lipsa

— —
—
î nsemnă rilor dintre 1859 1870 poate fi î nt î mplă toare
dacă este cu adevă rat o lipsă şi nu o renun ţare (1) dar
ea nu poate fi stră in ă de schimbarea sentimentului lui
Maiorescu faţă de rostul unui jurnal ca acela pe care-1
ţinuse î n adolescen ţă. „ N-am mai scris î n jurnal citim
î ncă î n februarie 1858 (2). D-zeu ştie, nu mai simt nici un
imbold spre descrierea propriilor mele sentimente..
Pentru ca, î n pu ţinele î nsemnă ri din anul 1866, să se
vadă , din nou , că nu e vorba de ră tăcirea unor caiete, cî t
de î ncercarea, f ă ră rezultat deocamdată, de a î nnoda firul
care se rupsese : „Gă sesc iarăşi timp pentru jurnal44 - se
vede limpede că o î ntrerupere fusese, chiar dacă nu
numaidecî t una care să fi durat şapte ani. ,,E vorba acum
să reţin, din via ţa plină care mă î mpresoară acum, mai
multe fapte şi unele impresii î ncă.44 (3) Jurnalul îşi caută ,
evident, un sens nou. Dar care va fi acest sens ? „Viaţa
plină care mă împresoară 44 face oare dispensabile î nsem
nă ri de felul acelora de pî nă î n 1859 ? Şi de ce se î ntre-
-
rupe a doua oară jurnalul î n toamna lui 1866 ? Din oc-
tombrie 1866 şi pî n ă î n aprilie 1870 orice î nsemnare
lipseşte şi , de data aceasta, lipsa nu mai este motivat ă
nici chiar de că tre editor prin vreun accident. ( 4) Iar Ia
reluare jurnalul poartă subtitlul „ politic44 . (5) Cum juni-
miştii intraseră î n politică î n primă vara lui 1870, sub-
titlul se lă mureşte : dar ră m î ne î ntrebarea de ce Maio-
rescu regăseşte tocmai acum ritmul de odinioară şi ce
anume î l face să continue î nsemnările sale' pî nă la
moarte.
Preocupă rile politice sî nt frecvente, şi jurnalul îşi mută
centrul de greutate pe ele : dacă adolescentul socotise
nimerit să-şi î nsemneze evenimentele sufleteşti, „ poli-
ticianul 44 se foloseş te de jurnal ca de un document şi ca de
un instrument de control. Iată î nsă că jurnalul nu se mă r-
gineşte la aceste prime inten ţii ; adevă rata mă rturie a
lui Maiorescu asupra timpului î n care a tră it nu vor fi

144
î nsemnă rile zilnice, ci Istoria contimporană. Cu toate
desele referiri la via ţa politică , î nsemnă rile nu devin nici
,

o clipă un veritabil jurnal politic. ( 6 )

Dimpotrivă : caracterul de document personal este,
din nou , cu mult mai izbitor. Un document unic, î n felul
lui, de o minu ţie care ne î nspă im î nt ă . Maiorescu nu este
un comentator al existenţei, ci un grefier al evenimente-
lor : un grefier ce pare orb la semnifica ţ ii şi la finalitate,
pentru care existenţa e un dosar de procese verbale, ţinute
la zi, meticulos, am ă nun ţit, cu o , ,sinceritate“ a faptului
brut ş i banal de care, poate, doar orgoliosul Goethe mai
fusese î n stare. Sî nt eliminate, uneori, pî nă şi impresiile,
fiindcă orice impresie e un î nceput de falsificare, de
transformare a evenimentului. Aşa cum egiptenii î ngropau
î n piramide tot ce era legat de existenţa păm î ntească a
faraonului, î ncî t chiar ş i mumia devenea un document,
ală turi de pietre preţioase , de veşminte, de inscripţii, de
mostrele de cereale sau de alte alimente, tot astfel
Maiorescu scufund ă , zilnic, î n galeriile jurnalului să u,
î nt î mplă ri, gesturi, cuvinte, date, î nsemnări despre sta
rea timpului, preţ ul biletelor de călă torie, liste de menu,
-
incidente fiziologice, mă runţişuri inexplicabile ale vieţii
lui cotidiene. Jurnalul lui este un perfect inventar şi, din
această cauză, un teribil ossuariu.
Chestiunea este : din ce conştient ă sau obscură inten
ţie ? Goethe , spune î n Die Tagebiicher : „ î nvăţăm, scriind
-
jurnalul, să preţ uim momentul, dacă î l transformăm
-
î ndată î ntr unul istoric^ (7). Să fi gî ndit la fel şi Maiorescu ?
E probabil că avea î n vedere posteritatea cî nd copia chel-
tuielile en detail ale că să toriei cu Ana Rosetti „ ca notiţă
de moravurile acestui timp“ (8). Dar scriind : „Ast-noapte
-
la ora 3V2 a trecut peste mine un şoarece ş i m a deştep
tat,. (9) nu e de î nchipuit că avea bă nuiala groaznicei
-
^
noastre curiozităţi pentru existenţa cea mai intimă a pre -
decesorilor. Va trebui să ne resemnă m a considera o mare
parte din î nsemnă ri ca un simplu memento de uz personal.
Sî nt, atunci, î nsemnările o memorie ? O memorie prac-
tică, imediată, poate, adesea. Dar cum ne vom explica
tocmai acea parte a jurnalului care nu este decî t inven
tarul î nt împlă rilor celor mai anodine, f ără valoare pentru
-
viitor, din care s-a şters orice fizionomie particulară,

145
orice atmosferă, ca un film aproape absurd care dizolvă
existenţ a î ntr-0 suită de acte pure de via ţă ? Evenimentele
pe care le tră im sî nt î n sine necaracteristice ; inefabilă
este doar ceara impresiilor î n care existenţa se î ntipă reşte,
delicat sau adî nc, care adaugă nuan ţele, indefinitul,
scî nteia unei clipe şi opacitatea duratei, î n care tempora-
lul devine etern şi eternitatea se revelă î n temporal.
S-a că utat un răspuns î n „sinceritatea ^ lui Maioreseu,
ce ar fi folosit jurnalul spre a se confesa ; dar sincerita->
tea nu este decî t relativă şi a pă rut neobişnuită doar
pentru că pu ţini bă nuiseră pî nă la lectura jurnalului
agita ţia sufletească a acestui olimpian. Sinceritatea lui
Maioreseu are în primul rund î nţelesul de exactitate şi ea
decurge dintr-o conştiinţă a inevitabilului şi a fatalităţii
evenimentelor pe care le tră im, pe de-o parte, din meti-
culozitatea spiritului maiorescian , pe de alta , aşa cum
sinceritatea unui astronom ar consta î n a scrie cu precizie
traiectoria cometei pe care o observă. î nsemnările zilnice
sînt rareori o carte de confesii (fie şi indirecte), şi hî rtia
nu ia foc sub peniţa autorului, care nu î ncearcă î n
fond să se destă inuie ; dacă nu sî nt scrise pentru poste-
-
ritate, dacă nu sî nt o memorie, î nsemnările n au nici
caracterul tulbure al celor mai multe jurnale intime, î n
care se elimină otră vurile fiinţei noastre. Nimic din ceea
ce jurnalul lasă să iasă la lumină, nici drama casnică ,
nici î nclina ţiile nemă rturisite altora, nici viaţa erotică,
nici chiar exaltă rile sau pră buşirile morale, nu are acea
intensitate anormală pe care o are, de exemplu , viaţa
secretă a lui Andre Gide. î n pragul sinuciderii fiind,
Maioreseu transcrie o misterioasă reţetă :
„Pentru adormire, eventual î n somnul cel veşnic : Şt.
Hydrat. Chloral. 3,0 Aq.dest.Syr Cort. Aur . A â 45,0
Aproximativ 2 gr.75 c. Dacă bei jumătate din aceasta şi
după 10' ceailaltă jumă tate, ai somn f ă r ă nici o neplă
cere. Poţi merge pî nă la Hydrat. Chloral. 8,0 şi ai numai
-
somn, porţiune mare ; dar dacă 16,0 sau 20,0 ? (10 ). “
Tragedia e ascunsă pî nă şi de cuvintele acestui jurnal
care ne revelă o via ţă î ntrucî tva deosebită, e drept, de
aceea exterioară , dar nu una care să fi trebuit să ră mî nă
necunoscută sau de care contemporanii să nu-şi fi dat,
-
î ntr o măsură, seama. Maioreseu avea, î n sf î rşit, obiceiul

146
de a citi şi altora pagini din jurnal ; el lăsa chiar pe
Ana (a doua soţie) să transcrie cite o pagină ori ii dicta el
altele ; î n aceste condiţii nu putea să vadă î n î nsemnări
un document absolut intim , un tă inuitor al unei existenţe
primejdioase. S-ar putea obiecta, la acest ultim argument,
că Gide proceda la fel : î nsă Gide f ăcea literatură.

De oriunde am desprinde o pagin ă

din î nsemnări , ne izbeşte aglomera ţia de evenimente
şi ritmul trepidant, aproape insuportabil, al existenţei lui
Maiorescu. El este un om modern , hă rţ uit de prea multe
ocupaţii, dormind cî teva ore pe noapte, alergâ nd de la
tribunal la facultate şi de acolo la club, vă zî nd zilnic ne-
numă ra ţi prieteni literari şi politici, corectî nd seara textul
unui discurs rostit după masă , citind, primind, plecî nd
noaptea cu trenul î n provincie, unde a doua zi î n zori are
proces, telegrafiind dispoziţii, reţin â nd camere la hotel,
găsind timp de scurte vizite şi de scrisori , salvîndu se -
î ntr~o excursie de cî teva ore, nerefuzî nd pe nimeni, ni-
ciodată, folosind fiecare secund ă pentru un lucru ne-
cesar. Cî nd reflectează ? Cînd doarme ? Nu ştim. (11)
Puneţi î n locul trenului avionul şi în locul trăsurii
automobilul, imaginaţi-vă această existenţă î n decorul
de astăzi al unui mare oraş, şi veţi avea imaginea exactă
a infernului î n care trăieşte Maiorescu. De infernul
acesta el nu pare a avea cunoştin ţă deoî t î n rare clipe de
oboseală sau de revoltă :
„După serbarea anuală de ieri a «Junimii», am sim
ţit î ndată şi simt î ncă un gol care te duce la disperare^.
-
Şi imediat, cu graba unui î necat că ruia i se î ntinde o
punte, Maiorescu umple pagina cu proiecte de scris :
„Traducerea din Schopenhauer e î mbucură toare, dar
ceva insuficient pentru mine. Să scriu o Logică e datoria

147
 mea ca profesor ; să fi scris o Psihologie aş fi voit mereu.
M-a reţ inut greutatea firească de a explica pasiunile ;
cred că asta e imposibil î n starea actual ă a psihologiei.
Din contra , se poate da o Teorie a percep ţiei î n str î nsă
legă tură cu disputa nominaliştilor şi a reali ştilor (şi cu
logica lui Mill şi cu Max Miiller ), sau poate nu cu asta ,
ci trebuie tratat direct, fiindcă dezvoltarea istorică e şi
cea a bunului-simţ (...). (12)
Spaimă de nerealizare ? î ndoială de sine ? Cînd Duî~
liu Zamfirescu î l î nvinuieş te pe faţă de a lucra prea
pu ţin , Maiorescu se apă ră î n felul urmă tor :
„ Numai, vezi, domnule Duiliu, nu pot cu nici un chip
face mai mult decît fac, mi-ar lipsi literal timpul material .
Dă~ ţ i puţin seamă : mă scol de regulă dimineaţa la 5V2

—
şi lucrez î n iatac cu lampa aprinsă pină la 8, î n fiece
zi, apoi cafea , de la 9 IIV2 iar lucru , oameni (Carp,
Marghiloman, studenţi, transilvă neni, vizite), de la î
înainte sau procese , sau pregă tiri la cursul universitar,
care e frecventat de o lume nebună (pî nă î n coridor cu
uşa deschisă ), sara o dată pe să ptă m înă literatură, o dată
muzică, o dată club politic, de vr’o 2-3 ori cetire cu ne-
vastă-mea (termină m Carlyle, revoluţ. franc.).
Dar ce iese din acest lucru ?
Întîi cursul universitar. Mare lucru pentru mine. (...)
Al doilea. Am scos în anul acesta Aforismele Scho
penhauer î n nouă ediţie şi revizie. Mic lucru, dar
-
trebuia f ăcut... (...)
Al treilea o că rticică cu discursul meu asupra refor-
.
mei învăţă mmtului (...)
Al patrulea : Socec cere o nouă ediţie (a şasea ) a lui
Eminescu (...) ; noua ediţie a criticelor (...) corecturi peste
corecturi la tipografie.
Al cincilea : tot acum etc...“ (13)
De aici rezultă cu claritate un lucru : Maiorescu în
ţelegea altfel decît Duiliu Zamifirescu verbul „a lucra “
-.
Dar să mai cită m un fragment din aceeaşi lungă scri
soare :
-
„Această e ştiinţă , literatur ă, revizuire, scriere sau
rescriere , tipă ritură şi corectură
f ă ră repaos. (...)
— - -
î ntr una, Intr una,

148
 Dar va fi de folos ? Mai ştii ? Unii vor avea o impresie
de la curs, alţii din Critice , alţii din ideile asupra
instrucţiunii, al ţii din Schopenhauer, alţii din pledarea
Sturdza, alţii din ediţia Eminescu, alţii din Kotzebue... (...)
Dar şi eu aştept să se termine această prea mare marcă
de reeditări, pentru a face ceva nou dacă pot. Deocam
dată sî nt î mpleticit pe această roată de Ixion...“ (14)
-
Mentalitate culturală ? Intr-o măsură. Dar şi altceva :
prin a „lucra “, Maiorescu înţelege orice activitate — -
lite
ratură, gazetă rie, avocatură etc. — capabilă să ~i umple
timpul. Unii au vă zut numaidecâ t raţiunile economice ale
risipirii lui Maiorescu î n atî tea mă runte î ntreprinderi
practice (15). De altfel, Maiorescu î nsuşi invoca adesea
greutăţile materiale şi amintea un trist proverb : primum
.
vivere deinde philosophari Dar mai este o cauză cel
puţin tot aşa de importantă : Maiorescu are o fire socială
şi sociabilă prin excelenţă şi, probabil, sentimentul că
.
nu se poate realiza deeî t î n lume Ce va face un om ca
el î n singură tate ?
„A lucra" iată aşadar prilejul de a fi în necontenit
raport cu lumea, fiindcă Maiorescu vede î n orice
.
activitate acelaşi sens „socialu Limita personalităţii lui
Maiorescu nu este î n ea î nsăşi, ci î n prezenta Celorlalţi.
Polemistul, Oratorul, Profesorul , Criticul sî nt dependenţi
de un mediu sau de un public. Maiorescu nu e un ascet,
un creator solitar : el are nevoie de acest mediu , de acest
public. Nu se poate î ncuia î n cameră, oblonindu-şi ferea-
stra şi ascultî nd poemul rozătoarelor din pod , ca Emi-
nescu ; va că uta o scenă şi un public. Nimic din ce face
-
nu este „ reflexiv1* : tranziţia asupra Celorlal ţ i este condi
ţia cea dinţii. Ar fi greşit să se cread ă că totul nu este
deeî t nevoie de spectacol ; e vorba pur şi simplu de un
raport cu Ceilalţi.
Singură tatea î l î nspă im întă pe Maiorescu nu ca o idee,
ca o abstracţie : dar ca o curat ă imposibilitate de a se
realiza pe sine î n absen ţa Celorlalţi. Criticul, oratorul
îşi inventează publicul ; omul tră ieşte î n „familie“, î n
„societate“. Fă ră aceste prezen ţe limitative, personalitatea
lui s-ar dezagrega. Existenţa zilnică, aşa de agitată, aşa
de plină de evenimente nesemnificative , nu este, pentru

149
Maiorescu , un infern : dimpotrivă, singurul mod de a se
simţi El î nsuşi. Şi, î n acelaşi timp, un remediu împotriva
singură tăţii.
Maiorescu nu suportă singură tatea ; nici noaptea, cli-
matul ideal al singură tăţ ii. Se culcă t î rziu şi se scoal ă de-
vreme. Fiindcă noaptea e prielnică obsesiilor, fiindcă
noaptea nu poate face nimic î mpotriva singură tăţ ii care-1
asaltează. Iar î n singură tate el se simte slab şi umilit,
î ndoit de voca ţia şi de menirea lui. C î nd Ceilalţ i lipsesc,
Maiorescu se teme. Cel ălalt infern , al zilei, este aşteptat
ca o binefacere, ca o salvare de incertitudine. Primul
gest, diminea ţa, al acestui om terorizat de singură tate şi
de noapte este să consulte termometrul de la fereastră :
gest aproape simbolic, de iniţiere î n climatul f ă ră obsesii
al zilei. Maiorescu nu uită niciodată să încredin ţeze jur
nalului să u ceea ce a citit pe scala termometrului :
-
„1/13 iulie 1873. Cea mai mare ză puşeală. Termome-
trul meu la 8 diminea ţa 28°H. la umbră.
Luni 2/14 iulie 1873, termometrul la 5*/ 2 dimineaţa
16°R la umbră...“ (16)
Nu s-a î nţeles deeît cu greu că via ţa exterioară a lui
Maiorescu este o continu ă preocupare de Ceilalţi şi tre
buie interpretată ca un remediu contra singură tăţii care,
-
uneori, ca pe oricine, î l urmă reşte chiar şi î n mijlocul
Celorlal ţi :
„Eşti, n-ai î ncotro, prea singur şi veşnic redus numai
la tine î nsu ţi, cu toate că eşti cu toţi ceilalţ i şi î n mijlocul
lor chiara (17).
î nsă astfel de gxnduri sî nt rare : izbăvit de singură tate,
Maiorescu î ncearcă să ţin ă intact, î n jurul să u , cercul
protector al Celorlalţi. Totul este transformat î ntr-un
mijloc de a nu pierde imunitatea : nu numai discu ţiile,
că lă toriile, î ntî lnirile, avocatura , dar şi literatura, muzica,
lectura , pe care noi le g î ndim ca o expresie a fiin ţ ei noas-
tre intime. Maiorescu ar putea spune : niciodat ă, nicăieri ,
nici o clipă singur. Prezen ţ a, mai î nt î i fizică , materială
a Celorlal ţi transformată apoi î ntr-o trebuin ţă de ordin
sufletesc conduce spiritul lui Maiorescu permanent , ca
o busolă. Maiorescu nu avea deeî t 18 ani cî nd reţinea, în
î nsemnări, cuvintele lui Goethe (18) :

ISO
 „ Ni se duce tot cîştigul vieţii, cî nd nu ne putem î m
pă rtăşi altora, şi tocmai î n lucrurile cele mai delicate, la
-
care aşa de rar găseşti pă rtaşi , î i doreşti mai arzător.“
Aşadar, Maiorescu va vedea î n comunicarea g î ndurilor
celor mai intime un ideal şi va fi ră nit de indiferen ţă.
El leagă exaltarea spiritului de comunicare, ca de un fapt
necesar :
„Mite şi Wilhelm sunt aici. Am î ncercat muzică : cu
bucurie şi emoţiune nu consimt la asta nici unul, e ca o

—
povară. E nevoie să st ă ruiesc cu sila asupra acestui
lucru, altfel se î neacă. Le-am scos portrete egiptene â
peine , â peine le răsfoiesc. Am vrut să sap la flori
tima mea î ndeletnicire ce am cîştigat
ul
ei cască la asta,
-
î n curind se lasă de ea , nici unul nu pune m îna cu vioi-
ciune şi cu bucurie de crea ţ ie. Să le citesc poezii ori
altceva la aşa ceva nici nu vreau să mă î ncumet. La
fiecare dou ă sau trei zile cel mai t î rziu iau ceva de Goethe
-
sau Leopardi sau de vreun altul şi mi răcoresc iarăşi su
fletul, singur î nsă, la admirabila via ţă de vis a entuzias
--
.
mului estetic Albume şi tablouri stau o mulţime î n jur,
— nimeni nu pune mî na pe ele, şi mi-aduc aminte î ncă
de colecţia de vase de cristal de la alde Bardeîeben, pe
care au lăsat-o să stea at îţia ani nestudiată.
Ce se petrece dară î n aceste suflete ? Ce le umple ?
Ele nu produc nimic asta o conced. Dar nici măcar să
se lase pasiv să se apropie de ei lucrurile, să vadă murind
î n ei orice mişcare — asta e, oricum , de nepriceput la nişte
oameni aş a de inteligenţi.
Iat ă, scriu că rţi. Logica mea î naintează , al ă turi de
asta articole de critică , editarea lucră rilor anterioare con-
tinu ă la Bucureş ti. Nici unul nu î ntreabă de asta, nici
-
unul nu are dorinţa de a intra î mpreun ă cu mine î n viaţa
intelectual ă , de a se lăsa transportat de mine acolo, de a
simţi sufleteşte î mpreun ă cu mine.
A nă zuî spre ceva î mpreună cu al ţii şi a trăi suflete şte
î mpreună cu al ţii este un ideal irealizabil “ (19 )
Amă răciunea unei constată ri ca aceea de la sf î rşit, pe
care am subliniat-o î nadins, î l va fi împins pe Maiorescu
spre medita ţii psihologice : nu e de loc uimitor că el, cu
spiritul de exactitate care-1 caracteriza, a î ncercat î n mai
multe rî nduri să-şi pună î ntrebă rile acestea î ntr-un mod

15 Î
mai „ş tiinţific". Una din lucră rile de adolescen ţă era con -
sacrată „ prieteniei", definită ca reciprocitate, ca tr ă ire
împreună. ( 20) In 1885 Maiorescu î ncepe dintr-o dată să
se intereseze de hipnotism. Faptul ar fi putut trece drept
o bizarerie dacă n-ar fi avut precedentul de mai sus.
Hipnotismul — scrie Maiorescu î nsuşi (21)
„drum experimental pentru adevă ruri psihologice", cu
este un
alte cuvinte un mod de a se cunoaşte pe sine şi pe alţii,

hipnotism
—
de a lansa, impun î ndu -şi voin ţa celorlalţi, un apel la
„oolaborare". „De 22 de ani mă rturiseşte Maiorescu
unuia din cercetă torii contemporani ai fenomenelor de
m-am silit cu tot dinadinsul, î n continuu
studiu şi prelegeri de psihologie, să ies din î nfundă tura
î n care de secole stă această, propriu vorbind î ncă neexis-
tentă, ştiin ţă, prin insuficienta aşa-zisa observare de sine
lăuntrică." El nu vede nici o solu ţie teoretică ( nici n-a
scris vreodată psihologia visată î ncă din tinereţe), ci doar
una practică : prin hipnotism. Psihologia se î nf ăţişează
lui Maiorescu nu ca un studiu abstract, ci ca un mij-
loc concret de influen ţare a Celorlal ţi , de atragere a lor
î n acel cerc pe care Maiorescu îl ţ ine necontenit î nchis
î n juru-i. Toate î ncercă rile sale de a explica pa -
siunile — au tins că tre transformarea acestor for ţe ira-
ţ ionale ce să lăşuiesc î n noi î n forţe ascultă toare, edu-
cabile.

E momentul să analiză m mai î n-

deaproape î n ţelesul concret pe care-1 d ă Maiorescu Celor -
-
lal ţi. E vorba de familie şi de „ rela ţiile omeneşti", î n ge
neral, interpretate nu î n sensul propriu , imediat, al cuvin-
telor, ci ca structuri tipice ale „societăţii" maioresciene.
FAMILIA
Cea mai profundă zguduire pe care a tră it-o Maiorescu
a fost una familială . Nu e locul, aici, de a intra î n amă -
152
 nuntele biografice al dramei. Voiam doar să explică m
mai bine „filozofia" lui Maiorescu în raporturile cu femeile,
pentru care a şi fost ironizat, şi care a dat naştere la
destule interpretă ri. Cei mai mulţi l-au bă nuit de uşu-
rin ţă, şi e de mirare că nu s-a scris î ncă o biografie
erotică a lui Maiorescu, aşa cum s-au scris atîtea des
pre Goethe. A avut, se ştie, un proces scandalos, î n primii
-
ani ai instală rii la Iaşi , denun ţat de legături nepermise
-cu o guvernantă cocoşată şi complexată (29) ; nici mai t î r-
ziu n-a fost iertat de insinuă ri de aceeaşi natură, iar
-
divor ţ ul de prima soţie a provocat iritaţie. El î nsuşi n a
tăgăduit niciodată plăcerea de a fi î n companii feminine
şi, î n 1858, copia î n î nsemnări această reflecţie a Otiliei
din romanul lui Goethe :
„Întîlnirea cu femeile î n societate este elementul bu
nelor moravuri" (23).
-
Dar să privim lucrurile mai adine. Familia ră m î ne
pentru Maiorescu î ntî ia î ntruchipare a „societăţii", de
care nu se poate lipsi. Era oarecum normal ca el să fie
legat de familie : asupra membrilor familiei Maiorescu,
poate exercita f ă ră efort presiunea personalităţii sale , ei
•sint cei mai docili, cei mai uşor de men ţinut î ntr-o so-
lidaritate intimă. î nsemnările zilnice ne oferă numeroase
exemple pentru „via ţa de familie" a lui Maiorescu. Clara
şi apoi Ana Rosetti sî nt prezenţe nelipsite î n existen ţa
socială a criticului. Clara face onorurile salonului (24)
sau , ca şi Ana mai apoi, î l asistă la cursuri. Scaunul
Anei Rosetti era totdeauna rezervat î n primul rî nd al
amfiteatrului, cum îşi amintesc mulţi dintre studenţii
.
lui Maiorescu Serile, „familia" Maiorescu face lecturi,
ascultă muzică. In î nsemnări se află transcrise de mina
Anei unele r î nduri ; î ntre scrisori, cî teva au fost copiate
de ea. Cei din ţii prieteni literari şi politici ai lui Maio
rescu au fost Clara şi Ana. Puţine evenimente vor lă sa,
-
de aceea, î n sufletul acestui om neobiş nuit să ră mlnă
singur urme at î t de dureroase ca despărţirea de Clara.
Poate că scenele relatate î n jurnal sî nt adesea, după gus-
tul nostru , „ melodramatice" şi greu de pus î n legă tură cu
sobrietatea obişnuită a lui Maiorescu : dar false cu totul
nu pot fi. Maiorescu nu joacă tragedia desperării : el este
desperat, dacă nu din cauza Clarei ca persoană, cu sigu-

153
ranţă din cauza ideii pe care ea a reprezentat-o î n sistemul
lui de valori. Se observă foarte bine că sufletul lui *

Maiorescu este locul unui conflict î ntre decepţ ie şi impo-

sibilitatea de a consimţi la divorţ. Vor fi fost şi motive de
alt ordin , nici vorbă ; î n primul î r nd scrupulul moral de
a nu-şi lăsa soţia şi fiica f ă ră mijloacele de subzistenţă
necesare tulbura necontenit pe Maiorescu. Fapt e că
Maiorescu accept ă cu greutate ideea despă rţirii. Temerile
lui se î ndreptăţesc : cî nd despă rţirea este inevitabilă*
Maiorescu se vecie dintr-o dată smuls din centrul magic
al cercului care-1 proteja, expus singurătăţii lui deznă
d ă jduite. Drama lui nu e, î n primul r î nd , una erotică : ar
-
fi f ă cut fa ţă î ntî mplă rilor cu mai multă senină tate. Refa-
cerea că minului la un timp aşa de scurt după divor ţ (şi
sî nt indicii că int î rzierea î n pronun ţarea sentinţei î l agasa,,
tocmai fiindcă voia să se recă să torească) ( 25) nu are altă
explica ţie decît aceeaşi team ă de singurătate ; dragostea^
-
pentru Ana Rosetti nu l ar fi î mpins spre un al doilea ma-
riaj, atî t de curînd după eşecul celui dint î i, dacă Maio-
rescu n-ar fi vă zut î n familie şi altceva decî t institu ţia so-
cială ca atare. Iar despre respectarea conven ţiilor nu
poate fi vorba, ca un motiv esenţial, căci Maiorescu nu
pare a pune preţ pe conven ţ ii, avî nd (ca şi Goethe), cum
ne vom da seama î ndată, pă reri precise î n această privinţă.
-
Graba de a şi reface familia trebuie legat ă şi de tonul pa-
tetic al î nsemnă rilor din jurnal î n anii î n care primul că-
min se destr ă ma lent. Acest jurnal al despă r ţirii de Clara
este cu mult mai zguduitor decî t jurnalul despă rţirii de
o femeie pe care n-o iubim. Maiorescu are nervii slabi
şi pl î nge î n hohote, î n mai multe rî nduri. Teatru ? Ar
trebui să ni se spună pentru cine juca teatru Maiorescu ^

Sinceritatea este î n afar ă de discu ţie ;

„ De casa mea mi s-a ur î t de moarte. (...) î n fundul
sufletului mi-e groază de existenţa mea zilnică. Sî nt î nsă
mai aproape de soluţie. Dacă advocatura merge aşa mai
departe, pot economisi un mic capital pentru soţie şi
fiică. Asta e datoria mea . După aceea însă n-aş mai vrea
să exist. Nu mai pot“. (26 )
Despă r ţirea nu aducea libertatea normală , ci deznă-
.
dejdea Nici un probabil sentiment de vinovăţie fa ţă de
Clara, care amenin ţa cu gesturi nesăbuite, nici neliniş-

154
tea şi tortura sufletească a acestui timp nu pot justifica
î ndeajuns sf ărimarea echilibrului moral al lui Maiorescu.
El e urmărit de gî ndul sinuciderii şi are un vis pe care-I
relatează î n amă nunte. (27) Drama familială are şi acest
sens mai general de destră mare a mediului protector :
teama de singură tate este la Maiorescu cu mult mai
puternică decit toate celelalte sentimente. Ea este „insu-
portabila stare sufletească ££ (28).
Alt sector al î nsemnărilor ne î ngă duie să lărgim î n ţe-
lesul familiei, pentru Maiorescu. E vorba de acela care

de la î nceput
—
priveşte pe Emilia Humpel. Ceea ce ne atrage atenţia
î n jurnal, î n coresponden ţă
-
este acelaşi
ton „fals £ £ pe care l am găsit î n î nsemnă rile referitoare
la sf ă rimarea căsniciei. Pe seama lui se cade să punem
interpretarea pe care a dat-o cî ndva Perpessicius raportu-
rilor dintre frate şi sor ă. (29) Pentru Maiorescu, Emilia
este , încă din adolescenţă, prietena cea mai apropiată :
ea ţine locul pă rin ţilor, a că ror tutelă adolescentul o re-
fuză , ea este î nt î ia lui familie acceptată. Dacă se poate
vorbi de o nuanţă incestuoasă î n rela ţ iile lor, ea se da
torează „limbaj uluit £ lui Maiorescu : incestul este virtual,
-
sora fiind gî ndită ca soţie de către tî nărul care construieşte
î n jurul ei o alt ă familie decît aceea naturală (a pă rin-
ţ ilor) şi î n care el nu se mai comportă ca ţiu ( î n fond,
tocmai dependen ţ a filială îi era de nesuportat ), ci ca
bărbat ; este familia care prevesteşte viitorul că min. Acest
incest virtual este de urmă rit mai ales în paginile de ti-
nereţe ale î nsemnărilor . In 1858 citim, de exemplu, urmă -
toarele rinduri referitoare la o „explicaţie^ şi la o „ î mpă-
care£ £ intre Titu şi Emilia, şi care trebuie să fi avut o
importan ţă excepţională pentru am î ndoi de vreme ce în-
tr-o scrisoare din 1886 Maiorescu face aluzie la ea şi se
iscăleşte greşind doar î n privinţa anului, „ vechiul Titu
din a. 1857££ (30). Tonul este î nainte de toate frapant :
„î n sf î rşit, în sf î rşit ! A fost o seară dumnezeiască.
Ne-am lă murit î n sf î rşit deplin cu Emilia. Eu am plîns
mult, ea, şi mai mult. Erau î ncă lucruri nelă murite î n-
tre noi ; de toate am vorbit. (...) Puteam noi oare mai
î nainte să ne lă murim aşa de deplin ? Acum î nsă ne am -
lă murit cu totul , cu totul. Şi mai ales cî nd i-am spus

155
(şi aşa era î ntr-adevă r) că numai d î nsa ş i cu Lohner mă
mai ţin î n viaţă.
“
Dar nu numai tonul. Imediat după aceste exaltate
r î nduri, Maiorescu scrie :
„ Ca amintire a zilei de azi, am să traduc î n româ-
neşte Nachbarskinder a lui Goethe care se potriveşte aş a
-
de â propos şi să i o dedic.“
Poate că am fi trecut pe lingă această intenţie, dacă
-
n am fi î nt î lnit, î ntr-un articol (31), povestirea, î ntr-o
cu totul altă ordine de idei, a nuvelei lui Goethe. Ea
face parte din Afinit ăţile elective şi are urmă torul cu -
prins : un bă iat şi o fată , pe care părin ţii lor î i hă răzi -
seră, de mici, unul altuia , nu se pot totuşi î nţelege şi
se despart, fiecare f ăcî ndu-şi viaţa lui. Regăsindu se, -
după mulţi ani , î ntr-o î mprejurare dramatică, ei îşi dau
seama că sînt legaţi printr-o iubire mistică şi ră m î n
î mpreună, cu bucurie. Maiorescu se gî ndea să dedice
Emiliei nuvela „care se potriveşte aşa de â propos“ ! In
tr-adevă r, tulbură tor ! Şi mai tulburător este că scriso-
-
rile că tre Emilia care au atras atenţia lui Perpessicius
din 24 iunie 1878 şi din 1/13 iulie 1878 ca şi altele,
cum ar fi aceea din 19/31 octombrie 1883, sînt exact
din timpul cină despăr ţirea de Clara pare lui Maiorescu
inevitabil ă. ( 32) Tonul din 1858 e regă sit , deodat ă , tocmai
.
acum Coincidenţă ? Nu e de crezut, că ci este acelaşi ton
disperat şi patetic, pe care l-am remarcat î n toate î n
semnările referitoare la drama familială. Merită să ne
-
oprim cî teva clipe asupra scrisorii din 1883, care e şi
mai pu ţin cunoscută (33) :
„Preastimată soră,
Ne scriem des, î n ultimul timp, ceea ce este un semn
-
bun. In scrisoarea mea dinainte, ţi am spus de toate
şi despre politică (pentru mine importantă ). Pe tine te
—
interesează î nsă durerile proprii , î ncepi scrisoarea cu
« dragă prietene» şi o î nchei cu o ironie asupra «liniştei
mele totale şi î nţelepte».
Da, dragă prietenă (eu nu socot ch îar o ironie aceste
cuvinte), că ci unde aş ajunge, dacă n-aş avea această î n-
ţeleaptă linişte !
Cu tine î nsă nu pot, nici nu vreau să discut î n această
privin ţă. Ţ i-am spus adesea că , pentru o discu ţie folo -
156
 sitoare î ntre noi, ne trebuie mai î ntU o via ţă comuna
cu zile lini ştite , mai multe luni, ca să am timp a l ăsa
să treacă prin m î na ta spiritual ă rarele boabe de tran-
dafiri din cununa de trandafiri şi spini a sufletului meu,
pînă cî nd m ă vei cunoaşte iarăşi spiritual (subl. mea
— N. M.). Tu pe mine, şi nu eu pe tine. Căci eu te cu-
nosc destul de bine, ca să n-am niciodată ne î ncredere
î n tine. Tu î nsă ai mereu ne î ncredere î n mine — cî nd
bă nuind că-mi bat joc, cî nd că te privesc de sus ; ceea
ce, de obicei, e un păcat al influen ţei femeilor prusace.
Eu î nsă de mult socotesc aceste bă nuieli cu totul nejus-
tificate , fiind totdeauna neî ntemeiate.
Eu nu ştiu sigur dacă aceasta e o î nclinare deosebită
a femeilor, sau numai a sufletului tă u ascuns — ca să
nu sim ţi anumite stă ri reale sufleteşti ale mele, lipsite
de orice bănuial ă , ci să ţi se pară simulate.
Un fapt real f ă ră î ndoială este, spre exemplu , res-
pectul meu nemă rginit pentru tine ; despre un dispreţ
fa ţă de tine, nici vorbă ; şi toate bă nuielile tale ner -
voase sunt (după pă rerea mea) î nchipuiri bolnă vicioase.
Dar, fie zis, la ce folos o corespondentă aşa de tă-
ioasă ? Mai bine să aşteptăm o experienţă î ndestul ă
toare (subl. mea N . M .).“
-
Prin urmare, Maiorescu propunea din nou o „ expli -
ca ţie“ ca aceea din 1858 ! Scrisorile din 1878 ră măseseră
f ă ră r ăspuns : Emilia nu d ăduse curs rugă minţii de a se
despă rţ i de Humpel şi de a veni la Bucureşti. Disperă rii
cu care Maiorescu î i scrisese î n 1878 („Dragă Emilie,
cî t farmec cuprinde vorba : Tu as ma seule pensăe. Si
c’est comme cela , alors, je t’ai il faut que tu sache une
chose : je ne te lâche plus etc.“) îi ia locul acum resemna-

— —
rea. In golul pe care-1 lăsase sf ăr î marea legăturii cu Clara
(34)
în 1878 era vorba î ntî ia oară explicit de divorţ
Maiorescu sperase o clipă să pună amintirea „fami-
liei din 1858. El nu se gî ndea atunci la Ana Rosetti.
In 1883, ştie, în faţa refuzului Emiliei, că n-are nici o
şansă. E vorba, acum , doar de putinţa unei clarificări
ce ar readuce armonia risipită dintre frate şi soră, idee
ce pare a-1 preocupa, din moment ce, zece ani mai t î rziu,
scrie Emiliei î n aceiaşi termeni (35) :

157
 „Emilio, Emilio, ni se duce via ţa şi cele şase luni de
explicare mutuală n-o să se mai î ntî mple.
“
Cam tot acum dovad ă că problema unor raporturi
de „ prietenie intelectuală ^ dintre frate şi soră î l urmă -
rea — compune o fantezie î n franţ uzeşte în care perso
najul principal spune aceste cuvinte av î nd î n vedere pe
-
sora lui :
„Je ne connais rien de plus decisif pour l’intelligence
de l’homme que Tamitie d’un femme vraiment superi-
eure ; elle m-avait hubitue â ne voir Ies choses que par
son prisme delicat et â chercher pour toutes mes pen-
sees le complement necessaire dans le coeur d’une
femme.“ (36 )
Rolul pe care femeile l-au jucat totdeauna î n viaţa
lui Maiorescu nu mai este de natură să ne mire. El nu
era un Don Juan vulgar, avind un suflet cu mult mai
complicat şi pun î nd î n raporturile erotice o nuan ţă in-
telectuală. In aceasta nu intra nici un fel de mistificare.
„Nutrit cu lectura lui Goethe şi om cu suflet complex,
căuta f ă ră ipocrizie experien ţa sentimentală ^, observă
G. Călinescu. ( 37) Nu avea î nsă nici respectul stupid al
.
burghezului pentru raporturile matrimoniale Familţa î n-
semna, ştim acum cu certitudine, pentru el , o formă
superioară de convieţ uire, f ă ră să implice stricta legali-
tate. Nu s-a gră bit să se î nsoare a doua oară decî t fi-
indcă avea nevoie de un echilibru. Dacă Emilia ar fi
venit la Bucureş ti î n 1878, acest echilibru s-ar fi con -
-
stituit, probabil, î n afara unei noi căsnicii ! încă din ado
lescenţă, el se ar ă ta entuziasmat de „genialele Afinităţi
elective“ (38) ale lui Goethe. Cinevfa a avut curiozitatea
să urmă rească î n roman pasajele la care se referă î n -
semnă rile lui Maiorescu, şi constată rile sî nt interesante.
(39) Maiorescu remarcă, de exemplu, „al patrulea pasaj“
din capitqlul treisprezece, î n care Goethe £nf ăţiş/ează
(după autorul citat ) „delicata şi î nţelegă toarea ezitare a
Charlottei — cea de a doua eroină a romanului — de a
interveni şi opri realizarea afinităţilor elective ce î nce -
puseră să lege pe soţul ei de Otilia, pentru că ea î n-
însăşi trăia o stare de spirit asemă nă toarei Se poate î n
chipui că cine preţ uieşte afinităţile mai mult decît uni-
-
rea prin lege nu poate vedea î n „familie^ o instituţie
158
 convenţională Maiorescu citind de t î nă r pe Goethe, va
ii î ncercat mai tî rziu să tră iască după modelul indicat
-
de acesta. El s a inspirat adesea de la principiul afinită-
ţii. Cî nd, î n 1864, a avut faimosul proces, deşi, e foarte
posibil să nu fi fost nimic la mijloc observă iarăşi
Călinescu totuşi Maiorescu nu se arată scandalizat de
scandal..." Şi mai pu ţin va fi afectat de ecourile defavo-
rabile ale divorţului de Clara, iar î n 1878, î n plină com-
plicaţie familială, î ntreprinde cu Mite Kremnitz, „î nsă
Mite singură e mereu cea ce mă atrage mai mult". (40)
o lungă călătorie î n străină tate. Dorin ţa de comunicare
şi de realizare a afinităţilor se dovedeşte din nou mai
.
tare decî t convenţiile E. Lovinescu a numit această că-
-
lă torie „aproape o că lă torie de nuntă". Intr adevăr, Maio-
xescu e î n că utarea unei „familii", şi una din scrisorile,
cercetate de Perpessicius, că tre Emilia datează chiar din
-
ziua plecării cu Mite la Viena ! Cititorul Afinităţilor elec
tive gî ndea la fel de liber ca şi Goethe !
Ar fi tot aşa de fals î nsă să vedem î n atitudinea lui
Maiorescu numai frivolitatea. Ducî nd pî nă la ultimele
consecinţe schiţa lui de psihologie, G. Călinescu notează
-
spiritul rural, î n erotică , al lui Maiorescu, preţ uirea fe
meii ca valoare practică : „Femeia reprezintă pentru el
o avere mobilă, o piesa de inventar casnic care trebuie
mereu să fie utilă fenomenal". Lucrul e discutabil sau,
în orice caz, nu e interpretat destul de subtil. Putem să
ne rezumă m acum ideea noastră. Maiorescu vede femeia
în semnifica ţia etimologică a cuvîntului : familia. Desi -
gur, o familie care e altceva decî t aceea consfin ţită prin
lege. Familie vrea să zică pentru el un mediu anumit,
un cerc social, cel dint îi şi cel mai firesc. Femeia -
familie este iubită, prietenă, confesor, auditor. Ca per
sonajul lui Camil Petrescu, Maiorescu nu socoteşte ridi-
-
col să citească nevestei filozofie î n pat, şi î nsemnările
reţin lecturile comune din Carlyle sau din Spencer. Fe-
meia se cade să aibă at î ta complexitate intelectuală î n-
ot să î nţeleagă. Nu-i vorbă că ea ar fi egală cu bărbatul :
Maiorescu susţinea contrariul şi şi-a atras chiar supă-
rarea Sofiei Nădejde pentru această indelicateţe. Femeia
trebuie să ştie doar să asculte , e utilă ca o prezen ţă, î n
iraport cu care bă rbatul devine EL Este pentru Maio -
159
 rescu , simbolul Celorlal ţi. Cî teodată rolul ei devine chiar
esen ţial :
„La 4 V2 ră m îi singur cu Anicu ţa ..., discută m o ju-
mă tate de oră... Anicuţa, cu ochii plî nşi şi desperată de
intrarea posibilă î n minister. Combină m mijloace de a
o evita f ă ră a periclita importantul moment.. (41)
Totul depinde de cum citim astfel de lucruri : ne putem
gî ndi la conu Leonida instruind-o pe Efimiţa de avanta-
jele regimului democratic, după cum putem lua î n serios
vocaţia pentru familie a lui Maiorescu. Scena î n sine
conţine am î ndouă posibilităţile. G. Călinescu, de exemplu,
preferă să situeze drama casnică a lui Maiorescu pe te
renul neobositei lui disponibilităţ i erotice, comprim î nd-o
-
astfel :
„Motivele reale de despă r ţire î ntre critic şi Clă rchen
nu sunt uşor de stabilit. Alecsandri, cu oroarea meta-
fizicului, pretindea că Schopenhauer detracase creierul
lui Maiorescu. î n orice caz, acesta se plictisise şi din cauza
geloziei (care î nsă , cum se vede, era foarte î ndreptăţită ),
şi din motive de ordin estetic. Clă rchen era suferind ă,
şi î n 1882 suportă la Londra o opera ţie. In drum spre
ţară, surprinzî nd-o î mbrăcî ndu-se, Maiorescu ră mase
foarte «decepţionat». Dimpotrivă, Anna Eosetti, cu care
dinainte î ntreţinea raporturi extrem de afectuoase, era
« î ncî ntă toarea Anette», care, î n treacă t fie zis, nou ă ni
se pare anguloasă , cu nasul acut. Era î nsă o femeie de
lume, cu rela ţii î n lumea mare, î mbună tăţind considerabil
societatea omului politie.“
Maiorescu ar fi fost aş adar minat şi de tactul de a şi
.
îmbună tăţi societatea politică î n treacă t fie zis, el a
-
tratat cu umor iritarea prietenilor şi chiar a reginei,
după divor ţ, ceea ce ne poate determina să vedem altfel
ambiţiile lui. Pe scurt, divorţul, zise Că linescu, e dus la
capă t „cu cea mai rece decizie", căci Maiorescu se plicti
sise şi voia senzaţii noi, gă sind î n Anette exact persoana
-
trebuitoare calculelor lui. Să recunoaş tem că lectura e
valabilă. î n ce ne priveşte, noi vedem în „femeia“ lu î
Maiorescu familia, şi î n atitudinea criticului mai mult
decî t interesul erotic sau material. El caută î n familie
primul refugiu contra singură tăţii, izgonit de „ neroada
-
mea imposibilitate de a mă bucura singur“, cum notează
160
 .
undeva Familia e o formă de societate : şi ea se iden -
tifică, totdeauna, cu o femeie. Această femeie î n jurul
că reia , ca în jurul unui nucleu fundamental, se consti-
tuie noţiunea de familie, este sora, soţia sau o iubită î n-
tî mplă toare, Emilia, Clara sau Mite. Ceea ce contează
pentru Maiorescu este să poată identifica î n această fe -
meie concretă „societatea", să o poată gî ndi ca pe o ma
nifestare a Celorlal ţi, spre a se izbă vi prin prezen ţa ei
-
de singură tatea insuportabil ă .
„ RELAŢIILE OMENEŞTI"
Dar ce se cuprinde î n noţiunea de Ceilal ţi, dacă lă
să m la o parte familia ? Ce î nţeles d ă Maiorescu „ re-
-
la ţ iilor omeneşti" î n general ?
-
Ceilal ţ i sî nt prietenii, reali sau numai posibili. Nici
odată, duşmanii. Universul se compune pentru Maiorescu
din prieteni ( î n sens categorial) : restul lumii nu are
formă, identitate, este indiferent. Maiorescu va că uta să-şi
extindă acest univers, dar mai ales să- l păstreze î ntreg,
statornic. Două atitudini ne atrag numaidecî t aten ţ ia la
Maiorescu : devotamentul şi ră zbunarea. Nici una nu se
exercită asupra indiferenţilor, asupra „duşmanilor" ; sem -
-
nifica ţia lor adevă rată trebuie s o că ută m î nă untrul cer-
cului de prieteni, ele sî nt rela ţiile fundamentale cu Cei-
lalţi. „ Duşmanii", intrî nd în clasa indiferen ţilor, nu se
supun acţiunii devotamentului sau ră zbunării. î ncă de la
Theresianum, adolescentul se î nconjurase de un astfel de
cerc, separ î nd din lumea cea mare şi indiferentă o lume
proprie, ca un fel de expresie a voin ţei lui sau, mai bine
spus, a devotamentului lui. Fiindcă devotamentul este
principiul constructor al universului tipic maiorescian
-
pe care l am numit Ceilalţ i, Fa ţă de prietenii literari şi
politici, Maiorescu arată acelaş i devotament ca, odini-
oar ă , faţă de colegii din camerata de la Theresianum .
Nimic nu s-a schimbat, î n afara numelui ş i v î rstei Celor -
lalţi. Acum ei se numesc Eminescu , Creangă , Caragiale,
Slavici, Duiliu Zamfirescu , Xenopol şi sî nt „ junimişti" *

Biografia tuturor „ junimiştilor " trebuie să con ţ ină acest

capitol ; rela ţiile cu Maiorescu. Pentru junimişti, Maio-
rescu face totul. De n-ar fi decxt exemplul devotamentu -
lui pentru Eminescu, şi î ncă ar fi de ajuns. Lucrul impor -
161
tant este că Maiorescu nu se lasă solicitat, nu aşteapt ă :
face totdeauna î nt î iul pas. Devotamentul lui este nemă r -
ginit Casa î i stă deschisă oricui , oricî nd ; prietenii sî nt
invita ţi la masă , in excursii , î n călă torii peste hotare.
C î nd Eminescu suferă cel dinţ ii atac al bolii, doamna
Slavici , la care poetul locuieşte, dă de veste lui Maiorescu.
Maiorescu este punctul de interferen ţă : de la el află
teribila veste Caragiale. î n toată tragedia poetului, Ma-
iorescu nu doar s-a purtat admirabil, dar a fost răs-
punză tor de totul, de amă nuntele internă rii şi ale î ntre-
ţinerii bolnavului. La baza orică rei măsuri practice stă
o acţiune a lui Maiorescu. „ Nu uita totuşi două lucruri
— scrie el Emiliei î n aceeaşi epistolă din 1883 mai
î nt î i, eu l-am vă zut adeseori ; la mine a avut î nt î iul acces ;
toată grija lui eu, numai eu am avut-o şi numai eu am
pus-o la cale. Nimeni altul nu s-a interesat de el nici
familia şi nici cei mai apropia ţ i prieteni ai săi. Cine
susţ ine altfel face o nedreptate. î n al doilea r î nd ...“ Nu
voi î nmul ţ i exemplele , ele sî nt prea bine cunoscute. Cum
se explică î nsă contest ă rile , Ia fel de vehemente uneori,
ale acestui devotament ieş it din comun ? N. Petraşcu nu
uită, î n Biografia mea, nici o î mprejurare î n care Maio-
rescu este capricios, injust, r ă zbună tor sau meschin. Al ţii
i-au reproşat devotamentul ca pe o ipocrizie sau ca pe
un neomenesc egoism :
„Cald şi frig nu i-a fost nimă nui lingă d î nsul, va scrie
N. Iorga. Şi-a salvat opera, singura oper ă : iluzia su
perbă ce voia să deie despre sine î nsuşi“(42).
-
Adevă rul este că Maiorescu nu ştia sâ ierte. Căci el
nu era capabil numai de devotament, dar şi de ră zbunare.
Spiritul de grup al lui Maiorescu î ntrece cu mult nor-
malul, aşa cum devotamentul să u nu este unul normal.
Cine „tr ă da “ grupul literar şi politic era repudiat ime-
diat. Polemicile lui Maiorescu sî nt ironice şi senine : cele
cî teva lucruri scrise î nsă împotriva foştilor prieteni sî nt
groaznice. Pe Urechiă , pe Hasdeu, pe Macedonski î i pri-
meşte la „Junimea“ î n ciuda conflictelor anterioare ; ei
sî nt „duşmanii “ adică indiferenţi. Pe Caragiale după
Două note , a refuzat să-l mai vadă vreodată , deşi acesta
ar fi f ăcut mai t î rziu î ncercă ri de reapropiere. (43) Lui
-
G. Panu i a compus teribilul portret din Istorie. Au sim-

162
ţit, direct, r ă ceala sau „ persecu ţ ia ' iui Maiorescu at îţia :
4

Xenopol, Duiliu Zamfirescu. î n toate cazurile este de sem-

nalat dramatismul rupturii. Cine va scrie prima adevă-
rată biografie a lui Maiorescu va trebui să reflecteze la
transformarea lentă sau subită a celui mai profund de-
votament î n cea mai nestinsă ură. Maiorescu nu pedepsea
-
astfel decî t pe cei care 1 pă răseau , pe cei care lăsau un
loc gol î n cercul Celorlalţi.
Despă r ţirea de Duiliu Zamfirescu este cea mai eloc-
ventă. Vechiul junimist se î ndepă rtase de Maiorescu ; o
tră dare era ală turarea lui de N. Petraşcu şi de grupul care
scotea Literatură şi artă rom ână ; o tră dare era discur-
sul de recepţie cim 1909. Cî nd , î n 1913, Maiorescu î l sus-
pend ă din funcţ ie cu oarecare grabă , neî n ţelegerea lor
data de cîţiva ani şi momente critice mai fuseseră. O ju-
decat ă superficială ar î nvinovăţ i pe Maiorescu . El şi este
vinovat, din punctul de vedere al lui Duiliu Zamfirescu
sau din al nostru , care analiză m obiectiv rela ţiile dintre
ei ; nu şi din punctul lui de vedere, că ci se sim ţea tră dat.
O lectură a ultimelor scrisori schimbate de ei arată toat ă
î ncordarea şi suferinţa. Duiliu Zamfirescu provocase la
duel pe colonelul Stratilat, acela a că rui declaraţie deter-
minase pe Maiorescu să ia măsura ş tiut ă , dar colonelul
nu primise provocarea , zicî nd , î n faţa martorilor, că e
o ne î n ţelegere şi că el „ nu bă nuieşte cî tuş i de pu ţ in sen-
timentele patriotice ale d -lui Zamfirescu ^. La 16/ 29 au-
gust 1913, Duiliu Zamfirescu trimite „ domnului prim-
ministru ^ copia procesului-verbal al „duelului^ şi o scri -
soare care se sf î rşeşte aşa :
„ Acum , cî nd pacea s-a î ntors pentru toată lumea, poate
ar fi drept să se î ntoarcă şi pentru mine. Sunt 6 să pt ă -
m î ni de cî nd nu dorm.
Am onoare a solicita favoarea unui răspuns telegra-
fic, adresat la Odobeş ti , unde plec astă zi .
-
Primiţ i, vă rog, domnule prim ministru , î ncredin ţa-
rea prea î naltei mele consideraţiuni. u
Maiorescu î nsemnează pe margine : „Răspuns telegr.
Duiliu Zamfirescu , ministru plenipoten ţiar. Odobeş ti.
î n urma procesului-verbal al martorilor, de la 15 aug.,
ce mi l-a ţi comunicat, consider î nd î nchis incidentul pen-
tru care a ţi cerut punerea î n disponibilitate, am propus

163
 M.-S. E. decretul pentru reintegrarea d-voastră ca de
legat î n Comisiunea Dună reană pe ziua de 20 august.
-
Maiorescu.44 Patru zile mai tî rziu, soseşte o telegramă
de răspuns :
-
„Excelenţei sale d ~lui Titu Maiorescu. Rog pe exce-
len ţa-voastră să primească expresiunea gratitudinii mele
pentru răspunsul telegrafic ce a binevoit a-mi da.“
Maiorescu î nsemnează din nou î n colţ : „Primit ă
miercuri 21 august/ 3 septembrie 1913“ (44).
Cu aceste protocolare r î nduri şi cu o scrisoare a lui
Duiliu Zamfirescu din aceeaşi lună referitoare 1a amă-
nunte f ă ră importanţă ale reintegră rii, se î ncheie trei-
zeci de ani de prietenie şi de coresponden ţă . Lucrul are
de ce să ne tulbure î n implacabila lui ză d ă rnicie. In totul,
atitudinea lui Maiorescu ră m î ne de o mare cruzime :
omul capabil să ia asupră-şi, cu at î ta dezinteresare, răs-
punderea î ngrijirii lui Eminescu, pune capă t prieteniei cu
Duiliu Zamfirescu intr-un mod brutal şi f ă ră milă .
Fiindcă Maiorescu nu ştia să ierte pe cei care-1 pă ră -
seau . El nu se putea lipsi de prieteni, aşa cum alţ ii nu
se pot lipsi de dragoste, de bă utură sau de opium. î n 1881
î i scria lui Jacob Negruzzi aceste semnificative vorbe
(45) :
„Întî i relaţiile omeneş ti, apoi literatura, î n al trei-
lea r î nd politica —
teşti ale subscrisului;44
aşa merge scara intereselor sufle-

Curioasă scară ! Ea arată limpede ce sî nt pentru Maio-

rescu „ rela ţiile omeneşti*4 : nu numai ocupî nd primul
loc, dar aflate pe acelaşi plan cu literatura şi politica.
î n scrisoarea către Duiliu Zamfirescu , din care am
citat, Maiorescu pă rea a se scuza de puţ ina activitate
literar ă prin multele ocupaţii şi rela ţ ii : G. Călinescu l-a
î nvinuit aproape pe fa ţă de „ mondenitate 44. Monden î nsă ,
î n î n ţelesul strict, Maiorescu nu este, fiindcă el nu frec-
venta „societatea bună“ decî t î n limita obliga ţ iilor şi a
polite ţii. Sî nt, ce-i drept, mai ales î n î nsemnările din
tinereţ e unele ecouri ale plăcerii lui Maiorescu de a fi
î n raporturi cu lumea î naltă, dar ceea ce contează cu ade-
vă rat , pentru el, totdeauna, este „societatea^ pe care şi o-
creează singur , nu societatea care i se oferă, ca un mediu
exterior . S-ar putea afla î n aceasta şi răspunsul la alte

164
 î ntrebă ri. Devotat şi ră zbună tor, Maiorescu nu este decî t
î n raportul cu Ceilalţi, cu membrii cercului î n mijlocul
că ruia există. Societatea aceasta nu este pur şi simplu
societatea indiferentă , cadrul : este societatea pe care
Maiorescu o construieşte el î nsuşi şi pe care o apără de
dezintegrare. Familia nu fusese dec î t chipul imediat al
acestei societăţ i, reducerea ei la scară. Iat-o acum aşa
cum se î nf ăţişează de fapt : ca un cerc î nchis, condus de
legi nescrise. Devotamentul şi ră zbunarea sînt mijloa-
cele de a ţine intact acest cerc. Nimeni nu putea călca î n
afara lui f ă ră primejdie. Este cercul magic care apă ră
pe Maiorescu de singură tate.
Spre a nu ră m î ne abstract, acest cerc trebuie să aibă
un loc de a se constitui, şi acest loc este „salonul" unde
se adună „Junimea" bucureşteană.
Despre casa din Trei Ierarhi, unde (alternativ cu casa
lui Pogor ) se î nt î lneşte prima „Junime" ieşeană de după
1S64, n u avem prea multe date. Dar despre „salonul"
din strada Mercur vorbeşte Maiorescu î nsuşi î n î nsem -
nări (ceea ce denotă că abia acum are conştiinţa locului ),
după cum vorbesc şi alţii. (46) Acest salon nu s-a con -
stituit deodată şi, venind î n aprilie 1874 la Bucureşti, Ma-
iorescu peregrinează î n că utarea unui domiciliu potrivit
pî nă î n ianuarie 1879, cî nd se stabileşte î n „casa isto -
rică" din strada Mercur , cum zice E. Lovinescu descriind
avatarurile acestea. ( 47)
î ntre salonul maiorescian ş i acela, aproape contem-
poran, al lui Macedonski sî nt unele diferenţe semnifica-
tive. Macedonski e obsedat de pompă exterioară : stă
pe un ton pretenţios şi ridicol, de unde oficiază . Şi
Maiorescu oficiază. Dar el nu are nevoie să se î nal ţe
pe un tron spre a i se recunoaş te rolul. Populează odaia
de primire cu busturi de filozofi şi urmă reşte să realizeze
un interior cî t mai „intelectual". Fineţe nu este, din acest
punct de vedere, la Maiorescu , mul ţ umit cu simulacre
şi copii , iar lipsa de accent pus pe decor arat ă că nu este
ia mijloc estetismul lui Macedonski, ci o utilitate evi-
dent ă. Dacă salonul lui Macedonski este artificial, al lui
Maiorescu este funcţ ional. î nsă şi Macedonski şi Maio-
rescu există prin „salonul" lor, care nu este un simplu
cadru , ci un loc : „societatea" se identifică cu acest loc

165
privilegiat şi se defineşte prin el . Cu timpul, Maiorescu
se va obişnui cu aceast ă idee şi se va refugia in „camera
busturilor “ ori de cite ori, î n nopţi de nesomn , va voi să
se pună la ad ă post de singur ă tate. Salonul este un sim-
bol spa ţial pentru Ceilalţi :
„Eu neputind dormi , am cetit pî n ă pe la 2, apoi, voind
să adorm , m-a apucat o curioasă neliniş te... Am trebuit
să mă scol din pat şi să fumez î n odaia busturilor pî nă
pe la 3 ore“ ( 48 ).
Al doilea loc al rela ţ iilor lui Maiorescu cu Ceilal ţi
este unul paradoxal : căl ătoria. Paradoxal, fiindcă o că-
lă torie reprezintă tocmai o schimbare a locului, o eva-
dare din obişnuinţe, din noi î nş ine, aşadar nu un loc anu -
mit , ci fuga de orice loc. Dar că lă toria maioresciană este ,
cu adevă rat, un loc, fiindcă este un mijloc de a reface
cercul Celorlal ţi. In caleidoscopul peisajelor exterioare
sc cade să vedem for ţa centripetă care ţine acest cerc
î nchis.
Î nsemnările zilnice abund ă î n note de că lă torie ;
c î teva jurnale de că l ă torie , la care Maiorescu se refer ă
adesea, s-au pierdut. G, Că linescu găseşte explica ţia frec-
ventelor că lă torii şi excursii maioresciene î ntr-un mime-
tism : burghezul Maiorescu î mprumută obiceiul de a că-
lă tori de Ia boieri ca Alecsandri sau Ghica. „ Au aceste tur-
neuri vreo semnifica ţie interioară ? se î ntreabă mai de-
parte autorul Poeziei «realelor » ( 49). Nu prea se pare,
Maiorescu cumulează date geografice. Nu se vede nică-
-
ieri vreun semn că l au î mbogăţit priveliş tea de la Capul
Nord sau viziunea canalurilor veneţiene. Maiorescu nu ş tie
să spună fiindcă nu vede. Cî t ă deosebire de pild ă
fa ţă de E. Lovinescu , un om mult mai fin senzorial , care
st ă î n cursul anului aproape nemişcat pe un scaun , î năl-
ţat cu c î teva reviste , iar vara merge tot acasă la el , Ia
Fă lticeni, pentru ca foarte rar să se repeadă la Paris.
Şi totuşi, Lovinescu are sensul Parisului. Un om interior
merge numai la Toledo, sau numai la Siena, sau numai
la Marea Nordului , cultivî nd un climat dominant şi ex-
presiv. G. Ibră ileanu şedea numai la Iaşi ş i numai intr- un
cartier al laş ului, de unde explora cu imagina ţia şi prin
că rţi restul lumii." î nsă Maiorescu tocmai un „om inte-
rior" nu este. Călă toria nu reprezint ă pentru el un mij-

166
Ioc de a se regăsi î ntr-un peisaj specific, ci unul de a fugi
de sine î n indiferen ţ a orică rui peisaj. Intr-asta se revelă
eterna lui teamă de singur ă tate. In că l ătorie, Maiorescu
pleacă î nsoţit. El este şi un om modern pentru care călă-
toria a devenit o obişnuin ţă şi o necesitate. Alecsandri
de fapt stă tea mai cu plăcere la Mirceşti decxt mergea
la Paris, că ci avea oroare de incomodităţile călă toriei.
Alecsandri, ca Lovinescu sau Ibră ileanu , este un „om*
vechi “. Lui Maiorescu , dimpotrivă, că lă toria ii prieşte. î n
schimbarea repede a peisajului extern află un leac
pentru fixitatea peisajului intern. Călătoria nu -1 modi-
,
fică şi nu-1 î mbogăţ eşte : suspend ă amină singurătatea.
Maiorescu suferă de statul pe loc ca de un spleen,
fiindcă nimic nu e mai vulnerabil prezen ţ ei singură tăţii
decî t statul pe loc. El are despre că lă torie î n ţelegerea
de mai t î rziu a lui Mihai Ralea :
„Via ţa noastră profesionalizată implacabil de un meca-
nism zilnic, ştrangulat ă î n toate veleităţile şi pornirile
ei de spontaneitate , persecutate de un zeu al omogeni-
tăţ ii care urăşte relieful, variaţia şi surpriza , se scurge
asemenea ei î nseşi pe o curbă de moarte şi î ndobitocire,
f ă ră liman posibil. (...) Ne r ă m î ne astfel că lă toria ca su-
premă re î nnoire. (... ) Pu ţini sunt aceia î nsă care se pot
re î nnoi. Cei mai mulţ i urm ă resc, î n călă torii imposibile,
visul nebun de a fugi de propria lor umbră. Un g î nd
obsedant, mortal î i î ntovă r ăşeşte pretutindeni. Ei fug du
c î nd cu ei, f ă ră voia lor, viermele care-i roade. Oraş e,
-
palace-hoteluri , transatlantice , oameni, fluvii , constela -
ţ ii , sarcofage şi fructe exotice , toate aduc aminte de ace-
laşi lucru, toate se transformă î ntr-o feerie ternă şi mo-
nocromă ca universul explicat prin acelaşi element î n
sistemul unui metafizician simplist î ntr-o halucina ţie
planetar ă ale că rei decoruri Ie formează inevitabil şi
fatal tot gî nduriie de acasă , nedespă rţita noastră neu -
rastenie.
Şi totuşi , că lă toria ne m î ntuieşte de multe ori. Ea e
unicul remediu pentru un suflet î ncă nu complet nau-
fragiata
Un astfel de om, care nu se reî nnoieşte că lă torind
fiindcă nu vede î n că lă torie un mod de a cunoaşte şi
de a se cunoaşte, ci o suspendare a neurasteniei , este şi

167
Maiorescu. El nu reţine amă nunte fiindcă e interesat de
călătorie ca pură mişcare ; dacă ar privi î n ochiul magic al
unui caleidoscop, ar realiza aceeaşi uitare provizorie de
sine. Că lă toria este, î n spa ţiu, ceea ce este existen ţa di-
urnă, in timp ; un mecanism perfect, ale că rui roţi din
ţate ne macină singur ă tatea ; un fel de exorcism.
-

„Luni 12/24 aug. Milan . Nu pot dormi

de la 2 ore, cetesc... şi la 4 ZU mă scol
şi scriu aceste...14 ( Ins. zilnIII , p, 349.)

Legă tura aceasta î ntre spa ţ iul şi

timpul care-1 protejează pe Maiorescu împotriva singur ă-
tăţii poate fi observată cu toată claritatea î nlr~ o î mpreju-
rare anumită. î n 1890, Maiorescu î ntreprinde o, mai de-
mult pl ă nuită, că lă torie la Cap Nord. Aici, unde ziua du -
rează şase luni , unde noaptea este, î n tot acest răstimp,
la fel de transparentă ca şi ziua , Maiorescu este uimit şi
fericit şi expediază î n ţară telegrame copilă reş ti, care
sună , toate, cam î n acest fel :
„Splendide soleil de minuit au Cap Nord .“
El simte intuitiv că a pă truns î ntr ~o geografie privi-
legiat ă, î ntr-un timp ideal, care nu cunoaşte noaptea.
Capul Nord nu e numai un punct pe hartă, un loc, ci
intersecţia miraculoasă a acelui spa ţiu şi a acelui timp
dinafara graniţelor singură tăţii că tre care Maiorescu a
-
tins mereu. C ăl ătoria n a mai sf î rşit , de data aceasta ,
- -
î ntr un loc : ci î ntr un timp.
Nostalgia acestui timp ideal f ă ră noapte, î n care sin -
gură tatea este anulată , a avut-o Maiorescu dintotdeauna.
Frica de singură tate s-a transformat Ia el î ntr-o frică
obscur ă de timpul î n care singură tatea este de obicei
puternică : somnul . Insomnia cronică de care sufer ă

168
Maiorescu se explică prin refuzul şi al acestui ultim
subterfugiu prin care singură tatea î ncearcă a-1 lua î n
st ă pî nirea ei : va smulge somnului ore , minute, secunde ,
-
culclndu se după miezul nopţii ş i scul î ndu-se la cinci
sau şase (50) din dorinţa inconştientă ş i obsedantă de a
nu ră m î ne niciodată singur.
î n astfel de nopţ i a descoperit Maiorescu o călătorie
-
capabilă să 1 conducă , de cite ori ar voi , î n timpul ideal
de la Capul Nord : jurnalul . Că lă torie infinit repetabilă
şi remediu permanent contra singură tăţ ii, exorcism defi-
nitiv, î nsemnările zilnice sî nt scrise mai ales noaptea ,
cî nd toate celelalte mijloace de protec ţie s-au epuizat ;
Maiorescu gă seş te prin ele mijlocul de a reface, oricî nd
are nevoie de el, cercul Celorlalţi. E de ajuns să scrie ,
pentru ca o î ntreagă lume să se nască din propriul nume.
î nsemnările conţin prezen ţa nominală a Celorlal ţi :
„ Nu pot dormi de la 2 ore, cetesc Memoiren Mark
gră jin Bayreuth şi la 43/ 4 mă scol, aprind electricitatea
-
î n salonaş (3 lă mpi) şi scriu aceste cu balconul deschis. u
Jurnalul conjură singură tatea d î nd nume tuturor
acelor lucruri care o pot alunga, este un succedaneu
artificial al Celorlalţ i. Sî ntem uimi ţi de ariditatea unor
pagini , că ută m un sens acestei „ vieţi “ transcrise parcă
literal : sensul este tocmai coinciden ţa jurnalului cu
existen ţ a. De la cincisprezece la şaptezeci şi şapte de ani,
via ţa lui Maiorescu are un dublu (chiar dacă el nu ~şi d ă
seama decî t mai tî rziu de aceasta ) , se reconstituie
noapte de noapte î n paginile jurnalului ca-ntr-o
oglind ă . Jurnalul nu modifică, nu comentează, nu rein-
ventează viaţa : o nume şte. Cu alte vorbe, el este via ţă,
invocată î n numele lucrurilor , ale oamenilor , ale intim-
plă rilor, ale gesturilor , ale cuvintelor. Pentru noi această
că lă torie este, adesea , f ă r ă sens, ca şi cum am vrea să
vedem Europa î n paginile unui Baedeker . Pentru Maio-
rescu , ceea ce are importan ţă este de a opune nopţ ii
şi solitudinii foile î nnegrite de litere ale î nsemnărilor ,
prezen ţa nominală a Celorlal ţi, la fel de puternică şi de
vie ca semnele magice pe care filozofii creştini din
evul mediu le î ncrustau pe pragul camerei spre a se
pune la ad ă post de diavol . Diavolul de care se apă ră
Maiorescu se numeşte Singură tate.

169
 o

Consultată adesea, ca document , co-

responden ţ a lui Maiorescu nu v ă deş te talent epistolar î n
î nţelesul propriu : autorul nu stă ruie î n amă nunte, nu
evocă , nu , ,compune “ cu plăcere, ca, de exemplu, Duiliu
Zamfirescu. Except î nd scrisorile de afaceri, celelalte au
caracter intim sau amical. Unele sî nt, î n genul lor, veri-
tabile modele şi au fost semnalate ca atare. Este cazul,
î ntre acestea din urmă, al unei scrisori că tre Duiliu Zam -
firescu din 1890 de o ironie subţire şi mult mai naturală
decî t aceea a autorului Vie ţii la ţ ară, care denotă o
î ntreagă art ă de a trata banalităţi f ă r ă banalitate (51) :
„Şi acum un minut de respira ţie şi zece minute ( î na-
inte de a mă sechestra clien ţii ) pentru a~ţi scrie aceste
r î nduri de răspuns la buna d -tale scrisoare datată «Roma,
ianuariu 1890» f ă r ă zi î Omul fericit n-are calendar.
—
î ncep cu ce ai sf î rşit d -ta in cauda venenum
cu Î nsur ă toarea d -tale. îţi mai aduci aminte cu ce sme-
—
renie perfid ă mi-o scrii ?
«Eu î mi pare că mă-nsor»...
îţi pare ? In lumea aceasta vizionară toate sunt pă reri.
Dar î n fine : dacă îţi pare d-tale, trebuie să ne pară şi
nouă , şi nouă ne pare chiar foarte bine, că ci
rea noastră —
— după pă re-
aceasta îţi lipsea, şi de abia de acum înainte
ai să î ncepi a deveni om î ntreg. Cu inima d-tale cald ă , ai
suferit î ndoit de izolarea de la Roma. Fie ca o soart ă
bl înd ă să-ţ i dea î n mintea şi î n inima viitoarei d - tale
soţ ii o corespondenţă adecuat ă pentru că ldura gî ndirilor
ş i simţirilor d -tale.
î n această speran ţă te rugă m să salu ţi din partea noas-
tră pe domnişoara Henrieta (deocamdată î ncă ) Allieri şi
Quod Ronum Felix Faustumque !“
Interesul unor astfel de scrisori intime provine din
caracterul lor spontan şi franc : este î n ele un Maio-
rescu î n acelaşi timp delicat şi prevenitor, ironic şi
tandru , detaşat şi afectuos. Timbrul inefabil răm î ne cu
neputin ţă de analizat , şi trebuie să ne mă rginim a cita.
Excepţ ionale sî nt aproape toate scrisorile adresate lui

170
Eminescu. î n ianuarie 1874 poetul e î ndrumat î n termeni
de o delicate ţe neasemuită să facă un doctorat î n
Germania (52) :
„ Cum stai cu doctoratul de filozofie ? îl faci la Berlin ?
Nu vreai mai bine să -l faci altundeva ? Se- n ţ elege, nu-
mai î n caz cî nd nu vei avea î ncă pentru Berlin trieniul
cerut, de care la alte universităţi mai mici ai fi dispensat.
Fă bine, răspunde- mi la aceste î ntrebă ri adresî nd
scrisoarea la Iaşi. (...)
Te rog să nu vezi î n aceast ă î ntrebare mai mult
decî t cuprinde, î n privinţa realiză rii practice. (...) î n orice
caz, î nsă, te rog să vezi şi î n aceast ă î ntrebare un semn
de atenţiune şi de considerare, ce o avem toţ i cei din
cercul nostru pentru d-ta ; asemenea cuvinte ar fi de
prisos pentru al ţii, că ci ei ar sim ţi de la sine ceea ce
se cuprinde î n ele ; dar pesimiştii de felul d-tale tre-
buie, poate, să fie din c î nd î n cî nd deş tepta ţi din visul
prea concentrat al microcosmosului lor interior şi î ndrep-
ta ţi î n atenţ ia lor spre legă turile intime ce-i uneşte (sic)
cu nouele î ncercă ri de viaţă î n patria comună.“
După dou ă luni , Maiorescu revine î ntr- o scrisoare î n
care lipsitului de voinţă poet i se pune cu toată lim -
pezimea chestiunea necesităţii doctoratului (53) :
„î n î n ţelegere cu prieteni de aici, trebuie totuşi să
te rog din nou să -ţi iai mai î ntî i doctoratul. Numirile
pe care le fac trebuie să fie perfect corecte. Adevă rat
că titlul de doctor nu spune aproape nimic, totuşi
î nsemnează mai mult decî t lipsa lui. î n ziua c î nd î mi
vei anunţa titlul d-tale de doctor, vei fi numit pentru
un an profesor suplinitor de filozofie la Universitatea
din Iaşi ; iar după acest răstimp va trebui să te pre-
zin ţi la concurs. “
î n timpul bolii lui Eminescu , Maiorescu lu î nd totul
asupră-i, scrisorile lui sî nt documentele cele mai zgudu-
itoare ale tragediei. Or î nduite cap la cap, ele ar con-
stitui probabil nu numai povestirea fidelă a ultimilor
ani din via ţa poetului, dar cea mai î nalt ă dovad ă a devo-
tamentului lui Maiorescu . Cî teva din aceste scrisori sî nt

171
adresate lui Eminescu î nsuşi. Desigur , nici una nu e
mai ad î ncă şi mai frumoasă, î n gravitatea ei nepref ăcut ă ,
mai omenească f ă r ă banal sentimentalism şi mai cutre-
mură toare f ă ră ieftin patetism decî t aceea din 1884, pe
care E. Lovinescu a citat-o de cî te ori a avut prilejul,
cu netocit entuziasm ( 54) :
„Iubite domnule Eminescu,
Şi scrisoarea d -tale că tre mine şi scrisoarea de mai
nainte că tre Chibici le-am citit cu familia mea şi toţi
amicii d-tale cu o nespusă bucurie. Că ci ne-a fost
dovada sigur ă despre deplina d-tale î nsă nă toşire. Nu te
mira că-ţi vorbesc mai î nt î i de bucurie, deşi am î ndouă
scrisorile sunt triste şi concepute sub un fel de «depri-
mare a moralului», cum ar zice galomanii noştri. Că ci
eu cred că tristeţea d-tale e trecă toare şi desigur ne î nte-
meiat ă, pentru noi ră m î ne dar bucuria curat ă.(... )
De vreai să ş tii cu ce mijloace eşti susţ inut deocam-
dat ă ? Bine, Domnule Eminescu , suntem noi aş a stră ini
unii de alţ ii ? Nu ş tii d-ta iubirea ş i ( dacă-mi dai voie
să î ntrebuinţez cuv î ntul exact, deşi este mai tare ) admi-
ra ţ ia adeseori entuziastă ce o am şi eu şi tot cercul
nostru literar pentru d-ta, pentru poeziile d-tale, pentru
toat ă lucrarea d-tale literar ă şi politică ? Dar a fost o
adevă rată exploziune de iubire cu care noi toţ i , prietenii
d-tale (şi numai aceş tia) am contribuit pentru pu ţ inele
trebuin ţe materiale ce le reclama situa ţia . Şi n-ai fi f ă cut
si d-ta tot aşa din multul-puţinul ce l-ai fi avut cî nd
ar fi fost vorba de orice amic, necum de un amic de
valoarea d -tale ?
Acum trebuie să mai ştii că volumul de poesii ce ţi
l-a publicat Socec, după î ndemnul meu , î n decembrie
anul trecut, a avut cel mai mare succes, aşa î ncî t Socec
stă î ncă uimit . In aceste 7 să ptă m î ni de la apariţ iunea
lui s-au v î ndut 700 de exemplare ; o mie este toată
ediţia , şi de pe acum trebuie să te g î ndeşti la edi ţia
a doua , care va fi reclamat ă pe la toamnă ş i î n care
vei putea face toate î ndreptă rile ce le crezi de trebuin ţă.
Poesiile d-tale sî nt ast ă zi cetite de toate cocoanele, de
la Palat p î nă la mahala la Tirchileş ti, ş i la î ntoarcere

172
 in ţară te vei trezi cel mai popolar scriitor al Româ niei.
<
'Was ich mir dafor Koofe \ » Aşa cam este, dar tot nu
este ră u, cî nd te sim ţi primit cu at î ta iubire de com -
patrioţii tă i.
-
Aş adar , fii f ă ră grijă , redobî ndeş te ţi acea filozofie
impersonală ce o aveai î ntotdeauna, adaugă-i ceva veselie
şi petrece î n excursia prin frumoasa Italie şi, la î ntoar-
cere, mai î ncălzeşte-ne mintea şi inima cu o rază din
geniul d ~tale poetic, care este şi va ră m î ne cea mai
î naltă î ncorporare a inteligen ţ ei româ ne.
“
O judecare globală a corespondenţei lui Maiorescu nu
se poate să nu pună scrisorile î n legă tură cu jurnalul :
dacă î n î nsemnări zilnice descoperim ciornele unora din
scrisori, î n coresponden ţă descoperim , adesea , reluarea
unor pagini din jurnal. î ntreaga călă torie la Capul Nord ,
de exemplu , va fi repovestită lui Duiliu Zamfirescu , şi
următorul pasaj ne atrage numaidecî t luarea-aminte (55) :
„Pe lî ngă toate impresiile extraordinare ale acestei
călă torii, cea mai curioasă este lipsa totală de î ntuneric
in această epocă a anului.
Deja la Christiania ne-am trezit î n prima sară sur-
prinşi că, uit î ndu-mă pe uliţă î n lumină de amurg, am
vă zut bine pe un orologiu de biserică 11 ore. Dar apoi
de la Drontheim î ncolo nu mai e deosebire de zi şi
noapte , ş i ai Ia î nceput oarecare greutate să ~ ţi aduci
aminte, cî nd te culci şi cî nd te scoli. Ai sta vecinie
treaz şi te~ai enerva peste m ăsură / 4
Tot restul scrisorii este la fel de ,,plat ca şi î nsem
“ -
nările. „Icoanele“ zugr ă vite nu au nici o plasticitate, nici
mă car „arta “ pe care o pune Duiliu Zamfirescu î n ale
sale. Ca şi cum ar bă nui insuficien ţa, Maiorescu se
opreşte şi exclamă : „Dar destul, n-am să fac un articol
descriptiv !“ De ce nu ? Fiindcă scrisorile nu sî nt adesea
decî t o altă modalitate de a conjura, ca şi jumalulf
.
singur ătatea Nici unele, nici celălalt nu au valoare de
literatură : a numi lucrurile, via ţa, oamenii , cuvintele
este mai pu ţin decî t a le crea din nou , mai puţin chiar
decî t a le evoca , dar de ajuns pentru a ţ ine la distan ţă
singură tatea.

173
 f>

Toată luma pare convinsă de va-

loarea Aforismelor ; pu ţini le-au cercetat mai îndeaproape
(56 ), şi nimeni nu s-a î ntrebat ce reprezint ă ele pentru
Maiorescu : o operă de sine st ă tă toare sau cristalizări no-
rocoase ale unor idei, f ă ră unitate interioară ? Maiorescu
le-a publicat î ntî i î n Convorbiri ş i, din 1892, î ntr ~ o anex ă
a edi ţ iilor succesive de Critice. Numă rul acestor „cî teva
aforisme", după titlul ce li se va da î n ediţia de la Mi
nerva din 1908 şi, apoi , î n toate celelalte, trece cu pu ţin
-
de patruzeci (57 ). Dar cineva oare ar găsi î n aceasta o
distracţ ie utilă ar putea să desprind ă din opera criticului
ş i alte fraze cu caracter aforistic opera ţia nu este cu
totul absurdă cit ă vreme aforismele cunoscute au , multe ,
aceeaşi provenien ţă. Şi , pe urmă, dacă am compara aforis-
mele — să le spunem autentice cu acelea apocrife,
„descoperite 44 de George Juvara (58) am observa numai-
decî t î nrudirea stilistică :
„ Ai un singur bloc de marmură : dacă î l î ntre-
buin ţ ezi pentru o figură caricat ă, de unde să mai poţi
sculpta o Minervă ?“

„Apa a trecut, pietrele au ră mas, şi din piatră î n

piatră păşeşte adevă rul spre viitorul să u nemă rginit. 4.

„ Nu cite idei felurite ai adunat î n memoria ta este

lucrul cei mai important, ci importantă este legă tura
dintre idei / 4

„ Noi prin noi î nşine trebuie să ne î ndreptăm / 4

„ Pedagogia e lăsarea pe al doilea plan a avantajelor

personale / 4

174
 „ Graniţa î ntre cer şi pă m î nt e o linie matematică
infinit de subţire. Dar numai un pas mai sus e î ncă
cer ; un pas mai jos e deja pă m î nt. Intre am î ndoi aceş ti
mici paşi este deosebirea ca de la cer la pă m î nt . Tot
astfel î n politică şi î n morală.44
Un al treilea argument priveş te „confuzia 4* pe care
Maiorescu î nsuşi o f ă cea î ntre aforismul propriu-zis şi
frazele memorabile ce se pot scoate din orice operă.
Jurnalul mai ales cel din adolescen ţă — e plin de
astfel de fraze ale lui Goethe , Jean Paul şi al ţii. Cele
mai multe numai cu greu ar putea fi socotite nişte
aforisme, î n orice caz autorii lor nu le gî ndiseră ca
atare. Ce că uta Maiorescu î n ele ? î ntrebarea e impor-
tant ă fiindcă ne-ar putea lă muri asupra caracterului pe
care-1 dădea el aforismelor proprii. E sigur că Maiorescu
nu le reţ inea fiindcă-i revelau pe Goethe sau pe Jean
Paul , ci pentru că simţ ea î n ele un sens general, po-
trivit cu ceea ce el î nsuşi g î ndea. O î nsemnare din mai
1858 este revelatoare ( nu e singura, fireşte) : „Din cores-
ponden ţ a lui Goethe (...) trebuie să-mi transcriu urmă-
toarele pasagii ca adeverite de mine şi asupra mea (59) .
Dar pun î nd problema aşa, num ă rul aforismelor lui “
Maiorescu devine cu neputin ţă de stabilit. El nu vedea
î n aforism, ca La Rochefoucauld , un gen că ruia să i
se consacre şi, chiar dacă transforma succesiv forma ,
caracterul de î ntî mplare e mai puternic dee î t acela de
conştiinţă artistică. Cu atî t mai pu ţ in urma exemplul
lui Schopenhauer : aşa-numitele Aforisme ale lui Scho-
penhauer sî nt î n realitate o carte de filozofie practică ,
o eudemonologie. Filozoful german trăgea nişte consecinţe
morale din principiul filozofiei sale , elimin î nd metafizica
transcendentă. Aforismele lui Maiorescu sî nt o „ a cincea
esenţă a operei 44 : „Opera istorică şi polemică a criticului
redusă la a cincea esen ţă 44, constat ă Că linescu (60 ). Defi-
ni ţia trebuie numai superficial corectată. Aforismele
maioresciene nu pornesc at î t din opera istorică şi pole-
mică , cît din aceea filozofică şi morală. Aforismele poli-
tice sî nt rare şi oarecum conven ţionale :

175
 „Guvernele cad prin aceleaşi mijloace prin care au
ajuns la putere.w

„ Nu există prieteni î n politică, există numai prieteni

politici /4

„ Nu e nimic mai primejdios decî t a î ntemeia o

formă statornică pe simţ iri trecă toare / 4 (61) .
Nici aspectul polemic dintr-o parte a operei nu trece
î n aforisme, pe care, de altfel, Călinescu le găseşte „sobre ,
de un joc de cuvinte şi de idei amar, dar imperceptibil 44.
Tematic, aforismele sî nt, î n marea lor majoritate, consi-
deraţiuni morale (62). Desigur, cuvî ntul se cade luat î n
sensul cel mai larg : „filozofia 44 lui Maiorescu este mereu
practică, merg î nd pină la (ce-i drept, rar) recomandarea
direct ă :
„Păzeş te-te a doua zi după succes 44 .

„Păstrează-ţi emo ţ iunile pentru lucrurile ce le merit ă / 4

Scriind istoria dintr -un unghi moral şi pun înd un at î t
de mare temei pe psihologie ca mijloc de a cunoaşte
pe oameni ş i de a ~i modifica, Maiorescu nu putea să
nu caute î n Aforisme un lucru asemă nător. Autorul
Aforismelor va fi, aşadar, î nainte de toate un moralist ,

î ncă î nainte de a cifi pe Schopenhauer , ştiuse să se folo-

sească de observa ţiile altora asupra sufletului omenesc
spre a ~şi forma o pă i ere. î n Jurnal vom întîlni, copiate
cu mult ă grijă, pagini din diferi ţ i autori ( mai ales î n
adolescen ţă ). C î nd Maiorescu î ncepe a medita la sine
î nsuşi , el nu are la î ndem î nă altă oglindă dec î t pe aceea
pe care i-o ofereau lecturile. Aşa se şi explică graba
cu care găseşte pretutindeni maxime, vorbe bune de
ţ inut minte. Cele dint î i observa ţ ii de cititor ale adoles-
centului nu sî nt critice, ci morale. Literatura este, deo-
camdată, pentru el un mod de a cunoaş te sufletul ome-
nesc. Primele aforisme ale lui Maiorescu sî nt, probabil ,
rezultatul confruntă rii cu pă rerile despre om ale autorilor
citiţi . Transcriind din Jean Paul î n î nsemnări, t î nă rul

176
de optsprezece ani va ad ă uga la un moment dat şi citeva
rî nduri „ de la mine“ sau „de mine 46, cum nu uită să
men ţioneze. (63). Nu f ă ră un oarecare orgoliu , va î ndrepta
tot atunci pe Goethe : „Goethe zice că omul se carac-
terizează mai ales prin ceea ce găseşte că e vrednic de
r îs. Se î nşală : omul se caracterizează tocmai prin ceea
ce socoteşte că e vrednic de pl î ns.66
Pentru cine ră sfoieş te ultimele î nsemnări ale adoles-
centului, aflat î n pragul î ncheierii ş colii, un lucru este
evident : reflecţiile sî nt urmarea unui proces de trans-
formare morală , un î nceput al conştiin ţei acestei trans -
formări. Primele aforisme ale lui Maiorescu au
ş i extrasele din lecturi
— —
rolul precis de a limpezi
ca
conş tiin ţ a. T î nă rul se formează observî ndu-se şi se
observă form î ndu-se. î n materia Jurnalului , extrasul de
lectur ă, medita ţia personală (aforismul ) şi î ntrebă rile
nemijlocite se amestecă inextricabil :
„Am citit scrisorile lui Lessing. O, ce om ! Multe din
cele spuse de el parcă sî nt tocmai din g î ndul meu ; î n
multe parcă m-am recunoscut pe mine.
Gleim
« Pulberea de că r ţ i
— zice el î ntr-o scrisoare că tre
, pulberea de că r ţ i mă enervează din ce î n ce
mai mult, şi î n cur î nd nervii mei nu vor mai fi de loc
capabili de anume vibra ţii fine. î nsă , cu toate astea,
nu voi uita niciodată că am sim ţit odinioară ceea ce
nu mai simt acum. Fiindcă mie mi s-au tocit sim ţ urile ,
nu voi fi niciodat ă nedrept că tre cei care n-au ajuns
î ncă î n starea asta ; nu voi dispreţul nici un sim ţ, fiindcă
eu , din nefericire, l-am pierdut.»
Avut-am eu vreodat ă un sentiment ? Pot fi senti-
mentele m ăsurate cu cotul ? Se mă reşte sau se micşo-
rează sentimentul cu micşorarea sau mă rirea ra ţ iunii ?
De schimbat , m-am schimbat ; asta e sigur. Oare î n mai
bine ? Poate pentru al ţ ii ; dar pentru mine ?“ (64).
Exemplele se pot î nmul ţi. Dar să mergem mai departe.
Valoarea de î ndreptar moral practic a Aforismelor nu
mai are, mai t î rziu , exact acelaş i în ţ eles, ele nu mai sî nt
amestecate cu existenţa , ca la î nceput, devenind tot mai
des simple reflecţ iuni intelectuale. Detaşarea aceasta nu
le mută însă dintr- o dată î ntr-un plan pur speculativ,
filozofic. Maiorescu n-a tradus din Schopenhauer Lumea

177
 ca voinţă şi reprezentare, ci Aforismele asupra î nţ elep
ciunii î n viaţă, fiindcă , pentru el, nu numai psihologia
-
era un mod de a interveni direct asupra oamenilor, î n
loc să fie o ştiin ţă pur ă, dar chiar filozofia era o medi-
ta ţie foarte apropiată de aceea morală. Filozof î nd , Maio-
rescu nu-şi pune problemele generale ale vieţii ş i ale
morţii, ale universului şi ale g î ndirii : ci problemele
concrete ale existen ţei sociale şi individuale. Cele mai
multe aforisme sî nt urmarea acestui mod de a î n ţelege
reflecţia asupra omului, ale că rui ră d ă cini le-am putut
descoperi pî nă şi î ntr-o carte de filozofie curat ă ca Eini ~
ges Philosophische sau î n tratarea problemelor propriu-
zise de filozofie din Cursuri .
Ce idei se desfac din morala maioresciană cuprinsă
in aforisme ?
Cele mai uşor vizibile sî nt acelea de echilibru , armonie,
modera ţ ie. Fă r ă s ă fie recomandate direct , ele se pot
deduce din teza foarte maioresciană a că ii de mijloc, a
respingerii extremelor :
„Soarta nu vrea extreme. Din chiar mijlocul
ră ului se naş te reacţiunea spre bine, şi gerul cel mai
greu zugr ă veşte pe fereastr ă flori de primă vară.“
De aici, şi relativitatea noţiunilor morale :
„Tot ce e folositor poate fi şi strică cios ; e
numai chestie de măsură. De altminteri, dacă n ar putea fi
strică cios, n-ar putea fi nici folositori
De aici, şi iluzia unei compensa ţ ii ideale, care ar
acţiona ca un regulator al armoniei universale :
„Omul ră u se pierde prin partea sa cea bun ă , omul
bun
— prin partea sa cea rea “.
Aproape toate aforismele cu caracter nemijlocit de
recomandare sî nt negative şi restrictive :
„ Nu cere de la pî r î u cuprinderea mă rii, nici de la deal
cuprinderea muntelui. In î nţelesul celor mari st ă şi î n ţe-
lesul celor mici, dar niciodat ă dimpotrivă.“

„Este lipsă de dreaptă cugetare cî nd cineva , pentru a se

justifica de o faptă, arată cauza care a produs-o. Fireşte

178
că tot ce se î nt î mplă î n lume are o cauză. Dar a o explica
nu va să zică a se justifica.44
In esenţa ei, morala lui Maiorescu este bizuită pe
.
măsură şi cumpă tare Ţinî ndu-se departe de extreme,
Maiorescu fugea de risc, de aventură , de exces. î n ţelep-
ciunea lui este, ca şi a lui Schopenhauer, de a nu cere
prea mult dacă vrei să fii fericit : „Că ci mijlocul cel
mai bun pentru a nu deveni prea nefericit , zice Scho-
penhauer, este : să nu ceri a deveni prea fericit 44. Şi
filozoful german semnala versurile lui Horaţ iu, care fac
elogiul „ mediocrităţii 44 (65). Maiorescu îşi î nsu ş eşte nu -
maidecî t „ mediocritatea 44 :
„O măsură a oamenilor şi a lucrurilor este propria
lor umbră.44
Ah , dar este o mă sură mecanică şi exterioară , o echi-
valen ţă î n ş elă toare î ntre fiinţ a dină untru şi fiin ţ a din-
afară , î ntre esen ţă şi aparenţă. G î ndind astfel, Maiorescu
ajunge repede la a defini „arta vieţ ii 44 drept „ rezervă ,
discreţiune , cumpă tare , î n genere nega ţiune şi î n rezu-
mat abnega ţ iune 4 . Acest aforism este sinteza cea mai
*

bună a propriei morale.

Şi pentru că s-a ridicat de atî tea ori chestiunea influ-
enţei lui Schopenhauer asupra „moralei 44 lui Maiorescu
(66 ), e cazul să î ncercă m a lă muri lucrurile din punctul
nostru de vedere. Trebuie să spun de la î nceput că tra-
duc î nd cartea lui Schopenhauer şi lu î nd din ea cî teva
idei, Maiorescu se deosebea de filozoful german î n două
privin ţe hotă râ toare : el nu-i î mpă rtăşea scepticismul
teoretic şi nici nu f ă cea o la fel de ad î ncă despă rţ ire
î ntre valoarea eudemonologiei ca „ manual de morală
practică44 şi morala izvorită dintr- un principiu filozofic.
Schopenhauer ne previne î n Introducere : „ înţelep -
ciunea vieţ ii o iau aici î n î nţelesul obiş nuit al cuvâ ntului ,
f ă ră vreo metafizică transcendentă. Vreau să vorbesc
despre arta de a duce o via ţă pe cî t se poate de plăcută
şi de fericită. (... ) De se potriveş te via ţ a omenească cu
o asemenea existenţă sau de ar putea să se potrivească
vreodată , este o întrebare la care filozofia mea, precum
se ştie, răspunde negativ ; pe cî nd eudemonologia pre-
supune un ră spuns afirmativ. Că ci aceasta se î ntemeiază
tocmai pe eroarea î nnă scută cu a că rei critică î ncepe

179
 -
capitolul 49 din volumul al 2 lea al opului meu prin-
cipal. Pentru a scrie dar o asemenea călă uză a trebuit
să mă depă rtez de la punctul de vedere mai înalt , spre
care conduce filozofia mea î n adevă ratul î n ţeles al
moralei ei metafizice.1*
Se vede de aici că Schopenhauer distingea morala
practică a Aforismelor de morala metafizică a Lumii ca
voinţă şi reprezentare şi era conştient că „explică rile
cuprinse in scrierea de fa ţă provin oarecum dintr-o
acomodare, î ntrucî t pornesc din punctul de vedere al
moralei obişnuite**, ad ă ugind : „ Astfel şi valoarea unei
asemenea sciieri nu poate fi decî t relativă, fiindcă î nsuşi
cuv î ntul eudemonologie este un eufemism ** (67),
Nică ieri Maiorescu nu face această distincţie : morala
lui ră mî ne tot timpul una practică, nemetafizică. Fi-
indcă el nu accept ă pesimismul lui Schopenhauer dec î t
ca „dispoziţ ie subiectivă **, nu ca filozofie, cî nd scrie î n
prefa ţ a la edi ţia a doua a traducerii :
„Unul din fundamentele acestei filozofii se află for-
mulat şi î n Aforismele de fa ţă prin urmă toarea propo-
zi ţie ( p, 423) : «Orce plă cere e negativă , pe cî nd durerea
e pozitivă ». Noi credem această propozi ţie neî ntemeiat ă
'

şi prin urmare pesimismul nu ne pare a fi un adevă r

general** (68).
Cum să interpretă m î n acest caz aforismul urmă tor ?
„ Numai durerea î ncheagă gî ndurile şi le dă puterea
de a pă trunde. Fulgii de ză padă cad leneşi la pă mâ nt ,
sloiul de ghia ţă izbeşte.**
Nu se poate spune că Maiorescu n-ar fi î n ţeles valoa-
rea superioară a suferinţei ; î nsă el urmă rea un î ndreptar
pentru fericirea imediată a omului obişnuit, î n vreme
ce numai geniul gă seş te fericirea î n suferin ţă. Dar sufe
rin ţ a geniului este una impersonală :
-
„Oare pî rî ul de la munte ar fi aşa de limpede şi
de voios dacă n-ar fi rece ?**
Mai sî nt şi alte deosebiri î ntre Schopenhauer şi
Maiorescu. împă r ţind î n trei categorii „atributele** umane
— ceea ce omul este , ceea ce are şi ceea ce reprezintă
Schopenhauer socoteşte esen ţiale numai pe cele două —
din ţii (şi, dintre acestea, mai cu seamă pe prima),
dispreţ uind-o pe cea din urm ă. Maiorescu are un con-

180
 cept de personalitate mai apropiat de acela goethean ,
tinzî nd să sintetizeze cele trei categorii. (69) Personali-
tatea este, pentru Maiorescu , o totalitate ; pentru
Schopenhauer, elogiul vieţii „ mediocre** şi al fericirii
care-ş i cunoaş te măsura se unesc cu conştiin ţa ascezei
care î nalţă pe omul excepţional. Ceea ce omul reprezintă
n-are , pentru Schopenhauer, nici o î nsemnă tate, fiindcă
Schopenhauer tră ieşte auster, î n cea mai deplină izolare,
şi-ş i clă deş te î ntreaga teorie a fericirii pe o „ î nţelepciune
filozofică **, absentă la Maiorescu , ş i care, î n cuvinte
împrumutate de la Platon , ar fi urmă toarea : „nimic din
cele omeneş ti nu e vrednic de prea multă sî rguin ţă ** ( 70).
Evident , Maiorescu nu putea primi f ă ră critică teza
aceasta. Dacă ştia la fel de bine că „o dreaptă preţ uire a
ceea ce suntem î n noi şi pentru noi înşine fa ţă cu
ceea ce suntem numai î n ochii altora va contribui mult
la fericirea noastră **, cum spunea Schopenhauer (71) şi
scria lui Eduard Gruber î n 1887 sfaturi concepute î n
exact aceiaşi termeni ( 72), el era conştient că exist ă
at î t timp cî t se arată, că este El însu şi doar î ntr-un
raport cu Ceilal ţi , că are nevoie de templu. Doctrina
lui Schopenhauer ră m î ne chiar şi î n Aforisme aceea a
unui ascet ; Maiorescu tră ia social ; Schopenhauer
î ncheia cu un elogiu al singură tăţ ii ; Maiorescu avea
oroare de singură tate.
Schopenhauer, î n sf î rşit, cita din Saadi :
„In singurătate este siguranţă** (73) .
Maiorescu ar fi spus dimpotrivă : î n lume este sigu -
ran ţă ( 74).
Uimitoare r ă m î ne, î n cele din urm ă, î n Aforisme
limba. Materialul fiind at î t de durabil , pu ţine s-au î nve-
chit. Mijloacele „literare** sî nt imperceptibile, şi trebuie
să forţă m spre a le descoperi. Concizia :
„Unde este o necesitate trebuie să fie o posibilitate **.
Ritmul desă v î rşit al perioadei, ca î n proza lui Odobescu ,
rezultat din compara ţia dezvoltată :
„Cî nd curentul electric se repede dintr-un loc î n
altul, numai o parte a lui merge pe firele vă zute ; o
alt ă parte stră bate prin ascunsul pă m î ntului Tot aşa , î n
lumea inteligenţei cuv î ntul pronun ţat este numai un

181
fragment al raportului dintre om ş i om ; restul se sta-
bileşte pe cuvinte.“
Jocul de cuvinte subtil, paradoxal :
„ Nici o putere nu se poate suprima î n natură ; de
aceea e aşa de periculos a o comprima.^

„ Don Quijote credea că morile de vî nt sî nt uriaşi.

Oamenii de rî nd cred că uriaşii sî nt mori de vî nt.“
Dar de cele mai multe ori aforismul îşi î nchide
secretul artei sale, ră m î n î nd inanalizabil :
„ Ce bogată e literatura î n idei şi ce să racă este
istoria î n fapte ! S-ar putea concepe o istorie a celor
nent î mplate.“
*
„Treapta dint î i pe care ne î nălţă m e un altar de
jertf ă;“

„Evenimentele hotă ritoare se ivesc pe nesimţ ite.

Limba de pe cumpă na soartei stă î n echilibru : un gr ă-
unte mai mult, ş i a hot ă rî t mişcarea / 4
CRITICE

!
 O cercetare critică asupra poeziei
rom âne de la 1867 , 1867
Observări polemice, 1869.
Direc ţia nouă î n poezia şi proza ro-
m ână , 1872.
Literatura rom ână si străinătatea.
1882.
Poe ţ i şi critici , 1886.
Comediile d -lui Caragiale , 1885.
Eminescu şi poeziile lui, 1889.

( Critice , I, II , ed. 1967 )

Recenziuni literare şi raporturi aca-
demice, î n Critice, II , şi î n Analele
Academiei Rom â ne .
 1

Cea mai subtilă formă de a contesta

critica lui Maiorescu este apăsarea pe valoarea ei „cul
turală‘\ In acest punct, detractorii cei mai superficiali
-
şi E. Lovinescu se î nt î lnese. „Critica lui Maiorescu a fost
exclusiv cultural ă , normativă şi s-a exercitat numai î n
cadrele orient ă rilor generale — conchide E . Lovinescu (1) ,
Ea a plecat de la constatarea unei realităţi (...) ; teoretică
oarecum , n-a lunecat totuşi la specula ţie, ci a lucrat
numai î n pragmatic, pornind de la determinarea situa-
ţiei reale a culturii noastre, urmată apoi de o acţ iune
potrivită acestei situa ţii , adică î n cadrele [adevă rului ].
Aşadar, culturală şi istorică, acţiunea lui Maiorescu ş-a
desf ăş urat numai „ pe aceast ă axă de orientare, a adevă -
rului, a realităţ ilor, a formei ieşit ă din fond “, şi valabi-
litatea ei , „de diagnostic şi de terapeutică ^ , nu trece de
momentul 1880. „O dat ă cu organizarea culturii noastre ,
critica trebuia să ias ă din faza ei normativă ş i strict
directivă , pentru a intra î ntr-o fază de specializare, de
disciplină mai mult sau mai pu ţ in ş tiin ţ ifică... ^ Cî t pri-
veşte aceast ă critică specială, Maiorescu o reducea fie la
„apreţ ieri izolate 14 , fie tot la sarcini generale , cum ar fi
deşteptarea „ tinerimei prea amor ţ ite din pî cla trecutului ^.
„ Nu este deci o exagerare — mai zice E . Lovinescu —
a afirma că , pe cinci critica europeană se organiza î ntr-o
de

vastă disciplin ă , f ă ră elemente definitive de pozitivare ,

dar cu destule şi interesante ramifica ţii î n domeniul

185
esteticului , psihologicului , biograficului, istoricului, socia -
lului, Maiorescu î i minimaliza pî nă la ignorare obiectul.44
cultural
—
Şi , î n cele din urmă : „Maiorescu a fost un î ndrumă tor
dar nu şi un critic literar propriu-zis.“
E. Lovinescu rezumă , î n definitiv, idei mai vechi sau
mai noi , că ci opinia pare î mpărtăşit ă unanim. Ceea
ce difer ă de la un comentator la altul este doar
nuan ţ a de scuză ori de acuză. A doua e vizibilă , de
exemplu, la G. Că linescu, gî ndind şi el că „Titu Maio-
rescu nu avea plă cerea analizei că rţilor 4 şi „nici
măcar bă nuiala existen ţ ei unei critice analitice 44 ; ori că ,
pentru Maiorescu , critica este „o datorie de cetăţean 44
î zvor î tă din necesitatea pionieratului. Tonul î nsu şi nu
ne lasă vreo î ndoial ă . „ Articolele prin urmare î n care
Maiorescu face critică aplicat ă sunt cu totul insuficiente ,
şi cu cit vremea î naintează şi tonul didactic apare ana
cronic, ele se vă desc şi mai puerile. Critic de analiză ,
-
de crea ţ ie n-a fost Maiorescu , şi singura valoare a arti
colelor citate decurge din valoarea lor : adică acordarea
-
autorităţii unor scriitori care s-au dovedit vrednici de
această onoare:44 Şi se dau cuvenitele exemple de platitu-
dine critică. ( 2) Nuanţa de scuză o observă m î ndată î n
suita de articole consacrate lui Maiorescu de Vladimir
Streinu. Incepî nd prin a atrage aten ţia că Maiorescu
„ î ntemeiază o direcţie critică î n cadrul culturii noastre
î ntregi, iar nu numai critica literară 44 , Vladimir Streinu
pune critica maioresciană in legătur ă cu celelalte mani-
fest ă ri ale spiritului public. Deosebirea const ă , pe de o
parte, î n aceea că Vladimir Streinu este mai î nţ elegă tor
decxt G. Că linescu faţă de acest statut dependent al
criticii lui Maiorescu ş i, pe de altă parte, î n recunoaş-
terea unor merite criticii propriu-zise. Tot ce ar face
Maiorescu ar fi rezultatul aplică rii principiilor este
tice, el fiind critic şi atunci c î nd pare a formula
-
doar nişte legi generale. Gustul î i este totdeauna superior
ideilor , esteticii ; chiar dacă, î ntr-o paralelă cu Edgar
Poe, Vladimir Streinu presupune î n estetica Iui Maio
rescu o subtilitate, pî n ă la el, ignorat ă. Nu e adevă rat ,
-
după Vladimir Streinu , nici că propozi ţ ia din Poe ţi şi
critici, despre scăderea trebuin ţei criticii î n momentul
cind literatura î nsăşi se face mai bine , ar dovedi res-
 pingerea de către Maiorescu a analizei directe. Ar fi
vorba In ea de altceva, şi anume, că normele, o dat ă
stabilite, r ă m î n valabile pentru multă vreme.
Vladimir Streinu face şi intui paşi că tre o alt ă
imagine a criticii maioresciene decî t aceea tradiţională,
cî nd adaugă : „...la dreptul vorbind , pu ţ inul lui intr-ale
criticii strict literare este î nsuşi pu ţinul literaturii noas-
tre pî nă la 1900. Cită scădere, de altă parte, ar fi suferit
opera şi î nsemnă tatea acţiunii lui dacă el ar fi î nţeles să
se mă rginească la comentarea exclusivă a literaturii
propriu-zise ! C ăci a fi critic literar e mai u şor lucru
şi mai f ăr ă importan ţă decî t a fi critic cultural î n î nţeles
maiorescian “ Sublinierea î mi apar ţine : ar fi de vă zut ,
acum , ce î nseamnă a fi critic cultural in î n ţeles
maiorescian. Precizare absolut necesară , fiindcă î n ea st ă
toată problema. Vladimir Streinu răspunde, după o nou ă
î ntrebare : „Se recunoaşte criticul literar după num ă rul
lucră rilor, adică statistic, sau după exclusivitatea î ndelet-
nicirii ? Acestea ţin de î nşelăciunea aparen ţelor. Nici una,
nici alta, fie chiar am î ndou ă î mpreună, nu asigură temei-
nicia unei cariere critice ; ceea ce î i d ă tă rie este gustul ,
facultatea aceea ( tot at î t de rar ă ca şi talentul ) de a intui
valorile artistice orieit de felurite ar fi ele. ( ...) Acest ade-
vă r elementar că e critic literar numai cel înzestrat cu
darul de a primi cele mai felurite impresii de artă , de a
î mbrăţişa cu egală că ldur ă variatele structuri individuale,
trebuie î ndeosebi reamintit pentru cine crede azi că Ma-
iorescu a fost numai critic cultural." (3)
I s-a obiectat lui Vladimir Streinu că, fiind absolut
necesar, gustul nu e şi suficient spre a face pe critic.
Obiecţia merită o clipă de aten ţ ie. Gustul (eu aş zice
spiritul critic ca să evit confuzia cu gustul empiric, indi-
ferent aici) este o condiţie sine qua non a criticii , î n
sensul că acela care are spirit critic este virtual un
critic. Se compar ă uneori gustul criticului cu gustul
scriitorului ; comparaţie principial greşită , că ci scriitorul
tocmai spirit critic nu are , gustul lui fiind o formă de
afinitate ; spiritul critic este talentul criticului, ş i s-ar
cuveni comparat cu talentul scriitorului, nu cu gustul
lui ! Ce vrea să zică , aşadar , Vladimir Streinu ? Nimic
mai mult decî t că Maiorescu este critic adevă rat, fiindcă

187
are „darul de a î mbr ăţ işa eu egală căldură variatele
structuri individuale 44 , adică spirit critic. Dar cu aceasta
n-am dovedit că exist ă o critică literară maiorescian ă ;
nici in ce constă ea. Gustul criticului se poate revela
şi din fragmente ; pentru ca să existe o operă critică
este î nsă nevoie de construcţie sau, cu un cuv î nt mai
obişnuit, de expresie. In cazul operei lui Maiorescu , e
vorba , neî ndoielnic, de un î ntreg „capitol 44 î n care critica
literar ă ră mine latent ă, f ă cî nd doar dovada unui gust
excepţional . Corespondenţa, jurnalul şi atxtea dintre
articole sî nt pline de judecăţ i, de intuiţ ii, de pagini critice
ră zleţ e. Dar î n afara acestei critici latente sau de gust
(cit ă vreme este manifestarea izolată a gustului ) există,
la Maiorescu, şi o critică literară propriu-zisă. Dacă Ma-
iorescu este un mare critic, el nu poate fi numai prin
spiritul să u critic, prin critica latentă , ci , în primul r î nd ,
prin articolele de critică ce se clă desc pe ea. Iar acestea ,
departe de a fi insuficiente sub raportul aplică rii la
text , con ţin posibilităţ i analitice î ncă nerelevate.

Critica latentă este o substructură şi

o introducere î n opera critică fundamentală.
Problema acestei critici „ de gust64 , la Maiorescu, repre-
zint ă totu şi altceva decî t problema gustului criticii sale.

Ultima ră mine secundară , cit ă vreme intui ţiile excep-

ţ ionale şi acelea false ale lui Maiorescu sî nt deopotrivă
explicabile istoriceşte. Aşa st î nd lucrurile, ce sens are
— afară de o superficială curiozitate —
să aşeză m pe
două coloane judecăţile criticului : juste şi greşite ? Şi ,
mai ales, cine ne va da criteriul justeţii ori al greşelii ?
Spre a dovedi zădă rnicia unei astfel de discu ţii, cel mai
-
nimerit lucru pe care-1 putem face este s o î ncercă m .

188
 Iată şi pretextul : un informat articol al lui Emilian
Constantinescu , publicat î n numă rul jubiliar al Convor -
birilor din 1937, şi consacrat tocmai Valorilor literare î n
critica lui Maiorescu ( 4). Nu ale criticii, şi î n critica lui
Maiorescu : aşadar, felul î n care Maiorescu a ştiut să
recunoască valorile contemporane. Prefeţele succesive la
Cercetare critică conţin ele vreun indiciu ? Desigur ,
fiind liste de autori, după pă rerea criticului, viabili î n
momentul istoric respectiv : î n 1891, î n 1908. Emilian
Constantinescu le va studia cu aten ţie. Dar astfel de
bilan ţ uri î ntreprinde, vr î nd -nevr î nd , orice critic, ş i rela-
tivitatea lor e fatală. Cî nd le alcă tuim , nu urm ă rim
numaidecî t o selecţie a valorilor : numim, pur şi simplu ,
pe autorii care scriu î n acel timp. A că uta aici erori
este f ă ră sens. Se î nt î mplă şi ca unul ori altul din bilan -
ţ urile lui Maiorescu să fie destul de juste. Care s î nt ,
de exemplu , scriitorii tineri ce i se par interesan ţ i, î n
1908 ? Goga, Bră tescu-Voineşti, Iosif , Cerna , G.Vâ lsan,
M. Codreanu, Maria Cun ţ an şi Elena Farago. Tot aşa de
f ă ră sens este să că ut ă m „omisiunile ^ de pe lista preferin-
ţelor criticului. In ce priveşte poeţii. Eliade ? Cu excepţ ia
Sburătorului , Eliade n-a sf î rşit cu adevă rat nici o mare
poezie, limba transform î nd aproape tot restul î n ruin ă .
El este un poet virtual, un anticipator. Maiorescu nu
avea cum să ştie , î n 1867, că Eliade anticipează vizio-
narismul lui Eminescu ori truculen ţa verbală a lui
Arghezi, Macedonski ? Cî nd pune, î n 1886, pe Mace-
donski lingă Aricescu şi alţ i mediocri care viciază atmo-
sfera poetică , Maiorescu nici nu se î nşeală prea tare ,
fiindcă î n Prima verba şi î n Poesii (singurele volume
apă rute pî nă atunci), Macedonski nu promite să fie un
poet mare. (5) î n alte cazuri, comentatorii î nş işi ai arti-
colelor lui Maiorescu se contrazic. Pentru unii , Maio-
rescu ar fi fost prea timid , situ î nd pe Eminescu după
Alecsandri, î n Direc ţia nouă , pentru al ţii, gestul ar
dovedi o mare î ndr ă zneală , dată fiind reputa ţia lui
Alecsandri î n epocă ; Iui G .Călinescu , a afirma valoarea
lui Eminescu î n 1872 nu i se pare o greutate, de vreme
ce o afirmase Iosif Vulcan î ncă din 1866 ; lui Vladimir
Streinu i se pare, dimpotrivă , că Maiorescu a avut o
intui ţie excepţ ională. Şi a şa mai departe. Criticii au fost

189
mereu supuşi unor teste de acest fel şi, nu prea demult,
Bernard Pivot a scris un nou Proces des juges, sem-
nal î nd greş eli inadmisibile şi o lipsă ciudată de sim ţ
al valorilor capitale la cei mai mari critici din toate
timpurile. Cine nu ş tie că Faguet 1-a dispreţ uit pe
Baudelaire pînă la moarte sau că Sainte-Beuve s-a
î nş elat asupra mai tuturor scriitorilor de seamă ai seco-
lului ? Este aş a de frecventă această î mprejurare incit,
î ntr-o spirituală Petite preface ă tonte critique, Jean
Paulhan ajunge la concluzia paradoxală că „le blâ me des
critiques (... ) sert une oeuvre mieux encore que Felogeri
Şi adaugă : „Si le marquis de Sade, Baudelaire, Rimbaud ,
Lautreamont , Mallarme nous parviennent dans leur
etonannte fra î cheur, c’est grâ ce â quelques denigre-
ments et datamations : Jules Janin , Brunetiere, Maurras,
France , Faguet, Gourmont. L’ reintement conserve un
^
auteur, mieux que Valcool ne fait un fruit.“
î ncă şi mai ciudat este, pentru cine reduce pe critici
la roiul unor judecă tori, că greşelile lor nu par a stî njeni
prestigiul operei ; nici mă car a ~ i umbri valoarea rela-
tivă. Cine s- a g î ndit să retragă lui Sainte-Beuve cali-
tatea de critic pentru că a scris despre Stendhal o frază
ca aceasta : „Je viens ele relire, ou d’essayer , Ies romans
de Stendhal : ils sont franchement detestables“ ? Hotă rî t,
lipsa gustului n -a constituit niciodată , î n critică , o difi-
cultate esen ţ ială.
Despre existen ţ a unei critici latente, de gust, la Maio-
rescu , şi despre modurile ei, de la î nsemnarea ocazională
de lectură la exerci ţiul de autoritate din rapoartele
academice, nimeni n-a crezut util să vorbească pî n ă
astă zi. Ea reprezintă totu şi o primă formă de critică şi ,
î n cazul lui Maiorescu , o form ă aproape la fel de bine
-
ilustrat ă ca şi critica propriu zisă.
Exemplul tipic este ceea ce criticul a scris despre
Creangă. Nici o analiză, nici o motivare a valorii prozei :
numeroase semne ale preţ uirii ei. Maiorescu are con-
ş tiin ţ a importan ţ ei literare a Amintirilor ş i a Pove ştilor
ş i, î nlr- un r î nd , vede î n Creangă pe „cel mai caracteristic
autor produs de „Junimea", „aceia care, f ă ră deşteptarea,
î ncurajarea şi preţ uirea lui din partea membrilor vechei
societăţ i literare din Iaşi , n-ar fi scris poate nici una

190
 clin povestirile sale“ (6). Cu altă ocazie , ală tură opera iui
Creangă de Pastelurile şi de Ostaşii no ştri ale lui
Alecsandri şi de poeziile lui Eminescu („pentru a nu
vorbi decî t de cei î nceta ţi din viaţă “ ), socotind-o, in
aceeaşi măsură reprezentativă pentru „epoca de renaş tere
literară ** dintre 1878 ş i 1890. ( 7 ) Risipite prin articole
ş i coresponden ţă sî nt şi alte observa ţ ii mă runte despre
„ nemilostivul observator Creangă 4 *, despre „nepreţ uitul
Creangă ** , despre o „frumoasă nuvelă a d-lui Creangă,
ale că rui scrieri î n genere sunt o adevă rat ă î mbogăţire
a literaturii noastre etc.**, ori chiar caracteriză ri mai
insistente, cum este aceea prilejuită de compara ţ ia cu
Delavrancea : „Creangă e obiectiv : el descrie poporul
aşa cum î l vede el subiectiv, dar aşa numai cum î l vede ,
f ă ră alt gî nd pieziş, decî t de a-1 vedea şi de a-1 descrie
curat cum î l vede, uit î ndu -se pe sine şi uit î ndu-se numai
la popor **.
Fac toate aceste note, însumate, o adevărat ă critică ?
E î ndoielnic. Un exemplu asemă nă tor î l constituie cutare
pasaj din Critice referitor la G. Ccşbuc, pe care oricî t ar
fi de pă trunză tor şi de exact (sî ntem î n 1898)
nu-1 citează î n bibliografia critică a poetului :
— nimeni
„ Dar mai presus de toţi stă incontestabil marele talent
al poetului Coşbuc. Că s-a putut forma un asemenea
poet î n Transilvania (şi relativ format , precum apare
astă zi, ne-a venit ei î n 1890 de la Sibiu ) este dovada cea
mai sigură despre transmiterea ş i re î nvierea mişcă rii
literare î n ceailaltă parte a româ nimii.
« Relativ format », zicem noi . Că ci la deplina formare,
la acea î nă l ţ ime a manifestă rii artistice la care se urcase
Eminescu nu a ajuns Coş buc şi nu credem că va ajunge
vreodată . Coş buc are prea pu ţ ină cultură generală , nu
cunoaş te destul nici istoria veche, nici societatea modernă ,
şi cetirea pe apucate a traducerilor germane din limbi
asiatice nu-i poate î mplini lacuna. De aceea, cu toată
magistrala st ă pî nire a limbii ş i cu toată minunata notă
distinctivă a veseliei, d.e. î n Nunta Zamfirei, adeseori
diformităţ i, lungimi ş i repetiţ ii, chiar î n mult preţ uita
Moartea lui Fulger ; de aceea şi pericolul clişeului. Se
vede că ~i lipseşte varietatea cunoştin ţelor ş i acea neo-
bosit ă şi nemiloasă cizelare care transfigurează pe cei

191
pă trunşi de sfinţenia formei , precum a transfigurat pe
Eminescu in epoca sa de maturitate.“ (8 )
Despre cel mai mare prozator moldovean ş i despre
cel mai mare poet ardelean de la sf î rşitul secolului
al XIX-lea, Maiorescu nu scrie dec î t î n treacă t, deşi are,
î naintea multora, conş tiin ţ a valorii lor. Î mprejurarea ar
putea fi lă sat ă f ă ră vreo explica ţie, chiar ş i fiind vorba
despre Creangă şi Coş buc, dacă ar r ă m î ne izolat ă. Insă
acest fel de critică virtuală , comunicî nd o impresie sau
lă murind gustul ş i cultura lui Maiorescu , arat ă , la auto-
rul Criticelor , o stă ruin ţă neobiş nuită.
Există , incontestabil, 3 a Maiorescu dou ă chipuri de
a citi literatura : unul este acesta î n care lectura are
un caracter imediat, aproape ocazional, şi const ă î n comen
tarii marginale sau î n descoperirea notei definitorii a
-
textului ; al doilea este acela din articolele principale.
Maiorescu datorează timpului să u această dublă utilizare
a lecturii : ca o activitate de interes restr î ns, personal,
uneori f ă ră finalitate publică şi , î n r î ndul al doilea , ca
un oficiu cultural. Primul critic rom â n ră m î ne , î n multe
din lecturile sale , un diletant, care, din cinci î n cî nd ,
î ncearcă să transforme un contact ocazional cu operele
literare î ntr-o disciplină precisă a spiritului.
Dar să examină m mai î ndeaproape c î teva cazuri î n
care — lipsa tradi ţiei ? o anume idee despre critică ?
Maiorescu nu urmă reşte numaidecî t să scrie critică : ci
—
să comenteze , pentru sine sau pentru al ţ ii , operele, să
î nsemneze cite ceva menit a fi ţinut minte, să sugereze
autorului o solu ţ ie mai bună etc. ... Aceast ă critică virtuală
cuprinde , ea î nsăşi , mai multe feluri de lectură şi răs-
punde unor inten ţ ii destul de variate.
O notă ca aceea din Î nsemnări zilnice despre Apus
de soare a lui Delavrancea arată că Maiorescu avea
obiceiul să pună pe h î rtie, î ndată ce citea , observa ţ ii
ş i impresii :
„Actul I, splendid , apoi scade interesul de tot, actul
4 de prisos şi imposibile scene, rane la piciorul Iui Ştefan
cel Mare arse cu fier roşu de «sf î rî ie carnea » , el .apoi î mbră -
cî nd cizma, ieşind să taie capul la trei boieri ( nu domnii
inşii t ă iau capul ! ) ş i venind î n scenă cu sabia plin ă de
singe etc...“ ( 9 )

192
 -
Alteori, tot dintr o deprindere, Maiorescu î nsemnează
observa ţiile direct pe carte. Ni s-a păstrat exemplarul
din culegerea de nuvele a lui I. Al. Bră tescu-Voineşti
In lumea dreptăţii (ed. Viaţa româ nească, 1906) pe care
-
Maiorescu l a citit î n vederea raportului de premiere
de la Academie (10). Compannd marginaliile cu textul,
ulterior, al raportului , remarcăm lesne cit de puţine
lucruri au trecut î n raport din cite îşi î nsemnase criticul
la lectură. Economia articolelor critice e, aşadar, rezul-
tatul unor epură ri , al unei mari concentră ri. Cele mai
multe povestiri au fost citite cu creionul î n mină. In
afara observa ţiilor de limbă, numeroase ( „nenatural44 , tri-
vial", „fad", „cacofonie", „ ră u pleonasm", „ precieux et
stupide", „ preten ţios" ş.a.) şi a altor chestiuni de detaliu ,
inconsecven ţ e ale naratorului, repetă ri, confuzii, Maio-
rescu notează la sf î rşit şi impresia de ansamblu. V î r -
colacul i se pare „aşa şi aşa, bine povestit", Rtul , de
o „falsă sentimentalitate, încolo bine", Un om , „ bine, dar
prea pu ţin. Cam slab ; nu destul de incisiv. Bun stil."
Aprecierile din raport sunt la fel de reticente. Despre
nuvela titulară ni se spune acolo că suferă de ostenta ţie,
î nstrăinî nd pe cititor „printr-o simili-cultură de pretenţie
.
occidentală" Asupra celorlalte povestiri raportul tace.
Aici lectura privea pe un scriitor consacrat şi pe care
Maiorescu îl urmă rea de multă vreme , fiind chiar în
rela ţii prieteneşti (11), Dar, altădată, Maiorescu citeş te
o piesă a lui Eugen Lovinescu din 1906, De peste prag ,
pe care o primise cu un cuvî nt de omagiu de la autorul
aproape necunoscut (12). Se simte că cititorului nu i-au
plăcut melodramatismul subiectului şi stilul emfatic. „De
ce aşa preten ţios ?" se î ntreabă el citind la pagina 34 :
„Ea e acea substan ţă pură care î ncălzeş te şi dă lumină".
Alte replice sînt î nt î mpinate cu „nenatural", „fals" ori
chiar „ brutal" : „Ce vrai mai mult ? Femeile sunt aşa
şi totdeauna vor fi aşa. Ele nu apreciază meritele şi
nu-ş i dau seama de valoarea ideală a oamenilor. Ele se
conduc după instincte..." (p. 60). Cî nd , î n cele din urmă,
unul din personajele feminine se sinucide, Maiorescu
subliniază cuvî ntul „ revolver" şi face tot felul de alte
semne de impacienţă.

193
 Pentru stilul de lectură al criticului se cuvin semna-
late cî teva scrisori î n care marginaliile nu se mai reduc
la a constata defecte, ci propun schimbă ri. (Chiar şi pe
exemplarul piesei lui E. Lovinescu , deşi nu se poate î nchi
pui că Maiorescu avea de gî nd să-l trimită autorului
-
î ndă ră t, există astfel de propuneri : iluziile „ naufragiate44
sî nt î nlocuite cu „ pierdute'4 , „ imobilă" cu „ nemişcată ",
„ dar inemele care î ndepă rtează se î nstrăinează 44 cu „dar
-
oamenii care... 44 ). Astfel de inocente colaboră ri se î nt î l
nesc, î n coresponden ţă, la tot pasul. î n toamna şi iarna
—
lui 1893 1894, Duiliu Zamfirescu î l consultă de la Bru-
xelles pe Maiorescu î n privin ţa Vie ţ ii la ţară. Doi ani
mai t î rziu , cî nd apare î n Convorbiri primul capitol din
T ănase Scatiu , lui Maiorescu i se ofer ă o nouă ocazie
de a comunica prozatorului sugestiile sale, iar î n 1897,
Duiliu Zamfirescu supune atenţiei criticului romanul
î n r ăzboi. Pă rerile lui Maiorescu ne sî nt cunoscute direct
sau indirect, şi ele alcă tuiesc un interesant capitol critic
despre ciclul Comă neştenilor : Maiorescu scrie lui Duiliu
Zamfirescu despre caracterele şi limba din T ănase Scatiu,
despre folosirea î n al treilea roman a unui „ordin de zi 44
veritabil. O teorie ca aceea a „ romanului poporan 44 din
Literatura rom ână şi străinătatea este aici susţ inută
direct , cu exemple memorabile (13). Lui N. Gane, Maio-
rescu î i scrie î n 1876 o lungă scrisoare după lectura
C î nelui Bălan, f ăcî ndu-i, avocăţeşte, recomandă ri de
schimbare, unele foarte importante (14). Cu această
ocazie, pune pe corespondent să transmit ă o recomandare
asemă nă toare şi lui... Eminescu : „Foarte frumoasă şi ad-
mirată de toţ i este poesia lui Eminescu Strigoii Il rog.
să facă neapărat (sublinierea lui Maiorescu ) o schimbare :
La pag. 341, col. 2-a, a doua strof ă de acolo, vine versul
«Şi stinei î n temelie clătindu-se vedem». Acest «vie-
dem » este cu neputin ţă şi strică tot. Dacă î n acea groaz
nică peş teră sau «dom» nu este numai magul şi Arald , ci
-
mai «vedem » şi noi, cetitorii cu ţigara aprinsă, apoi unde
mai ră mâne groaza fantastică ? Deşi obiecţia este î ndrep-
tăţită, Eminescu n-a ţinut, fireşte, cont de ea. Despre
„colaborarea 44 lui Maiorescu cu Eminescu s-a vorbit şi î n
cazul versiunii tipă rite de critic î n 1883 a Luceaf ărului ,
care suprima trei strofe şi modifica alte două versuri. Ches-

194
 -
fciunea e departe de a fi elucidată , şi n ar fi exclus ca Emi-
nescu î nsuş i să fi eliminat versurile. Dar ideea unei in -
tervenţii î n text din partea criticului mi se pare tot aş a
de plauzibilă. Cel pu ţ in sub raportul „psihologiei ^ acestei
critice virtuale, pe care o practica Maiorescu î n at îtea
ocazii. Deşi amă nuntele ca atare ne sî nt indiferente aici ,
să stă ruim totu şi din simplă curiozitate. Dî nd afară stro
fele î n care Demiurgul ispitea pe Hyperion, în schimbul
-
renun ţă rii la nesă buita lui dragoste, cu harul poetului,
cu dreptatea legiuitorului şi cu puterea conducă torului de
oşti, Maiorescu simplifica gî ndirea lirică a lui Eminescu ,
dar o şi limpezea. El reliefa totodată mai bine ideea apar-
ţinerii lui Hyperion de „forma cea dintî i“ înlocuind ver-
surile : „Cere-mi cuvî ntul meu de-ntî i / Să-ţ i dau î nţe -
-
lepciune ?“ prin „Tu eşti din forma cea de ntî i / Eşti veş-
nică minune “. Varianta maioresciană sacrifică citeva ima-
gini excepţionale , î ntre care definiţia orfismului :
Vrei să dau glas acelei guri,
Ca dup-a ei cî ntare,
Să se ia mun ţii cu pă duri
Şi insulele-n mare ?
dar devine mai riguroasă. Logica n-are a face cu poezia ,
dar aici e vorba de rigoarea poeziei î nseşi. Demiurgul
promi ţî nd marea cu sarea lui Hyperion nu este o inspi-
ra ţie prea fericită, chiar dacă admitem că Luceaf ă rul
s-ar fi putut comporta, cî t era el de hyper-ion, ca un
î ndră gostit oarecare ce trebuie î ntors de la obsesia sa
printr-o diversiune. Eminescu î nsuşi pare a fi fost con-
ş tient de aceasta, că ci î ntr-o variantă anterioară (la Per-
.
pessicius B-2275, datat ă cu aproxima ţie 1881, cf Opere ,
—
II, p. 392 408) existau î ncă două strofe î n care Demiurgul
propunea lui Hyperion să se cheme Budha şi Plato, cu
alte cuvinte să î ntrupeze geniul religios şi pe cel filo-
zofic, la care poetul a renun ţat singur, I se va fi pă rut
prea lungă (şi repet î nd unele expresii) vorbirea Demi-
urgului ? Atunci , a suprima şi restul nu era decî t o ches-
tiune de inspira ţie momentană. (15)
Că Maiorescu era capabil să se amestece aşa de direct
î n textul altora nu î ncape nici o î ndoială. (16 ) îl sur-

195
 prindem adesea pun î nd mai mult suflet î n „analiza" unor
că rţi nescrise sau a unor simple proiecte decî t î n aceea
a operelor „definitive". Faţa aceasta ascunsă , pe care
abia scrisorile ne-o revelă, a lecturii maioresciene, îl arată
cu mult mai aplicat la text decî t am fi bă nuit din ar
ticolele publicate. E greu de susţinut, după atî tea
-
exemple, că Maiorescu nu avea „ plăcerea analizei că rţi-
lor" ; s-ar putea cel mult susţine că prefera că rţilor scrise
pe acelea pe cale de a se scrie.
Ceea ce nu î nseamnă că nu s-a ocupat, şi î ncă destul
de sistematic, şi de cele din ţii. Ediţiile de Critice nu re-
produc decî t o mică parte din „ recenziunile literare" şi
din „ raporturile academice" ale lui Maiorescu ; nimeni,
dintre comentatori, n-a dat atenţie acestor scurte ana-
lize care fac din autorul lor unul din primii noştri re-
cenzen ţi literari. Ignorarea lor nu are î nsă nici un temei.
Nu ţin recenziile lui Maiorescu de critică ? Ele sî nt o altă
formă a criticii de gust : mai apropiată de critica latent ă
din î nsemnări şi din corespondenţă decî t de Eminescu
şi poeziile lui. Dar o formă pe care Maiorescu a culti-
vat-o cu mare stă ruinţă şi a că rei audienţă î n epocă a
fost remarcabilă.
„Recenziunile ş i raporturile academice" se caracteri-
zează, î n genere, printr-o structură foarte simplă : co-
mentariu laconic şi citate numeroase. Se poate int î mpla
să lipsească cu totul comentariul ; citatul, niciodată.
Fiind vorba î n majoritatea cazurilor de analiza unor
opere f ă ră valoare, funcţiunea critică este elementară.
Epopeea Negriada a lui Aron Densuşianu ? Un hibrid , zice
Maiorescu, î n care mitologia clasică, mitologia creştină
şi mitologia lui... Aron Densuşianu coexistă : „Anticul
Jupiter î n olimpica- i frumuseţe pus Ungă bizantin-î nţe-
penita Sf î nta Vineri ş i puternicul Vulcan cu urî ciunea-i
clasică pus lingă un î nger creştinesc cu aripele smerite".
Şi tot acest amestec de planuri, î ntr- o limbă de o desă
v î rşită „lipsă de precizie"... (17) Ca întotdeauna, diagnos-
-
ticul negativ e, î n recenzii, absolut, iar stilul , definitiv :
Popa cel de treabă a lui Th. D. Speranţia cuprinde „ un
fel de istorii anecdote, 16 bucăţi", „intr-un stil care vrea
să fie umoristic şi este precum urmează" şi urmează trei

196
pagini ilare (dar nu numaidecâ t fiindcă Th. D. Speranţia
ar fi un umorist !). „Se poate ceva mai sarbă d şi ca idee
şi ca stil ?“ se î ntreabă Ia capă t Maiorescu (18). Maiorescu
a creat , la noi, acest gen de recenzie negativă î n care un
autor sau o carte f ă ră valoare sî nt literalmente sufoca ţi.
Cronicarii literari de mai t î rziu (G. Călinescu , Pompiliu
Constantinescu, Al. Piru etc.) nu vor dispreţ ul procedeul
maiorescian care constă î ntr-o lapidare. Tehnica este încă
de la Maiorescu aceeaşi : criticul lasă cartea să se com -
promită singură. Un roman prost trebuie numai poves
tit î n aşa fel încâ t nepriceperea autorului să devină vizi-
-
-
bilă cu ochiul liber ; dintr o poezie mediocră se scoate
de obicei un citat semnificativ ; şi, in general, nefiind î n
discuţie opere existente artistic, orice fisură logică poate
fi un argument . Criticul rezum ă romanul, ca şi poemul.
Cutare balad ă a lui I. N. Roman ( Datoria ) e inspirată pe
faţă de o tendinţă antimilitaristă. „Presupunâ nd că ten -
din ţa ar fi admisibilă î n artă — notează Maiorescu (şi
el se pune neapă rat din punctul de vedere al scriitorului,
spre a putea ară ta că intenţia î n sine nu î nseamnă ni-
mic) — totuşi, ce lipsă de caracterizare î n «datoria» d-lui
Roman !“ Un soldat moare din cauza gerului pornind î n
noaptea de Crăciun de la ai să i spre cazarmă fiindcă i
se ispră vise permisia : „Dacă ar fi degerat soldatul la răz-
boi, dacă ar fi degerat ca santinelă, fiindcă «disciplina»
î l oprea să se mişte din post, treacă- meargă. Dar să de
gere numai aşa pe drumul de la sat, aceasta i se putea
-
î nt î mpla şi unui «ţivil»“... (19) Cu timpul, observă m că ,
î n economia perfectă a recenziilor, nici un amă nunt nu
este inocent, ritualul execuţiei î ncepâ nd de la prezentarea
introductivă a operei. Raportul, din care am citat, despre
Negriada debutează aşa : „ Asupra pă r ţii I a acestei epo -
pee, colegul nostru d -l Quintescu a f ăcut o lungă şi con
ştiincioasă dare de seamă î n sesiunea generală a Acade
-
-
miei din anul 1880. (...) Domnia-sa recomanda poema
d-lui Densuşianu pentru unul din cele două premii. (...)
Insă majoritatea Academiei a acordat premiile altor
opere. Ar fi greu poate după ce Academia nu a premiat
atunci partea I a unei scrieri să premieze acum partea
a Il-a etc. “ Aici descalifică rii lui Densuşianu î i premerge

197
o descalificare subtilă , î n două cuvinte , a d ă rii de
seamă a lui Quintescu din 1880 : „lungă şi conştiincioasă u
sî nt două adjective mai mult decî t suspecte , după ce
află m ce pă rere are Maiorescu despre Negriada.
Recenziile şi raporturile academice sî nt mai toate cri-
tică laconică , de inten ţii ironice şi superior umoristice.
Cele dou ă sau trei excepţii de la acest stil rece şi defini
tiv trebuie î nsă semnalate pentru că arată varietatea
-
mijloacelor lui Maiorescu. î n răspunsul la discursul de
recepţiune al lui A. Naum ( junimist şi prieten al lui Ma-
iorescu) unde se vorbeşte despre Poeziile acestuia, găsim
un stil fals obsecvios, î nvăluitor, de mici ceremonii cu
două î nţelesuri, ascunzî nd judecata î ntr-o ţesă tură inex-
tricabilă de vorbe. Este (în germene) stilul de mai t îrziu
al cronicii lui Perpessicius :
„Mai interesante pentru noi sunt propriile d -tale
poezii.
Pe volumul lor ai pus data 1878 1890. Va să zică , ele
au fost concepute tocmai î n vremea cî nd mişcarea noas-
tră literară era î nsemnat ă prin acea originalitate î n
care scriitorii noştri de frunte, pornind de la poezia
-
populară , s-au inspirat de via ţ a na ţ ională şi ne au î n-
f ăţişat sub forma frumosului o realitate etnică, adică
ceea ce este şi ceea ce simte româ nul după propria sa
fire. Pastelurile ş i Ostaşii lui Alecsandri, poveştile şi
Amintirile lui Creangă, poeziile lui Eminescu pentru
a nu vorbi decî t de cei încetaţi din via ţă , sunt manifes-
t ă rile acestei opere de renaştere literară.
D-ta, î n mijlocul unei asemenea mişcări , fiind î n in-
time rela ţiuni cu reprezentanţii ei de frunte, asist î nd chiar
la î nf ă ptuirea succesivă a operelor caracteristice, ai ră-
mas î n poeziile d -ta îe credincios altui ideal, te-ai tran-
sportat î n timpuri şi î n locuri depă rtate. Pentru d -ta,
parte antic şi parte romantic î n razele luminei de astă zi
-
tot nox erai (precum î ncepi volumul d tale de poezii ) ;
nu te trezeşti din Aegri somnia, scrii In memoriam , Ba -
til către Lania, Spintarus către Lidia , Niobe , apoi Dona
Clara , Don Padil , Dona Serafita, mai scrii o rugăciune ,
şi cî teva elegii şi termini volumul cu După o lectur ă din
“
Hora ţiu

198
 Dar să urmă rim mai cu luare-aminte acest stil sur -
prinzător la Maiorescu. Politeţ urile academice nu ne pot
induce î n eroare asupra pă rerii adevă rate a criticului
despre Poeziile Iui A. Naum : altă dat ă, el ar fi spus de-a
dreptul că poetul nu este dintre reprezentan ţii de frunte
ai generaţiei sale şi că modul să u liric este inactual. După
un nou ocol, prin estetică , şi după lungi citate, Maiorescu
revine asupra valorii relative a operei, că utind a explica
necunoaş terea ei de că tre public şi strecur î nd o justi-
ficare a rezervelor posibile :
-
„Că ci opera d tale nu este din acele ce se impun aten-
-
ţiunii tuturor. D-ta, care î nsu ţ i ştii să preţ uieşti f ă ră re
zervă sinceritatea şi eşti şi prea pă truns de acel spirit
al Societăţii «Junimea», din care f ă ceai parte şi care,
î n deosebire de cele ce s-au zis asupra-i, se distingea
tocmai prin cea mai aspră critică a lucră rilor membrilor
să i, pentru a nu-mi recunoaşte dreptul şi chiar datoria
de a judeca valoarea relativă a poeziilor d-tale , abstrac
ţ iune f ăcî nd de orce colegialitate academică şi de orce
-
prietenie. Nici Academia, nici vreo alt ă institu ţiune pu-
blică a unui popor nu poate autoriza linguşirile banale,
şi strictul adevă r exprimat î n formă cuviincioasă (...) tre-
buie să ne că lă uzească pe toţi şi î ntru toate.“
Această „formă cuviincioasă a este, î ntr-adevă r, remar-
cabilă î n î ncheiere, unde î mbracă c î teva lucruri foarte
crude despre Poezii :
„ Da, opera d ~ tale nu este din acele ce se impun aten-
ţiei obştei — -
zice Maiorescu, şi s ar putea crede că el
va sublinia rafinamentul poeziei, dificultatea ei subtilă
pentru cititorul comun ; dar nu, acestea sunt numai apa
renţele care î nvă luie o realitate mult mai grav ă : Cadrul
-
arhaic al multor poezii ale d-tale, felul rafinat de reli-
giozitate şi de melancolie al mai tuturor se adresează la
un gen restr î ns de cetitori, abat poezia de la calea cea
mare a emo ţiunii generale şi etern omene şti, o duc pe
poteca unor predilec ţiuni prea individuale .. (20)
“
Exemple de disimulaţie critică (cu aceeaşi tehnică sa -
vantă a î ntoarcerii sensului vorbelor î n folosul celui care
le foloseşte) sî nt şi în recenzia la traducerea lui Ollă -
nescu-Ascanio din Hora ţiu ( 21). Criticul î ncepe prin a

199
 -
zice că „lucrarea d lui Ollă nescu este î n orice caz foarte
constien ţioa$ă“. Ce poate î nsemna aici î n orice caz dacă

—
nu anunţarea unei rezerve ? Cît despre constien ţioasă

—
nu poate fi decî t un eufemism pentru lipsa harului
poetic. „Pu ţinii cunoscători riguroşi ai clasicităţii (...)
continuă Maiorescu —se vor pronun ţ a pentru forma an-
tică lipsită de rime. Ceilalţi (şi după pă rerea noastră ma-
joritatea) vor aproba pe d. Ollă nescu, care a preferat să
facă traducerea sa mai lesne primită de gustul modem
-
prezentî nd o sub forma obişnuită a rimei.“ Ce valoare
are î nsă argumentul gustului majorităţ ii î n poezie ? Ma-
iorescu este insidios şi ştie să tragă mereu spuza pe turta
lui : căci dacă A. Naum era î nvinuit î n ascuns pentru
inactualitatea limbajului liric, iată că nici modernitatea
nu-i totdeauna lă udabilă, Maiorescu sugerează că, luate
î n sine, noţiunile acestea n-au î n ţeles, mai ales cî nd lip-
seşte talentul. A scris Eminescu Oda lui „ î n metru an-
tic“ ? „Dar Eminescu este unic ; a cere de la traducă torul
lui Hora ţiu să traducă toate poeziile autorului latin în
asemenea limbă şi ritm î nseamnă a cere de la un tradu-
că tor să ză mislească î n firea sa intimă toate feluritele
dispozi ţii sufleteşti ale altuia ş i să le renască apoi, să
1

-
le creeze din nou î n altă limbă...“ Nu s ar fi putut o
scuză mai acuzatoare, că ci condiţia traducerii este tocmai
putin ţa de a re-crea î n altă limbă.
Nu lipsesc din nici o ediţie de Critice, î ncepî nd cu
aceea din 1908, rapoartele consacrate lui O. Goga şi M.
Sadoveanu. Pe baza lor, s-a clădit şi reputa ţia de desco-
peritor de talente a lui Maiorescu, la bă trî neţe nu mai pu
ţin ca î n tinereţe. Intuiţ ia criticului nu dă, î n adevă r,
-
greş. Dar articolele sî nt oarecare.
Meritul celui dintî i este de a fi prins toate notele su -
perficiale ale Poeziilor lui Goga din 1905. Aproape nu
este adevă r, astăzi „banal“, despre Goga, pe care Maio-
rescu să nu-1 fi rostit în articol. Noi „reprezintă şi re-
zumă iubirea şi ura, durerile ş i speranţele unui neam
ameninţat î n existen ţa sa “, Oltul „ personifică amintirea
trecutului şi ră zbunarea viitorului î n alte versuri se î n-
f ăţişează „figuri obişnuite din viaţa poporului cari î nsă
cîştigă deodată — pe lî ng ă valoarea lor normală — o

200
însemnă tate, am putea zice o iluminare şi strălucire ex-
traordinar* (aşadar, simbolică) ; poezia lui Goga „este
de-a dreptul izvor î tă din cî ntecele populare“, neav î nd „a
face cu efeminarea scrierilor decadente* * ; î n sf î rşit, sub
raportul farmecului puternic al limbii, compararea cu
Eminescu nu pare criticului exagerată.
S-a susţinut că Maiorescu are bănuiala de la care
pleacă interpretarea modernă a lui Goga — că patriotis-
mul ca atare nu explică totul, chiar dacă este „ un sim ţă
m î nt adevă rat şi ad î nc“ ; fiindcă , la urma urmelor, de-
-
clama ţia socială a lui Bolliac era foarte sinceră şi totuşi
ră mî nea neartistică. Dar ce zisese Maiorescu :
„...Unde se vede arta scriitorului nu este î n patriotis
mul sim ţit, ci î n manifestarea lui mă nţinută î n dreapta
-
măsură a frumosului ** (22).
Observaţie elementară şi, dacă luă m aminte la felul
î n care criticul lă mureşte „ dreapta măsură a frumosului**,
greşită. Căci el vrea să spună că patriotismul autentic
nu e ostentativ î n lirică, ci stă pî nit, discret. Dar Goga
e un exaltat şi un patetic şi caracterizarea nu i se aplică ,
î n general, Maiorescu laudă la Goga caracterul „realist**
î n sensul dat termenului î n Literatura rom ână şi străină
tatea sau î n evocarea lui loan Popovici-Bă năţeanu. Sem-
-
nificaţia universală a liricii din Poezii îi scapă.
Din raportul despre Povestirile lui M. Sadoveanu nu
-
se observă, în schimb, că Maiorescu s ar gră bi să folo
sească orice prilej (şi ce nimerit ar fi fost acesta !) ca
-
să-şi ilustreze „ poporanismul**. Ceea ce remarcă la M. Sa
doveanu este plăcerea povestirii, f ă ră a o numi direct,
-
nota de umor organic, plasticitatea descrierii, stilul (dar
numai î n î nţeles lingvistic). Mai fină este descoperirea
unui nucleu dramatic î n povestiri şi a unei tehnice a
crizei :
„însă meritul cel mai mare al nuvelelor şi schiţelor
d-lui Sadoveanu ne pare a fi alegerea momentului psiho-
logic î n care culminează mai toate. Este pururea un eve-
niment sufletesc hot ăr î tor, care formează obiectul poves -
tirii şi în jurul că ruia se grupează şi se cumpă nesc cele-
lalte amă nunte, fie că evenimentul este o criză violentă ,
fie că este amintirea mai temperată a unei tulbură ri, fie

201
că este stabiliraa unei liniştiri finale. Deznod ă m î ntul nu
este niciodată silit, ci apare ca un rezultat neapă rat, oa -
recum ca o lege a nature!, şi tocmai prin această î nă lţare
impersonală povestirile d ~lui Sadoveanu îşi î ndeplinesc
misiunea morală...“ ( 23)
Ultima frază pare o replică la î nvinuirea de imora -
litate formulat ă contra scriitorului, tot î n 1906, de H . Sa-
nielevici.

Orice critic este, î nainte de toate, un

comentator de literatură , fiindcă la un anumit nivel cri-
tica este lectur ă şi analiză. Marii critici sî nt î nsă crea-
tori : ei îşi inventează obiectul şi, vorbind despre opere ,
vorbesc î n fond despre ei î nşişi. Critica este creaţie cî nd
revelă o personalitate. Pe cei mai mulţi critici î i citim
pentru justeţea sau claritatea opiniilor lor, î ntr- un cu -
v î nt, pentru felul î n care descoper ă operele şi le apre-
ciază ; pe alţii, pu ţ ini, îi citim pentru ei î n şişi. Opiniile
sau judecăţile lor de valoare contează , desigur, dar nu
mai reprezint ă criteriul absolut . Maiorescu intră, prin
articolele lui capitale, î n ultima categorie.
Lucrul nu este recunoscut unanim , şi nu este nici o
surpriză î n aceasta. Cea dint î i greutate de a răspunde
afirmativ la î ntrebarea dacă Maiorescu este un creator
î n critică provine din confuzia culturalului cu analiza
propriu- zis estetică î n opera lui. Articolele „ de critică"
sî nt rare : Eminescu şi poeziile lui, Comediile d - lui Cava -
giale etc. Acestea sî nt , în multe privinţe, şi cele mai
apropiate de noi ; dar î n ţelesul lor adevă rat se lă mureşte
numai în legă tură cu toate celelalte. Izolate, ele nu ex-
plică nimic, păr î nd mai degrabă nişte excepţii. Cazurile
tipice pentru critica lui Maiorescu r ă m î n acelea î n care

202
criticul nu „inventează“ opere şi autori, ci o î ntreagă li-
teratură ; el î ncepe prin a inventa normele î nseşi ale in-
venţiei critice. Sentimentul lui Maiorescu este că nu
există î naintea lui nici un Maiorescu. * In al doilea rî nd ,
o dată cu ideea culturalităţ ii exclusive , trebuie î nlă tu -
rat ă , cel puţin î n forma î ngustă î n care a fost interpre-
tată pî nă astă zi , distincţia dintre o critică culturală şi
una propriu-zis literar ă la Maiorescu . Fiindcă, dacă a
păstra ideea culturalităţii exclusive î nseamnă a nega
valoarea permanent ă a operei, a păstra distincţia î n-
seamnă a ignora cel ă lalt caracter esenţial al criticii ma-
ioresciene : totalitatea . Este şi cauza pentru care nu pu-
tem demonstra că Maiorescu este capabil de creaţie cri-
tică dacă pornim de la articole cum ar fi acelea despre
autori izolaţi. Maiorescu î nsuşi nu porneşte de aici , ci
ajunge aici : el scrie critică după ce creează critica. Sub
raportul inten ţionalităţii practice e foarte posibil să nu
fie nimic comun î ntre Maiorescu şi criticii de ast ă zi : cine
creează critica are altă mentalitate decî t cine o foloseş te
pur şi simplu. Nici î n articolul despre Eminescu, nici î n
acela despre Goga , Maiorescu nu va lua î n considerare
critica specială decî t ca pe un caz excepţ ional. Voca ţ ia
lui ră m îne totalitară.

* Să deschidem o paranteză spre a preint î mpina dou ă obiecţii.

Nu este crea ţie unde nu este n ă zuin ţa către un început absolut.
Criticul modern , nu mai pu ţin decî t Maiorescu, n ăzuieşte să fie cel
din ţ ii, şi critica adevă rat ă reprezintă totdeauna o inaugurare.
Dar sentimentul nostru de î nt î ietate cuprinde, deopotrivă cu conş -
tiin ţa absolutului, şi con ş tiin ţ a relativităţii ; criticul modern se ştie
supus controversei şi discu ţiei, Maiorescu î nsă se sim ţea indiscu-
-
tabil . Noi inventăm î ntr un cadru dat, în ă untrul unor limite şi
respectî nd nişte norme ; Maiorescu inventa normele înseşi. E
vorba, î n acelaşi timp, de normele criticii şi de normele literaturii.
Sentimentul nostru de crea ţie nu coincide decî t superficial cu acela
al lui Maiorescu. A doua obiecţie posibilă ar fi următoarea :
-
folosind la tot pasul un cuv î nt precum „sentiment", s ar zice că
e de ajuns ca cineva, Maiorescu î n cazul de faţă, să aibă sentimen
tul crea ţiei ca să fie creator. In realitate, nu am dat cuvî ntului
-
în ţelesul curent din psihologie şi nu am dedus „sentimentul"
creator al lui Maiorescu din cercetarea psihologiei lui individuale.
Acest sentiment face parte din operă, nu este o atitudine afectivă,
empirică, ci una implicat ă obiectiv î n operă (chiar dacă nu şi
explicit ă). Cu ajutorul ei căută m să suger ăm o coeren ţă a operei.

203
 Putem acum î nţelege mai limpede cum s-a dezvoltat
-
critica lui Maiorescu, pusă de obicei î ntr o schemă prea
rigidă. Sub raportul capacităţii creatoare , cum am vă zut,
critica lui Maiorescu este, î ntr-o parte a ei, o critică la-
-
tentă, de gust, de comentariu marginal , fie, î ntr o formă
virtuală, î n coresponden ţă, î n jurnal, fie, î ntr-o formă
mai organizată, publică , î n recenzii şi î n alte opere oca-
zionale ; critic mare, Maiorescu este î nsă î n acele arti-
cole î n care literatura se găseşte asumată după o viziune
integrală. Dar dacă are conştiin ţa dublei utiliză ri a lec-
turii, are Maiorescu şi două moduri net deosebite de a
citi literatura ? Aceasta este o altă chestiune, î ncă in-
oportună. Putem cel mult observa că între, să zicem, re-
cenzia la drama istorică Domni ţa Ruxandra de A. D. Hertz
-
şi Comediile d lui Caragiale este o deosebire de viziune
critică , de structură , chiar dacă nu numaidecî t şi de mij-
loace. Sub raportul evolu ţiei istorice , există î n primul
timp, la Maiorescu o critică generală negativă, care cu-
răţă locul spre a preg ăti literatura ulterioară ; după
1885, nega ţia răm î ne numai î nt î mplă toare şi izolată fi-
indcă marea literatură capabilă să susţină şi o mare cri -
tică s-a nă scut. Punctul de răscruce î ntre aceste două
forme istorice î n critica lui Maiorescu î l constituie arti-
colul Poe ţi şi critici, unde se spun , referitor la mişcarea
literară din care au ieşit Eminescu, Creangă şi ceilalţ i
„clasici^ , cunoscutele cuvinte :
„în proporţia creşterii acestei mişcă ri, scade trebuinţa
unei critice generale. Din momentul î n care se face mai
bine, acest fapt însuşi este sprijinul cel mai puternic al
direcţiei adevărate. Poeziile lui Eminescu, Pastelurile şi
Ostaşii lui Alecsandri vor curăţi de la sine atmosfera
viţiat ă... Nu e vorbă, apre ţierile critice izolate nu vor
-
lipsi şi nu vor trebui să lipsească niciodată dintr o miş
care intelectuală... Sinteza generală î n atac, izbirea unui
-
întreg curent periculos o credem acum ştearsă de la or -
dinea zilei pentru pă r ţile esen ţiale în literatura proprie
şi î n ştiinţ a teoretică.^ ( 24)
De obicei s-a dedus de aici că Maiorescu neagă rolul
criticii î ntr-o literatură matură, restr î ngî ndu-1 la apre-
cieri izolate (25). Dar Maiorescu nu vorbeşte nici o clipă

204
despre critică în general, ci numai despre critica general ă
şi negativă (din O cercetare sau din Observări polemice ),
despre, cum traduce singur, „sinteza generală î n atac, iz
birea unui î ntreg curent periculos**. Cî nd o literatură ade-
-
vărată există, cum se î ntî mplă după 1880, scade trebuinţa
acestei critice generale care a f ăcut cu putin ţă renaşte-
rea ; devin suficiente „apreţierile critice izolate **, căci li-
teratură şi critică merg î n acelaşi sens. In l ături ! ori
chiar Comediile d ~lui Caragiale con ţin astfel de apre-
cieri, menite a justifica noua literatură şi a lovi î n de-
tractori. Caracterul de campanie negativă al criticii î m-
potriva unei literaturi f ă ră valoare este î nlocuit de pole
mica limitată şi ocazională ; fiindcă noua literatură s-a
-
impus conştiin ţei publice.
Pe scurt , controversatul text maiorescian nu are î n
vedere condiţia criticii şi nu pretinde renunţarea la cri-
tică ; Maiorescu î nsuşi n-a renunţat . Ultima fază a cri -
ticii sale este aceea din Eminescu şi poeziile lui , cî nd
poate construi cu abstract ă senină tate portretul marelui
poet.

O cercetare critică sprijină pe o este-

tică a poeziei o veritabilă hygiene des lettres, prima şi
ultima din cultura româ nă. Studiul cu care Maiorescu a
debutat î n critică este î ncă magistral, at î t î n latura
ideilor despre poezie, cit şi î n latură analitică , sau , ca
să fim consecvenţi, şi cînd spune ce este poezia şi cî nd
ne poartă printr-o grotescă, ilară, f ă ră precedent „infir-
merie a literaturii româ ne** (după propria expresie).
Maiorescu î ncepe prin a determina condiţiunea poe-
ziei (materială , ideală ) oarecum î n afara considerentelor
de natur ă istorică. Dar se poate oare vorbi de o condi-
ţiune de totdeauna a poeziei ? Nu lua Maiorescu drept

205
 universale nişte realităţ i istorice ? Evident ; şi nici nu
î ncerca să se amă gească. El vorbea î n numele esteticii
secolului al XIX-lea, aceea pe care o puseseră Ia punct
Schiller şi Hegel, Herbart şi Schopenhauer, şi, î nainte
de toţ i, Kant. Maiorescu pornea de la lucruri î ndeobşte
cunoscute şi care pă reau indiscutabile, f ă ră a urmă ri să
fie numaidecî t original. Majoritatea comentatorilor au
remarcat acest caracter de compila ţie elementar ă al Cer -
.
cetării Şi totuşi, ce curios, nu există pî nă astă zi o sin-
gur ă lectură a studiului care să fie scutită de contra-
dicţ ii ! Cite opere de pură ştiin ţă vor fi dat oare criti-
cilor at î ta bă taie de cap cî t aceast ă operă de ( presupusă )
vulgarizare ? S-ar zice că î n 1867 ea pă rea mai clară decî t
astă zi (Iacob Negruzzi î i recunoaş te meritul de a fi f ăcut
lumină î n capul junimiştilor î n privinţa poeziei) şi că
succesivele comentarii au reuşit s-o complice intr-o mare
măsură.
Cî teva fraze au ră mas totuşi limpezi şi e bine să Ie
scoatem în fa ţă.
„Poezia, ca toate artele — afirmă Maiorescu
chemat ă să exprime frumosul ; î n deosebire de ştiin ţă ,
este
care se ocupă de adevă r. Cea din ţii şi cea mai mare di-
feren ţă î ntre adevă r şi frumos este că adevă rul cuprinde
numai idei , pe cî nd frumosul cuprinde idei manifestate
î n materie sensibilă.u ( 26)
Punctul de plecare e, netă gă duit, hegelian : scopul ar-
tei, indică Hegel, este „ reprezentarea sensibilă a absolu-
tuluic‘, adică a Ideii. Sau, mai departe : „ideea ca frumos
artistic este ideea cu determinarea mai precisă de a fi
î n chip esen ţial realitate individuală “ ( 27). S-a scris î n
nenumă rate rinduri cu privire la diferenţa dintre Ideea
lui Hegel şi ideile lui Maiorescu. Ar mai trebui remar
cate două î mprejură ri. „Degradarea ^ Ideii absolute î n
-
idei , trepte de obiectivare a voin ţei, se f ă cuse, î naintea
lui Maiorescu , la Schopenhauer . In al doilea rî nd , nu nu-
mai această degradare desparte pe autorul Cercetării de
Hegel, ci şi î ntreaga dialectică a raportului dintre con-
ţinut şi formă pe care o dezvoltă Hegel şi care la Maio-
rescu lipseşte. De altfel, î n afara definiţiei frumosului,
Maiorescu nu mai î mprumută nimic de la Hegel, ş i chiar

206
şi această defini ţie va fi, cur înd , î ndreptată intr-un cu to-
tul alt sens, mai general, mai pu ţin specific, valabil oa-
recum pî nă astă zi :
„Ideea sau obiectul exprimat prin poezie este totdea-
una un sim ţă m î nt sau o pasiune, şi niciodat ă o cugetare
exclusiv intelectuală.“
Prin urmare, ideea nu e idee, ci sentiment ! Ce vrea
să spun ă Maiorescu ? Că poezia nu se ocupă cu „ î nvăţă -
tura, preceptele morale, politica 44 decî t dacă ele au rolul
„de a servi pentru exprimarea sim ţă m î ntului şi pasiunii,
tema eternă a frumoaselor arte“ (28 ). Nimic mai just î n
esen ţă şi, totuşi , ce de impută ri nedrepte i-a atras lui
Maiorescu afirmaţia ! El nu elimină nici morala, nici po-
litica, nici patriotismul din poezie : ci doar „ tendenţa
morală directă , adică (...) punerea inten ţionată a unor î n -
văţă minte morale î n gura unei persoane spre a le pro
paga public ca î nvăţă turi 44, doar „ poeziile cu intenţii poli-
-
tice actuale, odele la zilele solemne, compoziţiile teatrale
pentru glorifică ri dinastice44, doar, î n sf î rşit , „ patriotis-
-
mul ad hoc“-, ca pură preocupare politică. (29)
Prima chestiune rămasă nelămurită este aceea a în ţe-
lesului pe care-1 dă Maiorescu „ideii manifestate î n formă
sensibilă 44 :
„ Este dar o condiţiune elementară a fiecării lucrări
artistice revine criticul (30 ) de a avea un material
î n care sau prin care să-şi realizeze obiectul. Astfel, sculp-
tura îşi taie ideea î n lemn sau î n piatră , pictura şi-o
exprim ă prin culori, muzica prin sonuri. Numai poezia
(şi aici vedem prima ei distingere de celelalte arte) nu
află î n lumea fizică un material gata pentru scopurile ei.
Căci cuvintele nu sunt material, ci numai organ de co-
municare.u
„Materia sensibilă 44 este prin urmare limba. Maiorescu
nu alege o cale greşită voind să determine natura parti-
culară a poeziei. Nu vor porni pe aceeaşi cale Wellek şi

—
Warren î n celebra lor Teorie a literaturii ? „Limba
spun ei — este materia primă a literaturii , aşa cum
sunt piatra sau bronzul pentru sculptură, culorile pentru
pictură sau sunetele pentru muzică. Dar nu trebuie să
uită m că limba nu este o materie inertă ca piatra, ci este

207
ea î nsăşi o creaţie a omului, fiind astfel purtătoarea moş-
tenirii culturale a unui grup lingvistic4* (31).
(In treacă t fie zis, nici piatra, nici culoarea, nici sune -
tul nu sunt inerte sau indiferente : de cite ori sculptura
modernă a încercat să valorifice altfel de materii, de cite
ori pictura s-a folosit altfel de culori, de cite ori muzica
a interpretat altfel sunetele , a apă rut rezistenţa consu-
matorilor de artă. Nu e însă aceasta o dovad ă că simpla
piatră î nchide în ea o tradiţie, ca şi cuvî ntul, că sunetul
sau culoarea sî nt, ca şi cuvî ntul, purt ă toarele moştenirii
culturale ale unui grup anumit ?)
Maiorescu simte că limba poeziei este „specifică 4*, dar ,
voind să lă murească acest specific, nu poate ieşi din con-
vingerea secolului să u (Hegel, Vischer, Hartmann ), după
care cuvî ntul are, î n poezie, o funcţiune sensibilizatoare.
Dacă cuvî ntul nu e ( judecă Maiorescu ) decî t „organul
comunică rii*4, atunci „materialul sensibil4* adevărat al poe -
tului „nu se află î n lumea dinafară ; el se cuprinde î n con
ştiinţa noastră şi se compune din imaginile reproduse ce
-
ni le deş teaptă auzirea cuvintelor poetice 44 ( 32 ). Critica
acestei idei a schiţat-o, î ncă din 1925, Tudor Vianu, î n-
tr-un studiu din Fragmente modeme (33). Estetica mai
nouă rezervă alt ă valoare cuvî ntului , şi am putea zice
că , pentru noi, î n deosebire de Maiorescu , nu cuvî ntul
face poezia, ci poezia face cuvî ntul. Din punctul de ve-
dere al lui Maiorescu , există cuvinte poetice şi cuvinte
nepoetice, unele trezind imagini sensibile, altele nu, fie
pentru că ( acestea din urmă ) sî nt goale abstracţii, fie
pentru că au pierdut, prin uzură, puterea sensibilizatoare
pe care au avut-o cî ndva :
„Prin urmare scrie Maiorescu in acelaşi loc un
şir de cuvinte care nu cuprind alta decî t noţiuni reci,
abstracte, f ă ră imaginaţiune sensibilă , fie ele oricît de
bine rimate şi î mpă rţite î n silabe ritmice şi î n strofe,
totuşi nu sunt şi nu pot fi poezie, ci ră m î n proza, o
proză rimată.**
De aici decurge imediat, pentru Maiorescu, necesita-
tea de a găsi cuvintele cele mai vii sau de a re-da cali -
tatea sensibilă acelora care au tocit-o. Schopenhauer
gî ndea la f e l ; „Ideile, ştim, sî nt esenţial intuitive : de

208
aceea, deşi ceea ce poezia comunică direct prin cuvinte
se compune din noţ iuni abstracte, inten ţia e evident de
a ne face să vedem, cu ajutorul acestor semne repre-
zent î nd concepte, Ideile vie ţii, ceea ce nu poate exista
dedt cu concursul imagina ţiei autorului / 4 Se observă î ncă
o dat ă că ezitarea lui Maiorescu î ntre idee şi viaţă se
explică prin Schopenhauer Mai clar : „ Dar pentru a deş-
.
tepta imagina ţ ia şi a o îndrepta spre ţelul propus, tre-
buie ca sferele acestor noţiuni abstracte, ale acestei
materii prime a poeziei, ca şi a celei mai vulgare proze,
să fie aranjate î n aşa fel î ncî t să se î nt î lnească ; pe
această cale, conceptele nu mai păstrează caracterul lor
general şi abstract ; li se substituie o imagine intuitivă ,
care se oferă imaginaţ iei, î n timp ce poetul, prin termenii
folosiţi, continuă să o modifice pentru a o adapta î n î n-
tregime Ia ceea ce vrea să exprime. Tot aşa cum chimis-
tul ştie să prepare un precipitat solid combin î nd lichide
clare şi transparente, poetul ştie să precipite, ca să zic
aşa, concretul, individualul , imaginea intuitivă , din ge-
neralitatea abstractă şi incoloră a conceptelor, gra ţie
manierei de a le asocia" (34).
Nimic mai firesc ca să î ncheiem — de a constata
că Maiorescu propune exact aceleaşi mijloace de a re
î nvia puterea cuvintelor, ca şi Schopenhauer. Aron Den-
-
-
suşianu a semnalat î ntr asta un plagiat după Vischer î n .
realitate, Maiorescu îşi urmează logic firul demonstra -
ţiei şi, aşa cum demonstra ţia î nsăşi aparţine nu lui Vi-
scher, nici chiar lui Schopenhauer, dar î ntregii estetice
germane a timpului, tot astfel solu ţiile sî nt un bun co-
mun.
Pentru noi, ast ă zi, chestiunea se pune exact invers
î n amî ndouă privin ţele : cuvintele, î n poezie, nu sî nt
transparente vehicule ale imaginii, dar imagini, avî nd , ele
î nseşi, realitate concretă, palpabilă, şi , totodat ă, nu există
î n cuvintele ca atare o forţă care să le apropie sau să le
î ndepă rteze de poezie , ci, din contra, poezia este aceea
care se apropie de cuvinte, asum î ndu-le î ntr-un anumit
fel. G. Că linescu zicea : cuvintele nu sî nt nişte pahare
î n care verşi ideea , ele sî nt ca fructele care se mă n î ncă
cu totul . Structuraliştii (şi nu numai ei) disting limbajul

209
, ,conotativu al literaturii dc limbajul „denota ţ ivu al ş ti-
in ţei. In literatură , cuvin tul e polivalent, ambiguu , î n
limbajul ştiin ţ ific este arbitrar ş i transparent ; dacă , î n
ş tiinţă , cuv î ntul e indiferent, util, simplu organ al co-
munică rii , î n literatură el participă la comunicare, este
substan ţa comunică rii. Semnul estetic este un semn ico-
nic, spune Ch. Morris ( Signs , Language , Behavior , New
York , 1946 ), î n acelaşi timp mijlocul şi substan ţa comu-
nică rii. Jean-Paul Sartre pare a da lui Maiorescu o re-
plică şi mai directă : pentru el, poezia stă, prin raportul
fa ţă de limbă , ală turi de muzică sau de pictură. Vorbi-
torul se găseşte „en situation dans le langage“, el utili-
zează cuvintele, î n timp ce „le poete est hors du langageci
şi „faute de savoir s’en servir comme signe d ’un aspect
du monde , il voit dans le mot Vintage d ’un de ces as-
pects “, î n al ţ i termeni, poetul refuză să utilizeze cuvin-
tele : „ Ainsi s’etablit entre le mot et la chose signifiee un
double rapport reciproque de ressemblance magique et de
signification. Et comme le poete n’utilise pas le mot, 11
ne choisit pas entre des acceptions diverses et chacune
d’elle, au lieu de lui paraî tre une fonction autonome, se
donne â lui comme une qualite materielle qui se fond
sous ses yeux avec Ies autres acceptions. Ainsi realise-t-il
en chaque mot , par le seul effet de Vattitude poetique,
Ies metaphores dont revait Picasso lorsqu’il souhaitait
faire une boite d’allumettes qui fut tout entiere chauve-
souris sans cesser d ’etre boite d’allumettes. Florence est
viile et fleur et femme , elle est ville-fleur et ville-femme
et fille-fleur tout â la fois. Et Tetrange objet qui parait
ainsi possede la liquidite du jleuve , la douce ardeur fauve
de Vor et, pour finir , s’abandonne avec decence et pro-
longe indefiniment par l’affaiblissement con ţ inu de Ve
muet son epanouissement plein de reserves.“ (35)
A doua piatră de î ncercare pentru comentatori este
„confuzia ^ lui Maiorescu î ntre idee şi sentiment, atunci
cî nd e vorba să definească limita artei. Explica ţiile aces-
tei presupuse confuzii au dat mai ales vina pe î mprejură-
rile istorice ale forma ţiei lui Maiorescu (36 ). E de obser-
vat că î n astfel de cazuri textul maiorescian e privit aşa
de strict, î ncî t nu se î ngă duie cuvintelor nici o şovă ială.

210
Dar dacă totul nu e decî t o imprecizie a termenilor ?
Maiorescu scrie : „ideea sau obiectul exprimat prin poe-
zie este totdeauna un sim ţăm î nt sau o pasiune şi nici-
odat ă o cugetare exclusiv intelectuală sau care se ţine
de tă î r mul ştiin ţific, fie î n teorie, fie î n aplicare prac-
tică 4 * (37 ). Ei vrea să lă murească , după ce a ară tat î n par -
tea î nt î i a Cercet ării cum se manifestă sensibil ideea, î n
ce constă această idee . Arta are aşadar două condi ţiuni
specifice : una materială şi una ideală. Amî ndouă dis-
ting arta de ştiinţă , de filozofie : cea din ţii aşază dis-
tincţia la nivelul limbajului, cea de a doua la nivelul con-
ţ inutului. Confuzia vine din altă parte : din identificarea
.
obiectului cu conţinutul Tudor Vianu i-a putut reproşa,
admiţî nd că Maiorescu are î n vedere obiectul artei, că a
considerat pasiunile ca „obiecte de cunoştinţă 44 . E. Lovi-
nescu a deschis la acest punct o lungă discu ţ ie , nu f ă ră
dreptate, despre indiferenţa ideilor acolo unde pasiunea
ce animă pe poet este veritabilă (38). In fond, Maiorescu
a trecut aici pe neobservate de la obiectul artei la con-
ţinutul ei : iar con ţinutul artei este totdeauna, grosso
modo, afectiv (39 ). „C’est bien avec des sentiments qu’on
recree l’objet esthetique spune Sartre î n Pourquoi
ecrire ; s’il est touchant , il n’appara î t qu’â travers nos
pleurs ; s’il est comique, il sera reconnu par le rire.“ Se
î n ţelege că, pentru Sartre, opera nu este ea î nsăşi sen -
timent, nu-şi propune să afecteze pe cititor ; opera e un
apel la libertatea cititorului, la sentimentele lui. Citite
bine, frazele lui Maiorescu îşi recapă tă limpezimea, ş i
vedem că el nu excludea din poezie nici intelectualitatea
( 40) , nici chiar filozofia :
„ Nu veţi ajunge remarcă el î ncă din 1860 ( 41) la
aprecierea poeţilor celor mari, pe care totuşi î i citi ţi aşa
de des, dacă nu veţi şti să că uta ţ i î nsemnă tatea lor toc-
mai î n con ţ inutul filozofic al operelor lor. Căci adevă-
rata fire a poeziei nu se poate despă r ţ i de filozofie , de-
oarece poezia este tocmai î ncercarea omului de a turna
singularul î ntr-un tot..“
Maiorescu spune, aşadar, „ idee 44 f ă ră să-i atribuie
numaidecî t o valoare logică, î ngustă, după cum spune
„sim ţă m î nt 44 , f ă ră să-i atribuie o valoare psihologică , fi-

211
 indcă î n condiţiile î nă l ţă rii impersonale , sentimentul nu
este o atitudine practică, ci una ideală. In tot cazul, pen-
tru Maiorescu este limpede că arta constituie un mod
anumit de a privi lumea , o atitudine ( nici numai afectivă,
nici numai raţională) faţă de lume , un chip de a o asuma.
„Obiectul de cunoştinţă 41 al artei fiind lumea î n Idee, mij-
locul de asumare, prin care obiectul devine un con ţinut
particular, nu e nici ideea logică, nici sentimentul î n
accepţiune practică.
Unde Maiorescu devine dintr-o dată aproape tulbu-
ră tor este î n împingerea paralelismului dintre artă şi
ştiin ţă intr-un plan mai profund , î n care arta şi ştiin ţa
sî nt expresiile unor chemă ri de neconfundat ale fiin ţ ei
noastre. Aici, î n aceste apeluri din care se nasc şi pe
care î ncearcă, fiecare î n felul ei, să le liniştească, des-
coperă Maiorescu natura lor adine deosebită :
„...Ştiin ţa provine din acea î nsuşire î nnăscut ă a min
ţ ii noastre, prin care suntem veşnic sili ţi a î nt î mpina
-
orice fenomen al naturei cu cele două î ntrebă ri specific
omeneşti : din ce cauză ? spre ce efect ? î nsă primul efect
ce-1 descoperim se arată a fi totdeodată o cauză pentru
un alt efect, care la rî ndul lui este noua cauză pentru
alte efecte, şi pe nesim ţite se deschide î naintea noastră
-
linia timpului, care ne aduce î ntr un viitor nemă rginit.
Şi asemenea , cercet î nd î napoi, ni se arată prima cauză
a unui fenomen ca fiind şi ea efectul unei alte cauze ,
care iarăşi este efectul unei cauze anterioare, şi aşa mai
departe, se deschide şi î ndă ră tul nostru aceeaşi linie in -
finită a timpului. Şi astfel omenirea, î mpinsă î n sufletul
ei de forma apriorică a cauzalităţii, se urcă şi se scoboară
pe scara timpului ( ... ), pî nă cî nd min ţile î mbă tr î nite ale
genera ţiunii actuale se pleacă la pă mî nt şi lasă altei ge-
nera ţiuni sarcina de a î mpinge piatra lui Sisifos cu un
pas mai î nainte ; această altă genera ţ iune o lasă genera-
ţiunilor viitoare ; şi aşa mai departe se dezvolt ă ştiin ţa şi
nu are nică ieri repaus şi niciodată sf î rşit : că ci prima
cauză şi ultimul efect sî nt refuzate min ţii omeneşti ; nici
o limită eternă nu ne opreşte, dar etern ne opreşte o
limită . 44

212
 Ştiin ţa nu reprezintă o î mpotrivire autentică şi ne-
am ăgitoare a omului fa ţă de timpul care-1 înlănţ uie ;
exist ă o tristeţe a cunoaşterii raţionale, căci adevărurile
ei sî nt relative şi , o dată descoperit unul, el devine o
simplă treaptă pe care urcăm spre adevă rul următor.
Cunoaşterea raţională are ceva din zădă rnicia efortului
lui Sisif . Dar arta ?
„Frumoasele arte, şi poezia mai î nt îi, sî nt repaosul
inteligen ţei, î n mijlocul fluctua ţiei perpetue, de care este
mişcat acel straniu product al forma ţiunilor animalice
ce se numeşte minte omenească, arta se stabileşte ca un
liman de adă post spre a re-da inteligenţei agitate o li-
nişte salutară." (42)
Nu e greu să recunoaştem termenii î n care Schopen-
hauer dovedeşte nesupunerea artei faţă de principiul
raţional (43). Oare Maiorescu nu face decît să transcrie
din Lumea ca voinţă şi reprezentare ?
„î n această stare a inteligenţei active se coboară arta
ca o m î ngîiere binef ăcă toare. Ea prinde atenţia neliniş-
tită şi agitată spre infinit şi, î nf ăţişîndu-i o idee mă rginită
î n forma sensibilă a frumosului, îi dă liniştea contempla-
ţiei şi un repaos intelectual. Poezia în special trebuie să
ne decline spiritul de la î nlă n ţuirea f ă ră margini a
nexului cauzal, să ne manifeste idei cu î nceput şi sf î rşit,
şi să ne dea astfel o satisfacţiune spiritului omenesc / *

Este gî ndul lui Maiorescu acelaşi cu al lui Schopen -

hauer ? In nici un caz nu se poate primi observaţia lui
Tudor Vianu că poezia nu î nf ăţişează, nici ea, „idei cu
î nceput şi sf î rşit" (44) ; Maiorescu, plecî nd netăgăduit din
filozoful german , voia să spună altceva. Ştiin ţa nu e î n
stare să oprească roata timpului, zisese filozoful german ;
singură arta, realizî nd î n fiecare clipă eternitatea, ne
smulge din timp, din î nlă nţ uirea f ă ră î nceput şi f ă ră
sf î rşit a cauzelor (este şi ideea lui Goethe). Adevă rul e
relativ ; frumosul e absolut. Arta e un antidestin, va spune
Mahaux, şi formula lui este î n cea mai bună tradiţ ie
schopenhaueriană. Nu s-a scris, pe cit ş tiu , un studiu
despre influen ţa lui Schopenhauer asupra esteticii mo-
deme ( 45). Maiorescu (spre a reveni la el) reţinuse pu-
terea artei de a se opune timpului. Dar ceea ce la Scho-

213
penhauer era numai un argument pentru libertatea artei
fa ţă de „ principiul rational" devine la Maiorescu un prilej
de a dovedi superioritatea artei. Compara ţia cu ştiin ţa
este acum uitată : Maiorescu laud ă arta. Pu ţini vor găsi
cuvinte mai inspirate decî t el, căci pu ţini aşteapt ă de la
poezie ceea ce aşteapt ă el. Poezia spune el, nu e nici
instrument de acţiune politică, nici lecţ ie de morală , nici
chiar oglind ă pentru o filozofie, că ci ea nu se subordo-
nează nici politicii, nici moralei, nici filozofiei. î nseamn ă
aceasta că Maiorescu alungă din poezie politica , morala
sau filozofia ? Nicidecum . El le refuză ca motive sau ca
-
prezen ţe ad hoc , spre a le reg ăsi pe un plan mai î nalt,
unde poezia are un conţ inut şi o menire social ă cit se
poate de limpezi. Această menire constă prea pu ţ in î n
serviciile ocazionale pe care poezia le face omului ; cu mult
mai mult î n dorin ţa de a fi liber pe care poate să i-o in-
sufle. Nu leagă pe om de destinul ei social, ci-1 î nva ţă să
lupte contra lui , nu-i dezv ăluie pur şi simplu condi ţ ia lui de
om, ci-1 sileşte s-o depăşească. Alţii n-au cerut poeziei
dec î t să afirme rela ţiile banale şi schimbă toare ale
omului cu lumea ; Maiorescu î i cere să afirme libertatea
omului. Această pagin ă datează de o sută de ani :
„Era intr-o sear ă lin ă de mai din anul 1871 ; dar î n
salonul unde se adunase at î ta mulţime de oameni nu se
observa frumuseţea naturei renăscute : pasiunile politice
erau la ordinea zilei şi cu cea mai mare î ncordare se
agitau î ntrebă rile momentului. î n fundul acestei să li,
atinsă î ncă de razele luminilor, se î nă lţa pe un piedestal
î nchis o marmoră albă, frumoasă imitare a unei statui
antice ; şi pe cî nd toţ i oamenii erau cuprinşi de discu ţiile
lor politice, în mijlccul cuvintelor aprinse , a gesticulă rilor
vii şi a emoţiunii tutulor, î n confuzia acestei mişcări
ţintite spre un singur punct din viaţa reală punct tre-
că tor, de o importan ţă peste măsură î n prezent, de o nu -
litate f ă ră măsură î n viitor statua albă , cu surîsul ei
blind , sta senină deasupra haosului, forma ei trecea ne-
atinsă peste valurile timpului ; păstrată î n trecut, sigură
de viitor, ea îş i purta î naintea noastră cu o linişte supra -
naturală via ţa-i eternă." ( 46)

214
 Ştiam de mult ă vreme cuvintele lui Maiorescu , ş i ele
mi se pă reau banale ; ceea ce m-a f ă cut să le î n ţeleg
oarecum altfel a fost o î nt î lnire aproape î nt î mplă toare cu
arta Khmer ! O sal ă mică, de la parterul muzeului Guimet
din Paris, arhiplină de statui î nf ăţ işî nd, toate, bă rba ţ i
ş i femei : î n prima clipă am avut impresia că nu este
decî t una şi aceeaşi statuie , repetat ă de zeci de ori, la
dimensiuni variate. Ceea ce le d ădea uimitoarea asemă-
nare era nu ţinuta, aceeaşi la toate, a corpului, ci z î m-
betul î ntipă rit pe fa ţă. Nu mă aflam î ntr-o sal ă de muzeu
ci î ntr-una de rugăciune : cu ochii î nchişi, cu bra ţele
aduse î nainte, cu palmele aşternute una peste alta, ca
pentru ofrand ă, cu corpul drept, destins statuile vi-
sau cufundate î ntr-un unic surîs.
Ce exprima el ? Linişte , î mpăcare , aşteptare, fericire,
indiferen ţă, dispreţ ? Era un zî mbet de voluptate ascunsă
sau de senină tate supralumească ?
Privite mai î ndelung, z î mbetele î ncepeau să exprime
fiecare altceva, şi ceea ce î n prima clipă mi se pă ruse o
cauză a asemă n ă rii chipurilor de piatră, mi se dezvă luia
treptat ca trăsătura cea mai puternică de deosebire :
nerepetabilă , aproape inefabilă. Mi-aduc aminte că am
ră tăcit mult ă vreme printre şirurile de statui. Le pri-
veam pe r î nd : nu doar fiecare avea altă expresie, dar
această expresie nu putea fi surprinsă nici ea decî t o sin-
gură dată , cî t dura privirea . Era de ajuns să î ntorc capul,
ca să n-o mai regă sesc î ntocmai : pierise sau se pref ăcuse
subit î n clipa de neatenţie ? Trecuse pe buzele statuii de
alături ? Pe măsură ce m â stră duiam să-i descifrez î n -
ţ elesul , surlsul devenea din ce î n ce mai inexplicabil ,

î n coada ochiului simţeam acul altor surî suri, care nu

mai erau indiferente , ci dispreţ uitoare , sarcastice. Oare
de ce mi se pă rea că sala , î n jurul meu , se cutremura de
un hohot mut ?
Plecam ochii, aştept înd ca statuile să-şi regăsească
liniştea. Treceau, astfel, minute, ore , ani, poate veacuri.
Cine ş tie ? Ridicam ochii, şi iarăşi nu mai î n ţelegeam
nimic : unde sî nt r î njetele dispreţ uitoare ? Statuile visau
î nmă rmurite, departe de î ntrebă rile mele, atente numai
la liniştea lor dumnezeiască , neverosimil ă , ca şi cum ar

215
vedea î n g î ndul lor ceea ce nimeni nu vede, ca şi cum ar
asculta un cî ntec doar de ele auzit.
-
Atunci mi am amintit cuvintele lui Maior eseu şi am
avut revela ţia că taina statuilor este taina artei : această
putere miraculoasă pe care o are o piatră cenuşie veche
de şapte sau opt secole de a exista î n afară de timp,
numai pentru că mina omului a î nflorit î n ea un surîs.
Ceea ce este cu adevărat nepieritor nu este piatra , pe
care timpul o transformă î n nisip, ci z î mbetul, care leagă
pe sculptorii anonimi de acum un mileniu de privitorul
î nt î mplă tor dintr-o indiferentă dimineaţă de toamnă. Şi
nu pentru că acest z î mbet ar fi oglinda unei civiliza ţii , a
unor institu ţii, a unor moravuri, a unei istorii : dar pentru
că este oglinda ce ne î ntoarce propriul nostru chip şi-l
va î ntoarce pe al tuturor celor care se vor pleca asupra
ei ; arta nu exprimă efemerul, ci eternul. Nu putem des-
luşi ce ne spune sur îsul statuilor summeriene, pentru că
el nu ne spune de fapt nimic — fericirea, extazul, dis-
preţ ul, reculegerea i le atribuim noi. O operă de artă nu
este un document despre om, despre viaţ a sau despre
moartea lui : este un apel la via ţa şi la moartea omului.
Statuia albă din fundul salonului de la 1871 vorbeşte
prin t ă cerea ei, e prezent ă prin absen ţa ei. Senină tatea
aparentă nu-i decî t metafora acestei absen ţe mute, a
acestui vid care aşteaptă privirea noastră spre a se umple
de semnifica ţie. De ce sur îde piatra albă a copiilor de
statui greceş ti sau piatra cenuşie a statuilor Khmer ?
Surîsul e un limbaj mut, aşa cum inscripţ iile de pe t ă-
bli ţele de lut de la Knossos sî nt un limbaj vorbitor ;
primul este limbajul artei, al doilea, al istoriei. Piatra
scrisă aş teaptă să fie descifrată spre a recădea î n timpul
ei revolut ; piatra care sur î de ră m î ne mereu la fel de
tainică precum a fost dintru î nceput, trăindu-şi „î naintea
noastr ă , cu o linişte supranaturală , via ţa-i eternă .
“
Care este valabilitatea criticii propriu-zise î n O cer
cetare ? Maiorescu î ncepe nega ţiile sale cu o frază „că-
-
Iinesciană “, stabilind la trei (florile, stelele , filomelele )
numă rul compară rilor celor mai „ uzate şi abuzate^ din
Lrica vremii :

216
 „Toate amantele poeţilor noştri sî nt ca o floricică sau
ca o stelu ţă sau ca am î ndouă în acelaşi timp (lucru mai
greu de î nchipuit), toţi prinţii, toate aniversarele, toate
«zilele mă rite» sî nt ca o stea mare, şi toate impresiile
poetice se deşteaptă cî nd cî ntă filomela.“ ( 47)
In acelaş i stil sintetic şi de o muşcătoare ironie este
combătută mania diminutivelor, care a cuprins, ca o
boală contagioasă, poezia timpului :
„Formele de substantive şi adjective In ică, ţică , şică,
oară etc.... sunt astă zi viţiul contagios de care sufer
mai toate poeziile româ ne. Cite scapă de î njosirea ide-
ilor mor de boala diminutivelor. Fiecare poet crede că
nu este destul de poetic, de delicat dacă nu-şi diminuează
cuvintele (...) Mariţă, guriţă , Ioniţică, cruciuliţă, garofiţă ,
picioruşe , versule ţe — pentru Dumnezeu ! Ce limbă este
aceasta ? Ce forme de copii nevîrstnici ? Ce linguşire
bizantină ?“ (48)
între partea despre „condiţiunea“ poeziei din O cerce
tare şi partea de analize este un raport foarte subtil.
-
< 49) Defini ţiei poeziei de acolo îi urmează aici exemple
•de nepoezii. De aceea, î ntreagă această parte formulează
regule practice, f ă ră preten ţia de a se verifica î n absolut.
Este o retorică bizuită pe experienţă , care descopere
pseudoconcepte — cum ar zice autorul Principiilor de
estetică. Cu deosebirea că pseudoconceptele Iui Maiorescu
au î n vedere versificaţii f ă ră valoare. Iată un astfel de
pseudoconcept : justeţea compara ţiei. Ni se dau exemple
de felul urmă tor :
Ador tare adevărul ,
î l ador că e frumos
Precum e î n floare mă rul,
Al livezii pom frumos,
La acest nivel este uşor de admis că versurile trebuie să
fie, cel puţin, logice. Maiorescu nu face speculaţ ie asupra
logicii poeziei, dar pune o problemă de elementară expri-
mare. Lucrul ţine de bunul-simţ : nulitatea artistică se
probează şi prin greşeli de gramatică. O estetică mai
complicat ă ar duce la rezultate exact contrare, fiindcă
aici e vorba (Maiorescu nu se î nşeală ) de o curată lipsă

217
de logică , de cuvinte goale, de retorism. C î nd poetul
pă că tuieşte contra „ unei aşa de elementare regule a con-
ceperii», versurile lui nu pot fi analizate decît rearaintin-
du-se regula elementară. Orice critic adevărat procedează
la fel. Mizeria poetică se dovedeşte prin citate şi prin
comentarii sumare.
î n acest context se cuvine interpretată şi problema
poeziei politice. Maiorescu observă că majoritatea poezi-
ilor pe această temă suferă de lipsa „sensibilităţ ii po-
eticei Să fie oare un viciu general ?
„Este probabil că politica ne-a surpat mica temelie
artistică ce o puseseră poeţii adevă ra ţi, Alecsandri, Bo~
lintineanu, Gr. Alexandrescu. Atî t cel pu ţ in este sigur
că cele mai rele abera ţiuni, cele mai decă zute produceri
î ntre poeziile noastre de la un timp î ncoace sî nt cele ce
au primit î n coprinsul lor elemente politicei
Aici apare limpede sensul circumstan ţial al afirma ţ iei :
scepticismul lui Maiorescu se explică prin abunden ţa de
poezii politice proaste dintr-o anume perioad ă. Criticul
î nsă merge mai departe :
„Şi cauza se î n ţelege uşor : politica este un product
al ra ţiunii ; poezia este şi trebuie să fie un product al
fanteziei (... ) ; una, dar , exclude pe ceailaită » ( 50).
Consecvent punctului să u de vedere esen ţial , care
cere poeziei să se dezintereseze de via ţa practică , Maio-
rescu n-are cum să admită că politica ar putea atrage
î n vreun fel pe poeţi. Dar să preciză m că prin politică
el î n ţ elege
( aici şi aiurea acţiunea ca atare, practică ,
utilitară. Mai grav ar fi dacă s-ar exclude cu totul din
poezie tema socială. Maiorescu nu face această greşeală
(care i s-a imputat uneori) , şi el distinge cu grijă „ po-
litica » de patriotism ca sentiment autentic şi ideal. Con -
trazicerile ulterioare ale criticului sî nt numai aparente :
Maiorescu va lă uda De şteaptă ~ te , rom âne pentru „ sim-
ţăm î ntul patriotic adevă rat » (51), dar va respinge „ ten-
din ţele utilitare» ca d ă ună toare î n artă, care n-are drept
scop „ î nvră jbirea » (52) ; va dezaproba manifestul politic
prea direct din Noi vrem păm î nt , dar va admite poezia
socială a lui Goga, cu aceste considera ţii finale la oro-
blema politicului :

218
 „Ce e drept, patriotismul, ca element de acţ iune po-
litică , nu este materie de artă, oricî te abateri s-au comis
şi se mai comit î n contra unei regule aşa de simple.
Mai ales cei ce n-au destul talent literar caută să-şi
acopere lipsa prin provocarea unor dispoziţii sufleteşti
foarte importante î n alte priviri, dar nu î n cele estetice.
Cu toate acestea, patriotismul este î n inimele sincere ,
î n afară de orice tendin ţă politică, un sim ţă m î nt adevă rat
şi ad î nc, şi î ntrucî t este astfel, poate fi, î n certe î mpre-
jură ri, născă tor de poezie / 4 (53)

Urmă rind „ justificarea criticii 44 junimiste şi analizat

mai frecvent sub această latură , Observări polemice este
unul din studiile critice cele mai î nchegate ale lui Titu
Maiorescu , ţin î nd de prima fază a criticii sale. Publicat
î n Convorbiri ( 54) cu un an înaintea Epigonilor, studiul
anticipează , dar î ntr-o viziune răsturnată , ideea poemului
eminescian :
„Dar şi aici am aduce o probă de prisos cî nd am voi să
mai cită m î ntregul şir al î ncercă rilor de mistificare î n-
dreptate î n contra opiniei publice, de la celebrarea lui
Ţichindeal pî n ă la î ncrederea formulată î n o adunare so-
lemnă a unei asocia ţ ii de cultură că, după ce avem «o
literatur ă î nsemnat ă prin anticitatea sa (...)» ne lip-
seşte «un panteon , î n care atle ţ ii adormi ţi ai literaturei
noastre să-şi afle recunoştin ţa şi remunerarea meritat ă
(...) » «... (55)
Epigonii va fi panteonul literar ironizat de Maiorescu
(desigur , î n varianta administrativă la care nă zuia Justin
Popfiu , autorul r î ndurilor citate de critic). Punctul de
vedere al lui Maiorescu nu este antitradiţionalist, dar
decurge din necesitatea criticii, acolo unde exagerarea
şi entuziasmul superficial tind să str î mbe adevă rul.
Observări polemice nu este î nsă numai o capodoper ă de
ironie şi de umor : dar şi una de tehnică critică. Pu ţine
alte articole ale lui Maiorescu sî nt mai sintetice şi merg
mai de-a dreptul la ţ intă . Maiorescu gă seş te şi aici, cum
găsise şi î n O cercetare, mijlocul de a sistematiza obser-
va ţiile sale, suger î nd un î ntreg proces, desf ăşurat pe

219
 mai multe trepte de mistificare a realităţ ii literare.
Mistifica ţia capă tă, astfel, propor ţiile unei acţiuni cul-
turale pe cî t de meticuloasă şi de organizată pe atî t de
stupid ă în mecanismele ei implacabile. „Pe cea dinţii
treaptă, noi că ută m numai să imităm , zice Maiorescu .
Recunoaştem superioritatea stră ină, î nsă ne dă m aerul
a păşi tot î n direcţia ei şi a o ajunge cît de cur î nd şi,
confundî nd extensiunea cu intensi vita tea şi cantitatea cu
calitatea, ne gră bim a ară ta rezultatele dobî ndite.“ S ar-
fi putut o frază mai laconică şi mai limpede ? „Pe a doua
treaptă a cochetă rii cu alte literaturi, noi nu sî ntem
numai imitatori î ncă slabi, ci î ncepem a ne crede ajunşi
la un nivel egal şi provocă m compararea cu Occidentul
cel cult.“ In fine, ajunşi pe treapta a treia , cea mai de sus,
„ noi răspî ndim î ncrederea că am î ntrecut cultura Occi-
dentului şi susţinem pe toate tonurile că prin un privi-
legiu special al naturii, tot ce iese din capul nostru este
mai presus decî t tot ce se află î n capetele altor
popoare“ (56 ).
Tehnica demistifică rii este caragialescă avant la date :
prin compararea aparenţelor cu esen ţa , a preten ţiunilor
cu adevă rul culturii. Iat ă cazul lui Pralea :
„O notiţă biografică ne spune că acest Pralea a
fost «(...) un bă rbat genial şi ciudat î n felul să u ». Despre
cel dintîi din aceste adjective nu vedem probe î n cită rile
ce urmează, dar cel de al doilea se explică. Că ci ni se
înf ăţişează î nt î i un psalm care î ncepe aşa :

Doamne-Dumnezeul mî ntuirii mele,

Ziua, cum şi noaptea, ţ i-am strigat la grele,
tntre-ţi î nainte a mea rugă, bunul :
Urechea ţi-o pleacă rugii mele , unul
(...)
Curios om răposatul Pralea ! î nsă după descrierea
d-lui Pumnul î n ţelegem că î ncepe secolul al XIX al scri-
itorilor noştri, fiindcă este o figură tipică pentru mai toţ i.
Mai toţi slntem spirite universale, ca Pralea , şi, ca d î n -

220
sul , bă rba ţ i geniali î nsă cam ciuda ţi î n felul nostru /*
( 57 )
Prima strof ă a poemului lui Pralea are o notă inte-
resantă de psalm arghezian, restul (lăsat de noi la o parte)
fiind ridicol, dar nu dreptatea criticului ne interesează ,
gustul lui, ci ştiinţ a cu care organizează pagina critică.
Pentru că, î n definitiv, nici introducerea lui Daniil Sca-
vinski la traducerea din Democrit, nici versurile lui Va-
-
sile Fabian după Elegia a XIII a a lui Ovidiu nu sî nt
rele. Cine va compara traducerea lui Maiorescu î nsuşi cu
poema lui Fabian va observa că, dacă n-are cursivitatea
şi proprietatea termenilor de la Maiorescu, aceasta din
urmă are î n schimb o plastică excepţională, anun ţî nd
vizionarismul eminescian nu numai prin acea jumă tate
de vers î mprumutată de marele poet :
S-a î ntors maşina lumii, s-a î ntors cu capu-n jos,
Şi curg toate dimpotrivă, anapoda şi pe dos,
Soarele de-acum răsare diminea ţa la apus,
Şi apune despre seară către răsă rit în sus.
Apele, schimbîndu-şi cursul, dau să-ntoarcă î napoi,
Ca să bată f ă ră milă cu izvoarele rezboi :
S-a simţit, se vede, firea lucrurilor...
Cu fină ironie este comentat un articol din Adunarea
-
—
naţicmală al lui Vasile Alexandrescu Urechiă, î n care
caz tipic de erudiţie mă runtă şi de analiză fastidioasă
f ă ră simţ ul valorii Ienă chiţă Văcă rescu este pus mai
presus de Goethe („Suntem oare preten ţioşi proclam î nd
superioritatea poeziei lui Văcă rescu ? exclamă Urechiă.
In ea se simte, şi dilema nerezolută ce face poetul cu
floarea, s-o taie, s-o lase, satisface, incintă inima. La
Goethe, e germanul practic, el dezleagă dilema ca un gră-
dinar de la Erfurt ; scoate floarea cu ră d ăcină cu totul ş i
o resădeşte î n grădina frumoasei sale case... Bravo omul
practic ! Bravo grădinar ales ! Dar sublim este : S-o tai ?
Se strică !/ S-o las ? Mi-e frică / Că vine altul / Şi mi-o

—
ridică !“) :
„Goethe un om practic, şi Văcă rescu un poet
sublim ? Cum spuseră m , Adunarea Na ţional ă e o foaie
“
foarte interesantă ! (58)

221
 Textul e mereu presă rat de ace, subtil polemic, şi
efectul critic nu se lasă aşteptat :
„Cu o lungă biografie, de patru ori mai lungă deext
a lui Grigore Alexandrescu, şi î n care ni se povestesc
multe intrigi călugă reş ti , figurează î ntre poeţi Neofit
Scriban. Neofit Scriban model de literat româ n ? Cum nu !
La pag. 216 vedem lista operelor sfinţ iei-sale «ştiin ţale
ş i literare», peste tot 14 numere , î nsă bine cifrate ar
-
ieşi mai multe, căci nr. 10 cuprinde «mai multe deşert ă-
ciuni (citeşte : disertatiuni ) politice, mai multe cuvinte
şi cuv î ntă ri ; toate î n numă r mai bine de 60». Cu pă rere
de ră u află m că din aceste cea mai mare parte î ncă nu
-
s au publicat ! Şi î ntre celelalte 14 numere sî nt vreo
cî teva afectate de aceeaşi soartă. Cum se vede, multe
opere ale acestui literat se ţin de literatura nepublicată.
Păcat că nu se ţin toate de această literatur ă ! Cel pu ţin
dacă este să le judecă m după proba de la pag. 217 şi
.
218 ale Lepturariului Acolo se află o poezie a pă rintelui
Scriban, scrisă cu ocaziunea sfinţ irei temeliei de la arcul
care î mpreunează cele două binale ale liceului din Iaşi.
Poezia î ncepe aşa : «Oh ! obiect de veselie şi de î ntris-
tare plin S / O ! lucrare care mesteci bucuria cu sus-
pin » şi are refrenul : «Veselia şi mî hnirea deodată o
ocupează / Că în om e mestecare de moarte şi de
via ţă» “ (59)

î n Direcţ ia nouă, cu care î ncepe „ cn-

tica a f i r m a t i vă s e observă de î ndat ă insuficien ţa limba-
jului critic, mai cu seamă î n latura analizelor :
„Pastelurile sunt un şir de poezii, cele mai multe
lirice, de regulă descrieri, cî teva idile , toate î nsufleţ ite de

222
o sim ţ ire aşa de curat ă şi de puternică a naturei , scrise
intr-o limbă aşa de frumoasă incit au devenit f ă ră
comparare cea mai mare podoabă a poeziei lui Alcsandri,
o podoabă a literature! româ ne î ndeobşte / (60)
4

^
„Sim ţire curată şi puternică a naturei „limbă fru-
moasă‘% „podoabă 41 a literaturii , acestea sî nt simple ge-
*

neralităţ i ; dar Maiorescu îşi d ă seama exact î n ce constă

meritul principal al lui Alecsandri, pe care Pastelurile
î l readuc î n actualitate. Paralela cu Eminescu este re-
marcabilă. Nu numai talentul neobiş nuit al lui Eminescu
este intuit cu uimitoare siguran ţă , cî nd tin ă rul poet pu -
blicase dear Venera şi Madonă , Epigonii şi Mortua est
(şi basmul Făt - Frumos din lacrim ă ), dar o mare parte din
notele poeziei sale : pesimismul, ironia amară ( ce amin -
teşte criticului de N . Nicoleanu ) , î nclina ţ ia spre filozofie,
farmecul limbii. Desigur, toate acestea nu fac î ncă o
pagină de critică profund ă.
I s-a reproşat lui Maiorescu , ca pe o groză vie a gus-
tului, faptul de a fi scris, î ndată după Alecsandri şi
Eminescu , despre Samson Bodnă rescu. Reproşul dove-
deşte ignorarea circumstan ţelor istorice şi chiar a valorii
acestui nefericit autor. In 1872, Samson Bodnă rescu nu
era numai un poet mai format decî t Eminescu , dar î i pre-
vestea î ntr-un mod tulbură tor stilul din erotice. „ Natura
s-a î ncercat î ntr- un exemplar mai pu ţin desă v î rşit î nainte
de a-1 izbuti pe Eminescu ^ , remarcă Tudor Vianu , sim -
ţ ind că Samson Bodnă rescu „ aduce din locurile unde
vede lumina zilei, din forma ţia şi unele tr ăsături ale
firii lui o bună parte a elementelor care constituiesc sin -
teza eminesciană 4 * (61). Intr-adevă r, similitudinea stilului
liric se adaugă unor î mprejură ri biografice asemăn ă toare.
Destinul lui Samson Bodnă rescu este, pî nă la un punct ,
destinul lui Eminescu . Bucovinean , ca şi autorul Lucea-
f ărului , Bodn ă rescu e trimis de junimişti la Viena şi
apoi la Berlin , unde, cu doi ani î naintea trecerii pe acolo
a lui Eminescu , îşi ia doctoratul î n filozofie. Fire bl î nd ă ,
î nchisă , dar minte speculativă, Samson Bodnă rescu scrie ,
î naintea cunoş tin ţei cu versurile lui Eminescu , o poezie

223
î n care nu numai, cum zice tot Tudor Vianu, „ muzica 44 Ini
Eminescu se recunoaş te, dar şi unele din temele pro^
funde ale viitorului mare poet :

î n ţeleptul mi se pl î nge,
Că nu poate să dezlege
A naturei mai ad î ncă
Şi mai tainica ei lege.

Şi eu rid î n al meu suflet,

-
De n ţeleapta sa orbire,
Şi î l las plecat la masă,
Şi m ă duc, unde ~i iubire.

—
Şi misterii mai profunde
Aflu —şi ad î nca lege
In priviri, şi o scrisoare
-
Ce-nţeleptul n-o n ţelege.
(Cheia legilor, 1869)

Maiorescu citează De la mare, o anticipare tot aşa de

vizibilă a ritmului lă untric şi a motivelor din Lacul*
Dorin ţa şi din celelalte erotice eminesciene :

II

-
Că lă tor pe a lumei valuri,
De~ i vedea î n calea ta
Luntre, v îslă, pă răsite,
A cui sunt nu î ntreba.

Un cirmaş avu şi ele,

Unde-i azi, nu se mai ştie ;

224
 Valul greu cxnd le loveş te,
Ele sună a pustie.

î nţelegi tu, al meu suflet,

Glasul lor ce vrea să zică ?
A pustiu gră iesc cu valul,
A pustiu şi a nimică.
Eminescu a absorbit şi a distrus pe Samson Bodn ă -
-
rescu , a că rui activitate propriu zis lirică se î ncheie prin
—
1870 1872 : toate poeziile citabile sî nt anterioare. Epi
gramele şi poemele de după această dată nu mai intră
-
î n discu ţie.
Dacă nu găsim î n Direc ţ ia nouă , verva critică din
Observări polemice, admiră m î n schimb tactul cu care
Maiorescu compune o fa ţă literaturii contemporane por-
nite de la Convorbiri. Spre a nu lăsa nici un dubiu asupra
ierarhiei reale a valorilor, el separă pe Alecsandri, Emi-
nescu şi Bodn ă rescu de restul poe ţilor prin descrierea
„ mijlocului literar î n care ne află m “. Stilul critic îşi
recapă t ă toată vioiciunea cind vine vorba de I.C.Drăgescu
Petre Grădişteanu şi alţii, că rora Maiorescu le consacră
cî teva rxnduri sarcastice şi f ă ră moarte ;
„Drapelul sub care se introduc aceste deşertaţiuni
personale şi crudităţi estetice este totdeauna naţiunea
şi libertatea şi, astfel, două idei din cele mai î nalte au
ajuns a fi scara pe care (...) se urcă oamenii cei mai lipsiţi
de orce merit. Şi atunci numai vezi pe d.Dră gescu f ă cî nd
din cacofoniile sale un omagiu «libertăţii şi nedepen-
'

dinţei», pe d. Petric producî nd î njosirile sale «ca una

mitutică flamura cu deviza sim ţ irilor na ţionale», pe
d . Pă t ă rlăgeanu scoţî ndu -şi muza din faşe pentru a o de-
pune pe altarul na ţ iunii ; şi apoi vin î n precuvî ntă rile
d-lor, care sunt totdeauna lipsite de demnitate, sau prea
smerite, sau prea arogante (şi nu ştii ce este mai arogant *

arogan ţa sau smerenia ), şi ne explică ce mare iubire

pentru patrie i-a f ăcut să ne î nzestreze literatura cu
preţiosul nume al d-lor ! Şi foRe noastre publice, Familia ,
Telegraful , Plebeul , Poporul , Secolul , Armonia şi cum

225
le mai cheamă , salută cu entuziasm pe confratele cel
nou şi , continu înd mistifica ţ ia mai departe, î ndră znesc
a identifica naţiunea româ nă cu aceste anomalii ale
ei şi strigă că se atacă româ nismul î ndată ce se atacă
aceste ră tăciri bolnăvicioase ale literaturei româ ne." (62)
Introducerea acestui plan relativ de judecată face din-
tr~ o dată admisibile propoziţiile care urmează , de altfel
foarte reticente, despre Matilda Cugler Poni şi despre
D. Petrino. La cea dint î i , se atrage luarea-aminte asupra
„elegan ţei limbajului" şi a „sincerităţ ii sim ţirii", f ă ră a
se omite „ î nr î urirea predomnitoare a lui Heine şi a lui
Lenau". Şi cu o ştiinţă unică de a atenua numaidecî t o
impresie prea crud ă , Maioreseu adaugă : „dar , î n fine,
avem cel pu ţin a face cu î nr î urirea lui Heine şi a lui
Lenau". Dimitrie Petrino este negat de-a binelea pentru
pre ţ iozitate şi afectare. Mai greu de explicat este doar
preţ uirea lui Th.Şerbă nescu („ î ntre cele mai plă cute pro-
duceri ale literaturii române", „ nu cunoaştem poezii a
că ror limbă să fi produs auzului aceeaşi plăcere" etc.)
pentru versuri de o nulitate desă virşită. (63)
Nici un interes critic nu are partea a doua a studiului
consacrat ă Prozei, care amestecă „ proza ştiin ţifică şi is
torică" cu Scenele istorice ale lui Al.Odobescu, lucră rile
-
iui Vârgolici şi Lambrior cu Copiile de pe natură ale
lui Iacob Negruzzi sau cu Nuvelele lui Nicu Gane. Totul
nu este pî nă la urmă decî t un pretext de a vorbi despre
ciparianismul lingvistic, despre italieniză rile Iui Eliade
ş i, î n definitiv, tot despre nenorocirea formelor f ă ră fond .
î n această ordine de idei ni se relatează şi o parabolă :
„A fi regizorul unui teatru trebuie să fie un lucru
foarte pl ăcut. Te î ncrezi î n convenţia tăcută î ncheiată î n-
tre tine şi public — din partea ta, de a-1 amăgi, din
partea lui de a se lăsa să fie amăgit — şi conduci cu m î nă
sigură iluzia spectatorilor. îţi trebuie un rege , arunci pe
umerii unui actor o mantă cusută cu codiţe de iepure alb,
î i pui o coroană pe cap şi un sceptru î n mî nă, şi iluzia
este gata. Vreai un ministru, tai alt actor , î i coşi pe frac o
stea de decoraţie î n locul inimei şi-l pui să facă gesturi
cam î nţepenite. Se cer doftori, magistra ţi, academici, pro-
fesori (se î n ţelege : î n comedii ), iai cîţiva figuran ţi, le pui

226
o perucă mare pe cap şi ochelari pe nas, î i î mbraci î n
talare negre, î n fracuri cusute cu verde sau î n fracuri des-
cusute, şi ţ i~ai î ndeplinit scopul
Cu vremea, spun cei ce cunosc meseria, regizorul
ajunge să fie foarte pă truns de î nsemnă tatea lui şi crede
că el este cauza de că petenie pentru succesul unei piese,
î nsuş cuprinsul şi spiritul piesei îi pare lucru de a doua
mină pentru d î nsul orce dramă nu e decî t un balet." (67 )

Dacă î n 1872, Maiorescu nu putea vorbi decî t î n gene-

ral despre proză , zece ani mai t î rziu, î n Literatura rom ână
si străinătatea el avea gata o teorie a romanului ! Articolul
acesta din 1882 nici nu ă r merita să fie examinat în cu-
prinsul unui capitol despre critică fiindcă el tratează, î n
fond , o problemă de politică culturală cunoaşterea
noastră de că tre str ă ini şi pe care, de ne-am fi ocupat
de publicistica propriu-zisă a lui Maiorescu (65) , n-am fi
putut-o ocoli. Dar o teorie despre roman , chiar şi acciden-
tal formulat ă, iată un lucru care trebuie cercetat mai
î ndeaproape.
Pornind de la o lectură , vădit sumară , de romane
„contemporane44 , dar şi de nuvele sau amintiri ca acelea
ale lui Slavici şi Creangă , Maiorescu se crede î ndreptă
ţ it să afirme „de-a dreptul un nou principiu estetic î n
-
privin ţ a romanului modem , î n deosebire de tragedie 44
(66). De ce numaidecî t î n deosebire de tragedie, ne-am
putea din capul locului î ntreba . Probabil, fiindcă tragedia
este specia clasică prin excelen ţă la care trebuie să ra
portă m orice specie nouă ; dar probabil şi fiindcă lui Ma-
-
iorescu „estetica 44 tragediei nu-i era stră ină , el scriind ,
î ncă din anii berlinezi, un studiu asupra tragediei clasice
franceze. ( 67)
Teoria despre roman a st î rnit şi alte nedumeriri şi a
fost, cam f ă ră excepţie, respinsă (68). Să examinăm în
treacăt cu ce argumente. Cel din ţii
suficient ă
— documentaţia in-
este de ne î nlă turat. Maiorescu nu citise des-
tule romane „ moderne 44. Al doilea este însă discutabil :
s-ar pă rea că Maiorescu exclude din roman pe eroul
-
activ , rezerv î ndu 1 tragediei, ceea ce ar echivala cu ne-
cunoaşterea istoriei romanului, de la Balzac şi Stendhal

227
la Dostoievski şi Tolstoi. In realitate, Maiorescu nu face
aceast ă greşeală şi pasivitatea eroului să u de roman are
un alt sens. Tragedia , spune criticul avî nd î n vedere me-
reu tragedia clasică , nu determină, nici istoric, nici na-
ţ ional, nici altfel, personajele. Romanul , şi e vorba de
romanul realist care se dezvoltă în secolul X/X, îşi ia
ca subiect „via ţa specific na ţională", iar ca personaje , ti-
puri bine definite social. Pasivitate î nseamnă în textul
lui Maiorescu predeterminare a eroilor de către î mpreju -
ră ri, condiţ ii de clasă sau naţionale :
„De aceea subiectele tragediei sunt mai ales regii şi
eroii, î n genere un tip de o puternică individualitate , dar
f ă ră nici o m ă rginire naţională şi afară de orce idee tipică
de clasă .
î n roman şi î n novelă, din contra , persoana princi-
pală este î n esen ţă pasivă şi, departe de a stă pî ni la î n-
ceput î mprejură rile , este ea st ă pî nită şi bî ntuită de ele
şi trece prin conflicte tocmai din cauza î nt î mplă rilor
dinafară. De aceea , susţ inem acum noi, subiectul propriu
al romanului este viaţa specific na ţională , şi persoanele
principale trebuie să fie tipurile unor clase î ntregi, mai
ales a ţă ranului şi a claselor de jos. Căci o figură din
popor este la î nceput pusă sub stă pî nirea î mprejură rilor
ca sub o fatalitate, ea poate fi pasivă f ără a fi slabă, fi-
indcă î nf ăţişează î n sine toată puterea impersonală a tra-
diţiei de clasă..."(69)
Am subliniat î nadins distincţia pe care Maiorescu o
face î ntre pasivitate şi slă biciune, ultima î nţeleasă ca
.
absen ţă a spiritului activ Eroul de tragedie e „activ" în
trucî t este „izvorul propriu al faptelor sale", adică necon-
-
di ţionat ; eroul de roman e „pasiv" întrucît e predetermi-
nat social. Despre „lipsă de conflicte" în roman idee
pe care o combate E. Lovinescu Maiorescu nu vor-
beşte. Teoria lui, dacă nu uit ă m că se compar ă trage-
dia clasică şi romanul realist al secolului al XIX-lea , nu
e, din acest punct de vedere, greşită. Dimpotrivă. Al trei-
lea argument este î n legă tură cu specificul „ poporan" şi
rural al romanului realist. Şi Lovinescu, şi Pompiliu Con-
stantinescu s-au ară tat foarte sensibili la absolutizarea lui
Maiorescu , fiindcă , pentru ei, romanul tinde că tre citadin

228
şi către î nf ăţişarea sufletelor mai complicate. Dar Maio-
rescu avea o cu totul altă perspectivă î n 1882 şi se re-
ferea îa o formă a romanului care ţinea de epoca lui.
Dar nu e numai at î t : Maiorescu pleca de la observarea
caracterului arhetipic al eroului de tragedie : „Hamlet nu
e specific danez, Antigone nu e numai greacă sau Mizan -
tropul francezi Eroul de roman realist, î n schimb, „se
află (...) pus î n limitele de clasă şi î n limitele de na-
ţionalitate“ şi este cu atî t mai tipic cu cit exprimă mai
bine o condiţie anumită. Dacă tragedia s-a folosit de regi
ca de simboluri generale ale puterii individului asupra
istoriei , romanul „este şi va fi din ce î n ce mai mult
silit să-şi caute elementul să u propriu î n tipurile m ă r-
ginite ale unei anume clase sociale î ntr-un anume popor ,
de regulă al claselor de jos. Că ci mai ales tipul poporan
este nemeşteşugit şi se impune cu realitatea unui product
al nature! primitive.w Maiorescu face un pas mai departe
şi scrie :
„Figurile romantice din societatea înaltă sunt î ntru-
cî tva rezultate ale convenţiunii ; sim ţirile lor sî nt î n
mare parte meşteşugite prin mod ă şi trecă toare ca moda.
Conflictele de salon ale domnilor şi doamnelor din Octave
Feuillet vor fi tot aşa de sarbede şi f ă ră interes peste
o sută de ani precum sunt astă zi Pamela şi Clarissa lui
Richardson de acum o sută de ani , pe cî nd Sancho Pansa
şi Vicarul de Wakefield tră iesc din viaţa veşnică a ome-
nirii.
î nsăşi firea omenirii, şi nu moda convenţională, este
obiectul artei novelistice ; de aceea tipul poporan este
materialul ei, şi nu figura din salon.“
Teoria nu e din nou, falsă. Interesant mi se pare fap-
tul că argumentele lui Maiorescu vor fi reluate de G. Că li-
nescu , sub o formă incomparabil mai subtilă, î n po-
lemica cu Camil Petrescu , aşadar cu idei de provenienţă
lovinesciană î n problema romanului. Dar Maiorescu î n-
suşi era combă tut, indirect, de contemporanul să u, Duiliu
Zamfirescu. î n linii mari, cele două ireductibile poziţ ii
pe care stau, la sf î rşitul secolului al XIX-lea, Maiorescu
şi Duiliu Zamfirescu , sî nt şi cele care vor opune, patru -
zeci-cincizeci de ani mai t î rziu , pe Că linescu lui Camil Pe -

229
trescu : primii sî nt partizanii romanului realist şi obiec-
tiv, cu tipuri sociale caracteristice, ultimii, ai romanului
de analiză, mai ales citadin, că ci dacă , pentru Maiorescu
şi Că linescu, ţă ranul este un erou de roman complex şi
organic, pentru Duiliu Zamfirescu şi Camil Petrescu nu-
mai sufletele subţiri de aristocra ţi sau de intelectuali
pot interesa pe analişti. Se î nţelege că ambele puncte
suferă de unilateralitate , dar nu ră m î ne mai pu ţ in o cu -
riozitate faptul că estetica mult mai fină a lui Că linescu
ori Camil Petrescu din 1939 n-a putut lichida vechea
controversă.
In două scrisori că tre Duiliu Zamfirescu, din 1893 şi
1895, Maiorescu se arată consecvent ideii lui despre ro-
man din Literatura rom ână şi străinătatea şi o duce mai
departe î n direcţia unei interesante sociologii a romanu-
lui româ nesc. întrebat de autorul Vie ţii la ţ ară dacă să
sf î rşească romanul să u „ cu bine“ sau „cu ră uu, Maiorescu
răspunde :
. .Din cele scrise, impresia mea e foarte hotă r î t ă : cu
bine ! Trei argumente de valoare descrescî ndă :
1) Felul î mprejură rilor sufleteşti la noi nu e tragic ;
el poate fi prezentat ca tragic din partea celui ce le pri-
veşte din punct de vedere străin, dar î n chiar cercul să u
nu e tragic. Insă romanul trebuie să crească din chiar
lă untrul î mprejurărilor sale. Noi nu suntem astă zi nici
î n eroica sălbă ticie â la Richard III, nici î n acreala his-
terică a parisianelor. Toate, şi cele mai aparente con -
traste, sf î rşesc cu «embrassons-nous, Folleville !» şi o să
auzi şi despre generalul Anghelescu zicî ndu-se «ei , ce
vreai nenişorule , bietul om !». Poate e şi aici un fel de
filozofie cu un gră unte de adevă r ; că ci î n definitiv :
omul e cum e, şi pace ! Cel mult, o blî ndă melancolie.
2 ) Ne-au prea am ărit (unilateral , prin urmare fals)
realiştii pretinşi Flaubert-Zola- Maupassant cu untul, tris-
tul , nefericitul... o suflare senină peste aceşti pîcloşi, fie-le
ţă rî na grea pe morm întul literar !
3) Vorba bă trî nului Darwin (mare cetitor de roma-
nuri) : «copiilor, cetiţi voi î nt îi romanul cel nou : dacă
se sf î rşeşte rău, nici nu mi-1 mai da ţ i»“ (70).
230
 Se vede de aici nu numai că Maiorescu ne lipsea , ca
şi Caragiale, de simţ ul tragicului, pun î nd ca principală
notă specifică a rasei spiritul conciliant, „ umorul“ ţă ră -
nesc al lui Creangă, dar şi că el era pentru romanul rea-
list, î nsă contra realiştilor de tipul Flaubert-Zola-Mau -
passant ! Pe cine miza in acest caz ? Pe Dickens pe
George Sand , pe Bret-Harte, pe Fritz Reuter ! Ideea
„ compromisului^ care ne-ar urmă ri inevitabil pî nă şi î n
tragedie este reluată şi în cealaltă scrisoare de care am
pomenit, unde se face, â propos de Tă nase Scatiu , un fel
de sociologie a eroului na ţional de roman :
„Ce tipic pentru felul unor oameni din ţara noastră
e Scatiu ! «Zg î rcit şi fanfaron î n acelaşi timp» asta e,
şi nu numai la «mojici». Tot aşa e d .e. şi Iorgu Filipescu ,
fostul Mareşal, şi alţii din cunoştinţele noastre comune.
Zgî rcit sadea nici nu cred să existe la noi, cum exist ă
la englezi, francezi etc.,.. Noi sî ntem o ţară de mixturi.
Parcă presiunea vremurilor grele din trecut a produs î n
chimia sufletească î mbinări de elemente, care î n atmos-
fera mai degajată a culturii occidentale se arată incom-
patibile. Fanfaroni zg î rciţi, toţi cu inima duioasă (ră po-
satul Nicu Catargiu ), entuziaş ti de artă şi canalii
(Caragiale) etc... “ (71)

-
Poe ţi şi critici şi Comediile d ~ lui Ca
ragiale sî nt scrise cu paisprezece ani mai t î rziu dec î t
Direc ţia nouă, şi ele ţin de un alt moment al criticii lui
Maiorescu. In acest deceniu şi jumă tate literatura româ nă
.
se schimbase, critica nu Maiorescu î nsuşi citează ulti-
mele că rţi ale lui Alecsandri, pe Eminescu , Caragiale,
Slavici, Creangă, Duiliu Zamfirescu, Delavrancea ; î n cri-
tică nu citează nimic şi nu este aproape nimic de citat .

231
Primul volum de Studii critice al lui I. Gherea apare
abia î n 1890, iar articole izolate nu mai devreme de 1885
(cele despre Caragiaie datează din 1885, cel despre Emi-
nescu din 1887). Răsfoind Convorbirile , Contemporanul ,
Literatorul şi alte publicaţii din deceniul al optulea ai
secolului trecut, observă m , î n afară de recenzii şi de
însemnă ri ocazionale , pu ţine articole de critică. Pre-
fa ţa lui Macedonski la volumul de Poesii , tipă rită î n 1881
î n Literatorul, studiile teoretice ale lui Xenopol sau ace-
lea de directivă culturală ale lui I. Nă dejde nu fac, nici
ele, o critică. In această situa ţ ie, cî nd mişcarea literară
era excepţională şi critica î nt î rzia să evolueze î n vreun
fel, este explicabilă impresia lui Maiorescu , din Poe ţi şi
critici, că „ î n propor ţ ia creşterii acestei mişcări scade tre-
buin ţa unei critice generale. Din momentul î n care se
face mai bine, acest fapt î nsuşi este sprijinul cel mai
puternic al direcţiei adevă ratei Dispare critica ? Maio-
rescu nu se pronun ţă asupra acestui punct : el se mă r-
gineş te să constate că o critică integral negativă nu-şi
mai are rostul , ră m î n înd criticului „apreţierile izolate 4 * ca
un mijloc de a corecta erorile şi de a prostesta la erezii.
î n l ături din 1886 răspunde tocmai acestei nevoi de a
lovi direct nulităţile, fiind o tipică (la Maiorescu ) recen-
zie negativă. Compar î nd-o cu Observări polemice , vom
remarca f ă ră greutate deosebirea dintre negaţ ia critică
î n ţeleasă ca o acţiune generală, î n 1869, şi cazul particu-
lar de nega ţie din 1886. O „apreţiere critică izolat ă ^ este,
î n punctul de plecare , pî nă şi Poe ţi şi critici, articol me-
nit a lă muri î ncă o dată „problema ^ Alecsandri. Vlahu ţă
şi Delavrancea apar aici î n rolul ereticilor.
Fă ră î ndoială, Poe ţi şî critici este unul din cele mai
controversate articole ale lui Maiorescu. După chestiunea
scăderii trebuinţei criticii, care a atras autorului at î tea
obiecţ ii, mai este şi chestiunea incompatibilităţii radi-
cale dintre critic şi poet. I-ar fi fost greu lui Maiorescu
să gă sească o mai delicată pricină de discordie ! Luată
ad litteram , incompatibilitatea este, desigur, abuzivă , şi
serveşte lui Maiorescu ca să discrediteze pe Vlahu ţă ş i
Delavrancea :

232
 „Criticul este din fire transparent ; artistul este din
lire refractar.
Esen ţa criticului este de a fi flexibil la impresiile po-
e ţ ilor ; esen ţa poetului este de a fi inflexibil î n propria
sa impresie ^ (72).
Dar Maiorescu nu se î nşeală cu totul. I s-a obiectat,
mai des, că există critici care au scris poezie sau proză
şi că, prin urmare, distincţia lui cade de la sine ; mai
rar s-a luat î n considerare şi cazul invers poeţi ori
prozatori care au scris critică — la fel de defavorabil
concluziei lui Maiorescu. Pe noi ne interesează cu ade-
vă rat acest al doilea caz, fiindcă Maiorescu oprea pe doi
scriitori de a comite judecăţi critice. Cum a fost com-
-
bă tută discriminarea ? S au enumerat exemplele care o
contrazic : Baudelaire mai receptiv decî t Sainte-Beuve
fa ţă de „ contemporani^ , Fundoianu descoperind pe Ar-
ghezi î naintea lui E. Lovinescu, Arghezi intuind cel din ţii
talentul lui Urmuz. Argumentul este î nsă pur empiric, şi
oricî nd se pot aduce exemple opuse : Arghezi contestî nd
pe Rebreanu şi Ion Barbu pe Arghezi. Dacă vom privi
lucrurile f ă ră prejudecăţi , vom observa imediat că re-
ceptivitatea poe ţ ilor critici este mai degrabă o formă de
afinitate decît de sim ţ critic. T. S. Eliot spune că ceea
ce nu are legă tură cu opera proprie a poetului cade î n
afara competen ţei lui critice. Afinitatea este mai promptă
•ş i mai limitată ; sim ţ ul critic, prin defini ţ ie, este mai con-

servator şi mai general . Faptul î nsuşi că poeţii o iau, une

ori , î naintea criticilor în acceptarea de noi talente sau de
-
moduri artistice revolu ţionare se explică prin aceste
deosebiri . Sim ţ ul critic este o formă de inerţie , că ci con -
stă î ntr-o raportare la norm ă, î n vreme ce afinitatea
ră m î ne cu mult mai nest î njenită de modele. Gustul lui
Macedonski este mai liber decî t al lui Maiorescu , dar
Maiorescu are mai mult spirit critic decî t Macedonski. Cea
mai bună dovad ă este atitudinea, unuia ş i a altuia, fa ţă de
Eminescu . Maiorescu a ignorat o parte din poezia care
plă cea lui Macedonski şi a stat impasibil la apari ţ ia at î tor
poe ţi din generaţia simbolist ă . Dar el a reuşit să impună
pe Eminescu, pe Creangă, pe Caragiale, î n vreme ce en-
tuziasmul ar ătat de Macedonski debutantului Ion Theo nu
.are nici o semnifica ţie deosebită, căci aceleaşi cuvinte
233
le spune poetul Nopţilor şi despre autori care n-au ră mas
î n istoria literaturii. C î te o judecată a lui Duiliu Zam-
firescu î ntrece î n ascu ţime pe ale lui Maiorescu ; dar
critic adevă rat Duiliu Zamfirescu nu este, mişcî ndu-se
î n limitele afinităţii pentru unul sau altul dintre contem-
porani, şi respingî nd pe Slavici şi pe Caragiale.
Dovada cea mai solid ă î n sprijinul distincţiei maio-
resciene se găseşte chiar î n Poe ţi şi critici. Delavrancea
şi Vlahu ţă î ncercaseră să coboare pe Alecsandri ca să
poată î năl ţa pe Eminescu ; Maiorescu le răspunde, pe
bună dreptate , că valorile sî nt , esen ţial, incomparabile :
„ î ndă ră tul conferen ţei d ~lui Vlahu ţă, î n partea rela-
tivă la antiteza î ntre poeziile lui Eminescu şi poezia lui
Alecsandri, se ascunde o î ntrebare pe care d -sa î nsuş nu
a pus-o de-a dreptul î naintea publicului, dar care rezultă
î ntrucî tva din modul d-sale de procedare şi care, î n orce
caz, este pusă de al ţii, î ntrebarea : cine este mai mare
poet, Eminescu sau Alecsandri ?
Poet mare ! Poet î n ce î nţeles ? Poet î n care î ntindere ?“
Ascult î nd de î nrudirea lui sufletească cu Eminescu
{pe care Maiorescu a remarcat-o), Vlahu ţă comite o abso
lutizare de care un critic trebuie să ştie să se ferească.
-
Afinitatea nu e numai limitată, ci şi exclusivist ă. Maio
rescu, el, admite deopotrivă şi pe Alecsandri şi pe Emi-
-
nescu, chiar dacă nu neagă celui din urm ă geniul, şi
î ntemeiază compara ţia dintre ei nu pe excludere, ci pe
armonie, î n felul î n care va î n ţelege mai t î rziu Thibaudet
„armonia" literaturii î n care Fum şi Ana Karenina îşi află
deopotrivă locul :
„Dacă din cele 70 de poezii ale lui Eminescu, î n ad î nca*
lor melancolie şi î n amă răciunea lor satirică , am lua pe
cele mai bune şi le-am pune ală turi cu cele mai bune
din sutele de poezii lirice ale lui Alecsandri, î n elegan ţa;
lor stră vezie şi î n simplitatea lor gingaşă, uneori banală,
discu ţ ia ar fi cu putin ţă.
Dar o asemenea ală turare nu este dreaptă.
Alecsandri are o altă î nsemnă tate. In Alecsandri vi-
brează toat ă inima, toată mişcarea compatrioţilor să i,
cî tă s- a putut î ntrupa î ntr-o formă poetică în starea re-

234
 .
lativă a poporului nostru de astă zi Farmecul limbei ro-
mâ ne î n poezia populară el ni l-a deschis ; iubirea ome-
nească şi dorul de patrie î n limitele celor mai mul ţ i
dintre noi el le-a î ntrupat ; frumuseţea proprie a pă m î n-
tului nostru natal şi a aerului nostru —
el a descris-o. ( ...)
In ce stă valoarea unică a lui Alecsandri ? In această
totalitate a acţiunii sale literare." (73)
î n măsura î n care urmă reşte să respingă acuzaţiile
aduse teatrului lui Caragiale, articolul despre Comedii
ţine de aceeaşi etapă a „aprecierilor critice izolate" ;
totodată el are o valoare „afirmativă" pe care n-o
avusese Poe ţi şi critici . Comediile d -lui Caragiale este o
scriere excepţională , î n care se spun primele lucruri
fundamentale despre Caragiale. Analiza, foarte sintetică ,
nu lipseşte, pentru că , mai î nainte de a discuta punctul
de vedere al denigratorilor lui Caragiale, Maiorescu de-
fineşte spiritul î nsuşi al teatrului să u. Defini ţia cores-
punde în linii mari aceleia despre „romanul poporan", din
Literatura rom ână şi străinătatea, fiind vorba aşadar la
Caragiale de un „teatru poporan" sau, cum am zice noi
astă zi realist , „ un adevă rat î nceput de literatur ă drama-
tică naţională" (74). Sub aspect sociologic, comediile con-
ţin o imagine caricaturală a societăţii burgheze ; „stratul
social (...) luat de jos", sau de la periferie, î nlesneşte dra-
maturgului parodierea civilizaţiei, a culturii ş i a pre-
tenţiilor lumii burgheze, viziunea satirică. Satira lui Ca-
ragiale nu e abstractă : prostia, lenea, ipocrizia, demago-
gia politică şi viciul sî nt însuşiri ale acestei lumi isto-
rice. Cî nd compune tabloul grotesc al societăţii bur-
gheze, din opera dramaturgului, Maiorescu anticipează
frapant pe cel mai modem cititor al lui Caragiale, pe
Eugen Ioneseu ( Notes et contrenotes ):
„Conu Leonida citeşte jurnalele, explică nevestei sale
esen ţa republicei cum o pricepe el, valoarea Iui «Gali-
bardi» şi teoria halucinaţiilor. Jupî n Dumitrache, cheres-
tegiul, caută să î nţeleagă î n convorbiri cu ipistatul Nae
Ipingescu ce este «sufragiul universal» , este pătruns de
demnitatea gardei civice şi primeşte de la Rică Ventu -
riano desluşiri asupra suveranităţii poporului ; iar cocoana

235
Veta îşi cî ntă amorul «intr-un moment de fericire şi prin-
tr- o perl ă de iubire». Candidatul de la percepţie vrea să
scape de dureri după sistemul lui Mattei ; Miţa Baston
jură pe statua libert ăţii din Ploieşti şi ipistatul Carna
valului pune un « potrabac» cu muzică la «lotă rie». Ziaris-
-
tul Nae Caţavencu ş i advocatul Farfuridi fac discursuri
electorale asupra progresului economic şi revizuirii consti
tu ţionale ; Dandanache îşi susţine dreptul la deputăţ ie prin
-
tradi ţ ia de la « patruzşopt », iar poli ţaiul Ghi ţă este un ele-
ment principal pentru alegerea « curat constituţional ă ».
Adevă ratul om este simplul «Cetăţean » alegă tor, care
insă este totdeauna «turmentat».
Printre aceste figuri, cu straniul lor vestm înt de apa-
ren ţa unei culturi superioare, se agită pornirile şi pasiunile
omeneşti , deşert ăciunea, iubirea, goana după cîştig
şi mai ales exploatarea celor mă rginiţi cu ajutorul fra-
zelor declamatorii ne î nţ elese —
teristice ale epocei noastre / 4 ( 75)
unul din semnele carac -

Iat ă o pagină de critică adevă rată ! Tabloul se spri-

jin ă pe capacitatea de a proiecta î n spa ţiu critic opera,
opunî nd denigră rilor un certificat de viabilitate artis-
tică. Ast ă zi el ar fi de ajuns, dar î n 1886, polemica tre-
buia să fie mai directă , căci se puteau citi, prin ziarele
vremii , despre piesele lui Caragiale astfel de lucruri : „o
stupiditate murdar ă, culeasă din locurile unde se aruncă
gunoiul 44 , „e de datoria ministrului instrucţiunii să puie
î n vederea direcţiunii ce caragialiad ă a f ăcut şi pe acest
temei s-o schimbe, ca incapabilă şi nedemnă. Voim un
teatru na ţional, nu o gaşcă de opoziţie nedemnă, î n care
.
se insultă poporul şi institu ţiile ţă rii Cerem cu insis-
ten ţă ministrului instrucţiunii să intervie 44. Maiorescu co-
mentează sarcastic :
„ Adecă , cum am zice, poliţia contra literaturei ! Cen-
zura guvernamentală î n contra spiritului comediilor ! Des-
tituirea comitetului teatral şi poate pedepsirea autorului !
Cum se repetă toate în lume, deşi mutatis mutandis ! Şi
î n Fran ţ a secolului trecut, la sf î rşitul terorismului, Du -
cancel pusese pe scenă «l’interieur des comites revolu-

236
tiormaires,» unde îşi bă tea joc de radicalii teroriş ti şi
•«insulta institu ţiunile ţă rii,» şi atunci foaia radicală
L’ami des lois ceruse pedepsirea autorului (...). Numai
că vremurile s-au schimbat ş i s-au cam schimbat şi oa-
menii. Radicalii teroriş ti din Fran ţa de atunci îşi executau
dorin ţele lor prin sî nge, şi î n contra lor a trebuit să ope
reze ghilotina ; radicalii noş tri de ast ă zi îşi arat ă do-
-
rin ţele lor prin cerneală , şi î n contra lor e destul să ope-
reze o foaie de h î rtie sugătoare** (76 ).
Dar sî nt şi denigratori mai serioşi, care impută come-
diilor lipsa de moralitate. Răspunsul lui Maioreseu a de-
venit clasic : arta este morală prin î nsuşi faptul de a fi
artă , moralitatea artei nu e „practică ” ci „ideală ** :
, ,Prin urmare, explică Maioreseu ( 77)— o piesă de tea-
tru cu directă tendenţă morală, adecă cu punerea inten -
ţ ionată a unor î nvăţă turi morale î n gura unei persoane
spre a le propaga î n public ca învăţă turi, este imorală î n
î n ţelesul artei, fiindcă aruncă pe spectatori din emo ţ iu
nea impersonală a ficţ iunii artistice î n lumea real ă cu
-
cerin ţele ei, şi prin chiar aceasta îi coboară î n sfera zil-
nică a egoismului /*
Egoism se traduce aici prin emoţie psihologică,
practică , î n vreme ce emoţia artistică este o emoţie din
cu totul altă sferă, este impersonală. Scriitorului i se cere
„obiectivitate curată **, că ci „ nici fraza de morală practică ,
nici intenţionata pedepsire a celui ră u şi răsplă tire a
celui bun nu se ţin de artă **. Maioreseu are dreptate să
se î ntrebe :
„Ce tenden ţă de morală practică este în Othello ?
Othello este gelos ; î n gelozia sa sugrum ă pe Desdemona.
Ce a pă că tuit Desdemona de este aşa de crunt lovit ă ?
Care este răsplata nevinovăţiei ei ?** ( 78 ).
Răspunsuri ridicole la aceste î ntrebă ri s-au dat ne-
numă rate. Ian Kott citează în cartea lui despre Shakes-
peare „ ia morale bien edifiante** trasă din Othello de
Thomas Rymer la sf î rşitul secolului al XVII-lea :
„ Primo : Ce peut etre un avertissement aux demoisel-
les de qualite de ne pas s’enfuir avec des Mores sans le
consentement de leurs parents.

237
 Secundo : Ce peut etre un avis â toutes Ies epouses
fideles de bien veiller sur leur linge.
Tertio : Ce peut etre une leţon aux mar is qu’avant que
leur jalousie ne devienne tragique , ils-aient des preuves
mathematiques de la trahison . “
Maiorescu î nsuşi citează pă rerea celui mai vechi tra-
ducă tor româ n al lui Othelloy Toma Bagdat, care nu era ,
î n 1848, departe de felul de a gî ndi al lui Thomas Rymer :
„Această tragedie cuprinde î n sine moralul : î nf ăţişî n-
du- ne primejdiile amorului peste măsură, ale ambiţiei din
care ies mai multe şi mai mari ră utăţ i şi ale descrederii
ce trebuie să avem î n femei. Ale amorului î ntî i, pentru
că dacă Desdemona era mai pă zit ă şi se lăsa după alegerea
pă rinţilor să i, nu pă timea astfel de nenorocire, şi al doi-
lea că dacă Roderigo n-ar fi fost at î t de uimit de Des-
demona, n-ar fi î ndemnat pe Iago, spurcatul, să surpe
amorul Maurului cu veneţianca ce iubea el. Din ambi-
ţ ie, pentru că Iago insuflat de Roderigo că generalul
nu -1 lasă ca pe Cassio, pe care î l favorizează mult, să
mijlocească să-l surpe , ajunse pî nă în minutul cel mai
după urmă al î nfiin ţă rii planului să u. Din descrederea
ce trebuie să avem î n femei, pentru că Iago, î ncredin -
ţî nd taina soţiei sale , fu descoperit de d î nsa, care dim-
preună cu stă pî na sa şi cu stă pî nul să u fu prada ambi-
ţiosului, nelegiuitului, cruntului şi prea spurcatului aces-
tuia, care ră mase a se munci î n veci pe lumea aceasta şi
pe cealaltă / 4
Se î n ţelege acum că orice alt răspuns decî t acela ma-
iorescian ar fi la fel de absurd :
„Revenind acum la comediile d-lui Caragiale, vom zice :
singura moralitate ce se poate cere de la ele este î nf ăţi-
şarea unor tipuri, simţă minte şi situa ţii î n adevă r ome -
neşti, cari prin expunerea lor artistică să ne poat ă trans-
porta î n lumea î nchipuită de autor şi să ne facă , prin
deş teptarea unor emoţiuni puternice , î n cazul de faţă a
unei veselii, să ne uită m pe noi î nşine î n interesele
noastre personale şi să ne î nă lţă m la o privire curat
obiectivă a operei produse / 4

238
 Confuzia dintre art ă , „care este î n esen ţa ei ideală ' , *

şi realitate, explică ş i nepriceperea „ trivialităţii41 perso-

najelor lui Caragiale :
„Tipurile înf ăţişate î n comediile d-iui Caragiale tre-
buie să vorbească cum vorbesc, că ci numai astfel ne pot
menţ ine î n iluzia realităţii î n care ne transportă. Men -
ţinerea acestei iluzii este singurul element hotă r î tor, şi
un limbagiu academic î n gura lui Nae Ipingescu ar ni-
mici toată lucrarea. (...) Murillo a zugră vit madone, dar
a zugră vit şi copii murdari şi zdren ţă roşi care mă n î ncă
pepene. Poate zice cineva că madonele lui Murillo ţin de
adevă rata pictur ă , iar acei copii zdren ţă roşi ar fi prea
triviali pentru artă ?“
Fiindcă, î n sf î rşit, ce vrea să zică „ trivial 44 î n art ă ?
„Trivial este o impresie relativă din lumea de toate
zilele, ca şi decent şi indecent.
Dacă pseudoartistul ră m î ne el î nsuşi î n această lume
de r î nd, dacă el î nsuşi nu este cuprins de inspirarea, im-
personală , şi prin urmare nu ne poate transporta nici
pe noi î n lumea curată a ficţiunilor , atunci se î nţelege
că lucrarea sa poate să fie trivială, indecent ă , lascivă ,
după cum î i este felul şi ţinta. Dar aceasta nu atî rnă
nici de la obiect , nici de la expresii, ci de la chiar genul
inspiră rii sale ; şi atunci o î mpă ră teasă cu expresii aca-
demice , manierate, după gustul trecă tor al unui public
trecă tor, poate să fie î n adevă r trivial ă, pe cî nd soţ ia
cherestegiului Dumitrache nu este.44
Maiorescu gî ndea foarte fin şi foarte modern .
Expresii ca „emoţie impersonală 44, „î năl ţare imperso-
nală 44 , „ficţiuni ideale 44 etc. au st î rnit nedumerirea lui C.
Dobrogeanu Gherea, care, î n Personalitatea şi morala î n
-
art ă , s a străduit să pună lucrurile la punct. S-a f ăcut
mult caz de această polemică. Prestigiul lui Gherea era
imens iar meritele lui, de pionier al criticii „ştiin ţ ifice44
româ neşti, nu pot fi puse la î ndoială nici astă zi. In ce
priveşte replica dată lui Maiorescu , Gherea judeca pueril :
„Să luă m vorba «emoţiune impersonală » ! Emoţiunile
sunt î n general cî t se poate de personale, pentru că sunt
urmarea unei aţîţări nervoase care se petrece î ntr-un
organism individual, î ntr-o persoană . 44 (79 )

239
 Maiorescu va răspunde (80 ) ridicînd din umeri :
„Ce curioasă observare face aci d. Gherea ! De ce
adecă ar fi neexactă expresia «emoţiune impersonală » ?
Fiindcă toate emoţiile se petrec intr-o persoană şi prin
urmare nu pot fi decî t personale ? Dar după acest soi de
vorbă tot ce gindeşte un om, tot cuv î ntul ce-1 rosteşte,,
ar trebui numaidecit să fie numit personal fiindcă se pe-
trece î n «organismul individual» /4
Şi î n concluzie :
„ Impersonal este o (...) expresie bine precizată şi indis-
pensabilă î n discu ţiile estetice 44.
Desigur , impersonal înseamnă pentru Maiorescu tipic,
universal , şi dacă arta ar fi pur şi simplu personală, cum
cere Gherea, ne-ar veni greu să mai vorbim de univer-
salitatea emoţ iei. î n al doilea r înd , Gherea crede că „ î năl-
ţarea impersonală 44 e un subterfugiu , o evadare din rea-
litate, o î ndepă rtare de la menirea artei, care ar consta,
după el, î n a ţîţarea „ în gradul cel mai î nalt al intere-
selor reale, individuale 44. Exemplul să u este lă muritor pen-
tru confuzia pe care o face :
„Interesul şi emoţiunea ce va trezi î n public Romeo şi
Julieta vor fi cu at î t mai mari cu cî t acel public va fi
mai î n stare a iubi, cu cî t a iubit mai tare ; iar interesul
şi emoţiunea vor ajunge la culme la spectatorii a că ror
iubire a fost nenorocită , ca şi a nefericiţilor î namora ţi
din piesa lui Shakespeare 44 . (81)
Gherea reduce emoţia artistică la emoţia psihologică
şi, după criteriul lui, ar trebui să iubim o femeie ca să
pricepem o piesă de dragoste, să fi ucis măcar o dată î n
via ţă din gelozie ca să ne placă Othello, să fi nutrit pa-
siuni politice ră văşitoare ca să ne zguduie tragedia Iui
Macbeth. După această estetică rudimentară , nu numai
cititorului i se ia posibilitatea de a tră i universalul din
artă, dar şi creatorului î nsuşi i se ia posibilitatea de a fi
„curat obiectiv 44 :
„Un artist, un scriitor are convingerile sale, principi-
ile sale adaugă Gherea trei pagini mai departe e
influenţat de mijlocul î n care trăieşte, răsuflă î n atmos-
fera morală a mijlocului social î n care se află , şi de aceea
lucră rile sale, subiectele ce va alege, felul cum le va lu -
240
era vor purta pecetea mijlocului social ce î nconjoară pe
artist.“
Dacă biografia scriitorului ar deveni mecanic litera-
tura lui, Gherea ar avea dreptate ; dar cî tă vreme nu se
poate stabili un raport de cauzalitate de la una la alta,
teza lui e greşită. In cele din urmă, Gherea cade peste
o altă pretinsă contrazicere, aceea dintre „ personalitatea*1
şi „impersonalitatea poetului, susţinute, pe rî nd, de Ma-
“
iorescu. E vorba tot de o interpretare literală a cuvinte
lor, şi Maiorescu a răspuns foarte precis :
-
„Apoi care din două este adevărat (...) : poetul im
personal sau cel personal ?
-
Am î ndouă, răspundem noi (...)
Poetul adevă rat este impersonal î n perceperea lumii,
intrucî t î n actul perceperii obiectului trebuie să se uite
pe sine şi să-şi concentreze toată privirea î n obiect, prin
aceasta numai obiectul î ncetează acum de a fi individual
mă rginit şi devine tip, se î nf ăţişează sub specie aetemi ~
tatis, cum zice Spinoza, este o «idee platonică» ; Shylock
nu este un ovreu izolat, ci este ovreimea ; Walter nu este
un amorezat individual, ci este sentimentalitatea amo-
rului. Aceasta constituie mai ales partea etică a artis
tului.
-
Dar o dată perceperea obiectului dobî ndită, manifes
tarea ei î n o anume formă reproduce caracterul perso-
-
nal al poetului, şi o asemenea răsfrî ngere î n prisma lui
proprie exprimă individualitatea lui esen ţială. Leiba Zi
bal din Făclia de paşti a d-lui Caragiale nu este nici el
-
un ovreu izolat, ci este ovreimea, ca şi Shylock, dar ce
deosebire î n forma exprimă rii după deosebita individua -
litate a scriitorilor ! Impersonal sau tipic văzute amîn
două figurile, personal sau individual tratate de fiecare
-
autor. (...) Aceasta constituie partea mai ales estetică a
poetului ^ (82)
Toate trei î nt î mplă rile lui C. Gherea sî nt pure neî n-
ţ elegeri, şi Maiorescu , pe drept, se miră : „Ce mai ceartă
de cuvinte !“ Istoriceşte, importanţa acestei prime pole-
mici din estetica românească se mai poate susţine, pentru
ecoul pe care l-a avut în epocă , dar, în plan absolut, pe
latura ideilor, ea nu mai prezintă astăzi nici un interes.

241
 7

Nu este cu totul exclus ca Maiorescu

să fi urmă rit (desigur, in subsidiar) a da un răspuns
aceluiaşi Gherea cî nd scria, î n 1889, Eminescu şi poeziile
lui, la doi ani după publicarea î n Contemporanul a arti-
colului acestuia despre Eminescu. Maiorescu pare a face,
ca de obicei, abstracţie de ceea ce s-a scris ; o lectură
atentă a studiului să u ne dezvăluie î nsă polemica.
Ce spusese î n esen ţă Gherea ?
El pornea de la ideea că „ î ntre altele, critica trebuie
să arate, să vădească legătura dintre poet şi plăsmuirea
lui“, cercet î nd î n acest scop „viaţa ţ>oetului“ ; din „î nţelesul
social al lucră rii lui Eminescu “ ar decurge „ î nsemnă tatea
ei estetică ^ (83). Chiar şi din aceste preliminarii ale arti-
colului lui Gherea ne putem da seama că el mergea, î n
principiu , contra spiritului maiorescian, care, pe de o
parte, nu punea mare temei pe biografie, iar pe de alta ,
-
nu separa atî t de categoric valoarea socială de valoarea
estetică , explicî nd pe una prin alta.
î ntregul capitol introductiv din articolul lui Gherea
era consacrat „ î n ţelesului social “ al poeziei eminesciene
sau, mai exact, deeepţionismului ei. Epigonii, î nger şi de
mon, î mpărat şi proletar erau citite sub acest raport, î n
-
afara , sau uneori împotriva, orică ror consideraţii de va -
loare. Gherea reproşa lui Eminescu „ poezia trecutului ^ şi

^
„fantasticul interpret î ndu-le ca moduri de evaziune
din realitate, aşadar ca expresii ale deeepţ ionismului.
Scrisorile , C ălin , Luceaf ărul , ca să nu mai vorbim de Stri
goii , ar fi minate, după socotinţa lui Gherea, de aceleaşi
-
tendinţe evazioniste, şi criticul Contemporanului nu se d ă-
dea î n lă turi să facă lui Eminescu impută ri directe, uti -
lizî ndu-i unele versuri spre a se exprima mai plastic :
-
„ Nu i vorbă , se găsesc versuri foarte frumoase î n Stri -
goii, lucru foarte firesc, pentru că-s scrise de Eminescu ,
dar toat ă creaţia miroase a morm î nt , nu e via ţă şi de
-
aceea nici nu poate să lucreze asupră ne aşa de mult.
242
Poetului care î noată î n cerul fanteziei şi al trecutului
putem să - i spunem împreună cu fata din Luceaf ărul :
(...) Dar dacă vrei cu crez&m î nt
Să te ~ ndrăgesc pe tine,
Tu te coboară pe pă mî nt,
Fii muritor ca mine.
Da, fiţi muritori ca noi şi î ntrebuinţa ţi sublimul vos-
tru dar de a putea î ntrupa î n tablouri poetice viaţa, î n -
trebuin ţa ţi acest dar pentru a ne face tablouri î n cari
să vedem şi să pricepem via ţa î n toată î ntinderea şi mă-
re ţia ei, î n cari să putem vedea şi pricepe ce avem pe
inima noastră etc. ... etc. ..." (84 )
Un amestec mai pe fa ţă î n poezie e greu de imaginat,
şi trebuie să remarcă m o primă eroare a criticii lui Ghe
rea (şi a criticii de acest tip, î n genere) : ea nu discută
-
poezia lui Eminescu, ci propriul ideal abstract de poezie.
Eminescu va fi, de altfel, î nlocuit printr-o ficţiune rezul
tată din estetica criticului. Întrebî ndu-se dacă poetul a
-
fost pesimist cu adevă rat, Gherea ajunge repede la î n -
cheierea că „fondul prim al caracterului să u a fost mai
cur î nd optimismul şi idealismul, decî t pesimismul", care,
deşi „ca filozofie şi ca sentiment străbate toată crea ţia
poetului", nu ar fi decî t „ rezultatul influenţei mijlocului
social". Antinomie menită a face carieră în critica emi-
nesciană ! Gherea o lă mureşte î n stilul lui inimitabil :
„ Aşadar, Eminescu î n poeziile de iubire este idealist
şi naturalist (...) ; î n poeziile sale sociale şi filozofice e
dimpotrivă pesimist , metafizic şi spiritualist (...). Cum dar
se explică deosebirea aceasta ? ( ... ) Iubirea fizică e un
sentiment puternic natural, care are ad î nci ră dăcini î n
organiza ţia fizică şi psihologică a omului şi at î rnă mai
ales de fondul prim al poetului, şi acest fond fiind idea-
list şi naturalist, e foarte natural ca iubirea să fie idea-
.
list ă şi naturalistă Idealul social î nsă şi ideile filozofice
atî rnă mai ales de educaţie ş.a.m.d."
Pe scurt, Eminescu „ cel adevă rat" nu e pesimist
vadă erotica, expresie nemijlocită firii sale — — -
do
şi-şi dato-
rează negrele viziuni unei boli a veacului î n care tră-
ieş te. E limpede că Gherea se luptă cu eviden ţa voind a
o modifica după chipul şi asemă narea teoriei şi, deşi mai

243
 î nainte combă tuse pe cei care vă d pricina pesimismului
lui Eminescu î n filozofia lui Schopenhauer, acum trecea
cu buretele peste personalitatea poetului, lăsat ă la dis -
creţia mediului .
a fost personalitatea poetului ?“ —
Nu cumva relu î nd aceast ă primă întrebare
— ,, Care
Maiorescu se gî ndea
tocmai la paradoxala ei simplificare de că tre Gherea ?
A doua eroare a criticii lui Gherea constă î n dua-
lismul ei :
„Analiza poeţilor de dragoste (sic) trebuie să o facem
din două puncte de vedere — pretinde Gherea. Î ntî i tre-
buie să analiză m ad î ncimea sim ţirei şi cî t de mult a ştiut
poetul să o exprime î n crea ţiunile sale ; astfel se va ară ta
talentul poetului. Apoi trebuie să analiză m idealul iubirei,
idealul ce are poetul despre femeie, cerin ţele morale şi
ideale ce caută poetul î n dragoste ş i la femeie.44
Şi ca şi cum o astfel de distincţ ie imposibilă , care
scoate idealul din poezie ca pe un corp stră in şi î ngă
duie cercetarea lui separată , n-ar fi de ajuns, Gherea mai
-
propune una : î ntre „simţire 44 şi „talentul de a o exprima 44 :
„ Ba chiar, după noi, sim ţirea şi t ă ria simţirei sxnt mai
mari la d î nsul decî t talentul de a le exprima.44
Ce va fi fiind simţirea unui poet î n afara expresiei
ei î n poezie, ne putem cu greu da seama ; şi nici de unde
îş i procură criticul mostrele de sim ţire î n stare pură spre
a le compara cu exprimarea lor. Dar e incontestabil că
analiza „estetică 44 a lui Gherea are î n vedere poezia lui
Eminescu tot at î t de pu ţ in pe c î t o avusese analiza so-
ciologică din introducere. Este la criticii sociologizanţi un
-
curios estetism sui generis : poeziile lui Eminescu sî nt
foarte frumoase î n ciuda pesimismului lor şi a idealului
estetic fals : „ Admirabil ! Mă reţ ! exclamă criticul î n le
gă tură cu Scrisoarea a IV -a , ad ă ugind : dacă voim î nsă
-
să că ută m in această pagină idealul poetului despre fe-
meie şi iubire, vom mă rturisi că idealul e departe de a
fi la î nălţ imea artistică a poetului 44. In acest caz, ce e
-
admirabil şi mă reţ î n Scrisoarea a IV a ? Probabil, forma.
Şi iată-1 pe Gherea admi ţî nd o formă frumoasă în ciuda
unui con ţinut inferior. In definitiv, Gherea nu poate spune
î n ce constă valoarea poeziei lui Eminescu, care nu este
o formă frumoasă şi goal ă .

244
 Restabilind unitatea interioară a poeziei lui Emineseu,
î n polemica implicită cu Gherea, Maiorescu va fi primul
care va dovedi valoarea marelui poet. Şi alţii au presim -
ţit genialitatea lui Emineseu, dar nimeni , pî nă la Maio
rescu , n-a creat pe acest Emineseu genial.
-
A g î ndi un alt Emineseu ne pare î ncă astăzi cu nepu-
tin ţă. Nu-i vorbă că putem accentua alte laturi ale per
sonalităţ ii poetului ; dar sensul metafizic al personalităţ ii
-
ră m î ne acela maiorescian. Maiorescu a fost bă nuit că l-a
Î mprumutat din Schopenhauer. La drept vorbind, Scho-
penhauer se inspirase, la rî ndul să u, din Platon sau din
Goethe. Aforismele filozofului german conţin această strof ă
din Goethe pe care se î ncercase a o traduce cî ndva Emi
nescu :
-
„Precum î n ziua î n care te-ai născut , Soarele a salu -
tat Planetele î n locuri hot ă r î te, aşa eşti î ntrupat şi tu ş i
creş ti mai departe după legea î nfiin ţă rii tale. Aşa trebuie
să fii , nu poţ i scă pa de tine ; aceasta este şi vechea î nvă
ţă tură a proorocilor. Şi nici un timp şi nici o putere pe
-
lume nu poate sf ă î r ma tiparul unei forme ce se dezvoltă
î n via ţă / 5
„Care a fost personalitatea poetului ?“ se î ntreabă din
capul locului Maiorescu.
Via ţa lui externă e simplă de povestit, ş i nu credem
că î n tot decursul ei să fi avut vreo î nt î mplare dinafară
o î nr î urire mai î nsemnată asupra lui. Ce a fost şi ce a
devenit Emineseu este rezultatul geniului să u î nn ăscut, care
era prea puternic î n a sa proprie fiin ţă î ne î t să-l fi abă-
tut vreun contact cu lumea de la drumul să u firesc. Ar fi
fost crescut Emineseu î n Româ nia sau î n Franţa, şi nu
î n Austria şi î n Germania , ar fi moş tenit sau ar fi ago-
nisit el mai multă sau mai pu ţină avere ; ar fi fost aşe-
zat î n hierarhia statului la o poziţie mai î nalt ă ; ar fi
î ntî lnit î n viaţa lui sentimentală orce alte figuri ome-
neşti — Emineseu r ă m î nea acelaşi, soarta lui nu s-ar fi
schimbat / 4 (85)
Cuvintele acestea sxnt de obicei interpretate rigid ca
un exemplu de gî ndire neistorică ce scoate pe artist de
sub influien ţa mediului social. Maiorescu are î n vedera

245
 un lucru mai subtil : el distinge un eu empiric de unul
metafizic, pe om de poet, şi caracterizează pe cel din urmă
prin raport cu un plan absolut. Distincţia este la origine
platoniciană , ş i Proust o va reaminti lui Sainte-Beuve,
iar Mihail Dragomirescu o va folosi ca argument contra
criticii istorizante. Ast ăzi pu ţini mai cred că biografia
explică opera , deş i nimeni nu se î ndoieşte de faptul că
artistul tră ieşte , ca orice om , î n istorie. Maiorescu ştie
că lumea poetului este „lumea ideilor generale “ :
„...Incit lumea î n care tră ia el (Eminescu ) după firea
lui şi f ă ră nici o silă era aproape exclusiv lumea ideilor
generale...“
Este evident că nu la individul istoric, ci la acela me-
tafizic se referă Maiorescu. I s-a imputat criticului ( î n -
cepî nd cu Caragiale ) c ă a vrut să ascund ă mizeria lui
Eminescu. Poate că Maiorescu rostea prea devreme cu-
vintele, c î ndr pentru contemporani, suferinţa omului era
mai vie dec î t abstragerea geniului ; dar sensul î n care le
rostea nu poate fi pus la î ndoială :
„In aceeaşi proporţie, tot ce era caz individual , î n-
t î mplare externă , conven ţie socială, avere sau neavere,
rang sau nivelare obştească şi chiar soarta externă a per-
soanei sale ca persoană ii erau indiferente. A vorbi de
mizeria materială a lui Eminescu î nsemnează a folosi o
expresie nepotrivită cu individualitatea ( 86)
Observaţ i că Maiorescu nu spune că poetul n-a cu-
noscut mizeria ; spune doar că a vorbi despre mizeria
lui este o expresie nepotrivit ă. De ce ? Pentru că Maio-
rescu refuza să condiţ ioneze pesimismul î nalt filozofic al
poetului de lipsurile materiale şi pentru că vedea î n Emi-
nescu altceva decî t un mă runt inadaptat social, altceva
dec î t un decepţionist : pe creatorul de geniu, care este
un adaptat superior. Eminescu nu este Ladima, ci Ioanide :
„ Dacă ne-ar î ntreba cineva : a fost fericit Eminescu ?
am r ăspunde : cine e fericit ? Dar dacă ne-ar î ntreba :
a fost nefericit Eminescu ? am răspunde cu toată con-
vingerea : nu ! Ce e drept , el era un adept convins al lui
Schopenhauer, era , prin urmare , pesimist. Dar acest pe-
simism nu era redus la plî ngerea mă rginită a unui egoist
nemul ţ umit cu soarta sa particulară , ci era eterizat sub

246
 forma mai senină a melancoliei pentru soarta omenirii în-
deobş te ; şi chiar acolo unde din poezia lui stră bate indig-
narea î n contra epigonilor şi a demagogilor î nşelători,
aveam a face cu un sim ţămînt estetic, iar nu cu o amă ră-
ciune personală ( .,.). Senină tatea abstractă, iacă nota lui
caracteristică î n melancolie, ca şi î n veselie. Şi lucru in-
teresant de observat, chiar forma nebuniei lui era o ve-
selie exultant ă.“ (87)
1

Nu există pî nă azi o mai clară definiţ ie a geniului

eminescian şi a geniului poetic î n genere. Tudor Vianu
a atras odat ă aten ţia că , deşi mai indicat ca nimeni altul
să povestească „ via ţa externă 44, anecdotică, a lui Eminescu ,
c î nd a fost vorba s-o facă , Caragiale a compus poetului
un portret maiorescian : „Evoc î ndu-1 pe Eminescu, Cara-
giale ne prezenta de fapt portretul unui t î nă r genial, cu
predispozi ţ iile tipice pe care i le atribuia romantismul..
scrie T. Vianu despre î n Nirvana (88). Portretul zugră vit
de Caragiale î l anun ţă , intr-adevă r, pe acela al lui
Maioreseu. Mai mult decît at î t : aproape nu este con-
temporan care să-î fi evocat pe Eminescu şi care
să nu fi remarcat abstragerea lui de la cele pă mî nteşti.
-
î n sf î rşit , nu se reprezenta poetul î nsuşi pe sine, î n Lu
ceaf ărul , ca pe un „ nemuritor şi rece “ astru al nopţii ?
Pusă î n aceşti termeni, problema geniului eminescian
nu exclude situa ţia istorică a operei. Maiorescu î nsuşi pleca
de la nevoia de a lă muri influen ţa extraordinară a lui
Eminescu asupra genera ţ iilor de după el ş i de la o justi-
ficare istorică a valorii poeziei eminesciene :
„Pe la mijlocul secolului î n care trăim, predomnea î n
limba şi literatura rom â nă o tendenţă semierudită de la-
tinizare, pornit ă din o legitim ă revendicare naţională, dar
care aducea cu sine pericolul unei î nstrăin ă ri î ntre popor
şi clasele lui culte. De la 1860 î ncoace datează î ndreptarea ;
ea î ncepe ca Vasile Alecsandri, care ştie să deştepte gus-
tul pentru poezia populară , se continuă şi se î ndeplineşte
prin cercetarea şi î n ţ elegerea condi ţiilor sub care se dez-
volt ă limba şi scrierea unui popor. Fiind astfel cîştigată
o temelie firească , cea clintii treaptă de î nă lţare a litera -
turei na ţionale, î n legă tură strî nsă cu toată aspirarea ge-
neraţiei noastre spre cultura occidentală, trebuia neapă-

247
rat să răspundă Ia două cerin ţe : să arete î nt î i î n cuprinsul
ei o parte din cugetă rile şi sim ţirile care agită deopo-
trivă toată inteligenţa europeană î n artă , î n ştiinţă , î n
filozofie ; să aibă, al doilea , î n forma ei o limbă adaptată
f ă ră silă la exprimarea credincioasă a acestei amplificări.
Amî ndou ă condiţiile le realizează poezia lui Emines
cu...“ (89)
-
Acest „sincronism ^ face meritul relativ al poeziei emi
nesciene.
-
O dată fixate cadrele generale, î i r ăm î ne criticului să
analizeze elementele componente ale operei î nseşi. Dacă
personalitatea ca atare e inefabilă şi necondiţ ionată din
afară , opera poate fi socotită , pe o latură a ei, ca un
-
produs istoric. „Poetul e din naştere, f ă ră î ndoială
marcă î n treacăt Maiorescu. Dar ceea ce e din naştere
-
re
la adevă ratul poet nu e dispoziţia pentru forma goală a
ritmului şi a rimei, ci nemă rginita iubire a tot ce este
cugetare şi simţire omenească , pentru ca din perceperea
lor acumulată să se desprind ă ideea emoţională spre a
se î nf ăţişa in forma frumosului.^ î naintea lui CSlinescu,
Maiorescu va deschide examenul operei cu un examen
al culturii poetului , idee foarte modernă şi care, î n ace-
laşi timp, arat ă eî t de bine intuise criticul pe Eminescu :
„Eminescu este un om al timpului modern, cultura lui
individuală st ă la nivelul culture! europene de astă zi. Cu
neobosita lui st ă ruinţă de a ceti, de a studia, de a cu
noaş te, el îşi î nzestra f ă ră preget memoria cu operile
-
î nsemnate din literatura antică şi modernă. Cunoscă tor
-
al filozofiei , î n special a lui Platon, Kant şi Schopen-
hauer, şi nu mai pu ţin al credinţelor religioase, mai ales
al celei creştine şi budhaiste, admirator al Vedelor, pa -
sionat pentru operele poetice din toate timpurile, posed î nd
ştiinţ a celor publicate pî nă ast ă zi din istoria şi limba
româ nă. (9 0)
Desigur, acest „cuprins ideal al culturei omeneşti nu
era la Eminescu erudiţ ie stră in ă, ci era primit şi asimilat
î n chiar individualitatea lui intelectuală^. Cu alte cuvinte,
filozofia nu devine poezie decî t prin expresie individuală ;
iar primul strat al expresiei unei personalităţi este limba.
Miracolul eminescian , pare a spune criticul, nu constă

248
pur şi simplu in profunzimea gâ ndirii, dar î n limba extra-
ordinară î n care g î ndirea s-a î ncorporat
Toate analizele stilistice şi didactice vor urma, de aici
î nainte, schema lui Maiorescu. Sursele limbii eminesciene ?
Int î i, poezia populară, pe care poetul aproape o transcrie
in Ce te legeni, La mijloc de codru , Doină sau Codrule,
codru ţ ule , „ î nsuşindu-şi“ armonia „uneori onomatopeică"
a versurilor populare. In al doilea rxnd, limba cronicarilor ,
limbă veche şi-n ţeleaptă, pe care Eminescu o toarnă-n
form ă nouă. In sf î rşit, limba vorbită, din care poetul ia
„ unele cuvinte din cele mai familiare şi mai prozaicei Şi
dacă primul pas şi o „ condiţie fundamentală a ridică rii
formei poetice era o m î nuire perfectă a limbii materne“ ,
observă î n continuare Maiorescu , „al doilea pas este in
troducerea , cu totul particulară poeziei lui Eminescu , a
-
unor rime nouă, formate din î mpreunarea cu un cuvî nt
prescurtat (...) sau din două cuvinte.^ Sînt, pentru prima
oară , semnalate revoluţionarele rime eminesciene : si-
nemi / inemi, luminî ndu-1 / gîndu-1, lese-1 / vesel, Tisa
- --
/ plî nsu mi s a, mila / Dalila , scripet / Egipet , î ncotro /

Apollo, gene / Anadyomene, Muşatini / datini ş.a.

Şi eu acestea lucrurile esen ţiale sî nt spuse de Ma-
iorescu : senin ă tatea abstractă , vocaţia pentru absolut, „fi-
lozofia", cultura , limba , tehnica. Criticul se poate î ncu
meta să prevadă marea influen ţă a lui Eminescu asupra
-
poeziei viitoare.
Maiorescu nu a creat numai cea din ţii imagine dura -
bilă a lui Eminescu : el a creat un mit. Poetul î nsuşi s a
recunoscut î n această imagine şi a că utat să corespundă
-
-
modelului maiorescian. „Intr un fel, e o imagine justă
— scrie Ion Negoi ţescu î n Poezia lui Eminescu
s-a păstrat de-a lungul cî torva genera ţii , şi critica a
care
.
consfin ţit-o pî nă î n zilele noastre Că ci această fa ţă a lui
Eminescu exist ă , î i redă fizionomia spirituală î ntr-un
anumit sens, deşi ea poate fi considerată doar un chip
de marmoră care tace, cu ochii orbi î n eternitate.“ Pres-
tigiul mitului creat de Maiorescu este î ncă at î t de mare,
î ncî t a că uta să vezi şi cealaltă faţă a poetului pare şi
.
astă zi multora o aventură riscantă Cum să te atingi de
imaginea sacră a poetului î n care jumă tate de secol am

249
crezut cu toţii ? Descoperirea postumelor reprezintă eve
nimentul decisiv. „Încercă rile de a sparge această mască
-
de marmoră , ori de a citi in trăsăturile ei şi zarea ascunsă ,
s-au produs foarte t î rziu — continuă Ion Negoi ţ escu. Prima
şi cea mai considerabilă este aceea a lui G. Călinescu / 4
Dar nici chiar G. Călinescu nu rupe deschis cu tradiţia,
că ci prestigiul lui Maiorescu striveşte orice imaginaţie
critică. „ Adevă rul este că , pî nă astă zi, Eminescu nu a in-
trat î n sensibilitatea noastră cea mai modernă../4
A inventa un alt Eminescu, contemporan, î nseamn ă
aşadar a polemiza cu Maiorescu, a gă si cealalt ă fa ţă a
poetului, pe care Maiorescu a ignorat-o, sau pe care Emi-
nescu î nsuşi şi-a reprimat-o sub influenţa criticului :
„Faţa lui Eminescu e dublă : priveşte o dată spre noaptea
comună a vegherii, a naturii şi umanităţii , iar altă dată
spre noaptea f ă r ă î nceput a visului, a v î rstelor eterne ş i
a geniilor romantice. ( ...) î n planetariul romantismului ,
singularitatea lui Eminescu prinde figură din această faţă
cu două profiluri : unul neptunic, născut din spuma amară
şi din ape, t î njind spre orizonturile lumii , celălalt plu-
tonic, î nvă pă iat de focul originar / 4 Iată premisa că rţii lui
Ion Negoi ţescu : „ Ne putem deci propune tratarea celor
două aspecte ca autonomii depline şi care nu-şi comunică ,
provocate de ruptura structurii poetice a lui Eminescu../ 4
î ndr ă zneaţă ipoteză ! Dar chiar ş i pe acest drum singu-
ratic şi primejdios, către un Eminescu necunoscut, fan-
toma lui Maiorescu î l î nsoţeşte pe critic, urmă rindu-1 de
departe. Vom afla la capă tul drumului un nou Eminescu ;
nu mai este î ndoială . Un Eminescu ce nu a renun ţat î ncă
la tulburele sale viziuni şi vise, la contemplarea unei
Plutonii din adine, de somn, ca un tă r î m primordial,
cutremurată doar de „ pl î nsul demiurgic î n sine44. Dar
este oare acest Eminescu real sau, de vreme ce cri-
ticul î nsuşi ne spune că poetul şi-a pă răsit proiectele,
„lăsî ndu-le î ntr-o zonă î n felul să u prepoetică 44 , el este
numai virtual ? Influen ţa lui Maiorescu a f ăcut, oare, de-
finitiv, iremediabil, din Eminescu, poetul neptunic pe care-1
ştim , sau duhul să u ascuns, revelat cu atîta greutate, se
dovedeşte capabil să suporte, f ă ră să se destrame, lu-

250
mina zilei ? Poate exista acest Eminescu plutonic f ără
acela neptunic, al lui Maiorescu, aşa cum a existat, mai
bine de o jumă tate de secol, Eminescu neptunic f ă ră
Eminescu plutonic ?

Dacă Eminescu şi poeziile lui este ,

incontestabil, capodopera Iui Maiorescu , î n mod greşit se
susţine cî teodat ă că tot ce scrie criticul după acest stu-
diu este ocazional şi f ă r ă valoare. E. Lovinescu credea,
chiar , că acţ iunea critică maioresciană î ncetează după 1872 ,
cele două studii despre Eminescu şi Caragiale fiind „unice
şi provocate de î mprejură rii Ar fi aşadar vorba de „o
abţinere voluntar ă“ fa ţă de literatura prezentului. (91)
Afirmaţiile corespund numai î n parte realităţii, deşi, pe
ele, se va î ntemeia una din cele mai durabile prejudecăţi
cu privire la Maiorescu. O tăcere constată m , î n adevă r,
la Maiorescu , nu după Direc ţia nouă , ci după Ră spun
surile „Revistei contimporane“ din 1873 ; urmă torul arti-
-
col este o recenzie la Schi ţ ele rom âne şti ale Mitei Krem-
nitz, dacă facem abstracţ ie de cî teva traduceri , public
cată î n Convorbiri î n 1877, dar pentru a î nnoda firul
rupt trebuie să aştept ă m pî n ă prin 1880-1881, cî nd Ma-
iorescu î ncepe din nou să scrie, cu oarecare regularitate :
rapoarte academice şi recenzii, studii , polemici şi traduceri .
Anul care î ncheie, de fapt, cariera criticului coincide cu
anul retragerii de la Universitate : 1909. Convins cum era
că meritul lui Maiorescu este exclusiv cultural, E. Lo-
vinescu trece cu bun ă-ştiin ţă peste cea mai mare parte
a articolelor după 1880, Maiorescu scrie cu mult mai
mult decî t pî nă î n 1873 şi le socoteş te pe acelea despre
Eminescu şi Caragiale drept excepţii. Pentru că opinia cea
mai răspî ndit ă refuză lui Maiorescu plăcerea de a ana-
liza că r ţi, numeroasele lui recenzii sini uitate ; pentru

251
că aceeaşi opinie face din Maiorescu un adept rigid al
-
—
criticii f ără perspectivă istorică , fi şele lui de istorie lite
rară, biografiile in care este un pionier, ca şi î n cri-
tică portretele, sî nt dispreţuite. Şi iată cum realita-
tea e silit ă să ţ ină seama de prejudecăţile noastre.
Dacă despre Eminescu ş i Caragiale, Maiorescu a scris
studii de sinteză , pe alţi autori , mai mă runţ i, a pre-
ferat să-i trateze sumar. Astfel de schi ţe de istorie lite-
rară a consacrat de obicei debutan ţ ilor : lui loan Po-
povici-Bă năţeanul, Victor Vlad Delamarina , O. Goga sau
M. Sadoveanu. Valoarea literară fiind problematică sau
criticul proced î nd cu tact şi reticen ţă , în ciuda faptului
că î mplinea un oficiu de recomandare , accentul se mută
pe biografie şi pe portretul moral.
Talentul portretistic al lui Maiorescu ni se revelase ,
de altfel, mult mai de timpuriu , de exemplu î ntr-o pagină
a Observ ărilor polemice unde , după ştiri culese de la Vasile
Alecsandri, se compunea lui loan Pralea un portret la-
conic şi memorabil. Tehnica , mizî nd uşor pe absurdita-
tea personajului, este urmuzian ă :
„î ntr-o seară a «Junimii», la Iaşi ne povestea Alecsan
dri despre Pralea. Pralea locuia î n Iaşi pe şesul Bahluiu-
-
lui lingă Mă năstirea Frumoasă. In odaia lui îşi alcă tuise
un pat mişcă tor, scî nduri at î rnate la pă rete, ce le tot
schimba după direcţia soarelui şi pentru care îşi bătuse
cîţiva pari î n zid după punctele geografice. Pe lingă aceşti
pari se mai afla î n pă rete un şir de cuie de lemn , bă -
tute î n linie dreaptă de la uşe şi pî nă la locul unde se
î nt î mpla să-i fie patul î n acea zi. Cî nd intra Pralea î n
odaie seara, pentru ca să se culce , î ncepea să se dez
brace la uşe, şi de cuiul dintî i îşi acăţa că ciula, şi aş a
-
mai î ncolo, de fiecare cui c î te o parte a îmbră că mintei ,
pî nă cî nd ajungea la pat î n starea lui Adam. Diminea ţa
î ncepea apoi procedura inversă şi, descuindu-ş i vesm î nt
după veşm î nt, ajungea la uşe. ( 92)
“
De memorialistică , mai degrabă decî t de critică, ţine
şi evocarea, î n 1895, a lui Popovici-Bă năţeanul. Aminti-
rile lui Maiorescu sî nt foarte vii şi precise şi , în acela şi
timp, stră bă tute de nu ştiu ce suflu delicat , ca o boare
de poezie :

252
 „Şi a venit un tî năr de vreo 23 de ani, îmbrăcat î n haine
de om să rac, statura mijlocie, slab la faţă, blond, ochii
mari, albaştri, strălucitori, un surî s de sfială, dar de o
nespusă bl î ndeţe pe buzele învineţite.
M-a mirat coloarea buzelor şi l-am î ntrebat î ndată
-
de să nă tate. Mi a ră spuns că nu e tocmai tare de cons-
tituţ ie, că un medic i-a vorbit ceva de plă m îni şi de o
hipertrofie a inimei.
Nu părea să-şi dea seamă de gravitatea stă rii lui fi
zice. Sau poate îşi da seamă şi nu voia s-o arate ? Şi
-
poate fiindcă îşi da seamă avea î n toată î nf ăţişarea lui
acel aer de î nstră inare, parcă i-ar fi fost greu să ocupe
un spaţiu î n lumea reală ?“ (93)
Nu numai cî nd scrie scurta biografie a tî nărului , dar
şi cî nd citează din operele lui, Maiorescu o face cu senti-
mentul că este de folos istoriei literare. Diferenţa de tra-
tament faţă de cazurile unor mari scriitori ca Eminescu
şi Caragiale nu poate scă pa nimă nui : acolo, opera av î nd
valoare î n sine, amă nuntele despre om treceau î ntr- un
plan secundar, aici , opera este , ea î nsăşi, un document
— ca şi biografia, mă rturiile contemporanilor, corespon-
denţa, jurnalele pentru om :
„ Acum viaţa sufletească a autorului ne era desluşită ;
nu doar că micile notiţe biografice serveau la explicarea
poeziilor, cum cere o rătăcire modernă a criticei literare,
ci, din contră, poeziile serveau la explicarea biografică
a unei personalităţ i at î t de atră gă toare^ ( 94).
Diferă şi modul de a cita. Din Eminescu erau citate
versuri, strofe, poezii , pentru a se ilustra judecăţile cri
tice ; din Popovici-Bă năţeanul, şi î n genere din autori de
-
a doua mină , Maiorescu citează aproape totul, ca şi cum
ar voi să epuizeze pu ţ inul valabil. Ideea lui pare a fi că,
î n afara „antologiei** pe care o alcă tuieşte, nu mai există
nimic interesant sub raport artistic. Curios este şi ames-
tecul permanent de citat din operă şi de referin ţă bio -
grafică , care poate să indice că Maiorescu se sim ţea ins -
-
talat într un fel de memorii, veritabil jurnal al vieţii
literare , din care nu lipseş te transcrierea corespondenţei
intime sau , chiar, stenograma unor conversaţii cu scrii
torul. (95)
-
253
 Extragind unele pagini din operă sau rezum î nd altele
cu vorbele autorului (metoda lui Călinescu), Maiorescu
revine mereu la obiectul evocă rii sale , care constă, cum
ne spune singur, î n „amintiri personale despre autor“ .
Nu altceva află m î n articolul despre Victor Vlad De-
lamarina. Maiorescu are ocazia de a vorbi despre litera-
-
tura ardeleană î ntr un moment î n care i se pare că din-
colo de mun ţi mişcarea culturală este mai vie decî t î n
România ; valoarea literară a lui Delamarina nu e î n dis-
cu ţie, aproape unicul să u merit fiind acela „de a intro-
duce un element nou î n mişcarea noastră literară : poezia
dialectală ^ . Biografia t î nă rului autor bă năţean este de
tipic stil că linescian, prin concizie, nu î nsă f ă r ă o notă de
sentimentalitate :
„T î nă rul de care vorbim este Victor Vlad , ascuns î n
foiletoanele c î torva ziare de peste Carpa ţ i sub pseudo-
nimul Delamarina. Născut la 31 august 1870 î n Satu-Mic,
lingă Lugoj, unde tată l să u era pe atunci «solgă biră u »,
crescut de o mamă inteligentă, Victor Vlad studiază î n
gimnaziul din Lugoj la clasa a 4-a, din care este elimi -
nat, fiindcă afişase pe tablă o cocardă na ţională cu in-
scripţia «Trăiască Româ nia !» era de 14 ani ! Atunci
vine la unchiul să u, dr. C. R ă dulescu, î n Bucureşti, care
î l aşează mai î nt îi î n liceul «Sf . Sava », apoi î n şcoalele
militare din Craiova, Iaşi şi Bucureşti, de unde t î nă rul
iese cu gradul de sublocotenent, trece la marină şi î n
aprilie 1895 inaintează locotenent Pe bricul « Mircea»
îş i face primele exerciţ ii navale î n Marea Neagră , că lă -
toreş te cu î ncrucişă torul «Elisabeta » prin Bosfor , in Ger-
cia , spre Crimeea, la Odesa, apoi î n Marea Mediterană şi
Adriatică , la Tarent şi la Veneţia.
Dar, bolnav de piept precum devenise, î ncepe
—
t î rziu - — prea
să şi caute de să nă tate, se duce la Worishofen ,
la Abbazia, la Meran. Simţind că i se apropie sf î rşitul,
gră beşte î napoi spre locul naşterii (aprilie, 1896), stă ruie
de maică-sa să fie dus afară , la pustă, în satul Herendeşti,
lingă Satu-Mic, unde mai tră ieşte cinci zile, î ntins pe
prispa casei, privind cu nesa ţ peste păduricea de-abia
î nverzită din lunca î nvecinată. La 3 mai de diminea ţă
se stinge î n bra ţele mamei, avî nd î n ochi ca ultimă icoană
254
î ntinderea nesf î rşită a cî mpiei cu linia pierdută spre
orizont.
A doua zi e î nmorm î ntat la Lugoj. Bătrî nii din sate
î l urmează pî nă î n oraş, ală turi de tinerii ciobani, prie-
teni ai lui din copilă rie. Iar î n Lugoj orăşenii toţi î nso-
ţesc cortegiul, coroanele cu panglici naţionale nu se sfi ~
esc de ofiţerii unguri de la cele două cazarme de honvezi ,
trec şi pe dinaintea gimnaziului, de unde elevul Vlad fu-
sese alungat, şi sunt aşezate pe morm î ntul din cimitir.
Moartea împă case toate.“ (96 )
Înf ăţişarea operei se face cu aceeaşi tehnică foarte
precisă, incit nu putem să nu ne miră m cî nd Maiorescu ,
care nu pare a avea idee de Lanson, socoteş te şcoala is
torică o primejdioasă ră tăcire.
-
Ultimul lucru de î nsemnă tate literară scris de Maio-
rescu este magistralul Ră spuns la discursul de recep ţiune
al d -lui Duiliu Zamfirescu rostit la Academia Rom ână
la 16 mai 1909, cî ntecul să u de lebădă, după vorba potri -
vită a cuiva. Răspunsul a stat, deopotrivă , în atenţia bio-
grafilor celor doi scriitori (că ci el a marcat ruptura dintre
ei), a folcloriştilor şi a criticilor. Punctul de vedere al
autorului a fost î mpă rtăşit sau respins. Şi, dat fiind că
studiul este aproape un testament spiritual, lucrul apare ca
foarte firesc. Ceea ce s-a observat mai rar este desă -
vâ rş itul echilibru al Răspunsului, sub raportul structurii
literare ; este o operă de clasică, de mare puritate a mij
loacelor, care ar putea servi ca model didactic. Ideile nu
-
sî nt noi şi nici, totdeauna, drepte. Dar ce importanţă are
aceasta ! Valoarea Răspunsului este inefabilă şi, de la î n -
t î ile propoziţ ii, sim ţim lă murit că secretul elocvenţei lui
Maiorescu stă î n armonia cuvintelor, î n simetriile mu-
zicale ca nişte rime interioare :

„Domnule şi iubite coleg,

-
Ne ai ară tat motivele cari te-au î mpiedicat să ne
-
î nf ăţişezi figura literară a lui Ollănescu Ascanio, î n locul
că ruia ai fost ales membru al Academiei Româ ne.
Deoarece d-ta nu ne vorbeş ti de persoana celui dis-
pă rut, vei î n ţelege că nici eu nu pot vorbi de persoana

255
celui ce vine să ~l î nlocuiască , şi nu-mi vei lua in nume de
ră u dacă trec î ndată la discutarea pă rerilor pe cari le
aduci î naintea noastră cu atî ta hotă rî re, aş putea zice cu
at î ta curaj şi, trebuie să zic î n orce caz, sub formă li-
terară aşa de ademenitoare.44 (97)
Apărarea lui V. Alecsandri ră mî ne, î n linii mari, justi-
ficat ă. Maiorescu atrage luarea-aminte asupra a două
împrejură ri : meritul lui Alecsandri este, după scurgerea
unei jum ă tăţi de veac, istoric, şi el nu mai poate fi
negat oricî t au evoluat tehnicile ştiinţ ifice de culegere şi
de interpretare a folclorului ; în al doilea rînd , V. Alec-
sandri a f ăcut o antologie de poet, văzî nd î n poezia popu-
lară altceva decî t „materialul folcloristic44, şi anume, poe
zia, „ca un produs estetic de cea mai mare î nsemnă tate44.
-
Chestiunea „literaturii poporane 44 se transformă, la Ma-
iorescu , î n partea a doua a Răspunsului , î ntr-o profesie
de credin ţă privitoare la specificul na ţ ional. E. Lovi-
nescu (de acord cu Duiliu Zamfirescu) a reproşat lui
Maiorescu ignorarea evolu ţiei literaturii româ ne, care
se dovedeşte din ce î n ce mai interesată, î n epoca mo-
dernă , de viaţa oraşului şi a intelectualităţii, depăşind
„realismul 44 poporan şi ţărănesc al lui Slavici, de exemplu.
Maiorescu nu spusese î n esen ţă altceva, atî t că el î n ţelegea
să ră m î nă credincios idealurilor sale de simplitate :
„Fără î ndoial ă, complicările suflete şti ale societăţii
î nalte sunt o problem ă din ce î n ce mai interesantă î n
propor ţie cu cre şterea culturii, şi ele îşi vor a f l a î nf ăţi -
şarea firească î n literatura noastră. (subl. mea
Dar aceasta nu ne poate face să uită m că simplicitatea
— N.M.)
ţă ră nească nu exclude frumuseţea lirică , precum nu ex-
clude energia epică , nici chiar conflictul dramatic.44
Literatura este oglinda sufletului omenesc, iar com
plexitatea sufletului nu e neapă rat î n legă tură cu cul-
-
tura :
„Precum se găseşte î n popor o ad î ncă evlavie, tot aşa
se poate găsi o mare decenţă şi cea mai surprinză toare
sfială î n legă tura dintre sexe.
Că ci nu numai pe calea gî ndirilor abstracte, î ngrămă-
dite î n felurite sisteme, poate ajunge omul să-şi dea
oarecare seamă de tainele vieţii, ci şi pe calea instinc-
tivă a sim ţă m î ntului.

256
 Romantismul că rturarilor din Viena ? Dar de la ce
fel de că rturar, de la care romantism au ieşit versu
rile noastre populare :
-
Dacă vrei dragoste-aprinsă ,
Adu-mi gura neatinsă
Şi o inimă fecioară
Ca apa de la izvoară ?
( ...)

Dar î n cealaltă poezie :

Du-te-n cale, mergi cu bine,
Fă ră-a te gî ndi la mine,
-
Că e lumea ncă pă toare
-
Pentru o pasăre şi-o floare ?

Din ce tratat de etică a î nvăţat ţăranul anonim să fie

mulţ umit cu soarta ce-i este hă ră zită ?“ (98)
Consecvenţa lui Maiorescu poate fi interpretată şi ca
o dovadă de spirit conservator, î n cultură, şi ca una de
seriozitate, î n faţa exclusivismului î nnoitor. Criticul este
conservator prin natură, poetul este iubitor de schimbare .
Criticul trebuie să ştie să ră m î nă, pî nă la capă t zidit
î n timpul să u, pentru a ~ i păstra neştirbită fiinţa. Dacă
poetul se compară cu meşterul Manole, prin sensul sa -
crificiului, criticul se compară cu Ana : poetul este zidi
torul, criticul este ziditul. O cultură există deopotrivă
-
prin unul şi prin celă lalt, prin cel care zideşte sacrifi-
cî nd şi prin cel care se lasă zidit sacrificîndu-se ; o cultură
este un dublu sacrificu, şi nu se ştie din partea cui este,
a poetului sau a criticului, adev ărata renun ţare.
In finalul Răspunsului să fie oare un accent polemic ?
Mai degrabă este vorba de conştiinţa acestei resemnă ri,
ad înci şi grave, f ă ră ironie şi f ă ră patetism, care repre-
zintă, în crearea unei culturi, partea criticului :
„Cî nd văd asemenea deosebiri de judecată literară
î ntre noi, î mi vine să repet vechea observare f ăcută In
tr-un articol despre «poeţi şi critic», că tocmai poeţii
-
257
sunt mai puţin chemaţi să apreţieze poezia altora. Ei
sunt prea pătrunşi de felul lor de a pricepe lumea şi
prea refractari in felul altora de a o pricepe.
Menirea d ~tale, iubite coleg, care eşti însuţi unul dintre
cei mai recunoscu ţi poeţi ai genera ţiei de astă zi, este
de a ne înzestra literatura cu creaţiunile propriei d~tale
imaginaţii. Iacă rolul mult prea modest de a primi şi de
a preţui creaţiunile poeţilor, lasă-ni-l nouă, publicului
cetitor, cari putem î mbrăţişa cu aceeaşi recunoştinţă cele
mai felurite individualităţi artistice numai cu condiţie
să fie î n adevăr inspirate de simţă mxntul curat al fru-
mosului. (99)
CONTRADICŢ IA LUI
MAIORESCU
 I

Un poet a atras de eurî nd atenţia asu-

pra unui amă nunt care se repetă î n majoritatea varian-
telor baladei despre Meşterul Manole. Că ut înd „loc de
monastire / şi de pomenire11, Negru-vod ă şi cei zece meş -
teri mari, î ntre care Manole, î ntreabă pe un cioban (sau
pe un porcar ) dacă n-a vă zut
un zid pă r ăsit
şi neispr ă vit.
„E un amă nunt care mi se pare interesant din urmă torul
punct de vedere, scrie poetul : zidul î nverzit, ros de ploi ,
presupune o altă mă năstire anterioară , dusă pî nă la capă t
sau numai î ncepută. (...) Acest zid, surpî ndu-se peste
simbolul vechi, îl îmbogăţeşte imens ; chiar după ce se
zideşte cineva î n ea, m ă nă stirea tot se d ă rî mă !(...) Nimic
nu e veşnic. Nici un sacrificiu. Ţine cî t ţine -— apoi e
nevoie de alt sacrificiu asemă nă tor. Altfel, noi, care bene-
ficiem de o istorie î ntreagă de sacrificii, ar trebui să stă m
acum degeaba11 (cf . Marin Sorescu , Teoria sferelor de in-
fluen ţă , 1969, p. 17 şi urm.).
Dar versurile mai pot avea şi un alt î n ţeles : nu există ,
î n creaţie, un început unic, absolut ; există nenumă rate î n-
ceputuri care presupun, fiecare , „un zid pă răsit11, adică
un î nceput anterior. Repetarea sacrificiului distruge
ideea absoluităţii lui. Balada exprimă, de fapt , un senti-
ment general : acela că istoria culturii noastre nu decurge,
toată, dintr-un sacrificiu originar, ci este un şir necurmat

261
de sacrificii. Ne lipseşte, cu alte cuvinte, în limbă, ca
şi î n literatură, un Homer, ca simbol al î ntâiului descă-
lecat cultural, şi conştiinţa faptului se traduce printr-o
reacţ iune firească : că rturarii noştri suferă de obsesia
î nceputului şi î ncearcă, rî nd pe î rnd, să facă, ei, ade
vă ratul î nceput. într-aceasta, Maiorescu nici nu este
-
, ,original“ ; ca şi alţii, a vrut să dureze, pe zidul nemân-
tuit de predecesori, un zid mai trainic.
Istoria culturii româ ne cunoaşte, pînă la el, cîteva
mari vocaţii ale începutului şi nici un î nceput indiscu-
tabil. La cei dinţii cronicari, voin ţa de a se î ntoarce la
origini apare ca foarte explicabilă. Miron Costin conti -
nuă pe Ureche (semn că ţine seama de minima tradiţie
care se crease), dar nu poate rezista g î ndului de a se
î ntreba el î nsuşi „din ce ţară au ieşit stră moşii^ moldo-
venilor. Cu timpul, această permanenta că utare a origi-
nilor merge tot mai des paralel cu cronica propriu-zisă.
Nicolae Costin scrie şi el , pe lingă Letopise ţ , o Carte
pentru descălecatul dintî i , iar muntenii sî nt numai apa-
rent mai puţin preocupaţi de problema originii lor ;
Stolnicul Constantin Cantacuzino o ia, î n Letopise ţ ul să u ,
din nou de la capăt. Enciclopedismul lui Cantemir ex-
primă o mentalitate prea puţin deosebită : fiul neştiu-
torului de carte Constantin Cantemir nu se mai mărgi -
neş te să reflecteze asupra originilor ; vrea , cu orice
.
chip, să impună un început propriu Enciclopedismul
este, de altfel , o formă de nemulţumire fa ţă de reali -
ză rile anterioare ş i o î ncercare de a inaugura cultura pe
mai multe planuri deodată ; enciclopediştii cred că pot
compensa un gol istoric de cî teva secole printr-un efort
intensiv. Cantemir se ocupă de toate, de ştiinţe , de
istorie, de filozofie, de muzică, de literatură, de politică,
şi î mpinge î ntrebă rile despre început cu mult mai de-
parte decî t se î ntinde „vechimea romano-moldo-vlahilor “.
In Divanul , înţeleptul chestionează Lumea cu privire Ia
î nceputul ei cosmic : „Vrere-aşi şi aşi pofti ca să te
ştiu — precum mi să pare
-
— o lume falnică, amă gitoare
şi trecă toare, cine ti au f ăcut şi ce eşti, de cî nd eşti, şi
de cî nd eşti, cum te ţii ?“

262
 De aici î nainte, obsesia începutului devine tot mai
mult o formă de acţiune. Şcoala latinista are ambiţia
de a crea din nou limba. Lui Petru Maior, om instruit
şi inteligent, nu i se pare de loc o absurditate ideea că
limba româ nă „e mama linbei celei latineşti", şi nici ei
nici Micu sau Şincai nu pregetă să dea limbii faţa pe
care o cred ideală. Dicţionarele, gramaticile şi celelalte
opere istorice sau lingvistice fac parte dintr-o campanie
de creare a unei limbi româ neşti pure , limpezită de sla-
vonisme ş i amintind mereu (prin ortografie) de unde se
trage. î ncă mai ameţitoare sî nt proiectele de a î ncepe
cultura ale lui Eliade, care aruncă şi el o Coup d’oeil
sur Vorigine et la langue des Valaques, î ntocmeşte fe -
lurite sisteme de scriere şi chiar o gramatică, foarte con
vins fiind că toată lumea îl va urma. Dar Eliade este un
-
enciclopedist, ş i „ biblioteca universală" pe care o schi-
ţează ţine de marile utopii ale culturii noastre ; acţiunile
culturale ale lui Eliade sî nt dublate de vise de reformă
socială , de „societăţi ^ mai mult sau mai pu ţin revolu-
.
ţionare şi, î n cele din urmă , de o veritabilă revoluţie Ce
ră mî ne din toate acestea ? Ruine de zidiri care aşteaptă
al ţi meşteri mari să reî nceapă lucrul.
Se poate observa cum, la Cantemir, ca şi la Eliade, la
cronicari, ca şi la latiniştii ardeleni, mentalitatea edifi
catoare se bazează pe o contradicţie fundamentală :
-
voca ţia î nceputului implică, inevitabil , la to ţi, neî ncre
-
derea î ntr un î nceput absolut. Este firesc să se î nt împle
-
aşa : î ncepe mereu numai acela care se teme că nu a
î nceput niciodată cu adevă rat ; şi, î n acelaşi timp, at î tea
repetate î nceputuri sporesc îndoiala de adevă ratul î n-
ceput. Iată mecanismul psihologic care explică de ce
fiecare genera ţie se crede hă răzită să aşeze, ea, prima
piatră ; iată de ce teoreticienii specificului na ţional au
-
putut susţine , pe r î nd, şi f ă ră să greşească, nici într un
caz nici î n altul, că avem o cultură veche şi că avem o
cultură recentă, că sî ntem bă trî ni şi că sîntem tineri
Vocaţia pentru î nceput a lui Maiorescu, oricît ar fi de
excepţională, implică şi ea această contradicţie : nu
numai nă zuinţa de a fi cel dintîi, Marele Preot al cul-
turii, dar şi imposibilitatea de a se desprinde cu totul de
trecut ; nu numai conştiin ţa de a fi chemat să anunţe

263
elementele —
apa, aerul, focul şi pă m întul
se naşte cultura românească modernă, dar şi greutatea
din care
de a face tabula rasa de evenimentele anterioare. Un
început absolut se constituie în sine, f ă ră opoziţie, căci
el afirmă ceva f ă ră să nege nimic : Maiorescu afirmă
negî nd, într-o continuă opoziţie cu „formele f ără fond “
ale î naintaşilor.
Structura î nsăşi a operei lui Maiorescu este contra
dictorie : spiritului „religtos“ al î ntemeietorului î i răs
--
punde spiritului „polemic“ ai celui care neag ă.
Orică rui gest creator îi premerge la Maiorescu
imul destructiv : î n critică, î n poezie, în istorie. Singura
excepţie o constituie limba, unde polemica urmează
ară tă rii principiilor. In limbă , de altfel, Maiorescu a
avut sentimentul cel mai puternic că e chemat să
î nceapă : el a f ăcut abstracţie de starea istorică a contro-
verselor dintre specialişti. Abia mai t î rziu, a pă rut a-şi
aduce aminte de ei şi i-a combă tut , pe etimologiş ti ca
şi pe fonetişti, pe latinişti ca şi pe italienizanţi In .
celelalte domenii, crea ţia nu mai este niciodată absolută,
căci î nceputul este mereu pentru Maiorescu o opoziţie.
Cercetarea critică are două laturi : una negativă (exem -
plele de poezii rele) şi una pozitivă (condi ţia poeziei). Şi,
în general, toată î ntî ia parte a criticii lui Maiorescu
este negativă, în contrast cu ultima parte, care afirmă.
O cercetare şi Observări polemice pregă tesc Direc ţia nouă
şi, fireşte, Emirvescu şi poeziile lui sau Comediile d lui -
Caragtale. Opoziţia este sintetizată remarcabil î n cele
nouă pagini intitulate î n contra direc ţiei de astă zi în
cultura rom ână ; se vede din ele că Maiorescu nu pro-
pune o nouă cultură decî t după ce denunţă „viţiul radi-
cal al celei vechi.
-
A.D.Xenopol l a comparat pe Maiorescu cu un Iere -
mia care se tînguie pe ruinele trecutului : ceea ce Xe ~
nopol n-a în ţeles este că Maiorescu d ă rimă el însuş i, şi
nu spre 9 se putea lamenta, ci î nchipuindu şi că va
putea edifica mai bine, cu alte cuvinte, că Maiorescu
-
tinde mereu către gradul zero al culturii. Nu-1 atinge, cu
adevărat, niciodată ? E foarte probabil că aşa stau lucru-
rile. Dar nu ră m î ne mai pu ţin evidentă tensiunea lui
către acest î nceput absolut . „Greşeala ^ pe care Maiorescu

264
 o să vî rşeşte constă în exagerarea atitudinii polemice :
gradul zero al culturii nefiind o absenţă relativă, ci una
-
absolută, mijlocul de a 1 atinge nu-1 reprezintă polemica,
ci abstragerea, impersonalitatea , A inaugura o cultură
î nseamnă a ieşi din orice predeterminare. Desigur, rolul
lui Maiorescu a fost mai util prin polemică decî t ar fi
fost printr-o atitudine radicală, şi el a răspuns exact
unui imperativ istoric ; dar în felul acesta el a ratat
î nceputul absolut.
Spiritul „religios" şi cel „ polemic“ nu sînt î nsă , la
Maiorescu, numai simultane : adesea, ele se confundă .
Contradicţia lor nu ţine exclusiv de conjunctură ,
ş i ar fi prea simplu să explică m „ratarea ^ lui Maiorescu
printr-o renunţare conştientă la o voca ţie superioară. Se
pune, în alţi termeni, vechea î ntrebare cu privire la
această vocaţie : ca să fim consecven ţi pî nă la capă t, va
trebui să spunem că ceea ce am numit contradicţia lui
Maiorescu este o contradicţie lă untrică a operei şi a per
sonalităţii, nicidecum o incompatibilitate î ntre operă şi
-
.
timpul istoric Dacă există o ratare, o renunţare, î n cazul
lui Maiorescu, rădăcina ei trebuie că utată î n zonele cele
mai adinei şi mai obscure ale geniului să u , acolo unde
î nclina ţ ia că tre polemică şi î nclinaţia că tre impersona
litate se confund ă , acolo unde spiritul negativ, ce există
-
prin opoziţie , şi spiritul pozitiv, edificator î n absolut, nu
se pot despă rţi. Cî t de ad î nc merge această contradicţie
î n structura operei lui Maiorescu ne putem da seama
analizmd două categorii opuse de articole : pe acelea curat
polemice şi discursurile. Vom constata că polemicele ,
expresia cea mai directă a opozi ţiei , tind către imper
sonalitate , iar discursurile , expresia cea mai directă a
-
impersonalităţii , tind către polemică. Polemistul se ab-
strage intr-o demonstraţie ; el nu urmă reşte să producă o
convingere, ci să releve un adevăr ; polemica lui Maio
rescu nici nu e dovedire a unor teze subiective, ci o me-
-
tod ă de a face să transpară adevă rul. Dimpotrivă , spiritul
iniţial al oratoriei maioresciene fiind acela „religios
structura multor discursuri devine polemică, mijlocul
stilistic cel mai frecvent fiind ironia. Dacă î n articolele
^
polemice, negaţia originară se converteşte î n demonstra-
ţie impersonală, î n discursuri, impersonalitatea originar ă

265
se converteşte în polemică. Ritualul, adică punerea î n
scenă, tonul inspirat şi senten ţios, solemnitatea exte
rioară se „desacralizează “, apă rînd ca tot atâ tea moduri
-
practice de a realiza scopul polemic.

Cartea aceasta nu vorbeşte pur şi

simplu despre „ contradicţia lui Maiorescu “ : pînă la un
punct, ea este o asumare inevitabilă a contradicţiei. Din
două motive : î ntî iul, pentru că , f ăcî nd apel la Maiorescu
ca Ia un simbol al î nceputului, ea izvorăşte dintr-o ob-
sesie asem ă n ă toare cu aceea a lui Maiorescu î nsuşi ; al
doilea, pentru că ea nu î nf ăţişează pe Maiorescu î n ab
solut, ci î ncearcă să-l descopere î n opozi ţie cu imaginea
-
consacrată de istoria literară.
Să examină m pe scurt cele două motive.
Apel î nd la Maiorescu , la opera lui, ca Ia simbolul unui
î nceput esenţial, a trebuit să mă î ntreb, î nainte de orice ,
prin ce anume poate fi Maiorescu eroul exemplar de care
aveam nevoie. Era el real sau î l imaginam pe măsură ce
scriam despre el ? Cu alte cuvinte : cum devine Maio-
rescu al nostru, răm î nî nd î n acelaşi timp al epocii sale ?
Critica este , netăgăduit, invenţie ; dar orice inven ţ ie
presupune o critică. A vedea î n Maiorescu un contem-
poran cu noi î nseamnă, desigur, a-i atribui î nsuşirile
unui contemporan ; dar, î n acelaşi timp, nu-i putem
atribui decî t acele î nsuşiri pe care opera lui le justifică.
O astfel de contemporaneitate este mai degrabă ima-
ginară decî t reală , şi ea rezultă din dezvăluirea sîmbu-
relui de eternitate care se găseşte î n orice produs al
-
istoriei. N am urmă rit să redau condiţia istorică a operei
lui Maiorescu, dar capacitatea ei de a vedea , de a se
î ntreba şi de a spune. Critica atrage î n acest punct o

266
consecvenţă paradoxală , pe care tot Heidegger o semna-
lează intr-un pasaj din Erlăuterungen zu Holderlms
Dichtung : singularitatea istorică a artei nu poate fi
dovedită de că tre o critică istorizantă, ea poate fi cel
mult î nf ăţişată î ntr-un dialog spiritual. Iar dialog spi-
ritual î nseamnă , referindu-ne la Maioreseu, punerea în
paranteză a biografiei, spre a vorbi despre operă, punerea
î n paranteză a ceea ce este conjunetural şi istoric în operă,
spre a se observa ceea ce este etern.
Critica istorizantă menţine studiul biografic dintr-o
pură iner ţie, căci în fond orice operă viabilă îşi absoarbe
.
autorul, d ă inuind î n sine Lucian Blaga relatează î n
Ferestre colorate o legendă chineză î n care ni se poves -
teşte cum cel mai mare pictor al î mpărăţiei soarelui,
după ce a pictat pe un perete o uriaşă peşteră , a intrat
î n ea şi n-a mai ieşit niciodată. Biografia artistului îşi
pierde sensul prin opera lui. Consacr î nd lui Maiorescu
un capitol intitulat (î n lipsa echivalentului românesc)
Par lui~meme , n-am urmă rit nicidecum o cercetare bio -
grafică. M-a interesat î nsă să confrunt imaginea lui
Maiorescu pe care o puteam trage din operă cu imaginea
-
pe care a voit să ne o dea el î nsuşi î n î nsemnări zilnice.
Cî teva dintre tr ăsă turile „omului“ se potrivesc cu acelea
ale „artistului* : sociabilitatea, tendin ţa de a-şi crea un
public etc. Altele sî nt cu totul neaş teptate : de exemplu,
sentimentalismul patetic. Omul Maiorescu este melodra-
matic. El plî nge î n hohote î n tot felul de ocazii şi scrie
epistole pline de lacrimi şi de o disperare manifestă.
-
Ceea ce, pî nă la urmă, se lă mureşte printr o insuporta-
bilă frică de singură tate, care este un reflex al existenţei
prin Ceilal ţi.
A elimina referin ţa biografică nu este încă decî t a
elimina o primă sursă de impuritate : mai ră m î nea una,
mai subtilă, aceea a condi ţionărilor de tot felul pe care
le suportă opera. M-am î ntrebat şi altădată : ce valoare
are, de exemplu, forma ţia spirituală a lui Maiorescu
dacă nu vedem î n ea decî t o cauză a operei sale ? ce
valoare au criticele î n latură culturală şi contigentă ?
In astfel de cazuri , analiza noastră porneşte de la „opera“
lui Maiorescu, nu către ea.

267
 In filozofie (ca să ilustră m procedarea) trebuie dis-
trusă legenda profesorului ; î n locul compilatorului „din
trebuinţe didactice* 4 am inventat pe gînditor. Lucrul nu ar
fi fost posibil, dacă am fi că utat unitatea cursurilor de
filozofie ale lui Maiorescu î n obiectul lor, în sfera lor de
preocupări, căci era evident că Maiorescu nu putea vorbi
decît despre filozofia de pî nă la el. Am î ncercat să gă -
sesc unitatea î n limbaj, î n stil, î n ţelegî nd prin asta nu
expresia lingvistică, ci cî teva teme existen ţiale ale filo-
zofului, Aşadar, am ocolit filozofia pentru a ajunge la
.
filozof Şi care au fost aceste teme ? Impersonalitatea,
nă zuinţa de a se crea pe sine pentru a putea crea lumea.
Maiorescu nu-şi pune problemele cunoaşterii, ci pe ale
celui care cunoaşte ; prin psihologie, el concretizează
că utarea filozofică î ntr-o operaţie de transformare a
omului. In secolul sistemelor metafizice şi pozitiviste, nă-
zuinţa lui Maiorescu apare paradoxală : filozofia lui
ţine de secolul al XlX-lea prin elementele care o consti-
tuie, dar ne devine contemporană prin spirit.
î n acelaşi fel, trebuia afirmată, în critice, o valoare
absolută . Am f ăcut de aceea cu mult mai puţin caz de
ceea ce Maiorescu datorează epocii sale decî t de ceea ce
aduce nou. Nu am, desigur, pretenţia că punctul de vedere
opus este în principiu absurd. Mai mult : el este astă zi
punctul de vedere al unei şcoli de importan ţa struc
.
turalismului Pentru structuralişti, criticul este gî ndit
-
de critică, supus presiunii unei ideologii şi a unui limbaj.
Radu Ionescu, Maiorescu, Lovinescu , Ibrăileanu , Că li-
nescu şi ceilal ţi sî nt, în această perspectivă, critici ai
timpului lor, născu ţi nici mai devreme, nici mai t î rziu
decî t era normal să se nască. Structuralismul se opune
umanismului modem în această idee precisă : omul nu
gî ndeşte, acţionează , vorbeşte, ca liber subiect, el e gî n
dit, acţionat, vorbit, deci (după expresia lui Lacan ) „des-
-
centrat“ ca subiect. Eroarea principală mi se pare a fi
ignorarea dialecticii celei mai simple a discursului critic
sau filozofic. La mijloc este o contradicţie. Am să plec
de la două afirma ţii ale lui Michel Foucauld : el spune,
pe de-o parte, că omul g î ndeşte constr î ns de gî ndirea
anonimă a unei epoci, a unui limbaj (recunoaştem pon-
ciful structuralist), iar pe de altă parte, pretinde că,

268
atunci cî nd a trebuit să descrie, in Les Mots et Ies
,
Choses „sistemul actual“, adică propriul să u sistem, el
s-a situat î n afara lui (chiar dacă nu î n libertate, ci tot
î n interiorul unui sistem, altul). Dar, tocmai această si-
tuare î n afara sistemului care ne conţine mi se pare cu
neputinţă dintr-o perspectivă structuralistă ortodoxă, şi
Foucauld se contrazice vădit. Ca să ne situă m î n alt
sistem , ar trebui să fim relativ liberi de propriul nostru
sistem. Dificultatea structuralismului apare cel mai lim-
pede î n explicarea artei, pentru că artistul nu este cu
adevă rat creator decî t dacă se arată capabil să-şi nege
-
sistemul de valori care l a produs. A crea este totuna cu
a introduce o ordine proprie î n ordinea existentă şi ma
rea creaţie tinde să fie totdeauna un î nceput : ea nu poate
-
fi nici o clipă definită prin ceva anterior ; se defineşte
.
exclusiv prin ceea ce inaugurează Creaţia nu este decî t
superficial conformitate ; ea este, fundamental, o radi-
cală ruptură.
Toate acestea se pot î ncă discuta şi am putea fi î n-
vinuiţi că simplificăm, la r îndul nostru, intr-un sens
opus. Singura noastră justificare constă în faptul de a fi
vă zut permanent î n Maiorescu simbolul pentru un î n
ceput . Desigur, n-am uitat că acest simbol implică o fun
--
damentală contradicţie. Exemplaritatea lut Maiorescu nu
provine doar din nă zuinţa de a î ncepe absolut cultura,
dar , î n egal ă m ăsură, din eşecul acestei năzuinţ e. Exem-
plar, Maiorescu nu este nici numai prin voca ţia începu -
tului absolut, nici numai prin ratare : dar tocmai prin
această contradicţie -
care 1 î mpinge deopotrivă spre
impersonalitate şi spre polemică, spre abstragere din
condiţia sa istorică şi spre opoziţie faţă de ea pe care
.
el a trăit-o ca nimeni altul Fiindcă, î n ultimă instan ţă ,
contradicţia însăşi devine exemplară prin acela care o
tră ieş te. Cel dinţii critic româ n nu poate avea alt destin
decî t criticii care l-au urmat ; Criticul sintetizează des-
tinul criticilor.
Şi, fatal, şi pe acela al autorului că rţii de fa ţă. Cum am
putea avea prezumţia că am înf ăţişat, noi înşine, pe
Maiorescu î n absolut, ignor înd „istoria^ personajului ?
Contradicţia lui Maiorescu este, păstr înd toate propor-

269
 ţiile, şi contradicţia noastră : am scris prin opoziţie şi nu
am î nceput cu adevărat decît după ce am polemizat.
Tonul căr ţii este, pe alocuri, de pledoarie : căci a scrie
prin opoziţie nu înseamnă doar a respinge, ci şi a apă ra.
Dintr-un punct de vedere absolut, cartea nu poate fi
aşadar decî t un eşec. Este î nsă un eşec de care am fost
conştienţ i, şi ar fi greşit să se creadă că singura lui ex -
-
plica ţie constă î ntr o contradicţie ereditară. Fiind con -
ştienţi de această contradicţie, noi o asumăm, o trans-
-
formă m î ntr o condiţie necesară. De aceea şi vedem î n
Maiorescu pe Criticul exemplar. î n condiţiile î n care
cultura rom â nă î ncepe de mai multe ori în fiecare secol
f ă ră a avea niciodată conş tiin ţa î nceputului dint îi, nu se
poate vorbi de o libertate a criticului de circumstanţe.
Dacă sî nt scriitori care au iluzia libertăţii, criticii sî nt
mai lucizi şi mai sceptici şi se lasă zidiţi în timpul lor
cu bună-ştiinţă , convinşi că nu au de ales. Legenda î n-
f ăţişează mai multe sf â rşituri pentru Manole, dar unid
singur pentru Ana. Tot ce î ncepem, începem în timp ;
tot ce gî ndim este o replică la adresa altui timp. Nici
un mare critic român n-a putut să fie numai impersonal ;
polemica a fost totdeauna actuală. Şi e semnificativ că,
la Maiorescu î nsuşi, ne întoarcem mai des ca la cel care
a pus capăt culturii vechi decî t ca la întemeietorul cul-
turii noi. Aşa s-a întors la el toată genera ţia lui Lovi-
neseu. Polemistul a fost necontenit preferat ctitorului,
-
şi cele mai multe exemple de stil maiorescian s au tras
din polemici ; pendantul pozitiv al ironiei lui Maiorescu
a fost rareori luat î n considerare. Cî nd spunem, o dată
la un sfert de secol, „avem nevoie de un Maiorescu “ , ne
gî ndim, aproape f ă ră excepţie, că avem nevoie de cineva
care să lupte contra tiraniei mediocrităţii ; creatorul de
cultură Maiorescu nu este o ficţiune la fel de necesară
cum este polemistul Maiorescu.
La polemică ne obligă prea desele fluxuri şi refluxuri
ale culturii româ ne. Nimic nu durează, nici o piatră o
dată pusă la temelie nu ră m îne neclintită. Aceasta nu
î nseamnă stare pe loc. Orice societate omenească merge
î nainte, dar progresul nu e numaidecî t linie dreaptă.
Fluxul şi refluxul pot fi o lege a progresului, o dialec-
tică a transformă rii sociale şi culturale. Treizeci de ani

270
după Cercetarea critică se produce reacţiunea naţională
care amestecă din nou valorile separate de Maiorescu ;
epocii clasice a lui Maiorescu şi Eminescu î i urmează
epoca culturală a lui Iorga şi a sămănă toriştilor. în şap-
tezeci de ani, cîţi s-au scurs din ultimul secol , epocile
clasice şi acelea culturale au alternat de mai multe ori.
N-am cunoscut, noi înşine, sociologismul, dogmatismul ş i
proletcultismul ? Orice gest al nostru semnifică o opoziţie
î nainte de a semnifica o întemeiere. Orice frază are mai
multe înţelesuri. Orice text îl citim printre rî nduri. Şi nu
astăzi sau ieri, ci totdeauna. î n 1869, Maiorescu scria în
apărarea „criticii*4 , a polemicii, aceste cuvinte :
„Din momentul î n care se recunoaşte că sî ntem în
tranziţiune, din acel moment se recunoaşte şi legitimi-
tatea criticii ş i se osîndeşte lenevirea, care aşteaptă bi-
nele în viitor f ără nici o luptă şi care, văzînd răul, îl
măguleşte, cu speranţa că se va îndrepta de la sine. De
la sine nu se îndreptează nimic în capetele unei genera-
ţiuni ; căci orce cultură este rezultatul unei lucrări în-
cordate a inteligenţei libere, şi datoria de a afla adevă-
rul şi de a combate eroarea se impune f ără şovăire fie-
că rui om care nu se mul ţumeşte cu existenţa sa privată ,
de toate zilele, care mai are o coardă î n sine, ce răsună
la fericirea şi nefericirea naţiunii din care s-a născut...
Prin urmare, din aceea că o stare de lucuri se poate
explica istoriceşte, nu rezultă că se poate justifica...
Dar, în genere, toată ideea aceasta are trebuinţă de
o meditare mai str însă. De cî te ori se arată nulitatea unei
lucrări literare, fie tractat ştiinţific, fie culegere de poezii,
ni se obiectează : Nu descurajaţi ! Toate începuturile sînt
mici !
Toate începuturile sînt mici ! Atîmă de la î nţelesul ce
se dă cuvîntului mic. Dacă e vorba de cantitate sau mai
bine de extensiune, atunci e adevărat că î nceputurile sînt
mici ; dar dacă e vorba de calitate, de valoare intensivă,
atunci toate începuturile sunt mari.“
în 1940, era rî ndul lui E. Lovinescu :
„ în materie de cultură, evoluţiile sînt nici perpetui ,
nici lineare ; cînd crezi că ai pus m î na pe ţărm, un val
te smulge departe în larg ; pînza ţesută ziua se desface
noaptea ; apele se ascund sub nisip şi ciulinul creşte pe

271
marginea cetăţii ruinate ; în adă postul limpezit odinioară ,
iţi umple ochii cerneala norilor î nvolburaţii
Sintem obligaţi să trăim mereu î n prezent, abstra -
gerea se cheam ă la noi laşitate. Fiecare descoperire este,
î n fond, o redescoperire, şi ne luptă m cu patim ă nouă
pentru cauze vechi şi pe care alţii înaintea noastră le-au
cîştigat sau le-au pierdut. Avem conş tiinţa că î ncepem
mereu (chiar dacă, pe o treaptă superioară a spiralei) şi
.
scepticism faţă de toate î nceputurile Tră im din cultul
provizoriului şi al relativului. Sub orice construcţie pe
care o î ncepem, bănuim

un zid pă răsit
şi neispră vit.
 APENDICE (note şi citate)

VOCAŢ IA Î NCEPUTULUI

1) Un volum de poezii din aceast ă epocă a pu -

—
blicat I. E. Torou ţ iu sub titlul Gedichte ( ISiiO 187 $ ),
Bucovina, 1940. î n legă tură cu alte, p î n â de cur î nd
crezute pierdute, poezii, piese de teatru, articole li
terare şi ştiin ţifice, precum şi cu ultimele caiete de
-
din 3 martie 1967, un articol ( Titu Maiorescu
—
î nsemnă ri zilnice , am scris In Contemporanul , nr. 9r

dit ), pe care~l reproduc mai jos pentru î nlesnirea in

-
ine-

form ă rii. S au produs şi unele reacţ ii. î n Astra, nr. 6

-
din 1967, Mircea Gherman a f ăcut urmă toarea preci -
zare la articolul meu din Contemporanul : „Este in -
—
exactă atî t afirma ţ ia că aceste lucră ri (o traducere
din Dickens şi alta din Jean Paul Richter n .n.)
sî nt pierdute, cit şi aceea că ele nu ar fi fost cunos
cute decî t cu titlul. Manuscrisul original al traducerii
-
Noaptea de anul nou a unui nefericit de Jean Paul
se afl ă î n Braşov in Arhiva Mure şenilor, îndosariată
sub nr. 2 449, î mpreună cu scrisoarea de însoţire
( nr. 2 447).“ Despre cea de a doua traducere, Mircea
Gherman nu mai spune î nsă nimic. Că aceste tra -
duceri au fost semnalate incă din 1910 (numă rul oma -
gial al Convorbirilor literare ) de Simion Mehedin ţi,
ştiam şi eu , iar despre scrisoarea de î nsoţ ire am ară
tat, după E, Lovinescu, unde şi cî nd a apă rut ; prin
-
273
 - -
urmare, n aveam cum s o cred inedită. In locul accen
tului polemic pe care Mircea Gherman î l iroseşte in -
-
-
tr o î mprejurare ca aceasta, aş fi preferat date pre -
cise despre cea de a doua traducere.
Iată şi textul articolului ( î ntre paranteze drepte
fac unele completă ri ).
Testamentul lui T. M., redactat cu mai pu ţ in de
un an şi jum ă tate î nainte de moarte, vorbeşte despre
-
manuscrisele ră mase („din multele ce le am ars") în
termenii urmă tori : „Poate unele din manuscripte
( „ jurnale", scrisori literare şi politice) ar fi de h ără zit
Academiei Româ ne" (apud George Juvara, Din co
respondenţ a lui Titu Maior eseu , Iaşi , 1942, p. 42, O
-
-
copie a testamentului s ar afla la Arhivele Statului
.
din Iaşi Alta a fost folosită de Pogoneanu, care ci -
tează cî teva r î nduri in introducerea volumului î ntii
.
din Î nsemnări Dau informaţiile după George Juvara 1.
Cu siguran ţă că Maiorescu avea î n vedere o cantitate
important ă de manuscrise, unele, nici vorbă, pierdute
pentru totdeauna. Cele mai interesante au ieşit totu ş i
ia iveală după 1936, cî nd Livia Dymsza , fiica lui
Maiorescu, a pus la dispozi ţia lui I. Rădulescu Pogo
neanu ( numit şi el î n testament ) cele patruzeci ş i
- -
patru de caiete („ jurnale") de „î nsemn ă ri zilnice", din
care acesta a tradus şi a editat un numă r de treispre-
-
zece, oprindu se cam la jumă tatea celui de al paispre -
zecelea, adică la sf î rş itul anului 1891 ( î nsemnări zil
nice, Editura Librăriei Socec, voi. I, 1936, voi. II, 1940,
-
voi, III, 1943). Al patrulea volum ar fi fost pregă tit
pentru tipar, dar nu s-a mai publicat niciodat ă .
Intre timp, aproape toate caietele manuscrise au
intrat î n fondul B. A.R. şi B.C.S. Lipsesc doar caietele
-
4 şi 5, dar pe care Pogoneanu le a editat. Restul se
—
—— —
află la B.A.R. (caietele 14 19, pentru perioada august
martie 1899, ş i 27 33, pentru perioada iulie

—
1891
. —
—
1907 iulie 1913) şi la B.C.S (caietele 1 3, 6 13 ,

—
folosite de Pogoneanu, 20 26, pentru perioada 1899
—
1907 ş i 34 42, pentru ultimii ani, 1913 1917). Sub —
numerele 6 şi 6 bis, 7 şi 7 bis se află patru caiete, de
aici rezultînd numă rul final de 44. Din 1886, deci şi

274
î n toate caietele netipă rite, textul e româ nesc. Cele
din urmă însemn ă ri datează din 2/15 iunie 1917, cu
16 zile înainte de moarte, clnd mina lui Maiorescu
devine mai nesigură ca niciodată (avusese în noaptea
precedentă un nou atac de stenocardită) şi el dictează
ultimele râ nduri secretarei (domnişoară de companie,
infirmieră, singura persoan ă aflată necontenit lingă
bolnav î n acest timp). Aşa se î ncheie de fapt jurnalul
î nceput cu şaizeci şi doi de ani î nainte. Domnişoara
Olga Neumann adaugă o relatare amă nun ţit ă a morţ ii
lui Maiorescu, cunoscută pîn ă azi din Notele politice
ale lui Al. Marghiloman.
î n afara jurnalelor se mai află la B.C.S. şi trei
caiete, de o valoare excepţională pentru anii forma ţiei
lui Maiorescu, cuprinzî nd cam tot ce a scris la Viena
şi Berlin , î ntre 1855 şi 1859, plus cî teva î ncercări de
dat ă mai recentă. Caietele nu slnt simple ciorne de
opere, ci o transcriere ordonată a ceea ce Maiorescu
a găsit semnificativ, cu indicarea zilei şi lunii. Anul
este adă ugat ulterior, cu altă cerneală, după fiecare
text, deşi gruparea se face pe ani, aproape perfect
cronologic. Scrisul este de obicei frumos, cu o anume
distincţie a literei , explicabilă la un om deprins cu
alfabetul gotic (folosit şi aici uneori ) .
Primul caiet (copiat se pare chiar In 1856) cuprinde
Ein Lust spiel ohne namen (sic), piesa f ă ră nume despre
care e vorba de cî teva ori î n î nsemnă ri (I, 53, 56 etc.) ,
.
compusă la Viena î ntre 27 sept şi 4 nov. 1856 şi
reprezentată cu colegi de la Academia Teresian ă. [Este
o scriere ocazională (Gelegenheitsstuck), după cum pre -
—
cizează autorul (o „parodirender galimathias in acten
scenen und zwischenachten, mit vor und nachspiel").
Subiectul : directorul unei trupe ambulante ai că rei
actori dispar î nainte de spectacol î n î mprejură ri co-
mice primeşte solu ţia regizorului Moise Pegasus de
a juca o prelucrare proprie după Don Carlos de Schil -
ler. Prelucrarea va fi interpretat ă de întreg personalul
administrativ ai teatrului, în lipsa actorilor, şi, de-
oarece piesa lui Pegasus e cam scurtă, i se va mai

275
ad ă uga farsa aceluiaşi, O chelneri ţă patru crime...
î n două antracte, Olivarius Zungenbrecher, un tî n ă r
de 16 ani, „comic in spe", spune cuplete satirice. Aşa
dar, teatru pirandellian avant la lettre i (Cf. şi
-
. -
FI Manoiescu, Maiorescu dramaturg , Analele Univ .
Bucureş ti, seria ştiin ţ e sociale, filologie, an XVI,
1967) ].
Al doilea caiet este mai bogat şi este alcă tuit din
patru secţiuni. Sub titlul î ncercări literare, Maiorescu
a copiat, mai î nt î i, traduceri din rom â n ă î n germană
şi din german ă î n rom â nă, proze şi poezii originale

—
( nem ţeşti, româ neşti), î nsemnări pe albumele unor co
legi, toate din anii 1855 1859. După 111 pagini ur
-
-
— —
mează c îteva poezii ocazionale din anii 1863 1866 şi o
tablă de materii ( Inhalt ). Paginile 87 90 au fost tă iate

materii — —
mai tirziu , după obiceiul lui Maiorescu, şi, spre pă rerea
noastră de ră u, ele con ţineau * află m din tabla de
sub titlul Ein jahr aus meinern Leben
probabil „importantul episod" care e descris cu
-
de amă nuntul î n Fragment din tinere ţ ea mea, petre -
-
cut î n aprilie iulie 1856, de care află m din î nsemnări,
I, 56, şi din alte locuri. Şi alte lucruri ne erau cunos
cute doar cu titlul î nainte de descoperirea caietelor.
-
De exemplu, cele două traduceri, Manuscrisul unui
nebun din Dickens şi Noaptea de anul nou a unui ne
fericit de Jean Paul, care fuseseră trimise de la Viena
-
lui Iacob Mureşianu pentru Gazeta Transilvaniei î m -
—
preun ă cu o scrisoare semnată Aureliu (î nsemnări, I,
5 < ). Scrisoarea doar ea a fost publicată mult
-
mai t î rziu de Aurel I. Mureş ianu, care a aflat o printre
î i îrtiile tată lui să u , drept Cea din ţii î ncercare publi-
cistică a lui T. M. ( Gazeta că r ţilor, Ploieşti, nr. lf 1934).
Traducerile Insă erau socotite pierdute.
Tot pentru Gazeta Transilvaniei î ncepuse Maio
rescu să scrie la 23 mai 1856 „ nişte Schizze din Viena
-
de acum " (î nsemnări, I, p. 44) ; aflate î n caiet sub
titlul Viena de acum . O privire prin şetrele tirgului
Iubilati.
Poeziile slnt, unele, adapt ări libere după Schiller,
.
Lessing , Goethe, Klopstock ş.a. m d . Despre cele două
mici poezii elegiace ale lui Goethe şi despre oda lui

276
Klopstock , Maiorescu îşi notase de asemenea î n î n -
, .
semnă ri I, p 53, Alte poezii s î nt probabil originale,
dar aproape numai nişte compoziţii de ocazie, precum
cutare catren î nchinat corifeilor germani ai muzicii
sau cutare poezie pentru sora lui. Pu ţine încercă ri
lirice propriu-zise : Nocturne Friihlingsanfang, de
exemplu.
Partea a doua a caietului, numerotat ă iarăşi de
.
la unu, cuprinde î ncercări scientifice Şi aici, unele
.
de . ocazie (exerci ţii de engleză , filologie comparat ă ) ,
dedicate profesorilor de la Theresianum, între care
aceea (dedicată chiar lui H. Demel, directorul Aca
demiei) ce va fi publicată In traducere româ nească î n
-
jurnalul Isis al Iui Iuliu Barasch (august 1859) sub
titlul M ă sura î năl ţimii prin barometru de dr Titu.
Liviu Maiorescu. Mai interesante, sub raport biogra -
fic, s î nt alte două lucră ri, pentru că arată î n ce forme
neprevă zufe se manifesta „frenezia pentru prietenie"
a adolescentului, după expresia lui E. Lovinescu. El
face unui prieten, Welsersheimb, un complicat arbore
genealogic, iar altuia, Johann Kutschera, li consacra
o curioasă Bestimmung des b e g r i f f s der frcundschaft
ceea ce î nseamnă „ determinarea noţiunii de prie
tenie", Este un fel de î ncercare de a defini „ştiinţ ific"
-
prietenia, î ncheiată cu o formulă î n genul legilor din
fizică a relativei noţ iuni !
După cî teva poezii mult mai Urzii ( parte traduceri,
parte originale : Consola ţiune , lassi, 17 apr, 1871,
Ciocî rlii , 26 mai 1867, lassi, î n cimitir, lassi, 14 iunie
1869), caietul e probabil abandonat, spre a fi folosit
ulterior pentru tot felul de note, ciorne, improviza ţ ii ,
aruncate la î ntî mplare şi, dacă altă ordine nu se vede,
indicarea datei şi a locului nu lipseşte î n schimb
niciodată ! Ultima e o î nsemnare din 1915.
Al treilea caiet cuprinde transcrierea î ngrijit ă a
unor „î ncercă ri scientifice din anii 1858 şi 1859". E
vorba, î nt î i, de GrUndziige der Logic fiir Gimnasien ,
Kronstadt , 1858, prin urmare aceea despre care afl ă m
din î nsemnă ri, I, 107, că e destinat ă unui coleg cu
un an mai mic ca manual de învăţă tură. Cu adevă rat
extraordinar cultul prieteniei la Maiorescu î Studiul

277
e o schi ţa de Logica, după Herbart, desigur, ori după
prelegerile profesorului Suttner (căci in dec. 1857 Ma -
iorescu scria în î nsemnări ; „ Astfel prelucrez acum
î n româ neşte Logica lui Herbart şi lucrez la o siste
matizare a prelegerilor despre logică ale lui Suttner“ )
-
Ea ar trebui comparată cu Logica de mai tîrziu a lui
T. M. Altă î ncercare, tot in germană, este o „filo -
sophische Dissertation" despre „relaţie" (ca noţ iune fi
-
lozofică) scrisă la Berlin î n 1859 î ntr o epocă de mari
-
preocupă ri filozofice, şi al că rei titlu ne era şi el
cunoscut (însemnări, 1, 348).

interesează
— şi cel mai mult
—
î n sf î rşit, ultimul text (cu aspect de ciorn ă, acesta)
pe istoricul literar,
fiind vorba despre conferinţa ţinută de proaspă tul
doctor, în septembrie 1859, î n sala Colegiului de ia
„Sf . Sava" : /Socialismul şi comunismulJ Discurs pu-
.
blic Bucuresci 1859 ( dezvoltat după L. Stein ). Pî n ă
azi se ştia doar rezumatul publicat de ziarul Reforma
din 24 septembrie (1859). Cum nici o alt ă conferin ţă
din acest timp şi nici o prelecţiune populară nu ni
-
s au păstrat , discursul cu care a debutat Maiorescu î n
Kom â nia are valoarea unui document.
2) î nsemnări zilnice, I, Socec, 1937, p. 86. Citatele
urmă toare la p. 165 şi 201.
3) E. Lovinescu, Titu Maiorescu, II, Ed. Funda
ţ iilor, 1940, p. 399.
-
—
4) Emanoi î Bucu ţa, Duiliu Zamfirescu şi Titu Ma-
iorescu î n scrisori (1884 1913), Ed. Funda ţ iilor, 1937,
p. 308.
5) Pă rerea, aproape unanim ă, o rezum ă Că linescu :
„Prin urmare, f ă ră fanatism, să privim pe Maiorescu
numai ca pe un factor esen ţial al culturii noastre"
.
L\d . Ut şi arf ., ? feb. 1937, reluată In Ulysse, E. L.,
1967 , p. 325). Dar cel mai acut portret al unui Maio -
-
rescu cultural şi necreator îl datoră m lui... Eugen Io -
nescu. Textul fiind mai pu ţin cunoscut, îl citez, frag
mentar, din Facla, nr. 1816, 15 februarie 1937 ( recenzie
-
ia primul volum al î nsemnărilor zilnice ) :
„Toată fervoarea lui este exclusiv culturală şi tot
sensul vieţii lui este cuprins î n realizarea, In satisfa
.
cerea ambiţ iilor sale culturale T. M. este aşadar uo
-
278
ins cu desă v î rşire a spiritual şi nemetafizic. Lipsa de
educaţie religioasă este de vin ă şi , desigur, progresul
ştiin ţelor din secolul XIX.

—-
Acest gol, această singură tate desă vlrşită, aceast ă
separare a sa de Dumnezeu, de lume, de camarazi
va sim ţi î ntotdeauna şi il va face nefericit Că ci această
muncă, aceast ă ambiţ ie obositoare şi perpetuu î ncor
o

dat ă nu este decit deşertăciune, sterilitate, fals sens

..
de via ţă ( ..)
Cind va fi satisf ăcut erotic, cî nd va fi devenit
un om mare, un şef dacă nu de şcoal ă filozofică, dar
de mare direcţ ie culturală — c î nd va fi fost şi ministru
şi profesor universitar , nu va putea să simt ă, î n
dezolarea ei, î n toată lipsa ei de substan ţ ialitate, decit
deşertăciunea victoriei : « dorul după fericire mă chi -
nuieş te ca o idee fixă... î n fundul sufletului mi e
groază de existenţa mea zilnică » (dec. 1877). (...)
-
Totuşi , ceea ce este simpatic, ceea ce este uman
dureros î n M . este acea dragoste pe care, spirit ne -
-
comunicativ, nu ştia s o exprime. (...) î n orice caz, ceea
ce trebuie reţinut din jurnalul lui T. M. e faptul că
era un om adine nefericit. Nu devenirea sa culturală,
nici inteligen ţa sa critică constituiesc valoarea sa spi -
ritual ă, ci această dramatică nefericire care i î nso-
ţ eşte, ca o a doua conştiin ţă chinuitoare, victoriile.**
-
6) Ion Petrovici , Personalitatea lui T , Maiorescu,
î n Viaţa rom ânească , septembrie 1923, republicată în
—
Titu Maiorescu, Socec, 1940, p. 20 21 : vorbind lui
Maiorescu despre „sacrificiul" f ăcut, acesta ar fi r ăs-
-
puns : „Mi ai ghicit sufletul".
7) Cuv î ntul a mai fost rostit, de exemplu , de
George Juvara, Din corespondenţa lui T M. (1860 .
1862), Iaşi , 1942, p. 35 : „î n critica rom â n ă, M ne . —
apare ca un adevă rat î ntemeietor. Plecî nd de la prin
cipiul , «la fond adevă rat, form ă perfectă », el d ă rîmâ
-
edificiile şubrede ale şcoalei latiniste etc., etc." Fireşte,
nu revendic cuv î ntul, ci ideea generală.
.
8) Em. Bucuţ a , op cit ., p. 252.
9) Pentru ce limba latină este chiar î n privin ţ a,
educaţ iei morale studiul fundamental î n gimnaziu,
. .
Disserta ţiune de T L Maiorescu, apărut ă în fruntea

279
Anuariului Gimnasiului şi Internatului din fa$ $i. Pe
—
anul scolasticu 1862 1863 etc. (reprodus după E. Lo
vinescu , Antologia ideologiei junimiste, „Casa şcoale -
îor", 1942, p. 30).
—
10) Critice, II, E. L. 1967, p. 209 210. Se citează şi
in continuare după aceeaşi ediţie, cu rare excepţ ii ,
men ţionate.

TEMELE FORMAŢ IEI SPIRITUALE

1) î nsemnă ri zilnice, I, Socec, 1937, p . 1. Unele

deosebiri faţă de textul editorului se explică prin Î n
dreptarea ortografiei , pe alocuri, î nvechit ă, spre a
-
nu contraria lectura.
2) Idem , p. 86.
3) Caietele manuscrise din epoca Theresianum
sî nf pline de asemenea compozi ţii ocazionale.

—
4 ) î nsemnă ri, I , p. 27 etc.
5) Idem , p. 40 41.
6) Eugen lonescu , în Faclo, art. cit.
.
7) G. Călineseu, /st. Ut rom âne, ed. 1941, p. 343.
Mai multă î n ţ elegere, la VI. Streinu ( Clasicii noştri ,
„Casa şcoalelor", 1943), care crede că „î nsemnă rile dau
cititorului spectacolul exemplar al construcţ iei de sine
a caracterului". Ideea se cuvine re ţinută.
8) Soveja (Si mion Mehedin ţ i ), Titu Maior eseu ,

.
9) î nsemnă ri , I, p. 84
—
„Cartea româ nească", 1925, p. 18 19.

—
10) Idem , p. 40 41.
11) Idem , p. 66.
12) Idem , p. 77.
13) Idem , p. 34.
14) Şi totuşi, cine erau p ă rin ţ ii scriitorului ? O
biografie a tată lui, loan Maiorescu , au publicat, î n
3912, N. Bă nescu ş i V. Mih ă ilescu ( loan Maiorescu.
Scriere comemorativă cu prilejul centenarului naş-
—
terii lui, 18 î l 1911 , Bucureşti ), de unde reia E. Lovi
nescu principalele date la î nceputul monografiei iui.
-
Cu aceast ă ocazie, ei şi semnalează ( p. 8, nota 3) alte

230
izvoare posibile : A. Pumnul, Lepturariu, IV, 1864,
-
p. 303 ; G. Ionescu Gion , î n Revista nouă, II, 1889,
p. 401 ; N. Iorga, Istoria literaturii rom âne, secolul
— -
XIX , voi. I, p. 289 293). Ionescu Gion e de consultat
şi î n Portrete istorice , Steinberg, 1894. In Antologia
—
ideologiei junimiste , p. 45 46, E. Lovinescu adaugă
un extras din revista clujean ă Societatea de m î ine ,
-
1924, ce i a parvenit sub titlul Din tinere ţ ea lui loan
T r i f u alias Maiorescu : De ce a trecut î JI ţară ? Autor :
Coriolan Suciu din Blaj. De cur î nd, un pedagog, Ion
Stoica, a consacrat o carte acestei laturi a activit ăţ ii
lui loan Maiorescu ( I o n Maiorescu , E.D.P., 1967).
loan Maiorescu e o personalitate interesant ă, in
care putem recunoaşte un Titu Maiorescu f ă ră talent.
Ca şi autorul Criticelor , loan e pedagog, are idei re-
formatoare in î nv ăţă m î nt, scrie articole, desf ăşoară,
cu energie şi ră bdare, o acţiune necesară şi curajoasă,
-
care i atrage persecu ţ ii pretutindeni. Copiilor li se
-
î nf ăţişează cam ursuz, din cale afară de sever şi cu
o morală î ngust ă de „ardelean *. Interesantă e judecata
lui Titu Maiorescu asupra lui : fiul are impresia că
tat ă l se risipe şte (am dat aiurea citatul ).
Remarca nu e dreaptă, dacă vedem î n loan Ma-
iorescu ceea ce era : un profesor ş i un militant pentru
progresul şcolii româ neşti. Studiile f ă cute sînt se-
rioase (filozofie, teologie, cu î ncercarea unui doctorat
la Viena ), ambi ţ iile, c î teodată, la fel : Zaharia Carca
lechi ii publică î n Biblioteca rom ânească din 1834 o
-
Istorie a rom ânilor. După ce se consacr ă î nvăţă m î ntu-
lui, scrie articole, ţ ine cuv î ntă ri , ştie să pun ă ordine
pe unde î l duc numirile capricioase. î n 1848 e agent
diplomatic la Frankfurt, iar î ntre 1859 şi 1861 director
al Eforiei Şcoaielor din Ţara Rom â nească. îl găsim
printre autorii proiectului de statut pentru î nfiin ţarea
.Societ ăţ ii Academice Româ ne". E cunoscut mai tu -
turor oamenilor importan ţi ai timpului şi prieten cu
G . Bariţ iu, că ruia îi trimite nişte „scrisori tainice*.
De unde, atunci, impresia fiului ? Să fi fost Titu
-
Maiorescu de pă rerea că î n loan s au irosit posibilităţ i
mai mari ? Greu de afirmat. Nu e de mirare atî t că.
î n adolescen ţă, Titu aştepta mai mult de la tată l Iui ,

281
 -
cit că, niciodată mai tî rzm, n a pomenit de el , n a
.
sim ţit nevoia să se refere la el Sub un anumit raport,
-
loan Maiorescu reprezintă ipostaza nerealizat ă a iui
Titu Maiorescu : el e un profesor ş i un militant, nu un
-
creator. Poate că fiul s a recunoscut In tat ă şi s a -
temut s-o spun ă. Să privim portretul lui loan Maio
rescu la maturitate : asemă narea la chip cu fiul este
-
izbitoare. Diferă ochii, prin urmare expresia : ochii
lui loan Maiorescu sî nt şovă ielnici, î mprăştia ţ i peste
lume cu oboseală şi indiferen ţă. Sî nt ochi f ă ră perso -
nalitate. La Titu Maiorescu albul ochiului detaşează
o pupilă î ntunecată şi fermă, care cuprinde î ntregul
iris : ochiul se reduce la privirea intensă, neclintită,
care stră punge înveliş urile, pun î nd st ă pî nire pe lume.
Un singur episod extraordinar marchează viaţa lui
loan Maiorescu : î n 1836, el pă răseş te brusc Viena şi
-
revine î n ţară. Explica ţ ia a găsit o Coriolan Suciu î n
arhiva Mitropoliei din Blaj, unde se află o scrisoare
a lui loan Maiorescu că tre episcopul Lemenyi, acela
care stă ruise să fie primit la Augustineu î n vederea
doctoratului :
„Illustrissime ! (zicea loan Maiorescu î n î ncheiere)
ş tiu v ă va cădea greu, dar eu nu pot face altfel : sunt
pregă tit să iau hotăr î rea cea mai deznădă jduită, decî t
să mai ră m în î n ordinul preoţ esc şi î n patrie.“
Despre ce e vorba ? Î ndrăgostit de Maria Popasu,
sora viitorului episcop al Caransebeşului, loan vrea
să se căsă torească şi să pun ă capă t carierei clericale.
Ceea ce şi face, cu o decizie neprevă zută, uimind pe
superiorii lui, care, dacă judecă m după coresponden ţ a
dintre ei, găsit ă tot î n arhiva din Blaj, au fost dezola ţ i ,

î n t înă rul ardelean se puneau mari speran ţ e, ră mase

neîmplinite de acest gest. Cauza nu poate fi doar dra
gostea pentru Maria, căci un om metodic şi calculat
-
ca loan Maiorescu nu renunţă din dragoste Ia carieră.
-
Să fie de vin ă preoţia care nu 1 atră gea ?
-
E probabil că fiul n a ştiut ce s-a petrecut cu
-
loan Maiorescu î n 1836 ( Ionescu Gion deţine am ă nun
tul pă răsirii Vienei de la Titu Maiorescu ), totuşi, re
--
-
proşul că se risipeşte se leagă î ntr un chip surprinză
-
tor de această abdicare a tată lui, care i a sf ă rî mat ,
-
282
poate, adev ă ratul viitor. „ Acestui fapt
.jumătate în glumă E. Lovinescu
— — observă pe
î i datoră m existen ţ a
lui Titu Maiorescu." Sacrificiul tat ălui face cu putin ţă
naşterea fiului : dacă loan nu fugea de la Augustineu

.
-
î n 1836, Titu nu s ar mai fi născut nici î n 1840, nici
altă dată Zeii au hotă î r t să ucidă pe cel dinţii, spre
a putea să se nască cel de al doilea. Si le grain ne
meurt... C î nd Titu Maiorescu îşi î ncheie epoca de for -
mare, cî nd are un rost statornicit, ei se poate lipsi
chiar şi la propriu de pă rinţi (dintotdeauna refuzaţ i
principial ) : loan şi Maria sî nt liberi să moară. Ceea
-
ce se şi î nt î mplă, printr un hazard al soartei, cu
am îndoi î n acelaşi an 1864.
15) î nsemnări, I, p. 47,
16) Idem , p. 61, 66.
—
17) Idem , p. 94 95.
—
18) Idem , p. 54 55. Exemplele sî nt nenumă rate.

— -
De urmă rit, de exemplu, schimbul de scrisori cu Ri
chard Capelimann în aceleaşi Insemjiări, I, p. 18 21.

——
19) Idem , p. 63.
20) Idem , p, 89 90.
21) Idem , p. 80 81.
22) Idem , p. 60, 74 etc. E. Lovinescu remarcă si -
militudinea chiar şi in detalii dintre aceste manifes
. .
tă ri şi cele de la „Junimea" ( op cit , p. 46 şi urm.)
-.
. .
—
23) Idem , p 90
24) Idem , p. 63 87. Cum intenţia mea nu e de a
scrie o biografie, multe lucruri ră mln , fireşte, pe din
afară. O imagine complet ă a vieţii lui Titu Maiorescu
-
in aceşti ani se află mai ales la E. Lovinescu, op. cit .
Documentar sî nt de cercetat şi alte titluri. De exemplu,
.
o broşură a lui P V. Haneş, Tinere ţe, Socec, [1941],
unde există un articol despre Titu Maiorescu la 18 ani .
Autorul a transcris din arhiva Academiei Theresiane
notele, pe semestre şi ani, ale lui T. M. (le af ă m şi din
Î nsemnări ) şi alte evenimente şcolare, schi ţî nd chiar
.
un portret psihologic ( pueril) A răspuns George Ju -
vara î n Titu Maiorescu la 1858, Bucureşti, 1940 (stu
diul lui P. V. Haneş apă ruse î ntî i î n revista Preocupări
-
.
literare, dec 1938), protestî nd contra portretului. Mai
interesante s î nt însă celelalte contribu ţii ale lui

283
 . .
Juvara : Din corespondenţa lui T M (I860 1862), Iaşi ,
1942, O scrisoare lui T. M., Iaşi , 1942 (că tre Emilia )—
—
şi mai ales ciudata Corespondenţă dintre Titu Maio
rescu şi Emilia Humpel (1872 1900), Iaşi [19461-
Prima con ţine extrase din corespondenţa lui Maio
rescu î n anii î n care ne lipsesc însemnă rile zilnice şi
-
-
-
alte preciză ri utile ; coresponden ţa s ar fi aflat î n
acel moment î n posesia lui Gh. T. Kirileanu, dar ea
-
n a ieşit niciodată integral la iveală. Gh. T. Kirileanu
a publicat o parte prin reviste, î nsă e vorba de scrisori
-
din ir o epocă mai t î rzie, nu de cele dintre 1860 1862
.
(de ex, î n Buletinul M, Eminescu ) Ca titlu informativ,
se poate semnala şi broş ura lui D. Dră ghicescu, Titu
—
Maiorescuschi ţă de biografie psihosociologică , extras
din revista Libertatea, [1940]. Autorul, fost student
a! lui Maiorescu amestec ă î n observa ţiile sale amin
tiri neoriginale şi un teribil resentiment. „ Portretul**
-
e mai degrabă trivial.
25) Nu putem şti cu toată siguran ţa care este
cauza î ntreruperii. A renun ţ at Maiorescu să mai scrie
î n jurnal cu tot atî ta conştiinciozitate ca pî nă acum ?
-
Unele semne ale delăsă rii exist ă şi le am semnalat.
„ N-am mai scris î n jurnal, recunoaşte el î n februarie
-
1858 ; D zeu ştie, nu mai simt imbold spre descrieri
ale propriilor mele sentimente." Ca la 2/17 ianuarie
1866 , el sa reia î nsemnările cu aceste cuvinte : „Găsesc
iar ăşi timp pentru « jurnal». E vorba acum să re ţin
din via ţa plin ă care mă î mpresoară (...) mai multe
.
fapte şi unele impresii î ncă " Aşadar , o întrerupere a
fost, chiar dacă nu va fi acoperind î ntreaga perioada.
Dar la fel de plauzibilă apare şi ipoteza contrară :
- -
că notele au existat şi s au pierdut. S o cercetă m mai
î ndeaproape, fiindcă ne va descoperi unele lucruri in -
— -
teresante, I. A. Rădulescu Pogoneanu a semnalat
( p. 119, nota 2) şi discuţia merit ă să fie reluată acum,
c î nd sîntem în posesia aproape a tuturor caietelor
manuscrise de î nsemn ă ri că jurnalul continuă, din
-
1866, într un caiet al că rui num ăr ini ţial a fost modi-
.
ficat de Maiorescu la o recitire Aşadar , Maiorescu
î nsuşi, descoperind o lipsă, a corectat numerotarea !
-
Dar de ce lipsesc caietele ? S a presupus că au fose

284
î nlă turate de autor — care a procedat la fel cu unele
pasaje sau pagini Î ntregi din caietele păstrate sau
-
c ă s au pierdut. In al doilea cazT Maiorescu nu s-ar fi
mul ţumit să taie cu o linie numă rul 7 trecî nd î n
-
î ocu i pe 3, ci ar fi explicat cauza. In primul caz, el
ar fi tăcut asupra existen ţei manuscriselor interme
diare. Ceea ce nu se intimpiă : Intr-o notă de pe
-
scoarţa interioară a actualului caiet cu numă rul 4
( din p ăcate, tocmai acesta şi cel ce urmează nu se
.
află printre caietele depuse la Bibliotecă ), I A . Ră du -
-
î escu Pogoneanu a dat de o precizare scrisă de mina
Iui Maiorescu : „Pentru timpul intermediar î ntre jur
nalul 2 (caiet verde) şi acest jurnal 4, vezi volumele
-
2, 3, 4 şi 5, «Epistolarium*, legate î n 4° şi, la nr. 3,

— —
jurnalul (tn ) 4° gros, legat î n piele neagră verzie, cu
lacă t galben , ian. 1866 aug. 1871 (şi apoi 10 mai
1883 19 fevr. 1885).“ Şi tot acolo, probabil mai t î rziu ,
la o nou ă lectură : „în interval un mare ( î n ) 4° cu
lacă t şi Epistolarium". Rezultă cu toat ă limpezimea că
cele patru caiete lipsă (care sî nt, de fapt, 3, 4, 5 şi 6)
ar fi alcătuit, la un loc, că utatul Epistolarium , men -
-
ţ ionat î nainte î n î nsemnă ri. Aşa s ar lă muri şi o afir-
maţie izolată şi cam obscură din noiembrie 1858 : „Ber
iin. Scrisorile-mi sînt ziar" (adică jurnal). Mai greu
-
de înţeles este o altă notă aruncată In col ţ ul de sus
al primei pagini din caietul cu numă rul 3 : „Daneben
Briefhefte und ein oder zwei Tagebucher , ein gros -
ser quart und ein rothes (in ) 8°“ ( Ală turi, caiet de
scrisori şi unui sau două alte jurnale, unul mare î n
4° şi unul roşu î n 8°).
-
Ră mî ne dovedit un lucru : că Maiorescu n a dis-
trus, el, caietele, de vreme ce continuă să se refere la
e!e. Se confundă, pentru atîţia ani, jurnalul cu miste -
-
riosul Epistolarium ? N ar fi exclus, dar probe te -
meinice nu avem.
—
26) Î nsemnă ri, I , p. 106 107.
27) Einiges Philosophische in gemeinfasslicher
Form, Nicolaische Verlagsbuchhandlung, Berlin, 1861

—
[ Data reală este 1860, cum a dovedit Mircea Florian

-
.
î nceputurile filozofice ale lui T . M ., Conv Ut, LXX,
1 5, 1937, p. 132, î n not ă care a citit pe un exemplar

285
din Biblioteca Funda ţ iei „Carol 1“ o dedicaţ ie a auto -
.
rului că tre T Koselti din 1 noiembrie 1860 ; pe acelaş i
exemplar, anul de pe coperta interioară era corectat
de mina lui M. Cuvî ntul î nainte este datat Paris,
1 juli I860]. Iată textul german f ă ră omisiuni :
,.Bei solcher Auffassung lăsst sich auch der Ge -
danke der gtrttlichen Vorsehung ganz genau auf men -
schliches Wissen zuruckfiihren. In der That gî ebt es
gewisse Elemente in der Gesellschaft, die zu einem
bestimmten und keinem anderen Ergebnis fiihren
k £ nnen , es kommt nur darauf an, diese Elemente zu
kennen, um bei richtiger psychoîogischer Einsicht das
Resultat voraus zu bestimmem ; und jeder Mensch,
der diesen beiden Bedingungen nachkommt, repră -
sentirt fur seinen Theil das Wissen der Zukunft, und
alle zusammen bilden ganz Das, Was wir unter got -
tlicher Vorsehung denken. Es ist also die Zukunft
nicht etwas fur uns durchaus Unbekanntes, das nur
von Gottes „unbegreiflichem Rathschluss* abhă ngt ,
sondern alle Zukunft ist eine nothwendige und be-
greifbare Folge der Gegenwart ; hat man diese er -
kannt, kennt man wesentlich auch jene Ein mit .
Scharfblick begabter Mensch ist desshalb’ im Stande,
den Lauf der Ereignisse voraus zu sehen und sein
Schicksal zum grossen Theil damach zu bestimmem*
(cum se vede, textul german e foarte categoric : des-

—
shalb, darnach etc.) ( p. 162 163).
„ Was vor sich geht, geht mit Nothwendigkeit so
vor sich, wie es vor sich geht ; sonst ginge es nicht so
vor sich. Unsere Aufgabe 1st nun , hiebei die Noth -
wendigkeit zu erkennen. Nur erkannter Nothwendig -
keit im geiste sich unterordnen, Alles also nach ein
gesehenem Gesetz vollbringen , heisst die Freiheit
-
erringen. Desshalb und in diesem Sinne sagt man, die
Freiheit sei eine Form der Nothwendigkeit" ( p. 108) .
28) Iat ă documentaţia principală : T. Vianu, In
fluen ţ a lui Hegel î n cultura rom ână, An. Ac, Rom .,
-
1933, reluat î n Studii de literatur ă rom ână, E.D.P.,
.
1965 ; Mircea Florian , art. cit. ; E. Lovinescu, op cit .,
I , cap. VII ; N. Bagdasar , Istoria filosofici rom âne ş ti,
.
Soc. rom. de filosofie, 1940 ; G C ă linescu, Material

286
documentar, in S.C.I.L.F., 3/1960 ; Horia Bratu, Titu
Maiorescu, filozof necunoscut <?), Via ţa rom âneascăt
3/1967.
29) Art. cit. p. 132 : „Sub titlul voit modest nu se
ascunde o lucrare de strictă specialitate a unui
proaspă t doctor , ci o privire sistematică şi uneori
adincită cu amă nunte asupra mai tuturor problemelor
filosofice".
30) Traducerea aparţine lui M. şi R. DjfuvaraJ
In Cont», lit , LII , 2, feb. 1920, p. 94. Sub titlul Ce este
.
—
filosof ie ? (sic) sî nt traduse de fapt două capitole din
Einiges Pkilosophische, primul -
sophic ? şi al doilea
— Was heisst Philo
.
N ăhere Erhlărung Este

—
singura î ncercare de traducere a că r ţ ii. Textul german
la p. 23 24 i
„Hinauf zu neuem , frischem Leben ; die Wissen
schaft in die Wirklichkeit verweben , auferstehen aus
-
den dumfen Gemâchern abstracter Contemplation !
dies 1st das Banner der gegenwă rtigen Wissenschaft .
dies ihr sociaier Beruf . Solchem socialen Beruf hat
vor alien anderen die Philosophic Rechnung zu tra -
gen. Denn unter den Verhaltnissen sind eben die men
schichen die hdchsten und man darf , wenn anders
-
unter den menschlichen Verhaltnissen Wieder, das vor-
zuglichste, well das edelste, allgemeinste, und stă rkste,
die Liebe ist, mit Hervorhebung dieses Einen Haupt -
moments sagen : die Philosophic, in ihr Wortbedeu
tuhg Liebe der Wissenschaft, ist in ihrem Wesen
-
Wissenschaft der Liebe 1“
31) Idemt p. 89. Textul german la p. 11 :
„So ist das Verhăltnis mitten in der Sinnlichkeit
die grosse, unsinn îiche Thatsache, es 1st die Seele
des Weltalls. Die Wissenschaft nun, welche sich mit
den blossen Verhaltnissen beschă ftigtt ist die Philo -
—
sophies*
32) Idem, p. 93. Textul german la p. 22 23 :
„Eignen Sie sich solche abgerundete Auffassung
an, dann werden Sie aus dem Alltaglichen erstehen
- - - -
und erstehen aus dem î n den Tag hinein leben, wel
ches als das umgekehrte Philosophische durch das
-
jedesmalige Auffassen ein blossen Einze î nheit und

287
durch die damit nothwendig verbundene Einseitigkeit
sich charakterisirt."
33) Ein Phil, p. 159. E vorba de î ntoarcerea unei
expresii a Iui Goethe în Faust : „« Du gleichst dem
Geist, den Du begleifst » , und Du begreifst nur den
Geist, dem Du gleichst".
—
34) Ein. Phil , p, 151 152 :
„Will man mit Gewissenhaftigkeit seine Seelen -
bildung uberwachen, so muss man selbstverstandlich
jeden seiner Gedanken durch feste Grundlagen ges
tutzt wissen, bevor man ihn ins geistige Leben und
-
Schaffen aufnimmt ; um so mehr, wenn der Gedanke
cin Hcchstes zum Gegenstande hat. Es ist demnach
erne sittliche Pflicht, sobald man zur geistigen Reife
gelangt ist, dies auch bei der Beantwortung jener
Frage zu thun dieselbe strenge Untersuchung auch
beim Gottesbegriff vorzunehmen (...) Woher haben
wir die Vorstellung Gott, da wir sie einmal haben ?
Haben wir sie als eine unmittelbar angeborener oder
ist sie uns angebildet ?*

punkt
—
35) Ein. Phil, un scurt Vorwort , care î ncepe cu
aceste promi ţătoare cuvinte p. III IV) :
<
„Der Titel des Buches bezeichnet seinen Stand
.
*

Was die Art der Behandlung anbelangt, so ist

absichtlich darin so wenig als mSglich von dem an
gebracht, was man „gelehrt", „streng systematised
-
.
u.s w., zu nennen pflegt, Jeder Mensch ist das Produkt
seiner Zeit, und wenn er auch dariiber hinausgeht
und fur die Zukunft ein Ideal schafft, so ist dieses
doch nur (falls es ein wirkliches Ideal und kein
Hirngespinnst sein soil ) eine neue Combination von
.
Elementen , die in seiner Zeit existirten Nun liegt
aber die Zeitbedeutung der Philosophie unserer Tage
darin , dass sie aufgelcst ist, dass sie nâ mlich nicht
rnehr existirt und nicht mehr existiren darf als eine
mit strenger Scheidung, mat systematischer Ausschlies -
slichkeit betriebene Wissenschaft ; sie wird jetzt ins
.
Leben eingefuhrt Es ist eingenthumlich und gescheh
itch nachweisbar, dass das Hinwenden zur Philosophie
-
den Verfall einer bisherigen socialen Ordnung be -
288
zeichnefc. Beim Verfall der griechschen Kepublik
bluhte erst die griechische Philosophic auf ; Shniich
war es bei den Mmern, soweit man hler von einer
Philosophie reden kann ; ebenso war es vor der Re
formationzeit ; so war es auch vor der grossen fran
--
zbsischen Revolution . Wenn die Menschheit mit ei
nem Bisherigen nicht mehr zufrieden ist, vertiefen
-
sich ihre besseren KSpfe in das allgemeine Nachden -
ken nud bilden daraus das Ideal der Vermittelung
streinder Elemente."

IN CONTRA DIRECC IEI DE AST ZI

1) Anuariul Institutuluilassi, Imprimeria „ Adolf

Berman n", 1864, p. 3 ( Prefa ţa şi Notiţa lui D. Darzeu
au numerotare separată ).
2) Idem , p. 19 şi urm.

—
3) Scrisoare că tre Duiliu Zamfirescu din 1891, în
Sm. Bucu ţa, op. cit ., p. 328 329.
4 ) Despre scrierea limbei rom âne, Iassi, ediţiunea
şi imprimeria societăţii „Junimea", 1866.
5) Critice, II, p. 12.
6) Să alegem tratamentul unei singure litere, E
—
( idem , p. 15 17) :
„După cum se ceteşte astă zi limba latin ă , sonul e
. -
are trei litere : e , ae şi oe Să l scriem şi noi cu toate
trei sau numai cu semnul e ?
Dacă cercet ă m pentru ce latinii scriau diftongii
ae şi oe vedem , din cî teva indicii sigure, că aceasta
se f ăcea fiindcă se pronun ţ au amlndou ă vocalele, a
şi e, o şi e. Cî nd genetivul de la familia se scria
-
familiae, atunce se cetea familia e, ba chiar a se auzea
mai mult decî t e , cuv întul scris foederati se cetea
*

foederati etc...
Probele pentru aceasta sî nt cunoscute filologilor
(...) [se dau probele].
Din cele ară tate rezult ă că, dacă găsim în manu -
scripte vechi confuzie î ntre ae ş i e, şl între oe , e şi ae,
aceasta provine de la confuzia ce exista în însăşi pro » -
289
nun ţarea cuvintelor respective, iar nu numai î n
.
scris (...)
Prin urmare, sonului roman e ti corespunde o
singură literă care să fi fost pronunţată in acelaşi
mod, adecă e, şi astfel se va scrie numai cu sem -
.
—
nul e u
7) / dem., p, 154 155,
8) G. Bariţ ( Critica î n Convorbiri literare, î n
Transilvania, 1868, p. 366. La E. Lovinescu, op , cit,, I,
anexa 8), de exemplu, răspunde : „In marele numă r
de proverbe româneşti este şi unul care zice : Satul
.
arde, baba se piaptă n ă Acum, uită-te, acum 1a a.
1863 Îşi află d. Maiorescu timpul de a cere de la pu -
bliciştii de dincoace stil neted, gramatică, ortografie."
Slabă scuză, tristă scuză ! Maiorescu va reveni cu
..
mî hnită uimire î n î n contra direc ţiei de astă zi , Cri -
tice, I, p. 146 : „Este (...) caracteristic pentru starea
ia care a ajuns cultura noastră intelectuală, dacă or-

cum să o numim cu un termin parlamentar ? — — —-

ganul oficial al asociaţ iunii transilvă nene pentru lite
ratura rom â n ă şi cultura poporului român

inspira ţiunea de a ne răspunde că este o -«pieptă n ă

are
are
-

tură de babă», dacă î n anul 1868 î i cerem gramatică ,

stil, ortografie".
-
Cu excepţia lui E. Lovinescu, nimeni n a urmă rit
cît de cî t sistematic ecourile acţiunii lui Maiorescu î n
epocă. O lectură a presei timpului se loveşte astăzi
de două greutăţi : numă rul foarte mare de reviste şi
publica ţii, majoritatea efemere, uneori aproape cu ne -
putin ţă de identificat, şi absen ţa lor din colecţiile prin
cipalelor biblioteci. Să mai adăugă m şi starea proastă
-
a celor care se găsesc î n colecţii, multele pagini dis
truse de o rea conservare. Abia de curînd a fost ini
--
ţiată opera ţia de fotocopiere, care î nsă va lua clţiva
ani. Pentru a da, de exemplu, o idee de cea dintîi
greutate, să deschidem Columna lui Tralan,; care în
cepuse la un moment dat să publice tabele anuale cu
-
.
principalele periodice. Tabelul din nr 9 pe 1873 cu
prinde, numai pentru anul 1859, douăzeci de publi
--
ca ţ ii. î n 1860, doar zece dintre acestea continuau să
-
apară, ad ăugîndu se î n schimb altele noi. î n doi trei -
290
ani, numărul creşte vertiginos. Nicolae lorga a putut
scrie o veritabilă istorie a literaturii româ ne „în re
viste" pentru sf îrşitul de secol .
-
O cercetare a ecourilor stîrnite de articolele şi
conferinţele lui Maiorescu, precum şi acţiunea juni -
mistă î n genere ar ară ta că ele încep în 1859, câ nd se
î nregistrează recenzia lui A. Pelimon Ia Socialismul
şi comunismul , în Reforma din 24 septembrie. In 1860
- .
n am găsit nimic In 1861 sînt de semnalat darea de
.
seamă a lui Iuliu Barasch despre Einiges .. în Rom ânul
-
—
(am consultat o însă reprodusă de Revista Carpaţ ilor
a lui G. Sion, p. 709 727), informarea binevoitoare
despre Un studinte rom ân î n Germania ( ibidem ), a
.
aceluiaşi G Sion, care va fi răsplă tit de „studinte41
cu o crasă ingratitudine, o informare din Revista ro
m ână, I, p. 853, semnată de G, Creţeanu şi faimosul
-
articol al lui Ion îonescu de la Brad (Un fiasco, în
Ţ eranul rom ân, 17 dec. 1861), identificat de G. Bog -
-
dan Duică în discursul să u de recepţie din 1921 Pri.
mele patru sî nt reproduse î n anexele monografiei lui
-
. -
E Lovinescu. în 1862 n am identificat nici un articol
sau ştire, iar In 1863 doar nota lui Hasdeu din Lu
.
mina Din 1864 (anul procesului de 1a Iaşi şi al primelor
-
ironii din partea lui Macedonski) ecourile merg pro
. -
-
gresiv Cum n am urm ărit să Ie descopăr pe toate şi
nici să semnalez lucruri noi, voi înf ăţişa în rîndurile
care urmează numai cea din ţii reacţiune polemică
mai organizată ; pomenită adesea, ea a rămas puţin
cunoscută în detalii, şi, dacă îi dau prioritate, este
fiindcă din ea vedem foarte limpede care au fost
cauzele majore ale iritării unor grupuri literare la
ivirea lui Maiorescu în scenă. E vorba de reacţiunea
grupului de la Revista contimporană (B.A.R., P I 24),

--
apă rută la Bucureşti la 1 martie 1873. Se ştiu exem
plele trase de Maiorescu î n Be ţia de cuvinte din arti
colele Revistei contimporane. Be ţia de cuvinte apare
î n numărul Convorbirilor din mai 1873 In Iunie,.
--
V. A. Urechia îşi întrerupe comentariile la Miron Cos
tin spre a da o replică lipsită şi de logică şi de bun
siraţ lui Maiorescu (R. C., nr 4). .
„Iată silogismul filozofului din Iaşi :

291
 - .
Maimuţ ele se mbat ă
Cei de la Convorbirile (ricj se cred deschizători
din maimu ţe,
.
Deci. .
Deci cei de la Revista Contimporan ă cari nu sunt
Darwini şti şi nu cred că descind din maimu ţe sunt
beţi“ .
Urmează răspunsul, punct cu punct, la obiecţiu
nile ridicate de Maiorescu. Replica acestuia din urmă
-
este aceea din Răspunsurile «Revistei contimporane.»
In acelaşi numă r din iunie 1873, Petre Gră dişteanu
încearcă pe şaisprezece pagini să apere pe Pantazi
Ghica, Laurian şi G. Marian de imput ările lui Maio -
rescu. Ar fi putut justifica, de exemplu, stilul romantic,
patetic al prozei celui din ţii î mpotriva criteriilor cla
sicizante ale lui Maiorescu. Dar Petre Grădişteanu e
-
mult prea neinteligent, dup ă cum se vede din ironiile
cu care In timpi n ă fraza „cuvin tul consumat..." ; „Ce
este acest cuvî nt care se consum ă , care este supus la
oarecare preparaţ iuni şi care apoi se eterizează ?“ Evi -
dent, P. G . n are cunoştin ţă de sensurile figurate ale
-
cuvintelor. Urmează execuţia Egipetului eminescian
pentru ra ţ iuni prozodice : „Gigan ţi care rimează cu
lanţ ? Şi asta să fie licen ţă ? Noua direc ţ ie o să ajungă
să rimeze amor cu ciur şi iubit cu vă zut pentru ca să
se potrivească consoanele de la fine." Prostia e desă
-
vî rşit ă : „Totul s a metamorfozat î n natură sub ba
--
gheta magică a d-lui Eminescu : undele nu mai produc
spume, ele visează spume..."
Atacurile continuă, de aici î nainte, regulat. î n nr, 5,
D. A. Laurian compară, la Tablete bibliografice, pe
Bodn ă rescu cu Eminescu pentru... rime proaste ; î n
nr 6, P. Grădişteanu are ceva de zis despre o critică
.
a unui articol de ştiin ţă din R. C. ; în nr 3 pe 1875,
G. Geilianu iscăleşte celebra execu ţie a lui Eminescu,
desf ăşurată In acest incredibil stil : „Ce însemnează
un vis ce-şi î nmoaie aripa-n amar ? îşi poate î nchipui
- -
cineva un vis î naripat care şi moaie aripa n amar ?
î n concepţiunea poetului, de ce coloare era penele
acestei aripe şi ce î ntindere de lac sau de mare ace)
.
amor .. ?u etc. ..
292
 Nu numai acest stil dezolant face caracteristica
polemicilor anticonvorbiriste in epocă. O altă carac -
.
—
Noua direcţiune din Iaşi (nr. 6, p. 542 553, 602 610)
—
teristică o m ă rturiseşte V A. Urechia î n lungul studiu

şi este neacceptarea ideii de „direcţiune", de „şcoală*.

Totul i se î ngăduie lui Maiorescu pîn ă se observă
această „absurd ă preten ţiune" :
-
„ Un alt sentiment insă ne a f ăcut să stă m în
tă cere : tendinţa, preten ţ iunea de şcoală nu se mani
festase pî nă aci ; lucrarea se prezintă ca individuali-
-
tate. (...) Astă zi însă, cî nd vedem că D T L. Maiorescu,
«

In numele unei şcoale noi, unei noi Direcţiuni Îşi

permite a striga : «Nu pe acolo !> orică rui om se
rios care cat ă a se amesteca In afacerile timpului să u ,
-
sî ntem datori să ne î ntrebă m : care este calea pe care
d. Maiorescu o proclamă ca bun ă , unică bună şi Nouă
Direcţiune ? Ce este î n realitate ceea ce cu at î ta zgomot
se numi Noua direcţiune de î nsăşi persoana din cre
ierii că reia zbucni această nouă Minervă modernă ? “
-
Ce bine cunoaştem genul acesta de iritare I Cită
vreme Maiorescu a pă rut că vorbeşte numai în numele
său a fost îngă duit sau ironizat ; de îndată ce a intrat
î n joc „ preten ţiunea de şcoală" (reală sau nu), adver
sarii au pă răsit polemica mă runt ă şi au că utat să
-
pun ă lucrurile la punct. V. A. Urechia promite citito
rilor că Revista contimporană va urmă ri „pas cu
-
pas î mbletele pretinsei Noi direcţiuni şi o va ară ta
lumei rom â ne ceea ce este in adevăr". Promisiune
neţinută decît în parte, fiindcă după alte două articole
(Capul de şcoală şi Invăţăm î ntul elementar şi cel su-
perior; un „va urma“ e lă sat f ăr ă urmare. Toate de -
claraţ iile, articolele, necrologurile, notele, chiar şi ma
nifestă rile nepublice ale „capului de şcoală" au fost
-
scrutate de ochiul atent al omului care reprezenta
„direcţia de astă zi", contrazicerile f ăcute să iasă la
iveală. Noua direcţie e expusă deriziunii generale.
Desigur, sîntem mira ţi a nu vedea discutate princi
piile şi de a vedea in schimb contestate persoanele ;
-
dar şi V.A.U., şi ceilalţi erau stî njeniţi mai puţin de
principii decî t de ecoul public al criticii, şi ceea ce
loveau ei nu erau fundamentele şcolii, ci pur şi sim -
293
 piu „ preten ţiunea de şcoală." Intolerabilă, în toate
timpurile, aceast ă preten ţiune i Datorită ei, Maiorescu
s-a pomenit peste noapte inamicul public numă rul
unu, atacat cu toate ocaziile în viaţa intimă, ca şi în
aceea socială, prin presă sau universitate, ba chiar
î nvinuit in Parlament de A. D. Holban că susţine
„ materialismul abjectului Schopenhauer**, Ciudat ă
-
acuză într o societate democratică ! Maiorescu e apă -
-
rat, într o suită de răsun ă toare articole din Timpul ,
.
de Eminescu, şi chiar de C A. Rosetti, preşedintele
Camerei, speriat că „ideologia" unui deputat poate
deveni motiv de invalidare : „ Nu este permis, mai
cu seamă unui partid democratic, să atace o alegere
pentru opiniun î le filozofice ale candidatului", Eminescu
dovedeşte f ă ră greutate că Holban nici nu citise pe
-
Schopenhauer, confund îndu 1 cu Max Stirner, dar ce
importan ţă are un astfel de amănunt clnd pretextul
putea servi foarte bine scopurilor parlamentare ale
vorbitorului !
9) Prefaţ a la edi ţia dinţ ii , î n Critice, I, p. 7.
10) Citatele din Critice, I, p. 11 şi urm.
.
11) Poesia rum ână Cercetare critică urmată de o
alegere de poesii, lassi, 1867,
12) Critice , I , p. 158.
13) Recunoaşterea e prilejuită de Critica unei cri -
tice apărută î n Federa ţ iunea din 1868 şi se produce
-
într un răspuns dat lui Aron Densuşianu în Convor
biri literare de la 1 septembrie 1868 şi, mai apoi,
-
- . .
î ntr un pasaj din Direcţ ia nouă ( Conv Ut din 15 mai
1871) absent din retipă rirea, î n volum, a studiului,
Clnd cartea noastră se afla î ncheiată, Şt, Câzi
.
mir a semnalat Un izvor al lui T Maiorescu pentru
-
cercetarea critică de la 1867 ( Limbă şi literatură, voi.
19), şi anume, o culegere de poezii, Dorul, tipă rit ă
î n numeroase ediţii î n a doua jumă tate a veacului
trecut (de prin 1861 începî nd ), din care M. şi-ar fi
extras o parte din exemplele negative. Amuzantă este
şi constatarea finală a lui Şt. Cazimir că autorul cu -
-
legerii şi a însuşit, î n ediţiile de după 1867, poezii
citate ca bune de M. in Cercetare ; f ă ră a renunţa, de
sigur, la cele vechi şi proaste !
-
294
 14) Critice, II, p. 159.
15) Idem , p. 160.

206.
.
16) Idem , p 171.
.
17) Idem , p. 202. Restul citatelor, tot acolo, p 202
—
— —
18) O formă specială de contestare a lui Maiorescu
se observă î n studiile rare, de altfel de după 1956
-
N-am să intru în detalii şi nici n am să dau nume,
pe care cititorul le poate afla şi singur în orice bi
.
-
bliografie, pentru că majoritatea „obiecţiilor" aduse
atunci lui Maiorescu sî nt f ă ră sens. E greu de discutat,
-
--
-
e î nd pă rerile pornesc dintr un parti pris vă dit, a că
rui cauză trebuie pusă In legătură cu conjunctura li
terară. Nu spun că o astfel de discu ţie ar fi
curată pierdere de vreme : o parte din pseudotezele
susţinute atunci se mai bucură de atenţ ie î n 1963, .
un articol judicios al lui Liviu Rusu, î nsemnări despre
.
T M. (Via ţ a rom ânească , nr. 5 ), a declanşat un expli -
cabil val de proteste din partea sociologizan ţilor re
cen ţ i. Dar „ reabilitarea" criticului nu mai putea fl
-
oprită nici chiar de inoportuna (ori, dimpotrivă ) ne
,
dumerire a lui G. Că linescu : T. Maiorescu socialist ?
-
( Contemporanul, nr. 26/1963). Istoria redescoperirii Iui
M., după aceast ă dată , ar merita să fie scrisă cî ndva.
-
Au schiţat o Mihai Dră gan î n Maiorescu şi literatura
na ţională ( Luceaf ărul, 10, î l, 12 din 1967. Cf . Aproxi
maţii critice, Ed. Junimea , 1970, de acelaşi) şi Domi ţian
-
Cesereanu In Permanenţe ale criticii, E. T.t 1968. Ei
- -
n au scăpat din vedere decît (fiindcă s au ocupat doar
de critică) „ambiguitatea" personajului numit Maio
rescu din Caragiale î n vremea lui de Camil Petrescu
-
şi (cum sâ spun, mai eufimistic ?) neautenticitatea

• tef ă nescu.
Ş
-
aceluiaşi personaj Intr o piesă, Eminescu , de Mircea

19) Critice , 1, p. 148.

20) A. D. Xenopol, de exemplu, î n scrisoarea că -
tre Iacob Negruzzi din 17 ianuarie 1869 ( Scrieri so
ciale şi filozofice , Ed . Ştiin ţifică, 1967), remarcînd că
-
punctul de vedere al lui Buckle, folosit şi de Maiorescu
e limitativ, adăuga : „Ceea ce este periculos este ador
mirea, este lipsa de interes fie pentru bine, fie pentru
-
295
râ u" ( p. 154). Adică „lipsa de orice sim ţire a necesi
t ăţii I" E. Lovinescu va relua pe larg lucrurile fn
-
Istoria civilizaţiei rom âne modeme, II, Ancora, 1925,
cap. XIV, paragr. 5 şi 6, şi î n monografia despre
Maiorescu.
21) Critice, ibidem. Restul citatelor din articol la
. — .
p 147 151.
. —
22) Loc cit p. 148 149.
.. . . .
23) Istoria civilizaţiei . » loc cit , p 135 Cf. şi .
voi. III pentru „legea" propusă de E. Lovinescu însuşi.
24) O legendă literară, î n Viaţa nouă, nr* 14 15,
1905.
25) Spiritul critic î n cultura rom ânească , Ed Via ţa .
—
româ nească, 1909
26) Bibliografia problemei este, evident, cu mult
mai î ntinsă, şi ea depăşeşte adesea cazul Maiorescu.
Pentru cititorul interesat de aceste lucruri se cuvine
-
amintită cartea lui C. Rădulescu Motru, Cultura ro
m ănă şi politicianismul.
-
, .
27) Jurnalul literar 1947, nr 2. Citatele după
Principii de estetică, col. Minerva, 1968, p 253 254.. —
noastr ă, de formalismul maiorescian"

-
—
28) „S-a vorbit totuşi prea mult, după pă rerea
zice Ş, Ciocu
lescu ( Despre „Junimea* şi Titu Maiorescu, R.F.R.,
1 august 1937) , Intr o ordine de idei oarecum secun
-
-
aară fa ţă de aceea la care ne referim. Formalismul
ar fi fost reprezentat, la Junimea şi Convorbiri, de
.
Jacob Negruzzi, nu de Maiorescu Argumente foarte
interesante.
. .,
29) Loc cit p. 260 şi 261.
.
30) Opere alese, E.S.P.L. A., 1960, p 198 199.
—
BEŢ IA DE CUVINTE...

..
1) Titu Maiorescu, polemist, R F R., VII, 1 martie
1940, reluat cu mici modifică ri In Istoria literaturii . . .
.
p 360.
2) Critice, II, p. 298 (Contraziceri ? )
3) Idem , p, 297,
.
296
 4) Iată, de altfel, cuvintele lui E. Lovinescu des*
pre polemica maioresciană, pline de adevă r î n mai
toate privin ţele :
.
„T. M este primul polemist româ n, a că rui armă
principală e logica, o î nşiruire str însă de argumente ;
nu vrea să aibă dreptate decî t cî nd o are, dar atunci
-
şi o pune î n valoare cu o stricteţe că reia nimic nu i
scapă. O astfel de polemică presupune o limitare a
-
cimpului de operaţie ; nu se luptă oricî nd şi pentru
- .
orice ; nu alege decit ceea ce i convine Pentru aceasta
Maiorescu are un ochi sigur : ocoleşte părţile In care
adversarul ar putea avea dreptate, sau, pentru că
-
chestiunea e controversată, nu s ar putea produce
eviden ţa. C ă utî nd î nainte de toate convingerea citito -
rului mijlociu, el circumscrie un numă r restrins de
puncte slabe, asupra că rora nu poate fi discu ţie, sco
-
ţî ndu şi astfel adversarul din luptă prin mişcă ri re
-
-
pezi şi precise.1' ( Titu Maiorescu, X , p. 244.)
5) Critice , I, p. 142 (Observări polemice ) .
6) Discursuri parlamentare, Socec, 1904, IV,
—
p. 558 559.
7) Loc. cit

— —
8) Critice, II, p. 409. Restul citatelor, p, 396 426
9) Critice , I, p. 217 218.
10) Cf . nota 8, cap. î n contra direcţiei de astăzi
.
...
—
11) Critice, I , p. 233 270.

PRELECŢ JUN 1 Ş I DISCURSURI

.,
1) Apud E . Lovinescu, op. cit I, anexa 1 .
2) Amintiri de la „Junimea", voi. I, Ed. Remus
Cioflec [1942], p. 121. Prima edi ţie este din 1908 .
3) Este o prelucrare după L. Stein , Cf. Introdu
cere, nota 1.
-
4) A. Pelimon, art . cit. notează „vocea (...) plină
. .
de armonie" Apud E Lovinescu, op. cit., I, anexa 3,
. .
5) Apud E. Lovinescu, op cit , 1 , p. 100. Amă nunte
. -
la G Bogdan Duicâ, Titu Liviu Maiorescu, discurs de
recep ţie, Buc., 1921 .
297
 6) Lumina ( Din Moldova ), nr. 10, 1863, rubrica
Tatti Frutti : „ Amicul şi colegul nostru d Maiorescu .
-
e unul din acei doi trei juni româ ni, cari n au adus
din străină tate numai cit un lustru de studiu, o ştiin ţă
-
jumă tăţită. Noi am avut plăcere a asista Ia cîteva
-
din prelegerile d sale de istorie universală la Facul -
-
tatea de litere şi dacă nu ne am putut învoi cu toate
ideile t înăruî ui profesor, î ncai am ră mas Incintaţi
de elocin ţă şi limpiditatea de espunere, cu ajutorul
că ror dumnealui ştie a se furişa, aşa zicînd , în ini -
mile ascultă torilor. î nzestrat cu atari daruri, d. Ma
iorescu e chiar menit a fi profesorul damelor î
-
Ieşencele noastre trebuie să se bucure cu at î t mai
-
mult că pî nă acum ele n au avut en propre decit pe
doftori, cari le f ăceau nu cursuri publice, ci doară
curse private, pe cînd noul lor profesor nu le va
-
aduce decit lumini, î nvăţîndu le a se feri de orice
.
negură î n adevă r, însăşi for ţa de atracţie a domnu
lui Maiorescu, elocin ţă sau pura ( puteţi adă ugi «de
-
aur»» ca In porecla Sf.-iui loan ) e î n contrazicere
-
diametrală cu ne gura /“
- . -
7) G. Bogdan Duică, op. cit , l a identificat cu Ion
Ionescu de la Brad. Acesta fiind fratele „fracţ ionistu
lui" Nicolae Ionescu, marele def ă imă tor de mai tî rziu
-
al lui Maiorescu (portretizat î n Oratori, retori şi
limbuţi ) (pentru rudenie, cf. şi N. lorga, Oameni cari
.
au fost, „ B.p.t.“, 1967, voi 1, p. 85), se poate spune
că ostilitatea şefului fracţiunii libere şi independente
contra capului Junimii are un precedent chiar in fa
milie !
-
8) Amintiri din „Junimea" , Ed . Viaţa româ nească
fi 921], p. 4.
9) Idem , p. 7.

—
10) Idem , p. 11 12 .
-
11) Idem, p. 3. Intr un articol recent ( Familia,

--
nr. 7, 1969), I. Cremer comunică un document inte
resant cu privire la data î nfiin ţării „Junimii" pe ca
-
re 1 notez aici f ără legă tură cu textul nostru, sub
.
titlu strict informativ E vorba de un răspuns al lui
Maiorescu la cererea Ministerului Instrucţiunii Pu-
blice, î n 1868, î n legă tură cu societatea „Junimea".

298
 „Societatea „Junimea" este fundată î n 19 octombrie
1863“, scrie negru pe alb Maiorescu. X. Cremer do -
——
vedeşte î n continuare că data e plauzibilă.
.
12) Op. cit , p. 122 123.
13) Op. cit., p. 4 5.

—.
14) Idem , p. 125.
15) Idem , p. 6 7
.
16) loan Petrovici, T Maiorescu , profesor, în Titu
Maiorescu, B.p.t., serie veche, nr. 1537 8, p. 52 53.
O frumoasă caracterizare a filozofului Maiorescu, ab
solvit în chip surprinză tor de obiş nuita învinuire de
— —-
-
. —-
compilaţie, găsim Ia C. Răduîescu Motru, Titu Maio
.
rescu in filozofie, Conv lit., nr 5 6 din 1920 : „Cine
intră pentru prima oară într un muzeu cu sculpturi
de artă clasică are impresia că figurile reprezintate
-

-
se aseamă n ă toate printr o senină tate convenţională,
şi el pleacă ducînd convingerea că artistul clasic a
voit cu dinadinsul să gonească din opera sa viaţa
reală, pentru a reţine mai bine regularitatea echili
brului şi armonia formei. Cine vede î nsă în mod
-
repetat sculpturile clasice pierde treptat această impre -
sie, căci ochiul lui, devenind mai pă trunzător, desco
peră sub aparenta senină tate nuan ţa de un contrast
-
izbitor şi care evocă emoţiuni profunde sufleteşti.
Curînd apoi el se convinge c ă armonia formei î nlă tură
numai fră mî ntă rile brutale ale corpului pentru a lăsa
să se exprime mai limpede fră mî ntă rile nobile ale
spiritului, lupta dintre voin ţă şi pasiune. Acelaşi lucru
şi cu lecţiunile de filozofie ale lui T. M. Pentru cine
îl asculta în mod incidental, Maiorescu lăsa impresia
unui admirabil conferenţiar, care î ntr o formă impe-
cabilă reda g î ndirea filozofică a tuturor epocelor, f ă ră
-
a adă uga de la sine nimic alta decî t măiestria cuvî ntu
lui de orator neîntrecut. Dar pentru cine îl asculta
-
-
ani de a r îndu1, lecţ iunile lui T. M. deveneau tot at îtea
ocaziuni de pă trundere ad încă în cele mai grave pro
bleme filozofice. Forma impecabilă în care se desf ă -
-
ş urau aceste lecţiuni era numai cortina conven ţ ională
prin care profesorul ne izola de preocupă rile mă runte
de la ordinea zilei, pentru a ne î nlesni absorbirea

299
in ceea ce constituie, de secole, eternele î ntrebă ri ale
g î ndirii omeneşti" ( p. 295).
-
17) î n Convorbiri literare s au publicat (î n 1869
şi mai tîrziu) rezumate ale prelecţiunilor, de nici un
folos pentru caracterizarea vorbitorului sau mă car
.
pentru ideile lui. Se poate vedea şi T Maiorescu ,
Patru conferinţ e, resumate de Mihai C Brăneanu .
.
( Hermes ), cu un apendice de dl Anghel Demetrî escu,
Buc., 1883. G. Călinescu a discutat o parte din confe -
rin ţele lui Maiorescu î n Titu Maiorescu, socialist ?
(Ioc. cit.) cu ocazia redeschiderii „dosarului" şefului
junimist - .
18) La B.A R. am găsit sub cotele ms. rom. 1520
şi 1521 două caiete voluminoase cuprinzînd, int îiul :
-
—.
note de la cursurile lui Maiorescu de istoria filozo
fiei î n secolul XIX ţinute î n anii 1884 1907, temele
„lecţiun î lor", cataloage de examene etc .. (237 foi) ;
al doilea : redactarea aproape completă a cursului
.
(363 foi ) După toate semnele, e vorba de ordonarea
î ntregului material î n 1891, cînd Maiorescu a „defini -
—
tivat" î n general a doua propunere a cursului, aceea

—
din anii 1887 1890. î nceput î n 1884 cu filozofia ger -
- —
man ă şi continuat î n anul universitar 1885 1886 cu
filozofia franceză, iar î n anul 1886 1887 cu filozofia
engleză (secolul XIX ), cursul s a repetat, î n aceeaşi
.
ordine, pln ă la retragerea iui Maiorescu Prin urmare,
la fiecare trei ani, Maiorescu ţinea o nouă propunere.
Am î ndouă caietele au ră mas, p în ă azi, nesemna
late. Am publicat o descriere a lor î n Luceaf ărul,
-
nr. 8, 1969, î nsoţ ită de reproducerea Vie ţii lui Kant
(introducere).
.
î n acelaşi timp, î Surian şi apoi C. Floru şi
Al. Surdu au început tipă rirea în Ramuri (din februa
rie 1969) a unor ample fragmente din cursurile lui
-

—
Maiorescu, după o confruntare cu notele luate direct,
între 1886 1888, de Ion S. Anastasescu (Floru) S au. -
tipă rit atlt comentariile iui Maiorescu, cît, mai ales,
pagini din traducerile cu care este ilustrat cursul.
Utile, din punct de vedere filozofic, î nsemnă rile lui
C. Floru şi AL Surdu.

300
 19) Discursurile parlamentare ale Lordului Ma
caulay (autor şi al unei Istorii a Angliei ) vor fi tra-
-
duse In 1895 de Anghel Demetriescu. El nu este nu
maidecî t un filozof ; pe Maiorescu îl va fi interesat
-
activitatea istoricului şi a omului politic.
20) Este probabil că Maiorescu nota de obicei nu
î ntreaga expunere, ci rezumatul ei. Conferin ţa despre
Vechea tragedie franceza şi muzica lui Richard Wag -
ner din 1861, reprodusă de T. Vianu in Influenţa lui
Hegel î n cultura rom ână, are acelaşi caracter rezu -
mativ.
21) Biografia mea, în I. E. Torouţiu, Studii şi do
cumente literare, VI, Bucovina, 1938, p. CLV .
-
22) Ion Stoica, Biblioteca lui Titu Maiorescu, Re -
vista de istorie şi teorie literară, tom. 17, nr. 4, 1968 .
23) Voi, II , p. 112 şi urm. (toamna 1882). De exem
plu „Citit mai departe H. S., difuz şi , din cauză că
-
se ţ ine numai de abstracţiuni , superficial şi super
fluu,,." Sau : din ce î n ce mal seci aceste Premiers
-
.
Principes î n fine : „Ce seacă şi const î nd numai din
((

sarbede abstracţ ii devine, ză u, filozofia , î ndată ce vrea

să fie pozitivistă şi pierde fantasticul dar profund ne
cesarul farmec al metafizicei transcedentale".
-
.
24) Ion Stoica, loc. cit, p 621. Ulterior, cercet î nd
aproape 700 000 de volume din fondul B.C.U., acelaşi
cercet ă tor aprecia biblioteca maiorescianâ la peste
17 000 de că rţi .
25) Loc. cit , p. CXXXII.
26) „Intli cursul universitar. Mare lucru pentru
mine ; cursul , totdeauna din nou rumegat, ţinut în
curent, sugestiv pentru tinerime" (î n Em. Bucuţa, op .
cit, p. 328). G. Călinescu găsea că prelegerile nu pu
teau fi decît compilate în grabă.
-
.
apoi p 283 şi 312 . — .
27) î nsemnări zilnice, II , p. 280 281 ( 2 ian 1885),

28) Idem , p. 268.

29) „O espunere populară a acestei cest î uni se va
publica î n curînd In Almanahul literar al studen ţilor

—
româ ni din Viena, Rom ânia jună, şi se va reproduce
î n Convorbiri“
.
-
notează Maiorescu într o paranteză
( ms 1520 foaia 180), Este vorba de eseul Din expe -
301
 -
—
rienţă apă rut, î ntr adevă r in Almanahul Societăţii
.
academice „Rom ânia jună* din 1888, p 47 67, şi apoi
. .
î n Conv. Ut , nr 2 din acelaşi an.
30) Comentînd un extras din cursul lui Maiorescu,
.
f ăcut cunoscut de I Petrovici, Gr. Tăuşan ( Kantia
nismul lui Titu Maiorescu in Filozofi rom âni şi streini,
-
„Casa şcoalelor", [1942J ajunge la o concluzie oare -
-
cum asemă n ă toare, intr o altă ordine de idei : „Kant
apare astfel in expunerea lui Maiorescu ca un idealist
dinamic î n care formele apriorice devin forţe sufle
teşti de proectare a unei lumi externe şi creatoare,
-
deci, pe plan uman al cosmosului. Această interpre
tare anticipează cele mai recente în ţelegeri şi explică ri
-
kantiene..." (p. 12) Şi încă : „Titu Maiorescu pune astfel
în rigida expunere a lui Kant, în ţelesul psihologic,
adică al unei noi metode de dezlegare a enigmei uni
versale, şi aceasta ne duce nu la un strict criticism
-
logic, ci la o metafisică creatoare, căci lucrul în sine
nu mai ră mî ne o limita ţie prudentă a cugetării, ci un
obiectiv de care mintea se poate apropia ca să l în - -
ţeleagă prin forţa înnăscută a conştiinţ ei creatoare şi
proiectare in cosmos a esen ţei ei ultime." (p. 13 14)
31) Critice, II, p. 223,
..
32) Ce e drept, In Einiges. , î ntoarcerea filozofiei
—
la via ţă mai are şi un aspect social : e vorba de
-
transformarea ei dintr o goală specula ţie într un mij
loc de a acţiona asupra realităţii, aproape în sensul
- -
î n care Marx definise problema filozofiei, nu ca o
problemă de cunoaştere dar ca una de acţiune. Maio -
rescu explică dezvoltarea filozofiei în epocile de decă
dere istorică tocmai ca pe o necesitate pe care o resimt
-
oamenii de a reflecta la decă derea institu ţiilor lor şi
de a produce altele.
33) Critice, II, p. 225 .
. . .
34) î nsemnări zilnice, II , p 317 Cf idem. , p. 317
—
— —.
.
330
. .
35) Critice II, p 228 229.
36) Idem, p. 233 234
37) Idem , p. 232.
-
38) De aceste lucruri s a ocupat şi G Ivănescu.
-
î ntr un studiu despre Formarea terminologiei filozo -
302
 .
fice rom âne şti (paragr 7) apărut în culegerea Contri
buţii la Istoria limbii rom âne literare î n secolul oi
-
- . .
XIX lea, E A., 1956, în mod curios, G Ivă nescu nu ia
î n considerare decît aspectul fonetic şi ( mai rar ) morfo
logic al exprimă rii, trăgâ nd de aici concluzia că rolul
-
iui Maiorescu în crearea sau fixarea unei terminologii
filozofice este redus. Dar oare putem restrânge termi -
nologia sau stilul filozofic la at ât ? î n multe cazuri,
particularităţile fonetice ţin de ortografia oficială şi
nu se pot imputa autorului. Terminologia, cum o nu-
meşte G, I* ar trebui să cuprindă deopotrivă lexicul,
sintaxa şi chiar stilul individual. Există, în ciuda fone
tismelor de epocă, o limbă a filozofiei lui Maiorescu
-
.
alta decît limba lui Eliade sau I Zalom î t. Şi ea s-a
î nvechit prea pu ţin, î n deosebire de limba lui Eliade.

—
39) Oratorul : Titu Maiorescu, Convorbiri literare,
.
nr. 2, 1910, p XCV XCVI şi XCVÎ II
.
40) I. Petrovici, op. cit , p. 50
.

342.
,
41) Opere Ed. Funda ţiilor regale, 1937, p. 341 —
42) Discursuri parlamentare, IV, Socec, 1904,
p, 474 şi urm. ( discursul 109).

ISTORIA CONTIMPORAN Ă

1) Prefaţă la Discursuri parlamentare , IV, Socec

1904, p. 1.
.
2) Idem , p. 3 Care sint aceste eşecuri se poate
vedea, pe larg, în monografia lui E. Lovineseu, unde
se men ţionează, la sfîrşitul volumului al doilea, toate
funcţiile politice deţinute de Maiorescu.
3) E. Lovineseu a susţinut mai cu seamă acest
.
lucru ( op citII, p. 229, notă). Titlul propus de el
ca mai potrivit este deprimant : Contribuţii la istoria
politică contemporană a Rom âniei !
4) Istoria literaturii italiene, EI.U., 1965, p 551. .
5) Istoria contimporană a Rom âniei, Socec, 1925,
p. 17.

333
 .
6) Merit ă a fi amintit ă pă rerea lui N lorga despre
proiectele lui Kogălniceanu ( Istoria literaturii rom ă
-
neşti î n veacul al XIX lea, Minerva, 1908, p. 19 20 .
„Istoria rom ânilor era plă nuită (de către Kogăîni
ceanu) aşa cum pî nă atunci nu îndrăznise nimeni
— -
>
-
dintre ai noştri. Trebuia să dele laolaltă istoria Prin -
cipatului muntean şi a Principatului Moldovei, ocu -
-
—
pindu se, î n acelaşi timp, şi de vicisitudinile Mace
donenilor, ale „românilor de peste Dun ă re"
-
aşa cum
dorise, încă de la sflrşitul veacului al XVIÎ lea, Stolni
cul Constantin Cantacuzino. Avea că rţi trimese de
-
-
acasă : Albina, Biblioteca rom ânească, Petru Maior,
-
Radu Greceanu chiar, c ă pă tat, intr un manuscript,
nelntreg, cine ş tie pe ce cale, Miron şi Nicolae Costin,
Grigore Pleşoianu etc. (...) Astfel îşi î njghebase el,
cu o repeziciune de mirare, cea mai mare parte din
opera de avlnt şi î ndră zneală, prin care voia să ne
apere de toate î nvinuirile ce le aduc, cu despreţ,
stră inii."
7) Istoria literaturiip. 365.
8) Istoria contimporană a Rom âniei, p. 5 6. —
9) Lucruri exacte, mai ales î n ce priveşte portre -
tistica maiorescian ă î n /storia..., se pot afla la Ovidiu
.
Cotruş, Familia, an 3, n. 11 ( 27), noiembrie 1967. î n*

— -
general, de consultat toată seria de articole ale acelu
iaşi din Familia , nr. 2 10 ( Titu Maiorescu şi cultura
rom ână ) .
10) Istoria contimporană , p. 419.
11) Idem , p. 427.
.
12 ) Idem , p. 227
——
13) Idem , p. 366 368.

—
14) Idem , p. 393 395.
—
15) Istoria contimporană , p. 125 127, 133 135,
—
14 U 142, 143, 145, 149 151.
—
— —
16) „Opinia publică
semnări, I. p. 193.
remarca Maiorescu în î n
se poate ocupa î n mod eficient
numai cu o singură chestiune la fiecare dată Căci
«modul care are eficien ţă» e un fel de epidemie
'
.
-
morală. De obicei oamenii sint indiferen ţ i la chestiuni
de stat. Că să se intereseze [de ele], nu e de ajuns
activitatea intelectuală : trebuie să fie prinşi sent! -
304
 -
mental, trebuie să intre în joc pasiunea. într aceasta,
opinia publică se aseamă nă cu sufletul femeilor."
17) Vocea na ţională, nr 1, marţi , 5 aprilie 1866,
.
Ziarul apare la Iaşi : 8 numere, pî nă miercuri, 11 mai,
de două ori pe sâptă mî n ă. Redactor responsabil era
N. Culianu. E. Lovinescu (Titu Maiorescu, I, p. 149
-
şi urm.) n ar fi cunoscut decî t numărul 5, singurul
existent în acel moment in bibliotecile publice. Astăzi
se găsesc la B.A.R. (sub cota P. III. 20. 695) toate nu-
merele, cu excepţia numerelor 4 şi 7 ; se găseşte deci
şi numă rul î n care a apă rut reportajul lui Maiorescu,
-
semnat XY şi pe care E. Lovinescu l a citat, parţial»
după Trompeta Carpaţilor < 27 aprilie), unde fusese
—
reprodus. Şi Rom ânul (11 12 aprilie) reproduce re
portajul.
-
18) Istoria contemporană > p. 237 238.
—
—
19) Discursuri parlamentare, III, Socec, 1899,
p. 458 463.

A
PAR LUI -MEME

.
1) Cf capitolul nostru despre prima parte (1855
1859) a î nsemnărilor zilnice. —
—
2) î nsemnări zilnice, î , p. 87.
3) Idem , p. 119 120.
4) Nota de la p. 126 ( î nsemnă ri, I ).
5) Idem , p. 126.
6) N. lorga, apud E. Lovinescu, Titu Maiorescu şi
posteritatea lui critică, „Casa şcoalelor", 1943, p. 131.
7) Citatul la AL Dima : Afinit ăţ i elective : Titu
Maiorescu şi Goethe, In R.F.R., 1. sept. 1940.
8) î nsemnări, III, p , 38 .
9) Idem, II, p. 304.
10) Idem, I, p. 342.
11) A se vedea, de exemplu, însemnările din apri
lie 1884, idem , II , p. 239 şi urm.
-
—
—
12) Idem , I, p. 164 165.
13) Emanoil Bucuţa, op , citp. 327 328.

305
 —
14) Idem, p. 328 329.
15) G. Călinescu, Poezia „realelor", î n Principii de
estetică , col. Minerva, 1968, p. 216 : „ Al doilea oaracter
ţă ră nesc al lui Maiorescu este primatul instinctului de
-
conservaţie economică individuală. (...) El şi a pus în
minte î ncă de ia î nceput de a duce o existen ţă largă,
- -
de aristocrat (şi Intr asta nu i putem găsi omeneşte
vreo vină), şi toată energia lui este î ndreptată î n acest
scop. Observî nd că î n acele timpuri de mare proprie
tate agrară avocatura şi politica erau singurele pro
--
fesii rentabile, îşi d ă Ia Paris licen ţa în drept. In
ţară î ncepe prin a fi supleant şi procuror de tribunal,
apoi avocat. Noi azi dă m o mare aten ţie profesora-
tului din tinereţe al iui Maiorescu şi ne scandaliză m
de î ntreruperea forţată a carierei sale. Fiu de profesor
şi ardelean, Maiorescu avea desigur respect pentru
cariera didactică, nu însă fanatismul pe care î l bă nuim.
Bolintineanu, ministru, fu scandalizat că rectorul Uni -
versităţii din Iaşi cerea mă rirea salariilor. Maiorescu
face la Iaşi un cumul de profesii şi dă, cum ştim, ca
rector, «anonciu de avocatură**, ceea ce înseamnă că nu
-
se întorsese din Germania cu inten ţia de a şi găsi un
rost oricî t de modest spre a putea să se dedice medi
.
ta ţiilor Maiorescu nu era nici Descartes, nici Spinoza,
-
nici Kant, nevoia imperioasă de a soluţiona proble
mele universului este secundară ia el. Formula lui
-
Maiorescu este cea comun ă, primum vivere, deinde
phiiosopharL"
16) î nsemnă ri , I, p. 206.

———
17) Idem , î, p. 164 165.
18) Idem, I, p. 97 98.
19) Idem, I, p, 208 209.
20) E vorba de Bestimmung des b e g r i f f s der
Freundschaft , cea dint îi „î ncercare scientifică " din ca
ietul manuscris de la B.C.S. (cf. nota 1 capitolul in-
-
troductiv). Ca o concluzie, Maiorescu defineşte priete -
nia în aceast ă formulă final ă, pe care o şi subliniază :
„Freundschaft ist ein verhăltnis, gegrundet auf best -
mdglichen (d. i. auf mQglichst allseitige vervollkom -
mnung gerichteten ) verkehr, auf gegenseitige zuner
gung und achtung".
-
306
 21) î nsemnări, I î, p. 317 şi urm.
22) Instructiv, î n acest sens, cap, XII din primul
volum al monografiei lui Lovinescu. O broşură : Pro
cesul Maiorescu cu actele autentice au publicat Ia
-
.
Iaşi in 1865 P Carp, N. Mandrea, Gh. Mârzescu,
I. Negruzzi şi Vasile Pogor. Tocmai în 1937, Mih. Po -
—
pescu a reluat discuţia î ntr~o suită de articole din
Adev ărul literar şi artistic (numerele 879 881, 883,
—
885 889 etc.)
.
23) î nsemnări, I, p. 91 E vorba de romanul Afi -
nităţile elective ; lucru nostim, Goethe pune reflecţia
î n gura unei femei !
24) Cf. î n primul rînd N. Petraşcu, Biografia mea,
. .
loc cit
25 ) î nsemnă ri, II, p. 370.
26) Idem , I, p. 290.
27) Idem , I, p. 291 292.
28) Idem , I, p. 334.
.
—
29) î n E Lovinescu şi Titu Maiorescu, din volu -
.
mul omagial E Lovinescu de la Vremea, 1942, Perpes
sicius se opreşte la o scrisoare din 1/13 iulie 1878
--
publicată de Torou ţiu î n volumul al VWea al Stu
diilor şi documentelor literare, p. 27, şi care atrăsese
-
-
şi luarea aminte a Iui E. Lovinescu. Iată textul ce ni
s a păstrat din incriminata epistolă :
„Epistola de faţă fusese scrisă, pusă în plic şi
- -
francată, apoi totuşi nu ţi am expediat o. Deodată mi
s-a pă rut că prea dau ghes la tine şi te necă jesc,
- -
ceea ce tocmai n aş dori. Mai t îrziu ţi am telegrafiat
numai, iar răspunsul t ă u a fost ca şi un uşor avertis -
ment : lasă~omă î n pace ! Acum o iau iar de Ia î nceput !
Cum să te las î n pace, cî nd vreau să fii a mea şi
-
trebuie să fii ? Nu mi imaginez cum î mi poţi rezista !
îţ i mărturisesc doar că nu mai pot tră i f ă ră tine .
Vreau inimii tale să-i fac culcuş cald în sufletul meu,
unde s-o laşi cî tva timp sâ stă ruie î n pasivitate,
î nainte de a lua o hotă rî re definitivă. Mite, care te
adoră, vrea deocamdată să meargă la tine, apoi îm -
preun ă să pleca ţi la Borsec sau aiurea. Voi veni şi eu
la voi prin 20 iulie pentru c îteva zile. Te rog răspun
de-mi telegrafic imediat ce primeşti scrisoarea aceasta.
-
307
Nu mă las de tine. Nu fii (sic) recalcitrantă, ci amabilă
cum ai fost totdeauna cu mine. Titu."
.
E Lovinescu a presupus că adresanta necunos
cută (lipsind prima parte a scrisorii ) este Ana Rosetti.
-
„Acestor ipoteze, zice Perpessicius, le voi alătura o
alta, căci despre o certitudine nu poate fi încă vorba.
E drept că argumentele şi mai ales impresia, ce pre -
ţ uieşte uneori mai mult decî t un car de argumente,
mă î ndeamn ă să cred că destinatara acestei epistole
-
este tot Emilia Maiorescu Humpel" (p. 152). In spri-
jinul afirmaţ iei, Perpessicius convoacă mai multe ele -
mente, toate foarte probabile, î ntre care o notă din
î nsemnări de la 1 iulie : „Scris Clarei ală turata scri
soare, scris şi Emiliei şi Liviei" şi o altă epistolă, cu
-
puţine zile anterioară, adresată de data asta neîndoiel
nic Emiliei, î n care tonul şi, uneori , formulă rile slnt
-
uimitor de asemă n ă toare : „Dragă Emilie, cît farmec
cuprinde vorba : Tu as ma seule pensăe. Si c’est
comme cela, aiors, je t’ai il faut que saches une
chose : je ne te lâche plus. C î nd pleacă soţul tă u ?
-
Telegrafiază mi, te rog, imediat. De va fi dus miercuri
-
( ^8 iulie) şi de mi vei fi anun ţat, eu voi pomi de
aici miercuri seara, şi joi î n ziua de Sî n Petru ora 1
şi jum. voi fi la tine. Trebuie să te găsesc gata de
drum şi cu un capitol din viaţă î ncheiat ; In aceeaşi zi,
pe la 3 şi jum., plecă m la gară , şi apoi la Bucureşti,
unde vom sosi vineri diminea ţă. Profesia de avocat
reclam ă vineri prezen ţa mea aici. Se poate astfel ?
- -
Şi ţi convine r Telegrafiază mi un cuvî nt şi : nu mi -
-
distruge temelia noii mele vieţ i , vină ! Ascultă mă î
Fratele tă u care te iubeşte, Titu."
Perpessicius conchide :
„Că cele două texte se completează şi că timbrul
lor e unul şi acelaşi, iată ce mi se pare neîndoios.
Maiorescu nu este numai fratele atent şi iubitor, care
peste necazurile sale se încarcă şi cu ale surorii, dar
el mai este şi un epistolier de infinite resurse senti -
mentale, un \ irtuoz al nuan ţelor şi al persuasiunii,
asa cum îi cunoaştem îndeosebi din magistrala epistolă
"o * re Eminescu revenit din visul alienă rii sau chiar
—
din scrisoarea enigmatică de mai sus" ( p. 155 6).

308
 Lovinescu reia chestiunea in T. Maiorescu şi poste -
—
ritatea lui criticăt p, 357 363, unde, f ă ră â contesta
că ipoteza lui Perpessicius se ţine in picioare întrucît
priveşte pe adevă rata destinatară a scrisorii de la
1 iulie 1878, respinge concluzia acestuia, pentru „vălul
de suspiciune ce lasă peste fizionomia morală a lui
T. Maiorescu*, Criticul citează o nouă scrisoare din
11/ 23 februarie 1897, tipărită între timp de George
.
Juvara ( O scrisoare a lui T Maiorescu, Iaşi, 1942),
in care Maiorescu se referă la Împrejură rile din 1878,
-
clarificîndu le. „...G î ndul la greutăţile tale
aici Maiorescu
— —
aruncă singurul, dar marele văl
spune

negru peste viaţa noastră. Cum aş vrea să rup vă lul

acesta I Nu mă mai glndesc la ruperea definitivă, cum
îmi pă ruse un moment posibilă, acum vreo 15 ani,
cînd voiam să te fur de la Iaşi şi cum nu o mai poate
face acum decît incalculabila soartă, dar m ă gîndesc
la ruperi parţiale şi intermitente, la î ntărirea unei
pă rţi aşa de slabe î n tine : a curajului de a voi să ţi-
..
procuri o plăcere, o distracţie" . E. Lovinescu adaugă :
„Perpessicius avea dreptate ; nefericită î n căsnicie cu
bă rbatul său, pianistul Humpel, profitînd de o absen ţă
a lui, T. Maiorescu se hotă r ăşte să o «fure» şi să o
aducă la el la Bucureşti ; pentru a o convinge între-
buin ţează termeni exaltaţi , neobişnuiţi ast ă zi. Rezervat
şi glacial în manifestă rile lui publice, el ni se arată
şi în această împrejurare după cum ni se arătase
î n î nsemnări în afecţiunile lui frenetice fa ţă de unii
camarazi de 1a Theresianum , ce, din fericire, n au -
căzut sub scalpelul psihanalizei, cu o exploziune de
sentimente afectuoase, î n a că ror lavă s-ar părea
că licăreşte o scî nteie erotică."
30) î nsemnări, I, p. 103. cf. ş i nota lui Pogoneanu.

—
Scrisoarea o publică George Juvara î n Coresponden ţa
dintre Titu Maiorescu şi Emilia Humpel (1872 1900),
Instit. de arte grafice „Presa bun ă", Iaşi, [1946].
Dar de unde ştia scrisoarea Pogoneanu In 1937 ?
31) AL Dima, art. cit., p. 593.
32) „ Despă rţirea" durează mai bine de 11 ani , din
1875, cînd apar primele indicii ale neîn ţelegerii ( î nsem
snârile din octombrie), cu un moment critic în 1878
-
309
(se pune problema divorţ ului ), şi plnă la 1 iunie 1887,.
cî nd se pronun ţă oficial sentin ţa.
33) Buletinul „Mihai Eminescu" , Lămuriri pentru
opera şi viaţ a lui , an. XII, 1941, n, 19, p 23 25.
Reprodusă, ca puţin cunoscută, î n Cronica, 10(57) din
. —
1967, la un loc cu alte două scrisori din acelaşi Buletin.
#

34) Cf . şi î nsemnări , I, p 295 : 6/18 VI şi p. 296 :

*

21 iulie.
. .
35) Torouţ iu, op cit , VI, scrisoarea din 5/17 III
1893 .
-
36) La I. A. Rădulescu Pogoneanu, notă p. XXV
( î nsemnă ri , I ).
. .
37) Poezia „realelor" , loc cit , p. 214. Mai departe
se vorbeşte de tendin ţ a lui Maiorescu spre divortium ,
în sens filozofic, şi spre sinucidere, ca o form ă de
divortium , fiindcă Maiorescu (la fel Odobescu, Anghel)
socoteşte că „bă rbatul sufficit" „...Maiorescu , Odo . -
-
bescu, Anghel n au fost atraşi declt de farmecul fe
nomenal al femeii. (...) Ei aparţin unui grup de oameni
-
f ă ră imaginaţie metafizică, lulnd drept realitate curata
empirie" (p. 224)* Cf . şi capitolul din Aforismele lui
Schopenhauer ( trad. T. Maiorescu, ed. III, 1891, p. 129“
urm.) despre onoarea sexuală .
38) î nsemnări, I, p. 91.
. . .
39) Al. Dima, art cit , p 596 597.
40) î nsemnări, I, p. 299 şi urm.
—
41) î nsemnări, III, p. 185.
42) Oameni cari au fost , II, 1935, p. 278.
43) î n Integralismul , Ed. Instit. de literatură, 1929,.
—
p. 27 28, M. Dragomirescu imaginează acest dialogr
după toate probabilităţile î ntemeiat pe informaţii reale,
în care Caragiale se referă la „ marea greşeală" de a
fi scris Două note :
„Caragiale .
—
Marea greşeală a unei vieţi .
Duiliu Zamfirescu .
Neiertabilă.
Caragiale . Nu ştiu dacă a fost neiertabilă , dar
-
neiertat ă a fost. Cî nd s a pus la cale Omagiul pentru
să rbă torirea a 60 de ani a dumitaie ştii bine că am
-
vrut să ţi cer iertare şi să ne î mpă că m. Şi am trimis, -
prin autorul Omagiului , un tablou, pe care 1 cumpă - -
310
•rasem din biblioteca lui Zizin şi la care ştiam că fii
mult. Am f ăcut primul pas spre d 4a ; dar nu mi l ai
-
primit. Greşala n a fost iertată.
-
Titu Maiorescu. Dacă ai fi vrut cu adevă rat
.
— —
•să ne împăcă m , nu puneai condi ţ ii

. E adevă rat altă greşalâ ! Voiam

-
Caragiale
*ă colaborez la acel Omagiu numai î n cazul dnd ne am
fi î mpăcat, eu care îţi datoream atîta î Dar eu cred că,
chiar dacă aş fi colaborat f ă ră condiţii, tot nu m ai
fi iertat î"
-
Lipsa de pă trundere psihologică a lui Mihail Dra
gomirescu nu poate împiedica pe cercetătorul vieţii
-
lui Caragiale sau Maiorescu să intuiască adevă rul şti-
rilor din pretinsul dialog. In Viaţa lui Caragiale, ed.
1968, Ş. Cioculescu deţine tot de la Mihail Dragomi-
rescu (oral î o informa ţ ie, ceva mai sumară, asupra
)
relaţ iilor dintre Caragiale şi Maiorescu (p. 81) Sensul .
ei este î nsă acelaşi.

.
.
44) Emanoil Bucuţa, op. cit , p. 293 304.
- —
45) Apud. I A. Rădulescu Pogoneanu, introducere
la voi. l î, p. V. Ca o curiozitate, să remarcăm că
S. Mehedin ţi ( Din viaţa lui Maiorescu, ed. Bucovina,
3941, p. 18) citează o mă rturisire a lui T. M. din care
rezultă... altă scară de „interese" : „La mine, întîi de
toate a fost literatura : poezie, novelă, roman, dramă
$ cX ; al doilea, profesoratul ; al treilea, am fost
scriitor (ară ta spre Critice ) ; şi numai î n al patrulea
-
rînd politica..." Ce i drept, această scară datează din
1903, c înd Maiorescu avea 63 de ani î

—
46) N. Petraşcu descrie astfel In Biografia mea»
loc. cit , p. CXXXII CXXXIII, primele lui vizite în
casa lui Maiorescu :
„ îşi poate cineva î nchipui lesne ce mare bucurie
am avut Ia ideea că voi putea intra în casa lui Maio
rescu. Urmînd pe Vlahu ţă, pă trunsei în camera de
-
lectură a caselor din strada Mercur nr. 1, cu o sfială
cumpănită de fericirea mea. Erau acolo vreo şapte opt
persoane. Doamna Clara Maiorescu, pu ţin cam amplă
-
la corp, „grande dame", şi domnişoara Livia Maiorescu,
sclipitoare de inteligenţă f ăceau onorurile primirei.

311
 .
(.. ) Avui insă o mică dezamăgire cî nd după cî tevEb
minute, privii în jurul meu şi vă zui nişte mobile ba-
nale, felul cum erau aşezate, pereţ ii goi, tocmai sus
lî ngâ plafon cîteva busturi comerciale, în ipsos, de
filozofi germani Hegel, Fichte, Kant, Schopenhauer,
f ără nici o fineţe artistică, Intr-un singur colţ Marea
Moart ă în peniţă, de cineva necunoscut, lucrare f ă ră <
nimic deosebit.
A doua seară, să rbă toare în onoarea poetului de
la Minceşti. In sala luminată frumos erau prezenţi :
Carp, aruncînd să geţ i spirituale î n dreapta şi în st î nga,
-
Teodor Rosetti, cu gravi ta tea i de magistrat In exerci-
-
ţiul funcţiunii, îacob Negruzzi, plimbîndu se nervos >

de la un colţ al camerei la altul, Hasdeu, cu surîsul*

lui sarcastic, Odobescu, cu înf ăţişarea lui de Apolon
Imbătrinit. Printre ei mai tineri : Carageale, cu ze -
flemeaua în privire, ca ţinută î n lan ţ uri să nu izbuc
nească, Teodor Şerbă nescu, un catolic î n biserica*
-
-
poeziei, Kibici Rîvneanu, umbră f ă ră glas, şi alţii.
Fe la orele 9 trecute ap ă ru Alecsandri î nsoţit de
.
Ollă nescu Toată adunarea se sculă în picioare ; intra
cu adevă rat primul poet al ţă rii, şi pe feţele tuturor
se ară ta o impresie de admirare şi de mâ ndrie. D na -
-
Maiorescu li ieşi înainte ; d ra Livia îi prinse la bu-
tonieră un buchet de violete de Parma. Maiorescu îi
prezentă pe cei necunoscu ţi, şi Alecsandri se aşeză *

lingă masa din mijloc, rugind să se continue lectura

î nceput ă, o piesă de teatru. 44
î n legătură cu reî ntocmirea „Junimii" la Bucureşti,
-
cî nd aproape toţ i fondatorii erau stabiliţi acolo, ne au
ră mas cî teva rlnduri ale lui Jacob Negruzzi ( î ncheiere,
in Amintiri din „Junimea” ), care î nf ăţişează greută -
ţile noului început. „Junimea 44 nu mai era cea de odi -
nioară. In salonul lui Maiorescu se adun ă o lume
prea eteroclit ă spre a se mai realiza unitatea din
primii ei ani :
„O mare piedică mai era î n sf î rşit şi urmă toarea :
Maiorescu, Rosetti, Carp erau foşti şi viitori miniştri.
-
Cei care s ar fi adunat la d î nşii s-ar fi găsit în casa
unor membri î nsemnaţi sau a guvernului sau a opo-

312
zi ţiei. (...) Pe lingă aceasta Maiorescu şi cu mine eram
-
profesorii multora din tinerii ce s ar fi putut atrage
în societate, aşa incit ne despă rţea foarte mult pe
unii de alţii şi poziţiunea pe lingă deosebirea de
vîrstă. (...) Afară de aceasta, Maiorescu, înţeleglnd tot
mai pu ţin, cu cît î naintează în vî rstă, o petrecere de
orice soi f ă ră prezen ţa femeilor, f ăcea tot felul de
încercă ri de adună ri literare, la care asistau şi doamne
tinere, frumoase şi inteligente, dar aceste î ntruniri
nu erau de nici un folos pentru literatură" (p. 296
297),
Oarecum de altă pă rere este Lovinescu î n capi
—-
tolul ce consacră „Junimii* bucureştene î n monografia
. -
sa (voi II, cap. IX), întemeindu se pe alte criterii de -
cît acelea sentimentale ale lui lacob Negruzzi.
. . .
47) Op cit , p 148. Cf , In general cap IX . .
48) î nsemnări , III, p. 56.
49) Loc. cit , p. 221.
.
50) Exemple, la î ntâ mplare, î n î nsemnă ri , III, p
225, 328, 342, 355 ş.a.m.d. Oricine va conveni că nu
sî nt accidente orele de culcare şi de sculare ale lui
Maiorescu, ci o „regul ă" a vieţii lui la maturitate .
. —
51) Em. Bucu ţ a, op. cit , p. 309 310.
. .
——
52) Torou ţiu, op cit , IV, p. 169.
53) Idem , p. 170 171.
54) Idem , p. 186 188. Scrisoarea nu poart ă indi -
ca ţ ia de dată.
. .
55) E. Bucuţa, op cit , p. 316.

—
56) loan Petrovici, Aforismele lui Maiorescu î n
Titu Maiorescu (1840 1917), Ed. „Casa şcoalelor", 1931 ;
IJviu Rusu, Studiu introductiv la Aforismele lui
Schopenhauer (î n trad. T. Maiorescu ), E.L.U., 1968,
.
57) Cf . bibliografia lui E. Lovinescu. op. cit , II.
La p. 457 este o greşeală : nu se indică prezenţa Afo
rismelor î n volumul al doilea al ediţiei de la Socec,
-
1892, în Convorbiri, primele aforisme apar în 1868,
ultimele, postum, î n 1919. Numă rul exact este 43. î n

313
 -
ediţia de Critice, 1967, slnt 44, dar dintr o greşeală :
aforismul 23 este rupt în dou ă ( p. 496, sus).
58) Cronica din 17 şi 24 iunie 1967. Sî nt 22 de
aforisme „apoenfe" .
59) î nsemnări, I, p. 97. Schopenhauer se justifica
la fel î n Introducerea sa la Aforisme asupra î nţ elep-
ciunii î n viaţă. (trad. Maiorescu), ed. I îî, Socec 1891,
—
p. 5 6 : „De întrebuinţat n-am î ntrebuin ţat pe aceşti
premergători , căci a lua de la alţii nu e obiceiul meu,
cu atî t mai pu ţ in cu cit atunci se pierde unitatea
care este sufletul acestor scrieri*.
...
60) Istoria literaturii , ed. 1941, p. 365.
61) Critice, II, p. 496. Vom cita mereu de aici,

—
f ă ră a mai indica locul şi pagina (e vorba mereu de
şase pagini : 493 498) .
62) Din cele 43 de aforisme definitive, 30 intră î n
această categorie ; restul sfnt reflecţii asupra artei şi

——
a talentului . Aforismele apocrife ale lui George Ju~
vara s î nt lucru explicabil fiind scoase din articolele
critice mai ales reflecţii asupra artei.
63) î nsemnă ri, I, p. 105.
64) Idem, I, p. 94.
.
65) Op cit., p. 235 urm.
.
66) Ultima oară la Liviu Rusu, op. cit
. — ..
—
67) Op cit ., p. 3 5. Iată pasajul din Le monde .
(trad. Zizin Cantacuzino, voi. II, p. 961 962), la care
se referă Schopenhauer î n Introducere :
„II n’ y a qu’une seule erreur innăe, c’est celle
de croire que nous sommes placăs ici bas pour §tre
heureux. Elle est innăe parce qu’elle s’identifie avec
notre existence măme (...) car nous ne sommes que
-
vouloir vivre, et ce qu’on entend par la notion
de bonheur c’est prăcisă ment la satisfaction succe -
sive de la volontă.
Tant que nous persă vă rons dans cette erreur, et
surtout si des dogmes optimistes viennent encore nous
y confirmer, le monde nous apparaî t rempli de con-
tradictions. Car â chaque pas, dans Ies grandes comme
dans Ies petites choses, nous devons experimenter
que le monde et la vie ne sont pas faits pour permet
tre une existence heurese etc..." ( La Voie du Salut )
-.
314
 Despre Aforismele lui Schopenhauer şi problema
fericirii sînt unele lucruri de reţinut în Gr. Tăuşan,
. . -
op cit ( itAforismele n ar fi un « breviar de rugăciune
a pesimismului », cum ne aşteptam, ci « un codex al
vieţii practice ca un ghid al relativei fericiri » scris
nu de un moralist întunecat ci de un «consilier di-
bace»", p, 27).
-
68) Op. cit., p. VI VII.
69) Cineva s-ar cuveni să evoce personalitatea lui
Maiorescu sub raportul „ multilateralităţii". Încă din
anii de şcoală (dar şi mai tîrziu ) desena, f ăcea mu -
zică, alterna studiul abstract cu excursiile, era bun
latinist şi lingvist, pasionat de filozofie, psihologie,
estetică şi, fireşte, de literatură. Date în Soveja, op.
cit , p. 30 urm. In Rom ânia literară, 1969, Ion Stoica
a publicat desene ale adolescentului. Maiorescu n ă zuia
să fie un om „complet", î n î nţelesul lui Goethe.
Pentru ideea sintezei, la Maiorescu, a celor trei
-.
—
principii schopenhauriene, cf . Pompiliu Constan ţi
nescu, Scrieri, 3, E. L., 1969, p. 491 492 şi ( mai ales) 500
.
70) Op. cit , p. 230.
71) Idem , p. 98.
. .
72) Cf . Torou ţiu, op. cit ,V
. .
73 ) Op cit , p. 271.
74) Am insistat asupra deosebirilor, fiindcă ase -
măn ă rile ne~au fost mai des semnalate. Ele s î nt im -
portante. 1). Uneori, aforismul maiorescian transcrie di
rect pe Schopenhauer : „ î ntre un diamant şi o gră-
-
-
madă de pietrişuri i ar fi alegerea grea ? Aşa Intre
aprobarea unui om cuminte şi aplauzele zgomotoase
ale mul ţ imii " Schopenhauer se ocupase pe larg de
valoarea succesului, a gloriei, a vanităţii, şi ajunsese
—
la o concluzie identică (cap. IV, p. 96 218). 2). „ Tinere
ţea este totdeauna o enigmă, v î rsta matură este dezle
-
-
garea enigmei", scrie Maiorescu. Schopenhauer exami -
nase şi el î n cap. VI „deosebirea v î rstelor". 3). î n fine :
„Toate hotărxrile importante trebuie să le iai singur,
din adlncul individualit ăţii tale, f ă ră influen ţa altora",
zice Maiorescu . Este o idee esen ţ ială şi la Schopen
hauer. Şi aşa mai departe.
-
315
 CRITICE

1) Op. dt .t II, cap. XVI.

...
2) Istoria literaturii. cap. TItu Maiorescu.
3) Clasicii noştri, „Casa şcoalelor", 1943 (ed . Î I,
Lyceum, 1969). Calea lui Vladimir Streinu va fi ur -
mat ă, pe fa ţă, de Ovidiu Cotruş, art cit , Familia.
.
„Ca atare, critica literară maioresciană trebuie jude -
cată din două puncte de vedere. O dată ca o parte
constitutivă a criticii generale a societăţii româ neşti,
deci în strict ă conexiune cu critica sa filologică, isto -
rică , politică, socială etc., şi a doua oară ca critică
literară propriu ~ zisă“. Ov. Cotruş urmează pe
VI. Streinu şi î n afirma ţia că estetica lui Maiorescu este
o propedeutică la critica literară. „Era necesar să se
ştie ce este poezia nu pentru a recunoaş te operele
adev ă rate, acestea convingî nd prin simpla lor exis -
ten ţă, ci pentru a determina ce nu este poeziaRestul
observa ţiilor lui Ov. Cotruş s î nt î ndră zneţ e, specul î nd
foarte bine această premiză neconformistă. Maiorescu
ar fi distins de exemplu, între judecata de valoare şi
-
aceea de existen ţă : „El n a formulat explicit această
distincţie, dar ea poate fi urmă rită î n toate dezvolt ă-
rile sale critice*. Sî nt şi pă reri de amă nunt foarte
personale : analiza implicită a poeziei lui Goga , de
pildă, este atî t de concludent ă, î ncî t nici E. Lovinescu ,
nici G . Căî inescu (...) nu au f ă cut altceva dec î t să le
dezvolte. Benomina ţiunea de poezie pură (...) nu este
decî t dezvoltarea î n terminologie modern ă a tezei ma -
ioresciene." Studiul ar trebui str î ns î n volum pentru
a putea fi mai uşor consultat.

-
LXX , ianuarie mai, 1937.
—
4 ) Convorbiri literare, numă r jubiliar 186? 1937,

5) Despre prozatorii „omişi* a vorbit Pompiliu

Constantinescu ( Scrierit 3, p. 543 şi urm.). Aceştia ar
fi Ion Ghica ( prima „scrisoare" că tre V. A. apă ruse
î n Co7ivorbirile din 1880), Alecu Russo, N. Bă lcescu
( Istoria ), C. Negruzzi , Alecsandri î nsuşi ( remarcat
exclusiv ca poet ), Duiliu Zamfirescu (romancier ). Sin
gura justificare plauzibilă, î n cazul Russo, Bălcescu
-
-
etc. este că Maiorescu n a f ăcut o „antologie" de proză

316
 a şa cum a f ă cut una de poezie, şi nici n-a scris o

-.
Cercetare critică asupra prozei ; majoritatea autorilor
cita ţ i nu ţin nici de „direcţia nouă Aşa în ţelegem
-
de ce nu s a referit la proza lui Alecsandri. Despre
C. Negruzzi a scris un necrolog in 1868 ( necunoscut
Iui Pompiliu Constantinescu , ca, de altfel, şi lui E. Lo -
.
vinescu ) Ion Ghica i se va fi pă rut un diletant. Mai
greu de explicat este „ignorarea" ( publică , nu şi In
coresponden ţă ) a romanelor lui Duiliu Zamfirescu.
6) Raport despre î ncercări critice de H. Sanielevici
—
î n A.A.R., seria II, tom XXVL, 1903 1904, p. 445,

—
7) Critice, II , p. 448,
,
8) Idem p. 382 383.
9) î nsemnări zilnice , Caiet 28, B.A.R.
10) Biblioteca Facult ăţ ii de limba şi literatura ro -
mân ă , Bucureşti, sub cota A 4054. El a fost semnalat
de îon Stoica In Revista de istorie şi teorie literară
nr. 4/1968 (cota e acolo greş it ă), care a şi publicat
cîteva extrase din marginalii. Raportul academic, î n
—
Critice , II , p. 475 477.
11) Pentru rela ţ iile dintre profesor şi studentul
—
să u, cf. î nsemnă ri zilnice din anii 1893 1894 .
12) Biblioteca Facult ăţ ii de limba şi literatura ro -
m â n ă , Bucureşti , sub cota 16 A 471. î n Schi ţa bio
bibliografică din volumul apă rut la Vremea In 1942,
-
E. Lovinescu mă rturiseşte despre sine : „ î n literatură,
scoase tot î n 1906 , o dramă ibsenian ă , De peste prag ,
- -
pe care Maiorescu i -a citit o (f ă r ă să i o fi spus vre-
odat ă ), adnot î nd-o mai pu ţin sever decî t o merita ;
adnota ţ iile au fost publicate t îrziu de tot de d . G. Geor-
giade î n Ţ ara de jos, iunie 1925“ ( p. 29) . Nu am con-
fruntat adnota ţiile de pe exemplarul din Bibi. Fac.
cu acelea ale lui G. Georgiade. E, probabil, vorba de
acelaşi lucru.
. .
13) Em. Bucu ţa, op. cit , p 339 şi urm. Cf. pre -
zentul capitol paragraful 5.

15) Iată , pe scurt, elementele controversei. Edi

—
14 ) Cf . I. E. Torou ţ iu, op. citIII, p. 177 181.
-
ţ iile Eminescu preferă c î nd soluţ ia Almanahului Socie -
t ăţii Academice Literare „Rom ânia junău ( Viena , apri -
lie 1883), c î nd soluţ ia lui Maiorescu, din prima edi ţie

317
 de la sf î rşitul anului 1883. De exemplu, Scurtu, Bog -
dan Duică etc. aleg forma lungă ; Ibrăileanu, forma
scurtă. G. Călinescu (Opera lui Mihai Eminescu , voi. 5,
p. 269) citează textul redus. VI. Streinu ( Clasicii noştri,
p. 155) pune problema î n două feluri : „Şi din punctul
de vedere al rotunzimii poemului şi al purităţii de
esen ţă î n ceea ce priveşte natura f ără spa ţiu şi f ă ră
timp a Luceaf ărului, Maiorescu avea dreptate, că ci a
ispiti f ă ptura transcendentă a Luceaf ă rului cu puterea
c î ntecuiui fermecat, cu î mpă răţia pă m î ntului şi a mă rii,
cu puterea ră zboinică pe ape şi uscat, toate acestea
contravin la î nsăşi natura etern ă şi Uimi tată a f ăpturii
lui cosmice. (...) Dar dreptatea lui Maiorescu poate fi
socotită şi numai o simplă aparen ţă, î n cazul de faţă.
Tot ceea ce Hyperion aude că i se promite, nu trebuie
luat poate î n î n ţelesul propriu şi material ; f ăgăduie-
lile pă rintelui să u av î nd o func ţ iune poetică, ele s î nt
numai simboluri despre ceea ce i se poate da, î n
opozi ţie cu moartea care i se refuză ca imposibilă. w
D. Caracostea ( Creativitatea eminesciană, p. 216) vor-
beşte de „intrusiunea criteriului logic, acolo unde dom -
neşte altceva decî t principiul consecven ţei ra ţ iona-
liste*. D. Popovici ( Poezia ltd Eminescu , p. 327) acuză
pe Maiorescu de a încerca să reducă la unitate perso
najul (sic) poemului, care ar avea o structură duală,
-
de geniu contemplativ şi de titan activ ; eliminarea
strofelor î n cauză ar reprezenta „ pasajul cel mai re-
velator" pentru aceast ă dualitate. Matei Călinescu ( Ti
tanul şi geniul î n poezia lui Eminescu, p. 194 urm.)
-
reia ideea lui D. Popovici despre î nsemn ă tatea, î n
caracterizare, a Luceaf ă rului. Edi ţia Perpessicius pre
feră textul integral , ca o î ncercare de consacrare de
--
finitivă.
. .
16) Faptul a trezit irita ţii Cf pamfletul memo-
rabil al iui Caragiale din Două note, Opere , ediţia
AL Rosetti, Ş. Cioculescu şi Liviu Călin , voi. 4, p. 21
22. î n genere, scriitorii sî nt susceptibili la intervenţii
—
de acest fel. Unii critici, dimpotrivă ! M. Dragomirescu,
de exemplu, demn elev al lui Maiorescu, teoretizează
principiul interven ţiei sub numele de „critică activă"
( Ş tiin ţ a literaturii , Bucureş ti, 1926, p. 262).

318
 — — — — —-
17) A A R., seria II, tom VII, 1884 1885, p. 186 190.
..
18) Idem , tom. XVII, 1894 1895, p. 406 408, re
produs în Convorbiri literare , nr, 5 din 1895, p. 502
508 sub titulatura Cronică literară,
.
19) Ibidem
— .
20) Critice, II, p. 448 şi 455 456
—
21) Idem , p . 439 444.
22) Idem , p. 460.
.
23) Idem , p. 473
24) Idem , p. 286.
.
25) E. Lovinescu, op cit., II, cap. XVI , etc Altă
—
.
pă rere numai la VI. Streinu, Clasicii noştri , p. 82 83 :
„ Dar e probabil ca Maiorescu să folosească aceste
cuvinte In două sensuri, amâ ndou ă diferite de cel apa -
rent. Mai î nt î i, ar fi vorba nu de suspendarea ori
cărui exerci ţiu critic, ci de ră m î nerea Ia directivele
-
estetice, la mă nunchiul de norme generale. ( .) De ..
altă parte, « apreţierile izolate» (...) pot primi tot
at î t de bine, pe lingă î n ţelesul de critică aplicată la
cite o operă anume, pe acela de comentar favorabil *
26) Critice, I, p. 11.
27) Prelegeri de estetică, E. A., 1966, voi. I, p. 76
80. Traducere D , D. Roşea .
28) Critice, I , p. 32.
—
29) Critice, II, p. 278.
30) Critice , I , p. 11.
31) Op. cit, E.L.U., 1967, p. 46.
32) Critice , I, p. 12.
33) Ed. Cultura na ţ ională, 1925. Tudor Vianu arată
că teza după care funcţia cuv întu î ui î n poezie e sensi
biliza toare, f ăcâ nd posibilă recunoaşterea obiectului, e
-
In spiritul vechii estetici ( poate de la Simonide Ince -
pî nd ), combă tută de Lessing, dar ră masă in vigoare
pînă la Th. A. Mayer şi M. Dessoir. Noua estetică nu
se mai concentrează pe reproducerea caracterului
obiectelor. „Este In firea unei anumite tendin ţe a artei
contemporane să pun ă accentul nu pe percepţiunea
lumii, ci pe reprezentarea ei. De aci acele siluete care
se ridică predominante chiar In ciuda legilor perspec
tivei sau acea ţesă tură confuză de elemente din care
-
se desprinde cu o ciudată claritate un singur amă -
319
 . ..
nuni (. ) Ele ne arată câ sî nt cel pu ţin din acest
p. d.v. documentar demne de luat aminte, că logica
reprezentărilor nu se suprapune logicei formelor ex-
terne şi a rela ţiilor lor ; că avem a face mai degrabă
cu o logică sentimentală care distribuie cantitatea sau
gradul de limpezime după interesele momentane ale
sufletului (...) (p. 124). Cum se va putea î nt î mpla altfel
atunci cu reprezentă rile sensibile pe care le va chema
in mintea noastră cuvintul ? Este imposibil ca ele să
se acopere complet cu imagina clndva actuală a obiec
tului. Este cu neputin ţă ca poezia să devin ă vreodată
-
o pictur ă vorbitoare. (...) Limba este un instrument
î ncărcat cu o virtualitate independent ă, deşi analoagă
percep ţ iunii concrete. Cî nd pronun ţ un cuv înt sau o
expresie pentru care există un obiect corespondent
-
î n natură, eu pot să mi 1 reprezint numai î n forma
ştearsă şi ira ţională pe care am amintit o mai sus -
sau din recunoaşterea lui poate chiar să lipsească orice
urmă de amintire sensibilă şi cu toate acestea el să
-
descarce In sufletu mi acelaşi curent de energie senti -
mentală ca şi cum obiectul corespunzător s ar găsi
de faţă sau ca şi cum reprezentarea lui ar avea o
-
.
limpezime desăvlrşită Ba uneori ordinea faptelor este
contrarie : cuvintul descarcă mai î ntîi curentul senti
mental din care mai apoi se dezvoltă pă rerea unei
-
intui ţ ii concrete" (p. 125). Aşadar, cuvintul poetic „ red ă"
con ţinutul sentimental al realit ăţii, indiferent de
reprezentarea ei sensibil ă ca atare. In aceasta, pă rerea
lui Maiorescu e depăşită.
în al doilea r î nd, Maiorescu defineşte frumosul ca
„manifestare a ideii î n materie sensibilă", î n ţelegî nd
prin idee sentimentele şi pasiunile, deci con ţinutul
artei. Această definiţie, remarcă T. Vianu, „pune cer -
cetătorului problema de a vedea î n ce chip ideea
se poate manifesta î n materie sensibilă. (...) Această
.
î ntrebare î nsă Maiorescu nu şi-o pune In ce fel
imagina sensibil ă, al că rei suport era cuvintul, devine
la rlndul ei suportul sau ocazia unui sentiment sau
a unei pasiuni , este î ntrebarea la care Maiorescu nu
răspunde" (...) ( p. 132). De ce frumosul trebuie să î n
f ăţ işeze, pentru Maiorescu, pasiuni şi nu idei ? Pentru
-
320
două motive : fiindcă ideile cer o pregă tire specială
iar sentimentele sî nt universale, fiindcă poezia nu
are a trata obiecte ştiin ţifice. „Ceea ce avem să impu
tă m acestui ra ţ ionament, zice T. Vianu , este că el
-
face din sentimente şi pasiuni un obiect de cunoştin ţă
(...). Maiorescu alege ca teren de comparaţie a senti-
mentului şi cunoştinţei terenul propriu al acesteia din
urm ă. O comparaţie, chiar cî nd trebuie să ajungă la o
-
opozi ţ ie, trebuie să se facă dintr un singur punct de
vedere, presupunâ nd î n prealabil o anumită asemă nare
a termenilor. Spiritul logic al lui Maiorescu nu se

--
poate elibera de sub puterea acestei condi ţii a min ţ ii
omeneşti, şi singura Iui vină ră m î ne că aplică un pro
cedeu logic în domeniul ira ţional al valorilor. In ade
vă r, î n acest domeniu, despre frumos nici nu se poate

—
spune că se opune adevă rului sau binelui, pentru că
aceasta ar presupune dup ă cum am v ă zut că
-
ar continua î ntr un fel să se asemene î ntre ele. Lumea
valorilor este f ă cută din unit ăţi pur şi simplu incom
parabile ; ea este o serie discontinu ă" ( p. 134) .
-
34) Sămtliche Werke , Cotta-î nsel Verlag, i960, î,
p. 340.
35) Qu’ est ce que la litterature ? Livre de Poche,
—
1965, p. 19 21.
36) T. Vianu ( Istoria literaturii rom âne contempo -
rane, „Casa şcoalelor", 1944, p. 188) atrage, de exemplu ,
aten ţia că Maiorescu porneşte „din momentul final
al esteticii hegeliene, şi anume, acela în care idea î is >

mul se dizolva In psihologism" şi cî nd conţinutul artei

nu mai este interpretat ca Idee, „ci ca sentiment sau
pasiune, ceea ce permitea teoreticianului să deducă
-
condi ţiile conţinutului poetic din acelea ale vieţii afec
tive In genere".
-
î ntr o cercetare mai puţin cunoscută (Lieu Pop,
î nceputurile herbartiene ale esteticii lui Titu Maio -
—
rescu, Transilvania, anul 75, nr. 10 12, şi î n extras
tipă rit la Institutul de arte grafice „ Dacia Traian ă",
Sibiu, 1944) cauza confuziei este pusă pe seama lui
Herbart î nsuşi : „Cu c î teva pagini mai sus arătam că
î n Psihologia maioresciană (care e herbartian ă) ele-
mentele originare ale vieţii sufleteşti slnt reprezentă -
321
rile, iar celelalte fenomene, sentimentele, voin ţa etc.,
derivă din acelea, izvorăsc din mecanica, din raportu -
rile lor (...). Sentimentele derivă deci din idei Cu . -
prinsul (fondul, elementul ideal ) al poeziei este un cu
prins de idei, care au virtutea de a declanşa sentimente
-
(sî nt şi acestea un fel de Zusatz de care vorbea în
.
Einiges Pkilosophische ) Vorbind de poezia lui Emi
nescu, criticul va spune mai t î rziu (la 1889) că ceea
-
ce face pe poet e «ideea emoţională » înf ăţişat ă « î n
forma frumosului*" (extras, p. 16).
De consultat şi o altă lucrare a lui Lieu Pop,
Ideile estetice ale lui Titu Maiorescu, Sibiu, „Dacia
Traian ă", 1942 ( un fragment a apă rut sub titlul Clasi
cismul lui Maiorescu, î n Luceaf ărul, serie nouă, ia
-
-
nuarie 1942) , foarte clară şi sistematică, cu bune re
ferin ţ e la estetica european ă.
-
37) Critice, I, p. 32.
38) Op. cit., I, p. 223.
. . .
39) Cf . şi VI Streinu, op cit , p. 104.
40) învinuire frecventă şi curioasă, pe care o găsim
ş i la T. Vianu, şi la E. Lovinescu, şi la G. Călinescu.
.
41) Einiges Philosophische .., Convorbiri, LII, nr. 2
etc. p. 93 (traducere).
—
42) Toate citatele, în Critice, I, p. 34 35.
43) „In timp ce ştiinţele, ascultînd de î nlă n ţ uirea
permanentă a cauzelor şi efectelor , sub cele patru
forme ştiute, permanent obligate să alerge după un
nou rezultat, nu găsesc niciodat ă un capăt căutării
şi nu pot să ne procure o bucurie deplin ă aşa cum nu
se poate ajunge punctul unde norii ating orizontul ;
arta, dimpotrivă, este î n orice clipă la scopul ei. Că ci
ea smulge obiectul contemplă rii sale curentului rapid
-
care t î răşte cu sine lucrurile acestei lumi şi l izo
lează : acest obiect unic, care nu este î n curgerea
-
curentului dec î t o mică parte invizibilă, devine î n
ochii ei, ai artei, reprezentantul totului, echivalentul
nenum ă ratelor lucruri ce se află î n spa ţiu şi în timp ;
ea opreşte roata timpului ; rela ţ iile dispar : esen ţa,
.
Ideea, iată obiectul ei Putem dar să definim arta
drept contemplarea lucrurilor independent de princi
piul ra ţiunii“ ( Sâmtliche Werke, p. 265).
-
322
 44) Vezi nota 33 mai sus.
45) Despre un paradox al posterităţii lui Schopen
hauer, cf . C. Noica, î ntî lnirea noastră cu Goethe ,
-
în Rom ânia literară, nr. 11 din 19 dec. 1966.
, .
46) CHtice I, p 163.

—.
47) Idem , p. 24.
48) Idemt p. 53 54.
49) Cf. şi Ov. Cofcruş, nota 3 mai sus.
50) Critice, I, p 28.
51) Critice , II, p. 316.
,
52) Idem p. 488.
,
53) Idem p. 458.
—
54) 1869, nr. 12 13 şi 24.
55) Critice , I, p. 120.

——
56) Idem , p. 120, 124.
57) Idem , p. 121 122.
58) Idem , p. 126 127.
59) Idem , p. 122 123.
60) Idem , p. 159. — .
—
61) Istoria literaturii moderne , p. 226
62) Critice , l , p. 175 176.
63) Idem , p. 178.
64) Idem , p. 182.
65) Publicistica lui Maiorescu (aceea care nu are
literatura ca obiect ) cuprinde pagini memorabile din
Direcţia nouă , din Observăn polemice , din Contra
şcoalei Bărnuţiu ş.a.m.d. O descriere exhaustivă
s-ar cuveni să nu ignore cîteva teme ce revin la tot
pasul : lipsa de activitate (economică, culturală etc....) a
româ nilor, care reprezintă ră ul adine, superficiali-
tatea institu ţiilor burgheze, necunoaşterea noastră de
către străini, toate, reductibile, la credin ţa de-o viaţă
a lui Maiorescu că suferim de boala formelor f ă ră
fond.
66) Critice, I, p. 250.
67) E vorba de conferin ţa Die alte franză siche
Tragddie und die Wagnersche Musik , publicată în
Der Gedanke din 1861 şi reprodusă, Sn traducere, de
Tudor Vianu î n Influenţ a lui Hegel î n cultura rom ână ,
Bucureşti, 1933.

323
 68 ) Cf. E. Lovinescu , op. tit , II, p. 294, Pompiliu
—
Constantinescu, Scrieri, E. L., 3, p. 512 513, Ov. Co
.
truş, art. cit ş.a.m.d.
-
69) Critice, II , p. 250 ş i urm.
. —
70) Em. Bucu ţa , op. cit , p. 339 340.
71) Idem , p 352.

—
72) Cntice, II, p. 289.
73) Idem, p. 290 291. E. Lovinescu, Titu Maiorescu
.
şi contemporanii lui, I , p 93, crede că respingerea
compară rii lui Alecsandri cu Eminescu este o pur ă
abilitate. Cf. şi p. 106 .
74 ) Critice, II , p. 273.
75) Idem , p. 272.
76 ) Idem , p. 275.
77) Idem , p . 278.
78) idem, p. 279 şi urm.
79) Studii critice , I, E.S.P.L.A. 1956 , p. 26.
80) Critice , II, p . 304 ( Contraziceri ?, 1892) .
81) Studii critice, I , p. 28.
.
82 ) Critice, II, p. 309. Cf . şi E. Bucu ţa , op. cit ,
—
p. 318 320.
83) Studii critice, II, p. 6.
84 ) Idem , p. 23 şi urm.
—
85) Critice, II, p. 329 330.
86) Idem, p. 331.
87) Idem , p. 333.
88) Studii de literatura rom â na , E.D.P., 1965, p. 265.
89) Critice, II, p. 329.
90) Idem , p. 335.
—
91) Op. cit., II, p. 296 297.
92) Critice , I, p. 121 ( î n not ă ) .
93) Critice, II, p. 363 .
——
94) Idem , p, 371 372.

—
95) / dem, p. 366 367.
96) Idem , p. 383 384.
97) Idem , p. 478.
98) Idem , p. 490.
—
99) Idem, p. 490 491.

324
Lei n

ED ( TURA CARTEA ROM Â NEASCA