Me PDF

CĂ
Manual pentru clasa a XI-a 3
I
1. MAŞINI ELECTRICE
OG
Prin maşină se înţelege un sistem tehnic ce serveşte la transformarea, cu
randament subunitar, a unei forme de energie în altă formă de energie.
Modurile de transformare a energiei – sunt ilustrate în fig. 1.1.
AG
ED
Fig. 1.1. Regimuri de funcţionare a maşinii electrice:
P
a – motor; b – generator; c – convertizor; d – frână.
PE – energie electrică; PM – energie mecanică; PjFe – pierderi ireversibile de energie.
ŞI
1.1. Mărimi caracteristice
Principalele mărimi caracteristice, reprezentând şi criterii de clasificare,

Ă
sunt: felul curentului, puterea, tensiunea, intensitatea curentului şi turaţia

nominale, serviciul nominal.
IC
Puterea nominală (Pn) – reprezintă valoarea puterii debitate, la generatoare,

CT
sau a puterii utile la ax, pentru motoare

Tensiunea nominală (Un) – este valoarea standardizată de tensiune pentru
care este construită o maşină electrică.
Intensitatea curentului nominală (In) – este cel mai mare curent pe care îl
DA
poate suporta o maşină timp îndelungat, fără ca încălzirea diferitelor sale

elemente să depăşească limitele impuse de norme.
Turaţia nominală (nn) – este turaţia arborelui, la valorile nominale ale
DI
celorlalte mărimi caracteristice.

Serviciul nominal (S) – este caracterizat prin durata şi succesiunea în timp a
perioadelor de încărcare.
RA
O clasificare a maşinilor electrice se poate face în funcţie de curentul

electric. În acest sens, distingem:
– maşini de curent continuu: cu excitaţie serie, independentă, derivaţie şi mixtă;
– maşini de curent alternativ asincrone: cu rotorul în scurtcircuit, cu rotorul
ITU
bobinat (trifazate, monofazate);

– maşini de curent alternativ sincrone.
Standardizarea mărimilor nominale este necesară deoarece nu se pot
proiecta şi construi maşini electrice pentru fiecare situaţie de utilizare în parte:
ED
CĂ
4 MAŞINI ELECTRICE
gama valorilor standardizate poate răspunde (acoperitor) oricăror condiţii
I
OG
concrete.
În reţelele electrice de curent alternativ se iau în considerare următoarele
puteri:
– puterea aparentă – S = UI (în c.a. monofazat) sau S  3UI (în c.a. trifazat)
AG
[VA];
– puterea activă – P = UIcos φ (în c.a. monofazat) sau P  3  U  I  cos 
(în c.a. trifazat) [W];
– puterea reactivă – Q = UIsinφ (în c.a. monofazat) sau Q  3  U  I  sin 
ED
(în c.a. trifazat) [var].
1.2. Reprezentări convenţionale
P
Reprezentările convenţionale ale acestor maşini se fac conform
standardului românesc SR EN 60617 – 6 / CEI 60617 – 6 /1999 (fig. 1.2).
ŞI
Ă
IC
CT
Fig. 1.2. Simbolurile maşinilor electrice de curent continuu:

a – motor (generator) cu excitaţie independentă (separată);
b – motor (generator) cu excitaţie serie; c – motor (generator) cu excitaţie derivaţie;
d – motor (generator) cu excitaţie mixtă.
DA
Pentru maşinile de curent alternativ, reprezentările simbolice sunt redate

în fig. 1.3.
DI
RA
Fig. 1.3. Simbolurile maşinilor electrice de curent alternativ:

ITU
a – motor serie, monofazat; b – motor cu repulsie, monofazat; c – motor serie,

trifazat; d – motor asincron trifazat, cu rotorul în scurtcircuit;
e – motor asincron trifazat, cu rotorul bobinat;
f – generator sincron, trifazat cu stator în stea şi neutru accesibil.
ED
CĂ
Funcţionarea maşinilor electrice presupune îndeplinirea condiţiilor impuse
I
OG
atât de către mărimile nominale cât şi de o serie de parametri care caracte-
rizează regimul de funcţionare al unei maşini electrice (motor, generator, frână,
convertizor).
Aceste condiţii de funcţionare pot fi clasificate, după cum urmează:
 condiţii referitoare la locul de montare şi exploatare (altitudine,
AG
temperatura mediului, mediul climatic);
 condiţii referitoare la tensiune;
 condiţii referitoare la pornirea maşinilor electrice;
 condiţii privind suprasarcinile admisibile ale maşinilor electrice;
ED
 condiţii privind încălzirea maşinilor electrice;
 condiţii privind izolaţia maşinilor electrice.
1.3. Forme constructive
P
Formele constructive şi modurile de montaj ale maşinilor electrice rotative
sunt simbolizate conform standardelor în vigoare.
ŞI
Cel mai utilizat mod de simbolizare cuprinde literele majuscule IM
(international mounting), urmate de o literă majusculă (B – simbol pentru
maşinile cu axa orizontală; V – simbol pentru maşinile cu axa verticală) şi de un
număr format din cel mult două cifre (ex.: IMB3).
Ă
IC
CT
DA
Fig. 1.4. Forme constructive,

DI
moduri de montaj.
RA
1.4. Grade de protecţie

Atât pentru maşinile electrice cât şi pentru aparatele electrice se aplică,
conform standardelor internaţionale, codul IP (International Protection), grad de
ITU
protecţie, care indică gradul de protecţie oferit de un echipament pentru:

– protecţia oamenilor contra contactului direct cu componente aflate sub
tensiuni periculoase;
– protecţia materialelor contra influentelor externe.
ED
CĂ
6 MAŞINI ELECTRICE
Acest cod este compus din literele IP urmate de două cifre cu
I
OG
semnificaţie independentă, după cum urmează:
– prima cifră caracterizează gradul de protecţie a oamenilor împotriva
accesului la părţi periculoase şi împotriva pătrunderii corpurilor străine
solide;
– a doua cifră indică gradul de protecţie împotriva pătrunderii apei.
AG
Condiţii suplimentare care se pot cere, simboluri:
W – protejat contra unor condiţii atmosferice;
S – probat la pătrunderea apei, cu motorul oprit;
ED
M – probat la pătrunderea apei, cu motorul în mers.
P
ŞI
Ă
IC
CT
DA
DI
RA
Notă. S-au notat:

ITU
M – maşini electrice;
A – aparate electrice;
X – maşini şi aparate electrice;
 – maşini şi aparate şi transformatoare electrice.
ED
CĂ
Exemplu:
I
OG
Gradul de protecţie IP 54
AG
protejat contra pătrunderii prafului
şi
ED
contra stropirii cu apă.
1.5. Clase de izolaţie

P
ŞI
Materialele electroizolante utilizate în construcţia maşinilor şi aparatelor
electrice, după temperatura care le caracterizează stabilitatea termică, se
clasifică în următoarele clase de izolaţie, conform standardului român:
Ă
izolaţii din bumbac, mătase sau hârtie, neimpregnate sau neintroduse

Y – 900C
IC
în lichide electroizolante
izolaţii din bumbac, mătase sau hârtie, neimpregnate sau introduse în
A – 1050C lichide electroizolante
CT
unele pelicule organice sintetice şi alte materiale, dovedite expe-

E – 1200C rimental că pot funcţiona la temperatura de 1200C
B – 1300C materiale pe bază de mică, azbest, fibre de sticlă cu lianţi şi com-
şi punduri de impregnare corespunzătoare, şi alte materiale, dovedite
DA
F – 1550C experimental că pot funcţiona la 1300C, respectiv 1550C

materiale pe bază de mică, azbest, fibre de sticlă, cu lianţi şi
H – 1800C compunduri silico-organice
materiale pe bază de mică, porţelan, cuarţ, sticlă, cu sau fără lianţi
C–
DI
organici, şi alte materiale, dovedite experimental că pot funcţiona la

peste 1800C peste 1800C
RA
2. MAŞINIA DE CURENT CONTINUU

2.1. CONSTRUCŢIA ŞI FUNCŢIONAREA MAŞINILOR ELECTRICE
ITU
2.1.1. Elemente constructive de bază

Maşinile electrice, indiferent de tip, au două părţi constructive de bază
(fig. 2.1.): statorul şi rotorul, între care este prevăzut un spaţiu de aer (numit
întrefier –  ) care facilitează mişcarea relativă între cele două armături.
ED
CĂ
8 MAŞINI ELECTRICE
I
OG
Statorul (inductorul) este partea fixă
a maşinii, alcătuită din:
 circuit magnetic (miez
feromagnetic);
 sistem de înfăşurări;
AG
 carcasă.
Inductorul este partea din maşină care asigură existenţa câmpului magnetic
ED
iniţial.
P
Fig. 2.1. Părţile constructive
de bază ale maşinilor
ŞI
electrice.
Ă
IC
Rotorul (indusul) este partea mobilă a maşinii, care este alcătuită din:
 circuit magnetic (miez feromagnetic);
CT
 sistem de înfăşurări;
 arbore;
 organ colector.
DA
Indusul maşinii – poartă spirele în care ia naştere t.e.m. de inducţie.

Observaţie
Fiecare dintre componentele principale – stator sau rotor – poate avea rol
DI
de inductor sau de indus. Atât statorul cât şi rotorul au în componenţă circuit

magnetic, circuit electric, sistem de legătură cu reţeaua exterioară (organ
colector) şi părţi mecanice de susţinere, protecţie, răcire, transmisie a mişcării.
RA
Circuitul magnetic (miezul feromagnetic) este suportul material prin care

se închid liniile câmpului magnetic. În funcţie de felul acestui câmp, miezurile
feromagnetice se pot realiza sub formă:
 masivă (pentru câmpurile magnetice constante în timp) din oţel sau fontă (mai
ITU
rar);
 lamelată (pentru câmpurile magnetice constante în timp) din tablă de oţel
de 1-2 mm sau (pentru câmpurile magnetice variabile în timp) din tablă de
oţel electrotehnic, izolată pe ambele feţe, groasă de 0,5 mm sau de 0,35 mm.
ED
CĂ
De regulă, miezul feromagnetic este confecţionat din tole ştanţate
I
OG
suprapuse, izolate între ele prin aplicarea unui lac izolant, în crestăturile
miezului fiind introduse înfăşurările electrice.
Formele diferite de miezuri sunt în funcţie de tipul de maşină:
AG
P ED
ŞI
Fig. 2.2. Miezuri magnetice: a) circuitul magnetic al indusului maşinii de c.c.;
b) circuitul magnetic al maşini de c.c. (stator şi rotor); c) circuitul magnetic al maşinii
sincrone cu poli înecaţi; d) circuitul magnetic al maşinii sincrone cu poli aparenţi;
Ă
e) rotor de maşină sincronă cu piese polare aplicate pe steaua polară; f) circuitul

magnetic al maşinii asincrone; g) circuitul magnetic al unei maşini asincrone
IC
monofazate; h) pol principal (masiv); i) pol de comutaţie (masiv); j) pol principal

(lamelat); k) pol de comutaţie (lamelat); l) pol rotoric la maşina sincronă.
CT
APLICAŢIE
1. Ce deosebire există între miezurile rotorice din fig. 2.2.c şi fig. 2.2.f ?
DA
2. Polii principali şi polii de comutaţie sunt poli pentru câmpuri magnetice

constante în timp. Explicaţi de ce este necesar să fie realizaţi şi sub formă
lamelată (fig. 2.2.j, 2.2.k).
Sistemul de înfăşurări (înfăşurările statorice şi rotorice) alcătuieşte
DI
suportul material prin care se închide circuitul electric al maşinii.

O înfăşurare este alcătuită din bobine care la rândul lor sunt formate din mai
multe spire (bucle simple formate de un conductor sau de mai multe conductoare
RA
legate în paralel).
Organul colector este necesar pentru realizarea legăturilor electrice între
înfăşurarea rotorică – mobilă în spaţiu, odată cu rotorul – şi circuitul electric
exterior. Această legătură se asigură sub forma unui contact alunecător alcătuit din:
ITU
 o parte mobilă – inele colectoare

– lamele colectoare
 o parte fixă – perii colectoare.
ED
CĂ
10 MAŞINI ELECTRICE
I
Părţi mecanice
OG
Carcasa (din fontă, oţel, aliaj de aluminiu) de formă cilindrică – în cele mai multe
cazuri – este prevăzută:
 cu fante necesare circulaţiei aerului; sau cu nervuri, pentru a creşte
suprafaţa de schimb termic cu mediul ambiant;
 cu elemente de prindere pentru fixarea maşinii (tălpi, flanşe);
AG
Arborele (din oţel) este componenta pe care se fixează rotorul, organul colector
şi lagărele ce asigură mişcarea rotorului faţă de stator;
Ventilatorul (independent sau fixat pe arbore) prin care se realizează circulaţia
ED
forţată a aerului necesar răcirii motorului;
Lagărele (cu alunecare sau cu rostogolire) care susţin arborele şi permit rotirea lui;
Scuturile (de tracţiune – spre capătul de arbore – şi suport) închid carcasa şi
permit montarea lagărelor;
P
Cutia de borne are în interior placa de borne la care se fac legăturile cu reţeaua
electrică;
Colierul portperiilor (crucea portperii) susţine periile şi portperiile prin care se
ŞI
realizează legătura electrică între organul colector şi cutia de borne.
Conectarea la reţea a maşinilor electrice se realizează prin executarea
legăturilor la borne prin intermediul unui circuit prevăzut cu:
Ă
 elemente de protecţie – la suprasarcini (relee termice cu bimetal);

– la supracurenţi (siguranţe fuzibile, relee maxi-
IC
male de curent).
 elemente de – manuală (întrerupătoare);
CT
comandă – automată (întrerupătoare, contactoare).
FIŞĂ DE EVALUARE ( TL /15 min)

1. Citiţi cu atenţie, observaţi desenele şi răspundeţi la cerinţe.
DA
4p
Imaginile prezintă miezuri magnetice utilizate la construcţia maşinilor electrice.
Miezurile magnetice din tabelul de mai jos sunt specifice unei anumite maşini.
Completaţi spaţiile libere din tabel cu literele corespunzătoare:
DI
RA
a) circuitul magnetic al inductorului maşinii de c.c;

ITU
b) circuitul magnetic al maşinii sincrone cu poli înecaţi;

c) circuitul magnetic al maşinii sincrone cu poli aparenţi;
d) circuitul magnetic statoric al unei maşini asincrone monofazate;
e) circuitul magnetic statoric al maşinii asincrone trifazate.
ED
CĂ
2. Precizaţi în ce cazuri sunt utilizate miezurile lamelate 5p
I
OG
Lamelarea miezurilor este impusă de tehnologie sau de pierderile care
trebuie limitate în maşină.
Justificaţi în care cazuri lamelarea este impusă de limitarea pierderilor.
2.1.2. Principiul de funcţionare a maşinii de curent continuu
AG
Conform legii inducţiei electromagnetice, un conductor, aflat într-un câmp
magnetic variabil, va fi străbătut de curent indus, dacă formează un circuit
închis, sau la capetele lui va lua naştere o tensiune electromotoare indusă
(t.e.m.), dacă circuitul e deschis.
ED
Câmpul poate fi perceput ca fiind variabil (de către conductor) şi atunci
când conductorul se mişcă într-un câmp constant (fig. 2.3.a).
B
B
P
e e
v
ŞI
Ă
a b vv
IC
Fig. 2.3. Producerea t.e.m. prin mişcarea conductorului în câmp magnetic (a)
şi regula mâinii drepte (b).
CT
Sensul t.e.m. induse se determină cu ajutorul regulii mâinii drepte (fig. 2.3.b).
DA
DI
RA
ITU
Fig. 2.4. Producerea t.e.m. Fig. 2.5. Curba de variaţie a t.e.m. induse
într-o spiră. într-o spiră.
ED
CĂ
Fie o spiră ce se află într-un câmp magnetic creat de un magnet
I
OG
permanent sau de o înfăşurare alimentată în curent continuu (înfăşurare de
excitaţie). Rotind spira în acest câmp N – S (fig. 2.4) cu viteza v, la capetele
spirei se va induce o t.e.m. a cărei curbă de variaţie este reprezentată în fig. 2.5.a.
Pentru a obţine o t.e.m. continuă, cele două inele (fig. 2.4, 1) vor fi înlo-
cuite cu două semiinele (fig. 2.4, 2). Se va obţine o tensiune continuă, prin
AG
„redresarea” t.e.m. alternative (fig. 2.5.b).
T.e.m. indusă în conductorul spirei (bobinei) este dată de relaţia: e = Blv.
În circuitul spirei se află două conductoare (unul de ducere şi unul de
întoarcere), ca atare t.e.m. în
ED
spiră va fi: e = 2Blv.
În figura 2.6 se prezintă
schema simplificată a unui gene-
P
rator de curent continuu.
Închizând circuitul spirei pe
la bornele P1 şi P2 cu un consu-
ŞI
mator, atunci prin acel consu-
mator va circula un curent de o
anumită intensitate, conform legii
Ă
lui Ohm. Cu cât viteza de rotaţie

a spirei se va mări, cu atât va
IC
creşte tensiunea electromotoare

Fig. 2.6. Schema simplificată a
şi, implicit, intensitatea curentului
unui generator de curent continuu.
electric.
CT
Dacă prin spiră va circula

un curent electric (de la o sursă de c.c., în locul becului), spira găsindu-se în
câmpul magnetic produs de inductorul maşinii, atunci, datorită forţelor
electromagnetice ce apar între conductoarele parcurse de curent şi câmpul
DA
statoric în care se găsesc, rotorul maşinii se va învârti cu o anumită turaţie.

Rotirea este posibilă datorită suspendării arborelui pe un sistem de lagăre
(rulmenţi). Pe acest principiu se bazează funcţionarea motorului electric.
DI
2.1.3. Ecuaţiile de funcţionare

T.e.m. indusă la un moment dat între două perii consecutive este:
p n
E0  N 0
RA
a 60
unde: N este numărul de conductoare active ale înfăşurării induse;
a – numărul de perechi de căi de curent;
ITU
p – numărul de perechi de poli;

n – turaţia (rot/min) cu care este antrenat generatorul (v = Dn);
 0 – fluxul magnetic (Wb) al polilor de excitaţie, la funcţionarea în gol.
Relaţia de mai sus poate fi scrisă sub forma: E  K e  n   (V)
ED
CĂ
I
OG
AG
ED
Fig. 2.7. Ecuaţiile de funcţionare ale maşinii de curent continuu cu excitaţie derivaţie.
P
În cazul generatorului, ecuaţia tensiunii la funcţionarea în sarcină este:
U = E – RaIa.
ŞI
Dacă maşina funcţionează în regim de motor, ecuaţia de funcţionare va fi:
U = E + RaIa.
În funcţie de tipul înfăşurării de excitaţie, prin maşină circulă trei curenţi:
I – curentul de sarcină [A];
Ă
Ia – curentul prin înfăşurarea indusului [A];

IC
Iex – curentul prin înfăşurarea de excitaţie [A].

Ecuaţiile de funcţionare pentru o maşină de curent continuu cu excitaţie
derivaţie vor fi:
CT
Generator de c.c. cu excitaţie derivaţie Motor de c.c. cu excitaţie derivaţie

U  E  Ra I  I ex  U  E  Ra I  I ex 
DA
APLICAŢIE
Un motor de curent continuu cu excitaţie derivaţie are următoarele
DI
caracteristici: tensiune de alimentare U = 440 V, curent absorbit I = 50 A, curent

de excitaţie Iex = 5 A, rezistenţa indusului R = 0,6  , turaţia n = 800 rot/min şi
căderea de tensiune la perii  UP = 3 V. Calculaţi:
RA
a. Puterea absorbită, Pn;

b. Curentul din indus, IA;
c. Tensiunea electromotoare indusă în înfăşurări, E;
Rezolvare
ITU
a. P = U I; P = 3520 W
b. IA = I – IE ; IA = 45 A
c. E = U – R IA –  UP ; E = 410 V
ED
CĂ
I
OG
Utilizări
ale
AG
maşinilor electrice
de
curent continuu
P ED
2.1.4. Pornirea, reglarea turaţiei şi schimbarea sensului de
rotaţie la motoarele de curent continuu
ŞI
2.1.4.1. Pornirea motoarelor de curent continuu
Ă
Ecuaţia de funcţionare a motorului de c.c. este: U = E + RaIa

U E
Se poate deduce uşor că: I a 
IC
.
Ra
Cum la pornire viteza este zero, cu alte cuvinte t.e.m. E = 0, rezultă că
CT
U
maşina absoarbe curentul de pornire : I p  .
Ra
Dat fiind faptul că valoarea rezistenţei înfăşurării rotorice este mică, pentru
DA
a limita curentul de pornire se va înseria cu înfăşurarea rotorică o rezistenţă

variabilă Rp, numită rezistenţă de pornire. Valoarea reostatului de pornire se va
dimensiona în aşa fel încât curentul de pornire să fie:
 1,7 ... 1,5I n .
U
DI
Ip 
Ra  R p max
Pe măsură ce t.e.m. creşte, rezistenţa reostatului va fi redusă până la
zero, moment în care turaţia rotorului ajunge la cea nominală.
RA
2.1.4.2. Reglarea vitezei motoarelor de curent continuu

Din ecuaţia tensiunii electromotoare se poate determina turaţia motorului
U  Ra  I a
ITU
electric: n .
Ke  
Din ecuaţie se desprinde posibilitatea de modificare a turaţiei:
– prin modificarea tensiunii de alimentare, U;
ED
CĂ
– variaţia fluxului inductor Φ (de excitaţie).
I
OG
În mod curent variaţia turaţiei se face prin modificarea fluxului inductor Φ.
În practică se apelează la un reostat de câmp (reostat de excitaţie), acesta
modificând curentul de excitaţie Iex (fig. 2.8).
AG
P ED
ŞI
Ă
Fig. 2.8. Schema de reglare a turaţiei Fig. 2.9. Schema electrică de schimbare a
unui motor de c.c. cu excitaţie sensului de rotaţie la un motor de c.c. cu
IC
derivaţie. excitaţie derivaţie.
2.1.4.3. Schimbarea sensului de rotaţie

CT
Motorul absoarbe o putere electromagnetică Pe = E · Ia la viteza de rotaţie Ω (2n).

Pe E  I a
Cuplul electromagnetic va fi: M e    K m I a .
DA
 
Ca atare, se poate observa proporţionalitatea cuplului electromagnetic cu
fluxul inductor şi cu curentul absorbit de rotor.
DI
Schimbarea sensului de rotaţie se va face fie:

– schimbând legăturile la bornele circuitului de excitaţie (schimbarea
sensului fluxului Φ) (fig. 2.9);
– schimbând legăturile la bornele înfăşurării rotorice (schimbând sensul
RA
curentului absorbit de rotor).
APLICAŢIE
ITU
Rotorul unei maşini de c.c. cu excitaţie separată are diametrul D. Acesta

se mişcă, în câmpul de inducţie B, cu viteza v. Cunoscând lungimea
conductoarelor active – l, pasul polar – , numărul de perechi de poli – 2p,
numărul de conductoare active – N, calculaţi t.e.m. indusă într-o cale de curent.
ED
CĂ
I
Rezolvare
OG
T.e.m. indusă, conform legii inducţiei electromagnetice, se calculează cu
relaţia:
em = Bm  l  v. [V]
N
Într-o cale de curent, t.e.m. indusă va fi: E  em
AG
2a

Inducţia medie: Bm  [T]
A
Aria spirei: A    l [m2]
ED
D Dn
Ştiind că pasul polar este:   şi v  [rot/min]
2p 60
P
p N p N
rezultă: E    n   sau E  K e  n   , unde: K e  
a 60 a 60
ŞI
2.1.4.4. Cuplul electromagnetic. Determinarea sensului de rotaţie la
un motor de curent continuu
Ă
Fie maşina din fig. 2.10. Alimentând înfăşurarea statorică (bobinajul se

află în crestătura statorică 2) cu un curent I, în miezul feromagnetic 1 apare un
IC
câmp magnetic inductor, B, ale cărui linii de câmp se vor închide prin întrefierul
3 – miezul feromagnetic rotoric 8 şi miezul feromagnetic statoric 1.
Dacă se va alimenta pe la perii înfăşurarea rotorică (fig. 2.10.b), prin
CT
conductoarele rotorice va circula un curent Ia.

DA
DI
RA
Fig. 2.10. Sensul curentului şi al cuplului electromagnetic printr-un motor de curent

ITU
continuu: a – circuit magnetic: 1 – jug statoric; 2 – crestătură statorică; 3 – întrefier;

4 – crestătură rotorică; 6 – conductor poziţionat în crestătura rotorică (bobinaj rotoric);
7 – arbore; 8 – jug rotoric. b – sensul forţei Laplace în conductoarele rotorice;
c – explicitare la regula mâinii stângi.
ED
CĂ
Conductoarele rotorice, străbătute de Ia datorită forţei electromagnetice
I
OG
(forţei lui Laplace), vor fi supuse unui cuplu electromagnetic care va face ca
indusul să se rotească cu turaţia n în sensul indicat de regula mâinii stângi (fig.
2.10.c).
Pe
Cuplul electromagnetic: M e  , [Nm]
AG

unde – Pe reprezintă puterea electromagnetică, [W]
– este viteza de rotaţie, [rad/s]
ED
Valoarea acestui cuplu poate fi exprimată prin relaţia:
E  Ia p 1
M e    n  N    Ia  Km    Ia
 a 2  n
P
După cum se observă din fig. 2.10.b, sensul liniilor de câmp în întrefierul
rotoric este radial. În realitate, acest sens suferă modificări datorită unui
ŞI
fenomen care se numeşte „reacţia indusului”.
APLICAŢII
Ă
1. Determinaţi cuplul electromagnetic pentru o valoare Ia a curentului de

IC
sarcină (curentul prin înfăşurarea rotorică a unui motor de c.c.), cunoscând

viteza de rotaţie Ω.
CT
Rezolvare
Puterea electromagnetică este dată de relaţia: Pe  EI a
Pe
Cuplul electromagnetic, exprimat în funcţie de viteză, este: M e  ,
DA

înlocuind, obţinem:
E  Ia p 1
M e    n  N    Ia  Km    Ia
 a 2  n
DI
p 1
unde K m    N reprezintă constanta
a 2
RA
electromecanică a maşinii.
2. Un generator de c.c. cu excitaţie derivaţie are
puterea nominală Pn = 2,3 kW, tensiunea Un = 230 V,
turaţia n = 1400 rot/min, rezistenţa circuitului de
ITU
excitaţie Re + Rc = 115 Ω, rezistenţa înfăşurării

indusului Ra = 0,5 Ω, ΔUp = 2 V. Se cere:
ED
CĂ
a) să se reprezinte schema electrică a generatorului, în condiţiile date de
I
OG
problemă;
b) curentul nominal, I;
c) curentul de excitaţie, Iex;
d) curentul din indus, Ia;
e) t.e.m., E, în sarcină;
AG
f) puterea electromagnetică, Pe;
g) cuplul electromagnetic, M;
h) pierderile în înfăşurarea indusului, Pw;
i) pierderile în înfăşurarea de excitaţie, Pex;
ED
Rezolvare
a) Schema electrică este redată în figura alăturată.
P
P 2300
b) I  n   10 A
Un 230
ŞI
Un 230
c) I ex    2 A ; d) I a  I  I ex  10  2  12 A
Rc  Rex  115
e) E  U n  Ra I a  U p  230  0,5  12  2  238 V
Ă
f) Pe  E  I a  238  12  2856 W
IC
Pe P 60  2856
g) M   e   19,49 Nm
 2 n 2    1400
CT
60
h) Pw  Ra  I a  0,5  12 2  72 W
2
i) Pex  U n  I ex  230  2  460 W .

DA
3. Un generator de c.c. cu excitaţie derivaţie are tensiunea Un = 220 V,

curentul I = 30 A, Iex = 3 A, rezistenţa înfăşurării de excitaţie Rex = 60 Ω,
rezistenţa înfăşurării indusului Ra = 0,3 Ω, numărul de căi de curent 2a = 6 şi
DI
ΔUp = 2 V. Se cere:
a) puterea nominală, Pn;
b) curentul din indus, Ia;
c) rezistenţa, Rc, a reostatului de câmp din circuitul de excitaţie;
RA
d) t.e.m., E, în sarcină;
e) puterea electromagnetică, Pe, în sarcină;
f) pierderile, Pw, în înfăşurarea indusului;
ITU
g) pierderile în reostatul de excitaţie, Pc.
Rezolvare
a) Pn  U n  I  220  30  6600 W  6,6 kW
ED
CĂ
I
I a 33
b) I a  I  I ex  30  3  33 A ; ia    5,5 A
OG
2a 6
Un U 220
c) I ex   Rc  n  Rex  Rc   60  73,3  60  13,3 
Rc  Rex  I ex 3
d) E  U n  Ra I a  U p  220  0,3  33  2  231,9 V
AG
e) Pe  E  I a  231,9  33  7652,7 W
f) Pw  Ra  I a2  0,5  332  544,5 W
ED
g) Pc  Rc  I ex2  13,3  32  119,7 W
4. Un motor de c.c. cu excitaţie derivaţie este alimentat direct de la o reţea cu
P
tensiunea U = 220 V. Motorul are tensiunea electromotoare E = 210 V,
rezistenţa înfăşurării rotorice Ra = 0,5 Ω, curentul
ŞI
străbătut de înfăşurarea de excitaţie are valoarea
Iex = 2 A şi turaţia în sarcină n = 2865 rot/min.
Se cere:
a) să se reprezinte schema electrică a moto-
Ă
rului, în condiţiile date de problemă;

b) curentul din indus, Ia;
IC
c) curentul, I, absorbit;
d) curentul, Ip, în cazul pornirii prin cuplare
CT
directă la reţea;
e) turaţia ideală de funcţionare în gol;
f) turaţia la I = 12 A;
DA
Rezolvare
U  E 220  210
b) U  E  R  I a  I a    20 A
DI
Ra 0,5
U 220
c) I  I a  I ex  20  2  22 A ; d) I p    440 A
Ra 0,5
RA
E U Ra
n    I a  n0  k  I a
ke   ke   ke  
e) 
ITU
E 210 V min
ke      0,0733
n 2865 rot
ED
CĂ
I
U 220
n0    3000 rot / min
OG
ke   0,0733
f) I a  I  I ex  12  2  10 A  E  U  Ra  I a  220  0,5  10  215 V
AG
E 215
n   2933 rot / min
ke   0,0733
ED
5. Tensiunea la bornele unui generator de curent continuu cu excitaţie derivaţie
este U = 220 V. Cunoaştem: rezistenţa bobinei de excitaţie Rex = 100 Ω,
rezistenţa înfăşurării rotorice Ra = 0,6 Ω, curentul din înfăşurarea indusă Ia = 10 A.
Se cere să se determine valoarea t.e.m., E, precum şi curentul debitat în reţea, I.
P
Rezolvare
E  U  Ra  I a  220  0,6  10  226 V
ŞI
U 220
I  I a  I ex  I a   10   10  2,2  7,8 A
Rex 100
Ă
6. Un motor de curent continuu este alimentat cu tensiunea de 220 V.

Rezistenţa înfăşurării indusului, Ra = 0,8 Ω. Calculaţi valoarea rezistenţei de
IC
pornire, Rp, pentru care curentul de pornire, Ip, este limitat la 25 A.

Rezolvare
CT
La pornirea directă, motorul absoarbe un curent:

U 220
Ip    275 A
Ra 0,8
DA
Pentru limitarea curentului, înfăşurarea rotorică se înseriază cu un reostat

de pornire, a cărui rezistenţă maximă în momentul pornirii este:
U U 220
Ip   Rp   Ra   0,8  8,8  0,8  8 
Ra  R p Ip 25
DI
7. Un dinam derivaţie produce t.e.m. E = 120 V, iar intensitatea curentului în

circuitul exterior I = 30 A; intensitatea curentului în inductor este iex = 1,5 A iar
rotorul are rezistenţa Ra = 0,2 . Să se determine: curentul prin indusul maşinii;
RA
tensiunea la borne, U, şi rezistenţa inductorului, Rex.

R: I a  I  i ex  30  1, 5  31 , 5 A ;
ITU
U  E  R a I a  120  0 , 2  31 , 5  113 , 7 V ;
U 113,7
Rex    75,8 
iex 1,5
ED
CĂ
8. Un generator ( dinam ) derivaţie este antrenat de un motor cu puterea de
I
OG
6,5 kW şi turaţia de 1200 rot/min. Generatorul debitează un curent cu
intensitatea de 45 A, sub o tensiune la borne de 120 V. Intensitatea curentului
în înfăşurarea de excitaţie este 2 A. Rezistenţa rotorului este 0,15 . Să se
determine: rezistenţa înfăşurării de excitaţie, Rex, intensitatea curentului din
rotor, Ia; t.e.m. a generatorului, E; randamentul, ; momentul cuplului de
AG
antrenare, M.
Rezolvare
U 120
Rex    60 ;
ED
iex 2
Ia  I  iex  45  2  47 A;
P
E  U  Ra I a  120  0,15  47  127,05 V; ŞI
120  45
 U I 
Pu
  0,83;
Pc Pc 6500
Ă
Pc Pc 6500
M     51,8 Nm
 2   n 2    20
IC
60 60
CT
2.1.4.5. Caracteristicile motoarelor de curent continuu

Mărimile care pot varia, în timpul funcţionării, la o maşină de curent
continuu, sunt: U, Iex, Ia şi n, adică: tensiunea la borne – tensiunea de
DA
alimentare în cazul motoarelor –, curentul de excitaţie, curentul indus şi turaţia.

Prin caracteristică se înţelege variaţia a două dintre mărimile mai sus
amintite, una în funcţie de cealaltă, restul fiind considerate constante.
DI
Cea mai importantă caracte-

ristică la un motor de c.c. o
Carac te reprezintă caracteristica meca-
RA
ris tica me
can ică n nică n = f(M), considerând
aturală
tensiunea şi curentul de excitaţie
constante.
ITU
Fig. 2.11.
Caracteristicile mecanice ale
motorului cu excitaţie derivaţie.
ED
CĂ
U  Ra  I a
I
M
Înlocuind I a  în relaţia n  , obţinem:
OG
K m Ke  
M
Ra 
U Km
n 
AG
Ke   Ke  
U Ra
sau n   ,
K1 K 2  M
ED
care ne arată că, pe măsură ce cuplul creşte, turaţia n scade liniar, după o
dreaptă a cărei înclinare depinde de rezistenţa rotorică (fig. 2.11).
Caracteristica 1 reprezintă caracteristica mecanică naturală (parametrii la
valoarea lor nominală).
P
Caracteristicile 2, 3, 4 sunt caracteristici artificiale ce corespund unor
rezistenţe diferite conectate în circuitul rotoric (R4 > R3 > R2).
ŞI
2.1.4.6. Caracteristicile generatoarelor de curent continuu
Caracteristicile generatoarelor de c.c. dau dependenţa mărimilor electrice

Ă
în funcţie de situaţiile în care funcţionează maşina.

IC
Amintim următoarele caracteristici:

– caracteristica de funcţionare în gol: E0 = f(iex), la n = ct. şi Ia = 0;
– caracteristica externă: U = f(Ia), la n = ct. şi iex = ct.;
CT
– caracteristica de reglaj: iex = f(I2), pentru U2 = ct. şi n = ct.;

– caracteristica de mers în gol la generatorul de c.c. cu excitaţie
separată: E = f(iex).
Amintim următoarele caracteristici:
DA
– caracteristica de funcţionare în gol: E0 = f(Iex), la n = ct şi Ia = 0;

– caracteristica externă: U = f(Ia), la n = ct. şi iex = ct.;
– caracteristica de reglaj: Iex = f (I2), pentru U2 = ct şi n = ct.;
DI
– caracteristica de mers în sarcină a generatorului de c.c. cu excitaţie

separată: U = f(Iex).
RA
ITU
caracteristica de
caracteristica de caracteristica caracteristica de
mers în sarcină:
mers în gol: E0 = f(iex) externă: U = f(Ia) reglaj: iex = f(I2)
U = f(iex)
ED
CĂ
FIŞA DE EVALUARE
I
OG
Notă. Fiecare lucrare va primi 10 puncte din oficiu. Timp de lucru: 50 min.
Subiectul I 10 puncte
Scrieţi pe foaia de evaluare litera corespunzătoare răspunsului corect.
AG
Fiecare răspuns corect va fi apreciat cu 2 puncte.
1. Miezul magnetic ilustrat alăturat este utilizat pentru a

realiza:
ED
a) polii principali statorici;
b) polii rotorici;
c) polii auxiliari statorici;
d) rotorul maşinii de c.c.
P
2. Colectorul maşinii de curent continuu este construit din:
a) tole de formă cilindrică din oţel electrotehnic;
ŞI
b) lamele de cupru izolate între ele, fixate sub forma unui cilindru, pe ax;
c) toroidal din tablă de fier aliat cu siliciu, strâns pe arbore;
d) lamele de aluminiu la care se lipesc capetele bobinajului rotoric.
3. Pornirea cu reostat a maşinii de curent continuu limitează:
Ă
a) curentul de excitaţie;
IC
b) curentul prin indus;

c) curentul prin înfăşurarea auxiliară;
d) turaţia rotorică.
CT
4. Înfăşurarea inductoare a maşinilor de curent continuu se execută:

a) cu bobine concentrate;
b) cu bobine repartizate;
c) cu bare în scurtcircuit;
DA
d) cu bobine în galeţi.
5. Puterea activă absorbită de motorul de curent continuu este:
a) P1 = UI;
b) P1 = 3 UI sin;
DI
c) P1 = 3 UI cos;
d) Q = 3UfIf sin.
RA
Subiectul II 30 puncte
1. Scrieţi pe foaia de evaluare noţiunile care completează spaţiile libere din
enunţul de mai jos. Fiecare noţiune va fi notată cu 2 puncte. 6 puncte
ITU
Schimbarea sensului de rotaţie a motorului de curent continuu se va face:

fie schimbând legăturile la bornele ................... (1) ...................... (schimbarea
sensului .......... (2) .........), fie schimbând legăturile la bornele înfăşurării rotorice
(schimbând sensul ............ (3) ......... absorbit de rotor).
ED
CĂ
2. Recunoaşteţi elementele constructive ale colectorului reprezentat în figură şi
I
OG
asociaţi cifrele din coloana A cu elementele coloanei B: 14 puncte
A B
1 a. bulon de strângere din oţel
2 b. lamelă din bandă de cupru
AG
3 c. inel de strângere din metal
4 d. con izolant din micanită
5 e. bandaj
6 f. butucul colectorului
ED
7 g. lamelă izolantă din micanită.
3. Transcrieţi, pe foaia de evaluare, litera corespunzătoare fiecărui enunţ (a, b,

c, d, e) şi notaţi în dreptul ei litera A, dacă apreciaţi că enunţul este adevărat,
P
sau litera F, dacă apreciaţi că enunţul este fals. 10 puncte
a. Legătura electrică între circuitele exterioare fixe şi circuitele în mişcare de
ŞI
rotaţie ale maşinii de curent continuu se realizează cu ajutorul: colectorului,
periilor, inelelor colectoare, cutiei de borne.
b. Miezul feromagnetic rotoric este sub formă de poli, realizat din tole ştanţate
Ă
din tablă silicioasă normal aliată, de 0,5 mm grosime, izolate între ele.
c. Pentru a obţine o t.e.m. continuă, generatorul de c.c. are montate pe arbore
IC
două semiinele care produc redresarea t.e.m. alternative din înfăşurarea rotorică.
d. Maşina de curent continuu, în regim de motor, se utilizează în tracţiunea electrică.
e. Puterea primită de rotor pe cale electromagnetică se va transforma direct în putere
CT
mecanică, la axul maşinii, deoarece nu există pierderi în rotorul maşinii de c.c.

Subiectul III 50 puncte
1. Un generator (dinam) derivaţie
DA
este antrenat de un motor cu puterea

de 6,5 kW şi turaţia de 1200 rot/min.
Generatorul debitează un curent cu
intensitatea de 45 A, sub o tensiune
DI
la borne de 120 V. Intensitatea

curentului în înfăşurarea de excitaţie
este 2 A. Rezistenţa rotorului este
RA
0,15 . 30 puncte
Să se determine:
– rezistenţa înfăşurării de excitaţie, Rex; 10 p
ITU
– intensitatea curentului din rotor, Ia; 5p

– t.e.m. a generatorului, E 5p
– randamentul,  5p
– momentul cuplului de antrenare, M 5p
ED
CĂ
2. Se alimentează un motor de curent continuu, cu excitaţie serie, la tensiunea
I
OG
reţelei U = 120 V. Motorul absoarbe un curent de 18 A. Rezistenţa înfăşurării
rotorice este Ra = 0,5 Ω iar rezistenţa înfăşurării de excitaţie Rex = 3 Ω.
Cunoscând că motorul are 2a = 2p = 2, numărul de conductoare este 628 şi
fluxul Φ = 0,006 Wb. 20 puncte
Se cere:
AG
– tensiunea la bornele indusului, Ua; 5p
– t.e.m., E; 5p
– turaţia motorului, n 5p
– cuplul electromagnetic, M. 5p
ED
3. TRANSFORMATORUL ELECTRIC
P
3.1. Generalităţi
ŞI
3.1.1. Definiţie
Transformatorul electric este un aparat electro-
Ă
magnetic static, utilizat pentru modificarea para-

metrilor puterii electromagnetice primite de la o reţea
IC
de curent alternativ şi transferarea ei la o altă reţea

de curent alternativ.
Parametrii modificaţi sunt tensiunea şi inten-
CT
sitatea curentului, frecvenţa fiind constantă.
3.1.2. Clasificare
Transformatoarele se pot clasifica în:
DA
– transformatoare de putere, utilizate la transportul şi distribuţia energiei electrice;

– autotransformatoare, utilizate pentru transformarea tensiunii în limite
reduse, pentru pornirea motoarelor de curent alternativ etc.;
– transformatoare de măsurare, utilizate pentru conectarea indirectă a
DI
aparatelor de măsurare a tensiunilor şi curenţilor mari;

– transformatoare de putere cu caracteristici speciale, cum sunt cele pentru
alimentarea cuptoarelor electrice, pentru alimentarea redresoarelor cu vapori de
RA
mercur, pentru sudare electrică, pentru încercări etc.;

– transformatoare de putere mică, cum sunt transformatoarele de siguranţă,
transformatoarele de izolare, de separare etc.
După numărul de faze, transformatoarele electrice se clasifică în:
ITU
– transformatoare monofazate;
– transformatoare trifazate.
Indiferent de tipul de transformator, acesta poate fi răcit cu aer sau cu ulei,
fluidul de răcire fiind circulat natural sau forţat (ventilatoare sau pompe).
ED
CĂ
Tabelul 3.1. Semne convenţionale
I
OG
AG
a – transformator monofazat cu două înfăşurări şi ecran; b – transformator cu
ED
priză mediană pe o înfăşurare; c – transformator cu cuplaj reglabil;
d – transformator trifazat, conexiune stea-triunghi.
P
ŞI
Ă
a – autotransformator monofazat; b – autotransformator trifazat, conexiune

IC
stea-triunghi; c – autotransformator monofazat cu reglaj continuu al tensiunii.

CT
DA
DI
Transformator de curent
Transformator cu două miezuri cu câte
cu două înfăşurări secundare
de tensiune o înfăşurare secundară
pe un singur miez
pe fiecare miez
RA
Notarea capetelor înfăşurărilor (fig. 3.1) se face cu litere mari, pentru

tensiunea mai mare, şi cu litere mici pentru tensiunea mai mică.
Începuturile înfăşurărilor se notează, în ordine, cu A, B, C, sau a, b, c, iar
ITU
sfârşiturile se notează cu X, Y, Z, sau x, y, z.

Punctul neutru al înfăşurărilor transformatoarelor trifazate, dacă este scos
la cutia de borne, se notează cu N sau n.
ED
CĂ
I
OG
AG
Fig. 3.1. Notarea capetelor înfăşurărilor transformatoarelor:
a – MONOFAZATE b – TRIFAZATE
ED
3.1.4. Domenii de utilizare
Transformatoarele sunt utilizate, în practică, îndeosebi în domeniul trans-
portului şi distribuţiei electrice. La transportul energiei electrice, cu cât este mai
P
mare cantitatea de energie de transportat şi mai lungă linia de transport, cu atât
trebuie să fie mai înaltă tensiunea liniei, pentru a se realiza un transport de
ŞI
energie economic.
Ă
IC
CT
Transformator de mică putere

Post de transformare Transformator de măsură
cu miez lamelar sau toroidal
DA
DI
RA
Transformator monofazat utilizat în reţele de transport feroviar TMUS – NS 110/27,5 kV

ITU
3.1.5. Elemente constructive de bază

Cel mai simplu transformator, şi anume transformatorul monofazat, este
constituit din următoarele părţi principale:
– miezul magnetic;
ED
CĂ
– înfăşurările, dispuse pe acest miez;
I
OG
– armături de fixare;
– borne de acces.
Transformatoarele trifazate au, în plus, şi ele-
mente auxiliare: schela trafo, cuva / carcasa, izola-
AG
tori de trecere, elemente de protecţie, materiale şi
forme constructive.
P ED
Monofazat Trifazat
ŞI
Transformatoare de mică putere
Ă
Miezurile magnetice lamelare se execută din tole confecţionate din tablă

silicioasă pentru transformatoare, şi sunt de două tipuri: în manta şi cu coloane.
Forma secţiunii coloanelor este diferită după tipul şi puterea transformatorului.
IC
Jug Coloana Jug Coloana Coloana Jug Coloana Jug

CT
DA
Miezuri magnetice în manta: Miezuri magnetice cu coloane:

a – monofazat; b – trifazat a – monofazat; b – trifazat
DI
La transformatoarele mici, forma secţiunii miezurilor magnetice este pătrată sau dreptunghiulară.
RA
ITU
Miez feromagnetic echipat cu înfăşurări Tipuri de tole lamelare

Fig. 3.2. Tole, miezuri feromagnetice.
ED
CĂ
Tolele transformatoarelor sunt realizate din tablă silicioasă. Confec-
I
OG
ţionarea tolelor din aliaje de fier, siliciu, cobalt – este impusă de reducerea
pierderilor ce apar în circuitul magnetic datorită curenţilor turbionari. Alierea cu
siliciu are drept scop îmbunătăţirea proprietăţilor magnetice ale aliajului.
Miezurile magnetice toroidale (spiralizate) sunt superioare, din punct de
vedere tehnologic, faţă de miezurile împachetate, deoarece operaţiile laborioase
AG
de ştanţare şi împachetare sunt înlocuite cu o operaţie foarte simplă, de înfăşu-
rare a benzilor. Procedeul tehnologic permite, în acelaşi timp, o execuţie practic
fără deşeuri de tablă silicioasă – şi este uşor de mecanizat şi automatizat.
ED
a – inelar;
b – dreptunghiular;
c – dreptunghiulare
divizate;
P
d – dreptunghiulare
divizate, împere-
cheate
ŞI
Fig. 3.3. Miezuri feromagnetice toroidale (spiralizate).
Dacă se lucrează cu inducţii mici, tolele sunt izolate între ele de stratul de
oxizi care apare în mod natural pe suprafaţa foilor de tablă. La inducţii mari,
Ă
straturile izolante de oxizi nu mai sunt suficiente, deoarece, curenţii turbionari

crescând, pierderile în fier devin prea mari. În acest caz, se recurge la izolarea
IC
artificială a tolelor, prin aplicarea unei pelicule de lac sau lipirea unei hârtii foarte
subţiri pe una din feţe.
Foarte importantă este strângerea pachetului de tole – pentru a reduce
CT
pierderile în fier (pierderi apărute datorită scăderii coeficientului de umplere).

DA
Înfăşurările. Se realizează
din bobine, în general de
formă cilindrică (unele de
joasă tensiune şi altele de
DI
înaltă tensiune). Aşezarea lor

pe coloana miezului se poate
Fig. 3.4. Aşezarea bobinelor pe coloanele face concentric sau alternat.
miezului transformatorului.
RA
ITU
Fig. 3.5. Înfăşurările unui trafo monofazat. Fig. 3.6. Carcasa transformatorului.
ED
CĂ
3.1.6. Conexiunile transformatoarelor trifazate
I
OG
Cele trei faze ale transformatoarelor trifazate pot fi conectate în stea sau
triunghi, atât pe partea de joasă tensiune cât şi pe partea de înaltă tensiune.
Pentru partea de joasă tensiune se mai utilizează şi conexiunea zigzag.
Modul de realizare a celor trei conexiuni, precum şi diagramele fazoriale
ale tensiunilor respective sunt prezentate în figura 3.7.
AG
Uzual, pot fi realizate următoarele conexiuni: stea – stea, stea – triunghi,
stea – zigzag, triunghi – stea, triunghi – triunghi şi triunghi – zigzag.
ED
Fig. 3.7.
Conexiunile
P
transformatoarelor
trifazate
ŞI
În cazul conexiunii stea: U AB  3U A ;
Ă
La conexiunea triunghi: UAB = UA;

2
La conexiunea zigzag: U A  U AZ
IC
3
CT
Cum înfăşurarea secundară poate fi bobinată în sens invers faţă de

înfăşurarea primară, pentru fiecare dintre conexiunile de mai sus pot
corespunde două situaţii, ca atare în total există 12 moduri de conexiuni uzuale.
Grupele de conexiuni se deosebesc între ele prin unghiul de defazaj între
DA
tensiunea primară şi cea secundară (tensiuni între faze).

Acest unghi de defazaj depinde de:
– sensul de bobinare;
– rlegăturile capetelor bobinajelor la borne (sau de notaţia bornelor);
DI
– modul de conexiuni ale bobinajelor primarului şi secundarului.

Acest unghi este un multiplu de 300.
În literatura de specialitate conexiunile sunt reprezentate printr-o
RA
simbolizare alcătuită din două litere şi un număr, cu următoarea semnificaţie:

– prima literă (mare) reprezintă conexiunea înfăşurării de înaltă tensiune;
– a doua literă (mică) reprezintă conexiunea înfăşurării de joasă ten-
siune;
ITU
– cifra reprezintă multiplul cu care se amplifică unghiul de defazaj.

Dintre cele 12 moduri de conexiuni sunt standardizate şapte conexiuni, şi
anume: Yy – 12, Dy – 11, Yz – 11, Dy – 5, Yz – 5, Yd – 11, Yd – 5.
ED
CĂ
I
FIŞA DE LUCRU CENTRATĂ PE ELEV
OG
Grup:
Auditiv (1):………………………………
AG
Vizual (1):……………………………….
Practic 1:………………………………..
Practic 2:………………………………..
ED
Un transformator de mică putere poate avea următoarea construcţie de ansamblu:
1. Utilizând cuvintele-cheie: bobină primară,
P
bobină secundară, miez magnetic, carcasă,
scoabă de fixare, realizaţi o prezentare
ŞI
verbală a imaginii alăturate, cu specificarea
echipamentului prezentat.
Ă
2. Desenaţi simbolul cu care se reprezintă

acest echipament în schemele electrice.
IC
CT
3. Urmăriţi simbolurile de mai jos, specificând (verbal şi în scris) tipurile de

transformatoare reprezentate:
DA
DI
4. Priviţi imaginile
următoare şi
RA
comparaţi cele
două tipuri de
transformatoare –
toroidale sau
ITU
lamelare – din
punct de vedere
constructiv şi
funcţional:
ED
CĂ
5. Precizaţi (verbal şi scris) urmărind imaginea, elementele constructive ale
I
OG
transformatoarelor trifazate.
AG
P ED
3.2. Principiul şi ecuaţiile de funcţionare
ŞI
ale transformatorului monofazat
Transformatorul electric, ca şi toate maşinile electrice, are la baza

Ă
funcţionării fenomenul de inducţie electromagnetică (de fapt, al inducţiei

mutuale între două circuite fixe unul faţă de celălalt).
IC
Dacă la bornele primarului transformatorului monofazat, A – X, se aplică o

tensiune alternativă sinusoidală de valoare u1, prin înfăşurarea primară va
circula un curent i1. Acest curent va produce un flux magnetic u care va
CT
străbate şi spirele înfăşurării secundare a–x. Cum curentul i1 este alternativ – şi

fluxul magnetic este tot alternativ. Ca urmare, în spirele înfăşurării secundare se
va induce o tensiune electromotoare (t.e.m.), respectiv o tensiune u2, la bornele
DA
a – x ale consumatorului de impedanţă Z.

DI
RA
ITU
Fig. 3.8. Principiul de funcţionare a transformatorului.

ED
CĂ
Cum circuitul este închis, tensiunea u2 va da naştere în circuit unui curent
I
OG
i2. La rândul său, curentul i2 va produce un flux care, în conformitate cu legea lui
Lenz, se opune cauzei care l-a produs, adică fluxului util u. Această tensiune
u2 poate fi mai mare sau mai mică decât tensiunea aplicată u1, în funcţie de
numărul de spire N2 ale înfăşurării secundare, care este mai mic sau mai mare
AG
decât numărul de spire N1 ale înfăşurării primare.
Fluxul care este produs de curentul i1 se divide în flux util, u, care trece
prin miezul feromagnetic al transformatorului, şi fluxuri de dispersie σ1, σ2,
care se închid prin aer.
ED
În concluzie, transformatorul primeşte de la reţea, prin înfăşurarea
primară, puterea u1i1, şi cedează la bornele înfăşurării secundare puterea u2i2.
Dacă se neglijează pierderile prin efect Joule, prin histerezis, prin curenţi
turbionari, transferul de putere va fi: u1i1 = u2i2
P
Relaţia de mai sus poate fi scrisă şi pentru valorile efective ale tensiunii şi
curentului, adică: U1I1 = U2I2.
U1 I 2 U
ŞI
Se poate deduce că:  ; raportul K T  1 fiind denumit raport de
U 2 I1 U2
transformare a tensiunilor.
Ă
3.2.1. Regimuri de funcţionare ale transformatorului

IC
3.2.1.1. Funcţionarea în gol a transformatorului

CT
La funcţionarea în gol, transformatorul are secundarul deschis (nu are

consumator), cu alte cuvinte curentul I2 = 0, iar primarul este alimentat la
tensiunea U1 = U1n.
DA
În această situaţie, curentul absorbit de la reţea este: I1 = I0, de valoare

(2,5 până la 10%) In şi care este cunoscut, în literatura de specialitate, ca fiind
curentul de mers în gol.
La funcţionarea în gol, impedanţa la bornele secundarului (de sarcină) Z  
DI
u10 – tensiunea primară;

i10 – curentul primar;
10 – flux principal;
RA
– fluxul magnetic de

dispersie;
u20 – tensiunea
secundară;
ITU
i20 – curentul secundar;

Fig. 3.9 Funcţionarea în gol a transformatorului electric.
ED
CĂ
Deoarece în secundar nu se transferă energie (i20 = 0), întreaga energie
I
OG
absorbită de primar de la reţea serveşte la crearea câmpului magnetic din miez
şi a celui de dispersie (energie reactivă) şi la acoperirea pierderilor Joule din
primar (energie activă).
Bilanţul de puteri active la mersul în gol va fi:
P10  PFe  PCu1
AG
în care:
 P10 – puterea activă absorbită în primar, de la reţea;
 PFe – (PFe = PT + PH) sunt pierderile în fierul transformatorului, compuse din
ED
pierderile datorate curenţilor turbionari (PT) şi pierderile datorate histe-
rezisului magnetic (PH);
 PCu1 – sunt pierderile prin efect termic (Joule) din cuprul înfăşurării primare,
de rezistenţă: R1 (PCu1  R1 I10
P
2
).
ŞI
Întrucât I10  I1n, se pot neglija pierderile din cuprul înfăşurării primare:
PCu1  R1I10
2
 0 şi, ca atare:
P10  PFe
Ă
Această relaţie ne arată că se pot aproxima pierderile în fierul trans-

IC
formatorului cu puterea activă absorbită în gol (amintim că pierderile în fier

depind de tensiune – şi aceasta este cea nominală la mersul în gol). Rezultă de
aici că, printr-o încercare de mers în gol la tensiunea nominală, se pot
CT
determina experimental pierderile nominale în fierul transformatorului.

Curentul i10  I10 2 cos t produce un câmp magnetic ale cărui linii de
câmp se închid prin miezul de fier, străbătând ambele înfăşurări, şi care produc
DA
fluxul principal 10 prin secţiunea miezului (fig. 3.9). Acelaşi curent produce şi
fluxul magnetic de dispersie  care se închide prin aer. Dacă considerăm
miezul magnetic nesaturat, atunci aceste fluxuri au aceeaşi variaţie în timp ca şi
curentul care le-a produs, deci:
DI
10  10 m cos t ,  1   1m cos t .
Fluxul 10 străbătând ambele înfăşurări, induce în acestea tensiunile

RA
electromotoare, ale căror valori efective sunt:

E1m 2f
E1   N1 10 m  4,44 N1 f 10 m
2 2
ITU
E2m 2f
E2   N2 10 m  4,44 N2f 10 m
2 2
ED
CĂ
Dacă se face raportul:
I
OG
e1 E1m E1 N1
ku 
  
e2 E2m E2 N2
Acest raport se numeşte raport de transformare al transformatorului.
AG
3.2.1.2. Funcţionarea în sarcină a transformatorului
În acest regim de funcţionare, la bornele înfăşurării secundare se află

conectată o impedanţă de sarcină Z prin care va circula curentul secundar i2
ED
(fig. 3.10). Energia electrică furnizată primarului de către reţeaua de alimentare
este transmisă pe cale electromagnetică secundarului (impedanţei de sarcină Z).
1 – fluxul magnetic
P
produs de curentul
primar i1;
2 – fluxul magnetic de
ŞI
reacţie produs de
curentul i2;
– fluxul magnetic
Ă
de dispersie primar;
– fluxul magnetic
IC
de dispersie secundar;
Fig. 3.10. Funcţionarea în sarcină a transformatorului electric.
CT
Ecuaţiile transformatorului în sarcină

Fluxul magnetic 1, produs de curentul primar i1, induce în secundar
curentul i2. Acest curent produce fluxul magnetic de reacţie 2. Presupunând
DA
miezul de fier nesaturat, se poate afirma că rezultanta celor două fluxuri:

1   2  10
este chiar fluxul magnetic de mers în gol produs în primar.
DI
Expresia de mai sus poate fi scrisă, ţinând seama de legea lui Ohm,
pentru circuite magnetice, astfel:
N1 I 1 N 2 I 2 N1 I 10
 
RA
  
unde :
N1, N2 – numărul de spire ale înfăşurărilor primară, respectiv secundară;
 – reluctanţa magnetică a miezului de fier.
ITU
Relaţia poate fi grupată astfel:

N2
I1  I 2  I 10  I 1  I ’2  I 10
N1
ED
CĂ
I
I2
în care: I 2  este curentul din secundar raportat la cel din primar.
OG
ku
Ecuaţiile transformatorului se pot scrie:
U 1  Z 1 I 1  E1
 U 2  Z 2 I  2  E 1
AG
unde E1 reprezintă tensiunea electromotoare produsă de înfăşurarea primară,
iar mărimile U 2  ku  U 2 şi Z 2  ku  Z 2 sunt mărimi raportate la primar, la fel
ca şi curentul secundar.
ED
3.2.1.3. Funcţionarea în scurtcircuit a transformatorului
În acest regim, înfăşurarea secundară este scurtcircuitată: Z  0 . Dacă
s-ar alimenta primarul la tensiunea nominală, curenţii prin cele două înfăşurări
P
ar căpăta valori mari, care ar duce la arderea înfăşurărilor. De aceea, pentru a
putea realiza acest regim de funcţionare, se alimentează primarul de la o sursă
reglabilă de tensiune, treptat, până când curenţii prin cele două înfăşurări ajung
ŞI
la valorile lor nominale. Această tensiune poartă denumirea de tensiune de
scurtcircuit a transformatorului, u1sc, fiind un parametru important al acestuia
(două sau mai multe transformatoare nu pot funcţiona în paralel dacă nu au
Ă
aceeaşi tensiune de scurtcircuit).

Deoarece, în transformator, intensitatea curentului este la valorile sale
IC
nominale, bilanţul de puteri active la mersul în scurtcircuit va fi:

P1k  PCu1  PCu 2
CT
în care:
 PCu1 – sunt pierderile prin efect termic (Joule) din cuprul înfăşurării
primare, de rezistenţă R1  PCu1  R1 I 12n  .
DA
 PCu2 – sunt pierderile prin efect termic (Joule) din cuprul înfăşurării
secundare, de rezistenţă R2  PCu 2  R1 I 22n  .
Deoarece la funcţionarea în scurtcircuit cele două înfăşurări sunt parcurse
DI
de curenţi, acest regim este asemănător cu regimul în sarcină, cu particula-

rităţile respective ( U 2  0, I10  0 ), deoarece U1sc  U1n (fig. 3.11).
RA
ITU
Fig. 3.11. Funcţionarea în scurtcircuit.

ED
CĂ
Caracteristica externă a transformatorului
I
OG
O importanţă deosebită în funcţionarea transformatorului o are
dependenţa dintre tensiunea U 2 la bornele secundarului şi curentul I2 debitat
de acesta pe o sarcină exterioară Z. Uzual, această caracteristică se obţine
experimental şi poate avea una din formele reprezentate în fig. 3.12, depen-
AG
dente de natura sarcinii.
Caracteristica se trasează la: U1  const. ; cos  2  const.
P ED
ŞI
Fig. 3.12. Caracteristica externă. Fig. 3.13. Randamentul transformatorului.
Ă
După cum se remarcă din figură, această caracteristică este în general

rigidă. Rigiditatea se exprimă prin căderea relativă de tensiune:
IC
U  U2
u2 %  20  100
U 20
CT
De regulă, la transformatoarele de putere, această cădere de tensiune

reprezintă câteva procente din tensiunea nominală. Aceasta arată că
transformatorul de putere alimentează în secundar consumatori la tensiune
relativ constantă faţă de variaţia curentului I2 .
DA
Randamentul unui transformator:

P2 P1   p
 
P1 P1
DI
unde: pP Fe  Pk reprezintă pierderile în transformator. În fig. 3.13 se ob-

servă că un maxim al randamentului se va obţine la o încărcare de aproximativ
RA
70% din încărcarea nominală.
APLICAŢIE
Un transformator monofazat are tensiunea secundară nominală U2 = 400 V,
ITU
curentul secundar I2 = 25 A şi factorul de putere cos 2 = 0,8. Pierderile în

înfăşurări sunt de 600 W iar pierderile în fier sunt de 400 W.
a. Denumiţi încercările transformatorului prin care se determină pierderile
în înfăşurări şi pierderile în fier.
ED
CĂ
b. Calculaţi puterea absorbită şi puterea cedată de transformator.
I
OG
c. Determinaţi randamentul transformatorului.
Rezolvare
a. încercarea de scurtcircuit şi încercarea de gol
b. P2 = U2I2 cos 2; P2 = 8 kW ;
AG
P1 = P2 + PW + PFe; P1 = 9 kW;
P2
c.  = ;  = 0, 88.
P1
ED
FIŞA DE LUCRU CENTRATĂ PE ELEV
P
Grup:
Auditiv (1):………………………………
Vizual (1):……………………………….
ŞI
Practic 1:………………………………..
Practic 2:………………………………..
Citiţi cu atenţie cerinţele fişei şi, după ce le rezolvaţi în echipă, prezentaţi-le întregii clase.
Ă
1. Pentru transformatorul de mică putere,

IC
calculaţi tensiunea debitată în secundar,

considerând că transferul de energie se
realizează fără pierderi şi numărul de
CT
spire este cel ilustrat.
2. Desenaţi o schemă electrică de

măsurare a puterii, tensiunii şi intensităţii
DA
curentului în primarul transformatorului,

atunci când secundarul nu are consu-
matori conectaţi.
DI
3. Precizaţi în ce scop se efectuează încercarea de gol a transformatorului, şi

care sunt mărimile ce se pot calcula în urma acestei încercări. (Comunicaţi şi
colegilor de grupă ideile voastre.)
RA
4. Reprezentaţi două straturi de tole, din care se confecţionează, prin

întreţesere, miezul format din tole E+I.
5. Dacă puterea activă, tensiunea electrică şi, respectiv, intensitatea
curentului au ca unităţi de măsură:
ITU
 W;
 V;
 A,
ED
CĂ
efectuaţi următoarele transformări:
I
OG
10 kV = ….......... V = …................ mV = ….............. V
125 mW = …............. W = ….............. kW.
150 A =….............. mA = …................ A
6. Precizaţi (verbal şi în scris) aparatul cu care se poate măsura:
AG
Intensitatea curentului electric ….................................
Puterea activă …..........................................................
Rezistenţa electrică….............. ….................................
Tensiunea electrică …..................................................
ED
FIŞĂ DE LUCRU
Timp de lucru: 50 min.
Un transformator, la funcţionarea în sarcină, poate fi reprezentat astfel:
P
ŞI
Ă
IC
1. Specifică denumirile mărimilor ce intervin în funcţionarea transformatorului.

(Comunică-le şi colegilor de grupă răspunsul tău).
CT
2. Desenează o schemă electrică de măsurare a puterii, tensiunii şi intensităţii

curentului din primarul transformatorului.
DA
3. Calculează randamentul transformatorului, dacă el absoarbe P1 = 125 kW iar

în secundar debitează U2 = 10 kV, prin sarcina Z trecând un curent I2 = 12 A,
la un cos= 0,86.
DI
4. Reprezintă bobinele primară şi secundară montate pe acest miez.

RA
ITU
5. Prezintă colegilor modalităţi de răcire a transformatoarelor de putere.

ED
CĂ
I
OG
4. MAŞINA ASINCRONĂ
4.1. Generalităţi
Maşina asincronă, numită şi transformator generalizat, este o maşină
AG
electrică rotativă de curent alternativ care, la frecvenţa dată a reţelei,
funcţionează cu o turaţie variabilă cu sarcina.
Denumirea de asincronă provine de la faptul că viteza rotorului diferă de
ED
viteza câmpului magnetic inductor creat de stator: altfel, cuplul motor la arborele
maşinii nu poate exista, căci, dacă vitezele ar fi egale, ar însemna că între cele
două armături viteza relativă ar fi nulă, deci nu ar exista condiţii pentru
P
fenomenul de inducţie prin mişcare.
Primele propuneri de maşini asincrone, denumite şi maşini de inducţie,

ŞI
datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Una dintre acestea este cunoscută
dinainte de 1885 şi aparţine lui Galileo Ferraris, care a construit un motor
asincron. Motorul Ferraris, într-o formă modificată, este construit în prezent
Ă
pentru puteri mici, ca servomotor asincron difazat cu rotorul sub formă de pahar.
În anul 1886, Nicola Tesla a conceput o maşină cu înfăşurare difazată în
IC
stator; la această maşină, rotorul este format dintr-un miez feromagnetic care
este echipat cu o înfăşurare scurtcircuitată. Autorul propunerii s-a ocupat de
aplicaţiile şi perfecţionarea tehnică a motorului inventat.
CT
Motorul asincron cu rotorul bobinat a fost conceput în anul 1889 de Dolivo-

Dobrovolski. Tot Dolivo-Dobrovolski a proiectat şi realizat motorul asincron cu
colivie dublă în rotor.
DA
4.2. Utilizări
Maşinile electrice asincrone sunt folosite în general ca motoare electrice
de antrenare în acţionările electrice care nu necesită o turaţie riguros constantă.
DI
Motorul asincron este cel mai răspândit motor de acţionare, datorită

particularităţilor sale constructive şi energetice: construcţie simplă şi robustă,
fără contacte mobile (la varianta cu rotorul în scurtcircuit); gabarit redus,
posibilitatea alimentării directe de la reţeaua industrială, randament bun. Aceste
RA
avantaje fac ca motoarele electrice asincrone să fie utilizate în toate domeniile

de activitate: ca motoare pentru maşini-unelte (raboteze, polizoare, maşini de
găurit, ferăstraie mecanice, freze, strunguri etc.); ca motoare pentru acţionarea
podurilor rulante, a macaralelor, pompelor, ventilatoarelor etc. Motoarele
ITU
asincrone monofazate sunt utilizate, în mod special, în instalaţiile de uz

gospodăresc (maşini de găurit, pompe, ventilatoare, polizoare, râşniţe electrice,
aeroterme, maşini de spălat, maşini de găurit cu percuţie, polizoare unghiulare
şlefuitoare etc.).
ED
CĂ
I
OG
AG
Fig. 4.1. Maşini asincrone cu rotorul în scurtcircuit şi cu rotorul bobinat.
ED
Motoarele asincrone trifazate cu rotorul în scurtcircuit sunt simbolizate prin
grupul de litere ASI. De exemplu, simbolul ASI 250M-4 înseamnă:
ASI – motor asincron trifazat cu rotorul în scurtcircuit, în construcţie închisă;
250M – gabaritul 250, mediu, ceea ce înseamnă că înălţimea axului
P
maşinii este de 250 mm de la planul tălpilor de fixare, iar motorul este executat
în lungime medie;
ŞI
4 – numărul de poli ai motorului, care indică viteza de sincronism,
respectiv 1500 rot/min, în cazul exemplificat.
Motoarele asincrone cu rotorul bobinat se folosesc la diverse acţionări
unde este necesară pornirea în plină sarcină, sau – în orice caz – cu un cuplu
Ă
de pornire ridicat, la curenţi de pornire limitaţi, ca de exemplu: compresoare de

debit mare, pompe cu contrapresiune, maşini de trefilat etc.
IC
CT
DA
DI
Fig. 4.2. Motoare pentru tracţiune urbană tip MABT 1 2x70 kW, 1135 rot/min, 560 V.
RA
Pentru o serie de acţionări care necesită porniri în plină sarcină (maşini-

unelte, pompe fără contrapresiune, ventilatoare), se utilizează motoare
asincrone cu rotorul în scurtcircuit, cu două turaţii. În general, motoarele cu
ITU
două turaţii sunt obţinute cu o înfăşurare tip DAHLANDER.

Motoarele asincrone trifazate cu rotorul în scurtcircuit, în construcţie
antiexplozivă (antigrizutoasă) antideflagrantă (seriile ASA, ASAV, AE2, ASAM,
ASAV, AEM) sunt destinate acţionărilor instalaţiilor ce lucrează în medii cu
pericol de explozie în industria chimică, petrolieră şi minieră.
ED
CĂ
4.3. Părţi componente
I
OG
AG
P ED
Fig. 4.3. Elemente componente ale motorului asincron cu rotorul în scurtcircuit:
1–stator; 2–rotor; 3–scuturi; 4–rulment; 5–ventilator; 6–talpă de susţinere, 7–cutie de borne.
ŞI
Ca şi celelalte maşini electrice rotative, maşina asincronă are un circuit
magnetic compus din două părţi:
Statorul (inductorul) este partea fixă a maşinii, alcătuită din:
Ă
IC
CT
DA
DI
circuit magnetic
sistem de înfăşurări carcasă
(miez feromagnetic)
Inductorul este partea din maşină care asigură existenţa câmpului magnetic.
RA
Circuitul magnetic (miezul feromagnetic) este suportul material prin care

se închid liniile câmpului magnetic din motor. În funcţie de felul acestui câmp,
miezurile feromagnetice se pot realiza sub diferite forme.
De regulă, miezul feromagnetic este confecţionat din tole ştanţate supra-
ITU
puse, izolate între ele prin aplicarea unui lac izolant. În crestăturile miezului sunt
introduse înfăşurările electrice.
Carcasa (din fontă, oţel, aliaj de aluminiu) de formă cilindrică – în cele mai
multe cazuri – este prevăzută:
ED
CĂ
 fie cu fante necesare circulaţiei aerului;
I
OG
 fie cu nervuri pentru a creşte suprafaţa de schimb termic cu mediul ambiant;
 şi cu elemente de prindere pentru fixarea maşinii (tălpi, flanşe).
Rotorul (indusul) este partea mobilă a maşinii, alcătuită din:
AG
P ED
ŞI
circuit magnetic sistem de
organ colector
Ă
(miez feromagnetic) înfăşurări

Indusul maşinii – rotorul poartă spirele în care ia naştere t.e.m. de inducţie.
IC
El este format dintr-un miez fixat pe arborele maşinii. La periferia indusului se

află crestăturile, în interiorul cărora se introduc conductoarele bobinajului.
CT
Arborele (din oţel) este

componenta pe care se fixează
rotorul.
DA
Organul colector este necesar pentru realizarea legăturilor electrice între

înfăşurarea rotorică – mobilă în spaţiu, odată cu rotorul – şi circuitul electric
DI
exterior, de la care primeşte energia electrică. Această legătură se asigură sub

forma unui contact alunecător, alcătuit din:
 parte mobilă – inele colectoare
1
– lamele colectoare
RA
 o parte fixă – perii colectoare

2
Fig. 4.4. Tole ale miezului feromagnetic:

ITU
1 – crestături statorice; 2 – crestături rotorice; 3

3 – jug statoric; 4 – jug rotoric.
4
ED
CĂ
I
OG
Fig. 4.5. Tole ale miezurilor unei maşini asincrone: a – crestături de stator;
AG
b – crestături de rotor bobinat; c – crestături de rotor în scurtcircuit.
O înfăşurare este alcătuită din spire (bucle simple formate de un
conductor sau de mai multe conductoare legate în paralel) şi bobine (formate din
mai multe spire).
ED
Înfăşurarea rotorică trifazată (ca şi cea statorică) se realizează din cupru
izolat cu email, bumbac, fibră de sticlă etc.
Alături de părţile componente de bază, maşinilor electrice le mai sunt
necesare, pentru funcţionare, şi o serie de piese şi subansambluri, dintre care:
P
– ventilatorul, lagărele, scuturile, colierul cu portperii, inelul de ridicat,
cutia de borne, capacul protector etc. (fig. 4.6).
ŞI
Ă
IC
CT
ventilatorul lagărele scuturile

Fig. 4.6. Piese şi subansambluri din componenţa maşinii asincrone
În fig. 4.7 este reprezentată, în secţiune, o maşină asincronă ale cărei

DA
elemente componente au fost prezentate mai sus.

DI
RA
1 – capac cutie borne; 7 – arbore rotoric;

2 – miez statoric; 8 – lagăr cu rostogolire;
ITU
3 – borne; 9 – şurub de fixare a scutului;

4 – miez rotoric; 10 – presetupă;
5 – scut lateral; 11 – ventilator;
6 – capac presetupă. 12 – capac protecţie ventilator.
Fig. 4.7. Maşina asincronă.
ED
CĂ
4.4. Principiul de funcţionare, regimuri de funcţionare
I
OG
Statorul are amplasate trei înfăşurări identice în crestăturile sale. Aceste
înfăşurări sunt decalate, între ele, cu 1200. Prin bobine vor circula curenţii i1, i2 şi i3.
Aceşti curenţi formează un sistem trifazat simetric (curenţi egali). Trecerea
curentului prin bobine, conform legii inducţiei electromagnetice, duce la producerea
AG
unui câmp magnetic alternativ cu repartiţie sinusoidală. În consecinţă, înfăşurarea
statorică parcursă de curentul alternativ trifazat dă naştere unui câmp magnetic
învârtitor care se roteşte, în sensul succesiunii fazelor, cu turaţia de sincronism n1:
60 f
n1  [rot/min]
ED
p
unde: n1 – turaţia câmpului magnetic învârtitor statoric (turaţie sincronă);
f – frecvenţa curenţilor din stator (50 Hz);
p – numărul de perechi de poli.
P
Dacă rotorul este în repaus, acest câmp va induce, în fazele înfăşurării
rotorice, conform legii inducţiei electromagnetice, tensiuni electromotoare.
ŞI
În cazul în care înfăşurarea rotorică este scurtcircuitată – sau se racor-
dează pe o impedanţă trifazată simetrică – aceste tensiuni electromotoare vor
determina apariţia unor curenţi induşi. Prin interacţiunea câmpului magnetic
statoric cu aceşti curenţi induşi, vor lua naştere forţe electromagnetice care se
Ă
vor exercita asupra fiecărui conductor rotoric.

IC
Pe stator se află înfăşurarea trifazată alimentată în

curent alternativ. Cele trei bobine ale înfăşurării statorice
CT
trifazate sunt repartizate în crestături astfel încât între

ele să existe un decalaj spaţial de 120º. În aceste
condiţii, fiecare bobină generează un câmp radial, iar
cele trei câmpuri elementare au ca rezultantă un câmp
DA
constant ca valoare, care se roteşte cu viteza constantă

ω = 2f (f – frecvenţa tensiunii de alimentare a
bobinelor). Se obţine deci un câmp învârtitor, pe cale
mecanică (prin mijloace statice).
DI
Fig. 4.8. Repartizarea înfăşurărilor statorice.
Acestor forţe le corespunde un cuplu obţinut prin însumarea tuturor

cuplurilor determinate de forţele ce acţionează asupra conductoarelor rotorice,
RA
care determină punerea în mişcare a rotorului, cu turaţia n, în sensul câmpului

învârtitor statoric.
Când rotorul se mişcă, în înfăşurarea rotorică se induc curenţi de
ITU
f2
frecvenţă f2 = p(n1–n), curenţi care produc un câmp învârtitor de turaţie n 2 
p
Unda învârtitoare a câmpului magnetic rotoric este sincronă cu cea
statorică, deoarece rotorul se roteşte cu turaţia n, şi n2 + n = n1.
ED
CĂ
Dacă rotorul va fi rotit din exterior cu turaţia n = n1, în înfăşurarea rotorică
I
OG
nu se vor mai induce curenţi, în maşină nu va mai apărea cuplu elec-
tromagnetic.
Dacă rotorul va fi lăsat liber, datorită forţelor de frecare şi a cuplului
rezistent de la ax, turaţia rotorului va descreşte. Rotorul „alunecă” faţă de
câmpul statoric – rămânând în urmă. Alunecarea, mărimea caracteristică
AG
motoarelor asincrone, se defineşte astfel:
n1  n
s
n1
ED
Astfel, frecvenţa curenţilor rotorici poate fi exprimată în funcţie de
frecvenţa curenţilor din stator:
n1  n
f 2  pn 2  pn1  f1 s
P
n1
În regimul nominal de funcţionare al motorului asincron, conform acestei
ŞI
relaţii, frecvenţa curenţilor rotorici este mult mai mică decât frecvenţa curenţilor
statorici, deoarece alunecarea s este cuprinsă între 3  10 % .
De aici, rezultă că maşina asincronă modifică şi frecvenţa energiei primite
Ă
şi iată, deci, justificarea celei de-a doua denumiri ce i s-a dat, de transformator
generalizat.
IC
Este cunoscut faptul că vitezele unghiulare sunt proporţionale cu vitezele

de rotaţie şi, ca atare, expresia alunecării poate deveni:
CT
1  
s
1
1
unde: 1  este viteza unghiulară a câmpului învârtitor
DA
p

şi   este viteza unghiulară a rotorului.
p
DI
Observaţie. Turaţia n a fost împărţită la 60 pentru a se putea discuta în rot/min –

mărime care este uzual folosită de specialiştii în domeniul maşinilor electrice.
Dacă rotorul este în poziţia de repaus, adică are turaţia n2 = 0, atunci
RA
câmpul învârtitor n1 va da naştere unui flux variabil în înfăşurarea acestuia.

Acest flux va induce în înfăşurarea rotorică o t.e.m., dată de expresia:
E2  4,44 f1 N 2 k2
ITU
unde: N2 este numărul de spire pe fază ale înfăşurării rotorice;

k2 – factorul de înfăşurare al acesteia;
 – fluxul inductor util.
ED
CĂ
Conductoarele rotorice sunt străbătute de curentul I2. Dat fiind faptul că aceste
I
OG
conductoare se găsesc în câmpul magnetic variabil, produs de stator, atunci ele vor fi
supuse unor forţe electromagnetice al căror sens se determină prin regula lui Fleming
(regula mâinii stângi). Conductoarele rotorice sunt supuse unor forţe care fac ca
rotorul să se deplaseze.
AG
Suma cuplurilor motoare corespunzătoare fiecărui conductor activ al rotorului
dă valoarea cuplului rezultant de rotaţie al maşinii, adică cuplul electromagnetic M.
În regim de motor, maşina absoarbe putere electrică din reţea, pe la bornele
înfăşurării statorice, şi furnizează, la arbore, putere mecanică. Acesta este cel mai
ED
utilizat regim de funcţionare al maşinii asincrone.
Turaţia rotorului, în acest caz, este mai mică decât turaţia de sincronism
(n < n1).
Dacă însă maşina este antrenată, cu ajutorul unui motor auxiliar, în sensul
P
de mişcare, cu o turaţie (n > n1), se schimbă sensul de deplasare al rotorului
faţă de câmpul inductor statoric. Prin urmare, se va schimba şi sensul tensiunii
electromotoare induse, respectiv al curentului indus, şi, implicit, al cuplului.
ŞI
În această situaţie, maşina primeşte putere mecanică pe la arbore (de la
motorul auxiliar) şi cedează putere electrică pe la bornele înfăşurării statorice.
Spunem că maşina funcţionează în regim de generator.
Ă
În cazul regimului de frână electromagnetică, maşina este antrenată, din

IC
exterior, în sens contrar câmpului statoric (n < 0).

Ea primeşte astfel putere mecanică pe la arbore, putere electrică pe la
bornele înfăşurării statorice, întreaga putere rezultată, după acoperirea
CT
pierderilor, fiind disipată pe înfăşurări, determinând astfel încălzirea acestora.

Concluzionând cele spuse anterior, putem acum să stabilim următoarele
domenii de valori ale turaţiei şi alunecării corespunzătoare celor trei regimuri de
funcţionare:
DA
DI
RA
ITU
pentru regimul de pentru regimul de pentru regimul de

motor: generator: frână:
n < n1  0 < s < 1 n > n1  s < 0 n < 0 s > 1
ED
CĂ
I
OG
Grup:
Auditiv (1):………………………………
Vizual (1):……………………………….
Practic 1:………………………………..
AG
Practic 2:………………………………..
F2
FIŞĂ DE LUCRU CENTRATĂ PE ELEV
ED
1. Priviţi cu atenţie imaginea de mai jos:
P
ŞI
Ă
IC
Precizaţi partea constructivă unde vor fi regăsite următoarele forme de crestături:

CT
DA
2. Utilizând cuvintele cheie: rotor, colivie, stator, bobinaj, carcasă,

ventilator, arbore, lagăre, placă de borne, realizaţi o prezentare verbală
DI
a imaginii de mai sus, cu specificarea echipamentului prezentat.

3. Desenaţi simbolul cu care acest echipament se reprezintă în schemele
electrice de acţionare.
4. Priviţi relaţiile următoare:
RA
M2 ............................................………………................
P n n s ................................................………………..............
M2  2 ; s 1 2 ;
2 n1 n1..................................................……………................
n ....................................................……………..............
ITU
pn f2 ..................................................……………................
n  s  n1 ; f 2  p ....................................................……………..............
60

Specificaţi mărimile electrice simbolizate cu litere în aceste relaţii.
ED
CĂ
5. Precizaţi (verbal şi în scris) unităţile de măsură pentru:
I
OG
f2, .......................
n, ........................
6. Carcasa este prevăzută cu o serie de nervuri de jur împrejur. Specificaţi
pentru ce sunt necesare aceste nervuri.
AG
7. Legăturile la placa de borne ne indică modul de legare a celor trei
înfăşurări. Precizaţi denumirea acestor moduri de legare (scheme de
conexiuni). Ampermetrul montat în circuitul de alimentare măsoară curentul la
pornire. Descrieţi cum funcţionează un astfel de ampermetru.
PED
ŞI
Ă
IC
CT
8. Recunoaşteţi şi notaţi, în dreptul simbolului, tipul de maşină asincronă pe

care îl simbolizează:
DA
DI
RA
9. Specifică (verbal şi în scris) mărimile

nominale ale motorului, urmărind plăcuţa
indicatoare a unui motor asincron:
Precizaţi (verbal şi în scris) ce reprezintă
ITU
simbolurile ∆ Y de pe plăcuţă.
ED
CĂ
4.5. Cuplul electromagnetic al maşinii asincrone. Caracteristici
I
OG
de funcţionare
Cuplul transmis rotorului, ca urmare a acţiunii forţelor electromagnetice
asupra conductoarelor rotorice străbătute de curentul I2, aflat în câmpul
P
magnetic statoric, este: M  ,
AG
1
P – puterea electromagnetică transmisă rotorului de către stator.
Când indusul maşinii (rotorul) se roteşte cu viteza unghiulară Ω, puterea
mecanică PM va fi: PM  M
ED
, iar   1  s 1 .
PM
Cuplul la arborele maşinii va fi: M 

În cazul motorului electric, maşina va absorbi de la reţea puterea:
P
P1  3U f I f cos  şi va transmite rotorului o putere electromagnetică:
Pe  P1  PCu1  PFe1
ŞI
Puterea primită de rotor pe cale electromagnetică se va transforma în
putere mecanică la arbore, după ce acoperă pierderile în cuprul rotoric, Pe,
(pierderile în fierul rotoric sunt foarte mici, deoarece ele sunt proporţionale cu
Ă
frecvenţa curenţilor rotorici): Pe  PCu 2  PM . Astfel, puterea mecanică are

IC
expresia:
1 s
PM  PCu 2
CT
s
Cuplul electromagnetic, M, va fi dat de relaţia:
PM 1  s 1 P 3r I 2
M   PCu 2   Cu 2  2 2
 1  s 1 s1 s1
DA
s
În aceste condiţii, putem trasa graficul funcţiei M = f(s), şi caracteristica
mecanică n = f(M), (fig. 4.9).
DI
RA
ITU
Fig. 4.9. Caracteristica mecanică a motorului asincron.

ED
CĂ
Pe aceste caracteristici se disting câteva puncte particulare:
I
OG
 s = 0 (n = n1) – punctul de funcţionare la sincronism;
 s = 1 (n = 0) – punctul de pornire.
APLICAŢIE
AG
Un motor asincron trifazat, cu 2p = 4, alimentat de la o reţea de curent
alternativ cu frecvenţa 50 Hz şi U = 220 / 380 V, are următoarele caracteristici
nominale: P2 = 45 kW; turaţia n = 1425 rot/min; randamentul  = 90%; factorul
de putere cos  = 0,9. Să se calculeze:
ED
a. alunecarea;
b. frecvenţa curenţilor induşi în rotor;
c. curenţii de linie şi de fază.
P
Rezolvare
a. n1 = 60 f1 / p; n1 = 1500 rot/min (2 p – formula; 1 p – calculul; 1 p – unitatea
ŞI
de măsură)
s = (n1 – n) / n1 ; s = 0,05 sau s = 5% (2 p – formula; 1 p – calculul)
b. f2 = s f1 ; f2 = 2,5 Hz (2 p – formula; 1 p – calculul; 1 p – unitatea de măsură)
c. Din relaţiile: puterea absorbită P1 = 3 Ul Il cos  ; randamentul  = P2 / P1;
Ă
se deduce Il = P2 / (  3 Ul cos  );
IC
 Dacă Ul = 220 V, motorul funcţionează în triunghi, deci Il = 3 If ;

Il = 145,8 A; If = Il / 3 = 84,27 A ;
CT
 Dacă Ul = 380 V, motorul funcţionează în stea, deci Il = If ;

Il = If = 84,27 A
DA
4.6. Metode de pornire a motoarelor asincrone cu rotorul în

scurtcircuit
Pentru pornirea motoarelor asincrone, trebuie asigurate următoarele condiţii:
DI
– cuplul de pornire să fie suficient;

– curentul de pornire să nu depăşească valoarea admisibilă pentru
reţeaua de alimentare a motorului;
– durata procesului să fie cât mai scurtă.
RA
Alegerea metodei se va face în funcţie de reţeaua de alimentare (dacă e

suficient de puternică) şi în funcţie de mecanismul acţionat de motor.
Motoarele asincrone cu rotorul în scurtcircuit pot fi pornite utilizând
următoarele metode:
ITU
a) pornirea prin cuplare directă la reţea;

b) pornirea stea-triunghi;
c) pornirea cu bobine de reactanţă;
d) pornirea cu autotransformator.
ED
CĂ
4.6.1. Pornirea prin cuplare directă la reţea
I
OG
Această metodă, deşi este extrem de simplă (se realizează prin simpla cuplare
la reţea a înfăşurării statorice), nu se utilizează decât pentru motoare de puteri mici
(PN < 2,5 kW, la cele în construcţie normală).
Pornirea poate fi făcută manual, cu ajutorul unui comutator (fig. 4.10) – de
AG
regulă cu came, sau automat, cu ajutorul unui contactor (fig. 4.11), respectiv
disjunctor. Pentru motoare care sunt utilizate în anumite sectoare economice,
pornirea se face şi cu ajutorul demaroarelor.
P ED
1 1 1
1 1
ŞI
0 0 0
0 0
1L1 3L2 5L3
Ă
96
5
IC
2L1 4L2 6L3 e4 3

13
95 4
1T1 3T2 5T3
2
e4 14
CT
e4 A1
2T1 4T2 6T3

A2
U V W
1 2 3 4
DA
M
PE
3~
DI
Fig. 4.10. Fig. 4.11.
Pornirea prin cuplare directă (fig. 4.11) este posibilă, în acest caz, din
RA
următoarele considerente:
– reţeaua de alimentare e suficient de puternică;
– şocurile de cuplu nu provoacă solicitări periculoase mecanismului ac-
ţionat;
ITU
– secţiunea conductoarelor înfăşurării statorice este mică, ceea ce con-

duce la o rezistenţă mare, respectiv un curent de pornire, I1p, relativ scăzut;
– aceste motoare au momentul de inerţie mic, ceea ce determină pornirea
lor înainte ca I1p să atingă valoarea maximă.
ED
CĂ
4.6.2. Pornirea stea - triunghi
I
OG
Metoda se poate utiliza doar la motoarele care în mod normal funcţio-
nează în triunghi.
Pentru exemplificare, se consideră două motoare ale căror tensiuni
nominale (de linie), corespunzătoare conexiunilor stea („Y“) şi triunghi („“), sunt
AG
380/220 Y/, respectiv 660/380 Y/. Dacă reţeaua de alimentare furnizează
380 V, singurul motor care poate fi pornit cu ajutorul acestei metode este cel de
al doilea.
Schema de principiu corespunzătoare pornirii stea-triunghi este redată în fig. 4.12.
P ED
ŞI
Ă
IC
Fig. 4.12. Scheme electrice de pornire stea-triunghi.

Pornirea cu două
Comutator stea - triunghi, schema electrică de conectare
întreruptoare manuale
CT
K – întreruptor cu pârghie; I – comutator stea-triunghi; S – statorul maşinii asincrone; R – rotorul

maşinii asincrone; 1 – poziţie stea; 2 – poziţie triunghi.
Pornirea motorului asincron, în acest caz, se realizează în felul următor
DA
(iniţial, K1 şi I sunt deschise):

– se trece comutatorul stea-triunghi I pe poziţia 1 (corespunzătoare
conexiunii stea a înfăşurării statorului);
– se alimentează înfăşurarea statorică, prin închiderea întreruptorului K1
DI
(motorul porneşte, punctul său de funcţionare se deplasează pe caracteristica

U 380
mecanică artificială de tensiune, U1  1N  V , corespunzătoare conexiunii „Y“);
3 3
RA
– atunci când turaţia atinge, aproximativ, valoarea 0,9 n1, se trece

comutatorul pe poziţia 2 („  “), punctul de funcţionare deplasându-se, la turaţie
constantă, pe caracteristica mecanică corespunzătoare ( U1  U1N  380 V ).
ITU
El evoluează pe această caracteristică până în momentul în care cuplul

dezvoltat, M, devine egal cu cel rezistent, Mr.
Concluzionând, se poate spune că această metodă reuşeşte să limiteze
curentul de pornire, prin alimentarea cu o tensiune de fază redusă – faţă de
situaţia conectării la reţea în triunghi.
ED
CĂ
Observaţii
I
OG
1) Pentru desenarea caracteristicilor reprezentate în fig. 4.13, s-a ţinut
seama de faptul că, odată cu modificarea tensiunii de alimentare, U1,
alunecarea critică, sk (respectiv turaţia critică, nk), nu este afectată, în timp ce
cuplul maxim, Mk, depinde de pătratul tensiunii. Prin urmare, ţinând cont de
faptul că, odată cu trecerea de la „Y“ la „  “, tensiunea de fază, U1, se modifică
AG
M kY 1
de 3 ori, rezultă: 
M kΔ 3
ED
lucru vizibil în fig. 4.13.
P
Fig. 4.13. Evoluţia punctului de funcţionare.
Din aceleaşi considerente, şi raportul

ŞI
cuplurilor de pornire are aceeaşi valoare:
M kY 1

Ă
M kΔ 3
2) Curentul de pornire (valoarea de linie) corespunzător cazului în care
IC
conectarea la reţea se face în stea se calculează cu relaţia:

U
CT
I I  1N ,
pY fY 3Z
1sc
unde cu U 1N a fost notată tensiunea nominală (de linie) a reţelei de alimentare,
DA
iar cu I fY curentul de fază corespunzător conexiunii stea.

Dacă pornirea s-ar face cu înfăşurarea statorică în conexiune triunghi,
curentul de fază corespunzător ar avea valoarea:
DI
U
I  1N ,
f Z
1sc
ceea ce conduce la următoarea valoare a curentului de pornire absorbit din
RA
U
reţea: I  3I  3 1N
p f Z
1sc
ITU
I
pY 1
Prin urmare, se obţine: 
I 3
p
ED
CĂ
Cele demonstrate anterior justifică următoarele concluzii:
I
OG
– pornirea stea-triunghi este însoţită de şocuri de curent şi de cuplu;
– metoda prezintă avantajul unui curent de trei ori mai mic decât cel
corespunzător conectării directe;
– cuplul de pornire scade de trei ori, ceea ce a determinat ca această
metodă să poată fi utilizată doar pentru porniri în gol sau cu sarcină foarte mică.
AG
4.6.3. Pornirea cu bobine de reactanţă
În principiu, această metodă este asemănătoare cu cea anterioară, ea
presupunând alimentarea motorului, în primul moment al pornirii, cu o tensiune
ED
redusă faţă de cea nominală.
Evoluţia punctului de funcţionare este asemănătoare cu cea din cazul
anterior, cu deosebirea că, în noua situaţie, nu se mai păstrează acelaşi raport
al cuplurilor şi curenţilor. Astfel, dacă se alimentează cu un curent limitat de k
P
ori, cuplul – fiind direct proporţional cu pătratul curentului – scade de k2 ori.
În concluzie, putem spune că soluţia utilizării unor bobine de reactanţă
este simplă şi ieftină. Metoda este însă însoţită de şocuri de curent şi de cuplu.
ŞI
În plus, apare şi dezavantajul unei scăderi rapide a cuplului, ceea ce a
determinat utilizarea metodei în cazul unor porniri rare, în gol sau cu sarcină
redusă.
Ă
Observaţie
IC
În condiţii similare, se poate utiliza un autotransformator, care are avantajul

că, la pornire, cuplul scade în acelaşi raport cu intensitatea curentului de pornire.
Pornirea cu bobine de reactanţă în
CT
circuitul statoric se realizează în felul următor

(iniţial, K1 şi K2 sunt deschise):
– se închide K1, în acest fel maşina asincronă
DA
fiind alimentată cu o tensiune, U1p, obţinută

ca diferenţă între tensiunea reţelei, U1N, şi
căderea de tensiune pe bobina de reac-
tanţă X;
DI
– după intrarea în turaţie, se închide K2 (se

scurtcircuitează reactanţa X), motorului
aplicându-i-se întreaga tensiune a reţelei.
RA
Fig. 4.14. Pornirea cu bobine de reactanţă.

ITU
4.7. Reglarea vitezei la motoarele asincrone

Modificarea turaţiei motoarelor asincrone, în timpul funcţionării, se poate
realiza prin modificarea parametrilor de care depinde caracteristica mecanică, şi
anume:
ED
CĂ
– modificarea, în sensul creşterii, a rezistenţei circuitului rotoric, prin
I
OG
introducerea unei rezistenţe electrice reglabile, în circuitul rotoric (metodă
utilizată la motoarele asincrone cu rotorul bobinat), metodă – de regulă –
neeconomică;
AG
L3
ED
L2
P
L1 ŞI
Fig. 4.15. Comutator de număr de poli.
Ă
– schimbarea numărului de perechi de poli ai înfăşurării statorice,

IC
obţinându-se o turaţie variabilă în trepte (fig. 4.15);

– modificarea frecvenţei tensiunii de alimentare;
– modificarea tensiunii de alimentare şi a frecvenţei, în acelaşi timp, astfel
CT
U
încât raportul  constant, metoda cea mai utilizată în prezent.
f
4.8. Schimbarea sensului de rotaţie
DA
Pentru schimbarea sensului de rotaţie al motoarelor asincrone trifazate,

este suficient să se schimbe două faze între ele, la alimentare. Comanda poate
fi făcută manual sau automat.
DI
RA
L1 U
L1 V
L2 U
ITU
L2 V
Fig. 4.16. Inversor de sens: schema de

L2 W
conectare.
ED
CĂ
APLICAŢII
I
OG
1. Calculaţi turaţia de sincronism, n1, a unui motor asincron trifazat cu patru poli,
când este alimentat de la o reţea trifazată, cu frecvenţa f = 50 Hz. Ce valoare va
avea turaţia nominală, dacă alunecarea este s = 2%?
Rezolvare
AG
60  f 60  50
n1    1500 rot/ min
p 2
n  n2 n  100  s  1500100  2
s %  1  100  n2  1   1470 rot/ min
ED
n1 100 100
2. Un motor asincron trifazat cu rotorul în scurtcircuit are următoarele mărimi

nominale: P2 = 2,2 kW (puterea la arborele motorului), randamentul η = 0,79;
P
tensiunea U = 380 V; cosφ = 0,8 şi turaţia 1470 rot/min la 2p = 4.
Se cer:
ŞI
a) curentul absorbit de la reţea;
b) curentul în înfăşurarea unei faze, în cazurile când conexiunea bobinajului
este în stea, respectiv în triunghi;
Ă
c) turaţia de sincronism;
d) alunecarea maşinii.
IC
Rezolvare
a) Puterea activă absorbită de la reţea este:
CT
P  3  U l  Il  cos 
P2 P 2,2
  P1  P  2   2,78 kW
P1  0,79
DA
b) Curentul absorbit de la reţea va fi:

P2 2785
Il    6,7 A
3  U l    cos  3  380  0,79  0,8
DI
Dacă bobinajul statoric este executat în conexiune stea, curentul pe fază va

fi: If  I l  6,7 A
RA
Dacă bobinajul este executat în conexiune triunghi, curentul pe fază va fi:
Il 6,7
If    3,87 A
ITU
3 3
60  f 60  50
c) n1    1500 rot / min
p 2
ED
CĂ
n1  n2 1500  1470
d) s % 
I
 100   100  2%
OG
n1 1500
AG
Grup:
ED
Auditiv (1):………………………………
Vizual (1):……………………………….
Practic 1:………………………………..
Practic 2:………………………………..
P
1. Urmăriţi schema 1 din figura de mai jos, specificând (verbal şi în scris)
ŞI
echipamentul electric reprezentat cu fiecare simbol utilizat:
Ă
IC
CT
DA
e4
DI
RA
1 2
2. Completează desenul 2 din figura de mai sus, care reprezintă schema de

ITU
forţă şi comandă pentru pornirea motorului asincron.
3. Realizează o schemă pentru inversarea sensului motorului asincron. Câte

variante de schemă se pot obţine?
ED
CĂ
4. Imaginea de mai jos ilustrează o secţiune prin maşina asincronă:
I
OG
AG
P ED
ŞI
Precizaţi ce semnificaţie au cifrele poziţionate pe secţiune.
Ă
5. Utilizând cuvintele cheie: stator, bobinaj, placa de borne, stea, triunghi,

IC
realizează o prezentare verbală a modalităţii de pornire a unui motor asincron

cu rotorul în colivie.
CT
6. Urmărind vederea transversală a unui stator, prezintă (verbal şi scris)

construcţia statorului şi materialele utilizate în construcţie.
DA
DI
RA
ITU
7. Carcasa este prevăzută cu o serie de nervuri de jur împrejur. Specificaţi

pentru ce sunt necesare aceste nervuri.
ED
CĂ
I
5. MAŞINA SINCRONĂ
OG
5.1. Generalităţi
Ca şi într-o maşină de curent continuu, în maşina sincronă se produc

tensiuni electromotoare induse prin deplasarea unor spire conductoare în
AG
câmpul unor poli inductori. Însă, spre deosebire de maşinile de curent
continuu care au inductorul fix şi indusul mobil, la maşina sincronă rolurile se
inversează: inductorul este mobil şi indusul fix. Această soluţie este impusă de
considerente:
ED
– electrice (dificultăţi de conectare şi izolare a unui indus mobil);
– mecanice (un inductor mobil masiv este mai rezistent decât unul
lamelat).
P
5.2. Utilizări
Maşinile electrice sincrone pot funcţiona în regim de motor, în regim de
ŞI
generator sau în regim de compensator de fază (compensator de putere reactivă).
Maşinile sincrone se folosesc în special ca generatoare de curent
alternativ, în care caz ele sunt denumite şi alternatoare. După cum alternatorul
este antrenat cu o turbină hidraulică sau cu o turbină cu abur, se folosesc şi
Ă
denumirile de hidroalternator sau turboalternator.

Generatoarele sincrone monofazate – seria SCRM – sunt destinate alimentării cu
IC
energie electrică în curent alternativ monofazat a instalaţiilor de forţă şi iluminat de

puteri mici.
Generatoarele sincrone în execuţie navală, tip SCRN, sunt destinate grupurilor
CT
electrogene de bază ale navelor fluviale sau maritime.

Generatoarele sincrone pentru tracţiune feroviară (tip GSI, GSA-M, GI, GTE-
4/220TS) sunt destinate să echipeze locomotivele Diesel electrice, Diesel hidraulice, să
alimenteze cu energie electrică vagoanele de călători.
DA
Grupurile electrogene de curent alternativ monofazat tip GTE sunt destinate

alimentării instalaţiilor de lumină şi forţă (putere mică) din locurile unde nu există reţele
electrice publice.
Grupurile electrogene de curent alternativ trifazat au aceeaşi destinaţie ca şi
DI
grupurile monofazate.
Grupurile electrogene pentru sudare (GST) sunt destinate să asigure lucrările de
sudare cu un post cu arc electric, cu electrozi metalici înveliţi sau cu electrozi cu
cărbune, în locurile unde nu este disponibilă o reţea trifazată pentru alimentarea
RA
convertizoarelor de sudare, antrenate de un motor electric de curent alternativ.

La puteri de peste 100 kW, în locul motoarelor asincrone, sunt folosite motoarele
sincrone (tip MSI-D, MSO, MS), dată fiind funcţionarea lor cu un factor de putere dorit.
În industrie, motorul sincron este folosit şi pentru compensarea factorului de putere al
ITU
reţelelor. Motoarele sincrone de putere mică se utilizează numai dacă acţionarea este
condiţionată de o turaţie constantă.
Compensatoarele sincrone sunt motoare sincrone supraexcitate destinate să
funcţioneze fără sarcină mecanică (în gol), pentru producerea energiei reactive necesare
îmbunătăţirii factorului de putere la consumator.
ED
CĂ
Scurt istoric
I
OG
Primele maşini electrice de curent alternativ s-au dezvoltat în special după 1883,
ca urmare a creşterii cererilor de putere produsă în centralele electrice.
Maşina sincronă este folosită atât ca generator, cât şi ca motor. Generatoarele
sincrone, cunoscute şi sub denumirea de alternatoare, produc energia electrică în
AG
centrale. Maşinile sincrone antrenate de turbine cu abur (turbogeneratoare) au rotorul
cu poli înecaţi, cu 2 sau, mai rar, cu 4 poli, şi diametrul mic în comparaţie cu lungimea.
Hidrogeneratoarele, antrenate de turbine hidraulice, la turaţii joase, au rotorul cu poli
aparenţi, de diametru mare faţă de lungime, şi arborele vertical.
ED
În 1893 s-a pus în funcţiune centrala hidroelectrică Niagara, în America de Nord,
cu grupuri generatoare de câte 500 CP.
Cerinţele de generatoare din ce în ce mai mari au făcut să apară, după 1903,
primele turbine cu abur – a căror dezvoltare este strâns legată de a generatoarelor
P
electrice sincrone, cu care formează grupuri turbogeneratoare.
În ţara noastră, prima centrală electrică a fost construită de firma Brush, -Viena, în
Bucureşti şi a fost pusă în funcţiune în septembrie 1882.
ŞI
Prima centrală termoelectrică a fost construită la Doftana, Prahova, în 1898,
generatorul sincron fiind antrenat de o maşină cu abur. Antrenarea se făcea cu ajutorul
unei transmisii prin curea, generatorul trifazat având o putere de 200 kW, tensiunea de
500 V şi o frecvenţă de 50 Hz.
Ă
Primul turbogenerator cu priză de abur, fabricat de Escher Wyss, sistem Zoelly 13

ata, 2200 CP, a fost instalat la fabrica de hârtie Buşteni în anul 1912.
IC
CHE Grozăveşti, pe râul Dâmboviţa, a fost prima amenajare hidroelectrică cu

caracter industrial din ţara noastră, realizată în 1888-1890. S-a folosit căderea de 7,3 m
creată prin rectificarea şi adâncirea albiei râului, prin construirea barajului-stăvilar de la
CT
Ciurel şi a canalului de aducţiune Ciurel-Grozăveşti, de 1,7 km lungime.

Nodul hidroenergetic şi de navigaţie de la Porţile de Fier include o centrală
hidroelectrică a cărei putere instalată este de 2100 MW.
DA
DI
RA
ITU
Fig. 5.1. Generator sincron, centrală hidroelectrică.

Nodul hidroenergetic „Porţile de Fier”.
ED
CĂ
5.3. Părţi componente. Rol funcţional
I
OG
Componentele maşinii sincrone au de îndeplinit următoarele trei funcţii:
FUNCŢIA MAGNETICĂ
1. Producerea unui câmp magnetic radial, funcţie ce revine inductorului mobil,
AG
deci rotorului pe care se află polii magnetici alternanţi;
2. Asigurarea unui circuit magnetic închis între doi poli consecutivi, funcţie ce
revine rotorului, cu miezul magnetic al polilor, şi statorului, pe care se află
înfăşurările indusului.
P ED
ŞI
Ă
Maşină în construcţie
Poli înecaţi Poli aparenţi
inversă
IC
Fig. 5.2. Circuit magnetic la maşina sincronă.
FUNCŢIA ELECTRICĂ
CT
1. Producerea curentului de excitaţie pentru polii inductori, prin diferite metode:

– utilizând un generator de curent continuu (excitatrice);
– utilizând curentul produs chiar de maşina sincronă (în regim de generator)
şi redresând acest curent cu dispozitive semiconductoare;
DA
– utilizând curentul produs de un alt generator sincron şi redresându-l.

2. Colectarea tensiunii electromotoare induse, rol care revine bobinajului indus,
şi, deoarece acesta este fix (stator), legăturile spre exterior nu prezintă
DI
dificultăţi.
FUNCŢIA MECANICĂ
1. Susţinerea elementelor fixe asigurate de carcasă, paliere,
2. Susţinerea şi ghidarea elementelor mobile arbore, ventilator (cu excepţia
RA
3. Protejarea elementelor interioare carcasei, toate sunt similare celor

4. Asigurarea răcirii de la maşina de curent continuu)
ITU
Construcţia maşinilor sincrone ridică, în plus faţă de problemele eviden-

ţiate la maşina de curent continuu, două probleme specifice acestora, şi anume:
– Rezistenţă la acţiunea forţei centrifuge care, deseori, capătă valori
considerabile fie datorită vitezelor mari ale rotorului, fie datorită diametrelor mari
ale acestuia. Această problemă generează numeroase dificultăţi constructive de
ED
CĂ
ordin mecanic: rezistenţa rotorului, fixarea polilor, calarea bobinelor, frecarea
I
OG
capetelor acestora etc. Vitezele mari pun probleme de echilibrare, vibraţii, viteze
critice etc. De aceea, viteza rotorică se limitează la 1500 rot/min chiar pentru
generatoarele de puteri mari (1000 MW).
– Răcire eficientă: orice maşină rotativă are nevoie, la fiecare 30 de
minute de funcţionare, de o masă de aer pentru răcire, de acelaşi ordin de
AG
mărime ca şi masa proprie, sau de un volum de aer de 5 – 6 mii de ori mai mare
decât volumul propriu. Prin urmare, sunt necesare ventilatoare, circuite de
aerare, agenţi de răcire etc. Pe de altă parte, dimensiunile rotorului unei maşini
sincrone nu pot creşte prea mult, din motive de rezistenţă mecanică, iar
ED
creşterea puterii nu se poate obţine decât prin îmbunătăţirea răcirii. Această
problemă devine din ce în ce mai dificil de rezolvat, odată cu creşterea puterii
maşinilor sincrone.
P
Deci, maşina sincronă, ca orice altă maşină electrică rotativă, este
alcătuită din două armături: una fixă, numită stator, şi alta mobilă, numită rotor.
Statorul, care la maşina sincronă în construcţie normală are rol de indus,
ŞI
este realizat dintr-un miez feromagnetic şi o înfăşurare.
Miezul se execută, ca şi în cazul maşinii asincrone, din tole ştanţate din
tablă silicioasă cu grosimea de 0,5 mm. Acestea, pentru diminuarea pierderilor
Ă
în fier, se izolează între ele cu lac sau oxizi.

La periferia interioară a miezului statoric sunt practicate crestături uniform
IC
repartizate în care se introduce înfăşurarea corespunzătoare.

Înfăşurarea statorului este polifazată, în general trifazată, repartizată în
crestături. Ea se execută din conductor de cupru izolat cu fibre de sticlă, hârtie
CT
etc., în funcţie de tensiunea de lucru a maşinii.

Rotorul are rol de inductor.
În funcţie de tipul constructiv al acestora, maşinile sincrone se clasifică în
maşini sincrone cu poli înecaţi (fig. 5.3.a) şi cu poli aparenţi (fig. 5.3.b).
DA
Maşinile care funcţionează în regim de motor au plasată pe rotor o

înfăşurare în scurtcircuit, ca la maşina asincronă, al cărei rol este acela de a
uşura aducerea maşinii la sincronism.
DI
RA
ITU
a. Poli înecaţi b. Poli aparenţi

Fig. 5.3. Miezuri feromagnetice:
1 – miez feromagnetic statoric; 2 – miez feromagnetic rotoric; 3 – crestături rotorice;
4 – poli aparenţi; 5 – butuc rotoric; 6 – înfăşurare rotorică.
ED
CĂ
Carcasa maşinii sincrone diferă de cea a maşinii de curent continuu prin
I
OG
forma constructivă, care asigură posibilitatea fixării sigure a circuitului magnetic
statoric, cu intervalele necesare ventilării: un perete subţire este prevăzut, spre
interior, cu nervuri longitudinale şi transversale care permit aşezarea tolelor în
aşa fel încât să se creeze canalele necesare ventilaţiei.
AG
5.4. Principiul de funcţionare
5.4.1. Generatorul sincron
ED
Se presupune un generator sincron cu înfăşurarea de excitaţie alimentată
în curent continuu. În acest fel, în maşină ia naştere un câmp magnetic fix în
raport cu rotorul, variaţia acestuia prezentând p perioade (p fiind numărul de
perechi de poli ai maşinii).
P
ŞI
Ă
IC
CT
Generator sincron de 12,5 kW antrent de un motor

Circulaţia fluxului termic
DA
Fig. 5.4. Explicitare la funcţionarea maşinii sincrone
Dacă rotorul este antrenat – din exterior – în mişcare de rotaţie, câmpul

magnetic inductor devine învârtitor faţă de stator (câmp magnetic învârtitor
obţinut prin mijloace mobile, spre deosebire de câmpul magnetic învârtitor de la
DI
maşina asincronă). El va induce, în fazele înfăşurării statorului, tensiuni

electromotoare de frecvenţă f  p  n1 (n1 fiind turaţia rotorului).
Deoarece înfăşurarea statorului este simetrică, tensiunile electromotoare
RA
induse alcătuiesc un sistem simetric trifazat (defazajul între cele trei tensiuni
electromotoare este 2π/3). În cazul în care înfăşurarea statorului este închisă pe
un receptor, vor lua naştere curenţi (care, la fel, alcătuiesc un sistem simetric)
şi, datorită lor, un câmp magnetic învârtitor (numit de reacţie) ce se roteşte cu
ITU
aceeaşi turaţie ca şi cea a câmpului magnetic inductor: cele două câmpuri sunt
sincrone (fixe unul faţă de celălalt) – de unde şi denumirea maşinii.
Prin interacţiunea acestor două câmpuri, la funcţionarea în sarcină, în
maşină ia naştere câmpul magnetic rezultant.
ED
CĂ
Dacă sarcina este şi rezistivă, între câmpul inductor şi cel rezultant în
I
OG
întrefier va exista un defazaj numit unghi intern, unghi care, la valori diferite de
zero, semnifică debitarea de putere activă.
Deci, în regim de generator, maşina primeşte putere mecanică pe la
arbore şi furnizează receptorului putere electrică, pe la bornele înfăşurării
statorului.
AG
P ED
Excitaţie statică
Fig. 5.5. Tipuri de sisteme de excitaţie
ŞI
5.4.2. Motorul sincron
Pentru a funcţiona în regim de motor, maşina sincronă primeşte putere
electrică de curent continuu pentru înfăşurarea inductorului, şi de curent
Ă
alternativ pentru înfăşurarea indusului – şi furnizează putere mecanică la

arbore. Pentru a funcţiona în acest regim, maşina sincronă necesită aducerea la
IC
sincronism sau, echivalent, asigurarea condiţiei ca între câmpul magnetic

statoric şi cel rotoric să nu existe viteză relativă (cele două câmpuri să se
rotească sincron).
CT
5.4.3. Compensatorul sincron

Un regim de funcţionare specific maşinii sincrone este cel de convertizor
rotativ, care este un caz particular al regimului de motor, însă cuplul rezistent la
DA
arbore este nul: în acest regim, maşina este utilizată pentru îmbunătăţirea
factorului de putere sub care se consumă energia electrică.
5.5. Cuplarea în paralel, la o reţea electrică, a generatoarelor
DI
sincrone
Generatoarele sincrone pot să funcţioneze fie cuplate în paralel la o reţea
electrică, fie autonom, caz în care fiecare dintre acestea alimentează câte un receptor.
RA
În continuare, se vor face referiri la prima din aceste două situaţii.

Cuplarea în paralel, la o reţea trifazată, a unei maşini sincrone, se poate
realiza prin metoda sincronizării fine sau prin autosincronizare.
Procedeul sincronizării fine permite conectarea fără apariţia unor şocuri de
ITU
curent.
Pentru realizarea cuplării cu ajutorul acestei metode, se impune
îndeplinirea următoarelor condiţii:
– valorile efective ale tensiunilor generatorului şi reţelei să fie egale;
ED
CĂ
– succesiunea fazelor să fie aceeaşi;
I
OG
– frecvenţa tensiunii generatorului să fie aceeaşi cu cea a reţelei;
– tensiunile omoloage ale generatorului şi reţelei să fie sinfazice.
Pentru verificarea primei condiţii, se utilizează montaje (cu stingere şi cu
foc învârtitor) care permit urmărirea succesiunii respectării condiţiilor de
conectare a celor două generatoare în paralel (sincronoscopul cu becuri ).
AG
5.6. Caracteristicile generatorului sincron
Prin generator sincron autonom se înţelege o maşină sincronă care
debitează energie pe un consumator local.
ED
Principalele caracteristici ale generatorului sincron sunt prezentate în
continuare.
1. Caracteristica de mers în gol se defineşte ca dependenţa între
P
tensiunea de mers în gol, U0, şi curentul de excitaţie, IE, în condiţiile n = ct. (f = 0), I = 0.
Pentru determinarea formei acesteia, se are în vedere valoarea nulă a
ŞI
curentului, fapt care duce la: U0 = UE ,
unde UE este tensiunea electromotoare indusă de către câmpul de excitaţie.
Cum UE este proporţională cu fluxul polar, rezultă că dependenţa U0 = f(IE)
reproduce, la altă scară, caracteristica de magnetizare a maşinii. Prin urmare, se
Ă
obţine reprezentarea din fig. 5.5.

IC
CT
DA
Fig. 5.5. Fig. 5.6. Fig. 5.7.

DI
Caracteristicile generatorului sincron.
2. Caracteristica externă reprezintă dependenţa U  f(I) în condiţiile în

RA
care: f = ct., IE = ct. şi cos  ct.

Formele caracteristicilor ce aparţin acestei familii sunt cele reprezentate în fig. 5.6.
În cazul sarcinii pur rezistive, R = 0. Odată cu creşterea sarcinii (a
ITU
curentului I) cresc şi căderile de tensiune XsI şi RI, ceea ce conduce la scăderea

progresivă a tensiunii.
În cazul sarcinii pur inductive (L=/2), odată cu creşterea lui I, tensiunea
scade mai pronunţat decât în situaţia anterioară. Aceasta se datorează faptului
ED
CĂ
că la scăderea tensiunii contribuie, pe lângă cele două cauze amintite anterior,
I
şi o a treia, caracterul demagnetizant al reacţiei indusului (fluxul din maşină
OG
scade, cu creşterea lui I). Această scădere a fluxului conduce la o scădere a
tensiunii electromotoare induse, UE, respectiv, la o mai pronunţată scădere a lui U.
π
Dacă sarcina este pur capacitivă (c  ), datorită caracterului magnetizant
AG
2
al reacţiei indusului, tensiunea la bornele înfăşurării statorului creşte cu I.
3. Caracteristica de reglaj (fig. 5.7) se defineşte ca fiind dependenţa
I = f(IE) pentru cazul în care U = ct., f = ct. şi cos  = ct.
ED
Observaţie
Caracteristicile de sarcină, externe şi de reglaj, corespunzătoare unor
π π
unghiuri  ale căror valori aparţin intervalului (  , ), sunt plasate între
P
2 2
caracteristicile limită prezentate.
ŞI
6. MAŞINI DE PUTERE MICĂ
Ă
Maşinile de putere mică sunt utilizate în instalaţiile de comandă şi reglaj

automat, în sistemele de urmărire, în acţionări pentru diferite scule şi maşini-
IC
unelte mici, în calculatoare, în aparatura medicală, în instalaţiile electronice etc.

CT
DA
Fig. 6.1. Forme constructive ale motoarelor cu mişcare de rotaţie: a – cu întrefier

DI
cilindric; b – rotor exterior; c – rotor disc; d – rotor pahar.
În funcţie de curentul utilizat pentru funcţionare, aceste micromotoare pot fi

clasificate în trei categorii:
RA
– micromotoare pentru curent alternativ (asincrone, sincrone);

– micromotoare pentru curent continuu;
– micromotoare universale cu colector (atât pentru curent continuu cât şi
pentru curent alternativ).
ITU
După modul de mişcare, aceste micromotoare pot fi:

motoare cu mişcare de rotaţie – cu mişcare continuă
motoare cu mişcare de translaţie – cu mişcare discontinuă
sau liniare (motoare pas cu pas)
ED
CĂ
6.1. Motoare asincrone de mică putere
I
OG
Motoarele asincrone se construiesc pentru puteri începând de la fracţiuni
de watt până la sute de waţi şi se utilizează pe scară largă în: instalaţii de
comandă şi reglaj automat, calculatoare, sisteme de urmărire, acţionări pentru
scule şi maşini-unelte mici, aparate medicale şi electronice, aparate
AG
electrocasnice etc.
6.1.1. Motorul asincron monofazat

Statorul acestui motor este legat la o reţea monofazată de alimentare. În
ED
stator nu se mai produce, în acest caz, un câmp magnetic învârtitor, ci unul
sinusoidal în timp şi în spaţiu. Acesta se descompune în două câmpuri
învârtitoare, care se rotesc în sensuri contrare, cu turaţia de sincronism

P
60 f
n sau cu viteza unghiulară   , unde f reprezintă frecvenţa iar ω
p p
pulsaţia curentului absorbit de stator de la reţeaua monofazată.
ŞI
Din grafic se constată că, la pornire, cele două cupluri, Mp şi –Mp, fiind
egale şi de sensuri contrare (sensul de creştere al cuplului pe curba 2 este
contrar sensului pe curba 1) rotorul rămâne nemişcat. Deci motorul asincron
Ă
monofazat nu porneşte singur. Dacă, printr-un mijloc oarecare, se imprimă

motorului o viteză +n (în sensul pozitiv al axei absciselor), vor lua naştere un
IC
cuplu M1 (curba 1), mai mare şi pozitiv, şi un cuplu M2, mai mic şi negativ.
Rotorul va continua să se rotească singur, datorită cuplului rezultat din diferenţa
CT
M1 – M2 . Prin urmare, motorul asincron poate porni dacă i se dă un impuls din afară.
Câmpurile magnetice învârtitoare dau

naştere la două cupluri de sensuri
DA
contrare, Mp şi –Mp, a căror variaţie este

reprezentată în figură.
Fig. 6.2. Variaţia cuplurilor motorului asincron

DI
monofazat.
Pentru motoarele mici, impulsul de pornire poate fi imprimat manual. Din

RA
cauza incomodităţii, acest mod de pornire se foloseşte foarte rar. În general,

pentru motoarele monofazate se foloseşte o fază auxiliară statorică. În acest
scop, pe statorul motorului se montează două bobine decalate în spaţiu cu 90°,
prin care vor circula curenţi alternativi defazaţi în timp tot cu 90°. Astfel se
ITU
realizează un sistem cu două faze, numit bifazat. Or, se ştie că sistemul bifazat
reprezintă unul dintre cele mai simple moduri de a crea un câmp magnetic
învârtitor. Statorul motorului dispune acum, în afara înfăşurării principale de
funcţionare, de încă o înfăşurare, numită înfăşurare auxiliară de pornire.
ED
CĂ
La motoarele asincrone monofazate obişnuite, înfăşurarea principală
I
OG
de funcţionare a statorului ocupă două treimi din circumferinţa statorului, restul
de o treime fiind acordată înfăşurării auxiliare.
Atât înfăşurarea de funcţionare cât şi înfăşurarea de pornire sunt
conectate la o aceeaşi reţea de alimentare monofazată (fig. 6.2). Pentru ca
curentul din înfăşurarea de pornire să fie defazat la 90° faţă de curentul din
AG
înfăşurarea de funcţionare, este necesar să se introducă în serie cu înfăşurarea
de pornire o inductanţă sau capacitate, care să producă defazarea. Se obţin
rezultate mai bune dacă se introduc condensatoare. Introducerea de inductanţă
realizează un decalaj mai mic de 90º, ceea ce atrage după sine şi un cuplu mai mic.
P ED
ŞI
Ă
IC
Fig. 6.3. Diferite scheme de conexiuni ale motoarelor asincrone monofazate:

a – cu rezistenţă; b – cu inductanţă; c – cu condensator de pornire; d – cu condensator
de pornire şi permanent; e – cu spiră în scurtcircuit; f – cu condensator permanent.
CT
Rotoarele motoarelor asincrone monofazate se execută de obicei de tip colivie.

În fig. 6.3 sunt reprezentate schemele de conexiuni ale bobinajelor mo-
toarelor asincrone monofazate.
DA
6.1.2. Motorul asincron cu poli ecranaţi

Motoarele cu poli ecranaţi sunt motoare de inducţie monofazate care au
DI
un bobinaj auxiliar în scurtcircuit, a cărui axă este decalată spaţial faţă de axul
bobinajului principal. Aceste motoare sunt folosite aproape în toate cazurile care
necesită o putere utilă de la zecimi de watt la câteva zeci de waţi.
Motoarele asincrone cu poli ecranaţi se folosesc în dispozitivele de
RA
acţionare automată, ventilatoare, radio, picupuri, maşini de calcul mici, maşini

de rectificat şi polizat fin, maşini de tuns, de ras, uscătoare de păr etc.
Aşa cum s-a arătat, pentru ca un motor asincron monofazat să poată porni,
este necesar să se suprapună, peste câmpul magnetic pulsatoriu fix produs de
ITU
bobinajul statoric principal, un câmp suplimentar produs de un bobinaj auxiliar,

care împreună cu primul să dea naştere unui câmp rezultant învârtitor. Pentru
obţinerea acestui câmp învârtitor, cele două bobinaje statorice trebuie să fie
decalate în spaţiu, iar curenţii ce le alimentează să fie defazaţi în timp.
ED
CĂ
I
OG
AG
ED
1 – stator;
2 – bobinaj statoric; 4 – spiră în scurtcircuit; 5 – bobinaj rotoric;
P
3 – pol statoric; 6 – miez magnetic rotoric.
Fig. 6.4. Secţiune transversală prin motorul asincron monofazat cu spiră în
ŞI
scurtcircuit: 1 – stator; 2 – bobinaj statoric; 3 – pol statoric; 4 – spiră în scurtcircuit;
5 – bobinaj rotoric; 6 – rotor.
Acest principiu, aplicat însă într-un mod diferit, stă la baza construcţiei
Ă
motorului asincron monofazat cu poli ecranaţi. În acest caz, pe o porţiune a

polului aparent se prevede o tăietură în care se introduce un bobinaj format din
IC
una sau din câteva spire în scurtcircuit (fig. 6.4.).

CT
DA
DI
Vedere motor Elemente componente

Fig. 6.5. Motor cu poli ecranaţi de tip cu monobobină: P = 0,5 W; n = 2600 rot/min; U = 220 V.
RA
Porţiunea piesei polare cuprinsă de spira în scurtcircuit se numeşte zona

ecranată de spira în scurcircuit, iar restul piesei polare se numeşte zonă
neecranată. Spira în scurtcircuit se mai numeşte spira de ecranare. Cele două
câmpuri decalate în spaţiu şi defazate în timp, prin suprapunere, dau naştere
ITU
unui câmp învârtitor.

Cuplul care ia naştere prin acţiunea dintre câmpul învârtitor şi curentul
indus în bornele coliviei învârteşte rotorul în sensul săgeţii, aşa cum rezultă din
fig. 6.4.
ED
CĂ
Motorul cu poli ecranaţi se prezintă sub forme constructive destul de
I
OG
variate. Trei tipuri constructive sunt însă mai des întâlnite, şi anume:
– construcţia cu poli aparenţi;
– construcţia cu poli înecaţi;
– construcţia cu monobobină, care este prezentată în continuare.
Această construcţie foarte simplă (fig. 6.5) se foloseşte pentru puteri între
AG
0,5 şi 25 W. Ea cuprinde un circuit magnetic asemănător transformatoarelor
mici în coloană, cu deosebirea că este întrerupt de un locaş circular, în care se
roteşte rotorul. Spirele în scurtcircuit sunt aşezate simetric faţă de rotor, în
număr de trei pe fiecare parte.
ED
6.1.3. Motorul asincron bifazat cu rotorul în formă de pahar
P
Acest tip de motor se caracterizează în principal prin rotorul în formă de
pahar, care are o inerţie neglijabilă. Această proprietate este foarte importantă
în sistemele de automatizare, pentru că permite să se obţină un răspuns rapid
ŞI
al motorului, la apariţia şi dispariţia unui semnal.
Pe stator sunt dispuse două înfăşurări, decalate în spaţiu cu 90°. Motorul
are, de asemenea, o piesă de formă cilindrică, coaxială cu axul maşinii, numită
şi stator interior, fixată solidar de stator şi executată din tole de oţel aliat cu
Ă
siliciu, cu rolul de a micşora reluctanţa circuitului magnetic. Rotorul, confecţionat

IC
din tablă nemagnetică de aluminiu sau bronz, are forma unui pahar cu peretele
subţire (0,3 ... 0,8). Acesta se poate roti în întrefierul dintre stator şi piesa
cilindrică. Fixarea rotorului pe arbore se face prin intermediul piesei de fixare.
CT
Ca şi la motorul asincron cu motorul obişnuit, unul dintre bobinajele statorului

este un bobinaj de lucru sau de excitaţie, iar celălalt, decalat cu 90°, este un
bobinaj de reglare sau de comandă. La bornele bobinajului de excitaţie se
aplică o tensiune alternativă de valoare efectivă constantă. La bornele
DA
bobinajului de comandă se aplică tensiunea semnalului, care are o valoare

efectivă oarecare, dar cu frecvenţa egală cu a înfăşurării de excitaţie. Valoarea
efectivă a tensiunii semnalului poate varia de la zero la valoarea limită dată de
DI
constructor.
Aceste motoare se construiesc în gama de puteri de la fracţiuni de watt la
40 .... 50 W, pentru tensiuni între 30 şi 115 V , şi frecvenţe între 50 şi 400 Hz.
RA
6.2. Motoare sincrone de mică putere

Caracteristica principală a motoarelor sincrone de mică putere constă în
faptul că funcţionează la o turaţie riguros constantă.
ITU
Motoarele sincrone de mică putere sunt utilizate într-o gamă largă

de puteri, de la 1 mW până la mii de waţi, şi într-un domeniu de turaţii de la
3000 rot/min la 1 rot/lună.
ED
CĂ
Majoritatea motoarelor sincrone se compun dintr-un bobinaj statoric ce
I
OG
produce câmpul inductor şi un rotor astfel construit încât să funcţioneze cu
turaţia de sincronism, indiferent de sarcină.
Motoarele sincrone de mică putere sunt utilizate în instalaţii de telefonie şi
telegrafie automată, în dispozitive de memorie la calculatoarele electronice etc.
AG
Factorul principal care determină proprietăţile unui motor sincron de mică
putere, sau ale unui sistem de legătură sincronă, este precizia de transmitere a
deplasării unghiulare.
În sistemul de motoare pas cu pas, precizia se caracterizează prin unghiul
ED
dintre două poziţii învecinate. În cele ce urmează sunt tratate diferite tipuri de
motoare sincrone de mică putere.
6.2.1. Motorul sincron pas cu pas
P
Motorul sincron cu bobinaj statoric concentrat este un motor cu reluctanţă
variabilă.
ŞI
Construcţia sa este asemănătoare cu cea a motorului sincron, la care
rotorul este format din poli aparent fără bobinaj de excitaţie în curent continuu.
Funcţionarea acestor motoare se bazează pe utilizarea cuplurilor ce se
Ă
exercită în câmpurile magnetice asupra corpurilor feromagnetice, datorită cărora

rotorul este adus în permanenţă în poziţia corespunzătoare reluctanţei minime.
IC
Este evident că, în cazul unui rotor cilindric, datorită simetriei magnetice radiale,
nu s-ar putea dezvolta nici un cuplu util. Acesta este şi motivul pentru care acest
CT
motor se execută numai cu poli aparenţi.

În categoria motoarelor sincrone de mică putere cu bobinaj statoric
concentrat intră motoarele pas cu pas care îndeplinesc funcţia de receptoare în
sistemele de cuplaj sincron prin impulsuri. Ele transformă impulsurile electrice în
DA
deplasări liniare sau unghiulare discrete, respectiv paşi. Aceste motoare sunt
mult utilizate în prezent în sistemele de comandă programată a maşinilor-unelte,
a instalaţiilor industriale etc.
DI
Un motor pas cu pas de construcţie simplă, cu care se pot realiza

deplasări unghiulare de 30°, este prezentat în fig. 6.6. Statorul are şase poli pe
care sunt aşezate bobinaje de excitaţie alimentate în curent continuu, prin
intermediul unui comutator mecanic sau electronic. Rotorul este bipolar şi este
RA
lipsit de bobinaje de excitaţie. Alimentând într-o anumită ordine bobinajele de

excitaţie statorice, se modifică succesiv repartiţia câmpului magnetic din maşină
şi, datorită forţelor electromagnetice, rotorul se deplasează, ocupând de fiecare
ITU
dată poziţia pentru care reluctanţa circuitului magnetic respectiv este minimă,
adică axa longitudinală a rotorului coincide cu axa polilor respectivi.
ED
CĂ
I
OG
AG
Fig. 6.6. Motor pas cu pas: aspectul magnetic la motorul pas cu pas.
ED
La motorul din fig. 6.6 se alimentează în primul rând bobinajele 1 cu 1´,
în al doilea rând, 1 cu 2 şi 1´cu 2´, apoi 2 cu 2´ etc.
Configuraţiile câmpului magnetic pentru primele trei moduri de conectare
P
a bobinajelor de excitaţie sunt reprezentate schematic în fig. 6.6. Tot aici sunt
reprezentate şi poziţiile corespunzătoare ale rotorului.
Dacă se execută rotorul cu patru poli în loc de doi (fig. 6.7.) atunci, pentru
ŞI
acelaşi stator şi pentru aceeaşi ordine de conectare a bobinajelor de excitaţie,
se măreşte precizia de funcţionare a maşinii şi se reduce unghiul de deplasare la 15º.
Ă
IC
CT
a b c d
Fig. 6.7. Motor pas cu pas cu rotor tetrapolar.
DA
În fig. 6.7 sunt arătate poziţiile succesive (a – d) ale rotorului pentru

primele moduri de conectare a bobinajelor de excitaţie. Se observă că, în acest
DI
caz, rotorul se deplasează în sens invers câmpului magnetic.

Pentru mărirea cuplului dezvoltat de motorul pas cu pas se folosesc
construcţii cu trei statoare. Constructiv, aceste motoare prezintă combinarea
într-o singură maşină a trei motoare pas cu pas unite într-o singură carcasă şi
RA
având un singur arbore. Alimentând pe rând bobinajele de excitaţie în ordinea

A, B, C, sistemul rotoric se va deplasa de fiecare dată astfel încât rotorul
respectiv să ocupe poziţia pentru care reluctanţa circuitului magnetic este minimă.
Motoarele cu bobinaje statorice concentrate (cu poli aparenţi ai statorului)
ITU
se folosesc ca receptoare în sistemele de transmisie sincronă prin impulsuri,

datorită cărui fapt aceste maşini sunt deseori numite motoare de impulsuri sau
pas cu pas.
ED
CĂ
Alimentarea statorului cu impulsuri, în ordinea dorită, corespunzătoare
I
OG
unei anumite poziţii a rotorului – se face folosindu-se dispozitive de comutare
care permit trimiterea impulsurilor numai prin anumite reductoare.
6.2.2. Motorul sincron monofazat
AG
Acest tip de motor sincron se utilizează în instalaţiile de foarte mică putere.
Construcţia motoarelor sincrone monofazate este reprezentată în fig. 6.8.
Statorul S, construit din tole de oţel electrotehnic, este prevăzut cu un bobinaj B,
concentrat, alimentat de la reţeaua monofazată de curent alternativ. Rotorul R,
ED
constituit, de asemenea, din tole de oţel izolate, are un anumit număr de dinţi.
P
ŞI
Ă
IC
CT
Fig. 6.8. Motor sincron monofazat reactiv.
Funcţionarea motoarelor sincrone monofazate de curent alternativ se

DA
bazează pe utilizarea forţelor pe care le exercită câmpul electromagnetic asupra

corpurilor feromagnetice. Aplicându-se, la bornele bobinajului de excitaţie B, o
tensiune alternativă sinusoidală, se produce un câmp magnetic alternativ ale
cărui linii se închid prin întrefier şi rotor. Sub acţiunea forţelor ce se exercită
DI
asupra rotorului, acesta se roteşte astfel încât să ocupe poziţia pentru care
reluctanţa circuitului magnetic este minimă, adică poziţia în care dinţii rotorului
se află în faţa polilor statorului. Datorită inerţiei, rotorul nu se va opri în această
RA
poziţie. Între timp, fluxul magnetic scade până la zero şi, reducându-se şi forţele
ce se exercită asupra rotorului, acesta continuă să se rotească, astfel încât de
polii statorului se apropie dinţii următori. În semiperioada următoare, se exercită
un nou impuls, care determină apropierea de polii statorului a dinţilor celor mai
ITU
apropiaţi, astfel încât rotorul continuă să se rotească în acelaşi sens.

Deci, forţele ce se exercită asupra rotorului sunt pulsatorii, motorul având
o funcţionare neuniformă. Frecvenţa pulsaţiilor este egală cu dublul frecvenţei
de alimentare. Numărul de dinţi ai rotorului se alege în funcţie de frecvenţa
ED
CĂ
tensiunii de alimentare şi de viteza rotorului. În mod curent se construiesc
I
OG
motoare sincrone cu turaţii de 100 ... 200 rot/min.
Constructiv, motoarele sincrone de mică putere sunt foarte variate şi
neasemănătoare, deşi principiile de funcţionare sunt aceleaşi.
6.2.3. Micromotoare sincrone
AG
Acţionarea mecanismelor fine, a releelor de timp, a programatoarelor etc.
se face cu ajutorul micromotoarelor sincrone. Aceste motoare pot fi alimentate
la tensiunea reţelei (220 V) sau la tensiuni preferenţiale (24, 48, 110, sau 380 V).
P ED
ŞI
Motor sincron cu histerezis – 450 rot/min Motor sincron reversibil Servomotor
Ă
IC
CT
DA
Servomotor sincron Schema electrică a servomotorului sincron

DI
RA
ITU
Micromotor pas cu pas Micromotor cu poli ecranaţi

ED
CĂ
6.3. Motoare de curent continuu de mică putere
I
OG
Principiile de funcţionare şi chiar elementele constructive ale maşinilor de
curent continuu de mică putere fiind asemănătoare cu ale celor de putere
medie şi mare, nu se va insista asupra lor.
Maşinile de curent continuu de mică putere sunt maşini la care câmpul
AG
magnetic inductor este asigurat de magneţi permanenţi, spre deosebire de tipul
obişnuit, la care acest câmp este asigurat de un sistem de electromagneţi.
Motoarele de curent continuu de mică putere se construiesc obişnuit
pentru tensiuni de 12 V , 24 V, 42 V, 115 V şi 230 V. Turaţia acestor motoare se
ED
reglează cu ajutorul rezistenţelor introduse în serie cu indusul.
6.4. Motoare universale cu colector

Motorul universal este un motor cu bobinaj serie care poate funcţiona atât
P
în curent continuu, cât şi în curent alternativ monofazat, cu aproximativ aceeaşi
turaţie şi aceeaşi putere utilă. Aceste condiţii sunt respectate dacă tensiunile
alternativă (valoarea efectivă) şi continuă sunt egale, iar frecvenţa nu depăşeşte
ŞI
mult 50 Hz. Aceste motoare se construiesc obişnuit pentru turaţii cuprinse între
3000 şi 15000 rot/min.
Ă
IC
CT
a – nereversibil b – reversibil
Fig. 6.9. Scheme de conexiuni ale motorului universal cu poli aparenţi.
Motoarele universale se folosesc la maşinile de spălat, aspiratoare, maşini
DA
de cusut, maşini de birou, scule electrice de mână etc.

În fig. 6.9 sunt reprezentate schemele de conexiuni ale unui motor
universal cu polii aparenţi prevăzuţi cu bobinaje de excitaţie cu patru capete de
DI
ieşire. Schimbarea sensului de rotaţie se face pentru motorul din figura 6.9.b,
prin legarea în scurtcircuit a bornelor 2 şi 3 sau 2 şi 4, şi alimentare prin
celelalte două borne rămase libere.
RA
ITU
a b
Fig. 6.10. Scheme de conexiuni.
În fig. 6.10.b, este reprezentată schema de conexiuni a unui motor
universal reversibil cu polii aparenţi, cu bobinaj de excitaţie dublu. În această
ED
CĂ
schemă una dintre bobinele statorice este folosită pentru a se obţine un sens de
I
OG
rotaţie, iar cealaltă pentru sensul opus.
Uneori, bobinajul inductor (de excitaţie) este folosit pentru a se obţine
aceeaşi turaţie la funcţionarea în curent continuu sau în curent alternativ
(fig. 6.10.a); priza 2 este folosită pentru funcţionarea în curent alternativ, iar
priza 1 pentru funcţionarea în curent continuu, cât şi la alimentarea în curent
AG
alternativ cu frecvenţa de 50 Hz.
1 – pol principal;
2 – jug magnetic
ED
statoric;
3 – crestătură
rotorică;
4 – miez magnetic
P
rotoric;
5 – arbore;
6 – înfăşurare de
ŞI
excitaţie;
P1, P2 – perii.
Fig. 6.11. Secţiune transversală simplificată.
Ă
Un motor universal fără bobinaj statoric – care reprezintă o invenţie

IC
românească, autori fiind ing. H. Aslan şi prof. dr. ing. Al. Fransua – este
prezentat în fig. 6.11.
CT
DA
DI
RA
Fig. 6.12. Motorul cu poli ecranaţi de tip monobobină – secţiune.

Faţă de maşinile universale normale (maşini serie cu colector) de puteri
mai mici de 300 W, această maşină prezintă o importantă particularitate
ITU
constructivă, din care rezultă principalele avantaje faţă de maşinile clasice, şi

anume aceea că statorul nu posedă niciun bobinaj.
Statorul din fig. 6.11 prezintă două piese polare fără bobinaj de excitaţie,
cu o înălţime mică, având forma mult mai simplă decât maşina clasică.
ED
CĂ
Rotorul are un bobinaj şi un colector normal. Pe colector calcă o pereche
I
OG
de perii a căror poziţie – faţă de piesele polare – poate fi variată.
Dacă se decalează axa periilor P1 – P2 faţă de axa polilor, în aşa fel încât
cele două axe să formeze un unghi de 45º, şi dacă se aplică, prin intermediul
periilor, o tensiune U din exterior, atunci curenţii din conductoarele rotorice vor
avea sensul din fig. 6.16. Se poate uşor observa că spirele rotorice cuprinse în
AG
arcele P1 – P2 şi P1 – P2 (P1 – P2 – axa simetrică axei periilor, faţă de axa
polilor) pot fi considerate spire de excitaţie care creează un câmp magnetic în
întrefier. Câmpul magnetic este foarte intens în dreptul pieselor polare (unde
întrefierul este foarte mic) şi foarte slab în restul periferiei rotorice (unde
ED
întrefierul este mare). Conductoarele rotorice aflate în arcele P1 – P1 şi P2 – P2,
fiind parcurse de curent şi aflându-se în câmpul magnetic, vor fi supuse unor
forţe electromagnetice. Apare astfel un cuplu care va roti rotorul invers faţă de
P
deplasarea axei periilor. Sensul de rotaţie se determină aplicându-se regula
mâinii stângi (Fleming).
ŞI
Ă
IC
CT
Fig. 6.13. Motor de putere mică, cu rotorul pahar.

Prin variaţia poziţiei axei periilor faţă de axa polilor în jurul poziţiei de 45º
se poate varia fluxul şi în consecinţă turaţia rotorului.
DA
Avantajele acestui motor în comparaţie cu cele clasice sunt:

– economie de manoperă de fabricaţie;
– economie de cupru;
– gabarit mai mic la putere egală;
DI
– posibilitate de reglare simplă a turaţiei, prin deplasarea axei periilor sau a statorului;
– factor de putere şi randament – egale sau mai bune;
– prin dublarea numărului de perii, se poate comanda electric de la distanţă
oprirea bruscă şi schimbarea sensului de rotaţie.
RA
6.5. Motorul asincron liniar

Motorul asincron liniar este o maşină electrică bazată pe principiul de
funcţionare al maşinii asincrone, la care armăturile statorică şi „rotorică” sunt
ITU
desfăşurate în plan. În acest mod, armătura mobilă va efectua o mişcare de

translaţie paralelă cu armătura statorică imobilă. Armătura statorică se mai
numeşte primar iar cea mobilă secundar. Primarul constă de obicei din două
statoare de maşină asincronă desfăşurate aşezate faţă în faţă. Secundarul
ED
CĂ
constă fie dintr-un pachet de tole în care este dispusă o colivie, fie dintr-o
I
OG
singură placă conductoare care se poate deplasa liniar între cele două armături
ale primarului. Amândouă armăturile primarului pot fi bobinate identic, sau una
poate să fie fără înfăşurare, servind numai la închiderea liniilor de câmp
magnetic pe un drum de reluctanţă minimă. Când ambele armături statorice
primare sunt bobinate, atunci trebuie astfel conectate încât câmpul polilor
AG
magnetici să-şi însumeze efectele.
P ED
ŞI
Fig. 6.14. Motor asincron liniar. Transformarea motorului asincron trifazat în motor liniar
Principiul de funcţionare fiind acelaşi ca şi la maşina asincronă, armătura
mobilă va fi antrenată într-o mişcare liniară în sensul mişcării câmpului magnetic
Ă
creat de armătura statorică. Mişcarea de translaţie a câmpului magnetic are

IC
sensul succesiunii fazelor statorice.

Se pot realiza mai multe variante constructive, şi anume:
– o armătură statorică cu una sau două armături rotorice;
CT
– o armătură statorică cu o armătură rotorică mixtă, placă şi bobinaj;

– două sau trei armături statorice cu una sau două armături rotorice.
Există construcţii cu primarul fix şi secundarul mobil, precum şi construcţia
inversă, în care secundarul este fix, iar primarul mobil. Principalul avantaj al
DA
motorului asincron liniar constă în faptul că nu depinde de frecare. Dezavantajul

lui constă în faptul că întrefierul fiind mare factorul de putere este scăzut.
Clasificarea motoarelor electrice liniare poate fi făcută după următoarele
criterii: a) principiul de funcţionare;
DI
b) caracterul secundarului aşezat de-a lungul căii de rulare;

c) după cuplajul electromagnetic între primar şi secundar;
d) după planul liniilor câmpului magnetic principal.
RA
Criteriul a) cuprinde următoarele subdomenii:

a1. motoare liniare de inducţie (LIM), clasificate ca:
a1.1 motor liniar de inducţie cu cale de rulare pasivă;
a1.2 motor liniar de inducţie cu flux transversal;
ITU
a1.3 motor liniar de inducţie cu cale de rulare activă;

a2. motoare liniare sincrone, clasificate ca:
a2.1 heteropolare;
a2.1.1 cu excitaţie convenţională (LASM);
ED
CĂ
a2.1.2 cu excitaţie supraconductoare (LSCM);
I
OG
a2.1.3 reactiv (LRM);
a2.2 homopolare (LSHM);
a3. motoare liniare de curent continuu.
Criteriul b) are două clase de motoare:
b1. motoare liniare cu cale de rulare pasivă;
AG
b2. motoare liniare cu cale de rulare activă.
Criteriul c) include două clase de motoare liniare:
c1. motoare unilaterale–partea activă se află numai de o parte a părţii
pasive;
ED
c2. motoare bilaterale–partea activă se află de ambele părţi ale părţii pasive.
Criteriul d) cuprinde două clase de motoare liniare:
d1. motoare liniare cu flux magnetic longitudinal–liniile de câmp se închid
P
în planul mişcării;
d2. motoare liniare cu flux magnetic transversal–liniile de câmp se închid
în planul transversal, pe direcţia mişcării.
ŞI
Ă
Grup:
Auditiv (1):………………………………
IC
Vizual (1):……………………………….
Practic 1:………………………………..
CT
Practic 2:………………………………..
1. Circuitul magnetic al maşinii sincrone poate fi construit în următoarele moduri:

DA
DI
RA
Precizaţi tipurile constructive ilustrate.

2. Utilizând cuvintele cheie: excitaţie în curent continuu, inducţie de mişcare,
ITU
înfăşurare indusă, realizaţi o prezentare verbală a funcţionării maşinii

sincrone.
3. Desenaţi simbolul cu care acest echipament se reprezintă în schemele
electrice de acţionare.
ED
CĂ
4. Urmăriţi imaginea, specificând (verbal şi în scris) rolul fiecărei părţi
I
OG
constructive indicate şi materialele utilizate la construcţia ei:
AG
P ED
ŞI
5. Precizaţi noţiunea de unghi intern în funcţionarea maşinii sincrone.
6. Întreruptorul ce conectează generatorul la reţea, prin intermediul unui
sincronoscop, se va închide în momentul atingerii condiţiilor de sincronism.
Specificaţi condiţiile de sincronism şi descrieţi (verbal şi în scris) modalitatea
Ă
de variere a tensiunii şi frecvenţei debitate de generator.

IC
CT
DA
DI
RA
FIŞĂ DE EVALUARE
ITU
Notă. Fiecare lucrare va primi 10 puncte din oficiu. Timp de lucru – 50 min.
Subiectul I 10 puncte
Scrieţi pe foaia de evaluare litera corespunzătoare răspunsului corect:
Fiecare răspuns corect va fi apreciat cu 2 puncte.
ED
CĂ
1. Alimentarea rotorului maşinii asincrone se poate realiza de la o sursă:
I
OG
a) trifazată de c.a.;
b) monofazată de c.a.;
c) de curent continuu;
d) de impulsuri dreptunghiulare de frecvenţă 50 Hz.
AG
2. Înfăşurarea statorică a generatorului sincron este:
a) trifazată, repartizată în crestături;
b) monofazată, repartizată în crestături;
c) monofazată, plasată pe poli;
ED
d) polifazată, plasată pe poli.
3. Unghiul intern al maşinii sincrone apare datorită:
a) scăderii turaţiei rotorului;
P
b) creşterii turaţiei rotorului;
c) interacţiunii câmpului rotoric cu cel statoric, la funcţionarea în sarcină cu
componentă rezistivă;
ŞI
d) interacţiunii câmpului rotoric cu cel statoric, la funcţionarea în sarcină
perfect inductivă.
4. Centralele termoelectrice sunt echipate cu generatoare:
Ă
a) de curent continuu;
b) de c.a. sincrone;
IC
c) de c.a. asincrone trifazate;

d) de c.a. asincrone monofazate.
CT
5. Puterea activă debitată de generatorul sincron este:
a) S = UI; b) P2 = 3 UI sin;
3 UI cos; d) Q2 = 3UfIf sin.
DA
c) P2 =
Subiectul II 30 puncte
DI
1. Scrieţi pe foaia de evaluare noţiunile care completează spaţiile libere din

enunţul de mai jos. Fiecare noţiune va fi notată cu 2 puncte: 10 puncte
Dacă sarcina generatorului sincron este şi ..........(1)........., între câmpul inductor
RA
şi cel rezultant în întrefier va exista un defazaj numit ................(2)..................,

care la valori diferite de zero semnifică debitarea de putere activă. Deci, în
regim de generator, maşina primeşte putere ………(3)………. pe la arbore şi
ITU
furnizează receptorului putere …(4)…… pe la bornele înfăşurării ………(5)…..…
2. Recunoaşteţi elementele constructive ale maşinilor sincrone, reprezentate în

figură, şi asociaţi cifrele din coloana A cu elementele coloanei B: 12 puncte
ED
CĂ
I
A B
OG
1. a. crestături rotorice
2. b. butuc rotoric
3. c. miez feromagnetic
statoric
AG
4. d. înfăşurare rotorică
5. e. excitatrice
6. f. poli aparenţi
g. miez feromagnetic
ED
rotoric
3. Transcrieţi pe foaia de evaluare litera corespunzătoare fiecărui enunţ (a, b, c,

d) şi notaţi în dreptul ei litera A, dacă apreciaţi că enunţul este adevărat, sau
P
litera F, dacă apreciaţi că enunţul este fals.
ŞI 8 puncte
a. Generatorul sincron are înfăşurarea de excitaţie alimentată în curent

continuu.
b. Miezul feromagnetic statoric al maşinii sincrone este sub formă de poli,
realizat din tole ştanţate din tablă silicioasă normal aliată, de 0,5 mm
Ă
grosime, izolate între ele.

IC
c. Pentru a obţine o t.e.m. alternativă la borne, generatorul sincron are montate

pe arbore două semiinele, care produc redresarea t.e.m. alternative din
înfăşurarea rotorică.
CT
d. Maşina sincronă, în regim de motor, se utilizează în tracţiunea electrică.
Subiectul III 50 puncte

DA
1. O maşină sincronă are datele: puterea nominală S = 10 MVA; tensiunea

Us = 11 kV; conexiunea înfăşurărilor statorice: în stea; cosφ = 0,8. Ea lucrează
ca generator în sarcină, debitând o putere P = 8 MW. Caracteristica de mers în
DI
gol este dată în tabel: 30 puncte
E0 4,8 7,2 8,8 9,6 10,4 11,2 12 13 [kW]

RA
IE 22 33 42 49 60 86 134 200 [A]

ITU
Se cere:
a) să se ridice, grafic, caracteristica de mers în gol; 10 p
b) curentul de sarcină al generatorului; 10 p
c) puterea reactivă debitată. 10 p
ED
CĂ
2. Un motor sincron trifazat, cu 8 poli, având înfăşurările statorice legate în stea,
I
OG
este alimentat de la o reţea având: Us = 6 kV, f = 50 Hz şi absoarbe puterea
P = 2500 kW la un curent I = 150 A. 20 puncte.
Să se calculeze:
– turaţia motorului; 10 p
AG
– cuplul electromagnetic; 5p
– randamentul motorului. 5p
Dacă pierderile mecanice şi de excitaţie sunt: Pm+ex = 45 kW,
ED
să se determine:
– rezistenţa înfăşurării de excitaţie, Rex; 10 p
– intensitatea curentului din rotor, Ia; 5p
P
– t.e.m. a generatorului, E; 5p
– randamentul, ; 5p
ŞI
– momentul cuplului de antrenare, M. 5p
Turbine
Ă
IC
CT
DA
Francis Francis (33,6 MW) Rotor generator sincron

DI
RA
ITU
Pelton Kaplan
ED
CĂ
I
7. SIMBOLURI GRAFICE PENTRU SCHEME ELECTRICE
OG
Conform SR EN 60617 – 7 / CEI 60617 – 7 / 1999, în instalaţiile electrice
sunt obligatorii respectarea simbolurilor conform Standardului Român.
AG
Simboluri cu aplicabilitate generală
Felul curentului şi tensiunii: a) curent
continuu; b) curent alternativ; c) curent
redresat cu componentă alternativă;
ED
d) polaritate pozitivă; e) polaritate negativă.
Efect: a) termic; b) de câmp magnetic;

c) magnetostrictiv; d) Schottky;
P
e) semiconductor; f) electromagnetic.
ŞI
a) Defect electric (indică localizarea defectului);
b) Conturnare, străpungere.
Ă
a) legare la masă;
b) legare la şasiu;
IC
c) legare la pământ (punere la

pământ)
CT
Circuit / linie de curent

alternativ trifazat, 50 Hz,
400 V (între faze) , trei
conductoare de linie cu
DA
secţiunea de 25 mm2
fiecare şi un conductor
neutru cu secţiunea de
16 mm2, în reprezentare:
DI
a) multifilară; b) unifilară.
Componente pasive
Inductanţă, bobină, înfăşurare,
drosel:
RA
a) simbol general;
b) inductanţă, bobină, înfăşurare cu
miez magnetic;
c) inductanţă, bobină, înfăşurare cu
ITU
întrefier;
d) inductanţă, bobină, înfăşurare cu
2 prize fixe;
e) inductanţă, bobină, înfăşurare
reglabile în trepte, cu contact mobil
ED
CĂ
I
Rezistoare:
OG
a) simbol general;
b) rezistor reglabil;
c) rezistor cu contact
glisant (cursor), reostat;
AG
d) rezistor cu 2 prize
fixe; e) potenţiometru cu
f) potenţiometru cu preselectare / reglaj
contact glisant;
predeterminat; g) şunt; h) element de încălzire.
ED
Condensatoare:
a) simbol general; b) condensator
polarizat (de exemplu, electrolitic);
P
c) condensator reglabil;
d) condensator cu reglaj
predeterminat.
ŞI
Dispozitive semiconductoare
Ă
Diode semiconductoare: a) simbol

general; b) diodă luminescentă;
IC
(LED); c) fotodiodă, d) diodă tunel;

e) diodă Zener.
CT
Tiristoare: a) tiristor, fără specificarea

tipului de poartă; b) tiristor comandat
pe anod (poartă N); c) tiristor
comandat pe catod (poartă P);
DA
d) tiristor blocabil (poartă

nespecificată); e) triac.
Tranzistoare. a) PNP; b) NPN, cu colectorul

DI
conectat la capsulă; c) NPN cu avalanşă;

d) unijoncţiune (TUJ), cu bază P;
e) unijoncţiune, cu bază N; f) cu efect de câmp
RA
(TEC, FET), cu canal N; g) idem, cu canal P;

h) fototranzistor PNP.
Linia cu săgeată reprezintă emitorul, respectiv
grila.
ITU
Generator Hall, cu 4 conexiuni;

Celulă fotovoltaică
ED
CĂ
Maşini electrice
I
OG
Înfăşurări separate (ambele extremităţi accesibile
– scoase la borne; a) o înfăşurare; b) trei
înfăşurări; c) şase înfăşurări; d) înfăşurare
trifazată cu fazele neintercalate.)
AG
Înfăşurări de maşini: a) de comutaţie sau de
compensare; b) serie; c) de excitaţie derivaţie
sau independentă.
ED
Maşini de curent alternativ: a) Motor serie,
monofazat; b) Motor cu repulsie,
monofazat; c) Motor asincron monofazat
cu extremităţile înfăşurării auxiliare
P
accesibile; d) Generator sincron, trifazat
(cu toate extremităţile înfăşurărilor
accesibile), cu rotor în stea şi neutru
ŞI
accesibil; e) Generator sincron trifazat, cu
ambele extremităţi ale fiecărei înfăşurări de
fază accesibile; f) Motor asincron trifazat
cu rotorul în scurtcircuit, cu înfăşurările
Ă
conectate intern; g) idem, cu extremităţile

înfăşurărilor accesibile; h) Motor asincron
IC
trifazat cu rotorul bobinat (cu inele).
Maşini de curent continuu

CT
(generatoare, motoare):
a) cu excitaţie independentă; b) cu
excitaţie serie; c) cu excitaţie
derivaţie; d) cu excitaţie mixtă.
DA
Transformatoare electrice
Transformatoare de putere: a) cu două
DI
înfăşurări: 1 – reprezentare multifilară;

2 – reprezentare monofilară;
b) autotransformator, simbol general:
1 – reprezentare multifilară; 2 – reprezentare
RA
monofilară; c) autotransformator monofazat

reglabil: 1 – reprezentare multifilară;
d) Transformator trifazat cu conexiune
ITU
stea - triunghi.
Simbolul pentru miez se poate adăuga,
în reprezentarea multifilară, numai dacă
este absolut necesar.
ED
CĂ
I
OG
a) Transformatoare (de măsură) de
tensiune monofazate: b) idem, trifazate;
c) transformatoare (de măsură) de
curent – simbol general; d) cu două
înfăşurări secundare pe acelaşi miez;
AG
e) cu două miezuri magnetice şi res-
pectiv două înfăşurări secundare
1 – reprezentare multifilară;
ED
Contacte ale aparatelor de comutaţie
P
Simboluri distinctive (suplimentare) indicând
funcţia contactului sau aparatului: a) contactor;
ŞI
b) întreruptor de putere; c) separator;
d) separator de sarcină; e) declanşare
automată – prin relee sau declanşatoare
încorporate.
Ă
Contacte cu două poziţii: a) de închidere /

IC
de lucru / normal deschis (ND); b) simbol

general pentru întreruptor mecanic; c) de
deschidere / de repaus / normal închis (NI);
CT
d) contact cu funcţionare decalată faţă de

alte contacte similare ale aceluiaşi ansamblu
de contacte – închidere anticipată; e) idem,
închidere întârziată; f) idem, deschidere
DA
întârziată; g) idem, deschidere anticipată.
Contacte cu funcţionare întârziată (temporizată) în

raport cu operaţia de activare sau dezactivare a
DI
dispozitivului de acţionare: a) contact de închidere /

ND, la activare (acţionare); b) idem, la dezactivare
(revenire); c) contact de deschidere / NI, la
activare (acţionare); d) idem, la dezactivare
RA
(revenire).
1 – 2 – simbolul de acţiune întârziată va fi
reprezentat în partea contactului convenabilă din
punct de vedere al spaţiului disponibil şi al plasării
ITU
codului de identificare.
e) întreruptor cu efect termic direct (de exemplu, cu
bimetal); f) contact de deschidere / NI al unui releu
termic cu bimetal.
ED
CĂ
I
OG
Aparate de comutaţie (de comandă şi de putere)
Aparate de comutaţie de putere: a) contactor;
b) întreruptor de putere/disjunctor;
c) separator; d) separator de sarcină;
AG
e) contactor asociat cu relee de suprasarcină;
f) întreruptor.
Întreruptoare / aparate de comandă unipolare:
ED
a) întreruptor / contact cu acţionare manuală, simbol
general; b) buton de acţionare prin apăsare (contact
de închidere); c) idem, (contact de deschidere);
d) buton acţionat prin apăsare cu revenire / reţinere
P
automată (contact de închidere); e) idem, acţionat prin
tragere; f) idem, acţionat prin rotire; g) buton de
urgenţă (tip ciupercă), cu reţinere; f) buton acţionat prin
ŞI
apăsare, cu reţinere.
Se presupune că, de regulă, dispozitivele cu acţionare
prin apăsare sau prin tragere au revenire automată iar
cele acţionate prin rotire nu au revenire automată (sunt
Ă
de tip cu reţinere); simbolul de revenire automată,

respectiv de reţinere, nu se mai reprezintă.
IC
Aparate de protecţie
CT
Siguranţe fuzibile şi aparate de comutaţie cu

siguranţe: a) siguranţă fuzibilă; b) separator
cu siguranţă fuzibilă; c) separator de sarcină
cu siguranţă fuzibilă; d) eclator;
DA
e) descărcător, paratrăsnet.
Dispozitive de comandă / acţionare pentru relee

DI
Organ de comandă / bobină de

releu: a) simbol general; b) pentru
RA
releu cu temporizare la revenire;

c) pentru releu cu temporizare la
acţionare; d) pentru releu cu
temporizare la acţionare şi la
ITU
revenire; e) pentru releu rapid (la

acţionare şi la revenire); f) pentru
releu cu zăvorâre mecanică;
g) pentru releu electronic.
ED
CĂ
I
Simboluri pentru reprezentarea topografică a schemelor
OG
Întreruptoare: a) simbol general, întreruptor
monopolar; b) cu lampă de semnalizare;
AG
c) bipolar; d) comutator monopolar; e) comu-
tator de capăt (de scară); f) comutator
intermediar („cruce”); g) buton; h) buton cu
lampă de semnalizare încorporată; i) între-
ruptor pentru reducerea gradată a iluminării;
ED
j) buton protejat (de exemplu, cu capac din
sticlă).
P
Dispozitive de conexiune: a) contact tată;
b) contact mamă; c) fişă şi priză; d) fişă
şi priză de conector, de exemplu –
ŞI
călăreţ; e) soclu de priză cu contact de
protecţie; f) priză şi fişă tripolară.
Ă
a) poziţie pentru corp de iluminat, repre-

zentată cu circuit; b) poziţie pentru corp de
IC
iluminat pe perete (aplică), reprezentată cu

circuit; c) lampă, simbol general; d) pro-
iector, semn general; e) proiector cu spot
CT
de lumină; f) corp de iluminat cu lămpi fluo-

rescente tubulare, simbol general; g) idem,
cu n lămpi; h) încălzitor de apă (boiler);
i) ventilator, cu circuit.
DA
Dispozitive de măsurare şi control

Aparate de măsurare,
DI
simboluri generale: a) in-

dicator; j) înregistrator;
k) integrator; b, c, d, e, f,
RA
g, h, i: ampermetru, volt-
metru, wattmetru, frecvenţ-
metru, termometru, galva-
nometru, tahometru, cos-
fimetru; l) wattmetru;
ITU
m) wattmetru şi varmetru
combinate; n) contor de
energie activă
ED
CĂ
I
OG
AG
PED
ŞI
Ă
IC
CT
DA
DI
RA
ITU
ED
CĂ
92 Laborator tehnologic
LUCRAREA 1
I
OG
ELEMENTE COMPONENTE ALE MAŞINII DE CURENT CONTINUU
FIŞĂ DE DOCUMENTARE
AG
Toate maşinile electrice rotative sunt alcătuite din trei categorii de
elemente:
PARTEA MAGNETICĂ
ED
Toate maşinile electrice funcţionează pe baza inducţiei electromagnetice.
Ele au în componenţa lor câte un:
SISTEM INDUCTOR SISTEM INDUS
Fluxul magnetic produs de sistemul inductor trebuie astfel dirijat încât să poată fi
P
utilizat în indus. De aici rezultă necesitatea existenţei unui circuit magnetic prin care
să se închidă fluxul, circuit care este compus din două părţi.
ŞI
Ă
IC
CT
STATOR stator / rotor ROTOR

PARTEA ELECTRICĂ
DA
Pentru a „culege” curentul produs în

Fluxul magnetic în sistemul inductor sistemul indus, sau pentru a „primi”
este produs de bobinajul statoric curentul furnizat de exterior, este
necesar un bobinaj rotoric
DI
RA
ITU
ED
CĂ
MAŞINI ELECTRICE 93
Legătura electrică între circuitele exterioare fixe şi circuitele în mişcare de
I
OG
rotaţie ale maşinii de curent continuu se realizează cu ajutorul:
colectorului, periilor, inelelor colectoare, cutiei de borne.
PARTEA MECANICĂ
AG
Atât elementele fixe cât şi cele mobile trebuie susţinute, iar eforturile mecanice
şi sarcinile trebuie transmise fundaţiei masive a maşinii. Elementele fixe sunt
susţinute de o carcasă, iar cele mobile, de un arbore. Acesta trebuie sprijinit şi
ghidat, în mişcarea de rotaţie, de paliere (scuturi).
ED
ELEMENTE COMPONENTE ALE MAŞINII DE CURENT CONTINUU
P
Maşina de curent continuu poate
funcţiona ca generator sau ca
ŞI
motor.
După modul de alimentare a
înfăşurării statorice (de excitaţie),
maşina de curent continuu poate
Ă
fi: cu excitaţie independentă,

derivaţie, serie, mixtă şi
IC
compound.
CT
DA
Statorul este echipat cu 2p poli inductori, denumiţi poli principali (poli de excitaţie).
DI
RA
ITU
Miezul feromagnetic al polilor inductori este realizat din oţel masiv, sau din tole
de tablă feromagnetică cu grosimea de 0,5 … 2 mm, asamblate împreună
prin buloane de strângere nituite.
ED
CĂ
I
OG
AG
Piese polare statorice
P ED
ŞI
Ă
IC
Pe miezul polilor inductori sunt aşezate bobinele de excitaţie realizate din

conductor de cupru izolat cu email, bumbac, fibre de sticlă etc.
CT
Bobinele sunt conectate în serie,

astfel încât polii de un nume să
alterneze, la periferia armăturii, cu
DA
polii de nume contrar, pentru a se

obţine un inductor heteropolar.
DI
RA
ITU
Statorul poate avea 2p = 2 poli sau 2p = 4 poli

ED
CĂ
I
Rotorul maşinii de curent
OG
continuu este cunoscut sub
denumirea de indus.
Acesta este compus din
arbore, miez feromagnetic,
AG
înfăşurări şi colector.
Miezul feromagnetic rotoric

este realizat din tole ştanţate din
ED
tablă silicioasă normal aliată, de
0,5 mm grosime, izolate între
ele. La periferia rotorului sunt
ştanţate crestături repartizate
P
uniform în care se vor amplasa
înfăşurările rotorice.
ŞI
Ă
IC
CT
Colectoare
DA
DI
Colector de maşină 1 – lamelă din bandă de cupru; 2 – con izolant din

micanită; 3 – bandaj; 4 – butucul colectorului;
RA
de curent continuu. 5 – inel de strângere din metal; 6 – bulon de

strângere din oţel; 7 – lamelă izolantă din micanită.
ITU
Observaţie. La maşinile de puteri foarte mici, lamelele au forma literei H; strângerea

colectorului se realizează cu inele metalice, izolate, faţă de lamelele conductoare,
printr-o masă turnată, din răşini sintetice. În partea exterioară, lamela de cupru prezintă
un steguleţ la care se conectează capătul de sfârşit al unei secţii şi capătul de început
al secţiei succesive circuitului electric al înfăşurării.
ED
CĂ
I
OG
AG
ED
Scuturile maşinii de curent continuu
Scuturile maşinii de curent continuu au prevăzute lagăre de alunecare,
P
dimensionate în funcţie de diametrul axului rotoric.
Pe unul din scuturi se vor amplasa portperiile cu periile colectoare
ŞI
Ă
IC
CT
Ventilatoare
5 – scut cu portperii;
DA
6 – scut;
7 – lagăr de
rostogolire;
8 – perii;
DI
9 – tije de fixare a
scuturilor;
10 – miez pol statoric;
11 – bobină statorică
RA
(bobină de excitaţie);
12 – ansamblu miez
- înfăşurare statorică
(pol de excitaţie);
ITU
13 – şurub de fixare;
Elemente componente ale motorului de c.c. 14 – ventilator.
1 – stator - inductor; 3 – colector;
2 – rotor - indus; 4 – axul rotoric;
ED
CĂ
FIŞA DE LUCRU 1.1
I
OG
ELEMENTE CONSTRUCTIVE DE BAZĂ
ALE MAŞINILOR ELECTRICE
Citiţi cu atenţie, observaţi desenele şi răspundeţi la cerinţe.
AG
Imaginile prezintă: coloana A – rotoare ale maşinilor electrice; coloana
B – detalii cu organul colector. Fiecare cifră indică o parte constructivă a
rotorului.
ED
A B
P
ŞI
Ă
IC
CT
DA
DI
Circuit magnetic – sistem de înfăşurări Organ colector

RA
Precizaţi ce reprezintă fiecare element specificat cu cifre de la 1 la 9.

Indicaţi rolul fiecărui element precizat anterior.
ITU
Specificaţi materialele utilizate pentru realizarea fiecărui element în parte.

ED
CĂ
I
OG
FIŞA DE LUCRU 1.2
Citiţi cu atenţie, observaţi imaginile şi răspundeţi la cerinţe.

Imaginile prezintă: elemente componente ale maşinii de curent continuu.
AG
Fiecare literă indică un element component din circuitul magnetic al maşinii de
curent continuu.
P ED
ŞI
În tabelul următor sunt indicate: în coloana A, denumirea elementelor
Ă
componente, iar în coloana B litera ce indică circuitul magnetic.

Asociaţi cifrele din coloana A cu literele din coloana B
IC
A B
1. carcasa statorică
CT
2. pol principal (statoric)

3. bobină statorică
4. miezul feromagnetic rotoric
5. colectorul maşinii de c.c
DA
6. înfăşurarea rotorică
DI
Imaginea prezintă o maşină electrică de curent

continuu demontată în elementele componente.
RA
Specificaţi denumirea elementelor notate cu cifrele

de la 1 la 8, şi rolul lor în construcţia maşinii.
ITU
ED
CĂ
LUCRAREA 2
I
OG
DETERMINAREA SENSULUI DE ROTAŢIE
LA UN MOTOR DE CURENT CONTINUU
Fie maşina din figura 2.1. Alimentând înfăşurarea statorică (bobinajul se
află în crestătura statorică 2) cu un curent I, în miezul feromagnetic 1 apare un
AG
câmp magnetic inductor, B, ale cărui linii de câmp se vor închide prin întrefierul
3 – miezul feromagnetic rotoric 8 şi miezul feromagnetic statoric 1.
Dacă se va alimenta pe la perii înfăşurarea rotorică (fig. 2.1.b), prin
conductoarele rotorice va circula un curent Ia.
ED
În conductoarele rotorice, conform legii inducţiei electromagnetice, se va
induce o t.e.m.: E  Ke  n  
Sensul t.e.m. se determină cu regula mâinii drepte (sens invers sensului
P
curentului rotoric / regula Fleming).
Curentul indus, Ia, datorită forţei electromagnetice (forţei lui Laplace), va
determina în rotorul maşinii un cuplu electromagnetic care va face ca indusul să
ŞI
se rotească cu turaţia n în sensul indicat de regula mâinii stângi (fig. 2.1.c).
Pe
Cuplul electromagnetic, exprimat funcţie de viteză, este M e  .

Ă
IC
CT
DA
DI
Fig. 2.1. Sensul curentului şi al cuplului electromagnetic, printr-un motor de

RA
curent continuu: a – circuit magnetic: 1 – jug statoric; 2 – crestătură statorică;

3 – întrefier; 4 – crestătură rotorică; 6 – conductor poziţionat în crestătura
rotorică (bobinaj rotoric); 7 – arbore; 8 – jug rotoric. b – sensul forţei Laplace
în conductoarele rotorice; c – explicitare la regula mâinii stângi.
ITU
Valoarea acestui cuplu poate fi exprimată, aşa cum s-a arătat mai sus,
prin relaţia:
ED
CĂ
E  Ia p 1
I
Me    n  N    Ia  Km    Ia
OG
 a 2  n
După cum se observă din fig. 2.1.b, sensul liniilor de câmp în întrefierul
rotoric este radial. În realitate, acest sens suferă modificări, datorită unui
AG
fenomen care se numeşte „reacţia indusului”.
FIŞĂ DE EVALUARE (Timp de lucru: 100 min)
Citiţi cu atenţie, observaţi desenele şi răspundeţi cerinţelor.
ED
Conform legii inducţiei electromagnetice, dacă un conductor, ce se află
într-un câmp magnetic, se deplasează (roteşte) în acel câmp, în conductor ia
naştere o tensiune electromotoare (fig. 2.2). Acest principiu stă la baza
P
funcţionării maşinilor electrice.
ŞI
B
B
e e
v
Ă
IC
vv
CT
Fig. 2.2. Producerea t.e.m. prin mişcare. Fig. 2.3. Sensul t.e.m.
DA
1. Scrieţi denumirea şi unitatea de măsură pentru mărimile notate cu:

B–
e–
v–
DI
l–
2. Scrieţi expresia tensiunii electromotoare induse (tensiune de mişcare):
RA
3. Sensul t.e.m. induse se determină cu regula mâinii drepte (fig. 2.3).

Observând figura, enunţaţi regula.
4. Fie o spiră ce se află într-un câmp magnetic creat fie de un magnet

ITU
permanent, fie de o înfăşurare statorică (înfăşurare de excitaţie). Rotind spira în

acest câmp N - S (fig. 2.4.1) cu viteza v, în spiră se va induce o t.e.m.. La
maşina de c.c., cele două inele vor fi înlocuite cu două semiinele.
ED
CĂ
I
OG
AG
ED
Fig. 2.4. Producerea t.e.m. într-o spiră.
Reprezentaţi grafic, alăturat (fig. 2.5), forma tensiunii electromotoare
P
induse în ambele cazuri, 1 şi 2 (t.e.m): ŞI
Ă
IC
CT
Fig. 2.5. Graficul t.e.m. induse într-o spiră.

DA
Citiţi cu atenţie, observaţi desenul şi răspundeţi la cerinţele fişei.

5. T.e.m. indusă în conductorul spirei (bobinei) este dată de relaţia:
e = Blv. În circuitul spirei se află două conductoare (unul de ducere şi unul de
DI
întoarcere), ca atare t.e.m. în spiră va fi: e = 2Blv.

Dacă becul din figură are o
rezistenţă R = 2 , calculaţi
RA
curentul ce străbate spira.

ITU
Fig. 2.6. Schema simplificată

a unui generator de curent
continuu.
ED
CĂ
În fig. 2.6 se prezintă schema simplificată a unui generator de curent
I
OG
continuu, cu o singură spiră şi o pereche de poli. Viteza v este direct
proporţională cu turaţia n (figurată).
Închizând circuitul spirei pe la bornele P1 şi P2 cu un consumator, atunci
prin acel consumator va circula un curent de o anumită intensitate, conform legii
lui Ohm.
AG
6. Considerând B = 1,2 T, l = 0,25 m, calculaţi valoarea tensiunii electromotoare
pentru v1 = 2 m/s, v2 = 5 m/s şi v3 = 10 m/s. Ce observaţi?
7. Când becul se înlocuieşte cu o sursă de c.c., laturile spirei vor fi parcurse de
curent. Între aceste laturi parcurse de curent şi câmpul magnetic creat de polii N
ED
şi S vor lua naştere forţe electromagnetice ce vor mişca spira. Sensul forţei
depinde de sensul curentului prin spiră. Se cer:
a) figuraţi pe desen forţele ce acţionează asupra conductoarelor;
P
b) precizaţi cum se denumeşte regimul de funcţionare al maşinii de curent
continuu, în acest caz;
c) dacă F = B · i · l este forţa ce acţionează asupra fiecărei laturi, calculaţi care
ŞI
este expresia cuplului de rotaţie, M, ce acţionează asupra spirei din figură.
Punctajul acordat 1 2 3 4 5 6 7
Se acordă 10 puncte din oficiu 8p 5p 7p 10p 10p 20p 30p
Ă
IC
LUCRAREA 3
PORNIREA CU REZISTENŢE ÎN INDUS
ŞI INVERSAREA SENSULUI DE ROTAŢIE
CT
LA MOTORUL DE CURENT CONTINUU CU EXCITAŢIE DERIVAŢIE

1. Competenţe de realizat
 Să identifice, în schema electrică, elementele componente (maşina de
DA
acţionare, aparatele electrice);

 Să realizeze interconexiunile electrice, conform schemei, între maşina de
acţionare şi aparatele electrice necesare;
 Să pună în funcţiune montajul realizat;
DI
 Să observe, vizual, comportarea maşinii în funcţionare (sensul de rotaţie);

 Să respecte normele de igienă şi protecţie a muncii în timpul executării
montajului.
RA
2. Scheme de montaj
a. Inversarea sensului prin schimbarea polarităţii la excitaţie automat, cu
contactoare sau cu comutatoare manuale pe indus
ITU
Aparate şi echipamente necesare

M – motor de c.c. cu excitaţie derivaţie, tensiunea nominală 220 V;
1C, 2C – contactoare pentru schimbarea sensului câmpului statoric;
ED
CĂ
b0, bp – butoane de oprire şi pornire;
I
OG
E1, E2 – înfăşurarea de excitaţie derivaţie a motorului de c.c.;
e1, e3 – siguranţe fuzibile;
C1 – comutator cu came, întreruptor pentru conectare la reţea;
C2, C3 – contacte (ale comutatorului cu came) pentru inversarea sensului de
rotaţie pe indus;
AG
e2 – releu termic.
P ED
ŞI
Ă
IC
a1. Schema de inversare manuală a a2. Schema electrică de schimbare

sensului de rotaţie al unui motor de automată a sensului de rotaţie la un motor
c.c. cu excitaţie derivaţie. de c.c. cu excitaţie derivaţie.
CT
b. Pornirea manuală (automată) cu rezistenţe înseriate în indus şi schim-

barea sensului prin schimbarea polarităţii la indus
DA
DI
RA
ITU
b1. Schema de comandă b2. Schema de forţă pentru pornirea

pentru pornirea şi pentru cu rezistenţe de pornire şi inversarea sensului
inversarea sensului de rotaţie. de rotaţie al motorului de c.c.
ED
CĂ
Aparate şi echipamente necesare
I
OG
M – motor de c.c. cu excitaţie derivaţie, tensiunea nominală 220 V;
R1, R2 – rezistenţe de pornire;
Q1 – întrerupător;
F – releu termic;
AG
K1, K2 – contacte ale contactoarelor de scurtcircuitare a rezistenţelor de pornire;
KM1, KM2 – contacte ale comutatoarelor pentru schimbarea sensului pe indus;
s1, s2 – butoane de pornire / oprire
ED
3. Desfăşurarea lucrării
 Se execută unul din
P
montajele a sau b.
 Se verifică sensul de
rotaţie.
ŞI
 Se urmăreşte
temporizarea la
pornirea cu trepte de
Ă
rezistenţă.
IC
CT
4. Funcţionare montaj:
DA
a1. Schema de inversare manuală a sensului de rotaţie a unui motor de

c.c. cu excitaţie derivaţie.
– se închide comutatorul C1 alimentând circuitul de la sursa de c.c.;
– pentru pornirea într-un sens se acţionează comutatorul C2, moment în
DI
care sensul curentului este de la L+, e2, C2, rotor, C2, e2, C1 şi L-;
– pentru pornirea în sens invers se acţionează comutatorul C3, moment în
care se va schimba sensul de parcurgere de la L- la L+.
RA
a2. Schema electrică de schimbare automată a sensului de rotaţie la un

motor de c.c. cu excitaţie derivaţie.
– Acţionând butonul bp1 alimentăm bobina contactorului 1C. Contactele CND
ale contactorului 1C vor fi închise, iar CNI vor fi deschise. În acest fel se va
ITU
bloca acţionarea contactorului 2C, în caz că se va acţiona butonul bp2.

– Oprirea se va face acţionând butonul b0, moment în care bobina contac-
torului nu va mai fi alimentată.
– Acţionarea în sens invers se va face acţionând butonul bp2.
ED
CĂ
I
OG
FIŞĂ DE EVALUARE (AUTOEVALUARE)
PENTRU MONTAJUL a
AG
Nr.
PROBĂ PUNCTAJ NOTARE OBSERVAŢII
crt.
1. Elaborarea schemei electrice 14
ED
Circuit de forţă a1 6p 6
– siguranţe fuzibile 2p
– comutatoare C1, C2, C3 3p
– releu termic e2 1p
Circuit de forţă si comandă a2 8p 8
P
Butoane de pornire bp 1p
Buton de oprire bo 1p
Bobină 1C 1p
ŞI
Bobină 2C 1p
CNI 1C, 2C (2) 2p
CND 1C, 2C (4) 2p
2. Precizarea rolului aparatelor 10
Ă
electrice
– e1, e3 1p
IC
– e2 1p
– 1C 1p
– 2C 1p
CT
– CND 1C, 2C (4) 2p

– CNI 1C, 2C 2p
– bo 1p
– bp 1p
DA
3. Funcţionalitate montaj 30
4. Realizarea montajului 30
– estetica montajului 5p 5
– realizarea interconexiunilor 25 p 25
– dezizolare conductor 5p
DI
– ochiuri 5p
– sens de strângere 5p
– fixare rigidă a conductorului
în contact 5p
RA
– liniaritate şi racord conductor 5p

5. Respectarea normelor de 6
Protecţie a muncii
6. DIN OFICIU 10
ITU
7. TOTAL 100
ED
CĂ
I
OG
PENTRU MONTAJUL b
AG
Nr.
crt.
ED
Circuit de forţă b2 6p 6
– comutatoare KM1, KM2 2p
– întrerupător Q 1p
– releu termic F 1p
– contacte CND K1, K2 2p
P
Circuit de comandă b1 9p 9
Buton de pornire S2 1p
Buton de oprire S1 1p
ŞI
Bobină RTp1 1p
Bobină RTp2 1p
Bobină K1 1p
Bobină K2 1p
Ă
CND RTp1, RTp2 2p

CND k1 1p
IC
2. Precizarea rolului aparatelor electrice 14

–F 1p
–Q 1p
CT
– KM1, KM2 2p
– K1, K2 2p
– RTp1, RTp2 2p
– CND K1, K2 2p
DA
– CND RTp1, RTp2 2p

– S2 1p
– S1 1p
Realizarea montajului 30
DI
4.
– estetica montajului 5p 5
– realizarea interconexiunilor 25p 25
– dezizolare conductor 5p
– ochiuri 5p
RA
– sens de strângere 5p
– fixare rigidă a conductorului
în contact 5p
– liniaritate şi racord conductor 5p
ITU
protecţie a muncii
6. DIN OFICIU 10
7. TOTAL 100
ED
CĂ
LUCRAREA 4
I
OG
REGLAREA TURAŢIEI MOTORULUI DE CURENT CONTINUU
CU EXCITAŢIE SEPARATĂ
AG
ED
 Să noteze, în tabel, indicaţiile aparatelor de măsurat;
 Să reprezinte caracteristica n = f(Ie);
 Să respecte normele de igienă şi protecţie a muncii în timpul executării montajului.
P
a. Reglarea vitezei prin variaţia tensiunii aplicate
Metoda se aplică numai la motoarele cu excitaţie separată, unde limitele
ŞI
de variaţie sunt foarte largi, viteza fiind direct proporţională cu tensiunea
aplicată.
b. Reglarea vitezei prin variaţia fluxului magnetic de excitaţie
Ă
Se realizează cu ajutorul reostatului de excitaţie, viteza variind invers

IC
proporţional cu fluxul magnetic inductor. Se obţin creşteri ale turaţiei cu până la

20% din turaţia nominală.
2. Schema de montaj
CT
DA
DI
RA
3. Aparate şi echipamente necesare

ITU
M – motor de c.c. cu excitaţie separată, tensiunea nominală 220 V;

TG – tahogenerator;
A – ampermetru 2 A;
Ae – miliampermetru 500 mA;
ED
CĂ
V – voltmetru 250 V;
I
OG
Rc – reostat de excitaţie format din două reostate de 500 W, 200 Ω, legate în serie.
 reostatul de excitaţie Rc se aşază pe poziţia minimă;
 se porneşte motorul, cu tensiunea de alimentare U la valoare minimă;
AG
 se creşte treptat tensiunea, până la 220 V, şi se urmăreşte turaţia motorului;
 după ce turaţia a ajuns la 3000 de rot/min, se variază treptat curentul de
excitaţie cu ajutorul lui Rc (se scade valoarea curentului) şi se vor nota
valorile curentului de excitaţie Ie şi ale turaţiei.
ED
5. Rezultate, concluzii
Datele se vor trece într-un tabel de forma:
n (rot/min)
P
ŞI
Ie (mA)
Se trasează la scară, pe hârtie milimetrică, caracteristica n = f(Ie) la U = ct.

Ă
IC

Nr.
CT
crt.
electrice
– ampermetru 2p
DA
– voltmetru 2p
– miliampermetru 2p
– tahogenerator 2p
– reostat de excitaţie 2p
2. Executarea lucrării, citirea datelor 40
DI
– fixarea reostatului 10 p
– pornirea motorului 10 p
– varierea curentului de excitaţie 10 p
– citirea valorilor pe
RA
miliampermetru 10 p
3. Prelucrarea datelor obţinute 30
4. Respectarea normelor de igienă şi 5
ITU
protecţie a muncii
5. Respectarea integrităţii 5
aparatajului electric
6. DIN OFICIU 10
7. TOTAL 100
ED
CĂ
I
OG
LUCRAREA 5
CARACTERISTICA MECANICĂ A MOTORULUI
DE CURENT CONTINUU CU EXCITAŢIE DERIVAŢIE
AG
ED
 Să reprezinte caracteristica n = f(I);
P
 Să respecte normele de igienă şi protecţie a muncii în timpul executării montajului.
2. Schema de montaj
ŞI
3. Aparate şi echipamente
necesare
M – motor de c.c. cu excitaţie
Ă
derivaţie, tensiunea nominală

220 V;
IC
G – generator de c.c. cu
excitaţie derivaţie, tensiunea
nominală 220 V;
CT
TG – tahogenerator;
A – ampermetru 2 A;
V – voltmetru 250 V;
RA – reostat de pornire de
DA
300 W, 50 Ω;
Ro – reostat de excitaţie de
500 W, 200 Ω;
Rc – reostat de excitaţie de
DI
500 W, 200 Ω;
RS – reostat de sarcină;
Ic – întrerupător.
RA
 reostatul de excitaţie Rc se aşază pe poziţia minimă;
ITU
 reostatul RA se aşază pe poziţia maximă, fiind reostat de pornire;

 reostatul Ro se aşază pe poziţia maximă, pentru reglarea tensiunii produse
de generator;
ED
CĂ
 primul punct al caracteristicii corespunde mersului în gol al motorului, deci
I
OG
nu se conectează generatorul pe sarcină;
 se porneşte motorul, cu tensiunea de alimentare U la valoare nominală;
 se scurtcircuitează RA şi se reglează turaţia, cu reostatul Rc la 3000 de
rot/min (turaţia nominală);
 se opreşte motorul şi se repune RA pe poziţia maximă, iar cursorul lui Rc
AG
nu se mai acţionează;
 se cuplează generatorul şi se porneşte grupul M-G, prin alimentarea
directă la 220 V c.c.;
 se scurtcircuitează RA şi se variază Ro – până când generatorul produce
tensiunea de 220 V – se citesc turaţia motorului şi curentul de sarcină;
ED
 se închide Ic şi se variază treptat RS până când curentul de sarcină al
motorului şi al generatorului ajunge la 2 A.
 Datele se vor trece într-un tabel de forma:
P
n (rot/min)
I (A)
ŞI
Se trasează la scară, pe hârtie milimetrică, caracteristica n = f(I) la
U = ct. şi Ie = ct.
Ă
IC

Nr.
CT
crt.
– ampermetre 2p
– voltmetre 2p
– generator de c.c. 2p
DA
– reostat RA 2p
– reostat Rc 2p
– reostat Ro 2p
– reostat Rs 2p
DI

– fixarea reostatelor 15 p
– pornirea motorului 10 p
– pornirea generatorului 15 p
RA
– citirea valorilor turaţiei şi curentului de

sarcină ale motorului 10 p
4. Respectarea normelor de protecţie a muncii 5
ITU
5. Respectarea integrităţii aparatajului electric 5

6. DIN OFICIU 10
7. TOTAL 100
ED
CĂ
I
OG
LUCRAREA 6
DETERMINAREA CARACTERISTICILOR MECANICE ARTIFICIALE
ALE MOTORULUI DE CURENT CONTINUU
CU EXCITAŢIE DERIVAŢIE
AG
ED
 Să realizeze interconexiunile electrice, conform schemei, între maşina
de acţionare şi aparatele electrice necesare;
P
 Să reprezinte caracteristicile mecanice n = f(M);
ŞI
montajului.
2. Schema montajului de lucru

Ă
IC
CT
DA
DI
Fig. 6.1
RA
3. Nomenclatorul aparatelor
 U.c.c – sursă de alimentare c.c.
ITU
 M – maşină de c.c. universală

 S – sarcină
 ampermetre
ED
CĂ
 voltmetru
I
OG
 Ra – reostat din circuitul rotoric (3012 sau 3013)
 Rc – reostat de câmp (3010)
 Tg – tahogenerator
 n – turometru.
AG
4. Modul de lucru
Caracteristicile mecanice artificiale se referă la modificarea următorilor
ED
parametri: tensiunea de alimentare, rezistenţa înfăşurării rotorice şi a fluxului de
excitaţie.
Se va folosi schema de montaj din fig. 6.1. Motorul se alimentează de la
sursa de c.c., cu tensiune variabilă 0 … 220 V. Întreruptorul K poate fi cel de pe
P
panoul de comandă al sursei, sau se poate folosi un contactor de c.a. Pentru
fiecare caracteristică se vor folosi câte trei trepte de sarcină:
 pentru prima treaptă de sarcină, la axul motorului se va cupla
ŞI
tahogeneratorul;
 pentru a doua treaptă de sarcină, la axul motorului se va cupla o maşină
asincronă (în gol), tahogeneratorul rămânând cuplat;
Ă
 pentru a treia treaptă de sarcină, la axul maşinii asincrone se cuplează şi

IC
volanta.
Deoarece la fiecare modificare de sarcină trebuie oprit motorul, prin
deconectarea de la sursa de alimentare, pentru fiecare din cele trei sarcini se
CT
vor face reglajele şi măsurătorile pentru toate cele trei caracteristici. De

asemenea, având în vedere că motorul este de putere mică, nu se va depăşi
curentul de sarcină de 1 A, de aceea vom alimenta motorul la o tensiune de
Un = 100 V.
DA
Pentru prima treaptă de sarcină se vor parcurge următorii paşi:

1. se reglează reostatele Ra şi Rc la 0%;
2. se reglează sursa de alimentare la U = 100 V, care se consideră Un, se
închide întreruptorul K;
DI
3. se modifică tensiunea de alimentare la U = 80 V şi U = 140 V;

4. se revine la U = 100 V. Se modifică Ra succesiv, la valorile de 10%, 20%,
30% (Re = 0);
RA
5. se revine cu Ra = 0% şi se modifică Re, succesiv, la valorile de 10%, 20%,

30%.
6. se decuplează întreruptorul K, se cuplează a doua şi apoi a treia treaptă de
sarcină. Pentru fiecare din sarcini se repetă paşii 4 şi 5.
ITU
5. Rezultate, concluzii
La fiecare modificare se notează curentul Ia şi turaţia n. Rezultatele se
trec în tabel.
ED
CĂ
I
Sarcina Treapta I Treapta II Treapta III
OG
U Ia n Ia n Ia n
[V] [A] [rot/min] [A] [rot/min] [A] [rot/min]
Ra = 0
80
Re = 0
100
AG
140
Re= 0
Ra=10%
100
Ra=20%
ED
Ra=30%
Ra= 0
Re=10%
100
Re=20%
P
Re=30%
Se vor trasa caracteristicile, pe hârtie milimetrică.
ŞI
n
n
n
Ă
U = 100 V
IC
Ra = 0%
U = 140 V
U = 100 V Ra = 10%
U = 80 V Ra = 30%
CT
M Ra = 20%
M1 M2 M3 M1 M2 M3 M
n
DA
Re = 10%
DI
U = 100 V
Re = 0%
Re= 20%
M1 M2 M3 M
RA
Observaţie. Cele trei caracteristici artificiale ne arată şi metodele de

modificare a turaţiei motorului de c.c.: modificarea tensiunii de alimentare,
ITU
modificarea rezistenţei indusului şi modificarea fluxului de excitaţie.

Deoarece M = kIa , la trasarea caracteristicilor mecanice se poate considera
Ia  M
ED
CĂ
I
OG
Nr.
crt.
AG
electrice
– ampermetre 2p
– voltmetru 2p
ED
– sarcină . 2p
– reostat RA 2p
– reostat Rc 2p
P
– fixarea reostatelor 15 p
ŞI
– reglarea tensiunii 10 p
– fixarea treptelor de sarcină 15 p
– citirea valorilor turaţiei şi a curentului
Ă
de sarcină ale motorului 10 p

IC
protecţie a muncii
CT
7. DIN OFICIU 10
DA
8. TOTAL 100
DI
LUCRAREA 7
PORNIREA MOTORULUI DE CURENT CONTINUU
ÎN FUNCŢIE DE TIMP
RA
ITU

 Să descrie modul de funcţionare a schemei de comandă;
ED
CĂ
I
OG
montajului.
2. Schema montajului de lucru
AG
P ED
ŞI
Ă
IC
CT
DA
M – maşină de c.c.
Q1 – întreruptor general
K1, K2, K3 – contactoare
D1, D2 – relee de temporizare
DI
F1, F2, F3 – siguranţe fuzibile

F4 – releu termic
R1, R2 – rezistenţe de pornire
RA
S1, S2 – Buton de pornire / oprire

– Sursă de curent continuu.
4. Modul de lucru
ITU
Se va face pornirea cu o treaptă de rezistenţă R1 în serie cu indusul. Sunt

necesare două contactoare, unul de cuplare şi unul de accelerare, şi două relee
de timp reglabile, T.
– Descrieţi pe scurt alcătuirea schemei şi modul de funcţionare.
ED
CĂ
– Verificaţi continuitatea circuitului de forţă şi comandă.
I
OG
– Reglaţi releul la 15 secunde. Porniţi motorul şi observaţi turaţia moto-
rului (se poate monta, pe axul motorului, şi tahometrul).
LUCRAREA 8
PORNIREA, REGLAREA VITEZEI ŞI FRÂNAREA
AG
MOTORULUI DE C.C. CU EXCITAŢIE SEPARATĂ
ED
P
 Să ridice caracteristicile specificate în modul de lucru al lucrării;
ŞI
montajului.
2. Noţiuni generale
Ă
Pornirea motoarelor de curent continuu

IC
La motoarele de curent continuu, curentul din indus, Ia, nu trebuie să

depăşească de 2 … 2,5 ori curentul nominal In, nici chiar un timp scurt,
deoarece – în caz contrar – comutaţia s-ar înrăutăţi foarte mult. La pornire, când
CT
n = 0, t.e.m. E = 0, deci relaţia U = E + Ra  Ia devine:

U = Ra Ia = Ra Ip, în care Ip este curentul Ia din indus, în momentul pornirii.
U
Ip 
DA
Din relaţia precedentă se deduce curentul de pornire, Ip: .

Ra
Acest curent depăşeşte de 20 … 50 de ori curentul nominal, deci nu este
admisibil pentru un motor şi nici pentru reţeaua care alimentează motorul.
DI
Reducerea curentului de pornire se poate face:

– prin reducerea tensiunii aplicate, U;
– prin introducerea, în circuitul principal al motorului, a reostatului de
pornire Rp.
RA
Curentul de pornire devine, prin alegerea convenabilă a lui Rp:

U
Ip   (2 ... 2,5) I n .
Ra  R p
ITU
Reglarea vitezei la motoarele de curent continuu

U  R a .I a
Expresia turaţiei n în funcţie de cuplul M este dată de relaţia: n  .
K e .
ED
CĂ
Conform acestei relaţii, viteza poate fi reglată:
I
OG
– fie prin variaţia tensiunii aplicate, U;
– fie prin variaţia fluxului, Φ.
Frânarea motoarelor de curent continuu
La acţionarea electrică a unor mecanisme, apare necesitatea frânării
mecanismului, fie pentru micşorarea vitezei, fie pentru menţinerea constantă a
AG
vitezei mecanismului care este sub acţiunea unui cuplu exterior. Principalele
metode de frânare sunt: frânarea prin recuperare; frânarea dinamică; frânarea
contracurent.
ED
3. Schema de montaj
P
ŞI
Ă
IC
CT
M, G – maşini de curent continuu cu excitaţie independentă
Rc1, Rc2 – reostate de câmp (pentru circuitul de excitaţie)
DA
Ae1, Ae2, A1, A2 – ampermetre de curent continuu

Ke1, Ke2 – întreruptoare bipolare
K1 – comutator cu două poziţii
K2, K3 – întreruptoare monopolare
DI
V1, V2 – voltmetre de curent continuu

R1 – reostat de pornire a motorului
Rf – rezistenţă de frânare dinamică (reostat)
RA
Rs – reostat de sarcină al generatorului

Observaţie. La alegerea aparatelor de măsurat, se vor avea în vedere valorile
nominale ale mărimilor caracteristice maşinilor de curent continuu, precum şi
posibilitatea măsurării unor valori cu 20 – 30% mai mari decât acestea.
ITU
5. Modul de lucru
Se va realiza schema montajului de lucru pentru pornirea, reglarea vitezei
şi frânarea motorului de curent continuu cu excitaţie separată.
ED
CĂ
Pentru pornirea în gol a motorului se procedează astfel:
I
OG
– se verifică reostatul Rc1 – să fie pe poziţia de rezistenţă maximă;
– se închide Ke1: astfel, înfăşurarea de excitaţie este alimentată;
– se variază Rc1 (prin deplasarea cursorului) până când, în circuitul de
excitaţie, se stabileşte curentul nominal;
– se verifică reostatul R1 – să fie pe poziţia de rezistenţă maximă;
AG
– se închide comutatorul K pe poziţia 2, alimentându-se înfăşurarea
indusului;
– se micşorează treptat valoarea rezistenţei reostatului R1: în acest fel,
partea din tensiunea sursei care revine motorului creşte; în final, se închide K3,
ED
şi R1 este scos din circuit, toată tensiunea reţelei revenind motorului;
– se citesc indicaţiile la A1 – curentul absorbit la mers în gol (fără sarcină
mecanică) şi la V1 – tensiunea nominală cu care este alimentat motorul; se
P
citeşte, la un turometru, turaţia n0 corespunzătoare.
Pentru reglarea vitezei prin variaţia tensiunii de alimentare:
– se deschide K3 şi se creşte rezistenţa reostatului R1: se observă
ŞI
scăderea turaţiei indicate de turometru;
– pentru fiecare valoare a lui R1 (2 … 5 valori) se citesc turaţia şi
tensiunea (la voltmetrul V1);
Ă
Observaţie. Reglajul vitezei prin variaţia tensiunii de alimentare s-a efectuat în

IC
gol, obţinându-se punctele de intersecţie ale caracteristicilor mecanice cu axa

ordonatelor; de asemenea, reglajul s-a efectuat doar pentru tensiuni mai mici
decât tensiunea nominală.
CT
– se completează tabelul următor, observând că scăderea tensiunii atrage

după sine şi scăderea turaţiei.
DA
Nr. determinării U [V] n [rot/min]

1
2
DI
.
.
5
RA
Pentru reglarea vitezei prin variaţia fluxului inductor:

Pornind din punctul de funcţionare în gol, la tensiunea nominală, se
micşorează curentul de excitaţie al motorului (crescând valoarea rezistenţei
reostatului Rc1 cu 10%) şi se citeşte turaţia motorului; se observă că aceasta
ITU
creşte, ceea ce demonstrează că diminuarea fluxului permite reglajul la viteze

mai mari decât cea nominală.
ED
CĂ
Observaţie. Curentul de excitaţie nu trebuie micşorat prea mult, deoarece
I
OG
turaţiile ce se pot obţine pun în pericol motorul, din punct de vedere mecanic
(forţele centrifuge care apar solicită puternic rotorul).
Pentru frânarea prin inversarea polarităţii tensiunii de alimentare:
– se aduce motorul în punctul de funcţionare în gol, la tensiunea nominală;
AG
– se încarcă motorul, cu o sarcină oarecare (sarcina motorului este un
generator de curent continuu, identic, din punct de vedere constructiv, cu
motorul – maşinile electrice fiind sisteme reversibile);
Pentru încărcarea motorului se procedează astfel:
ED
– se verifică Rc2 şi Rs să fie pe poziţia de rezistenţă minimă;
– se închide Ke2 şi se modifică Rc2 până când ampermetrul Ae2 indică
valoarea nominală a curentului de excitaţie;
– se închide K2 şi se modifică Rs până când în circuitul indusului de la
P
generator se obţine un curent de aproximativ 0,5 In; se observă că, faţă de
valoarea indicată iniţial (K2 deschis), tensiunea debitată de generator scade –
ŞI
fapt observat la lucrarea anterioară;
– se comută K1 pe poziţia 2, corespunzătoare frânării, înseriind cu indusul
motorului rezistenţa Rf de frânare, a cărei valoare depinde de curentul de
frânare impus; se observă că viteza motorului scade treptat.
Ă
Observaţie. Când turaţia este foarte mică, oprirea se poate face cu o frână
IC
mecanică: altfel, motorul îşi schimbă sensul de rotaţie, corespunzător noii

polarităţi a tensiunii aplicate indusului său.
CT
Pentru reglarea vitezei prin înserierea de rezistenţe cu indusul:

– se aduce motorul în punctul de funcţionare în gol, la tensiunea
nominală;
– se încarcă motorul (mărind sarcina Rs a generatorului G) până la 0,5 In
DA
(ampermetrul A1 să indice 50% din curentul nominal al motorului) şi se citeşte

turaţia;
– se deschide K3 şi se înseriază R1 cu indusul motorului: pentru două, trei
valori ale lui R1, se măsoară turaţia corespunzătoare, completând tabelul:
DI
R1[Ω] n [rot/min]
RA
R11
R12>R11
R13>R12
ITU
– se observă că, la aceeaşi sarcină (încărcare), turaţia scade prin

creşterea valorii rezistenţei înseriate cu indusul;
– se reprezintă grafic caracteristicile reostatice obţinute.
ED
CĂ
I
OG
LUCRAREA 9
TRANSFORMATOARE ELECTRICE
FIŞA DE DOCUMENTARE 9.1
AG
ELEMENTE COMPONENTE
ALE TRANSFORMATOARELOR ELECTRICE
Urmăriţi imaginile, citiţi cu atenţie şi reţineţi
ED
1. părţile constructive ale transformatoarelor
2. materialele din care sunt confecţionate acestea
3. modalităţi tehnologice de realizare a miezurilor şi înfăşurărilor
P
Transformatorul electric este un aparat electromagnetic static, utilizat
ŞI
pentru modificarea parametrilor puterii electromagnetice primite de la o reţea de
curent alternativ şi transformarea acesteia pentru o altă reţea de curent
alternativ.
Parametrii modificaţi sunt tensiunea şi intensitatea curentului, păstrân-
Ă
du-se frecvenţa constantă.

IC
Cel mai simplu transformator, şi anume

CT
transformatorul monofazat, este constituit din

următoarele părţi principale:
– miezul magnetic;
– înfăşurările, dispuse pe acest miez;
DA
– armături de fixare;
– borne de acces.
Transformatoarele trifazate au, în plus, şi
elemente auxiliare : schela trafo, cuva / car-
DI
casa, izolatori de trecere, elemente de

protecţie, materiale şi forme constructive.
RA
Transformator monofazat de mică putere

ITU
Miezurile magnetice se execută din tole confecţionate din tablă silicioasă specială
pentru transformatoare şi sunt de două tipuri: în manta şi cu coloane.
Forma secţiunii coloanelor este diferită după tipul şi puterea transformatorului.
ED
CĂ
I
OG
AG
Miezuri magnetice în manta: Miezuri magnetice cu coloane:
ED
a – monofazat, b –- trifazat a – monofazat, b – trifazat
La transformatoarele mici, forma miezurilor magnetice este pătrată sau
dreptunghiulară.
P
ŞI
Ă
IC
Miez feromagnetic echipat cu

Tipuri de tole
înfăşurări
CT
Tolele transformatoarelor sunt realizate din tablă silicioasă. Confecţio-

narea tolelor din aliaje de fier, siliciu, cobalt – este impusă de reducerea
pierderilor ce apar în circuitul magnetic datorită curenţilor turbionari.
Introducerea siliciului în oţel are drept urmare îmbunătăţirea proprietăţilor
DA
magnetice ale aliajului.

Dacă se lucrează cu inducţii mici, tolele sunt izolate între ele de stratul de
oxizi care apare în mod natural pe suprafaţa foilor de tablă. La inducţii mari,
DI
straturile izolante de oxizi nu mai sunt suficiente, deoarece, curenţii turbionari

crescând, pierderile în fier devin prea mari. În acest caz, se recurge la izolarea
artificială a tolelor, prin aplicarea unei pelicule de lac sau lipirea unei hârtii foarte
subţiri pe una din feţe. Ca urmare, rezistenţa electrică transversală a pachetului
RA
de tole se măreşte de aproximativ zece ori, asigurându-se astfel descreşterea

considerabilă a pierderilor în fier.
Foarte importantă este strângerea pachetului de tole pentru a reduce
pierderile în fier (pierderi apărute datorită scăderii coeficientului de umplere).
ITU
Înfăşurările se realizează din bobine în general de formă cilindrică (unele

de joasă tensiune şi altele de înaltă tensiune). Aşezarea lor pe coloana miezului
se poate face concentric sau alternat.
ED
CĂ
I
OG
AG
ED
Aşezarea bobinelor pe coloanele miezului transformatorului.
P
ŞI
Ă
IC
Înfăşurările transformatorului
CT
Carcasa transformatorului
monofazat
Atelier de lucru. Demontaţi un transformator monofazat utilizat la

alimentarea unei sonerii. Măsuraţi dimensiunile geometrice ale tolelor
DA
transformatorului. După modelul carcasei demontate, realizaţi o carcasă din

preşpan.
DI

TRANSFORMATOARE ELECTRICE – SIMBOLURI,
SEMNE CONVENŢIONALE
RA
Urmăriţi imaginile şi recunoaşteţi

1. tipurile de transformatoare, după simboluri
2. modul de simbolizare a capetelor de bobine
Simbolurile transformatoarelor se regăsesc în simbolurile grafice pentru
ITU
schemele electrice care sunt destinate producerii, transformării şi conversiei

energiei. Aceste simboluri sunt precizate de standardul român SR EN 60617 –
6 / CEI 60617 – 6 / 1999.
ED
CĂ
I
OG
AG
ED
Autotransformator,
Autotransformator, Autotransformator, trifazat,
monofazat, cu reglaj
monofazat conexiune stea
continuu al tensiunii
P
ŞI
Ă
IC
Transformator cu două miezuri cu câte
cu două înfăşurări secundare
de tensiune o înfăşurare secundară
pe un singur miez
CT
pe fiecare miez
Notarea capetelor înfăşurărilor se face cu litere mari, pentru tensiunea mai
mare, şi cu litere mici pentru tensiunea mai mică.
Începuturile înfăşurărilor se notează, în ordine, cu A, B, C, sau a, b, c, iar
DA
sfârşiturile se notează cu X, Y, Z, sau x, y, z.

Punctul neutru al înfăşurărilor transformatoarelor trifazate, dacă este scos
la cutia de borne, se notează cu N sau n.
DI
RA
ITU
Notarea capetelor înfăşurărilor transformatoarelor.

MONOFAZATE TRIFAZATE
Atelier de lucru. Pe carcasa realizată la Fişa de lucru 1, bobinaţi
înfăşurările primară şi secundară ale transformatorului de sonerie.
ED
CĂ
I
OG
CALCULUL TRANSFORMATOARELOR ELECTRICE
DE MICĂ PUTERE
Proiectarea unui transformator presupune calculul şi realizarea construc-
AG
tivă a acestuia.
Algoritmul de calcul ţine seama de următoarele mărimi electrice:
P1 – puterea din primar [W];
P2 – puterea din secundar;
ED
U1 – tensiunea primară [V];
U21; U22; U23 … – tensiunile secundare [V];
SFe – secţiunea miezului feromagnetic [cm2];
Bmax – inducţia magnetică [T];
P
f – frecvenţa tensiunii electrice [Hz];
N1 – numărul de spire din înfăşurarea primară;
N2 – numărul de spire din înfăşurarea secundară;
ŞI
I1 – intensitatea curentului electric din primarul transformatorului [A];
I2 – intensitatea curentului din secundarul transformatorului [A];
cosφ – factorul de putere.
Ă
În proiectarea transformatorului se va avea în vedere tipul tolelor folosite,

IC
al inducţiei magnetice, al densităţii de curent, respectiv al diametrelor standar-

dizate ale conductoarelor.
CT
Tipul tolei a [mm] b = 2a [mm] c = 3a [mm] h = 4a [mm]

DA
E5 5 10 15 20
E6,4 6,4 12,8 19,2 25,6
E8 8 16 24 32
DI
E10 10 20 30 40
E12,5 12,5 25 37,5 50
RA
E14 14 28 42 56
E16 16 32 48 64
E18 18 36 54 72
ITU
E20 20 40 60 80
E25 25 50 75 100
E32 32 64 96 128
ED
CĂ
I
OG
AG
Fig. 10.1. Forme de tole de transformator monofazat.
ED
Puterea de calcul S [VA] < 100 100 – 630 630 – 1000 1000 - 2500
Inducţia maximă Bmax [T] 0,8 – 0,9 0,9 – 0,95 0,95 – 1 1 – 1,2
Densitatea de curent j [A/mm2] 2,5 – 4 2–3 1,8 – 2,5 1,6 – 2,1
P
Conductoarele din cupru, rotunde, au diametrul standardizat, Ø, în mm:
0,025; 0,032; 0,04; 0,05; 0,063; 0,071; 0,08; 0,09; 0,1; 0,112; 0,125;
ŞI
0,14; 0,16; 0,18; 0,2; 0,224; 0,25; 0,28; 0,315; 0,355; 0,4; 0,45; 0,5;
0,56; 0,63; 0,71; 0,75; 0,8; 0,85; 0,9; 0,95; 1; 1,06; 1,12; 1,32; 1,4; 1,5;
1,6; 2,12; 2.24; 2.36; 2,5; 2,65; 2,8; 3.
Ă
Calculul presupune:
1. a determina secţiunea miezului feromagnetic;
IC
2. a determina numărul de spire ale înfăşurărilor primară şi secundară;

3. a determina intensitatea curenţilor transformatorului;
4. a determina secţiunile şi diametrele conductoarelor înfăşurărilor.
CT
Se va apela la următoarele relaţii de calcul:

În calculul transformatoarelor electrice de mică putere, de regulă al celor
până la 630 VA, este necesar să se cunoască:
DA
 U1 – tensiunea primară [V];

 U2 – tensiunea secundară [V];
 S2 – puterea aparentă la bornele secundarului [VA];
DI
 f – frecvenţa reţelei de alimentare [Hz];

 tipul de construcţie al transformatorului (în manta sau cu coloane).
În funcţie de tipul constructiv al transformatorului, se aleg:
RA
– grosimea tolei, între 0,35 şi 0,5 mm;

– densitatea de curent în înfăşurări: j = 1,6 ... 2 A/mm2;
– inducţia magnetică, B [T];
– randamentul η [%];
ITU
– căderea de tensiune ΔU2 [%] în înfăşurarea secundară;

– pătura de curent specifică, A [A/cm].
– coeficientul de umplere a ferestrei transformatorului:
ED
CĂ
I
P2
P1 
OG

P2  U 2I2 cos 
P1  U1I1 cos 
AG
P2
I1 
U1 cos 
S1  U1I1   2fN1BFeSFeI1
ED

SFe  1,6 P1
2
E1  fN 1 BFe S Fe =
P
2
= 2220 N1BFeSFe
ŞI
Relaţii de calcul Forma geometrică a miezului feromagnetic
S2 [VA] 25 63 100 160 250 400 630

Ă
η [%] 76 81 85 91 94 96 97
IC
ΔU2 [%] 26 21 15 10 6 5 5
A [A/cm] 129 134 136 146 150 166 190
CT
B [T] 0,35 mm 1,26 1,19 1,18 1,17 1,15 1,14 1,10

la δ: 0,5 mm 1,18 1,15 1,14 1,13 1,12 1,11 1,09
DA
kU 0,20 0,23 0,24 0,26 0,28 0,30 0,31
Se calculează:
S2
S1   100 = puterea absorbită din reţea [VA];
DI

S1
I1  = curentul din înfăşurarea primară [A];
U1
RA
S
I 2  2 = curentul din înfăşurarea secundară [A];
U2
ITU
S1  U 1 I 1   2 fN 1 B Fe S Fe I 1  S Fe  1,6 P1 [cm2];
sau:
S Fe  S1
ED
CĂ
I
2225
N0  = numărul de spire pe volt;
OG
f  B  S Fe
N 1  N 0U 1 = numărul de spire din înfăşurarea primară;
 U 2 
N 2  N 0U 2 1   = numărul de spire din înfăşurarea secundară;
AG
 100 
2( I  N )  N 1 I 1  N 2 I 2 = pătura de curent totală, în A;
I1 I2
d1  1,27 d 2  1,27
ED
= diametrul conductorului înfăşurării primare,
j1 j2
respectiv secundare [mm];
P
Exemplu de calcul
Se va proiecta un transformator monofazat, cunoscând:
ŞI
S2 = 63 VA – 220 / 6 / 15 V, 50 Hz.
Se aleg:
Ă
transformator în manta, cu δ = 0,35 mm, j1 = 1,6 A/mm2; j2 = 2 A/mm2;

B = 1,19 T; η = 81%; ΔU2 = 21%; A = 134 A/cm; kW = 0,23.
IC
Se calculează:
CT
S 63
S1  2  100   100  77,8 VA
 81
S 77,8
I1  1   0,35 A
DA
U1 220
S2 63
I21    4,2 A
U 21 15
DI
S2 63
I22    10,5 A
U 22 6
SFe  77,8  8,82 cm2
RA
Lăţimea tolei, b, trebuie să fie, pe cât posibil, apropiată de un pătrat: b = 30 mm.

S 8,82
Numărul de tole: n  Fe   84 tole;
b   3  0,035
ITU
2225 2225
N0    4,24 spire / volt.
f  B  S Fe 50  1,19  8,82
w1  w0U 1  4,24  220  933 spire în înfăşurarea primară;
ED
CĂ
 U 2 
I
N21  N0U 211    4,24  15  1  0,21  4,24  15  1,21  77 spire
OG
 100 
 U 2 
N22  N0U 22 1    4,24  6  1  0,21  4,24  6  1,21  31 spire
 100 
2(I  N )  N1I1  N2I2  933  0,35  77  4,2  649,95 A;
AG
2(I  N )  N1I1  N2I2  933  0,35  31 10,5  326,55  325,5  652,05 A;
I1 0,35 I2 10,5
d1  1,27  1,27  0,53 mm d 2  1,27  1,27  2,58 mm
ED
j1 1,6 j2 2
Conductorul folosit în bobinajul primar va avea diametrul d1 = 0,56 mm.
Conductorul folosit în bobinajul secundar va avea două diametre: d21 = 1,5 mm
şi d22 = 3 mm.
LUCRAREA 10
P
ŞI
ÎNCERCĂRILE TRANSFORMATOARELOR MONOFAZATE
FIŞA DE LUCRU 10.1
ÎNCERCAREA DE MERS ÎN GOL
Ă
A TRANSFORMATORULUI MONOFAZAT
IC
1. Competenţe
 Să determine curentul de gol, i0, procentual;
 Să determine pierderile în fier, PFe;
CT
 Să determine componentele activă şi reactivă ale curentului I0 , I10a , I1 .
2. Schema de lucru
DA
DI
RA
ITU
 RT regulator de tensiune;
 V1 voltmetru de c.a.;
 V2 voltmetru de c.a.;
ED
CĂ
W
I
wattmetru;
OG
 Tr transformator monofazat;
 conductoare de legătură.
4. Mod de lucru
AG
Se realizează montajul din figura de mai sus.
Se conectează la reţea transformatorul, prin intermediul regulatorului de
tensiune RT.
Cu ajutorul voltmetrului V1 se citeşte tensiunea U1, iar cu voltmetrul V2
ED
tensiunea U20. Raportul de transformare kT se determină cu relaţia:
U W
k T  1  1  ki
U 20 W 2
P
Din valoarea citită la ampermetrul A, când U10 = U1n, se determină
curentul de gol, în procente din cel nominal: i0 %  10  100 , curent a cărui
I
ŞI
I 1n
valoare relativă se păstrează, indiferent dacă este alimentată înfăşurarea de
înaltă sau cea de joasă tensiune.
Puterea P10 va fi citită la wattmetrul W, pentru U10 = U1n. Această putere
Ă
reprezintă pierderile în fier, PFe .

IC
Factorul de putere în gol, necesar determinării componentelor activă

P10
şi reactivă ale curentului I0, este: cos  , iar: I10a = I10 cos 0
U 10  I 10
CT
I1 = I10 sin 0
5. Rezultate şi concluzii
DA
Se completează tabelele de mai jos cu valorile măsurate şi cu cele

calculate:
Nr.
U1[V] U20[V] KT
DI
det.
1 KTmed
2
RA
3
4
ITU
U1 = U1n U20 I10 i10 P0 cosφ0 I10a I10μ

[V] [V] [A] [%] [W] [A] [A]
ED
CĂ
FIŞA DE LUCRU 10.2
I
OG
ÎNCERCAREA DE MERS ÎN SCURTCIRCUIT
A TRANSFORMATORULUI MONOFAZAT
1. Competenţe de lucru
AG
 Să determine tensiunea de scurtcircuit, uk;
 Să determine pierderile în înfăşurări, P1k = PW ;
 Să determine factorul de putere, cos k.
ED
2. Schema de lucru
P
ŞI
Ă
IC
– RT regulator de tensiune;
–W wattmetru;
–V voltmetru de c.a.;
CT
– A1 ampermetru de c.a.;
– A2 ampermetru de c.a.;
– Tr transformator monofazat;
DA
– cordoane de legătură.
4. Mod de lucru
Se realizează montajul pentru încercarea la scurtcircuit, de laborator.
Aparatele se aleg ţinând cont că: I1k = I1n; I2k = I2n; U1k = 0,1U1n.
DI
Se alimentează transformatorul de la sursa de tensiune variabilă, la care

s-a verificat în prealabil ca tensiunea de ieşire să aibă valoarea minimă.
Se creşte treptat tensiunea, observând indicaţia ampermetrelor din primar
RA
şi secundar, până când acestea indică valorile nominale ale celor doi curenţi.
Cu ajutorul voltmetrului V se citeşte tensiunea U1k , când I1k = I1n .
Pentru această tensiune de alimentare a primarului (tensiunea de
ITU
scurtcircuit) se completează tabelul 10.1.

Tensiunea nominală de scurtcircuit – în procente – se determină cu relaţia:
uk % 
U 1k
 100
U 1n
ED
CĂ
Puterea Pkn, citită la wattmetrul W când I1k = I1n, reprezintă pierderile în
I
OG
înfăşurări, Pw. Pentru o sarcină, I2 =  I2n sau I1 =  I1n, care nu s-a măsurat,
pierderile se determină cu relaţia:
P1k = 2 Pkn
AG
Factorul de putere cos k la scurtcircuit are valoarea:
P1k
cosk 
U 1k  I 1k
ED
5. Rezultate şi concluzii
Tabelul 10.1
P
I1n [A] I2n [A] U1k [V] u1k [%] Pk [W] cosφk
ŞI
Ă
FIŞA DE EVALUARE 10.1

IC
1. Explicaţi principiul de funcţionare al transformatorului trifazat. 20 p

2. Descrieţi modul de realizare a miezului magnetic la transformatorul
trifazat. 10 p
CT
3. Identificaţi părţile componente ale

transformatorului trifazat din figura
alăturată şi completaţi tabelul de mai
DA
jos:
1………………………………
2………………………………
DI
3………………………………
4………………………………
5………………………………
6………………………………
RA
7………………………………
8………………………………
9……………………………..
ITU
18 p
ED
CĂ
I
OG
4. Realizaţi, cu ajutorul
figurii alăturate,
conexiunile stea,
triunghi şi zigzag
AG
15 p
ED
5. Desenaţi semnele convenţionale pentru transformator. 15 p
6. Precizaţi ce rol are conservatorul de ulei. 12 p
P
ŞI
Ă
IC
CT
DA
DI
RA
Transformatoare trifazate
ITU
ED
CĂ
LUCRAREA 11
I
OG
MOTOARE ASINCRONE
FIŞA DE DOCUMENTARE
Ca şi celelalte maşini electrice rotative, maşina asincronă are un circuit
AG
magnetic compus din două părţi:
Statorul (inductorul) este partea fixă a maşinii, alcătuită din:
P ED
carcasă
ŞI
Inductorul este partea din maşină care asigură existenţa câmpului magnetic.
Rotorul (indusul) este partea mobilă a maşinii şi este alcătuit din:
Ă
IC
CT
DA
DI

RA
arbore organ colector

Indusul maşinii – rotorul – poartă spirele în care ia naştere t.e.m. de inducţie.
El este format dintr-un miez fixat pe arborele maşinii. La periferia indusului se
află crestăturile, în interiorul cărora se introduc conductoarele bobinajului.
ITU
Arborele (din oţel) este

componenta pe care se fixează
rotorul.
ED
CĂ
I
OG
FIŞA DE LUCRU 11.1
Motoare asincrone trifazate
1. Urmăriţi cu atenţie simbolurile maşinilor electrice asincrone:
AG
P ED
Indicaţi semnificaţia literară a schemelor din figura de mai sus.
ŞI
2. În figura următoare sunt reprezentate elemente componente ale unui
motor asincron cu rotorul în scurtcircuit. Numerotaţi-le şi denumiţi-le, pe fiecare
în parte.
Ă
IC
CT
DA
DI
3. Precizaţi din ce materiale sunt confecţionate miezurile magnetice ale

maşinilor electrice asincrone monofazate şi trifazate.
RA
4. Urmăriţi cele două

imagini ale cutiei de borne
de la un motor asincron
ITU
trifazat cu rotorul în
scurtcircuit. Desenaţi
schemele electrice ale celor
două conexiuni.
ED
CĂ
5. În figura de mai jos este prezentată o secţiune printr-un motor asincron
I
OG
trifazat. Pentru cele opt repere, scrieţi ce rol are elementul component în cadrul
maşinii şi din ce material este confecţionat.
AG
1 – stator;
2 – rotor;
3 – înfăşurare
statorică;
ED
4 – înfăşurare
rotorică;
5 – arbore rotoric;
P
6 – lagăr cu
rostogolire;
7 – carcasa statorică;
ŞI
8 – ventilator.
Ă
LUCRAREA 12
IC
SCHEME DE ALIMENTARE PENTRU MAŞINILE ASINCRONE

CT
Este cunoscută clasificarea maşinilor asincrone trifazate în funcţie de

modul de realizarea a rotorului, şi anume în maşini:
DA
– cu rotorul în scurtcircuit sau în colivie;

– cu rotorul bobinat.
Conectarea la reţea a acestor maşini (motoare) se face:
DI
– direct;
– cu comutator stea - triunghi;
– cu autotransformator;
– cu reostat de pornire;
RA
– cu rezistenţe rotorice.
Pornirea directă se poate realiza cu ajutorul comutatoarelor cu came, în
cazul motoarelor de putere mică, sau cu ajutorul aparatajului de comutare
automată (contactoare, disjunctoare, demaroare etc.).
ITU
Pornirea directă se poate face cu ajutorul unui contactor comandat de un

buton de pornire, respectiv de oprire – comandă din imediata apropiere a
agregatului ce este antrenat de motor – sau de la distanţă, cu ajutorul a două
sau mai multe butoane de comandă (fig. 12.2).
ED
CĂ
I
Fig. 12.1. Contactor RG - 10 A
OG
1 – bobină,
2 – contacte principale,
3 – contacte auxiliare NI,
4 – contacte auxiliare ND,
5 – armătură mobilă,
AG
6 – carcasă,
7 – bornele bobinei.
ED
Schema electrică a contactorului
P
ŞI tip RG 10 A
Ă
IC
CT
e4
DA
DI
Fig. 12.2. Schema de pornire manuală a motorului asincron trifazat.

Scheme monofilare.
RA
Schema electrică multifilară are în compunere următoarele aparate electrice:

– contactor 1C (fig. 12.1);
– siguranţe fuzibile – e1, e2, e3, e5, e6;
– bloc de relee termice TSA – e4;
ITU
– două butoane de pornire – bp1, bp2;

– două butoane de oprire – bo1, bo2.
Prin acest procedeu, motorul este conectat la reţea printr-un aparat de
conectare sub sarcină.
ED
CĂ
Pentru protecţia instalaţiei şi a motorului, schema este prevăzută cu
I
OG
siguranţe fuzibile şi releu de protecţie termică.
Schema monofilară (fig. 12.2) dă posibilitatea să se reducă dimensiunile
desenului, schema fiind utilizată numai pentru simplificarea desenului.
În figura 12.2.b, sunt semnalate poziţiile aparatelor de protecţie, de
conectare şi ale butoanelor de pornire / oprire.
AG
Pentru a scoate în evidenţă modul de funcţionare al schemei, se apelează
la inscripţionarea alfanumerică. Simbolurile grafice şi circuitele trebuie să fie
aranjate astfel încât, în funcţie de tipul schemei, să scoată în evidenţă cât mai
clar fie procesul, relaţiile funcţionale şi/sau traseele semnalelor, fie poziţia fizică
ED
a elementului reprezentat. Schemele trebuie să fie cât mai puţin aglomerate,
limitându-se cât mai mult cu putinţă intersecţiile şi schimbările de direcţie ale liniilor.
Dacă este posibil, circuitele se dispun în ordinea în care intră în funcţiune.
P
Inversarea sensului de rotaţie poate fi făcută manual, cu ajutorul unui inversor
de sens, respectiv automat, cu ajutorul schemelor electrice corespunzătoare.
Pornirea motoarelor asincrone prin comutator stea - triunghi face parte din cate-
ŞI
goria procedeelor prin care se urmăreşte micşorarea curentului absorbit de motor din
reţea la pornire prin micşorarea tensiunii aplicate la bornele înfăşurării statorice.
Acest procedeu se utilizează la motoarele de joasă tensiune care nu pot fi
Ă
pornite direct, care au în funcţionare normală înfăşurarea conectată în triunghi şi

alimentată cu tensiunea nominală dintre faze (380 V) şi care, în general, nu
IC
depăşesc curentul nominal de 250 A.

Una dintre metodele de reglare a turaţiei maşinilor asincrone se bazează
pe modificarea numărului de perechi de poli. Se cunoaşte că turaţia este dată
CT
60 f
de relaţia: n  . În această relaţie, frecvenţa curentului electric este 50 Hz.
p
3000
Ca atare, turaţia va fi dată de: n 
DA
. Cum numărul de perechi de poli 2p

p
poate fi 2; 4; 6; 8 etc. turaţia devine: 3000 rot/min; 1500 rot/min; 1000 rot/min;
750 rot/min etc.
DI
Schema de lucru cuprinde legăturile dintre aparate şi maşină sau dintre

elementele componente ale acestora, legate între ele în ordinea funcţională.
Schema este compusă în întregime din circuite aşezate în ordinea logică,
RA
pentru a permite înţelegerea uşoară a funcţionării. Schema desfăşurată se

compune din două circuite: de forţă şi de comandă.
Circuitele părţii de comandă au destinaţia de a asigura protecţia la
scurtcircuit a motorului, realizează comenzile motorului şi automenţinerea
ITU
comenzilor de pornire / oprire.

În figura 12.3 sunt redate: schema de distribuţie monofilară şi schema
desfăşurată pentru comanda automată a unui motor asincron trifazat cu rotorul
în scurtcircuit, cu pornire directă.
ED
CĂ
Instalaţia este prevăzută cu un tablou în care sunt montate toate aparatele.
I
OG
În funcţie de numărul tablourilor se stabileşte numărul regletelor cu conectori.
Pe partea de mijloc a conectorilor se notează numărul conectorului. În
partea stângă sunt trecute sosirile de la aparate, iar în partea dreaptă sunt
trecute plecările la aparatele din instalaţie.
AG
P ED
ŞI
Ă
IC
CT
Fig. 12.3. Pornirea automată a unui motor asincron trifazat

cu rotorul în scurtcircuit.
Aparatele sunt prevăzute cu borne care permit realizarea conexiunilor.

DA
Pentru identificarea lor se montează pe fiecare conductor tile de culoare albă

(piese tubulare din material plastic prin care trece conductorul de legătură), pe
care se scrie cu tuş negru indicativul aparatului şi borna la care pleacă con-
ductorul, respectiv aparatul şi borna de unde vine conductorul (etichetă).
DI
Cea mai simplă schemă de protecţie a unui motor asincron trifazat cu

rotorul în scurtcircuit este redată în figura 12.3.
Această schemă realizează atât protecţia la scurtcircuit cât şi protecţia la
RA
suprasarcină. Schema are în compunere aparate de protecţie la suprasarcină

(bloc de relee termice – e4) precum şi aparate de protecţie la scurtcircuit
(siguranţe fuzibile e1, e2, e3, e5 şi e6).
Schema poate realiza pornirea şi oprirea unui motor asincron trifazat cu
ITU
rotorul în scurtcircuit.
Foarte important, în montaj, este să se dispună de scheme de conexiuni
cât mai clare, care pot fi realizate fără dificultate de lucrători cu calificare medie.
ED
CĂ
Documentaţia tehnică a proiectelor de comenzi automate în instalaţiile
I
OG
electrice cuprinde, pe lângă diverse tipuri de scheme, specificaţia de echipa-
mente şi jurnalele de cabluri şi conductoare.
Există mai multe posibilităţi de realizare a schemelor de comandă. În
figura 12.4 sunt redate câteva posibilităţi de întocmire a schemelor de comandă.
AG
P ED
ŞI
Ă
IC
Fig. 12.4. Scheme de comandă:

a – alimentare bobină contactor; b – automenţinerea la un contactor; c – schemă cu
CT
semnalizare; d – alimentarea semnalizării cu ajutorul unui transformator; e – schemă

cu intercondiţionare; f – alimentarea circuitului de comandă prin intermediul
unui transformator; g – schemă cu temporizare la acţionare (acţionează un bec
de semnalizare); h – schemă cu temporizare la deschidere (acţionează
DA
un bec de semnalizare).
Urmărind schema electrică din figura 12.3 putem specifica:

DI
– alimentarea se face de la o reţea trifazată, prin siguranţele fuzibile e1,

e2, e3;
– din siguranţele fuzibile curentul este distribuit la contactele de forţă ale
contactorului 1C;
RA
– releul termic e4 face posibilă protecţia la suprasarcină pentru circuitul

nostru, în consecinţă este necesar să efectuăm o legătură, prin intermediul unor
conductoare, între contactorul 1C şi releul termic e4;
– de la releu se duc trei conductoare la motorul m.
ITU
În practică acest lucru este specificat prin documentaţia tehnică, care

însoţeşte schema de montaj.
Pentru schema din figura 12.3 s-au utilizat aparatele menţionate în
specificaţia de echipamente (tabelul 12.1).
ED
CĂ
Specificaţia echipamentului electric
I
OG
Tabelul 12.1
Nr. DENUMIREA CARACTERISTICI TIP - Nr. SIMBOL
crt. APARATULUI TEHNICE COD bucăţi
AG
1. Siguranţă fuzibilă LFi – 25 / 2031 3 e1 – e 2 – e3
2. Releu termic TSA – 10 A 3670 1 e4
3. Siguranţă fuzibilă LFm – 25 / 1995 2 e 5 – e6
ED
4. Contactor TCA – 10 A / 220 V 4001 1 1C
5. Buton oprire 380 V / 2 A 3770 1 bo
6. Buton pornire 380 V / 2 A 3770 1 bp
P
7. Conductor AFY – 4 mm2
FY – 1,5 mm2
ŞI
8. Conductor
Ă
FIŞA DE LUCRU 12.1

IC
PORNIREA PRIN CONECTARE DIRECTĂ

A MOTORULUI ASINCRON
CT
 Să elaboreze schema electrică de forţă şi comandă pentru pornirea
automată a motorului asincron trifazat cu rotorul în scurtcircuit;
DA
 Să precizeze rolul aparatelor din schemă;

 Să realizeze montajul conform schemei electrice elaborate;
 Să respecte normele de igienă şi de protecţie a muncii în timpul executării
montajului.
DI
Observaţie. Pornirea motoarelor asincrone poate fi făcută manual, cu ajutorul

comutatoarelor cu came, sau automat, folosind o schemă în care se regăsesc
RA
aparate de protecţie şi de comandă.
2. Nomenclatorul aparatelor:
e1, e2, e3, e5, e6 – siguranţe fuzibile;
ITU
1C – contactor;
e4 – bloc relee termice;
bp – buton pornire; bo – buton oprire.
ED
CĂ
3. Scheme de lucru
I
OG
AG
ED
Comandă
manuală
e4
P
ŞI
manuală automată
Ă
IC
4. Modul de lucru
Se conectează aparatele, urmărind traseele din schema de forţă şi din
schema de comandă. Se urmăreşte funcţionarea circuitelor realizate.
CT
FIŞĂ DE EVALUARE
DA
Nr.
crt.
DI

Circuit de forţă 4p 4
– siguranţe fuzibile: 2p
– contactor 1C: 1p
RA
– bloc relee termice TSA: 1p

Circuit de comandă 6p 6
Siguranţe fuzibile: 1p
Buton de pornire bp: 1p
Buton de oprire: 1p
ITU
Bobină 1C: 1p
CNI TSA (2): 1p
CND 1C (4): 1p
ED
CĂ
I
OG
electrice
– e1, e2, e3 1p
– e5, e6 1p
– e4 1p
– 1C 1p
AG
– CND 1C (4) 2p
– bo 1p
– bp 1p
3. Funcţionalitatea montajului 30
ED
estetica montajului: 5p 5
realizarea interconexiunilor: 25 p 25
dezizolare conductor: 5p
ochiuri: 5p
P
sens de strângere: 5p
 fixare rigidă a conductorului
în contact: 5p
ŞI
liniaritate şi racord conductor: 5p
protecţie a muncii
Ă
7. DIN OFICIU 10
IC
8. TOTAL 100
CT
FIŞA DE LUCRU 12.2

DA
PORNIREA DIRECTĂ, DIN PUNCTE DIFERITE,

A MOTORULUI ASINCRON TRIFAZAT
DI
 Să elaboreze schema electrică de forţă şi comandă pentru pornirea

automată, din puncte diferite, a motorului asincron trifazat cu rotorul în
scurtcircuit;
RA

Să respecte normele de igienă şi de protecţie a muncii în timpul executării
montajului.
ITU
Observaţie. Pornirea motoarelor asincrone poate fi făcută din mai multe puncte,
cu ajutorul unei scheme de comandă care să prevadă o paritate de butoane de
pornire / oprire corespunzătoare punctelor de lucru.
ED
CĂ
I
OG
1C – contactor;
bp1, bp2, bp3 …– butoane pornire;
AG
b01, b02, b03 … – butoane oprire.
3. Schema electrică
P ED
ŞI
Ă
IC
CT
4. Modul de lucru
DA
Se conectează aparatele, conform traseelor din schema de forţă şi din

schema de comandă. Se urmăreşte funcţionarea circuitului realizat.
DI
FIŞA DE LUCRU 12.3

PORNIREA ŞI INVERSAREA SENSULUI DE ROTAŢIE
AL MOTORULUI ASINCRON TRIFAZAT
RA
 Să elaboreze schema electrică de comandă pentru pornirea şi inversarea
sensului de rotaţie al unui motor asincron trifazat cu rotorul în scurtcircuit;
ITU

montajului.
ED
CĂ
I
OG
Observaţie. Schimbarea sensului de rotaţie se face prin inversarea între ele a
două faze ale circuitului de alimentare (fig. 12.3.1). Inversarea se poate face
manual, apelând la comutatoare cu came (fig. 12.3.2). În cazul utilizării
schemelor de acţionare, inversarea poate fi realizată dacă se dispune de două
contactoare identice în ceea ce priveşte caracteristicile tehnice (fig. 12.3.3).
AG
2. Scheme de lucru
P ED
ŞI
Ă
IC
Fig. 12.3.1. Schema de principiu a inversării sensului de rotaţie.

CT
DA
DI
RA
ITU
ED
CĂ
I
OG
AG
ED
Fig. 12.3.2. Schema de inversare manuală a sensului de rotaţie.
P
ŞI
Ă
IC
CT
DA
DI
RA
Fig. 12.3.3. Schema de inversare automată (cu contactoare).

ITU
1C, 2C – contactoare;
ED
CĂ
I
OG
bp1, bp2 – butoane de pornire;
bo – buton oprire;
comutatoare cu came – inversoare.
4. Modul de lucru
AG
schema de comandă. Se urmăreşte funcţionarea circuitului realizat, respectiv
sensul motorului acţionat cu fiecare contactor în parte.
P ED
SCHEMA DE COMANDĂ
ŞI
PENTRU INVERSAREA SENSULUI DE ROTAŢIE
LA UN MOTOR ASINCRON TRIFAZAT
CU ROTORUL ÎN SCURTCIRCUIT
Ă
Nr.
IC
crt.
CT
Buton de pornire bp1: 1p

Buton de pornire bp2: 1p
Buton de oprire: 1p
Bobină 1C: 1p
DA
Bobină 2C: 1p
CNI TSA (3): 1p
CND 1C (5): 1p
CND 2C (7): 1p
CNI 1C (6): 1p
DI
CNI 2C (4): 1p
electrice
– e5, e6 1p
RA
– e4 1p
– 1C 1p
– 2C 1p
– CND 1C (5) 2p
– CND 2C (7) 2p
ITU
– CNI 1C (6) 2p
– CNI 2C (4) 2p
– bo 1p
– bp1, bp2 1p
ED
CĂ
I
OG
 estetica montajului: 5p 5
 realizarea interconexiunilor: 25 p 25
 dezizolare conductor: 5p
 ochiuri: 5p
AG
 sens de strângere: 5p
în contact: 5p
 liniaritate şi racord conductor: 5p
ED
protecţie a muncii
6. DIN OFICIU 10
7. TOTAL 100
P
ŞI
FIŞA DE LUCRU 12.4
PORNIREA STEA - TRIUNGHI A MOTORULUI ASINCRON TRIFAZAT
Ă
 Să elaboreze schema electrică stea - triunghi pentru pornirea motoarelor
IC
asincrone trifazate cu rotorul în scurtcircuit;

CT

montajului.
Observaţie. Reducerea valorii curentului electric absorbit la pornire poate fi
DA
realizată utilizând o schemă care să facă posibilă pornirea în două trepte: în

stea şi, apoi, în funcţionare normală, cu conexiunea motorului în triunghi.
Schema poate fi realizată cu ajutorul unui comutator stea - triunghi – sau
DI
automat.
Comutatoarele stea - triunghi

RA
manuale realizează comutarea din stea

în triunghi, prin deplasarea convenabilă
a unor contacte mobile pe contactele
fixe la care sunt legate capetele
ITU
înfăşurărilor de fază; acţionarea

contactelor mobile poate fi făcută
manual sau automat (fig. 12.4).
ED
CĂ
I
OG
e1, e2 – siguranţe fuzibile;
1C – contactor de alimentare;
CY – contactor de realizare a conexiunii stea;
AG
CΔ – contactor de realizare a conexiunii triunghi;
1d – releu de temporizare;
ED
bp – buton de pornire;
bo – buton de oprire.
P
3. Schema de lucru ŞI
Ă
IC
CT
DA
DI
RA
ITU
Schema electrică de conectare

Schema monofilară
a comutatorului stea-triunghi
ED
CĂ
I
OG
AG
ED
P
ŞI
Ă
Schema electrică de pornire automată stea-triunghi

IC
4. Modul de lucru
CT

pornirea stea, temporizarea şi realizarea conexiunii triunghi pentru funcţionarea
la parametrii nominali.
DA
FIŞA DE EVALUARE 12.4. (AUTOEVALUARE)

SCHEMA DE COMANDĂ STEA - TRIUNGHI
DI
PENTRU PORNIREA MOTOARELOR ASINCRONE TRIFAZATE

CU ROTORUL ÎN SCURTCIRCUIT
RA
Nr.
crt.
ITU

Buton de oprire b0: 1p
Bobină CY: 1p
Bobină 1d: 1p
Bobină 1C: 1p
Bobină CΔ: 1p
ED
CĂ
CNI TSA (1): 1p
I
OG
CNI 1C (2): 1p
CNI CΔ (2): 1p
CNI 1d (2): 1p
CND CY (4): 1p
CND 1C (5): 1p
CND 1C (6): 1p
AG
CNI CY (6): 1p
– e5, e6 2p
– e4 1p
ED
Bobină CY: 1p
Bobină 1d: 1p
Bobină 1C: 1p
Bobină CΔ: 1p
– bo 1p
P
– bp 1p
ŞI
estetica montajului 5p 5
realizarea interconexiunilo: 25 p 25
 dezizolare conductor 5p
 ochiuri
Ă
5p
 sens de strângere 5p
IC
în contact 5p
 liniaritate şi racord conductor: 5 p
CT
protecţie a muncii
6. DIN OFICIU 10
7. TOTAL 100
DA
FIŞA DE LUCRU 12.5

PORNIREA CU REZISTENŢE DE PORNIRE
DI
A MOTORULUI ASINCRON CU ROTOR BOBINAT
RA
 Să elaboreze schema electrică de pornire a motoarelor asincrone trifazate
ITU
cu rotorul bobinat (cu ajutorul fişei de documentare);

 Să respecte normele de igienă şi de protecţie a muncii în timpul executării
montajului.
ED
CĂ
Motoarele asincrone cu rotorul bobinat, folosite foarte mult în instalaţiile de
I
OG
ridicat şi nu numai, sunt pornite cu ajutorul rezistenţelor de pornire introduse în
circuitul rotoric. Pornirea poate fi făcută manual, cu ajutorul unui controler, sau
automat, cu ajutorul contactoarelor (fig. 12.5). În plus, schema de pornire poate
fi folosită şi la reglarea turaţiei motorului.
Treptele rezistenţelor de pornire sunt conectate la aparatele de comandă
AG
după diferite scheme, care, în mod obişnuit, nu se referă numai la pornire, ci şi
la reglarea turaţiei şi, eventual, la schimbarea sensului de rotaţie.
Schema are, în circuitul de comandă, relee de temporizare care comandă,
în funcţie de timp, scoaterea din circuit a treptelor rezistenţei de pornire. În final,
ED
rotorul va fi scurtcircuitat.
2. Schema de lucru
P
ŞI
Ă
IC
CT
DA
DI
Fig. 12.5.
RA
a – întreruptor automat;
1C – contactor de alimentare;
2C, 3C – contactoare pentru scurtcircuitarea treptelor de rezistenţe;
ITU
1d, 2d – relee de temporizare;

bp – buton de pornire;
bo – buton de oprire.
ED
CĂ
4. Modul de lucru
I
OG
pornirea în trepte, fără şocuri, prin micşorarea curentului cu ajutorul
rezistenţelor.
AG
FIŞA DE EVALUARE 12.5. (AUTOEVALUARE)
ED
SCHEMA DE COMANDĂ PENTRU PORNIREA MOTOARELOR
ASINCRONE TRIFAZATE CU ROTORUL BOBINAT
Nr.
P
crt.
ŞI
Buton de oprire b0: 1p
Bobină 1C: 1p
Bobină 1d: 1p
Ă
Bobină 2d: 1p
Bobină 2C: 1p
IC
Bobină 3C: 1p
CNI TSA (1): 1p
CND 1C (2): 1p
CT
CND 2C (2): 1p
CND 3C (5): 1p
CND 1d (2): 1p
CND 2d (2): 1p
CNI 2C (4): 1p
DA
CNI 3C (6): 1p
– e5, e6 2p
– e4 1p
DI
Bobină 1C: 1p
Bobină 1d: 1p
Bobină 2d: 1p
Bobină 2C: 1p
Bobină 3C: 1p
RA
– bo 1p
– bp 1p
ITU
 estetica montajului: 5p 5
 realizarea interconexiunilor: 25 p 25
 dezizolare conductor: 5p
 ochiuri: 5p
ED
CĂ
 sens de strângere:
I
5p
OG
în contact: 5p
 liniaritate şi racord conductor: 5p
protecţie a muncii
AG
6. DIN OFICIU 10
7. TOTAL 100
ED
FIŞA DE LUCRU 12.6
SCHEME DE REGLARE A TURAŢIEI MAŞINILOR ASINCRONE
Una dintre metodele de reglare a turaţiei maşinilor asincrone se bazează
P
pe modificarea numărului de perechi de poli. Se cunoaşte că turaţia este dată
60 f
de relaţia: n 
ŞI
. În această relaţie frecvenţa curentului electric este 50 Hz.
p
3000
Ca atare, turaţia va fi dată de: n  . Cum numărul de perechi de poli 2p
Ă
p
poate fi 2; 4; 6; 8 etc., turaţia devine: 3000 rot/min; 1500 rot/min; 1000 rot/min;
IC
750 rot/min etc.

CT
DA
DI
RA
Observaţie. Turaţia obţinută din relaţia de mai sus, când numărul de

perechi de poli este cel indicat, reprezintă turaţia de sincronism a motorului. În
ITU
realitate, motorul are o turaţie mai mică decât turaţia rezultată. Această turaţie
se datorează alunecării maşinii.
Reglarea numărului de perechi de poli se face cu ajutorul comutatorului de
număr de poli (fig. 12.6.1).
ED
CĂ
Construcţia comutatorului de număr de poli este identică cu a
I
OG
comutatoarelor cu came. Prin poziţionarea contactelor şi a camelor, comutatorul
cu came poate realiza conexiuni care fac posibilă comutarea numărului de poli
la motoarele asincrone trifazate. Comutarea numărului de perechi de poli dă
posibilitatea modificării turaţiei motorului în două, trei, trepte fixe (fig. 12.6.2). O
astfel de schemă electrică de schimbare a numărului de perechi de poli, la un
AG
motor asincron trifazat cu înfăşurare Dahlander, este prezentată în fig. 2.12.
Scheme de lucru
P ED
ŞI
Ă
IC
CT
DA
Fig. 12.6.1
DI
În fig. 12.6.1 este reprezentată schema electrică pentru pornirea şi

inversarea sensului de rotaţie al unui motor asincron. Această schemă are
inserate cifrele corespunzătoare conectării aparatajului electric la şirul de cleme.
RA
De regulă, aceste maşini au rotorul în colivie, iar fiecare înfăşurare

statorică este prevăzută cu două bobine, I şi II, care se leagă în serie şi
formează împreună fie un montaj stea (fig. 12.6.2.a), fie un montaj triunghi
ITU
(fig. 12.6.2.b). În ambele cazuri, numărul de perechi de poli va fi p = 2, rezultând

turaţia de sincronism n = 1500 rot/min.
Dacă bobinele I şi II se leagă în paralel, iar fazele în stea (fig. 12.6.2.c),
rezultă p = 1 şi n = 3000 rot/min.
ED
CĂ
I
OG
AG
ED
Fig. 12.6.2
FIŞE DE EVALUARE
P
1. Precizaţi care este destinaţia schemei electrice din figura de mai jos.
ŞI
Ă
IC
CT
DA
DI
RA
Fig. 2.6. Schema electrică de forţă şi comandă a inversării sensului de rotaţie.

ITU
2. Completaţi coloana B cu denumirile elementelor componente ale

maşinii asincrone cu rotorul în scurtcircuit prezentată în coloana A.
ED
CĂ
I
OG
1.
2.
3.
4.
5.
AG
6.
7.
8.
9.
ED
10.
11.
12.
P
3. Precizaţi ce reprezintă schema electrică din imaginea următoare.
ŞI
Descrieţi modul de funcţionare.
Ă
IC
CT
DA
DI
RA
ITU
4. După dispunerea aparatajului în tabloul de distribuţie al aparatelor

electrice, redate în montajul de mai jos, elaboraţi schema electrică.
ED
CĂ
I
OG
AG
P ED
ŞI
Ă
IC
CT
DA
DI
RA
Amplasarea aparatajului pentru schema electrică:

1 – siguranţe fuzibile; 2 – contactoare; 3 – bloc de relee termice; 4 – şir de cleme;
ITU
5 – bloc butoane de pornire / oprire; 6 – limitatoare de lucru; 7 – motor electric asincron

cu rotorul în scurtcircuit; 8 – conexiunea la alimentarea trifazată (reţea).
5. Schema electrică de comandă a pornirii stea - triunghi este redată mai
jos. Prezentaţi modul de funcţionare.
ED
CĂ
I
OG
AG
P ED
ŞI
Punctajul acordat 1 2 3 4 5
Ă
Se acordă 10 puncte din oficiu 4p 12p 24p 20p 30p

IC
LUCRAREA 13
CT
MICROGENERATOARE SINCRONE
Mijloacele de transport au în componenţa lor un microgenerator sincron.

DA
Acesta este cunoscut sub denumirea de alternator. Ca orice maşină electrică,

alternatorul este compus din două părţi principale: stator (aici are rol de indus) şi
rotor (cu rol de inductor).
DI
RA
ITU
Stator Rotor Poziţia stator - rotor

Dispunerea bobinajului de pe stator şi plasarea polilor magnetici ai
rotorului este făcută în aşa fel încât liniile de câmp magnetic generat de rotor să
intersecteze perpendicular spirele statorului, pentru ca efectul inductiv sa fie
ED
CĂ
maxim. Pentru aceasta, rotorul are o bobină şi două piese polare sub formă de
I
OG
gheară, ce realizează aşa-numiţii „poli aparenţi”. Ei realizează variaţia maximă a
câmpului magnetic indus în stator.
Rotorul poate produce câmp magnetic doar
AG
dacă primeşte un curent electric care se face
prin inelele colectoare şi periile alimentatoare
(cărbunii). Unul din cărbuni este legat la masa
sistemului iar celălalt la borna de excitaţie.
P ED
ŞI
ATELIER DE LUCRU
Demontaţi şi montaţi un alternator al unui mijloc de transport (autoturism).

Ă
IC
CT
DA
DI
RA
Pentru fiecare element component precizaţi rolul său şi materialele din

care este confecţionat.
Elaboraţi schema electrică a unui alternator.
ITU
ED
CĂ
BIBLIOGRAFIE
I
OG
Emil Micu – Electrotehnica de la A la Z, Editura Ştiinţifică şi
(coordonator) Enciclopedică, 1985
C. Ghiţă – Maşini electrice, Editura Matrix Rom, 2003
AG
T. Cănescu – Tehnologia lucrărilor electrotehnice, Editura
Didactică şi Pedagogică, 1979
F. Mareş, V. Zaharciuc, – Manual pentru cultura de specialitate pentru
C. Stoian Şcoala de Arte şi Meserii – clasa a IX-a,
ED
domeniul Electric, Editura Economică –
Preuniversitaria, 2004
Florin Mareş, Marin Manual pentru pregătire practică – domeniul
Mihai, Gabriel Electromecanic – clasa a IX-a, Şcoala de Arte şi
P
Danielescu, Constantin Meserii, Editura Didactică şi Pedagogică –
Ariton Bucureşti, 2006
ŞI
S. C. Mirescu, F. Mareş, – Laborator tehnologic – Fişe de lucru
R. Luncan, T. Bălăşoiu,
Editura Economică – Preuniversitaria, 2004
D. Federenciuc, D.
Bălăşoiu
Ă
S. C. Mirescu, F. Mareş, – Laborator tehnologic – Lucrări de laborator

IC
R. Luncan, T. Bălăşoiu,
Editura Economică – Preuniversitaria, 2004
D. Federenciuc, D.
Bălăşoiu
CT
F. Mareş, T. Bălăşoiu, – Elemente de comandă şi control pentru

G. Fetecău, S. Enache, acţionări şi sisteme de reglare automată,
D. Bălăşoiu, Manual pentru clasele a XI-a şi a XII-a, Editura
D. Federenciuc Economică – Preuniversitaria, 2002
DA
Florin Mareş, Silviu – Manual pentru Şcoala de Arte şi Meserii –

Cristian Mirescu, Petru calificarea profesională: lucrător în electro-
Cociuba, Daniela tehnică, Grup Editorial Art, Bucureşti, 2006
DI
Carmen Macadon
Florin Mareş, Silviu – Manual pentru Şcoala de Arte şi Meserii –

Cristian Mirescu, Petru calificarea profesională: lucrător în electrome-
RA
Cociuba, Daniela canică, Grup Editorial Art, Bucureşti, 2006

Carmen Macadon
*** – Hensel, Catalog de produse, 2006–2007
ITU
*** – Hager, Catalog 2005

Moeller – Catalog 2005/2006
Schneider Electric – Catalog 2005/2006
ED
CĂ
CUPRINS
I
OG
1. NOŢIUNI GENERALE .............................................................................................. 3
1.1. Mărimi caracteristice .......................................................................................... 3
1.2. Reprezentări convenţionale ............................................................................... 4
1.3. Forme constructive............................................................................................. 5
AG
1.4. Grade de protecţie ............................................................................................ 5
1.5. Clase de izolaţie ................................................................................................ 7
2. MAŞINA DE CURENT CONTINUU .......................................................................... 7
2.1. Construcţia şi funcţionarea maşinilor electrice................................................... 7
ED
2.1.1. Elemente constructive de bază................................................................ 7
2.1.2. Principiul de funcţionare a maşinii de curent continuu............................ 11
2.1.3. Ecuaţiile de funcţionare........................................................................... 12
2.1.4. Pornirea, reglarea turaţiei şi schimbarea sensului de rotaţie la
P
motoarele de curent continuu................................................................. 14
2.1.4.1. Pornirea motoarelor de curent continuu ................................... 14
2.1.4.2. Reglarea vitezei motoarelor de curent continuu ....................... 14
ŞI
2.1.4.3. Schimbarea sensului de rotaţie................................................. 15
2.1.4.4. Cuplul electromagnetic. Determinarea sensului de rotaţie
la un motor de curent continuu................................................. 16
Ă
2.1.4.5. Caracteristicile motoarelor de curent continuu ......................... 21

2.1.4.6. Caracteristicile generatoarelor de curent continuu ................... 22
IC
3. TRANSFORMATORUL ELECTRIC ........................................................................ 25

3.1. Generalităţi ........................................................................................................ 25
3.1.1. Definiţie ................................................................................................... 25
CT
3.1.2. Clasificare ............................................................................................... 25

3.1.3. Simboluri, semne convenţionale ............................................................. 25
3.1.4. Domenii de utilizare................................................................................. 27
3.1.5. Elemente constructive de bază............................................................... 27
DA
3.1.6. Conexiunile transformatoarelor trifazate ................................................ 30

3.2. Principiul şi ecuaţiile de funcţionare ale transformatorului monofazat.............. 32
3.2.1. Regimuri de funcţionare ale transformatorului........................................ 33
3.2.1.1. Funcţionarea în gol a transformatorului .................................... 33
DI
3.2.1.2. Funcţionarea în sarcină a transformatorului ............................. 35

3.2.1.3. Funcţionarea în scurtcircuit a transformatorului........................ 36
4. MAŞINA ASINCRONĂ ............................................................................................ 40
RA
4.1. Generalităţi ........................................................................................................ 40

4.2. Utilizări............................................................................................................... 40
4.3. Părţi componente .............................................................................................. 42
4.4. Principiul de funcţionare, regimuri de funcţionare............................................. 45
ITU
4.5. Cuplul electromagnetic al maşinii asincrone. Caracteristici de funcţionare...... 50

4.6. Metode de pornire a motoarelor asincrone cu rotorul în scurtcircuit................. 51
4.6.1. Pornirea prin cuplare directă la reţea...................................................... 52
4.6.2. Pornirea stea - triunghi............................................................................ 53
4.6.3. Pornirea cu bobine de reactanţă............................................................. 55
ED
CĂ
4.7. Reglarea vitezei la motoarele asincrone........................................................... 55
I
OG
4.8. Schimbarea sensului de rotaţie......................................................................... 56
5. MAŞINA SINCRONĂ............................................................................................... 60
5.1. Generalităţi ........................................................................................................ 60
5.2. Utilizări............................................................................................................... 60
5.3. Părţi componente. Rol funcţional ...................................................................... 62
AG
5.4. Principiul de funcţionare.................................................................................... 64
5.4.1. Generatorul sincron................................................................................. 65
5.4.2. Motorul sincron........................................................................................ 65
5.4.3. Compensatorul sincron ........................................................................... 65
ED
5.5. Cuplarea în paralel, la o reţea electrică, a generatoarelor sincrone ................. 65
5.6. Caracteristicile generatorului sincron................................................................ 65
6. MAŞINI DE PUTERE MICĂ..................................................................................... 67
6.1. Motoare asincrone de mică putere ................................................................... 68
P
6.1.1. Motorul asincron monofazat................................................................. 68
6.1.2. Motorul asincron cu poli ecranaţi ....................................................... 69
ŞI
6.1.3. Motorul asincron bifazat cu rotorul în formă de pahar .......................... 71
6.2. Motoare sincrone de mică putere .................................................................... 71
6.2.1. Motorul sincron pas cu pas .................................................................... 72
Ă
6.2.2. Motorul sincron monofazat..................................................................... 74

6.2.3. Micromotoare sincrone............................................................................75
IC
6.3. Motoare de curent continuu de mică putere .................................................... 76

6.4. Motoare universale cu colector ........................................................................ 76
6.5. Motorul asincron liniar ...................................................................................... 78
CT
7. SIMBOLURI GRAFICE PENTRU SCHEMELE ELECTRICE ................................. 85
LABORATOR TEHNOLOGIC
DA
LUCRAREA 1
ELEMENTE COMPONENTE ALE MAŞINII DE CURENT CONTINUU ................... 92
LUCRAREA 2
DI
DETERMINAREA SENSULUI DE ROTAŢIE LA UN MOTOR DE CURENT

CONTINUU ............................................................................................................... 99
LUCRAREA 3
PORNIREA CU REZISTENŢE ÎN INDUS ŞI INVERSAREA SENSULUI DE
RA
ROTAŢIE LA MOTORUL DE CURENT CONTINUU CU EXCITAŢIE DERIVAŢIE 102

LUCRAREA 4
REGLAREA TURAŢIEI MOTORULUI DE CURENT CONTINUU CU EXCITAŢIE
ITU
SEPARATĂ ............................................................................................................. 107

LUCRAREA 5
CARACTERISTICA MECANICĂ A MOTORULUI DE CURENT CONTINUU CU
EXCITAŢIE DERIVAŢIE.......................................................................................... 109
ED
CĂ
LUCRAREA 6
I
OG
DETERMINAREA CARACTERISTICILOR MECANICE ARTIFICIALE ALE
MOTORULUI DE CURENT CONTINUU CU EXCITAŢIE DERIVAŢIE ................. 111
LUCRAREA 7
AG
PORNIREA MOTORULUI DE CURENT CONTINUU ÎN FUNCŢIE DE TIMP ...... 114
LUCRAREA 8
PORNIREA, REGLAREA VITEZEI ŞI FRÂNAREA MOTORULUI DE C.C. CU
EXCITAŢIE SEPARATĂ ........................................................................................ 116
ED
LUCRAREA 9
TRANSFORMATOARE ELECTRICE .................................................................... 120
LUCRAREA 10
P
ÎNCERCĂRILE TRANSFORMATOARELOR MONOFAZATE............................... 128
LUCRAREA 11
MOTOARE ASINCRONE....................................................................................... 133
ŞI
LUCRAREA 12
SCHEME DE ALIMENTARE PENTRU MAŞINILE ASINCRONE ........................ 135
LUCRAREA 13
Ă
MICROGENERATOARE SINCRONE ................................................................... 158

IC
Bibliografie................................................................................................................. 160
CT
DA
DI
RA
ITU
ED

Me PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Me PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CĂ

Manual pentru clasa a XI-a 3

Principalele mărimi caracteristice, reprezentând şi criterii de clasificare,

sunt: felul curentului, puterea, tensiunea, intensitatea curentului şi turaţia

Puterea nominală (Pn) – reprezintă valoarea puterii debitate, la generatoare,

sau a puterii utile la ax, pentru motoare

poate suporta o maşină timp îndelungat, fără ca încălzirea diferitelor sale

celorlalte mărimi caracteristice.

O clasificare a maşinilor electrice se poate face în funcţie de curentul

bobinat (trifazate, monofazate);

gama valorilor standardizate poate răspunde (acoperitor) oricăror condiţii

1.2. Reprezentări convenţionale

Fig. 1.2. Simbolurile maşinilor electrice de curent continuu:

Pentru maşinile de curent alternativ, reprezentările simbolice sunt redate

Fig. 1.3. Simbolurile maşinilor electrice de curent alternativ:

a – motor serie, monofazat; b – motor cu repulsie, monofazat; c – motor serie,

Funcţionarea maşinilor electrice presupune îndeplinirea condiţiilor impuse

1.3. Forme constructive

Fig. 1.4. Forme constructive,

1.4. Grade de protecţie

protecţie, care indică gradul de protecţie oferit de un echipament pentru:

Acest cod este compus din literele IP urmate de două cifre cu

Notă. S-au notat:

1.5. Clase de izolaţie

izolaţii din bumbac, mătase sau hârtie, neimpregnate sau neintroduse

unele pelicule organice sintetice şi alte materiale, dovedite expe-

F – 1550C experimental că pot funcţiona la 1300C, respectiv 1550C

organici, şi alte materiale, dovedite experimental că pot funcţiona la

2. MAŞINIA DE CURENT CONTINUU

2.1.1. Elemente constructive de bază

Indusul maşinii – poartă spirele în care ia naştere t.e.m. de inducţie.

de inductor sau de indus. Atât statorul cât şi rotorul au în componenţă circuit

Circuitul magnetic (miezul feromagnetic) este suportul material prin care

De regulă, miezul feromagnetic este confecţionat din tole ştanţate

e) rotor de maşină sincronă cu piese polare aplicate pe steaua polară; f) circuitul

monofazate; h) pol principal (masiv); i) pol de comutaţie (masiv); j) pol principal

2. Polii principali şi polii de comutaţie sunt poli pentru câmpuri magnetice

suportul material prin care se închide circuitul electric al maşinii.

 o parte mobilă – inele colectoare

 elemente de protecţie – la suprasarcini (relee termice cu bimetal);

comandă – automată (întrerupătoare, contactoare).

FIŞĂ DE EVALUARE ( TL /15 min)

a) circuitul magnetic al inductorului maşinii de c.c;

b) circuitul magnetic al maşinii sincrone cu poli înecaţi;

2. Precizaţi în ce cazuri sunt utilizate miezurile lamelate 5p

Fie o spiră ce se află într-un câmp magnetic creat de un magnet

lui Ohm. Cu cât viteza de rotaţie

creşte tensiunea electromotoare

Dacă prin spiră va circula

statoric în care se găsesc, rotorul maşinii se va învârti cu o anumită turaţie.

2.1.3. Ecuaţiile de funcţionare

p – numărul de perechi de poli;

Ia – curentul prin înfăşurarea indusului [A];

Iex – curentul prin înfăşurarea de excitaţie [A].

Generator de c.c. cu excitaţie derivaţie Motor de c.c. cu excitaţie derivaţie

caracteristici: tensiune de alimentare U = 440 V, curent absorbit I = 50 A, curent

a. Puterea absorbită, Pn;

Ecuaţia de funcţionare a motorului de c.c. este: U = E + RaIa

a limita curentul de pornire se va înseria cu înfăşurarea rotorică o rezistenţă

2.1.4.2. Reglarea vitezei motoarelor de curent continuu

– variaţia fluxului inductor Φ (de excitaţie).

derivaţie. excitaţie derivaţie.

2.1.4.3. Schimbarea sensului de rotaţie