graba, alergătura, urcușul, patinatul, învârtitul, săritul, dresul, scormonitul, amestecatul, țopăitul,
aceste ,,rele necesare", pe care le practicăm în zile ,,normale", pălesc în fața dușmanului suprem:
statul. Nu mă refer la statul degeaba, de prisos, ci la statul contemplativ, meditativ, introspectiv,
admirativ, de relaxare sau de comuniune cu natura sau arta, fie el individual sau colectiv. Faptul că
atunci când ne împlinim datoriile față de societate și de noi înșine, devenim, involuntar, paralizați de
frica de ,,a sta" și ne căutăm fericirea prin dinamismul unor stimuli externi, este trist. După mine,
plăcerea timpului liber nu stă în a vedea, ci în a privi. Orașele, urbanizarea, industrializarea au adus
costul poluării, dar ne-au adus, sau ar trebui să ne aducă, mai mult timp liber. Cu toate acestea,
ignorăm această perspectivă, rămânând doar cu poluarea. Ne-am dezobișnuit să ne gândim la
viață prin prisma omenirii ca ansamblu, ci doar la realitatea imediată, palpabilă și care, desigur, ne
privește doar pe noi. Oportunitățile de contemplare a lumii sunt atât de mari și de vaste, încât
plictiseala și agitația devin dureroase. 2. Foarte multe segmente din ședințele, întrunirile, cursurile,
oficialitățile sau îndatoririle birocratice din viața de zi cu zi sunt complet inutile, în contextul puterii
digitalizării actuale. Efectuarea lor ,,față în față", atunci când nu e neaparat necesar, consumă
resurse enorme și poluează.  Matei Bolog, student
,,În lume, necazuri veți avea!” Marilena Asanică
Duminică, 16 martie 2020, când Sfânta Liturghie s-a oficiat pe treptele bisericii, am trăit o
emoție specială și parcă, paradoxal, deși fiind în condiții de restricții din cauza amenințării bolii
contagioase pe care o trăiește acum întreaga omenire, a fost cea mai impresionantă Liturghie din
viața mea, poate pentru că ne rugăm mai intens când suntem prigoniți de dușmani văzuți sau
nevăzuți. Şi simțeam că potirul uriaș al cerului primește acum, cu prisosință, picăturile calde ale
lacrimilor noastre, prefăcându-le în rugăciuni fierbinți unite prin aceeași durere, aceeași spaimă,
aceeași nădejde. Și în aceste momente tragice, micile noastre nemulțumiri, neîmpliniri și probleme
devin neînsemnate, se pierd în fața morții, a bolii, a marilor dezastre care ne prind în vârtejul lor și
orice neînțelegere cu cei de aproape dispare. Și, în fața durerii și a morții, suntem puternici doar
dacă suntem solidari în faptă și în rugăciune, așezând în suflete iubirea și iertarea, având pe buze
cuvintele Mântuitorului: ,,În lume necazuri veți avea! Îndrăzniți! Eu am biruit lumea!”
Bunavestire
Bunavestire este ziua împlinirii promisiunii venirii Mântuitorului: acel ,,astăzi” mult
așteptat, când, după cuvintele smerite ale Maicii Domnului, ,,Fie mie după cuvântul tău!”, ca
răspuns la cele spuse ei de Arhanghelul Gavriil, Duhul Sfânt s-a pogorât peste Fecioara Maria și a
făcut-o cristelniță în care S-a sălășluit Hristos; ea devine Mireasă și Maică a Fiului lui Dumnezeu.
Bunavestire este dovada clară că nimic din materie, nimic din lume nu poate sta în calea
dumnezeirii și orice adiere a harului lui Dumnezeu înseamnă minune. Nu vrea Dumnezeu să-l
oblige pe om să primească raza de lumină și de dumnezeire, ci îl consultă, îl invită cu adevărat la
conlucrare. Prin înșelare, Eva a primit semnele suferinței, prin Bunavestire, Fecioara a primit
binecuvântarea, așa cum și noi prin ascultare, smerenie și cumințenie, ne vom uni cu voia lui
Dumnezeu, făcând din voia Lui voia noastră. Elena Gherman, elevă
Însemnări din Liturghier: Vineri, 8 martie 2011, Sf. Sinod al B.O.R. l-a ales pe I.P.S. Arhiepiscop
Andrei Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolit al Clujului, Albei și MM după ce a
păstorit Arhiepiscopia Alba Iuliei. A primit 29 de voturi, iar P.S. Irineu Pop Bistrițeanul 17 voturi.
Din viața parohiei: - Ianuarie,,,Luna credincioșilor”- sărbătorirea familiilor care au împlinit 50 de ani
de căsătorie în 2019 (5 ian.), a familiilor cununate în 2019 în biserica noastră (12 ian), a
credincioșilor cu succese deosebite în 2019 (19 ian);-26 ian. Sf. Liturghie- instalarea noului preot
paroh al parohiei, Cornel Gheorghe Coprean;-12 ian., sărbătorirea dlui Ioan Stitea (96 de ani), a
dnei Irina Popină (91 ani)-19 ian, a dnei Ana Tripon (92 ani)-31 ian.;- 8-15 febr. pelerinaj Israel;-2
febr.,,Cel mai fidel cititor al Bibl. Parohiei;-23 febr.-1 mart. Expoziție de mărțișoare; sărbătorirea
celor născuți în febr.;-26 febr. elevii Șc.,,C. Brâncuși” din Cluj-Napoca-cls.a IV-a-Lăsatul Secului
pentru Postul Sf. Paști -activitate interdisciplinară,,Atelier de imagini religioase”, urmată de o agapă.
Servicii religioase: Botezuri: Gașpar Lavinia, Spânu Vlad, Mureșan Ina, Lucaci Moise, Lucaci
Lavinia, Neferu Ayan, Denuț Daria, Morar Andrei, Tomoioagă Irina, Mureșan Iulia. Cununii: Pintican
Ilie și Ungur Sonia. Înmormântări: Alb Gheorghe (77 ani), Doboș Gavril (80), Cătinaș Maria (59),
Ciutică Elvira (91), Papp Maria (86), Pop Ileana (71), Macavei Maria (92), Almășan Anca (90),
Matefi Peter (41), Novac Simion (89), Muntean Gabriel (51), Mărginean Maria (80), Ioniță Ion (80)
Adresa de internet: http://www.nastereadomnuluicluj.ro Foaie religioasă, distribuită gratuit!
Troiţa
Foaie redactată de Parohia Ortodoxă Română “Naşterea Domnului”, Cluj-Napoca,
Str. Răşinari 1A
Cluj-Napoca, Anul XIII, Nr. 2, Martie 2020
,,Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi răspunzând,
îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru
aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema... Şi a zis Maria: Iată
roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea”. Luca 1, 34-38
Bunavestire – ziua bucuriei şi a speranţei împăcării omului cu Dumnezeu
Creştinismul numai cu Hristos, fără Maica Domnului, e în fiinţa sa o altă religie decât
Ortodoxia. Numele Fecioarei Maria e invocat în Simbolul de credinţă în articolul al 3-lea, care se
referă la Întruparea Fiului lui Dumnezeu „de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria”, în Dumnezeiasca
Liturghie în cadrul celui de-al doilea antifon „... a Te intrupa din Sfânta Născătoare de Dumnezeu”,
dar şi în rugăciunea de mijlocire de după prefacerea darurilor euharistice, „Mai ales pentru
Preasfânta, Curata, Preabinecuvântata”. Fecioara Maria ocupă în cultul Bisericii Ortodoxe un loc de
frunte, fiind cinstită în mod deosebit, mai presus decât toţi sfinţii şi îngerii, tocmai pentru faptul că
prin naşterea după trup a Mântuitorului, ea este făptura umană cea mai pătrunsă de Duhul Sfânt.
Momentul cel mai important din istoria mântuirii este cel al Buneivestiri, întrucât, prin acordul dat
de Fecioara Maria, în planul de mântuire a lumii s-a realizat împăcarea omului cu Dumnezeu.
Pătrunzând în adâncimea semnificaţiilor teologice ale acestui praznic, descoperim marea iubire şi
milostivire a lui Dumnezeu faţă de omul căzut în păcate. De aceea, astăzi, când prăznuim începutul
mântuirii noastre, cerem în rugăciune: „Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ești bogat în milă și, cu
purtarea Ta de grijă cea înțeleaptă, ocârmuiești viața noastră, ascultă rugăciunea noastră, primește
pocăința noastră pentru păcate, oprește noua boală molipsitoare”. Pr. Cornel-Gheorghe Coprean
Vino tu, Măicuță, să ne-arăți cărarea!
Din vremuri imemoriale, de pe vremea când noroadele făceau pelerinaje la Mănăstirea
Nicula sau la Mănăstirea Rohia, fapt ce se întâmplă în unele comunități până astăzi, s-a născut
minunata priceasnă “O, Măicuță sfântă!”. De către unii etnomuzicologi și chiar teologi, a fost
numită “Perla Ardealului”. Astăzi, mai mult ca niciodată, când țara și lumea întreagă trec printr-o
perioadă dificilă, textul cântării devine rugăciune fierbinte pe buzele credincioșilor: “O, măicuță
sfântă, / Te rugăm fierbinte, /Să ne-asculți de-a pururi/ Marea rugăminte.” Refrenul ei exprimă
unitatea în suferință și speranță: “Nu lăsa, Măicuță, /Să pierim pe cale/ Căci noi suntem fiii /
Lacrimilor tale.” Cel de-al doilea refren, care, în timp, s-a născut din inima pelerinilor, este la fel de
actual: “Vino, Maică iară/ Nu lăsa să piară/ Țara și poporul, /Turma și păstorul.” Pentru poporul
binecredincios, Maica Domnului a fost dintotdeauna arătătoarea căii către Fiul său: “Iar când nori și
ceață/ Înnegri-vor zarea / Vino tu, Măicuță/ Să ne-arăți cărarea”. Să ne lăsăm în brațele Maicii
Domnului, să ne rugăm Fiului Său și Dumnezeului nostru, și rugăciunea aceasta va aduce multă
alinare, speranță și nădejde în inimile noastre! Pr. Ciprian Taloș
Maica Domnului, împlinitoarea voii lui Dumnezeu
Dacă îngerii sunt vestitorii voii lui Dumnezeu și călăuzitorii pe căile mântuirii, Fecioara Maria este
împlinitoarea prin credință, ascultare și smerenie a voii lui Dumnezeu, desăvârșit și deplin, căci ea
a fost învrednicită să poarte în pântecele ei feciorelnic pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu. Prin ea,
Dumnezeu s-a pogorât pe pământ și a petrecut cu oamenii, slobozindu-i din robia păcatului și
făcându-i din nou moștenitori ai Împărăției Cerești, pierdută din pricina păcatului adamic. În ziua
Buneivestiri, când Duhul Sfânt s-a coborât asupra ei, s-a risipit și umbra păcatului strămoșesc,
făcând-o Preacurată și ,,Biserică Sfințită a lui Dumnezeu”. Întreaga ei viață este un exemplu și un
îndemn la smerenie, post și rugăciune. Ca Împărăteasă și Doamnă, ca Maică a Vieții, ea este
mereu prezentă în viața credincioșilor, ocrotindu-i în permanență atât în clipele de bucurie, cât și în
cele de încercare. Ca o Maică bună și milostivă, ea înfățișează rugăciunile tuturor oamenilor
înaintea iubitului ei Fiu și se roagă stăruitor pentru împlinirea lor. La rândul nostru, se cuvine să
îngenunchem cu smerenie în fața icoanei Precuratei, plecându-ne gândurile și sentimentele
noastre într-un gest sfios de recunoștință, mărturisind împreună cu îngerul: ,,Bucură-te cea plină
de dar, Domnul este cu tine!” Preot Valentin Bochiș
Prietenul adevărat
Momentul când ne dăm seama dacă o persoană ne este prieten adevărat sau nu este atunci când
suntem în greutăți și îi cerem ajutor. Un prieten adevărat va fi lângă noi în orice condiții, chiar și
numai cu o vorbă bună. De cele mai multe ori, numai când avem nevoie de ajutor ne rugăm lui
Dumnezeu, mai mult decât de obicei. Dar tot așa vede și Dumnezeu câți dintre noi Îi suntem
adevărați prieteni și Îl chemăm atât la nevoie, dar și în bucuriile noastre! Și cu toate că nu ne
dovedim a fi prieteni adevărați, nu ne va întoarce spatele atunci când vede că rugaciunea noastră
este venită din inimă! Ne va ajuta și ne va scoate din orice greutate, dovedindu-ne în modul acesta
că El este Prietenul Adevărat care nu ne lasă la nevoie și pe Care, ca să-L avem mereu cu noi,
trebuie să-L chemăm în rugăciune, întotdeauna, nu numai în necazuri. Florentina Gageanu
Aveți grijă și liniștiți-vă sufletele!
Zilele acestea am fost parte a unei sperieturi, a unei anxietăți constante, dacă e să ne
luăm după unii. Stăm în case, dar nu tremurăm de frică! E o încercare a noastră, a tuturor, de
putere și de dragoste față de cei din jurul nostru, de comunitate. Sunt, poate, zile grele pentru unii
și, poate, la fel ca toate celelalte pentru alții… Oricum ar fi…Să încercăm să creștem în credință în
perioada aceasta. Să ne rugăm mai mult. Să stăm mai mult cu cei cu care trăim și să reînvățăm ce
este iubirea. Să avem grijă de gândurile și mintea noastră. Să nu ne intoxicăm sufletul cu orice
vine. Lumea parcă stă în loc. Mai nimeni nu mișcă pe străzi. Locurile cândva aglomerate sunt acum
populate de oameni doar în trecere. Și lumea lui ,,pe repede-nainte” a obosit. Au mai spus-o și
alții...Toată această înghețare în timp și în faptă este, poate, doar un semnal de alarmă către mai
multă compasiune, solidaritate și credință! Este o chemare la mai multă umanitate și la mai puțină
transformare a omului în orice altceva, decât ceea ce este menit să fie! Aveți grijă și liniștiți-vă
sufletele! Totul va fi bine! Hristos ne are în paza Sa! Teodora Tohănean, cls. a IX-a
De Bunavestire!
Cu ceva vreme în urmă, când, cu binecuvântarea lui Dumnezeu și cu mijlocirea Maicii Domnului,
iată-ne ajunși pe tărâmul sfințit de pașii Mântuitorului și ai Maicii Sale. Văd aievea drumul ce
înaintează printre coline pietroase și văi plantate cu smochini și eucalipți ce se îndreaptă spre
Nazaret, Cetatea Buneivestiri și a întrupării lui Hristos: Nazaretul pe care mi-l închipuiam cu ochii
minții cu case mici de piatră, înăuntru cu o Fecioară în genunchi, la rugăciune și cu un înger de
lumină aducând vestea cea mare. Astăzi, Nazaretul clădit pe coline, cu străzi aglomerate și clădiri
frumoase, este un oraș al florilor, simbol al îngerilor și al fecioarelor. Aici, în orașul speranței și al
Buneivestiri, Arhanghelul Gavriil i-a vesit Fecioarei Maria că-L va naște pe Hristos, Mesia cel mult
așteptat. Aici, în Nazaret, s-a săvârșit începutul mântuirii noastre. Biserica Buneivestiri, prima
biserică creștină de pe pământ ce păstrează o mireasmă duhovnicească unică, ne întâmpină
împodobită cu icoane bizantine, cu candele aprinse și cu miros de smirnă și tămâie. Izvorul Maicii
Domnului își susură apele pe sub pardoseala de marmură a bisericii.Tradiția spune că această
biserică a fost ridicată pe ruinele Casei Maicii Domnului. O bucurie crescândă te cuprinde în pacea
și tihna lăcașului. Ce taină mare s-a săvârșit în locul acesta dumnezeiesc! Aici, in Nazaretul Galileii,
a început împăcarea omului cu Dumnezeu. Binecuvântează-ne, Maica Domnului, pe noi și casele
noastre cu credință și dragoste de Dumnezeu. Geta Plăcintar
Despre Sfânta Împărtășanie
,,Eu sunt pâinea vieții. Părinții voștri au mâncat mană în pustie și au murit. Eu sunt pâinea cea vie
care s-a pogorât din Cer. De va mânca cineva din pâinea aceasta, viu va fi în veci. Și pâinea pe
care Eu o voi da, este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viața lumii” (Ioan 6, 48-51). Sfânta
Împărtășanie este Sfânta Taină pe care Mântuitorul a instituit-o la ultima Cină servită cu ucenicii
Lui, joi seara, înaintea sfintelor Sale patimi, când luând pâinea, mulțumind, a binecuvântat-o, a
frânt-o și dând-o celor 12 le-a zis: „Luați, mâncați, acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi
spre iertarea păcatelor”. Apoi, binecuvântând vinul a zis: ,,Beți dintru acesta toți, acesta este
sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor” (Mt. 26, 26-28),
dând apoi porunca expresă de a o continua: ,,Aceasta să faceți spre pomenirea Mea.” (Luca
22,19). Sfinții Apostoli, apoi urmașii pe care i-au lăsat (arhiereii și preoții), din veacuri au împlinit și
împlinesc această poruncă: jertfă nesângeroasă a trupului și a sângelui Domnului. Aceasta se
săvârșește la slujba Sfintei Liturghii, care este centrul cultului creștin. Mântuitorul este pururea
prezent și real în taina Sfintei Euharistii. Este o minune și un adânc de bunătate dumnezeiască, ce
nu se poate cuprinde cu mintea omenească. ,,Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu întru
Mine petrece și Eu întru el. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu, și Eu viez prin Tatăl, și cel ce
Mă mănâncă pe Mine va fi viu prin Mine. Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer. Nu ca mana
pe care au mâncat-o părinții voștri și au murit. Cine mănâncă pâinea aceasta va fi viu în veac.”
(Ioan 6, 53-58). Apostolii se mirau și chiar cârteau: ,,Greu este cuvântul acesta, cine poate să-l
asculte?” (Ioan 6, 60). Domnul le grăiește din nou: ,,Aceasta vă smintește? [...] Cuvintele pe care vi
le-am spus Eu sunt duh și viață. Dar sunt unii dintre voi care nu cred.” (Ioan 6, 61-64). Noi însă să
nu fim dintre aceia. Să mai spunem doar că Sfânta Împărtășanie este medicament pentru suflet și
pentru trup în lumea aceasta și merinde pentru viața veșnică, iar Sfinții Părinți ne încredințează că
singurul loc unde diavolul nu este prezent este în potirul cu Trupul și Sângele Mântuitorului nostru
Iisus Hristos. Profesor Vasile-Ioan Țibre
Vestitorii primăverii și simboluri creștine ale florilor
”Sosește primăvara, cu muguri și cu flori,/ Cu șiruri lungi de berze și cârduri de cocori. /Sosește
primăvara, ce-aduce-n poala ei,/ Atâtea violete și atâția ghiocei”. Cu toate că am avut parte de o
iarnă ușoară, a venit primăvara, primii ghiocei au apărut demult și mă întreb ”Cine şi-ar putea
imagina la români 1 martie fără ghiocei!” Albul lor curat semnifică puritate, dar și primul semn timid
al vieții care renaște sub razele calde ale soarelui. Aceleași raze vor călăuzi mai apoi natura spre
explozia culorilor și a formelor lumii vegetale. Ghiocelul firav și delicat, se spune că a fost primul
dar a lui Dumnezeu către oameni după alungarea lor din Rai. Fiind primul semn al primăverii,
românii îndrăgesc această floare deosebit de gingașă și frumoasă care este considerată simbolul
speranței și al iubirii. Pe data de 25 martie, în Biserica Ortodoxă, se face prăznuirea Buneivestiri.
Floarea de crin a fost asociată încă din vechime, de către tradiția creștină, cu Buna Vestire, unde
crinul era reprezentat în mâna Arhanghelului Gavriil în icoana Buneivestiri. Narcisa reprezintă
triumful vieţii asupra morţii, e semn al Învierii și apare primăvara, în preajma Sfintelor Paşti. Irisul
este floarea care în multe reprezentări din arta germană înlocuia crinul din mâna Fecioarei Maria.
Lăcrimioara, după o legendă creștină, este ”Clopoțelul Raiului”, iar pe pământ a venit pentru a
anunța oamenilor Nașterea lui Iisus. Se spune că floarea numită în biblie ”Crinul din vale” ar fi
lăcrimioara. Orice floare are povestea ei, iar exemplele despre simbolistica creștină ce o poartă
unele flori relevă legătura omului cu aceste creații divine – florile. Prof. univ. dr. Maria Cantor
Bunavestire
Este începutul mântuirii noastre prin vestirea Venirii Celui din Veac, Fiul Dumnezeului
nostru, Iisus Hristos, și al Sfintei Fecioare Maria prin pogorârea Duhului Sfânt, Cel de viață dătător.
Este o veste dumnezeiască prin intermediul Sfântului Arhanghel Gavriil. Cu smerenie spunem:
,,Sfântă Fecioară Maria, Bucură-te Ceea Ce ești plină de dar, Domnul este cu Tine” (dar și cu noi).
Nu în zadar spunem în rugăciunile noastre ,,Binecuvântată ești tu între femei”, căci, îndoindu-te și
neștiind ce fel de închinăciune este aceasta, te-ai speriat și îngerul păzitor ție ți-a spus: ,,Nu te
teme, Marie, că ai aflat HAR de la Dumnezeu” și atunci Ea L-a luat în pântece pe Fiul lui Dumnezeu
de la Duhul Sfânt și L-a născut, L-a crescut pentru îndumnezeirea noastră. Mulțumim cerului și să
fie așa și în zilele noaste grele și de-a pururea. Prof. Dr. Nicolae Miu
Vârtejul cotidian și liniștea sufletească
Cu ocazia epidemiei de coronavirus, am experimentat cu toții cum este să fim izolați din
motive obiective. O situație puțin diferită față de cea când ne izolăm din motive subiective (adică ne
era lene, silă, greu să ieșim din casă pentru a ne juca rolurile în conceptul numit societate). Fapt
pentru care m-am gândit la niște lucruri legate de această izolare:1. Mi-am dat seama că mulți nu
știm ce să facem cu timpul liber. Pentru mulți români, munca e undeva, în subconștient, un refugiu
în fața groazei de timp liber. Un refugiu față de acel timp în care ești doar cu tine însuți, fără
influențe și factori externi care să îți ofere scuze pentru faptul că lucrurile nu merg cum ți-ai dori.
Tocmai acel timp care îți arată, pur și simplu, dacă te poți suporta așa cum ești și te-ai făcut, pe o
perioadă mai lungă de câteva ore. Iată, avem posibilitatea de a ne controla viața într-o proporție
covârșitoare (nu ne întâlnim cu această oportunitate în fiecare zi) și, cu toate acestea, ne plictisim
amarnic. Poate că munca este escapismul multora dintre noi, şi nu timpul liber. Poate că vârtejul,