Sunteți pe pagina 1din 3

Elemente specifice contractului de societate comerciala

O societate comercială reprezintă o asociație de oameni de afaceri alcătuită pe


baza unor investiții de capital, urmărindu-se obținerea unor beneficii comune.
Din definitia societatii comerciale rezulta ca prin incheierea contractului de
societate asociatii realizeaza o tripla intelegere si anume :
a)-in privinta aporturilor ;
b)-in privinta intentiei de a exercita in comun o activitate comerciala ;
c)- impartirea beneficiilor.
Aceste trei chestiuni constituie elementele specifice contractului de scocietate
comerciala.

a)Primul element : Aporturile asociaţilor Sub aspect juridic, prin aport se înţelege
obligaţia pe care şi-o asumă fiecare asociat de a aduce în societate un anumit bun,
o valoare patrimonială. În limita aportului, asociatul devine debitor al societăţii cu
toate consecinţele care decurg din această calitate.
[Aportul asociatilor reprezinta obligatia pe care si-o asuma orice asociat de a aduce in societate un anumit bun
cu o valoare patrimoniala.Aportul poate fi orice bun al asociatului cu valoare economica care prezinta interes
pentru activitatea societatii.Acesta nu este in mod obligatoriu egal intre asociati si nu trebuie adus in mod
necesar in momentul incheierii contractului de societate.
Aportul poate fi in numerar, in natura sau industrie si constituie o obligatie pentru fiecare asociat.Aporturile
formeaza capitalul social al societatii si totodata ele constituie elementele patrimoniului societatii.]
Obiectul aportului îl poate constitui:
-         aportul în numerar; are ca obiect o sumă de bani pe care asociatul se
obligă să o transmită societăţii.[Aportul in numerar este obligatoriu la constituirea oricarei forme de
societate. Este necesar deoarece in absenta numerarului, societatea s-ar afla in stare de insolventa]
-         aportul în natura; are ca obiect anumite bunuri, care pot fi bunuri
mobile(clădiri, instalaţii), bunuri mobile corporale (materiale, mărfuri) sau
incorporale (creanţe, fond de comerţ).[ Aportul in natura are ca obiect anumite bunuri altele
decat sume de bani si pot fi bunuri mobile, imobile corporale sau necorporale asociatilor]
La constituirea SC poate fi orice bun care din punct de vedere economic reprezinta
o valoare:
• Un fond de comert
• O marca de fabrica
• Un drept de concesiune (cand acesta nu are caracter strict personal)
• Actiuni ale societatilor comerciale
• O promisiune de vanzare
• Un procedeu de fabricatie,
• Creditul personal sau comercial
• Dreptul de folosinta asupra unui bun situatie in care proprietarul pastreaza nuda
proprietate, iar in caz de dizolvare il poate recupera cu usurinta

-         aportul în industrie, care constă în muncă sau activitatea pe care asociatul
promite să o efectueze în societate, având în vedere competenţa şi calificarea sa.
[Aportul in industrie consta in obligatia pe care si-o asuma asociatul de a pune la dispozitia societatii
cunostintele sale tehnice, serviciile sau munca sa. Aportul in industrie nu poate servi drept gaj creditorilor, legea
prevede ca acesta nu poate constitui aport la formarea sau majorarea capitalului social. Nu este permis in cazul
societatilor pe actiuni si al societatilor cu raspundere limitata; este permis insa asociatilor din societatile in nume
colectiv, comanditatilor din SC simpla deoarece acestia raspund cu intregul lor patrimoniu pentru obligatiile
societatii.]
Capitalul social şi patrimoniul societăţii. Prin capitalul social al unei societăţi
comerciale se înţelege expresia valorică a totalităţii  aporturilor asociaţilor care
participă la constituirea societăţii. Capitalul social mai este denumit şi capital
nominal.
Capitalul social are o dublă semnificaţie: contabilă şi juridică. El constituie gajul
general al creditorilor societăţii. De aceea, este fix pe toată durata societăţii.
Capitalul subscris reprezintă valoarea totală a aporturilor pentru care asociaţii s-
au obligat să contribuie la constituirea societăţii. Capitalul subscris coincide cu
capitalul social.
Capitalul vărsat este valoarea totală a aporturilor efectuate şi care au intrat în
patrimoniul societăţii.
Capitalul social al societăţii este divizat în anumite fracţiuni, denumite diferit după
forma juridică a societăţii : părţi de interes, părţi sociale, acţiuni.
Patrimoniul  societăţii, în lumina dreptului civil, îl constituie totalitatea drepturilor
şi obligaţiilor cu valoare economică  aparţinând societăţii.
Intre capitalul social şi patrimoniul societăţii există anumite deosebiri. Astfel, în
timp ce capitalul social este expresia valorică a aportului asociaţilor, patrimoniul
societăţii este o universalitate juridică, în care sunt cuprinse toate drepturile şi
obligaţiile, precum şi bunurile societăţii.

b) Al doilea elemet al contractului de societate il reprezinta intentia asociatului de


a colabora in desfasurarea activitatii. Affectio societatis presupune intenţia de
colaborare voluntară a asociaţilor, de a lucra în comun, suportând toate riscurile
activităţii comerciale.
Participarea la activitatea societăţii trebuie să fie efectivă şi interesată. Această
participare este diferită, în funcţie de forma juridică a societăţii

c) Realizarea si impartirea beneficiilor reprezinta al treilea element fiind defapt


scopul societatii. Coata parte din beneficii ce se plateste fiecarui asociat poarta
denumirea de dividente.
[Scopul societăţii este acela de a realiza beneficii din activitatea comercială
desfăşurată şi de ale împărţi între asociaţi sub forma de dividende. Acest scop
constituie criteriul de distincţie între societatea comercială şi asociaţie.
In general, prin beneficiu se înţelege un câştig evaluabil în bani. Realizarea sau
nerealizarea de beneficii poate fi stabilita numai la sfârşitul exerciţiului financiar,
prin întocmirea bilanţului şi a contului de profit şi pierderi.
Pentru a putea fi repartizate, beneficiile trebuie să fie reale (art.37 din Legea
nr.31/1990). Aceasta înseamnă ca trebuie să se fi înregistrat un excedent, [adică o
sumă de bani care să fie mai mare decât capitalul social, deoarece nu pot fi distribuite
beneficii din capitalul social].
Totodată, beneficiile trebuie să fie utile, [adică să reprezinte beneficiile rămase după
întregirea capitalului social, când acesta s-a micşorat în cursul exerciţiului financiar]

Participarea la beneficii
Ca urmare a activitatii comerciale a societatii beneficiile vor fi impartite intre
asociati in mod corespunzator si in aceeasi proportie si pierderile intervenite.
Derogari de la regula privind impartirea beneficiilor si a pierderilor in procentele
pe care asociatii le-au stabilit prin contractul de societate, nu sunt permise. O
asemenea eventuala clauza prin care un asocial isi stipuleaza totalitatea
beneficiilor sau aceea prin care se dispune ca unul sau mai multi asociati sa fie
scutiti de participarea la pierderi poarta numele de clauza leonina. Evident o
asemenea clauza este nula, restul actului (contractului de societate) ramanand
valabil (nulitate partiala).
Esenta constituirii societatii comerciale este reprezentata de impartirea
beneficiilor intre asociatii care si-au unit aporturile in societate. Beneficiile care se
impart intre asociati se numesc dividende. Acestea se formeaza din beneficiul net
(adica excedentul activului fata de pasiv) dupa ce s-au dedus cheltuielile si cotele
destinate fondului de rezerva si amortizare.
Asociatii vor fi indreptatiti la plata dividendelor atunci cand vor fi indeplinite
urmatoarele conditii:
1. Exista beneficii reale si nu o simpla reevaluare a activului
2. Beneficiile sunt constatate printr-un bilant intocmit cu respectarea formelor
legale, aprobat de adunarea generala, etc
3. Cuantumul beneficiilor sa fie stabilit prin contract sau statut ori act constiutiv.
Prin hotararea adunarii generale cu privire la dividende, asociatul dobandeste un
drept de creanta exigibil impotriva societatii (pentru suma reprezentand
dividendele corespunzatoare actiunilor sale). Astfel suma respectiva nu mai face
parte din patrimoniul societatii iar in caz de faliment, asociatul se inscrie cu suma
reprezentand dividendele ce i se cuvin, la masa falimentara, ca orice creditor al
societatii.
Scopul asocierii sub forma societatii comerciale, exercitiul comun al unor activitati
producatoare de venituri, a conlucra in vederea realizarii de catre societate a
obiectului sau de activitate de beneficii; altfel spus vointa asociatilor de a colabora
pentru realizarea scopului comun; de a se asocia, in scopul obtinerii si impartirii
castigurilor, suportand riscul eventualelor pierderi, se numeste affectio societatis
sau animus societatis. Daca acest spirit lipseste contractul de societate este nul.
Ponderea elementului affectio societatis este diferita in functie de forma si de
dimensiunea societatii fiind maxima in cadrul societatilor de persoane si aproape
inexistent in cazul societatilor pe actiuni cotate la bursa.

Criterii de împărţire a beneficiilor


Potrivit legii, în contractul de societate trebuie să se prevadă „partea fiecărui
asociat la beneficii şi la pierderi” (art. 3) sau „modul de distribuire a beneficiilor”
(art. 8).
Toţi asociaţii trebuie să primească beneficii şi să participe la suportarea
pierderilor. Cum este şi firesc, criteriul care este avut în vedere este contribuţia
asociaţilor la formarea capitalului social al societăţii.