- se pune accent pe supermația sentimentelor

Pașoptism omanești, mai ales a iubirii Realism

- modernizarea societății românești - procedeele stilistice specific romantismului
- emanciparea națională sunt comparația dezvoltată și antiteza, folosite
- independența politică în structura poeziilor sau în caracterizarea
- libertate națională personajelor
- unirea principatelor române - temperamental, romanticii sunt firi sentibile,
la care sentimentul precede rațiunea,
melancolici și visători, trăiesc o altă realitate,
în plan oniric, manifestată preferința pentru
stările difuze, sunt inadaptați, în conflict cu
societatea, ei se refugiază în singurătate sau în
natură, uneori răzvrătiți, lipsiți de
fermitate,întotdeauna îndrăgostiți, sceptici
- sufletul romantic e sfâșiat de antagonism,
Romantism romanticul este este un ins contradictoriu,
nefericit, deși înzestrat cu o gândire profundă,
- rezultatul nu este rezultatul rațiunii, ci al
genial, romanticul este neînțeles de
sentimentului, al fanteziei creatoare
contemporani, care în accepția lui sunt lipsiți
- personajul nu trebuie să fie rege sau nobil, ci
de valoare
poate fi luat din toate mediile, chiar din cele
- romanticii au obsesia idealului, aspiră spre
mai umile, fiind întotdeauna un erou
absolute, urmărind desăvârșirea și apelează la
excepțional, înfățișat în situații excepționale
meditația filozofică
- stilul pui, înalt al clasicilor este înlocuit cu
unul care folosește elemente din toate straturile
limbii, inclusive din cel mai popular, argotic,
arhaic sau regional
- romanticii susțin amestecarea speciilor
literare și creează altele noi (drama romantic,
meditația, poemul filozofic, nuvela istorică)
- primatul subiectivismului, al pasiunii, al
fanteziei creatoare
- romanul cultivă:
 specificul național: prin
istorie, folclor și natură
 evaziunea în trecut: prin intermediul
visului și al somnului, totul
pertrecându-se într-un decor nocturn
 Simbolism
- raportul dintre simbu (cuvânt, semn) și eul
lyric nu este transmis în mod direct ci ete
sugerat, sugestia este maniera artistic
obligatorie a creației simboliste
- corespondența exprimă raportul dintre eu liric
și mediul înconjurător (legăturile tainice dintre
om, culori și sunete, sunete și sentimente)
trăsăturile elementului din natură sugerează
stările interioare ale eului liric simbolist ( de
exemplu: cuvântul plumb are drept
correspondent în natură un metal greu, de
culoare cenușie, maleabil, cu o sonoritate
surdă, care sugerează anumite stări sufletești:
apăsarea suufletească, greutatea sufletească,
monotonia, imposibilitatea evadării dintr-un
spațiu)
- tema general a poeziilor simboliste o
constituie starea confuză și de nevroza poetului
aflat într-o societate superficială, meschină,
incapabilă să înțeleagă, să perceapă și să
aprecieze nivelul artei adevărate
-teme:
 orașul de provincie sufocant
 moartea, ca process de descompunere
 iubirea sâcâitoare/cicălitoare
 anotimpurile apocaliptice
 boala
 natura ca stare de spirit
- motive:
 apa ca substanță erozivă
 motivul chromatic
 motivul olfactiv
 motivul instrumentelor musicale
 cavou
 ploaia
 cimitir - sinestezia este un procedeu artistic, care
 parc marchează asocierea concominentă a mai
- poetul simbolist exprimă atitudini poetice sau multor percepții (sunet, culoare, parfum) și
stări sufletești specific acestui current literar: trezirea simultană a mai multor simțuri
 tristețea (olfactiv, visual, auditiv) „Parfum, culoare,
 melancholia sunet se-ngână și-și răspund.” – Charles
 splenul (tristețe profundă fără o cauză Boudelaire
aparentă, o stare care presupune un rău - versul liver constituie o noutate prozodică,
de lume, un dezgust față de orice) acesta nu se supune regulilor prozodice, la
 apăsarea sufletească rimă, ritm, măsură, pentru a exprima mai bine
stările affective
 disperarea
 spaima
 nevroza
 degradarea psihică
 angoasa ( o stare de neliniște, de
agitație interioară, aproape patologică)
» toate acestea sunt sugerate prin simboluri, nu
sunt numite
- prin puterea de sugestie, poezia simbolistă se
apropie de muzcă, fapt dovedit și de armonia și
muzicalitatea versurilor, muzicalitatea se
realizează printr-o gamă largă de procedee:
armoniile verbale, refren, repetiții, varietate
prozodică, inclusive versul liber, însă
muzicalitatea se observă și prin prezența
instrumentelor musicale al orchestrelor, a
simfoniilor, care sugerează anumite stări
sufletești
- cromatica este, de asemenea, fie exprimată
prin culori, cu valoare de simbol, fie sugerate
de corespondențe (plumb-cenușiu) toate
sugerând stări și atitudini poetice simboliste
- olfactivul se manifestă prin mirosuri
puternice, acestea fiind exprimate indirect prin
simbolui ”E miros e cadavru, iubito!” sau prin
sugestie ”Stam singur lângă mort, și era vânt”
definind stări sufletești specific simboliștilor
 Modernism
- preocuparea pentru marile teme ale
cunoașterii
- preferința pentru mediul citadin și
complexitatea acestuia
- dispariția speciilor consecrate ( oda, imnul,
pastelul, meditația) și inlocuirea cu formule
estetice insolite (creion, inscripția, cântec,
psalm)
- artele poetice dobândesc o valoare
emblematiă pentru universal poetic, viziunea
despre lume și viziunea pesonală
- noul limbaj se caracterizează prin:
 vocabular neobișnuit
 sintaxe eliptice
 ambiguitate semantic
 înnoirea metaforei
- coexistența elementeleor de prozodie
consacrate cu versul liber, versul alb, absența
strofelor sau strofe inegale
- modificarea punctuației convenționale:
versurile nu încep cu majuscule, dispar
punctual și virgula, se folosesc intens punctele
de suspensie, ca semen ale sugestiei și ale
inefabiului (ceea ce nu poate fi exprimat în
cuvinte, inexprimabil)
Tradiționalism
- valorificarea specificului național
- interesul pentru folclor și istorie (ei fiind
considerate surse inepuizabile de inspirație)
- promovarea credinței religioase în operele
literare
- formularea a două principia fundamentale, pe
care trebuie să le înglobeze opera literară:
religiozitatea și specificul național
- prețuirea satului, ca vatră a spiritualității
românești
- respingerea mediului citadin și preferința
pentru descrierea mediului rural
- valorificarea miturilor autoctone și a
credințelor străvechi
- respingerea influențelor străine
- poezia tradiționalistă este sensibilă,
armonioasă, cu un mesaj ușor receptabil, care
vizează teme, motive, simboluri profund
romândești: satul natal, ulița copilăriei, casa
părintească, prispa casei, odaia (inchide
amintiri), dascălul, dăscălița, preotul, ciobanul,
plugarul..., unele dintre acestea sunt cu
trimiteri spre mitologie, filosofie sau religie
- sunt frecvent valorificate scene și motive
biblice (jertfa, rugăciunea, îngerul, biserica,
salvarea prin credință)
- vocabularul dobândește note populare,
arhaice, regionale, limbajul artistic, deși nu
respinde simbolul și sugestia, este destul de
transparent
Avangardism
- negarea distructivă: literature de avangardă a
respins violent orice tradiție, având un
character distructiv, producând o disoluție a
genurilor literare, structurilor literare,
eliminând orice versificație strofică, refuzând
figurile de stil
- spiritul ludic: jocul a reprezentat pentru
avangardiști o soluție prin care au distrus
tiparele convenționale, de aici teribismele
lexical, imagistice, fiind surprinse mai ales
asocierile considerate incompatibile,
convingându-se termini tehnici, cu limbajul
obscene, necuviincios, sunt prezente și anumite
clișee ieșite din uz
- valorizarea existenței: avangardiștii și-au
afirmat încrederea, în existență, opunând-o
literaturii, căreia nu i-au mai recunoscut
valoarea, această concepție a determinat
schimbarea statului operei literare, al cărei scop
era să surprindă viața, să prezinte fidel anumite
momente
- trebuie subliniat faptul că această mișcare
artistic se impune cu precădere din manifeste,
care sunt mai interesante și mai importante prin
efectele lor decât operele propriu zise, unele
dintre acestea ilustrează și comvatant al
avangardei, pe fondul căreia este propagată
ideea de nonconformism