Migraţii în lumea contemporană

1. Evoluţia demografică după al doilea război mondial.

2. Repartizarea populaţiei în mediul urban şi cel rural.
3. Migraţii în lumea contemporană
a. Cauzele migraţiei.
b. Migraţia de-a lungul secolului alXX-lea (b1.pana la al II-lea război mondial, b2.dupa al II-lea război
mondial)
c. Probleme ale migraţiei.
1. Evoluţia demografică la nivel planetar a urmat in secolul al XX-lea, în general, un curs
ascendent. De la 2 miliarde locuitori la inceputul secolului s-a ajuns, în 2006, la 6.5 miliarde locuitori.
Bineînţeles că pe parcursul acestui veac situaţia a diferit de la o perioadă la alta şi de la o zonă la alta.
Japonia dupa al II-lea război mondial a cunoscut o adevarată explozie demografica (72 miloane în 1945,
103 milioane în 1970,..... la inceputul sec. XXI). Statele totalitare au promovat o politică de incurajare a
naşterilor. In România, prin legea din 1968 femeilor tinere care aveau mai puţin de 4 copii li s-a interzis
avortul. Creşteri demografice s-au înregistrat pe pacursul secolului al XX-lea şi în statele dezvoltate.
Dupa al II-lea război mondial în Europa de Vest numărul locuitorilor a crescut foarte mult. Acest
fenomen a fost determinat de existenţa acelui “baby boom” care a permis compensarea pierderilor din
timpul războiului. Creşterea natalităţii a fost determinată şi de existenţa unei atmosfere optimiste ca
urmare a creşterii nivelului de trai şi menţinerea păcii pe o perioadă mai îndelungată, de politicile de
ajutor familiar acordate de state. Până în ultimul sfert al secolului al XX-lea creşterea numărului
locuitorilor a fost rezultatul excedentului naşterilor. Din ultimul sfert al secolului al XX-lea numărul
naşterilor scade, însă numărul locuitorilor este în continuare mare deoarece numărul deceselor a scazut
ca urmare a creşterii nivelului de trai şi progreselor medicale. Această situaţie determină o îmbatrinire a
populatiei Europei de Vest. Reducerea numărului tinerilor şi cresterea numărului bătrânilor are
consecinţe în plan social foarte grave. Principala consecinţă este creşterea procentului reprezentat de
pensionari şi scaderea celui reprezentat de populaţia activă ceea ce determină anumite dezechilibre
economice şi scăderea pensiilor în unele state. O altă consecinţă este nevoia restructurării sistemului de
învăţământ, deoarece scade numărul copiilor. Forţa de muncă din acest domeniu trebuie redirecţionată
spre alte domenii de activitate. Sunt şi state în care nr. persoanelor peste 45 de ani a descrescut, dar
aceste state se confruntă, de obicei, cu maladii incurabile.
Sociologii au constatat că în statele puternic industrializate, în general, se înregistrează o scădere
dramatică a natalităţii, iar în unele state asiatice, în general subdezvoltate, se înregistrează o adevarată
explozie demografică astfel încât guvernele sunt nevoite să ia măsuri pentru limitarea nr. Naşterilor
(China, India). De asemenea, în ţările lumii a treia sporul demografic cunoaşte procente ridicate,
existand o relaţie cauzală cu saracia, lipsa educaţie, subdezvoltarea. Ţările dezvoltate privesc cu
ingrijorare acest fenomen.
Deci, în ultimul sfert al sec. al XX-lea asistăm la o scădere dramatică a populaţiei în statele
dezvoltate. Acest fenomen este determinat de mai multe cauze legate de schimbarea mentalităţii, de
înmulţirea practicilor contraceptive, de scăderea nr. căsătoriilor, de modificarea rolului în cadru cuplului
la care se adaugă o mortalitate ridicată în cadrul populaţiei masculine cauzată de accidentele rutiere, de
alcoolism si tabacism. Pe termen lung se prefigurează o îmbătrânire a populaţiei în zonele dezvolate, iar
Europa reprezintă un exemplu clar în acest sens, având un dinamism demografic scazut. Dacă nu va
interveni un nou baby boom sau o “infuzie de sânge” masivă provenită din zonele periferice ale Europei,
vestul continentului se va confrunta cu această problemă a îmbătrânirii populaţiei.
2. Vezi manualul pag. 61
3.a. Fenomenul migraţiei este unul întâlnit permanent de-a lungul istoriei din antichitatea şi până
în zilele noastre. De-a lungul istoriei putem identifica momente când vorbim de migrarea masivă a unor
grupuri sau a unor indivizi, cel de-al doilea aspect fiind mai frecvent în sec. XIX si XX. Migraţia umană
poate fi forţată sau liberă, definitivă sau temporară, legală sau ilegală.
Cauzele care au stat la baza acestui fenomen sunt multiple:
-din motive profesionale;
-din motive politice (au idei politice diferite de cele ale autorităţilor şi nu pot să şi le exprime pentru ca
sunt persecutaţi; au loc războaie; sunt forţaţi să părăsească un teritoriu din diverse motive);
-din motive economice;
-din cauza unor discriminări (de orice tip);
-din cauza retragerii la pensie, nemaiputandu-şi permite un standard de viata ridicat;
-din motive sentimentale (se simt legate de anumite persoane, locuri, tradiţii etc.);
-din motive personale;
Din cauza nr. mare de imigrari unele state au luat masuri. Acestea sunt determinate de dorinta
autoritatilor de a nu dezechilibra forţa de muncă şi nivelul de trai al populatiei (muncitorii emigranţi duc
la ieftinirea forţei de munca).
3.b.1. In ceea ce priveşte migraţia de la sfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea
s-a inregistrat un procent ridicat de europeni care au emigrat în S.U.A., America de Sud si Australia.
Majoritatea emigranţilor proveneau din Europa de Est şi Sud, din zonele mai puţin dezvoltate, din statele
multinaţionale. Intrucât în acest interval s-a inregistrat un nr. mare de evrei, rusi si est-europeni care s-au
stabilit in S.U.A. (se imbarcau in Hamburg cu destinatia New York) utorităţile americane au luat măsuri
pentru a limita acest fenomen. Înainte de primul război S.U.A. au practicat politica “porţilor deschise”
fără să-şi pună problema nr. imigranţilor, a pregătirii sau originii lor. In perioada interbelică au stabilit
un nr. fix de emigranţi care putea fi primit anual.
Şi între cele două războaie mondiale destinaţia principală a emigrantilor era tot S.U.A., dar nu
numai. Formarea statelor naţionale în Europa a dus la emigrarea unor minorităţi naţionale în statele în
care etnia lor era majoritară, acest tip de emigrare fiind încurajat prin politica statală. Astfel, două
milioane de germani au părăsit Rusia, Ucraina, Polonia, Cehoslovacia, Alsacia şi Lorena si s-au stabilit
în Germania sau Austria. Mulţi dintre ei s-au stabilit apoi în Olanda, astfel încât acest stat a fost nevoit
să ia masuri pentru a limita nr. germanilor veniti în aceasta ţară. Dupa victoria bolşevicilor în Rusia un
nr. de 1,5 mililoane de ruşi “albi” au luat calea exilului de teama de a nu fi persecutaţi. Majoritatea erau
aristocraţi, comercianţi, dar şi membri ai clasei de mijloc sau intelectuali.
In anii crizei economice emigranţii au fost ţinta atacurilor extremei dreapta, fiind făcuţi
responsabili pentru situaţiile grele cu care se confruntau statele.
Ascensiunea regimurilor totalitare a dus la creşterea nr. emigranţilor, acestia fiind formaţi din
minorităţi de toate categoriile care erau persecutate în aceste state. Un exemplul în acest sens este acela
al evreilor. Până în 1939, aproximativ 280.000 de evrei au părăsit Germania şi 120.000 Austria cu
destinaţia S.U.A., Palestina, Marea Britanie, America Centrala si de Sud. Au mai rămas în cele 2 ţări
aproximativ 260.000, majoritatea căzând victime Holocaustului.
3.b.2. Statele industrializate din Europa de vest pentru a compensa îmbătrânirea populaţiei, în a
doua jumătate a secolului al XX-lea, s-au folosit de efectele unui nou val al exodului rural si de
mucitorii străini. Până în 1970 muncitorii străini folosiţi de statele vest-europene erau in majoritatea lor
europeni, apoi si din alte continente in special din statele foste colonii. In Franţa, într-o primă etapă, au
fost aduşi italieni, spanioli, portughezi, iar apoi populaţie din Maroc, Algeria, Tunisia. In Marea Britanie
au venit la muncă mediteranienii, dar si populaţie originară din Commonwealth (mai ales Pakistan).
Acestora li se adaugă populaţia venită din Germania, Elveţia, Benelux, Suedia care la rândul lor sunt
importatoare de mână de lucru italiană, spaniolă, iugoslavă sau turcă. Dintre 2 milioane de turci care s-
au stabilit în Europa, 1.5 s-au stabilit in Germania. Dupa 1975 turcii au reusit sa se stabileasca definitiv
in aceasta tara sau Olanda si sa-si intregeasca familiile. Pana in 1988, 65000 de mii de irlandezi s-au
stabilit in Marea Britanie, iar dupa al II-lea razboi mondial 10000 de germani au lucrat in aceeasi tara.
Dupa 1990 a inceput emigrarea fortei de munca din Europa de Est, principalele destinatii fiind
Italia, Spania, Portugalia, Franta. In acest timp Europa de Est a devenit tinta pentru emigrarea prov. din
Asia (arabi, chinezi) inregistrandu-se un fenomen similiar cu cel din Grecia si Spania acum 20 de ani.
3.c. Exercitiii:
1). Prezentati consecintele politice, economice, sociale si culturale pentru statele care primesc emigranti
si cele din care emigreaza populatia.
2). Prezentati aspectele emigratiei legale si ilegale(vezi pag. 66).
3). Prezentati 2-3 aspecte legate de integrarea Romaniei in U.E. si libera circulatie a fortei de munca.