LUCIAN DIN SAMOSATA

Dialogurile curtezanelor

Paideia • Literaturi
 Redactor: Irina Ilie

© Editura Paideia, 2002

Str. Tudor Arghezi nr. 15, sector 2
701341 Bucureºti, România
tel.: (004021) 211.58.04; 212.03.47
fax: (004021) 212.03.48
e-mail: paideia@fx.ro
www.paideia.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale

LUCIANUS SAMOSATENSIS
Dialogurile curtezanelor / Lucian din Samosata ; trad.:
Florica Bechet. - Bucureºti : Paideia, 2002
144 p. ; 19 cm. - (Paideia. Literaturi)
ISBN 973-596-099-0

I. Bechet, Florica (trad.)

821.14’02-32=135.1
LUCIAN DIN SAMOSATA

Dialo gurile
Dialogurile
cur te
curte zanelor
tezanelor
Traducere, studiu introductiv, note
ºi repere bibliografice de FLORICA BECHET

PAIDEIA
 Când „fetitele“
¸ vorbesc platonic

Dupã cuceririle lui Alexandru cel Mare, în puseul

înfloririi elenistice, spiritul grecesc pare a-ºi fi lãsat
toatã vlaga. Astfel, în epoca romanã, literatura greacã
se contureazã doar ca o umbrã a viguroaselor creaþii
clasice, ori ca o seamã de multiplicãri, copii din ce în
ce mai cizelate ºi mai rafinate ale acestora. Creaþia
literarã a acestei epoci nu mai este ancoratã în
realitatea contemporanã decât prin ricoºeu, în schimb,
se inspirã din plin din modelele antice, într-o
dezarmantã infecunditate a ideilor.
Sãrãcia ideaticã se rãsfrânge în subþirimea
conþinutului operelor filosofice sau literare, marcate
de formalismul retoric ºi de masiva influenþã a celei
de-a doua sofistici, preocupatã mai degrabã de
cãutarea ºi realizarea mãiestriei artistice ºi a tehnicii
oratorice pe mãsura celei a înaintaºilor.
Aceastã oratorie renãscutã în cetãþile greceºti,
cunoscutã sub numele de „A doua sofisticã“, atinge
apogeul în secolul al II-lea p. Chr., sub domnia
împãraþilor Hadrian ºi Marcus Aurelius. Ea reprezintã
totuºi un câºtig al acestei epoci de declin, în mãsura
în care exponenþii acestei orientãri sunt preocupaþi
sã-i redea limbii greceºti vechea ei strãlucire ºi
purismul atic.
Sirianul Lucian din Samosata (nãscut în anul
119 p. Chr. în oraºul Samosata, din nord-estul Siriei)
e considerat reprezentantul ei cel mai de seamã.
Totuºi, numele lui nu este legat în exclusivitate de
lucrãri de naturã oratorico-sofisticã. El îºi capãtã
renumele ºi popularitatea — care au durat secole
6

de-a rândul — ºi prin inovaþiile de ordin literar, precum

întrebuinþarea masivã a dialogului ºi a pamfletului.

Prima perioadã de creaþie literarã a lui Lucian

(pânã în anul 165) este caracterizatã de ,
declamaþii sofistice, exerciþii retorice supuse
comandamentelor imperioase ale sofisticii ºi
retorismului (
   
   sau    
       
 
 ).
Dupã 165, Lucian se desparte de retoricã, dedicându-se
gândirii libere. Cea de-a doua perioadã este caracte-
rizatã de apropierea de filosofie, de interpretarea
criticã a tuturor curentelor filosofice existente pânã
la el (cu o mai pronunþatã propensiune cãtre
epicureism ºi filosofia cinicã), dar ºi — contrar
tendinþelor epocii — a diverselor aspecte pe care i
le oferã societatea contemporanã ºi existenþa
cotidianã (!sau "#  $
 %   & '  
  sau      ! $
( 
 &&&)
)* 
 +,
"  sau *%  
  ) 

 %  
  

% ). „Totul ne face sã credem cã în suflet
este epicureu — scrie Jean Sirinelli —, ceea ce îi
satisface scepticismul, voinþa de a nu fi tras pe sfoarã,
extraordinara sa plasticitate de caracter; dar este
platonician în formã, cãci filosofia este o formã de
 7

literaturã, iar a-i adopta forma dialogatã înseamnã a

te înscrie într-o tradiþie în care platonismul dominã.“1
Apropierea de filosofie ar fi trebuit sã constea,
în planul conþinutului, din înfruntarea unor argumente
de tip divers ºi, în particular, din satirã ºi ridiculizarea
principiilor filosofice ale diferitelor ºcoli; iar în plan
formal, din folosirea unor genuri dispreþuite de retoricã
ºi, pentru aceasta, proprii tradiþiei filosofice, mai ales
dialogul. În momentul de declin al elenismului, dialogul
dramatic recapãtã o extraordinarã vitalitate sub pana
lui Lucian. Prima dovadã a „noii maniere“ lucianeºti
trebuie sã fie încã inofensivele dialoguri de tip mimico-
comic: 
 %  
  ºi

 %    sau ,,
„chiaccherate“ fãrã prea mari pretenþii ºi cu elemente
personale, care vor fi urmate de mai elaboratele ºi
mai „elevatele“ 
 ) .
Dialogurile þin de un gen bine atestat ºi
tradiþional. Cele ale lui Lucian sunt un tip aparte de
dialoguri, numite , de la numele filosofului
cinic Menip din Gadara. 
 % ,
ca ºi 
 %  ºi cele , sunt „mici
scenete sclipitoare ºi colorate, uºor atemporale în
zeflemeaua lor“2. ªi din punct de vedere compoziþional

%  sunt un caz aparte. Ele nu

1
J. Sirinelli, - +,*./


&001!..2345.., trad. rom.,
Ed. Teora, Bucureºti, 2000, p. 234.
2
'..
8

discutã probleme filosofice ºi nu aduc în scenã zei,

eroi sau filosofi, ci simpli oameni, personaje dintre
cele mai umile din societatea atenianã: curtezanele
ºi, în special, curtezanele de rând. Pentru aceste
dialoguri nu se pune problema unei transpuneri
literare, ca în cazul 
  %  sau al

  , care sunt, în cea mai mare
parte, inspirate de celebre pasaje din marile opere
ale clasicitãþii greceºti, în special poemele homerice,
sau reprezintã chiar o reluare dialogatã a acestor
pasaje — tendinþã generalã a epocii lui Lucian, autorul
fiind considerat un postmodern   .
Exegeþii operei lucianeºti ne trimit la comedia medie
ºi nouã, ca sursã de inspiraþie, ºi chiar scoliastul lui
declarã cã întreg materialul dialogurilor existã în
comedii, mai ales la Menandru. Dar, cum aceste
comedii ni s-au transmis cu mari lacune, nu s-a reuºit
sã se indice modelele comice precise pentru fiecare
situaþie din 
% . În plus, pentru
unele dialoguri este neverosimil un model comic.
Astfel, dialogurile 5, 6 ºi 11 se revendicã mai degrabã
din literatura „pornograficã“ alexandrinã. Am putea
vorbi mai degrabã de o transpunere literarã mediatã
de observaþia directã, fericita observare a vieþii
cotidiene. Aici intervine spiritul personal al lui Lucian,
care se exprimã în francheþea ºi vivacitatea
dialogurilor. Constatãm însã cã realitatea acestora
este, în bunã mãsurã, realitatea tuturor timpurilor,
dar ºi o realitate criogenizatã, o realitate literarã
neadusã la zi. E certã reluarea unor modele învechite
 9

(ca acela al soldatului fanfaron, prea puþin revitalizat

prin contactul cu produsul observãrii imediate a
legionarului roman), insistarea pe tehnica imitaþiei
mecanice, pe care spumosul spirit lucianesc n-o
salveazã totdeauna de la compilaþia f lascã, fãrã
inteligenþã, care lasã senzaþia de parafrazare fãrã
fantezie. Totuºi, pe alocuri, rãzbat acorduri delicate,
despre visele ºi dorinþele oamenilor reali, despre
neliniºtile ce-i animã, dublate de un registru satiric,
ambele planuri, ºi cel satiric, ºi cel gingaº, creând
impresia unor consideraþii personale ale autorului.
Discursul filosofic avid de concluzii este transformat
într-o reflecþie facilã ºi mobilã, care se evaporã înainte
ca acestea sã poatã fi trase.
Acest nou tip de dialog cultivat de Lucian se
bazeazã ºi pe o tehnicã nouã: tehnica autoimitãrii ºi
a variaþiunii tematice. Fiecare dialog rezultã din variata
combinare a unui limitat numãr de motive, mai mult
sau mai puþin dezvoltate în situaþii diverse, care se
întretaie, de la operã la operã, în întregul  
lucianesc. Existã cert arhetipuri externe, rezultat al
sedimentãrii ºi cristalizãrii studiilor literare ale
autorului, care-i dau acestuia capacitatea de a
reproduce în serie continuã teme ºi variaþiuni ale
temelor susceptibile de varii combinaþii reciproce.
La acestea se adaugã o seamã de arhetipuri interne,
Lucian citându-se pe sine însuºi, într-o suitã de motive
ºi formule tipice. Sigur cã stereotipia motivelor,
puþinãtatea lor, duce la monotonie ºi saþietate, la o
intrinsecã sãrãcie ºi uzare a mijloacelor folosite.
10

Totodatã însã, prin savanta lor manevrare, se ajunge

ºi la varietate, diversitate a argumentelor, vioiciune
în tratarea fiecãrei teme, bunã articulare, miºcare,
maximã adeziune a artistului la subiect.
Putem inventaria un numãr nu tocmai mare
de motive:
— motivul 
  , care-ºi agitã panaºul
ºi-ºi povesteºte isprãvile, prezent în dialogurile
1, 9, 13, 15;
— motivul luptei cu rivalii, veritabilã sau eroticã
(majoritatea dialogurilor);
— motivul confruntãrii cu amantul gelos (4, 7, 8);
— motivul rãzbunãrii pe amantul dispreþuitor (3);
— motivul închiderii uºii (8, 11, 12, 15), subiect de
vãicãrealã (6 ), pretext pentru
jurãminte, mijloc uzitat pentru stimularea
pasiunii ºi pentru deschiderea pungii;
— motivul dãrniciei/zgârceniei iubitului (3, 6, 7,
9, 14, 15);
— motivul avansurilor frustrate (11);
— motivul rivalitãþii dintre curtezane (1, 3, 4);
— motivul urâþeniei rivalei (1, 2, 6, 11, 12);
— motivul nunþii iminente (2, 4);
— motivul inscripþiilor defãimãtoare de pe pereþi
(4, 10);
— motivul panopliei de „farmece“ a curtezanei
(6, 11);
— motivul fiului „copie“ a tatãlui (2, 14);
— motivul perucii (5, 11, 12), legat de motivul
travestirii;
 11

— motivul magiei (1, 4), farmec direct sau

indirect, desemnat prin acelaºi cuvânt grecesc:
 .
Uneori, din îmbinarea unor motive cunoscute
se nasc motive noi. Selecþia materialului, operatã
de autor, rezumarea la un numãr redus de motive
pentru fiecare dialog, duce la surprize, la efecte
elegante ºi spirituale, pe care am încercat sã le
evidenþiem pentru fiecare dialog în parte. Motivele
sunt susþinute lingvistic prin formule tipice, care
caracterizeazã personaje-tip. Astfel, o formulã de
jurãmânt sau o tânguire capãtã automat conotaþia
, tânãrul îndrãgostit.
+ este doar unul dintre personajele-
tip. Acesta are mai totdeauna pãrinþi, nu mai puþin
tip, bogaþi, severi, pretenþioºi. Alãturi de tânãrul
îndrãgostit apare, de obicei, ºi tovarãºul de aceeaºi
vârstã, în calitate de prieten sau, mai rar, de rival.
Rivalul e, de obicei, tipicul bogãtaº: armator, negustor,
fermier sau militar lãudãros, el însuºi, uneori, în
posturã de . Sclavul trepãduº sau parazitul
coboarã ºi ei direct din comedie, þinându-se mereu
pe urmele îndrãgostitului ºi la porþile iubitei. Iubita e
totdeauna curtezanã. S-a observat însã cã, la Lucian,
personajul-tip al curtezanei este contaminat cu cel al
ingenuei seduse, dar nu s-a apreciat rezultatul artistic
al acestei contaminãri, care este unul aparte, datorat
mãiestriei autorului. Hetaira ingenuã e însoþitã, de
cele mai multe ori, de sfãtuitoare, mamã sau prietenã
din aceeaºi breaslã, cu experienþã paradigmaticã.
12

Ca în orice operã cu adevãrat literarã, universul

dialogurilor este populat ºi de mãºti ale unor
personaje-tip. Bunãoarã, rivala apare deghizatã în
filosoful pederast. Alteori, rivala nu e o tânãrã bogatã
ºi de neam bun sau o altã curtezanã, mai frumoasã
sau mai experimentatã, ci o lesbianã cu inedite
mijloace de seducþie. +, în loc sã fie fiul
unor bogãtaºi, care aºteaptã moartea tatãlui pentru
a pune mâna pe averea pãrinteascã, îmbracã haina
unui marinar sãrac. Totodatã, fiecare personaj poate
fi purtãtorul de cuvânt al multor altora.
Prin tradiþie, numele personajelor principale —
cele cu replici directe dialogate — apar ca titlu al
dialogurilor. Autorul nu le-a dat nici un titlu. Noi am
considerat potrivit sã le alegem unul adecvat
conþinutului. Dialogul lui Lucian era scris pentru a fi
citit cu voce tare ºi era construit astfel, încât sã-ºi
fie suficient sie însuºi. Cuvintele dau lãmuriri asupra
locurilor, împrejurãrilor ºi identitãþii actorilor, care
se prezintã singuri sau sunt interpelaþi ori anunþaþi
când îºi fac apariþia. Când dialogul comportã mai
multe personaje, acestea se prezintã pe rând sau se
întreþin în grupuri de douã sau trei, astfel încât, cu
câtevadificultãþi, schimbul de replici este totdeauna
inteligibil. 
%  nu cuprind însã
decât între douã ºi patru personaje.
Tehnica lui Lucian comportã efecte multiple.
Într-un foarte mare numãr de dialoguri nu apar decât
doi interlocutori, care se numesc reciproc din primele
replici, printr-un dublu vocativ (dialogurile 1-5, 8,
 13

10-15). Procedeul e prea frecvent pentru a nu fi un

element al tehnicii de avertisment, simþit ca atare de
autor. Cadrul discuþiei fiind astfel fixat, dialogul poate
sã se deruleze fãrã a fi necesar sã se recurgã la un
ghid marginal (specificarea numelor). Când
personajele sunt mai numeroase, un sistem de
prezentare mutualã uºureazã aproape totdeauna
dificultãþile ce pot apãrea, ca în dialogul 9. Existã uneori
ºi un personaj anonim, ca în dialogul 7, în care discuþia
se poartã între Musarion ºi mama ei, care rãmâne
anonimã. Discuþia dintre Korinna ºi mama ei, din
dialogul 6, ar avea acelaºi aspect, dacã în ultima replicã
numele mamei nu ar fi oferit de un vocativ: Krobyle.
Doar desfãºurarea dialogului ºi împrejurãrile sale
justificã menþionarea numelor sau anonimatul. Lucian
însã nu folosea sigle externe textului.
Dialogul lui Lucian este un dialog non-teatral,
având ca model dialogul filosofic. Prin tradiþie, acesta
este fie dialog dramatic, analogic celui teatral, fie
dialog povestit, în care replicile diferitelor personaje
sunt unite prin inserþii de tip „a zis“: 7 .
Astfel, numãrul personajelor care iau parte la intriga
dialogului este mult mai mare decât cel anunþat de
numele-titlu. Dialogul dramatic este o dezvoltare ºi o
perfecþionare a dialogului-povestire. Cum din inserþii
apar noi fapte, noi demonstraþii, dialogul dramatic
are o forþã mai expresivã decât povestirea ºi pare sã
fi fost preferat de Platon, modelul lui Lucian.
ªi Lucian cultivã dialogul dramatic în %.
Dar, pe canavaua dialogului dramatic, el realizeazã o
14

îmbinare savantã între cele douã tipuri de structuri

dialogate, apelând când la stilul indirect, când la stilul
direct cu formule de introducere ºi concluzie, când la
juxtapunerea simplã, fãrã vreo inserþie. Se realizeazã
astfel o inserþie stilisticã elaboratã, care depãºeºte
pura juxtapunere, rãmasã, în alte cazuri, priponitã
într-o structurã frasticã incipientã. Astfel, personajele
sunt scoase la rampã, dupã voia autorului, sau ascunse
iar în cutia cu pãpuºi a acestui sclipitor mânuitor de
marionete. Prin glasul lor vorbeºte de obicei tipul,
pãpuºa, masca, dar ºi individul care ºi-a croit o schiþã
de portret în sufletul lui Lucian ºi pe care acesta îl
simte particularizat prin trãsãturi proprii de caracter.
Trãsãturi pe care se strãduieºte sã le surprindã concis
în numele ce-l lipeºte personajelor.
Lucian „exploateazã pânã la extrem genurile ºi
procedeele cunoscute“. „El lucreazã într-o esteticã a
aparent-falsului sau cel puþin a iluziei, urmãrindu-ºi
investigaþiile printr-o pãdure de decoruri, cea a
genurilor convenþionale: zei, morþi sau curtezane,
alegorii sau personaje convenþionale, atmosferã de
bal mascat, unde masca mai mult trãdeazã decât
ascunde, dar unde ea rãmâne obligatorie.“3
Acest carusel al curtezanelor se miºcã datoritã
faptului cã, în iluzia artisticã obþinutã de autor, gãsim
perenitatea proprie vieþii cotidiene, perenitate
specificã, de altfel, acestei meserii vechi de când lumea
ºi fãrã vârstã.

3
'.., p. 235.
 –1–
Consolare

 ! &Dialogul 1

 &  89%
  &8 .!$&$ &
&.
% :;6   &&  $&&
,)& 
!
 
&$ &&& 
+&&  ."
,&   %&

)% 
.(
% & 
$&
 %& 
 –   &&2   +    
:;6 &: 
–$
&  &&  % &  
 &&.- $
<8= 8&!%: 
&&
&8 2$&$.
   !    

 829:;6–

$&&$ &&&$&&&%%& 
    2 $&  ! 
%  2 $     &  
&>"–$& 
&>
: 
 –   &  %
) >
 –    $$  2    
 &%   
&&.; –&8 
&8 $.
 
16

 & !

%
   .
 8 $
   .
(H)abrotonon    
 )? 
 &&)$ .
%&    &.
Glykera@:;6 A$ 
$$$  !&&
%  & $) 9 Glykera 
< =<=@$.
.glykeros,<=A.
Gorgona@< =A
!&&  
&
!! .
 $)& &2
))
& +.
  2 .      $  
  +   !
 &!:;6$  
)!: 
.-
 $Chrysarion,< &=
@$.
.chrysos, <=A.
"&& $).
  )     
%2+,
*&
&$ 
  
& &&   &$ +.
"%,)&.
 Glykera si¸ Thais

GLYKERA
1. Auzi, tu, Thais, îl mai ºtii pe soldatul ãla din
Acarnania1, care se þinea mai de mult cu Abrotonon
ºi pe urmã s-a îndrãgostit de mine – ºtii de cine
vorbesc, pãunul ãla cu hlamidã – ori l-ai uitat?
THAIS
Nu, Glykerion, îl ºtiu: chefuia cu noi anul trecut,
de Haloa2. De ce mã-ntrebi? Parc-ai vrea sã-mi spui
ceva despre el.

1
Acarnania – provincie apuseanã a Greciei continentale,
aºezatã în faþa insulelor Leucas ºi Itaca, pe þãrmul Mãrii
Ionice; provincie îndepãrtatã ºi sãracã, teatrul unor bãtãlii
importante, zonã de interes pentru romani, în momentul în
care încep sã se preocupe de Grecia; în nord-vestul Acarnaniei,
pe un promontoriu din Golful Ambracia, se aflã Actium,
locul celebrei bãtãlii finale dintre Octavianus (viitorul
Augustus) ºi Antonius (2 septembrie 31 î. Ch.).
2
Halo(i)a – „Sãrbãtoarea Ariilor“ (de la gr.   „arie de
bãtut grâul“) sau a hambarelor, sãrbãtoare agrarã, celebratã
în Attica dupã seceriº ºi la culesul viilor, în cinstea zeiþei
Demeter Halois; în Cos, se prãznuia o sãrbãtoare similarã
acestor Haloa rurale: Thalysia (de la gr. ;  
„pâine fãcutã cu pârga grânelor ºi oferitã Demetrei“), de care
vorbeºte Teocrit în cea de-a VII-a '& („Praznic închinã
Demetrei, zeiþa cea bine gãtitã/ Pârgã jertfindu-i pe-altar din
belºugul de pâne, cãci zâna/ Aria lor a-ncãrcat-o cu orz întru
18

GLYKERA
Mi l-a suf lat ticãloasa de Gorgona, care,
prefãcându-se cã-mi e prietenã, l-a ademenit ºi
l-a-ndepãrtat de mine.
THAIS
ªi-acum el nu mai dã pe la tine ºi ºi-a luat-o
þiitoare pe Gorgona.
GLYKERA
Da, Thais dragã, ºi nu mi-a fost uºor.
THAIS
Urâtã treabã, scumpã Glykera, dar te puteai
aºtepta la una ca asta, cãci asemenea lucruri
se-ntâmplã mai mereu printre noi, curtezanele. Aºa
cã nu trebuie sã te amãrãºti prea tare ºi nici sã dai
vina pe Gorgona, pentru cã nici Abrotonon, odinioarã,
nu te-a-nvinuit când a pãrãsit-o pentru tine: ºi eraþi
prietene.
2. Numai cã mã minunez de-un lucru: ce-a gãsit
la ea soldatul ãsta? Doar dac-o fi orbit de tot ºi nu
vede cã are pãrul rar ºi a chelit cam multiºor deasupra
frunþii, buzele-i sunt vineþii, gâtul slab, cu vinele ieºite,

multã mãsurã“ – trad. Teodor Naum); la aceastã sãrbãtoare,

spre deosebire de Thesmophorii (cf. 
2, nota 2,
p. 25), erau admise ºi curtezanele.
 19

ºi nasul mare. Are o singurã calitate: e înaltã ºi dreaptã

ºi zâmbeºte destul de ademenitor.
GLYKERA
ªi tu crezi, Thais, cã prin frumuseþea ei l-a prins
în mreje pe acarnean? Nu ºtii cã maicã-sa, Chrysarion,
e vrãjitoare ºi ºtie niºte descântece tesaliene3 de dã
jos luna de pe cer? Se zice ºi cã zboarã noaptea. Ea
i-a luat minþile omului ãstuia, dându-i sã bea licori
vrãjite, ºi-acum îl mulg amândouã.
THAIS
Iar tu, scumpã Glykera, o sã-l mulgi pe altul;
pe-ãsta dã-l încolo!

3
Thessalia era vestitã ca þinut al vrãjitoarelor ºi al magiei
(cf. 
1).
 –2–
Limpeziri

%*;   &!

 $ &
! &  $     2  &
&$    . /  

&  !& 
8 B&& $% 
&%9!&  
22 %/ 
&
&&%!& .+%
 ! &&
&
  

&*; & &&
!& .
*& $&!&


!&) &+.
+$ &$&   !&)
8&&    

&$  ) 

&& $ 
 *;   &  2    & 
 $%& 
  & $ 
 .
&& &)
   2  & !  
%  $  
&$& .
 
8& 
2&
$  !          

 $$  
22

%&& &&

&) %&)&
%&&)
@$  "  A
@ ) 
$  )&
% A.
C )   & .   !

   

  &). #2
 
 & &      
2 $ 
!  !&&).
# $& 
 
&$%/.*; 
,).! & 2
&&$!&
&&
& $&.D  
   
  ) ! )& $
&%&  &)
 8 ) 
    
%%& % 
/.+&!& 
/
&&2&&&2 
! &.
8 B $& 
& $.  $ 
  &&   
%&    
&  %)
    . 
 && %&
  &!8& 
 23

)&   !   

&  !.

  )&  ! &  /
$   8& 
&     !$ )  !2  
,.*; !$ 
 & &&)2,&
   ) .   
&
!  &&
&& <=
.8 B) &&)
/    & &     
%&&.'
&
 2 
&%

$&! 8&!&
 $ 
&/ 8  !

& &&
 
  .
 $    / ! 
  $ $    !
&   

)$  8 2
$ %
 
))   &%%
& $!  )

8 .
*; / & 
 &.+  Myrtale
       
& &$  &!  
24

> $  $

&.Lesbia<)=&  
 /  –     &    –
2$<)=>
,)&&.Dorís
$  & @ $
& ) 
!   )
 –!% ) A. B!&
  & 
 2  $    %& 
   doron, <=    
%&&)  .
  8    
     &. # &
 Pamphilos,< =
   ! !  ) !  
   Philon @ )  
$philein, <=A.
 Myrtion si¸ Pamphilos si¸ Doris

MYRTION
1. Te-nsori cu fata navlositorului1 Philon, Pamphile?
Se zice cã deja te-ai însurat cu ea. ªi jurãmintele, câte
mi le-ai fãcut, ºi lacrimile... s-au dus toate într-o clipitã
ºi-acum ai uitat-o pe Myrtion. ªi asta, Pamphile, când
sunt însãrcinatã în opt luni? Cu-atât m-am ales de pe
urma iubirii tale: m-ai lãsat cu burta la gurã ºi-n scurtã
vreme o sã am un copil de hrãnit, grea povarã pentru
o curtezanã; cãci pruncul n-o sã-l pãrãsesc, mai ales
dacã e bãiat, ci o sã-i dau numele Pamphilos, ca amintire
a iubirii noastre, ºi el o sã te mustre într-o zi cã i-ai fost
necredincios sãrmanei lui mame. Nu te însori cu o fatã
frumoasã: am vãzut-o împreunã cu mama ei deunãzi, la
Thesmophorii2, când încã nu ºtiam cã din pricina ei n-o
sã-l mai vãd pe Pamphilos. Uitã-te la ea, mai întâi, ºi

1
Navlositor = armator.
2
Thesmophorii – sãrbãtoare celebratã în octombrie-noiembrie
(9-13 Pyanepsion) în cinstea Demetrei Thesmophorosºi a fiicei
ei, Kore, cea rãpitã ºi luatã de soþie de Pluton. Scopul acestei
sãrbãtori era sporirea fecunditãþii grânelor; cum un moment
central al ritualului consta din recuperarea rãmãºiþelor
descompuse ale unor purceluºi ce fuseserã aruncaþi în niºte
gropi (
) ºi umplerea lor cu grâu de sãmânþã, numele
sãrbãtorii semnificã deci „purtarea de  “, adicã purtarea
a ceea ce fusese depus în 
 (  „lege“, dar ºi
„comoarã, tezaur“); aºadar pare eronatã interpretarea epiclesei
Demetrei "    ca „dãtãtoare de legi“.Thesmophoriile
26

priveºte-i faþa ºi ochii: sã nu regreþi cã-i are spãlãciþi3,

ori cã sunt ciacâri ºi se uitã cruciº; ba mai bine l-ai privi
pe tatãl miresei ºi-ai vedea ce mutrã are, cã n-ai mai
avea nevoie sã-i priveºti fata.
PAMPHILOS
2. O sã-þi mai ascult mult pãlãvrãgelile, Myrtion,
ºi poveºtile cu fete de mãritat ºi nunþi navlositoreºti?
Am eu cunoºtinþã de vreo mireasã cârnã sau
frumoasã? Ori de faptul cã Philon din Alopeke4 –

erau rezervate numai femeilor din familiile nobile, legiuit

cãsãtorite, dar cu totul interzise celibatarelor, femeilor cu o
viaþã nu tocmai decentã ºi bãrbaþilor; în primele trei zile, avea
loc procesiunea atenienelor, care mergeau, pentru o misticã
izolare purificatoare, la templul Demetrei din demul Halimos,
de unde se întorceau la Atena pentru un post ritual de o zi ºi
pentru banchetul, jocurile ºi dansurile care încheiau sãrbãtoarea.
Ne-o imaginãm pe curtezana exclusã, care se vede
retrospectiv stând pe margini ºi privind cortegiul din care,
probabil, fãceau parte fiica armatorului ºi mama acesteia.
3
Ochii deschiºi la culoare (
6 ) erau consideraþi un defect.
4
Alopeke – dem din tribul atic Antiochis; teritoriul atic
urban ºi rural era împãrþit în o sutã de circumscripþii teritoriale
numite   cuprinse în zece triburi (;); când
împlinea un an, orice atenian de condiþie liberã era înscris
în registrele  -ului cãruia îi aparþinea tatãl sãu, iar la
numele lui se adãuga automat demoticul.
 27

cred cã de el vorbeºti – are o fatã de mãritat? Nici

mãcar nu-i prieten cu tata; mi-amintesc cã deunãzi
l-a dat în judecatã pentru nu ºtiu ce afacere
marinãreascã: îi datora, cred, tatei un talant5, pe
care nu voia sã i-l plãteascã, iar acesta l-a chemat în
faþa tribunalului maritim ºi abia dacã i-a plãtit datoria,
ºi nu toatã, cum mi-a spus tãtuca. ªi dacã mi-era
gândul la-nsurãtoare, aº fi respins-o pe fata lui
Demeas, strategul6 de anul trecut, care mi-e veriºoarã
dinspre mamã, ºi aº fi luat-o pe cea a lui Philon?
De unde-ai auzit toate astea? Ori le-ai scornit în gelozia
ta fãrã temei, Myrtion, ºi te baþi cu niºte-nchipuiri?
MYRTION
3. Atunci nu te-nsori, Pamphile?

5
Talant – monedã de argint care, la Atena, valora 6000 de
drahme.
6
Strateg – comandant suprem al unitãþii militare
reprezentatã de fiecare trib; era ales pentru un an ºi avea
puteri deosebite în cetate nu numai în timp de rãzboi; la
Atena, cei zece strategi formau un colegiu (creat pe la sfârºitul
secolului al VI-lea î. Ch.) ales de Adunarea poporului (la
început câte unul de trib, apoi, în mod liber, dintre toþi
cetãþenii, cu posibilitatea de prelungire a mandatului peste
un an); începând din 487 î. Ch., colegiul a devenit vârful
puterii executive: mai-marele peste colegiul strategilor era
de fapt ºeful guvernului.
28

PAMPHILOS
Ai înnebunit, Myrtion, sau eºti beatã? Totuºi ieri
n-am tras nici un chef.
MYRTION
Doris asta m-a pus pe jar: am trimis-o sã cumpere
niºte lâneturi, pentru naºterea ce se-apropie, ºi sã
se roage pentru mine la Artemis Locheia7, ºi zice cã
a întâlnit-o pe Lesbia – mai bine spune-i tu, Doris,
ce-ai auzit, ca sã vadã cã nu e nãscocirea mea.
DORIS
Sã n-apuc ziua de mâine, stãpânã, dac-am minþit
vreun pic. Când am ajuns în faþa pritaneului8, m-am

7
Locheia („moaºa“) – atribut al zeiþei Artemis, protectoarea
naºterilor (de la gr.   „a naºte“).
8
Pritaneu – edificiu public civil din cetãþile greceºti, în care se
întruneau ; (membrii colegiului care conducea treburile
publice), în care se pãstra aprins focul sacru ca simbol al
continuitãþii statului ºi în care erau gãzduiþi oaspeþii cetãþii ºi erau
hrãniþi ºi întreþinuþi pe viaþã cetãþenii cei mai merituoºi. La Atena,
pritaneul se afla pe coastele nordice ale Acropolei (Pausanias, I,
18, 13). Trebuie deosebit de "  , edificiu circular aflat lângã
Buleuterion (tribunalul), în care se reuneau zilnic pritanii pentru
a face sacrificii ºi pentru a lua masa în comun ºi unde îºi avea
reºedinþa permanentã preºedintele lor (), în timpul celor
douãzeci ºi patru de ore ale mandatului sãu.
 29

întâlnit cu Lesbia, care, râzând cu gura pânã la urechi,

mi-a zis: „Amorezul vostru, Pamphilos, se însoarã cu
fata lui Philon“; cã, dacã n-o cred, n-am decât sã trec
s-arunc un ochi pe strada voastrã, ca sã vãd peste
tot numai ghirlande, flautiste, forfotã mare, oameni
cântând himeneul.
PAMPHILOS
Ei, ºi? Te-ai dus sã vezi, Doris?
DORIS
Ba bine cã nu, ºi-am vãzut totul aºa cum a zis.
PAMPHILOS
4. Înþeleg de unde vine-ncurcãtura. Nu e chiar
minciunã ce þi-a spus Lesbia, iar tu, Doris, i-ai povestit
lui Myrtion adevãrul. Numai cã v-aþi tulburat degeaba:
nunta aceea nu era la noi; acum mi-aduc aminte cã
am auzit-o pe mama spunând, când m-am întors ieri
de la voi: „Pamphile, fiul vecinului nostru Aristainetos,
Charmides, cel de-o seamã cu tine, se-nsoarã ºi
de-acum ºi-a bãgat minþile-n cap; tu cât ai sã te mai
þii c-o crãiþã?“ Eu m-am prefãcut cã nu aud ºi m-am
dus la culcare; apoi, dis-de-dimineaþã, am plecat de
acasã, aºa încât n-am vãzut nimic din ce-a vãzut dupã
aceea Doris. Dacã nu crezi, întoarce-te, Doris, ºi
priveºte bine nu strada, ci poarta casei pe care sunt
prinse ghirlandele, ºi-ai sã vezi cã e a vecinilor noºtri.
30

MYRTION
Mi-ai redat viaþa, Pamphile; mã spânzuram dacã
se-ntâmpla una ca asta.
PAMPHILOS
Dar nu s-a-ntâmplat. ªi n-o sã fiu aºa nebun s-o
uit pe Myrtion, mai cu seamã-acum, cã-mi poartã-n
pântec pruncul.
 –3–
Razbunare

#& )$& !&

 )& – &    8   
 %&   
  
.
*  8&2 
&2 $    2  &  
   <)= 9
  "B.
%8
&
 &
2 &  "B  & %& 
&/.E&$&2 
$)& &!22 &8&$&&&
&"B
2&8 2!&92
 & %   ! $)  
$&  &2&&
   &2&/.
D&%  &)&
$%&.
&   $&
&&  &&   %& !&)& !
.!& 8
)%&.($ &$
&
&!& & &)&
& & &        &  
.
Philinna   %&  & $ &
   !   &  
&!$@
32

& 
%     
  philein,<
=A. & )&%& 
 . ) & $&
& $ %& )
!)
  ) $  $ 
    &
 %&.E 2)!
&&
$&&.
Diphilos %
&$ 
!&& !
&
&
 & )2   $)&  & 
@     $ %  
di-philos, <! 2 =A.( !
8    %& &2  !% 
$&2&2% 
&2%&.
     )
8 &,"B.
%&    

  
& ! !
  ) %&

&% & 

. D " ! %& 
  .
 Mama si¸ Philinna

MAMA
1. Ai înnebunit, Philinna? Ce s-a-ntâmplat cu
tine la banchetul de ieri? Dimineaþã a venit la mine
Diphilos plângând ºi mi-a povestit ce i-ai fãcut: te-ai
îmbãtat ºi te-ai ridicat de la masã ca sã dansezi, cu
toate cã el încerca sã te opreascã, pe urmã l-ai sãrutat
pe Lamprias, prietenul lui, ºi, când s-a supãrat pe
tine, l-ai lãsat baltã ºi te-ai dus sã-l îmbrãþiºezi pe
Lamprias, iar el se sufoca vãzând toate acestea. ªi
nu-i aºa cã nici noaptea nu te-ai culcat cu el? ci l-ai
lãsat plângând ºi te-ai întins singurã pe patul de
alãturi, cântând ºi chinuindu-l.
PHILINNA
2. Dar ce-a fãcut el, mamã, nu þi-a povestit; altfel
n-ai þine partea unuia care m-a fãcut de ocarã în
faþa lumii: a plecat de lângã mine, ca sã stea la taclale
cu Thais, ibovnica lui Lamprias, pânã sã vinã acesta;
ºi, dupã ce-a vãzut cã asta mã necãjeºte ºi cã-i fãceam
semn sã înceteze, a apucat-o pe Thais de urechi ºi,
plecându-i capul, a sãrutat-o aºa de apãsat, cã ea
abia a izbutit sã-ºi dezlipeascã buzele1. Pe urmã, eu
plângeam, iar el râdea ºi-i tot spunea ceva la ureche

1
Acest tip de sãrut, care pleacã de la jocurile copiilor, se
numea „ulcica“ (;); cf. Plutarh, * , 38 c, ºi  ,,
X, 100, care citeazã un fragment din comediograful Eunikos
(1, p. 781 Koch): „ia-mã de urechi ºi sãrutã-mã ca oala“.
34

Thaidei, cu siguranþã, împotriva mea, ºi Thais zâmbea

privind spre mine. Dar, când ºi-au dat seama cã intrase
Lamprias ºi se sãturaserã de atâta sãrutat, eu m-am
întins totuºi lângã el, ca sã nu-mi facã dup-aceea ºi
din asta vreo vinã, iar Thais s-a ridicat ea cea dintâi
ºi a început sã danseze, dezvelindu-ºi pânã sus
picioarele, de parcã numai ea le avea frumoase; ºi,
când a isprãvit, Lamprias tãcea ºi nu spunea nimic,
Diphilos, în schimb, îi ridica în slãvi dulceaþa
mlãdierilor ºi mãiestria dansului, cicã piciorul ce bine
bate ritmul citerei ºi glezna ce frumoasã e ºi alte mii
de asemenea chestii, de parc-o lãuda pe Sosandra lui
Kalamis2, nu pe Thais, pe care ai vãzut-o ºi tu cum e,
când se-mbãiazã împreunã cu noi. Iar Thais, cu ce
vorbe s-a pus sã-ºi râdã de mine: „Dacã nu i-ar fi
ruºine de picioarele ei slãbãnoage, s-ar ridica ºi ea
sã danseze“. Ce sã-þi mai spun, mamã? M-am ridicat
ºi-am dansat. Da’ ce trebuia sã fac? Sã-ndur ºi

2
Lucian este singura sursã care aminteºte (ºi în '
 4, 6)
de aceastã statuie a lui Kalamis, vestit pictor ºi sculptor din epoca
lui Pericle, mai degrabã decât omonimul sãu, mai puþin celebru,
din secolul urmãtor. Statuia, care, cum rezultã din '
 4,
trebuie sã se fi aflat pe drumul ce pleca de pe Acropole, a fost
identificatã de unii savanþi cu Afrodita lui Kalamis, dedicatã de
Callias ºi pomenitã de Pausanias, I, 23, 2. S-au propus ºi alte
identificãri. Alte opere ale lui Kalamis: Zeul Ammon din Theba,
o statuie a lui Dionysos de la Tanagra, lucratã din marmurã de
Paros, ºi o Alcmenã pomenitã de Plinius ( .C., XXXIV, 71).
 35

sã-ndreptãþesc batjocura ºi s-o las pe Thais regina

banchetului?
MAMA
3. Prea eºti mândrã, fata mea. Nici nu trebuia
sã te sinchiseºti. Da’ spune-mi totuºi ce s-a mai
întâmplat.
PHILINNA
Ceilalþi mã aplaudau, numai Diphilos, trântit pe
spate, privea-n tavan, pânã când, obositã, m-am oprit.
MAMA
Dar cu sãrutatul lui Lamprias cum e? E-adevãrat
cã þi-ai schimbat locul ca sã-l îmbrãþiºezi? De ce taci?
Lucrul ãsta nu mai poate fi iertat.
PHILINNA
Voiam sã-l fac ºi pe el sã sufere.
MAMA
ªi dupã aceea nu te-ai culcat cu el, ba cântai
când el plângea? Nu-þi dai seama, fato, cã suntem
niºte prãpãdite; nu-þi aduci aminte câte-am primit de
la el sau ce iarnã amarnicã am fi petrecut acum un
an dacã nu ni l-ar fi trimis Afrodita?
PHILINNA
ªi ce? Pentru asta sã-l las sã mã facã de ocarã?
36

MAMA
Ba sã te mânii, dar sã nu-l jigneºti ºi tu. Nu ºtii
cã, dacã sunt jigniþi, cei ce iubesc pun capãt iubirii
ºi-ncep sã se dispreþuiascã singuri? Iar tu te-ai purtat
mereu tare urât cu omul ãsta: bagã de seamã sã
nu-ntindem coarda prea tare, cum spune proverbul,
ºi s-o rupem.
 –4–
Farmece1

&&! & 829%

*&&& 
 ,&FB
&$.$&!
 $&F $&!& 
%!% 
$ &&&
       $ 
,&8 "2$
&! &.
,&   %&  < = 
  &9)%
G6 
$&*& 
& C  .8
!
  898+6B
  & & $  $)  
   .
Melitta  8
  !&)
&8 . &%&
Melitta2 
&$)&9 melittaH–<)
I=@
Melitta&

&&  meli, <=    &
  
% honeyA>   $ 
&$%&!
%&)!
&&&

1
Cf. Teocrit, ' II, Vergiliu, F  VIII, Horaþiu,   V.
38

<)=*%  :)  % 

    $)  &  
>
   )  2 .*
 & %&  &&2 
&! &8 ).
Bacchís  &      
%&@bacchís,<&=A%
 ! )!  
  % !  
!&
&.%
,)&     $    

      . E   
& FB   !& ! 
     %&   
 $&$  $&
&2& &!  
.
8*&
Akís,<= 
$) 2  
   
  )  2 &.
 &+6B  &)&.
DSimiche,<&= 
&&!:.
 8!$&
  !
Charinos,<
$=.$ &
!
.& 
$
 &&& &
 39

 ))% /. 

 *      $ $%
!&  $&
&$ 
Dialogul 2>
 &
! ! &    )   

  && &%&
Dialogul 1.
*!&!
&
 %!$
  &.
+  %& &  , &8
&.
 Melitta si¸ Bacchis

MELITTA
1. De ºtii cumva vreo babã, Bacchis, din alea
multe, tesaliene, care se spune cã umblã cu
descântece ºi fac omul sã se-ndrãgosteascã chiar ºi
de femeia pe care o urãºte cel mai tare – aºa sã-þi
ajute Cei de sus –, ia-o ºi ad-o la mine; i-aº da cu
dragã inimã hainele ºi podoabele astea de aur, numai
sã-l vãd pe Charinos cã se-ntoarce iarãºi la mine ºi o
urãºte pe Simiche, aºa cum mã urãºte acum pe mine.
BACCHIS
Ce spui? Nu mai sunteþi împreunã? Charinos s-a
dus la Simiche ºi te-a lãsat pe tine, Melitta, pentru
care a-ndurat atâta mânie din partea pãrinþilor lui,
când n-a vrut sã se-nsoare cu bogãtana aia care-i
aducea, se zice, cinci talanþi de zestre? Aºa mi-ai
povestit chiar tu.
MELITTA
Toate astea s-au dus, Bacchis, ºi-au trecut deja
cinci zile de când nu l-am mai vãzut. O duce tot într-un
chef la tovarãºul lui, Pammenes, împreunã cu
Simiche.
BACCHIS
2. Urâtã treabã þi s-a-ntâmplat, Melitta. Dar ce
v-a despãrþit? Pare sã fie un lucru grav.
42

MELITTA
De fapt, nu prea ºtiu sã-þi spun totul; dar
alaltãieri, când s-a-ntors din Pireu – coborâse-n
port2, ca sã cearã o datorie, trimis, cred, de tatãl
lui – nici nu s-a uitat la mine, când a intrat în
casã, nici nu m-a lãsat sã mã apropii, când, ca de
obicei, i-am ieºit în întâmpinare, ºi m-a-nbrâncit
cât colo, când am vrut sã-l îmbrãþiºez, spunându-mi:
„Du-te la navlositorul Hermotimos sau citeºte ce
scrie pe pereþii din Kerameikos 3, unde sunt
înfierate4 numele voastre scrijelite pe piatrã“.
„Care Hermotimos? Care?“ – îi spuneam. „De ce
piatrã vorbeºti?“ Dar el, fãrã sã rãspundã nimic ºi
fãrã sã mãnânce, s-a culcat întorcându-mi spatele.

2
Pireul este portul Atenei.
3
Kerameikos – cartier al Atenei (ºi dem urban al tribului
Akamantis), care-ºi trãgea numele de la numeroasele prãvãlii
cu vase. Se gãsea chiar la rãsãrit de Dipylon. Era cartierul pe
unde-ºi fãceau rondul de obicei curtezanele. Nu trebuie
confundat cu zona omonimã din afara oraºului, care servea
drept cimitir celor ce muriserã luptând pentru patrie.
4
La greci exista obiceiul ca declaraþiile de dragoste sã fie
scrise pe un zid dintr-un loc foarte frecventat. În afara formulei
oferite de textul lui Lucian, în declaraþie se mai putea spune:
„Cutare e frumoasã“. Pentru o dragoste neîmpãrtãºitã se puteau
adresa rugãminþi, se fãceau jurãminte sau, dimpotrivã, se
culegeau cuvinte de batjocurã din partea rivalilor.
 43

Îþi închipui câte n-am fãcut atunci ca sã-l îmbunez:

l-am îmbrãþiºat, am încercat sã-l aduc cu faþa spre
mine, i-am sãrutat spatele, pe când el stãtea tot
întors. Nu s-a-mblânzit câtuºi de puþin ºi mi-a zis:
„Dacã mã mai sâcâi, plec imediat, chiar dacã e
miezul nopþii“.
BACCHIS
3. Dar îl cunoºteai pe Hermotimos?
MELITTA
S-ajung sã mã vezi ºi mai amãrâtã ca acuma,
Bacchis, dacã ºtiu eu vreun navlositor Hermotimos.
De altfel, Charinos a plecat dis-de-dimineaþã, la
cântatul cocoºului, de cum s-a trezit, iar eu mi-am
amintit cã spunea cã numele noastre sunt scrise
pe un zid din Kerameikos. Aºa cã am trimis-o pe
Akís sã se uite; iar ea n-a gãsit nimic altceva decât
aceste cuvinte scrise cum intri în dreapta, lângã
Dipylon5: „Melitta îl iubeºte pe Hermotimos“ ºi,
iarãºi, puþin mai jos: „Navlositorul Hermotimos o
iubeºte pe Melitta“.

5
Dipylon – poarta principalã a Atenei, ce se deschidea
pe latura de nord-vest a zidului de incintã ridicat de
Themistocle; aici începea drumul sacru spre Eleusis ºi pe
aici trecea traficul comercial cãtre Pireu; locul cu inscripþia
era deci unul foarte frecventat.
44

BACCHIS
Uf, afurisiþii ãºtia de bãieþi! Acum înþeleg. A scris
asta unul care voia sã-l necãjeascã pe Charinos, ºtiindu-l
gelos. Iar el a ºi crezut. Când o sã-l vãd, o sã-i spun.
E încã un copil, nedeprins cu asemenea rãutãþi.
MELITTA
Dar unde l-ai putea vedea, cã s-a închis în casã cu
Simiche! Pãrinþii lui încã-l mai cautã la mine. De-am gãsi
o babã, Bacchis, cum am zis! S-aparã doar ºi am scãpat.
BACCHIS
4. Draga mea, este o vrãjitoare cât se poate de
priceputã, una sirianã, încã verde ºi zdravãnã, care
odinioarã, când se supãrase Phanias pe mine fãrã
motiv, ca ºi Charinos, l-a îmbunat, dupã patru luni
împlinite, când nici cã mai nãdãjduiam, ºi el s-a-ntors
din nou la mine, în urma descântecelor.
MELITTA
ªi cât a cerut baba, dacã-þi mai aduci aminte?
BACCHIS
Nu ia mult ca platã, Melitta: o drahmã ºi o pâine.
Trebuie sã-i pui dupã aceea la îndemânã, pe lângã
sare, ºi ºapte oboli6, pucioasã ºi o fãclie: pe-astea le

6
Obol – monedã greceascã reprezentând a ºaptea parte
dintr-o drahmã.
 45

ia baba. ªi mai trebuie sã pregãteºti un crater7 cu

vin amestecat cu apã, din care bea doar ea. Va trebui
oricum sã existe ºi un lucru de-al bãrbatului, cum ar
fi vreo hainã sau încãlþãri, ori câteva fire de pãr sau
aºa ceva.
MELITTA
Am niºte încãlþãri de-ale lui.
BACCHIS
5. Dupã ce le atârnã într-un cui, le afumã cu
pucioasã, presãrând peste foc ºi sarea, rosteºte
deasupra numele amândurora, ºi pe-al lui, ºi pe-al
tãu. Apoi scoate din sân o vârtelniþã ºi o rãsuceºte,
în timp ce spune iute-iute un descântec8: cuvinte

7
Crater – vas mare în care se amesteca vinul cu apã, de
unde era scos cu cupe obiºnuite; vinurile mediteraneene
erau foarte tari ºi vâscoase, de aceea se amestecau cu apã în
anumite proporþii.
8
Vârtelniþa (gr.   ) însoþitã de descântec apare ºi la
Teocrit, de la care-i af lãm ºi rolul: „Cum învârteºte-Afrodita
aceastã sfârleazã de-aramã/ Delfis de-asemenea sã
se-nvârteascã la uºã, la mine!“ (II, 30-31, trad. Teodor
Naum). Numitã ºi ;,, vârtelniþa are forma unei rotiþe cu
douã gãuri de o parte ºi de alta a centrului; ea este susþinutã
de o sfoarã trecutã printr-o gaurã ºi vârâtã apoi prin cealaltã,
extremitãþile sforii punând în miºcare rotiþa, care, prin
învârtire, scoate un huruit ºi un ºuierat ciudat. Miºcarea ºi
46

barbare ce-þi dau fiori. Asta a fãcut atunci. ªi, curând,

Phanias, în pofida mustrãrilor tovarãºilor lui ºi
rugãminþilor lui Phoibís, mândra cu care trãia, a venit
la mine, mânat cel mai tare de descântec. ªi mi-a
mai spus ca nezmintit sã fac ceva ca s-o urascã pe
Phoibís: cicã sã mã þin dupã urmele pe care le lasã ºi
sã le ºterg, cãlcând deasupra lor, cu piciorul meu
drept peste stângul ei ºi cu stângul meu peste dreptul
ei, ºi sã zic: „Am cãlcat pe tine. Sunt deasupra ta“.
Iar eu am fãcut cum mi-a spus.
MELITTA
Hai, Bacchis, nu mai zãbovi, cheam-o pe sirianã.
Iar tu, Akís, pregãteºte pâinea ºi pucioasa ºi ce mai
trebuie pentru descântec.

sunetul rotiþei au fost puse în legãturã cu miºcarea ºi cântecul

capîntorturei (;, 7), pasãre folositã ºi ea în magia
eroticã, fiind menite sã determine o conjuncþie între iubit ºi
iubita lui; ;,este ºi un alt nume al Minthei, vrãjitoarea
expertã în filtre de dragoste (cf. Marcel Detienne, :&
 + . * 
    ! :, trad rom.,
Bucureºti, 1997, pp. 196-207).
 –5–
Curiozitate

+&  %

 %9/&)&2
$ $.G   &
  &   &  )    
     $     &.
D & %&2,)&/
!      & &  
 2*
@ *
 A.
$$ %
 & *
    $ 
 $
2   < &=  
8%&
&)/&!&.
  ,)
  Leaina. &
%&  &
+$ @ –
.leaina –
+$ A. &


%&  ! & .

 %  & 2  !
!& !8 $/

&   $9 Klonarion
@<&)& &&)=A2$  
 
  
  $ F  G    
$).+ $
 
$% & $.
Demonassa & 
&  

!  %& 2  $&
48

 @demos,<  )=anassa,

<&&=>$.demosion,< &= 
< &=A.*
&2
$&&*
 
/$.(& / 
 $  .   & 
2 &2  )&  & 
G  %&Megilla@
! meg-,<= $,
2illos, 2,&  &A.
 Klonarion si¸ Leaina

KLONARION
1. Aflãm lucruri noi despre tine, Leaina: bogãtana
Megilla din Lesbos te iubeºte ca un bãrbat ºi
vã-mpreunaþi ca sã faceþi nu ºtiu ce una cu alta. Ce
se-ntâmplã? Te-ai înroºit? Ci spune-odatã dacã e-adevãrat!
LEAINA
E-adevãrat, Klonarion, ºi mi-e ruºine, pentru cã
e ceva atât de ciudat.
KLONARION
Sfântã Mancã!1 Ce tãrãºenie! ªi ce vrea femeia
asta? Ce faceþi, când sunteþi împreunã? Vezi? Nu mã
iubeºti, altfel nu mi-ai ascunde asemenea lucruri.
LEAINA
Ba te iubesc, mai mult decât pe oricare alta; dar
femeia asta aduce grozav de tare cu un bãrbat.
KLONARION
2. Nu înþeleg ce spui, de nu cumva se-ntâmplã
ca asta sã fie teleleicã de muieri: se vorbeºte cã prin

1
Am tradus astfel epitetul G    („cea care-i hrãneºte
pe tineri“), desemnând la început o divinitate de sine stãtãtoare,
care proteja creºterea copiilor; mai târziu a devenit epitet al
Geei (Pãmântul); se aplica ºi altor zeiþe: Demeter,
Artemis-Hecate, Afrodita, Atena; aici trebuie sã fie Afrodita.
50

Lesbos sunt asemenea femei bãrbãtoase, ce nu pot

sã sufere bãrbatul ºi se-nsoþesc cu alte femei, ca
niºte bãrbaþi.
LEAINA
Cam aºa ceva.
KLONARION
Atunci, Leaina, chiar asta sã-mi povesteºti: cum
te-a-ncercat prima datã, cum de te-ai lãsat ademenitã
ºi ce-a mai fost.
LEAINA
Aranjaserã o chermezã, ea ºi Demonassa din
Corint2: ºi asta e bogatã ºi are aceleaºi apucãturi ca
Megilla. M-au chemat ºi pe mine, sã le cânt din citerã.
Dar, dupã ce le-am cântat, cum era foarte târziu ºi
venise vremea sã mergem la culcare ºi ele
se-mbãtaserã: „Hai, Leaina – mi-a zis Megilla –, ar fi
cazul sã dormim; culcã-te aici la mijloc, între noi douã“.

2
Cetatea de baºtinã a Demonassei nu a fost aleasã la
întâmplare: Corintul era renumit pentru numeroasele sale
curtezane, pânã-ntr-atât încât verbul 6 %însemna
„a se prostitua“, iar cetatea Komona din Pont, culme a
prostituþiei, era cunoscutã sub numele de „micul Corint“;
proverbul „Nu-i pentru oricine o cãlãtorie la Corint“ fãcea
aluzie la rapacitatea acelor curtezane.
 51

KLONARION
ªi te-ai culcat? Ce s-a mai întâmplat dupã aceea?
LEAINA
3. La-nceput m-au sãrutat ca bãrbaþii, nu numai
aºa, lipindu-ºi buzele de ale mele, ci cu gura
întredeschisã, ºi m-au îmbrãþiºat ºi mi-au strâns sânii.
Apoi, Demonassa a-nceput sã mã muºte, în timp ce
mã sãruta, iar eu nu-mi puteam da seama ce-i asta.
Dupã o vreme, Megilla, încinsã deja, ºi-a scos peruca
de pe cap – îi stãtea foarte bine ºi pãrea naturalã –
ºi-a apãrut tunsã chilug, întocmai ca atleþii cu cea
mai bãrbãteascã înfãþiºare; eu am rãmas nãucã
vãzând-o. „Ai mai vãzut, Leaina – mi-a zis ea –, un
bãiat aºa frumuºel?“ „Nu vãd nici un bãiat aici, Megilla“
– i-am rãspuns. „Sã nu mã faci femeie – zice –, mã
cheamã Megillos ºi m-am însurat mai de mult cu
Demonassa asta, iar ea e nevasta mea.“ M-a umflat
râsul, Klonarion, când am auzit aºa ceva, ºi i-am spus:
„Atunci, Megille, ne-ai ascuns cã eºti bãrbat, cum se
zice cã s-a întâmplat cu Ahile, cel pitit printre
fecioare?3 Ai mãdularul cuvenit ºi-i faci Demonassei

3
Aluzie la povestea ascunderii lui Ahile travestit în fecioarã
printre fetele regelui dolopilor, Lykomedes, în insula Skyros.
Aceastã stratagemã, pusã la cale de cãtre pãrinþii eroului,
Peleu ºi Thetis, pentru a evita soarta crudã ce-i fusese
prevestitã, a fost dejucatã de Ulise, care l-a fãcut astfel pe
52

ce-i fac bãrbaþii?“ „Ce au bãrbaþii nu am, Leaina –

zice ea –, dar nici nu-mi trebuie. O sã vezi cã eu
mã-mpreun în felul meu, într-un chip cu mult mai
plãcut.“ „N-oi fi fiind hermafrodit? – zic eu; se spune
cã sunt mulþi, care au ºi una, ºi alta.“ Pentru cã nu
pricepeam cum e tãrãºenia, dragã Klonarion. „Nu –
zice ea –, sunt cu totul ºi cu totul bãrbat.“
4. Iar eu i-am spus: „Am auzit de la flautista
Ismenodora din Beoþia o poveste de pe la ei, cum cã
la Theba a fost una care din femeie s-a fãcut bãrbat,
unul care, mi se pare, mai era ºi mare ghicitor, pe
nume Tiresias4. Nu cumva þi s-a-ntâmplat ºi þie aºa
ceva?“ „Nu, Leaina – zice ea –, m-am nãscut la fel ca
voi celelalte, dar firea, simþirea ºi toate celelalte-mi
sunt de bãrbat.“ „ªi þi-e de-ajuns simþirea?“ – zic.
„Atunci încearcã-mã, Leaina, dacã nu mã crezi, ºi-o
sã afli cã nu-mi lipseºte nimic din ce au bãrbaþii: cãci
am cu ce-nlocui mãdularul. Dar, hai, încearcã-mã! ºi

Ahile sã ia parte la rãzboiul troian, ceea ce i-a adus atât

gloria, cât ºi prezisa moarte în floarea vârstei. Hainele
femeieºti nu au fãcut decât sã-i ascundã bãrbãþia lui Ahile, în
urma iubirii lui pentru Deidamia nãscându-se Neoptolem,
cel ce va cuceri cetatea lui Priam.
4
Tiresias – proroc mitic al Thebei, care, pentru cã lovise
doi ºerpi care se împreunau ºi omorâse femela, a fost
transformat în femeie; apoi, la sfatul lui Apollo, a omorât ºi
masculul ºi a redevenit bãrbat.
 53

o sã vezi.“ Am încercat, Klonarion, de vreme ce mã

ruga asta ºi mi-a dãruit un gherdan foarte scump ºi
niºte stofe din cele mai fine. ªi atunci eu am
îmbrãþiºat-o ca ºi cum ar fi fost bãrbat ºi o fãcea ºi
ea ºi mã sãruta ºi gâfâia ºi cred cã o-ncerca o plãcere
fãrã margini.
KLONARION
Ce-þi fãcea, Leaina? În ce fel? Mai cu seamã
asta sã-mi spui.
LEAINA
Nu-mi cere amãnunte, cã sunt treburi de ruºine;
aºa cã, pe zeiþa din ceruri5, nici c-aº putea sã-þi spun.

5
Urania – Afrodita celestã.
 –6–
Învataturi
¸

)
G ; $   
8 $   !    $ 
  &. $ &!$)
 ! )&
 82&$.
+$G ;2 &G & 2
$  !&&,)
  &    $  & &
%&.E 2 
G ; &2  !) $   
   
)    &!&2!
&. & 9
% &... & 
.
G  2$&.

&$ &&&&
  >
&
&)   &    
%/; !
 &  
&$%& 
& .   &  2 &
 2& ))
.($ G   $)&& 
 )& ,   $   
Korinna    kore,
<$&=. %2
&$ &  2
   @     <
=< =A.
56

 Krobyle < =   

 &    &$ & &
$ /2
%&$&! 
!
&&%&!./2 !

$!   &
  &. $
Krobylos@krobylos,<)  
&

=AG ;%&$
. 
%&!& !)&

&)    2%
 2" 
& @'J0A.
+$  & &
%&  $ $   ! 
) & !&
&
 !% 
%&/; B@< &=A.1

1
Lyra trimite direct la îndeletnicirile hetairelor, care erau
ºi cântãreþe din lirã, flaut sau cimbal, iar Daphnís, pe lângã
aluzia la tinereþea ºi farmecul unei curtezane, are ºi conotaþii
obscene, boaba de laur putând desemna, prin metaforã ºi
metonimie, organul sexual feminin.
 Krobyle si¸ Korinna

KROBYLE
1. De-acum ºtii, Korinna, cã nu-i mare nenorocire,
cum credeai tu, sã-þi pierzi fecioria ºi sã devii femeie:
te-ai culcat cu un flãcãu în floarea vârstei ºi ai primit
o minã2 – prima ta platã –, din care acuºica o sã-þi
cumpãr un gherdan.
KORINNA
Da, mãmico, da’ sã aibã ºi pietre roºii ca focul,
ca acela al lui Philainis.
KROBYLE
Bine, o sã aibã. Aflã însã de la mine ºi ce mai
trebuie sã faci ºi cum trebuie sã te porþi cu bãrbaþii.
Cãci n-avem altã cale de a ne strecura prin viaþã,
fata mea. S-au împlinit doi ani de când a murit tatãl
tãu, fie-i numele binecuvântat: nu ºtii cum ne-am dus
traiul? Când trãia el, aveam de toate din belºug,
pentru cã era fierar ºi avea nume bun în Pireu ºi pe
cine-o sã-ntrebi o sã-þi spunã ºi azi cã n-o sã mai fie
niciodatã fierar ca Philinos. Dar, dupã moartea lui,
am dat mai întâi cleºtele, nicovala ºi ciocanul, pe
douã mine, ºi-am mâncat din ele ºapte luni; pe urmã
abia ne-am câºtigat pâinea, când cu þesutul, când cu
nãvãditul ori cu torsul urzelii. Dar am izbutit sã te
cresc ºi mi-am pus în tine toatã nãdejdea.

2
Minã – monedã greceascã de argint valorând 100 de drahme.
58

KORINNA
2. Te gândeºti la mina mea?
KROBYLE
Nu, da’ mi fãceam socoteala cã, la vârsta asta, o
sã-mi dai tu de mâncare, o sã capeþi lesne podoabe ºi
o sã fii bogatã, o sã ai veºminte de purpurã ºi slugi.
KORINNA
Cum, mamã? Ce vrei sã spui?
KROBYLE
Trãind cu bãrbaþi tineri ºi chefuind ºi culcându-te
cu ei pe bani.
KORINNA
Aºa ca Lyra, fata Daphnidei?
KROBYLE
Da.
KORINNA
Pãi, aia e o curviºtinã.
KROBYLE
Asta nu-i o nenorocire. O sã fii ºi tu bogatã ca
ea ºi-o sã ai o grãmadã de amanþi. Ce-þi veni, de
plângi, Korinna? Nu vezi câte sunt curtezane ºi cât
de cãutate sunt ºi cât de mult câºtigã? Eu, una, ºtiu
 59

sigur cã fata Daphnidei, jur pe Adrasteia3!, înainte

de a ajunge-n floarea vârstei, umbla în zdrenþe; iar
acum vezi cum s-a pricopsit: aur ºi haine brodate ºi
patru slujnice.
KORINNA
3. Cum a agonisit Lyra toate astea?
KROBYLE
Mai întâi gãtindu-se frumos ºi fiind drãguþã ºi
veselã cu toþi, dar nu aºa, sã bufneascã în râs din
te miri ce, cum faci tu mereu, ci zâmbind dulce ºi
fermecãtor; apoi purtându-se cu dibãcie în relaþiile
cu bãrbaþii, ºi fãrã sã-l înºele pe cel care se duce la
ea sau care o cheamã la el, ºi fãrã sã sarã ea de
gâtul bãrbaþilor. ªi dacã vreodatã e plãtitã sã se
ducã la vreun banchet, nici nu se îmbatã – ãsta
e-un lucru de ruºine, iar bãrbaþilor nu le plac
asemenea fete –, nici nu se-ndoapã ca o prost
crescutã, ci abia apucã mâncarea cu vârful degetelor,
mãnâncã fãrã zgomot ºi nu-ºi umple cu bucãturi
amândoi obrajii, bea sorbind încet, fãrã lãcomie, ºi
nu dã paharul pe gât dintr-o suflare.

3
Adrasteia – „inevitabila“, divinitate originarã din Asia
Micã, asociatã cu Nemesis, zeiþa rãzbunãrii, cea care pedepsea
nedreptatea ºi trufia; invocatã aici pentru a îndepãrta invidia
zeilor printr-un act de umilinþã.
60

KORINNA
Chiar dacã-i e sete?
KROBYLE
Mai ales atunci, Korinna. ªi nu vorbeºte mai mult
decât trebuie, nu glumeºte pe seama mesenilor ºi nu are
ochi decât pentru clientul ei. Pentru asta o plac bãrbaþii.
ªi când trebuie sã se culce cu cineva, nu se poartã nici
fãrã ruºine, nici cu nepãsare, ci urmãreºte doar cum sã-l
farmece ºi sã-l câºtige ca amant. Asta preþuiesc toþi la ea.
Dacã ai învãþa ºi tu lucrurile astea, am fi ºi noi fericite.
Cãci, în alte privinþe, mult mai mult decât ea... da’ nu mai
spun nimic, sfântã Adrasteia! Doar sã-þi dea zile zeii!
KORINNA
4. Spune-mi mamã, toþi clienþii sunt ca Eucritos,
cu care m-am culcat azi-noapte?
KROBYLE
Nu toþi: unii sunt mai frumoºi, alþii, deja bãrbaþi
copþi, iar alþii n-au fost dãruiþi de naturã cu chipuri
prea plãcute.
KORINNA
ªi va trebui sã mã culc ºi cu ãºtia?
KROBYLE
Mai ales cu ei, fata mea: de fapt, ãºtia dau cel
mai mult; cei frumoºi socot cã plãtesc de-ajuns cu
 61

frumuseþea. Þie însã sã nu-þi pese niciodatã decât de

„mai mult“, dacã vrei ca, în curând, sã te arate toate
cu degetul: „N-o vezi pe Korinna, fata Krobylei, cât
de bogatã e ºi cum a fãcut-o fericitã, de trei ori fericitã,
pe mama ei?“ Ce zici? O sã faci asta? O s-o faci, ºtiu
eu, ºi-o sã le-ntreci uºor pe toate celelalte. Acum,
du-te sã te speli, c-ar putea veni ºi azi bãiatul ãla,
Eucritos: doar a promis.
 –7–
Dojana

)
%* !&
&&
$  .+
2&& 
&!! &  
 ))%8 .+ 
&! 

2 
)&2 2
& ))
&)2 & 2 $&
 .
* &&9 &% 8 
!  %%&$& !&&2&
)  %&   $ ! 
 
 &&@
!    & &     )A 
%&&) @$%  A
  ).
 !& 2     !&

* .($  
9
& %$&&
&
& .  &&$ &!2
& %)&.-$ *% 
&
%! @
musaA.
* 2    
9 
)
$%% $&
& ) .
64

&$&&) 9

 $&
)&+) .
*&&&.
*2.&
8 
  $    
$.
 

.* & &
$1.

1
Chaireas, „cel plin de farmec“, „aducãtorul de bucurie“.
 Mama si¸ Musarion

MAMA
1. Dacã mai gãsim încã un iubit precum Chaireas,
dragã Musarion, trebuie sã-i aducem jertfã Afroditei
Neamului2 o iadã albã, celei Cereºti din Kepoi3 o
junincã, s-o-mpodobim cu cununi pe priincioasa Mamã4,
ºi-o sã fim cât se poate de fericite ºi de trei ori
binecuvântate. Vezi, acum, cât primim de la tinerelul
ãla, care nu þi-a dat niciodatã vreun obol, nici vreo
hainã, nici sandale, nici parfum, ci totdeauna scuze ºi
fãgãduieli ºi speranþe de mai bine ºi mulþi „dacã tata...,
ºi pun mâna pe moºtenire“ ºi „toate or sã fie ale
tale“. Iar tu spui cã s-a jurat ºi cã o sã-i devii soþie
legiuitã.
MUSARION
Da’ s-a jurat, mamã, pe cele douã zeiþe5 ºi pe
Protectoarea cetãþii6.
2
Afrodita Pandemos („publicã“, „a întregului popor“), al
cãrui sanctuar se afla în apropierea laturii de rãsãrit a Acropolei.
3
Afrodita Urania, al cãrui sanctuar, extrem de vechi, se
afla în localitatea Kepoi („Grãdinile“), în afara zidului de
incintã, lângã Olympeion, pe malul drept al râului Ilissos;
aici se af la, dupã Pausanias, o statuie a zeiþei lucratã de
sculptorul Alcamenes, elev ºi rival al lui Fidias.
4
   („mãrinimoasa“, „dãtãtoarea de bogãþii“) – epitet
al Demetrei, care, pentru acest lucru, era veneratã de curtezane.
5
Cele douã zeiþe – Demeter ºi fiica ei Persephone.
6
Atena Polias – zeiþa, care le dãruise atenienilor mãslinul,
era socotitã, încã de la întemeierea cetãþii, protectoarea Atenei;
66

MAMA
ªi tu l-ai crezut, cum sã nu? De-asta alaltãieri,
când nu avea cu ce sã-ºi plãteascã partea lui la banchet,
i-ai dat inelul, fãrã ºtirea mea, iar el l-a vândut ºi a
bãut banii. ªi, pe urmã, cele douã colane din Ionia,
care cântãreau fiecare doi darici7, cele pe care þi le-a
adus navlositorul Praxias din Chios, comandate de el
în Efes: cã doar Chaireas îºi datora partea pentru
banchetul cu tovarãºii sãi! Ce sã mai spun de
pânzeturile de in ºi de tunici? Într-un cuvânt, mare
chilipir, curatã pomanã a dat peste noi cu bãiatul ãsta!
MUSARION
2. Dar e frumos ºi încã n-are barbã, ºi zice cã
mã iubeºte ºi plânge, ºi mai e ºi fiul Deinomachei ºi
al lui Laches areopagitul8, ºi spune cã are sã mã ia

era veneratã sub acest nume în cel mai vechi templu care-i
era consacrat.
7
Daric – monedã de aur, bãtutã cu efigia regelui Darius,
având valoarea a 20 de drahme atice.
8
Areopagit – membru al Areopagului, cea mai veche
adunare a Atenei, probabil continuare a
 sfatul care
îl asista pe rege; în componenþa lui intrau arhonþii ieºiþi din
funcþie, care erau eupatrizi, deci pãtura socialã cea mai nobilã
ºi mai bogatã; judeca crimele, supraveghea respectarea legilor
ºi  6 (examinarea spiritului civic ºi a pietãþii)
arhonþilor; piatrã de temelie a puterii oligarhice, Areopagului
 67

de nevastã ºi putem nãdãjdui multe de la el, numai

sã-nchidã ochii bãtrânul.
MAMA
Atunci, Musarion, dac-om avea nevoie de
încãlþãri, iar cizmarul o sã ne cearã douã drahme, o
sã-i spunem: „Bani n-avem, dar ia ºi tu niscaiva
speranþe“; ºi brutarului o sã-i spunem la fel; ºi, când
o sã ni se cearã chiria, o sã spunem: „Aºteaptã pânã
moare Laches din Kolythos9: o sã þi-o plãtesc dupã
nuntã“. Nu þi-e ruºine sã fii singura dintre curtezane
care n-are un cercel, un colan, un voal de Tarent?
MUSARION
3. ªi ce, mamã? sunt ele mai fericite ºi mai
frumoase ca mine?
MAMA
Nu, dar sunt mai deºtepte ºi se pricep mai bine
sã fie curtezane, nu se-ncred în tot felul de vorbuliþe

i-a fost micºoratã drastic puterea prin reforma lui Ephialtes

(462-461 î. Ch.), care i-a redus competenþa la judecarea
crimelor, fãrã însã a-i ºtirbi prestigiul conferit de tradiþie, pe
care-l mai avea ºi în vremea lui Lucian. Laches era, deci, un
personaj de vazã în Atena.
9
Kolytos – dem urban, aparþinând tribului Aigeis, dinspre
Marea Egee.
68

frumoase ºi-n tinerei care n-au decât jurãminte-n

vârful buzelor. Da’ tu, credincioasã ºi iubitoare, nu-l
laºi sã-þi treacã pragul decât pe Chaireas. ªi deunãzi,
când þi-a oferit douã mine þãranul acela din
Acharnai10, ºi el fãrã barbã – venise sã ia banii pe
vin, trimis de tatãl lui –, i-ai dat papucii, ca sã te culci
cu Adonisul11 ãla de Chaireas.
MUSARION
ªi ce? Trebuia sã-l las pe Chaireas ºi sã-l primesc pe
salahorul ãla care puþea a þap? „Pentru mine – cum se
zice – neted la piele-i chiar ºi-un groºtei din Acharnai12?!“

10
Acharnai – cel mai mare dem atic, aparþinând tribului
Oineis, af lat în nordul Atenei.
11
Adonis – protagonistul unei legende siriene rãspândite
de timpuriu în Grecia, fiul Mirei, preschimbatã în arbore
drept pedeapsã pentru incestul comis cu tatãl ei; pruncul
conceput de Mira s-a dezvoltat în scoarþa copacului, de unde
a fost salvat de Afrodita, care l-a încredinþat Persephonei sã-l
creascã; mai târziu, între zeiþa dragostei ºi frumosul tânãr s-a
înfiripat o idilã, întreruptã de moartea lui Adonis, ucis de un
mistreþ întãrâtat de Artemis; Afrodita a rãmas neconsolatã
de moartea iubitului; aceastã legendã a circulat în mai multe
variante, cu diverse adaosuri idilice.
12
Groºtei = purcel. Pasajul este dificil ºi a dat multã bãtaie
de cap interpreþilor. Rothstein a propus, în loc de +6 
„din Akarnania“+6  „din Acharnai“ (dat fiind cã
lumea %  este exclusiv o lume aticã), ºi a înlãturat
 69

MAMA
Bine, fie: ãla-i un þãrãnoi ºi miroase urât. Dar
cu Antiphon al lui Menecrates, care-þi promitea o
minã, ce ai? De ce nu l-ai primit? Nu era frumos, de la
oraº, de-o vârstã cu Chaireas?
MUSARION
4. Dar Chaireas m-a ameninþat cã ne omoarã
pe-amândoi, dacã mã prinde cu el.
MAMA
Câþi alþii nu vin cu-asemenea ameninþãri! Atunci,
din pricina asta, tu o sã rãmâi fãrã iubiþi ºi-o sã fii

numele lui Chaireas; astfel textul a cãpãtat aspectul unui

proverb, al cãrui sens ar fi: „Orice bãrbat e bun, numai sã
plãteascã“. Cu alte cuvinte, Musarion vrea sã spunã: „Ar fi
trebuit sã-l primesc ºi pe þãrãnoiul ãla care puþea a þap, dupã
cum spune proverbul etc.“. Hemsterhuys-Reitz pãstreazã
tradiþia manuscrisã ºi traduce: „Leuis mihi Chaerea et
porcellus, quod est in prouerbio, Acarnanius...“ („Chaireas
e ºi neted, ºi un amant senzual“). La fel Bompaire: „Chaireas
al meu, cum se zice, are pielea netedã ºi e un straºnic vier
din Acharnai“, vãzând în acest pasaj un posibil ecou al
+  lui Aristofan (vv. 738 ºi urm.), în care
megarianul îºi duce la târg fetele travestite în scroafe. Varianata
lui Macleod: „Pentru mine, Chaireas e neted, iar acharneanul
e un vier þepos“, nu þine seama de termenul  „se zice“.
70

cuminte ca o preoteasã la Thesmophorii13, nu ca o

curtezanã? Dar sã trecem peste asta. Azi sunt Haloa14:
ce þi-a dãruit de sãrbãtoarea asta?
MUSARION
Nimic, mãmico.
MAMA
Ãsta chiar cã e singurul care n-a descoperit
meºteºugul de a-ºi vicleni tatãl, n-a trimis nici un
sclav care sã-l tragã pe sfoarã, n-a cãzut cu rugãminþi
pe capul maicã-si, ameninþând-o cã pleacã pe mare ºi
se duce la rãzboi, dacã nu capãtã ceva! Stã aici ºi ne
toacã pe noi, nu dã nimic ºi nici nu te lasã sã iei de
la cei care dau. Iar tu, Musarion, crezi c-o sã ai mereu
optsprezece ani? Sau cã Chaireas o sã gândeascã la
fel, când o sã fie bogat ºi maicã-sa o sã-i gãseascã o
partidã de milioane? Crezi c-o sã-ºi mai aminteascã
atunci lacrimile, sãrutãrile sau jurãmintele, când o
sã punã ochii pe-o zestre de cinci talanþi15?

13
Cf. 
2, nota 2, p. 25.
14
Cf. 
 1, nota 2, p. 17.
15
Aproximativ 30 000 de drahme.
 71

MUSARION
O sã-ºi aminteascã. Mãrturie stã faptul cã nici
acum nu s-a însurat, ci, deºi strâns cu uºa ºi silit s-o
facã, a spus nu.
MAMA
Dea cerul sã nu te-amãgeascã! O sã-þi aduc
atunci aminte de asta, Musarion.
 –8–
Dovezi de iubire

  
9$2%

.))&   
+B %&     &
 ;B&2
 %
%%&!.
+B& &%
%& $&
 !   $% . &  
&&&&  )&
2!&%!2! $ &$ 
$2  $ .+&
 & ! )& 
 % %& !
$& 9)& 
$    &  . &&
8& %
 
.: % )
& &.
;B +B & 82
/9%$ &&&
 ,&  $     
&  
 & 
 &
 
&.%&  
% 9 !$@chrysos,
<=A&)$) $&) 
!$!&) & .
   !)& ! &     )
 2&))!))
$
&$&@ampelos,<)&=A.
 Ampelis si¸ Chrysis

AMPELIS
1. Bãrbatul care nu e gelos, Chrysis dragã, nu
se mânie, nici nu te-a bãtut niciodatã, nu te-a tuns
ori nu þi-a sfâºiat hainele, mai e ãla îndrãgostit?
CHRYSIS
Atunci, Ampelis, doar astea sunt dovezi de
dragoste?
AMPELIS
Da, sunt dovezile unui bãrbat încins de patimã.
Pentru cã restul, sãrutãri ºi lacrimi ºi jurãminte ºi vizite
dese sunt semne ale unei iubiri ce-abia se-nfiripã ºi
care creºte încã: focul însã vine din gelozie. Prin urmare,
dacã – dupã cum spui – Gorgias te bate ºi e gelos, e
semn bun ºi-ar trebui sã-þi doreºti sã facã mereu aºa.
CHRYSIS
Aºa? Ce spui? Sã mã batã mereu?
AMPELIS
Nu sã te batã, ci sã se-nciudeze, dacã nu te uiþi
numai la el, pentru cã, dacã nu te iubeºte cu-adevãrat,
de ce s-ar mânia cã ai alt iubit?
CHRYSIS
Da’ eu n-am pe nimeni: Gorgias mã bãnuieºte
degeaba cã-l iubesc pe bogãtanul ãla, pentru cã odatã
am pomenit de el.
76

AMPELIS
2. ªi asta ar trebui sã te încânte, sã creadã cã
umblã dupã tine bogãtaºii: aºa se va necãji mai tare
ºi se va strãdui în fel ºi chip sã nu-l întreacã rivalii.
CHRYSIS
De fapt, el doar se-nfurie ºi mã bate, de dat nu
dã nimic.
AMPELIS
O sã dea, cã e gelos, ºi mai ales dacã-l pui pe jar.
CHRYSIS
Nu ºtiu de ce vrei tu, Ampelis, s-o pãþesc urât.
AMPELIS
Câtuºi de puþin, dar, dupã mine, aºa iau naºtere
marile iubiri: dacã bãrbatul crede cã nu i se dã destulã
atenþie; dacã însã este convins cã-l ai numai pe el,
dorinþa se mai domoleºte. Þi-o spun eu, care sunt
curtezanã de douãzeci de ani în cap, pe când tu n-ai
– cred – decât optsprezece, ori nici atât. Iar dacã
vrei, o sã-þi povestesc ce mi s-a-ntâmplat cândva, nu
de mult. Îl aveam amant pe-atunci pe Demophantos,
zaraful, care locuia în spatele Smãlþatei1. Acesta

1
Smãlþata – Stoa Poikile sau numai Poikile, vestitã galerie
atenianã, acoperitã, în secolul al V-lea î. Ch., cu picturile lui
 77

niciodatã nu-mi dãduse mai mult de cinci drahme ºi

se socotea stãpânul meu. Mã iubea, Chrysis, cu un
pospai de iubire, fãrã suspine, fãrã lacrimi, fãrã sã
vinã la uºa mea la ore nepotrivite, ci doar se culca
cu mine din când în când. 3. Dar odatã, când a venit
ºi l-am lãsat la uºã, afarã – înãuntru era pictorul
Kallides, care-mi trimisese zece drahme – mai întâi a
plecat ocãrându-mã; apoi însã, dupã ce-au trecut mai
multe zile ºi eu n-am trimis dupã el (Kallides se afla
încã la mine), unde mi se-aprinde odatã Demophantos,
care din pricina asta se-ncãlzise încet-încet, ºi, într-o
zi, stând ºi pândind sã se deschidã uºa, a-nceput sã
plângã, sã mã loveascã, sã ameninþe cã mã omoarã,
sã-mi rupã hainele, sã facã-n fel ºi chip, ºi-n cele din
urmã mi-a dat doi talanþi ºi m-a avut numai el opt
luni încheiate. Nevastã-sa le spunea tuturor cã i-am
luat minþile cu otrãvuri fermecate; dar otrava era
doar gelozia. Aºa cã, dragã Chrysis, foloseºte ºi tu
acelaºi farmec împotriva lui Gorgias. O sã fie bogat
bãiatul, dacã taicã-sãu pãþeºte ceva.

Polygnotos din Tasos (de unde ºi numele  6

„multicolora“, „pestriþa“).
 –9–
Strategii

Dialogul 9$ )& %&

&9;)
 .
/  &    $ 
& 
@pannychis,<)!
 =A.
(  &% 
;2
 2
& 


   .$ &&
  2! & &&2
!
8 &$ ) 
2  & &$
  .E2   
  2!  
  
&).
,& 
 2 &
8 69
   
;&).' 
&2& . 
 %
  ! &&
8&2% .
$!
 
;   8      
)!
&&
 
 . 2 
8 62&% 
$
   2&! ) 
 1&2 %
&&

1
Nume format de la verbul  „a rãmâne lângã“,
„a fi devotat“.
80

& < &    = !  

 .  %&.
 & /!&8 
 
%&%& 
 
 @dorkasA!
&&
derkomesthai, <=.
   $$ 
!  
   &;.
      & &%& 
 )– 
&

– .';
!& !&% @polemos,<&% =A.
/$&!&  &2
 8&&. 
   
&     2  &2  $
,$)&)&   $

&2 &  $
&       8
 !
 
&.

2
Numele este format de la „a iubi“, ºi  
„armatã“. El e, aºadar, „iubitorul de oºtire“ sau, prin antifrazã,
„prigonitorul“ ei.
 Dorkas si¸ Pannychis si¸ Philostratos
si¸ Polemon

DORKAS
1. Suntem pierdute, stãpânã, suntem pierdute.
Polemon s-a întors de la rãzboi, plin de bani – se zice;
l-am vãzut ºi eu, înfãºurat într-o mantie cu tiv de
purpurã, prinsã-ntr-o copcã de aur, ºi c-o grãmadã de
slujitori; iar prietenii, de cum l-au zãrit, au dat fuga
sã-l salute. Atunci, vãzându-l pe sclavul care se þinea
dupã el, cel care plecase împreunã cu el, am început
sã-l întreb: „Spune-mi, Parmenon – i-am zis, dupã ce
mai întâi l-am salutat –, cum o mai duceþi? V-aþi întors
cu ceva care sã merite osteneala acestui rãzboi?“
PANNYCHIS
Nu trebuia sã-ncepi cu-aceastã întrebare, ci sã
fi spus aºa: „Mii de mulþumiri zeilor, cã v-aþi întors
teferi ºi sãnãtoºi, ºi mai cu seamã lui Zeus protectorul
strãinilor3 ºi rãzboinicei4 Atena! Stãpâna se întreba
tot timpul ce faceþi ºi unde sunteþi“. Iar dacã la aceste
vorbe ai fi adãugat ºi cã „plângea ºi îºi tot amintea
de Polemon“ era ºi mai bine.
DORKAS
2. Astea toate le-am spus repede la-nceput; þie
însã nu þi le-am repetat, pentru cã voiam sã-þi povestesc

3
K  („ospitalierul“) – epitet al lui Zeus, protectorul ospeþiei.
4
 („proteguitoarea armatei“, „rãzboinica“) – epitet
al Atenei, cea care s-a nãscut gata înarmatã cu coif, lance ºi scut.
82

ce am auzit. De fapt, faþã de Parmenon am început aºa:

„Nu v-au þiuit urechile niciodatã, Parmenon? Pentru cã
stãpâna vã pomenea mereu plângând, mai ales când
se-ntorcea careva din bãtãlie ºi spunea cât de mulþi au
murit: atunci îºi smulgea pãrul ºi-ºi lovea pieptul ºi-ºi
punea veºminte cernite la fiecare nouã veste.
PANNYCHIS
Foarte bine, Dorkas! Aºa ºi trebuia sã faci.
DORKAS
ªi îndatã dupã aceea l-am întrebat ce þi-am spus
mai înainte. Iar el mi-a rãspuns: „Ne-am întors cu
mare falã“.
PANNYCHIS
Aºa þi-a zis? N-a spus el mai întâi cã Polemon îºi
amintea de mine, cã-i era dor ºi cã se ruga sã mã
gãseascã în viaþã?
DORKAS
Ba a spus multe asemenea lucruri. Dar, în
principal, þinea sã ne anunþe o mare bogãþie, aur,
veºminte, sclavi, fildeº; în ce priveºte argintul pe
care-l aducea cu el, nu-l numãra, ci-l mãsura cu baniþa,
ºi erau multe baniþe5. ªi chiar Parmenos avea pe

5
Cãpitanul lui Lucian mãsoarã argintul în medimne, mãsurã
greceascã de capacitate care avea aproximativ 52 de litri.
 83

degetul mic un inel, foarte mare, cu mai multe muchii,

pe care era prinsã o piatrã în trei culori, roºie
deasupra. L-am lãsat atunci sã-mi povesteascã ce voia:
cum au trecut fluviul Halys6 ºi cum l-au omorât pe un
anume Tiridates7 ºi ce isprãvi a fãcut Polemon în
lupta cu pisizii8, apoi am dat fuga sã-þi spun toate
astea, ca sã-þi dai seama cum stau lucrurile. Dacã
vine Polemon – cãci o sã vinã, cu siguranþã, dupã
ce-o sã scape de toþi cunoscuþii – ºi, aflând cele
întâmplate pe-aici, îl gãseºte pe Philostrates la noi,
ce crezi c-o sã facã?
PANNYCHIS
3. Sã-ncercãm sã vedem cum scãpãm din
aceastã situaþie, Dorkas dragã: n-ar fi frumos sã-l
trimitem la plimbare pe unul care tocmai ne-a dat
un talant ºi care, de altfel, este negustor ºi-mi
promite tot felul de lucruri, dar nici nu ne e de
vreun folos sã nu-l primim pe Polemon, care s-a-ntors
cu agonisealã atât de mare. ªi mai e ºi gelos, el
care, ºi sãrãntoc, era nesuferit la culme. Îþi dai
seama de ce-ar fi în stare acum?!

6
Halys – cel mai mare fluviu din Asia Micã; se varsã în
Marea Neagrã, iar cursul sãu mijlociu separã Frigia de Capadocia.
7
Tiridates – nume frecvent în dinastia regilor armeni; aici
nu desemneazã un personaj anume.
8
Pisizii – Pisidia era o regiune din sudul Asiei Mici, între
Frigia ºi Pamfilia.
84

DORKAS
Ci iatã-l cã vine.
PANNYCHIS
Mi-e rãu, Dorkas, de-asemenea-ncurcãturã... ºi
tremur toatã.
DORKAS
Uite-l ºi pe Philostratos.
PANNYCHIS
Ce mã fac? Aº vrea sã mã-nghitã pãmântul dintr-o
sorbire.
PHILOSTRATOS
4. Sorbire? Cã bine zici. De ce nu tragem o bãutã9,
Pannychis?
PANNYCHIS
Omule, m-ai omorât. Ziua bunã, Polemon. Nu
te-am vãzut de mult.

9
Traducãtorii acestor dialoguri nu par sã fi observat jocul
de cuvinte obþinut din formele verbului „a bea“ ():
62  „ar înghiþi (sorbind)“, ºi   „sã bem“. Socotim
cã la un maestru al jocurilor etimologice ºi al paronomasiei,
cum este Lucian, o asemenea apropiere nu este întâmplãtoare.
De aceea am adaptat traducerea acestui joc de cuvinte.
 85

POLEMON
Da’ cine-i ãsta care vine la voi? Taci? Bine! Vai,
Pannychis! ªi eu care, de la Termopile10, cu mare zor
am zburat pân-aici numai în cinci zile pentru o
asemenea femeie! Am meritat-o ºi chiar îþi mulþumesc:
n-o sã mã mai las jecmãnit de tine.
PHILOSTRATOS
Tu cine eºti, amice?
POLEMON
Ai auzit de Polemon din Stiria11, din tribul lui
Pandion12? La început comandant a o mie de ostaºi13,
iar acum mai mare peste cinci mii de scuturi, iubitul

10
În text, Pylai – prescurtare cunoscutã a locului unei celebre
bãtãlii, Thermopylai (defileu îngust din Grecia centralã, între
Muntele Oeta ºi Golful Malia, în care, în anul 480 î. Ch.,
generalul spartan Leonidas s-a împotrivit, cu o mânã de
soldaþi, numeroasei armate a regelui persan Xerxes);
denumeºte însã ºi Porþile Ciliciei (strâmtoare dintre Cilicia ºi
Siria), Porþile Babilonului etc. Traducãtorii preferã
Termopilele, plasând astfel personajul dialogului într-un
timp ºi într-un spaþiu legendar.
11
Stiria – dem atic.
12
Pandion – rege mitic al Atenei.
13
În text,  („a îndeplini funcþia de hiliarh,
comandant care avea în subordine o mie de ostaºi“).
86

Pannychidei, pe când înc-o mai credeam femeie cu

judecatã, ca orice om.
PHILOSTRATOS
Numai cã acum, dacã vrei sã ºtii, cãpitane de
mercenari, Pannychis este a mea: a primit un talant
ºi-o sã mai primeascã unul, de-ndatã ce ne vindem
mãrfurile. ªi-acum, vino cu mine, Pannychis, iar
pe-ãsta lasã-l sã-ºi ducã miile de oºteni pe la odrysi14.
POLEMON
Pannychis e liberã ºi merge cu tine numai dacã
vrea ea.
PANNYCHIS
Ce sã fac, Dorkas?
DORKAS
E mai bine sã intri: nu e de rãmas cu Polemon,
când e mânios; de altfel, îl poþi manevra mai uºor
dacã-l încearcã gelozia.
PANNYCHIS
Dacã vrei tu, sã intrãm.

14
Odrysi – populaþie tracicã din centrul Bulgariei de astãzi;
a întemeiat un vast regat, care se întindea de la Dunãre la
Marea Egee, de la Marea Neagrã la fluviul Strymon.
 87

POLEMON
5. Ascultaþi însã ce vã spun eu: ori azi o sã fie
cheful vostru de pe urmã, ori eu mi-am fãcut mâna degeaba
în atâtea mãceluri. Tracii la mine, Parmenon! Sã vinã cu
armele toate, sã facã praf strada cu falanga. Hopliþii15 în
front, pe lãturi prãºtierii ºi arcaºii, ceilalþi sã þinã spatele.
PHILOSTRATOS
De parc-am fi niºte þânci, mercenarule: vorbeºti
ºi tu aºa ºi faci pe Bau-Bau! Ai tãiat vreodatã vreun
cocoº? Ai vãzut vreo bãtãlie? Aº! Ai pãzit vreo-ntãriturã,
comandant peste-o jumate de cohortã16, ºi asta ca sã
þi se facã un hatâr.
POLEMON
O sã afli de-ndatã, când o sã ne vezi venind din
dreapta, cu armele sclipind în mâini.
PHILOSTRATOS
Sã veniþi numai, înarmaþi pânã-n dinþi. Iar eu ºi
Tibeios17 ãsta – cãci doar el mã-nsoþeºte – aºa o sã
vã împrãºtiem cu o ploaie de pietre ºi scoici, cã nici
n-o sã ºtiþi pe unde o s-o-ntindeþi.

15
Hoplit – soldat de infanterie, cu armament greu, lance
lungã ºi scut.
16
  – comandant al unei jumãtãþi de corp de armatã.
17
Obiºnuit nume de sclav frigian, folosit frecvent în comedia
nouã ºi de mai multe ori chiar de Lucian.
 – 10 –
Lupta cu filosofia

% B   9

   &   &   &2 
! $  &2 % 
$  $+ 2!&
&G.
' & & &)  
 B !    &  & 
&&2 $&&    
&&2&
 22 & 
&  . %&$&$  $
2 $ 2G
8
  )$&&
)) %&.( 
     $  $  
  
 

$ !)  $   !)
 $  .
         
 )&. )9
G6 &+ !&
 G ! )2 $  &
&  
   ) 
& $ .
 8 !.
Aristainetos<&=
< & =A.&)
  &) %&   <&=
@chelidonionA.'&&& 8 &
 $&  & &&   & @drosís,
90

<&& &=$

< =A.
"&  Dromon,<
& =.
G $&&
$)! &&.
8kleinos,<=.
!&&& )
&   <& & 
$) =  :;  
.
 Chelidonion si¸ Drosis

CHELIDONION
1. Drosis dragã, nu mai vine pe la tine bãiatul
acela, Kleinias? Nu l-am mai vãzut de multã vreme pe
la voi.
DROSIS
Nu, Chelidonion. Pentru cã profesorul lui i-a
interzis sã mai vinã la mine.
CHELIDONION
Cine e ãla? Nu cumva e vorba de pedotribul1
Diotimos? Pentru cã acela ne e prieten.
DROSIS
Nu, ci de cel mai blestemat dintre filosofi,
Aristainetos.
CHELIDONION
Încruntatul ãla, pãrosul cu barba stufoasã, care
se tot plimbã cu bãieþii prin Stoa2?

1
Pedotrib – profesor de gimnasticã, sub îndrumarea cãruia
se desfãºurau exerciþiile fizice într-un
; .
2
Cf. 
 8, nota 1, p. 76; porticul atenian era locul
de promenadã al filosofilor însoþiþi de discipoli. La Porticul
picturilor (Stoa Poikile), Zenon din Citium (332-262 î. Ch.)
a întemeiat ºcoala stoicã sau ºcoala Porticului. Hirsutul filosof
era un peripatetician stoic.
92

DROSIS
De el e vorba, ºarlatanul ãla, vedea-l-aº murind
ca un câine ºi pe gâde cum îl târâie de barbã.
CHELIDONION
2. Ce l-o fi apucat sã-i cearã lui Kleinias sã te lase?
DROSIS
Nu ºtiu, Chelidonion. Dar el, care niciodatã nu
mi-a pãrãsit patul de când a cunoscut femeia – cu
mine s-a culcat prima oarã –, de trei zile-n ºir n-a
mai trecut pe strada noastrã. ªi, cum eram neliniºtitã
din cauza lui – nu ºtiu cum, dar aveam o presimþire
rea –, am trimis-o pe Nebris3 sã vadã dacã nu-ºi pierdea
vremea prin piaþã sau prin Stoa; iar ea mi-a spus cã
l-a vãzut cu Aristainetos ºi cã i-a fãcut semn de
departe. El a roºit, privind în jos, ºi nici c-a mai ridicat
ochii din pãmânt. Apoi cei doi au plecat împreunã
spre Academia4. ªi ea s-a þinut dupã ei pânã la
Dipylon5 ºi, pentru cã el n-a mai întors deloc privirea,

3
B „piele de cãprior“, „bacantã“, nume potrivit cu
lumea curtezanelor, ca ºi Bacchís.
4
Academia – localitate aflatã în nord-vestul Atenei, la mai
puþin de 1 km de oraº; îºi trage numele de la eroul Academos.
Existau aici un parc ºi o palestrã. Aici ºi-a înfiinþat Platon
ºcoala (aprox. 385 î. Ch.), care a fost mutatã apoi la Atena.
5
Cf. 
4, nota 5, p. 43.
 93

a venit înapoi acasã, fãrã sã-mi poatã spune nimic

clar. Îþi dai seama cum mi-a fost dupã aceea, neputând
sã-mi închipui ce-a pãþit bãiatul meu? „L-am supãrat
cu ceva? – îmi spuneam – sau e-ndrãgostit de alta,
iar pe mine nu mã mai poate suferi? Nu-l lasã tatãl
lui?“: multe asemenea gânduri îmi frãmântau mintea,
sãrmana de mine. ªi târziu, pe searã, a venit la mine
Dromon, sã-mi aducã un rãvaº de la el. Ia-l ºi citeºte-l,
dragã Chelidonion. ªtii sã citeºti, nu?
CHELIDONION
3. Ia sã vedem: scrisul nu e prea clar, dezordonat,
ºi-aratã cã þi-a scris în mare grabã. Zice: „Pentru cât
de mult te-am iubit, Drosis, martori mi-s zeii“.
DROSIS
Vai, nenorocitul! Nici mãcar salutul obiºnuit.
CHELIDONION
„Acum, nu din urã, ci de nevoie mã þin departe
de tine. Pentru cã tata m-a încredinþat lui Aristainetos,
ca sã fac filosofie cu el; iar el – a aflat totul despre
noi – m-a mustrat din cale-afarã, spunându-mi cã nu
se cuvine sã te þii cu o curtezanã când eºti fiul lui
Architeles ºi al Erasicleiei: cãci e mai bine sã pui
virtutea mai presus de plãcere.“
DROSIS
N-ar mai apuca ziua de mâine, palavragiu’ naibii,
care le dã asemenea sfaturi bãieþilor!
94

CHELIDONION
„Aºa cã trebuie sã-l ascult, pentru cã mã însoþeºte
mereu ºi mã pãzeºte cu grijã; într-un cuvânt, n-am
voie sã mã uit la altcineva decât la el. Dar, dacã sunt
cuminte ºi-l ascult întru totul, îmi promite cã voi fi
cât se poate de fericit ºi voi ajunge sã cunosc virtutea,
dupã anevoioase încercãri. Þi-am scris cu greu aceste
rânduri, pe ascuns. Fii fericitã ºi aminteºte-þi de
Kleinias!“
DROSIS
4. Cum þi se pare scrisoarea, Chelidonion?
CHELIDONION
Totul parcã e scris de un scit 6, dar acel
„aminteºte-þi de Kleinias“ îþi mai lasã o speranþã.
DROSIS
Aºa mi s-a pãrut ºi mie. Mã omoarã dragostea.
Totuºi, Dromon mi-a spus cã lui Aristainetos îi plac
bãieþii ºi, sub pretext cã-i învaþã, trãieºte cu cei mai
frumoºi tineri, ºi, când îi dã lecþii particulare lui

6
Sciþii erau cunoscuþi pentru cruzimea ºi duritatea lor.
Expresia „un discurs de scit“ era proverbialã (cf. Diogenianus,
V, 11, 1) ºi indica un tip de discurs aspru ºi pe ºleau, precum
rãspunsul dat de regele scit Idanthyrsos lui Darius, regele
persan (cf. Herodot, IV, 127).
 95

Kleinias, îi povesteºte tot felul de-nchipuiri prin care-i

promite cã o s-ajungã asemenea zeilor. Ba mai ºi
citeºte împreunã cu el discursuri amoroase pe care
vechii filosofi le-au þinut pentru elevii lor ºi
e-ndrãgostit pânã peste cap de bãiat. Îl ameninþã
chiar cã o sã-i spunã totul tatãlui lui Kleinias.
CHELIDONION
Ar trebui, Drosis, sã-l ghiftuieºti bine pe Dromon.
DROSIS
L-am ghiftuit, dar ºi fãrã asta e de partea mea,
pentru cã i s-au aprins cãlcâiele dupã Nebris.
CHELIDONION
Liniºteºte-te, o sã fie totul bine. Eu, una,
cred c-o sã mã duc sã scriu pe un zid din
Kerameikos 7, pe unde se plimbã de obicei
Architeles: „Aristainetos îl stricã pe Kleinias“. Aºa
încât prin asta sã se facã cunoscutã tuturor, la
drumul mare, acuzaþia lui Dromon 8.

7
Cf. 
1, nota 3, p. 42.
8
Textul grecesc conþine un joc de cuvinte între numele lui
Dromon (de la gr.    „alergare, loc de alergare/curse“)
ºi verbul ; („a alerga împreunã cu“, „a concura
la“, „a contribui la“, „a întãri“); traducerea literalã: „prin asta
sã se-ntãreascã învinuirea fãcutã de Dromon“.
96

DROSIS
Cum o sã scrii fãrã sã te vadã nimeni?
CHELIDONION
Noaptea, Drosis, cu cãrbune luat de undeva.
DROSIS
Bunã treabã, Chelidonion! Luptã alãturi de mine
împotriva ºarlatanului de Aristainetos!
 – 11 –
Substituiri

!&
% 
2))&&2 
&!.E
& 2! *  2  
";&2 !$&&!&
&2 &.+$ 2
 &
  "; ! %& &
& 
& 
2&) %.
%
    &&  & ) 
  &$ ";.
  & %  &  $2
    9 Philemation, <&
&=  Tryphaina, <  =.
(&<$
)=
%&
&  !$&.
# &!&
 


!";
 ,
 &!
$ 
 !&) & .
 Tryphaina si¸ Charmides

TRYPHAINA
1. Ia omu’ o hetairã, pentru care plãteºte cinci
drahme, ºi apoi în pat stã întors cu spatele, plângând
ºi gemând?! ªi nu þi-a fãcut plãcere nici sã bei, îmi
pare, nici n-ai vrut sã cinezi singur cu mine: cãci
lãcrãmai ºi-n timpul cinei, am vãzut. Ba chiar ºi-acum
nu-ncetezi sã plângi cu sughiþuri, ca un prunc. De ce,
Charmides? Nu-mi ascunde motivul, ca mãcar cu-atât
sã m-aleg de pe urma nopþii albe petrecute cu tine.
CHARMIDES
Mã omoarã dragostea, Tryphaina. E cumplitã ºi
nu mai pot sã-ndur.
TRYPHAINA
Cã nu pe mine mã iubeºti e clar: nu te-ai fi
arãtat atât de nepãsãtor când m-ai avut, nu m-ai fi
respins când voiam sã te-mbrãþiºez ºi n-ai fi ridicat,
în cele din urmã, un zid între noi cu mantaua, ca nu
cumva sã te ating. Spune-mi, cine e? Poate c-aº izbuti
sã te-ajut în aceastã iubire, cãci ºtiu cum trebuie umblat
cu asemenea lucruri.
CHARMIDES
De fapt, o cunoºti, ºi chiar foarte bine, ºi te
cunoaºte ºi ea pe tine: nu e o curtezanã oarecare.
TRYPHAINA
2. Spune-mi cum o cheamã, Charmides.
100

CHARMIDES
Philemation, dragã Tryphaina.
TRYPHAINA
Care Philemation? Cã sunt douã: cea din Pireu,
desvirginatã de curând, care-l are amant pe Damyllos,
fiul strategului de anul ãsta, ori cealaltã, poreclitã
„Cursa de ºoareci“1.
CHARMIDES
Aceea, ºi sunt prins în cursã, nenorocitul de
mine, ºi nu mã pot desprinde de ea.
TRYPHAINA
Aºa cã din pricina ei plângi?
CHARMIDES
Chiar aºa.

1

 „ceea ce te fixeazã, laþ, plasã, cursã de ºoareci“; în
spiritul jocurilor de cuvinte lucianeºti, am preferat sã
traducem prin „cursã de ºoareci“, dat fiind sensul obscen al
termenului grecesc ; „ºoarece“ (care desemneazã totodatã
ºi organele sexuale bãrbãteºti), ºi numele prin care
comediograful grec desemneazã o prostituatã: ; 
„gaurã de ºoarece“ (#. . 3, 369); cf. Florica Bechet, 
&$)& @ Satyricon3L23MA, în „Studii
Clasice“, XXVI, 1989, p. 27-34.
 101

TRYPHAINA
O iubeºti de multã vreme sau eºti începãtor?
CHARMIDES
Nu sunt începãtor. Se-mplinesc aproape ºapte luni
de la Dionysii2, când am vãzut-o pentru prima datã.
TRYPHAINA
Ai vãzut-o bine toatã sau numai faþa ºi pãrþile
trupului ce se vãd de obicei ºi pe care se cuvine sã le
arate o femeie ajunsã deja la patruzeci ºi cinci de ani?
CHARMIDES
Pãi, ea jurã cã va-mplini douãzeci ºi doi în
martie3 viitor.

2
Dionysii – sãrbãtoare celebratã în cinstea zeului Dionysos,
în care femeile aveau un rol important; la Atena, existau
douã sãrbãtori care purtau acest nume: Dionysiile câmpeneºti
sau Micile Dionysii (sãrbãtorite în luna   , a ºasea
lunã din calendarul atic, corespunzând aproximativ lunii
decembrie) ºi Dionysiile urbane sau Marile Dionysii
(sãrbãtorite în luna    (a noua lunã din calendarul
atic, a doua jumãtãte a lunii martie); datele dialogului, nici
mãcar amãnuntele legate de vârsta curtezanei (cf. nota
urmãtoare) nu ne permit sã stabilim despre care dintre ele
este vorba.
3
În text,   .
102

TRYPHAINA
3. Tu crezi mai degrabã jurãmintele ei decât ce-ai
vãzut cu ochii tãi? Uitã-te bine la ea, priveºte-i cu atenþie
tâmplele, singurul loc unde pãrul mai e al ei: restul e
o perucã deasã. Dar, pe la tâmple, când se duce boiaua
cu care se vopseºte, e mai toatã albã. ªi, la urma
urmei, ce? Sileºte-o o datã sã þi se-arate goalã.
CHARMIDES
Niciodatã nu m-a lãsat sã fac asta.
TRYPHAINA
Fireºte! Doar ºtia cã o sã-þi fie silã de petele ei
albe: cã de la gât pânã la genunchi pare toatã o
panterã. ªi tu plângeai cã nu te culci cu una ca asta?
Nu cumva te fãcea sã suferi ºi se uita de sus la tine?
CHARMIDES
Ba da, Tryphaina. ªi a primit atâtea de la mine!
Iar acum, când nu i-am putut da pe loc mia de drahme
pe care mi-o cerea, pentru cã tata e-un zgârcit, l-a
lãsat sã intre-n casã pe Moschion, iar mie mi-a închis
uºa-n nas; aºa c-am vrut s-o fac ºi eu sã sufere ºi
te-am luat pe tine.
TRYPHAINA
Pe Afrodita, nici c-aº fi venit dacã mi s-ar fi
spus cã mã iei pentru asta, ca sã-i faci în ciudã alteia,
 103

ºi mai ales uneia ca mumia de Philemation. Mã duc:

a cântat a treia oarã cocoºul.
CHARMIDES
4. Nu pleca aºa repede, Tryphaina. Cã, de-i
adevãrat ce spui despre Philemation, peruca ºi cã se
vopseºte, ºi povestea cu petele albe, nici n-o sã mã
mai pot uita la ea.
TRYPHAINA
Întreab-o pe mama ta, dac-a fost vreodatã la
baie cu ea. Cât despre vârstã, þi-ar putea spune
bunicul tãu, dacã mai trãieºte.
CHARMIDES
Acum, cã ea e cum e, sã zboare despãrþitoarea
asta! Hai, sã ne îmbrãþiºãm, sã ne sãrutãm ºi sã
facem dragoste ca lumea. Ducã-se dracului
Philemation!
 – 12 –
Pacaleala

)
'   2  ,)& &&2
      Dialogul 39  
/;@$& $
!&
&     *  
Dialogul 7A  2  !   $)&  
%& &)%&
   .  &    
   &%& 
 %
' 8
&& $

  &2  & & % .  $
/;$ &! 9
  ! 
&2
!&
 
$.+ &&%&  .
/ $ )&
;N' &!&)
 $%&/;!
 & $&  8resonneur.
$ &!  &)' 9&


 !& ;N.'

 &! !/;!

&&& 

2
!%.+ 
& ;N &
&9;N&
&2! 
$&2 &2 &&.$&
!) !
!&& &;N2 <&)=.
106

 !

 
  &&     
 %&     
& !  8.
(%&% /;6*
 
G; ; /;&)&
 $       !$ )
<&=  /;" 
   @&   ,& & 
A.&)&
$ . +   & 
$8
&$!!&&
&8 2 $  

 &$
&.
 !&
)$ $ 
 &&.
E ! & &  8  
$@)$A.
% &
 9Lykaina,< =@ 
&,>$.lupa,< &=
< &= lupanarAKymbalion@
      
%AMagidionmagis,<
  &=@$.:;6 *>
magismassein,<$&=A
Lyde@&&
/;)& 
  
 lydosA.
Ioessa Pyrallís &
%
&  &9Ioessa,
 107

<  =<&

2&=
Pyrallís,<  =<& $ =.
!$&$!
/!
  '  
!$ ;B,&!8  .
Pythiás  &
&   %&.   & & 
   &&&
!&& 8  ;&
&  8 .&
!& %&   &&  
  $ &&
 & 
&& !
% % +  
 !.
;N B@$.Dialogul 4AB@$.
Dialogul 14A.+%

&&     !   
&) 9 +  @&&  !
+$ %)
A"
@ " ! 
 @$.Dialogul 15A.
"&&  
 +   ) ' .    $
&&&
$),&!
.
 
 &) 
)
 %$&&
&!
! .
 Ioessa si¸ Pythias si¸ Lysias

IOESSA
1. Faci pe nebunu’ cu mine, Lysias? Bine-mi ºade,
cã nu þi-am cerut niciodatã bani, nici nu te-am þinut
afarã când ai venit la mine ºi nu þi-am spus: „E altul
înãuntru“, nici nu te-am strâns cu uºa sã-þi înºeli
tatãl ori sã-þi furi mama, ca sã-mi aduci mie ceva,
cum fac altele; te-am primit de la bun început, fãrã
sã-þi cer nici bani, nici partea ta pentru banchet, ºi
ºtii câþi iubiþi am trimis la plimbare: pe Theocles,
care-acum e pritan1, ºi pe navlositorul Pasion, ºi pe
Melissos, un efeb2 de vârsta ta, cu toate cã mai ieri

1
Cf. 
 2, nota 8, p. 28; Sfatul celor cinci sute (F)
era împãrþit în zece secþiuni – care corespundeau celor zece
triburi atice –, numite pritanii, având fiecare câte cincizeci
de pritani; fiecare pritanie, prin tragere la sorþi, asigura
conducerea Sfatului a zecea parte dintr-un an, alcãtuia ordinea
de zi, convoca Sfatul ºi Adunarea () ºi conducea
lucrãrile acestor foruri.
2
Efeb – grecii au cunoscut iniþial diviziunea societãþii în
clase de vârstã clar delimitate. Trecerea de la o clasã la alta
avea caracterul unei iniþieri ºi era însoþitã de ceremonii rituale.
În epoca clasicã, singura urmã a acestui sistem era $:
termenul   îl denumeºte pe tânãrul dintr-o familie
atenianã liberã care fãcea timp de doi ani, de la vârsta de
optsprezece ani, serviciul militar; prin urmare, ; 
(tradus de noi pretutindeni prin „tovarãºi“) sunt tinerii din
acelaºi contingent militar care,  $ , aveau aceeaºi vârstã.
110

i-a murit tatãl ºi-a rãmas el stãpânul întregii averi.

Pentru mine însã nu exista decât Phaon3 al meu ºi
n-aveam ochi pentru altcineva ºi nu lãsam pe nimeni
sã-mi calce pragul în afarã de tine. Pentru cã, proasta
de mine, credeam cã jurãmintele tale sunt adevãrate
ºi, de aceea, legându-mã de tine, eram cuminte ca o
Penelopã4, chiar dacã mama þipa la mine ºi mã certa
în faþa prietenelor. Numai cã tu, de cum þi-ai dat
seama cã mã ai în mânã, pentru cã mã topesc dupã
tine, când glumeai cu Lykaina, sub ochii mei, ca sã
mã faci sã sufãr, când, culcat alãturi de mine, o lãudai
pe citarista Magidion: iar eu plâng din pricina asta ºi
mã simt înjositã. Deunãzi, când stãteaþi ºi beaþi,
Thrason ºi tu, ºi Diphilos, erau cu voi ºi flautista
Kymbalion, ºi Pyrallis, duºmanca mea. Cã tu ai
sãrutat-o pe Kymbalion de cinci ori, nici cã mi-a pãsat

3
Phaon – luntraº mitic din Mitylene (Lesbos), bãtrân ºi
sãrman, care, pentru cã a trecut-o cu barca pe Afrodita, care
luase chipul unei bãtrâne, fãrã sã-i cearã plata cuvenitã, a
primit din partea acesteia un mir ce i-a conferit o frumuseþe
fãrã seamãn; conform unei legende – probabil creaþie a
unul comediograf – poetesa Sappho s-ar fi îndrãgostit de el
ºi, pentru cã Phaon nu-i împãrtãºea dragostea, s-ar fi aruncat
în mare de pe stâncile Leucade.
4
Penelopa – soþia lui Ulise, care ºi-a aºteptat bãrbatul
plecat sã lupte la Troia timp de douãzeci de ani, fãcând cu
greu faþã insistenþelor celor care, socotind-o vãduvã, voiau
s-o ia de nevastã; e socotitã prototipul fidelitãþii conjugale.
 111

– o ºtii: cãci te-njoseai singur sãrutând o asemenea

femeie. Dar câte semne i-ai fãcut Pyrallidei! ªi de
câte ori beai îi arãtai paharul ºi, când i-l dãdeai înapoi
sclavului, îi porunceai la ureche sã nu toarne nimãnui,
dacã nu i-a cerut-o Pyrallis5. ªi, la urmã, ai muºcat
dintr-un mãr, iar când ai vãzut cã Diphilos e ocupat –
stãtea de vorbã cu Thrason –, te-ai aplecat puþin în
faþã ºi, þintind bine, l-ai aruncat drept în sânul ei6,
fãrã ca mãcar sã încerci sã te fereºti de mine. Ea l-a
sãrutat ºi l-a îndesat între sâni, sub cingãtoare.
2. De ce faci asta? Ce rãu, mare sau mic, þi-am fãcut,
ori cu ce te-am supãrat? M-am uitat la altul? Nu trãiesc
numai pentru tine? Nu e mare ispravã, Lysias, sã
chinui o biatã femeie care ºi-a pierdut minþile dupã

5
Manevrele lui Lysias o aduc pe curtezanã, în mod neoficial,
în postura de reginã a ospãþului.
6
Gestul bãrbatului are explicitã semnificaþie eroticã: a
arunca sau a dãrui un mãr cuiva însemnã a-þi declara
dragostea (cf. epigrama lui Platon – + 
 V, 79:
„Te lovesc cu un mãr ºi tu, dacã-mi împãrtãºeºti dragostea,
ia-l ºi dãruieºte-mi fecioria ta“, Aristofan, , 997 –
unde tânãrul Pheidippides este sfãtuit sã nu-ºi piardã bunul
nume acceptând un mãr azvârlit de o prostituatã, ºi Teocrit,
'V, 89 – unde Clearista azvârle cu mere într-un cãprar;
gestul se regãseºte sub formã de dar la pãstorii din
F  vergiliene). Dimpotrivã, fata inaccesibilã este
comparatã cu un mãr la care nu pot ajunge culegãtorii
(cf. Sappho, fr. 116 Diehl).
112

tine. Existã însã zea Adrasteia7 ºi ea vede toate

astea. Poate cã ºi tu o sã suferi odatã, dac-o s-auzi
c-am murit punându-mi laþul de gât sau cã m-am
aruncat cu capul în jos într-o fântânã: o sã gãsesc
eu o cale sã mã omor, ca sã nu-þi mai fie urât sã mã
vezi. Atunci poþi sã te-mpãunezi cã ai sãvârºit o
mare ºi strãlucitã faptã de vitejie. De ce mã priveºti
pieziº ºi scrâºneºti din dinþi? Dacã-mi gãseºti vreo
vinã, spune-o. Pythias o sã ne judece. Ce faci? Pleci
ºi mã laºi fãrã nici un rãspuns? Vezi, Pythias, ce
pãþesc cu Lysias?
PYTHIAS
Ce cruzime, sã rãmânã nesimþitor la lacrimile
tale! E piatrã, nu om. Numai cã, dacã e sã spunem
adevãrul, tu, Ioessa, l-ai stricat: l-ai iubit prea mult
ºi i-ai ºi arãtat-o. Nu trebuia sã fii aºa geloasã: pe
bãrbaþi i-apucã sumeþia, dacã-ºi dau seama de asta.
Nu mai plânge, amãrâto! ºi ascultã-mã pe mine: când
mai vine la tine, închide-i uºa-n nas de vreo douã
ori. O sã-l vezi cum se-aprinde ºi-ºi pierde ºi el
minþile de-a binelea.
IOESSA
Nu spune asta, puºchea pe limbã-þi! Sã-i închid
uºa-n nas lui Lysias? Dea zeii sã nu mã lase el pe
mine primul!

7
Cf. 
 6, nota 3, p. 59.
 113

PYTHIAS
Uite-l cã se-ntoarce.
IOESSA
Ne-ai omorât, Pythias. Poate cã te-a auzit când
ziceai: „Închide-i uºa-n nas“.
LYSIAS
3. Nu pentru asta m-am întors, Pythias – pe una
ca ea n-o pot vedea în ochi –, ci pentru tine, ca sã nu
mã judeci prost ºi sã spui: „Lysias n-are inimã“.
PYTHAS
Fii fãrã grijã, Lysias, chiar am spus-o.
LYSIAS
Ai vrea, Pythias, s-o suport pe Ioessa asta, care
acum plânge, dar pe care-am gãsit-o deunãzi dormind
cu un bãiat, ca o trãdãtoare.
PYTHIAS
La urma urmei, Lysias, e curtezanã. Dar cum de
i-ai prins dormind împreunã?
LYSIAS
Era acum vreo cinci zile, pe Zeus – da, cinci zile,
în ziua de douã: azi suntem în ºapte. Tata, ºtiind cã
de multã vreme sunt îndrãgostit de aceastã femeie
114

cinstitã, m-a închis în casã ºi i-a poruncit portarului

sã nu-mi deschidã. Dar eu nu puteam sta fãrã ea ºi
i-am cerut lui Dromon sã se ghemuiascã lângã zidul
curþii, unde era acesta mai scund, ºi sã mã ridice în
cârcã: aºa puteam sã-l sar mai uºor. Ce s-o mai
lungesc? Am sãrit, am venit ºi am gãsit poarta bine
zãvorâtã: era miezul nopþii. Aºa cã n-am bãtut, ci,
sãltând încetiºor poarta ºi scoþând-o din þâþâni –
fãcusem asta ºi alte ori – am intrat fãrã nici un
zgomot. Dormeau toþi. Apoi, mergând pe pipãite de-a
lungul pereþilor, am ajuns lângã pat.
IOESSA
4. Ce spui? Maicã Demetra! Simt cã mor.
LYSIAS
ªi cum am bãgat de seamã cã nu era o singurã
rãsuflare, mai întâi am crezut cã dormea cu ea Lyde.
Dar nu era aºa, Pythias, ci, când am pipãit, am dat
peste unul fãrã barbã, foarte gingaº, tuns chilug,
mirosind ºi el a parfum. Vãzând una ca asta, dac-aº
fi avut atunci sabia la mine, n-aº fi ºovãit nici o clipã,
sã ºtiþi bine. De ce râdeþi, Pythias? Þi se pare de râs
ce povestesc?
IOESSA
Asta te-a supãrat, Lysias? Era Pythias, care
dormea cu mine.
 115

PYTHIAS
Nu-i spune, Ioessa.
IOESSA
De ce sã nu-i spun? Era Pythias, dragule, pe
care-o chemasem eu, sã doarmã cu mine: eram atât
de amãrâtã cã nu te am alãturi!
LYSIAS
5. Pythias, insul tuns chilug? ªi-apoi, în cinci
zile i-au crescut asemenea plete?!
IOESSA
S-a ras în cap dupã o boalã, Lysias, pentru cã-i
cãdea pãrul. Iar acum ºi-a pus o perucã. Aratã-i,
Pythias, aratã-i cã e aºa, convinge-l. Uite-þi bãiatul,
uite ibovnicul pe care erai gelos.
LYSIAS
Nu trebuia sã fiu, Ioessa, la cât sunt de-ndrãgostit,
dupã ce-l pipãisem?
IOESSA
Deci acum te-ai lãmurit. Vrei sã te fac ºi eu sã te
chinui? E rândul meu sã fiu supãratã, ºi pe bunã dreptate.
LYSIAS
În nici un caz. Ci hai sã bem acuma, ºi Pythias împre-
unã cu noi: se cuvine sã fie de faþã la libaþiile de pace.
116

IOESSA
O sã fie. Ce-am mai pãtimit din pricina ta,
Pythias, cel mai de treabã bãieþaº!
PYTHIAS
Dar el va ºi-mpãcat, aºa cã nu fi supãratã pe
mine. Mai e însã ceva: ai grijã, Lysias, sã nu spui la
nimeni despre pletele mele.
 – 13 –
Grozavii

)
/  miles gloriosus.2&
8 &  &% +
 2 &< 2
 &=&&$ 
2
 $./&& /  !)


  2&2&
2 & &   &  
 %&  ! $)
%C;B.
&!% $$ 
 22$. #  !
 %&  &
& 2  & & 
&&)&2

 .+ &! &22
& &!
 %& 
$
&.
Miles8   & &
 $)& &  ). ( $ !  
2       &&
 &.&2& & &9
<2 2&)
 &=.
%

2    
  Miles gloriosus. 
;
 2+ 
&/  
. &;
  + 

  82 ! ! 

&./    
       $ & )
118

%&!$&% &

&
 . Leontichos    
leon,<=.&&
;
  
C;B. Chenidas
 9 
)&1&&

&
!)&/  ."  &
!&&2 & & 
&2&/   &
2&&&&.
" &&&&Hymnís
 &  $& <   &=.
   $
$%&      
8/   &22
& .& &
 )&.%&&.
&  &   ) 

 &  .

1
Derivat de la gr.  „gâscã“, precum antroponimul
Leonidas de la substantivul comun   „leu“.
 Leontichos si¸ Chenidas si¸ Hymnis

LEONTICHOS
1. În bãtãlia împotriva galaþilor2, spune tu,
Chenidas, cum m-am aruncat în luptã pe calul meu
alb, înaintea celorlalþi cãlãreþi, ºi cum galaþii, cu
toatã vitejia lor, au rupt-o la fugã de cum m-au
vãzut ºi nici unul nu mi s-a-mpotrivit. Atunci eu,
aruncând lancea, l-am strãpuns pe comandantul
cavaleriei, pe el ºi calul lui, apoi, împotriva celor
care rezistau – cãci mai rãmãseserã unii care, dupã
ce fusese împrãºtiatã falanga, se adunaserã în
careu – mã nãpustesc cu tot avântul, cu sabia
scoasã, ºi, izbindu-i cu calul, rãstorn ca la vreo
ºapte din primul rând, iar cu o loviturã de spadã
despic în douã capul unuia dintre lohagi3, cu coif
cu tot. Voi, Chenidas, aþi ajuns la puþin timp dupã
aceea, când deja fuseserã puºi pe fugã.

2
Galaþii – locuitorii regiunii Galatia din Asia Micã, situatã
în podiºul frigian, în jurul oraºului Ankyra (Ankara) ºi numitã
astfel dupã galii chemaþi în anul 278 î. Ch. de cãtre Mithridates,
regele Bitiniei, ca sã-l sprijine în ocuparea tronului; galii au
traversat Hellespontul ºi s-au aºezat în þinutul cuprins între
fluviile Sangarios ºi Halis (v. 
9, nota 6, p. 83); din
25 î. Ch. Galatia era provincie romanã, dar galaþii, populaþie
celticã, formând pãtura militarã ºi politicã activã, îºi
pãstraserã caracterul rãzboinic, instituþiile celtice ºi limba,
care nu s-a romanizat niciodatã.
3
Lohag – comandant al unei trupe de o sutã de soldaþi.
120

CHENIDAS
2. Pãi, în Paphlagonia4, când te-ai luptat singur
tu, Leontichos, cu satrapul5, n-au fost ºi acelea niºte
fapte mãreþe?
LEONTICHOS
Bine faci cã-mi aminteºti acea ispravã, care nici
ea n-a fost de lepãdat. Satrapul, un munte de om,
trecea drept cel mai bun luptãtor ºi, cu mare dispreþ
faþã de greci, s-a aruncat la mijloc, între cele douã
armate, ºi a chemat la luptã pe oricine voia sã-l
înfrunte de unul singur. Ceilalþi rãmãseserã
încremeniþi de spaimã, lohagii ºi taxiarhii6, ºi
comandantul însuºi, cu toate cã generalul era un om
nu lipsit de curaj: cãci ne comanda Aristaichmos
etolianul7, un foarte bun suliþaº, în timp ce eu eram
doar hiliarh8. Îndrãznind totuºi ºi smulgându-mã din
mâinile tovarãºilor care mã þineau, pentru cã se
temeau pentru mine, la vederea barbarului ce
strãlucea de aurul armelor, uriaº ºi înfricoºãtor, cu
creasta fluturând, cu lancea ameninþãtoare...

4
Paphlagonia – regiune din Asia Micã, în nordul Galatiei,
cuprinsã între Bitinia ºi Pont.
5
Satrap – conducãtorul unei provincii persane sau microasiatice.
6
Taxiarh – comandant al unui corp armat de infanterie
(gr. ,), dar, ulterior, ºi de cavalerie sau naval.
7
Etolian – originar din Etolia, regiune din vestul Greciei centrale.
8
Cf. 
9, nota 13, p. 85.
 121

CHENIDAS
ªi mie mi-a fost fricã atunci, Leontichos, ºi ºtii cum
te þineam rugându-te sã nu-þi primejduieºti viaþa pentru
noi: pentru cã nu mai puteam trãi, dacã mureai tu.
LEONTICHOS
3. Eu însã, plin de bãrbãþie, am pornit-o între
cele douã oºtiri nu mai puþin înarmat decât
paflagonianul, ci aurit din cap pânã-n picioare: pe datã-a
izbucnit un strigãt, ºi-n rândurile noastre, ºi-ntr-ale
barbarilor, cãci vãzându-mã mã recunoscuserã ºi ei,
mai ales dupã scut, dupã falere9 ºi dupã creasta coifului.
Spune, Chenidas, cu cine mã asemuiau toþi atunci?
CHENIDAS
Cu cine altul, pe Zeus! decât cu Ahile10, fiul lui
Thetis ºi-al lui Peleu? Atât de bine-þi venea coiful,
atât de tare-þi strãlucea mantia ºi-þi scânteia scutul!
LEONTICHOS
ªi când ne-am înfruntat, barbarul, cel dintâi,
m-a rãnit pe mine uºor, doar cât m-a atins cu suliþa

9
Falere – plãcuþe strãlucitoare de metal, care împodobeau
coiful sau pieptul soldaþilor ca niºte decoraþii; se puteau
pune ºi pe harnaºamentul cailor.
10
Ahile – cel mai de seamã erou care a participat la asedierea
Troiei, devenit prototipul vitejiei rãzboinice.
122

deasupra genunchiului; eu însã, gãurindu-i scutul

cu lancea11, i-am strãpuns pieptul dintr-o parte
într-alta, apoi, suindu-mã deasupra lui, fãrã nici o
greutate i-am tãiat capul cu sabia ºi, luându-i armele,
m-am întors scãldat de sânge, cu capul lui înfipt în
vârful suliþei.
HYMNIS
4. Terminã, Leontichos! e scârbos ºi înspãimân-
tãtor ce povesteºti despre tine ºi nimeni n-ar mai
putea nici mãcar sã se uite la unul care se bucurã
atâta de sânge, darmite sã bea sau sã mãnânce
împreunã cu tine. Eu, una, vreau sã plec.
LEONTICHOS
Te plãtesc dublu.
CHENIDAS
Nu rãmân sã mã culc cu un ucigaº.
LEONTICHOS
Nu te teme, Hymnis: asta s-a petrecut în
Paphlagonia; acum nu sunt la rãzboi, e pace.
HYMNIS
Dar eºti un om spurcat: sângele picura pe tine
din capul barbarului pe care-l purtai în vârful suliþei.

11
Lancea lungã macedoneanã, .
 123

Sã-mbrãþiºez eu ºi sã sãrut asemenea bãrbat?! N-am

s-o fac, feri-m-ar Haritele12! Aºa bãrbat nu-i cu nimic
mai bun decât un gâde.
LEONTICHOS
Totuºi, dacã m-ai fi vãzut înarmat, sunt sigur,
te-ai fi îndrãgostit de mine.
HYMNIS
Doar când te-aud, Leontichos, îmi vine greaþã
ºi mã trec fiorii ºi-mi pare cã vãd umbrele ºi nãlucile
celor uciºi de tine, mai ales pe cea a sãrmanului
lohag cu capul crãpat în douã. Ce pãrere ai: dacã
vedeam eu cu ochii mei fapta aceea ºi sângele ºi
leºurile zãcând pe jos? Cred c-aº fi cãzut moartã
pe loc. N-am vãzut niciodatã nici mãcar cum se
taie un cocoº.
LEONTICHOS
Aºa fricoasã eºti, Hymnis, ºi becisnicã? Credeam
cã-þi place sã asculþi.

12
Haritele () –personificãri ale graþiei ºi frumuseþii
feminine în mitologia greacã, protectoarele poeziei ºi
cântecului alãturi de Muze: romanii le numeau Graþii
(:); o curtezanã care în mod obiºnuit practica ºi
cântatul, la f laut, citerã sau cimbal, apeleazã firesc la
ocrotirea acestora.
124

HYMNIS
Încântã cu asemenea poveºti vreo lemnianã
ori vreo danaidã13, dacã gãseºti. Eu o ºterg la
mama, cã s-a fãcut ziuã. Vino ºi tu cu mine,
Grammis. Iar tu, fii sãnãtos, vajnicule hiliarh, ºi
omoarã câþi pofteºti!
LEONTICHOS
5. Stai, Hymnis, stai... a plecat.
CHENIDAS
De ce-ai înspãimântat-o pe fãtuca asta prostuþã,
Leontichos, scuturând coifuri ºi înºirând isprãvi
de necrezut? Eu am vãzut numaidecât cum
se-ngãlbeneºte când încã mai povesteai despre
lohag; s-a schimbat la faþã ºi a-nceput sã tremure
când ai spus cã i-ai crãpat capul.

13
Conform unei legende, femeile din Lemnos ºi-au ucis
soþii, pentru cã aceºtia le înlocuiserã cu niºte sclave din
Tracia. Danaidele erau cele cincizeci de fiice ale lui Danaos,
regele Argosului; tatãl, cãruia i se prezisese cã va fi ucis de
unul din nepoþi, îºi sileºte fetele sã-ºi omoare soþii, cei
cincizeci de veri ai lor, în noaptea nunþii, ceea ce acestea au
ºi fãcut (cu excepþia Hypermnestrei); pentru aceastã crimã
danaidele au fost osândite ca, în Infern, sã umple mereu
un butoi fãrã fund.
 125

LEONTICHOS
Credeam cã o sã fiu mai atrãgãtor. Dar ºi tu,
Chenidas, ai pus umãrul la pieirea mea, când ai adus
vorba despre lupta de unul singur cu barbarul.
CHENIDAS
Nu trebuia sã te-ajut sã minþi, vãzând unde baþi
cu lãudãroºenia ta? Numai cã tu ai fãcut povestea
mult prea înspãimântãtoare. A i tãiat capul
nefericitului de paflagonian, fie! Dar de ce l-ai mai ºi
înfipt în vârful suliþei, ca sã curgã sângele pe tine?
LEONTICHOS
6. Asta chiar cã e scârbos, Chenidas! Cã restul
nu era rãu ticluit. Du-te, atunci, la ea ºi convinge-o
sã se culce cu mine.
CHENIDAS
Atunci sã-i spun cã toate sunt minciuni, pentru
cã voiai sã te dai viteaz?
LEONTICHOS
Ar fi prea ruºinos, Chenidas!
CHENIDAS
ªi totuºi altfel nu vine. Alege, deci, din douã
una: ori sã te urascã ºi sã te socoatã viteaz, ori sã te
culci cu Hymnis ºi sã-i mãrturiseºti cã ai minþit.
126

LEONTICHOS
Sunt grele ºi una, ºi alta. O aleg totuºi pe Hymnis.
Hai, du-te, Chenidas, ºi spune-i c-am minþit, dar n-am
minþit chiar tot.
 – 14 –
Socoteli

*  
%
*; &   &&. + 2
& 

  
 2 $    

.  )&2&
2 ) 
     !   % )
  9  $ 2 $!
  . &&   
  
 9  )    
     % 
 &
&   )&
$! )&    
  
&
 .
     2 &   &  &

  & .
)& !&!$&) 
%
& .)  
   %&)) &
.
&%  &%&
Myrtale @
    & $ &
& A. * <$&&   = 
  Dorion.,)&
@$.
.doron,<=A&    
%...
 Dorion si¸ Myrtale

DORION
1. Acum îmi închizi uºa-n nas, Myrtale, acum cã
am sãrãcit din pricina ta. Când îþi aduceam tot felul
de daruri eram „Iubitule“, „Bãrbãþele“, „Stãpânul
meu“, eram totul. Dar de când sunt sãrac lipit, iar tu
þi-ai gãsit alt iubit, pe negustorul acela din Bitinia1,
pe mine mã þii afarã ºi stau la uºã plângând, iar el,
noapte de noapte, are parte de sãrutãrile tale ºi,
singur în casã cu tine, face mereu nopþi albe, ba mai
ºi spui cã ai rãmas grea cu el.
MYRTALE
Mã omori cu asta, Dorion, mai ales când spui cã
mi-ai fãcut multe daruri ºi c-ai sãrãcit din pricina
mea. Aºa cã ia înºirã tu acum toate câte le-ai adus de
la-nceput.
DORION
2. Foarte bine, Myrtale, sã le socotim. Întâi,
încãlþãri din Sikyon2, douã drahme; pune douã drahme.

1
Bitinia – regiune din Asia Micã, situatã între Marea Neagrã
ºi Marea Marmara, zonã profund elenizatã, din 74 î. Ch.
provincie romanã; cunoscutã pentru pãdurile sale ºi pentru
comerþul de tranzit intens, fãcut pe drumurile importante
ale provinciei.
2
Sikyon – oraº din Peloponez, în vecinãtatea Corintului,
vestit pentru mãrfurile sale.
130

MYRTALE
Dar te-ai culcat cu mine douã nopþi.
DORION
ªi, când m-am întors din Siria, o sticluþã cu parfum
fenician: ºi asta tot douã drahme, pe Poseidon3!
MYRTALE
Iar eu þi-am dat, când ai plecat pe mare, tunica
aceea scurtã, care-þi ajunge pânã la coapse, ca s-o
porþi la vâsle: o uitase la noi Epiuros, cârmaciul, când
s-a culcat cu mine.
DORION
Epiuros a recunoscut-o deunãzi în Samos4 ºi
ºi-a luat-o înapoi, pe zei! dupã multã luptã. Apoi
cepe din Cipru ºi cinci scrumbii ºi patru bibani, þi
le-am adus când m-am întors din Bosfor. ªi mai
ce? Opt pâini marinãreºti într-un coºuleþ ºi un
blid cu smochine uscate din Caria5 ºi, pe urmã,
din Patara6, sandale aurite, ºi n-am parte de nici

3
Marinar fiind, Dorion jurã pe Poseidon, zeul mãrilor.
4
Samos – insulã din Marea Ionicã, în apropierea coastei
Asiei Mici.
5
Caria – regiune din sud-vestul Asiei Mici.
6
Patara – oraº din Licia (regiune din sud-estul Asiei Mici),
situatã lângã gura de vãrsare a f luvilui Xantos.
 131

o recunoºtinþã; ºi, mi-aduc aminte, brânza aia

mare din Gytheion7.
MYRTALE
Cu totul, poate cinci drahme, Dorion.
DORION
3. Tot ce poate un marinar care umblã pe mare
pentru bani, Myrtale. Cãci acum sunt mai mare peste
vâslaºii de pe latura dreaptã, iar tu mã priveºti de
sus; deunãzi, de Afrodisii8, n-am pus pentru tine o
drahmã de argint la picioarele Afroditei? ªi iarãºi
douã drahme mamei tale pentru încãlþãri, ºi Lydei,
ãsteia mereu i-am strecurat ba doi oboli, ba patru.
Toate astea la un loc ar cam fi averea unui marinar.
MYRTALE
Cepele ºi scrumbiile, Dorion?
DORION
Da, pentru cã mai mult n-aveam cum sã-þi aduc:
n-aº fi tras la vâsle dac-aveam norocul sã fiu bogat.
Iar mamei mele nu i-am adus niciodatã nici mãcar un

7
Gytheion – localitate din Laconia, af latã la vãrsarea în
mare a fluviului Eurotas; era portul Spartei.
8
Afrodisii – sãrbãtoare în cinstea zeiþei Afrodita, celebratã
în mod deosebit de curtezane, cu precãdere în Corint, dar
ºi la Atena.
132

cãþel de usturoi. Aº vrea sã ºtiu ce daruri ai primit de

la bitinian.
MYRTALE
Uite, mai întâi, cãmãºuþa asta, o vezi? El mi-a
cumpãrat-o. ªi colanul ãsta mai gros.
DORION
Ãla? ªtiam cã-l ai mai de mult.
MYRTALE
Acela pe care-l ºtiai tu era mult mai subþire ºi
nu avea smaragde. ªi cerceii ãºtia, ºi un covoraº, ºi,
deunãzi, douã mine, ºi ne-a plãtit chiria. Nu sandale
din Patara ºi brânzã din Gytheion ºi tot felul de
prostii.
DORION
4. Da’ cu ce fel de bãrbat te culci, asta n-o spui?
Trecut bine de cincizeci de ani, cu fruntea chealã ºi
pielea ca o coropiºniþã. Dinþii nu i-i vezi? E plin de
farmece, pe Dioscuri9, ºi mai ales când se pune pe

9
Dioscurii („fiii lui Zeus“) – gemenii Castor ºi Pollux,
copiii Ledei ºi fraþii Elenei ºi ai Clitemnestrei; dintre cele
douã perechi de gemeni, Elena ºi Pollux erau consideraþi
copiii lui Zeus, iar Clitemnestra ºi Castor – ai lui Tindar,
regele Spartei; divinizaþi, gemenii sunt protectorii navigaþiei,
calitate în care sunt invocaþi de marinarul Dorion.
 133

cântat ºi vrea sã arate cã are purtãri alese: „mãgarul

cu lira“10, cum se spune. Spalã-te pe cap cu el, cã-l
meriþi, iar plodul sã-i semene tatãlui! Eu, unul, o sã
gãsesc o Delphis sau o Kymbalion, una de nasul meu,
sau pe vecina voastrã flautista, oricum o sã gãsesc
pe careva. N-avem toþi covoraºe ºi colane, ºi daruri
de douã mine.
MYRTALE
Ferice de aia care-o sã te aibã ibovnic, Dorion!
O sã-i aduci cepe din Cipru ºi brânzã, când te-ntorci
din Gytheion.

10
Expresie proverbialã, cu multe variante: „mãgarul ce
ascultã lira/trâmbiþa“, „mãgarul cântând la lirã/flaut“
(cf Diogenianus, VII, 33, I); la originea ei stãtea convingerea
cã mãgarul ar fi fost, dintre toate animalele, cel mai insensibil
la muzicã; apare de mai multe ori, în diferite variante, la
Lucian:  , 25,  
 7.
 – 15 –
Mitocanu’

%G 6: 

)&

 !       
  &2! &
2 ).  &&%
!&) & 
 
% 2   : 
    ) )
$ B.+ !
 &8&: 
&&.E
G 6&$ 2 &.
/%& &
<&&=G 6.(
 &     
  @

 8
9G 6: 
  A
&B! 
$&& $  ! 
%G B  !
&&
!.
B & )
 &  ,  & $  
!G 6.
$!)


%&
&  9 G B G 6  "N.
Kochlís@kochlos,< &=A
$ & 
,$.
Krokale, <&  8&  %&  =
@$.galetA$&$ >
   & &&   <&&   
= @$.
. krekein, <    %=  
136

< $&&= < &=9G 6 

&)&
& $ &A
%&&@$.
.kroke,<&
 8&= < $&  &= <%&  & 
=> kerkis, <&= < =A.
"N"!&  .
Parthenís$$ &.
%&  >&
!%&&.(
%  $%&$
parthenos,<$ &=.
( % &Dialogurile curtezanelor
&
 && 9  +   $ &
 $ &&&8+$ !
+6  %& .+$
&  B  & &   
!< &=.
Deinomachos% && @deinos,
<!&& = mache, <&&=A !  
Gorgos    
 && 
$)&@gorgos,<8
!$ & =A.
 Kochlis si¸ Parthenis

KOCHLIS
1. De ce plângi, Parthenis? De unde vii cu
flautele sparte?
PARTHENIS
Soldatul ‘cela din Etolia104, ãla vânjos, îndrãgostit
de Krokale, m-a luat la palme, pentru cã m-a gãsit
cântând la Krokale, unde mã angajase rivalul lui,
Gorgos; mi-a rupt flautele, a rãsturnat masa pe care
cinam ºi, nãpustindu-se asupra craterului, l-a vãrsat.
Iar pe þãrãnoiul acela de Gorgos l-a tras de pãr ºi l-a
scos din sala de ospeþe ºi, prinzându-l la mijloc, el,
soldatul – îl cheamã, cred, Deinomachos – ºi tovarãºul
lui de arme l-au bãtut zdravãn. Aºa încât nu ºtiu, Kochlis,
dacã omul o sã scape cu viaþã, pentru cã i-a curs mult
sânge din nas, iar faþa-i e umflatã toatã ºi vânãtã.
KOCHLIS
2. Omu’ ãsta a-nnebunit ori era la beþie ºi nãvala
i se trage din prea mult vin?
PARTHENIS
Era gelozie, Kochlis, ºi prea mult amor. Krokale
i-a cerut, cred, doi talanþi, dacã vrea s-o aibã numai

1
Etolia – regiune muntoasã din nord-vestul Greciei
centrale; grecii i-au considerat mult timp pe etolieni barbari:
erau rãzboinici neînfricaþi, dar nu erau prea civilizaþi.
138

pentru el, ºi, pentru cã Deinomachos nu i-i dãdea, i-a

închis uºa-n nas când a venit, lãsându-l pe dinafarã –
cel puþin aºa spune el. În schimb, pe Gorgos din Oinoe2,
un þãran cu cheag, care o iubea de mult, om cumsecade,
l-a primit în casã ºi s-a pus sã chefuiascã împreunã cu
el, iar pe mine m-a chemat sã le cânt. Cheful era în
toi, eu cântam o melodie lidianã3, þãranul tocmai se
ridicase de la masã ca sã dãnþuiascã, Krokale bãtea
din palme ºi era totul cât se poate de plãcut: când,
dintr-o datã, s-a auzit un zgomot ºi un strigãt ºi lovituri
în uºile de la intrare, ºi-ntr-un minut au dat nãvalã
înãuntru vreo opt vlãjgani tineri, ºi printre ei ºi
negustorul. Atunci, într-o clipitã, au rãsturnat totul,
iar Gorgos, cum spuneam, a fost luat în pumni, trântit
pe jos ºi cãlcat în picioare. Krokale însã nu ºtiu cum
s-a strecurat ºi a fugit la vecina ei, Thespias. Pe mine,
în schimb, m-a luat la bãtaie Deinomachos: „Du-te
dracului!“ – zice – ºi mi-a aruncat flautele sparte. Acum
dau fuga sã-i spun stãpânului meu. Se duce ºi þãranul
sã-ºi aducã niºte prieteni din oraº, care sã-l dea pe
megarian4 pe mâna judecãtorilor.

2
Oinoe – numele a douã deme atice, unul din tribul
Hippothoontis (descendent din eroul Hippothoon), celãlalt
din tribul Aiantis (descendent din Aiax).
3
Modul lidian se caracterizeazã prin melodii tânguioase ºi
molatece.
4
Megarian – cum s-a spus, negustorul era din Etolia, de
aceea aici termenul „megarian“ nu trebuie înþeles în sensul
 139

KOCHLIS
3. Uite cu ce te pricopseºti de la iubiþii ãºtia
soldãþoi: palme ºi procese! Altfel, spun cã sunt generali
ºi hiliarhi, dar, dacã trebuie sã dea ceva, „Aºteaptã
solda – zic –, când o sã iau banii ºi-o sã fac tot ce spui“.
Sã-i ia dracu’ de lãudãroºi! Bine fac eu cã nu-i primesc
în ruptul capului. Un pescar, un marinar e de mine, un
þãran de teapa mea, cu linguºeli puþine, dar cu daruri
multe. útia ce-ºi fluturã creasta ºi-ºi povestesc bãtãliile,
Parthenis dragã,... numai gura e de ei.

sãu literal: „locuitor al Megarei“; megarienii, urâþi ºi

dispreþuiþi în mod special de atenieni, erau cunoscuþi pentru
bãdãrãnia lor (cf. Elianos, C  XII, 56: Diogene
cinicul ar fi preferat sã fie un berbec decât fiul unui megarian,
înþelegând prin aceasta cã megarienii se îngrijeau mai mult
de animalele decât de copiii lor).
 Repere bibliografice

LUCIANO, 
 * 
 
 

 
 % % 
 +/+ D/+*'#D+ *+/"*' '
 
 $ , BUR, Milano, 1989;
LUCIAN. , ed. M. D. MACLEOD, Oxford
Classical Texts, Oxford, 1972 (vol. I), 1974 (vol. II),
1980 (vol. III);
LUCIANI DIALOGI MERETRICII, in usum schol.
ed. K. MRAS (Kleine Texte für Vorlesungen und
Übungen 160), Berlin, 1930;

J. ANDRIEU, / 
 7 2  
O , Les Belles Lettres, Paris, 1954;
I. ACSAN,   
 %&) ! &&
% 
 2&,
Editura “Fiat Lux”, Bucureºti, 1998;
F. BECHTEL, +#
;
, Göttingen, 1902;
C. CALAME, /O:P, Belin, Paris,
2000;
E. CH AMBRY, /   . 
 P, 3 vol.), Paris, 1933-1934;
M. DETIENNE, :&  + . * 

  !:, trad. rom., Editura Symposion,
Bucureºti. 1997;
PH. E. LEGRAND, / 
   
 O O, REG 20, 1907, pp. 176-231;
21, 1908, pp. 39-79;
142

C. MARTHA, /  QD .

   P, Paris, 1907;
K. MRAS, /G R, în S
  % 3T. . .  . . ., Wien,
1909, pp. 77-88;
    / CU2

U, “Wiener Stud.” 38, 1916, pp. 308-342;

S. B. POMEROY, : S SV.
S +7; London, 1975;
J. SIRINELLI, -   +,  *.
/ 

&001!..2345. .,
trad. rom., Editura Teora, Bucureºti, 2000;
E. TALBOT, / P, Traduction
nouvelle, avec une introduction et des notes par
Eugène Talbot, Paris, 1882.
 Cuprins

Când „fetiþele“ vorbesc platonic .......................................... 5

1    ..................................................................... 15
Glykera ºi Thais ........................................................... 17
2 /% ....................................................................... 21
Myrtion ºi Pamphilos ºi Doris .................................... 25
3 D&% .................................................................... 31
Mama ºi Philinna ......................................................... 33
4 # ........................................................................ 37
Melitta ºi Bacchis ......................................................... 41
5  % .................................................................... 47
Klonarion ºi Leaina ..................................................... 49
6 (&)& ...................................................................... 55
Krobyle ºi Korinna ...................................................... 57
7  8& .......................................................................... 63
Mama ºi Musarion ....................................................... 65
8  % ........................................................... 73
Ampelis ºi Chrysis ........................................................ 75
9 
 ........................................................................ 79
Dorkas ºi Pannychis ºi Philostratos ºi Polemon ....... 81
10 /$  $ ...................................................... 89
Chelidonion ºi Drosis .................................................. 91
11  ................................................................... 97
Tryphaina ºi Charmides .............................................. 99
12 &&& .................................................................. 105
Ioessa ºi Pythias ºi Lysias ......................................... 109
13 : %& .................................................................... 117
Leontichos ºi Chenidas ºi Hymnis ........................... 119
14    ..................................................................... 127
Dorion ºi Myrthale ................................................... 129
15 * Q .................................................................. 135
Kochlis ºi Parthenis .................................................. 137
Repere bibliografice ........................................................ 141