. Din decubit dorsal se fac mobilizării pe o planşetă talcată sau având în mână o patină cu rotile.

Abducţia se execută cu cotul flectat şi cu rotaţia externă a braţului. Este exerciţiul activ cel mai
menajat.
2. Ortostatism pacientul ţine mâinile reunite la ceafă. Se încearcă ridicarea coatelor până în
dreptul feţei. Se aproprie coatele (tracţiune capsulară posterioară), pacientul îndepărtează coatele
(tracţiune pe capsula anterioară şi ligamentul coracohumeral).
3. Exerciţii cu baston, în care braţul sănătos are rol de ghidaj şi ajutor. Se lucrează cu bastonul în
faţa corpului, ridicându-l cât mai sus deasupra capului. În această poziţie, capul şi gâtul sunt
împinse înainte în aşa fel încât barţele ridicate rămân posterior (întindere puternică a capsulei
anterioare).
Exemple de exerciţii active cu rezistenţă pentru creşterea forţei musculare:
-utilizarea scripetoterapiei cu contragreutăţi,
-utilizarea cordoanelor elastice sau a instelaţiilor cu arcuri,
-utilizarea ganterilor şi a halterelor etc.
4. Abducţia umărului:
1. Decubit vental pe o masă sau pe un pat, cu braţul afectat extins în jos ţine o greutate în mână
ridică braţul în sus.
2. Din decubit dorsal pacientul la marginea patului, contra priza pe umăr şi priza pe braţ în
treimea distală se execută abducţia umărului.

b) Mobilizări active:
1. Ortostatism, cu faţa la perete se “păşeşte”cu degetele în sus pe perete, membrul superior fiind
întins. Pe măsură ce se urcă mai sus pe perete, bolnavul se aproprie.
2. Ortostatism, pacientul prinde cu mâinile o bară la spalier. Face genuflexii. Corpul, coborând,
va întinde capsula inferioară.

) Exerciţii pentru mobilitate:

1. Decubit dorsal, braţul în flexie maximă- 180 ° (lângă ureche), cotul întins. Un săculeţ de nisip
se află aşezat în 1̸3 inferioară a braţului fixându-l de suprafaţa capătului patului în poziţie de
extensie.
2. Decubit dirsal, membru superior afectat se află întins în afara marginii patului, în atârnat. Un
săculeţ cu nisip poate fi fixat (cu bandă sau cu ̎scai̎ ) în 1̸3 inferioară a braţului şi un alt săculeţ
ceva mai greu va fi aşezat pe faţa anterioară a umărului.
3. Şezând pe un taburet cu umărul afectat spre spalier, cotul flectat 90 °. Se cere pacientului să-şi
aşeze cotul şi antebraţul (în abducţie) pe şipcile spalierului la diferite înălţimii, deschizând
unghiul dintre braţ şi trunchi la amplitudini tot mai mari, 60-90 °, 120-150 °.
4. Decubit dorsal, braţul şprijinit pe o placă, cotul extins. Se cere pacientului ducerea întregului
membru superior lateral deschizând lateral articulaţia scapulo-humerală la unghiuri diferite şi
menţinetea lor în aceste poziţii. Deschiderea se va face treptat de la 30 ° la 60 ° sau la 90 ° până
la 160-180°, antrenând în abducţie şi celelalte artciculaţii ale umărului. Braţul va fi fixat pe placă
cu un săculeţ cu nisip ce va fi aşezat în 1̸3 inferioară a lui.
În cazul de faţă tratamentul recuperator va continua până la obţinerea amplitudinii de mişcare şi
a forţei musculare necesare îndeplinirii activităţilor lucrative.
La terminarea programului recuperator pacientul a facut progrese uimitoare în numai două
săptămâni, ajungând la forţă+4, abducţie de 90° şi rotaţie externă de 40°.