Metode de relaxare in kinetoterapia cardio-respiratorie

Definita drept terapie prin miscare, kinetoterapia nu se adreseaza exclusiv aparatului

neuro-musculo-articular al corpului, influentand prin intermediul acestuia o serie de alte
,,sisteme (cardiovascular, metabolic, respirator), a caror functie o intretine, amelioreaza sau
redreseaza. Asadar, kinetoterapia influenteaza organismul intreg privit ca o entitate'' (T.
Sbenghe, BTPK, pg 9. 313). Printre metodele cel mai des folosite in restabilirea unei kinetici
respiratorii normale se numara si relaxarea. Obiectivele vizate prin acest tip de gimnastica
respiratorie sunt nu numai scaderea travaliului ventilator dar in special controlarea si
coordonarea ritmului respirator.

Sfera definitiilor relaxarii cuprinde o serie de termeni precum ,, liniștire a nervilor;

destindere, scădere a tensiunilor interne dintr-un corp (ref. la materiale),, proces (...) prin
care un sistem fizic tinde, în anumite condiții, spre starea de echilibru (ref. la
termodinamica). Prin prisma acestor definitii, se vor contura doua mari linii metodologice
care abordeaza relaxarea: orientarea fiziologica (somatica) si orientarea psihologica
(cognitiva, mentala).
 Metoda Jacobson

Linia fiziologica, introdusa de Eduard Jacobson, se bazeaza pe identificarea kinestezica a

starii de tensiune musculara, in antiteza cu lipsa contractiei (relaxarea). Durata metodei Jacobson
(numita si metoda relaxarii progresive) este intre 20-40 minute pentru o relaxare locala, dar se poate
prelungi la l-4 ore pentru relaxari globale (in cazul pacientilor care nu pot executa continuu sedinta
de relaxare, se aplica reprize de relaxare, care insa sa nu fie mai scurte de 5 minute). Se executa o
sedinta pe zi, dar se poate repeta de 4-6 ori pe zi. Antrenamentul dureaza luni de zile si presupune
cunoasterea miologiei si a mecanicii respiratorii normale (ordinea inspirului dar si a expirului
fiind - abdominal, toracic inferior, toracic superior).
Conditiile de microclimat trebuie respectate. Ochii nu trebuie inchisi repede, ci treptat (in
2-3 minute.). Avandu-se in vedere si relaxarea muschilor mimicii, muschilor limbii, i se cere
pacientului sa se deconecteze mental de problemele cotidiene, iar concentrarea pe formulele
sugestive sau autosugestive, impuse prin comenzile kinetoterapeutului, sa se faca fara un efort prea
mare (pacientul sa invete sa se relaxeze mai degraba ,, gandindu-se'' la indicatiile de relaxare, decat
sa se cramponeze printr-o excesiva concentrare). Vocea kinetoterapeutului sa aiba o tonalitate
placuta, blanda, iar intensitatea vocii sa scada progresiv pe parcursul sedintei.
Pacientul este pozitionat in decubit dorsal, capul pe o perna mica, genunchii usor
flectati -sprijiniti pe un sul, umerii in usoara abductie de 30o, palmele pe pat. Metoda se poate
aplica, in functie de nivelul problemei/ afectarii si de timpul avut la dispozitie, atat global (adica
referindu-ne la intregul membru), cat si analitic (adica pe segmente-articulatii ale membrului,
ordinea fiind de la distal spre proximal).
Actiunea se incepe cu un grup restrans de muschi, treptat trecandu-se la grupe
musculare mai mari, apoi la musculatura intregului membru, urmand musculatura
trunchiului, gatului si in final la intreg corpul.
Tehnica de lucru cuprinde urmatoarele 3 parti:
A)  Prologul respirator, ce dureaza 2-4 minute si consta in respiratii ample, complete ('in val'),
linistite (inspir pe nas, expir pe gura).
B)  Antrenamentul propriu-zis - in inspiratie, membrul superior se ridica lent de pe pat, doar pana
cand nu mai atinge patul, mentinandu-se pozitia pe apnee timp de 15-30 secunde. Apoi brusc, se
lasa sa cada, pe expiratie (cu un 'uufff'), realizand o liniste kinetica totala pe timp de 1 minut.
C)  Revenirea, consta la reintoarcerea la tonusul muscular normal, prin mentinerea de cateva ori pe
apnee, a unei contractii izometrice puternice a muschilor fetei si mainilor ('Strange fata si pumnii'!).
Intr-o etapa superioara se urmareste realizarea unei relaxari diferentiate, pe grupe de muschi, printr-
un control al muschilor in timpul activitatilor cotidiene, atat in statica cat si in dinamica. Dupa luni
de antrenament, se ajunge perceperea si anihilarea tensiunilor musculare, care sunt generate de (sau
care genereaza) tensiuni emotionale si implicit de stres.
 Metoda Schultz

Linia psihologica este reprezentata cel mai bine de metoda lui Johannes Heinrich Schultz.
Metoda vizeaza obtinerea relaxarii prin tehnici de tip central, care induc prin autocontrol mental,
imaginativ, o relaxare periferica. Numita si metoda de relaxare autogena sau 'antrenamentul
autogen' (din gr. autos - prin sine si genan - a produce), dupa spusele autorului, este o
autopsihoza, cu ajutorul careia se pot obtine controlul unor functii ale anumitor organe si implicit
relaxare.
Este o metoda de autodecontractare concentrativa, subiectul creandu-si prin concentrare o
stare hipnotica. Eficienta deconexiunii obtinuta prin starea hipnoida se materializeaza prin starea de
greutate si prin senzatia de caldura.Metoda se aplica individual sau in grup, specialistul conducand
doar primele sedinte de relaxare.
Metoda are la baza faptul ca toate functiile organismului sunt dirijate si controlate de creier
si ca o parte din functiile controlate, constiente, sunt invatate pe parcursul existentei noastre. Astfel,
scrisul, cititul, mancatul, conducerea automobilului pot deveni deprinderi. Multe persoane au reusit
sa invete cum sa dirijeze unele functii ale sistemului nervos (chiar si a sistemul nervos vegetativ).
Prima conditie pentru aceasta realizare este obtinerea decuplarii sistemului nervos central de
la impulsurile neuromusculare posturale. Acest lucru este posibil numai intr-o pozitie corecta,
comoda, relaxanta, a intregului corp; deci se va trece la luarea unor pozitii confortabile
(vizitiu de birja sau pozitia de cadavru), pe un pat sau intr-un fotoliu, suficient de mare.
Primul ciclu cuprinde opt exercitii ce urmaresc: introducerea calmului, decontracturarea
musculara segmentara si progresiva, obtinerea senzatiei de greutate intr-unul din segmente sau intr-
unul din membre, realizarea senzatiei de caldura, obtinerea senzatiei de rarire a batailor inimii si
dobandirea controlului asupra inimii, obtinerea senzatiei de calm respirator si reglarea fazelor
respiratiei, obtinerea de calm digestiv si de obtinere de caldura la nivelul plexului solar, obtinerea
senzatiei de frunte proaspata-racorita.
Durata acestui ciclu este de la trei luni aproximativ pana la sase luni, dar de multe ori poate
fi si de un an, frazele (formulele) standard putandu-se inregistra pe benzi. Dupa insusirea perfecta si
sesizarea obtinerii senzatiilor de mai sus, se va trece la insusirea ciclului II, ce consta in tehnici de
hipnoza sub stricta indrumare si supraveghere a unui specialist (psiholog), durata lui fiind de cativa
ani.
Antrenamentul autogen Schultz se aplica cu foarte bune rezultate de catre sportivi, artisti si
ca metoda de profilaxie si de tratament recuperator spitale sau in scoli speciale.
 Integrated Yoga

Belly breathing: This is a good way to start and end a practice session. It allows the focus
to be on the breath. Hands are placed on the belly, eyes closed. Encourage the partcipant to feel the
breath making their belly go up and down. Breath is slow and regulated. Belly breathing has a
relaxing effect and can be done standing, sitting or lying on the back once it is learned.
The abdominal breath moves the diaphragm down and up as you inhale and exhale, pushing
the abdominal organs forward, and then back inward. The air is encouraged into the lower lobes of
the lungs and the organs in the lower torso are massaged, stimulated and relaxed.

Alternate nostril breathing

This breath is known as a nerve cleanser. The participant should sit crosslegged. Hold the right
hand with the index and middle finger held down into the palm (this is known as mirgi mudra, “deer
head” position). Bring the right hand up to the face, placing the thumb beside the right nostril and
the ring finger and pinky by the left nostril. Breathe out completely. Close the right nostril with the
thumb and breathe in through the left nostril. Close the left nostril with the pinky and ring finger
and exhale through the right nostril. Inhale through the right nostril, close the right nostril with the
thumb and exhale through the left nostril. That is one round. Close the right nostril and continue as
before.

Complete 6–8 rounds.

Alternate Nostril Breath is a gentle, relaxing breathing technique that soothes the nervous system,
calms the mind and balances the right and left - hot and cold, sympathetic and parasympathetic,
activating and relaxing - aspects of our being.

Breath of fire

Performed in a cross-legged, sitting position with the hands placed on the knees, eyes closed. A
quick inhale and exhale (forced inhale and exhale) through the nose. The belly should move in and
out quickly.Begin with five repetitions followed by a slow, deep breath. Continue again with five
and increase the number of repetitions as the practice becomes easier.
Some kids and adults get dizzy when performing the breath of fire. It should be performed for only
five repetitions at most when beginning. Asthmatic participants should not do the breath of fire.
The breath of fire is an alerting technique. It is meant to alert and awaken.