Sunteți pe pagina 1din 3

Tartru Dentar. Compoziția chimică. Mecanismul de formare a tartrului dentar.

Tartru Dentar- un complex organo- mineral aderent de suprafața dentară sau alte
structuri solide orale, lucrări protetice etc. ca rezultat al mineralizării plăcii bacteriene.

 Tartru Dentar = biofilm de placă bacteriană mineralizată.



Compoziția tartrului dentar- substanțe minerale, componente organice compatibile
cu placa bacteriană dentară, reprezintă un amestec de bacterii, leucocite, complexe
polizaharide- proteine și celule epiteliale descuamate.

Tipuri de tartru dentar poate fi în raport de marginea gingivală liberă :

- Supragingival sau tartru salivar


- Subgingival sau tartru seric
Tartru supragingival este un depozit organo- mineral de culoare albă- galbenă,
moale și se dislocă cu ușurință:

Localizat de asupra marginii gingivale.



Frecvent găsit în zone adiacente orificiilor canalelor salivare mari.

Localizare :

Suprafețele linguale ale dinților anteriori mandibulari;

Suprafața vestibulară a molarilor maxilarului superior;

Pe dinți aglomerați sau în malocluzie, dinți cu autocurățire și curățire artificială

deficitară.
 Tartru subgingival este de culoare maroniu închis spre negru, dens, aderent, greu
de dislocat.
 Tartru subgingival poate fi situat de-a lungul rădăcinii din punct de vedere al
profunzimii:
 - tartru coronar
 - tartru în zona medie
 - tartru apical
 Compoziția tartrului dentar
 În dependență de zone- supragingival sau subgingival compoziția tartrului este
diferită.
 Tartru supragingival cu componentă inorganică (70-90%) –
• Fosfat de Ca; Carbonat de Ca; Fosfat de Mg.
 Componentele anorganice ale tartrului supragingival au o structură cristalină
dispusă în 4 forme:

- Hidroxiapatită (58%)
- Fosfatul octocalcic ( 21%) este un fosfat de calciu
- Brușita (9%) este un mineral fosfat. Formează cristale prismatice incolore spre
galben deschis

-
 Componenta organică (10-30%): componente proteice (6-8%), carbohidrați (2-
9 %), lipide (0,2%)
 Materii derivate din :

- Placa dentară;

- Celule epiteliale descuamate;

- Leucocite

- Bacterii viabile

 i Tartru Dentar se depune de la vîrste tinere. De exemplu, de la 9-15 ani tartru


supragingival apare la 37-70 % din populație, cel subgingival apare tot după vîrsta
de 9 ani.
 Mineralizarea biofilmului plăcii dentare poate începe din prima zi de depunere a
plăcii bacteriene, de la primele 4-8 ore până la 2 zile (reprezintă 50% de
mineralizare), 12 zile- (reprezintă 60%-90% de mineralizare).

Modalități de fixare a tartrului pe suprafața dentară prin :

- Fixarea prin intermediul peliculei


 Acest mod de fixare apare cel mai frecvent pe suprafețele smalțului.
 Depunerile atașate de tartru prin peliculă sunt de obicei îndepărtate cu ușurință,
deoarece atașamentul se află pe suprafața
- Fixarea la neregularitățile suprafeței dentare
 Fisuri dentare;

 Depresiuni în suprafețele cementului.

-Atașarea prin contact direct a componentei calcifiate și a suprafeței dintelui

 Direct către componenta calcificată a dintelui; De obicei este dificil de îndepărtat.

Rolul nutriției și dietei în formarea tartrului dentar:

 Formarea și depunerea tartrului depinde mai mult de consistență decât de


conținutul din alimentație.
 Formarea în proporții a tartrului dentar a fost asociată cu deficiențe ale
vitaminei A, niacinei sau piridoxinei și cu o creștere a conținutului de Ca,
fosfor, bicarbonat, proteine și carbohidrați.
 Efectele tartrului asupra afecțiunilor parodontale:

 Tartrul dentar are un rol mechanic de menținere a plăcii bacteriene, este un factor
iritant, favorizant al inflamației parodontale, împiedică accesul la mijloace de
curățire artificială, autocurățirea plăcii bacteriene,

 Suprafața unui depozit de tartru la nivel microscopic este destul de neregulat și


este întotdeauna cu bacterii care provoacă afecțiuni gingivo-parodontale

 Pe măsură ce se formează depuneri de tartru dentar, acestea pot conduce la


suprafețe și mai neregulate,

 Este dificil să fie controlată gingivita sau parodontita în prezența tartrului


dentar a dinților afectați .

 Importanța îndepărtării acestor depozite la pacienții cu gingivită și parodontită


nu poate fi supraestimată.