Sunteți pe pagina 1din 5

Modul 3: Aspecte fizice şi mecanice ale fluidelor

a) Scopul şi obiectivele modulului

Scopul acestui modul este prezentarea proprietăţilor fizice şi mecanice ale fluidelor.
Ca obiective, se vor atinge următoarele:
• Prezentarea proprietăţilor fizice ale fluidelor;
• Prezentarea proprietăţilor mecanice ale fluidelor; 
Prezentarea curgerii specifice a fluidelor.

b) Schema logică a modulului


Modulul este împărţit pe trei capitole: Proprietăţile fizice ale fluidelor, Mecanica fluidelor şi
Curgerea fluidelor

c) Conţinutul informaţional detaliat


3.1.Proprietăţile fizice ale fluidelor

3.1.1. Apa
Este un corp fluid ale cărui molecule de H2 şi O se pot mişca liber. Structura
moleculară nu este foarte densă, iar forţele de coeziune nu sunt foarte puternice ca şi în cazul
substanţelor solide. Acestea dispun de o structură moleculară clară de tip „reţea”, ce se
formează datorită acţiunii forţelor de coeziune.

3.1.2. Presiunea hidrostatică


Prin forţe hidrostatice se înţeleg acţiuni mecanice ce acţionează din exterior asupra
unui corp scufundat parţial sau total într-un lichid. Acestea sunt în relaţie directă cu acţiunea
câmpului gravitaţional la care sunt expuşi corpul şi fluidul.
Presiunea hidrostatică depinde de greutatea specifică a lichidului şi de adâncimea de
scufundare.
De exemplu: apa curată din punct de vedere chimic, cu o temperatură de 4ºC, are o
greutate specifică de 1 g/cm3. Se poate calcula astfel presiunea conform formulei:

P = p x g x h + Pa
P – presiunea specifică a lichidului,
p – densitatea lichidului (kg/m3), g–
2
acceleraţia gravitaţională (9,81 m/s ), h–
adâncimea lichidului (m), Pa – presiunea
atmosferică (760 mmHg).

3.1.3. Forţa ascensională


Dacă se scufundă un corp într-un lichid, acesta pare că îşi pierde din greutate. Astfel,
asupra corpului trebuie că acţionează o forţă opusă forţei gravitaţionale. Acest fenomen a fost
cercetat cu mai bine de 200 de ani î.Hr. de către matematicianul şi fizicianul grec Arhimede.
Fără a cunoaşte principiile presiunii hidrostatice, Arhimede a găsit că aparenta pierdere în
greutate este egală cu greutatea lichidului dislocat.

Legea lui Arhimede


Un corp scufundat într-un lichid este împins de jos în sus cu o forţă egală cu greutatea
volumului de lichid dislocat de acel corp.

3.1.4. Flotabilitatea
Reprezintă diferenţa dintre greutatea reală a corpului în aer şi greutatea sa aparentă în
apă – ca efect al forţei lui Arhimede, proporţională cu diferenţa de densitate dintre corp şi apă
(Krausz et al., 2007).
Referitor la capacitatea de a înota, după cum rezultă din punctul de vedere al fizicii, starea de
umplere a plămânului are o importanţă crucială. În acest sens, nu este relevant ce greutate are
aerul din plămâni, mai importantă este modificarea de volum a toracelui, care apare prin
inspiraţie şi expiraţie. Prin inspiraţie creşte volumul, ceea ce duce la o reducere a greutăţii
specifice, în timp ce prin expiraţie volumul corpului se micşorează şi astfel greutatea specifică
se măreşte.

3.1.5. Centrul de greutate


Efectele asupra unui corp, care pot duce la o mişcare sau o modificare a mişcării, se
numesc forţe. Acţiunea lor este deseori localizată într-un anumit punct, ea are, deci, un punct
de aplicare. Şi acţiunea forţei gravitaţionale are un punct de aplicare într-un loc specific al
unui corp. De aceea se vorbeşte despre centrul de greutate. Dacă se aşează o axă prin centrul
de greutate S, atunci forţele gravitaţionale ce acţionează pe fiecare parte de masă provoacă
cupluri de forţă, a căror sumă vectorială este egală cu zero. De aceea corpul se află în echilibru
în fiecare poziţie (Gerthsen).
3.2. Mecanica fluidelor
3.2.1. Forţe de adeziune
Forţe de atracţie care acţionează asupra moleculelor aflate la interfaţa a două corpuri
sau medii diferite.
În cazul suprafeţei de separaţie în relaţie cu corpuri solide, tensiunea superficială poate
să fie şi negativă. Aceasta se petrece atunci când moleculele corpului solid atrag moleculele
fluidului.

3.2.2. Forţe de coeziune


Forţe de atracţie care acţionează asupra moleculelor aceluiaşi mediu lichid (cu valori
reduse) (Krausz et al., 2007).

a. Tensiunea de suprafaţă - este proprietatea generală a lichidelor de a lua o


formă geometrică de arie minimă în lipsa forţelor externe, datorată acţiunii forţelor de
coeziune dintre moleculele lichidului.

b. Coeficientul de tensiune superficială - este mărimea fizică egală cu lucrul


mecanic efectuat de forţele tensiunii superficiale pentru a mări suprafaţa lichidului cu
o unitate.

3.3. Curgerea fluidelor


Mişcările (curgerea) fluidelor se petrec sub acţiunea forţelor, care au ca efect şi o
acceleraţie asupra acestora. Pentru ca un curent să poată fi descris, este nevoie de o particulă
de plutire care să fie dusă de acesta. Traseul descris de această particulă este acela al fluidului
ce-o înconjoară. Descrierea are loc prin câmpul de curent. Linia traseului particulei de plutire
se numeşte linie de curent. În teoria curenţilor se deosebesc:

3.3.1. Fluidele ideale


a) Curenţi laminari – curgerea este stratificată, straturile de fluid curg indiferent, alături,
paralel.

b) Curgerea într-un tub – prezintă caracteristici variabile ale vitezei, astfel viteza de
curgere în centrul tubului este mai mare decât la periferie, unde stratul extern aderă de
peretele tubului.

c) Curgerea prin porţiuni mai înguste – prezintă valori crescute ale vitezei comparativ
cu porţiunile mai largi ale tubului. Această accelerare este cauzată, conform principiul
mecanicii, de forţe care atacă fluidul.
d) Curgerea ocolitoare pe conturul unei bile – Dacă un fluid ideal curge pe conturul
unei bile, atunci diferite forţe atacă bila, a căror sumă este 0.

3.3.2. Fluidele reale

Curgerea cu turbulenţe – curgerea printre obiecte sau deplasând un corp orientează liniile
de curgere în funcţie de acestea.

3.3.3. Mişcarea corpurilor prin fluide


Mişcarea unui corp într-un mediu fluid este influenţată de forţa de rezistenţă care se opune
mişcării corpului, datorită forţelor de frecare.

a. La viteze mici, curgerea este laminară: Fr = C


xήxdxv
unde:
Fr – forţa de rezistenţă
ή – coeficientul de vâscozitate al lichidului v
– viteza corpului
d – dimensiunea liniară specifică corpului
C – constanta depinde de forma corpului (legea lui Stokes)

b. La viteze mari, care permit formarea de turbulenţe, vâscozitatea se manifestă


numai într-un strat subţire în jurul corpului, iar forţa de rezistenţă nu mai depinde
de vâscozitate, dar este proporţională cu pătratul vitezei.

c. Rezistenţa la mişcarea fluidului pe lângă un obstacol solid sau rezistenţa fluidului


la înaintarea în el a unui corp solid apare datorită diferenţei de presiune (în faţă şi
în spate) prin inerţie şi datorită depresiunii, turbulenţei în spate cu creşterea forţei
de frecare (după Krausz et al., 2007).

d) Sarcini şi teme ce vor fi notate


• Definiţi presiunea hidrostatică în funcţie de adâncime şi greutatea specifică
a apei.
• Definiţi legea lui Arhimede.
f) Bibliografie modul
1. Maglischo, E.W., Costil, D.L., Richardson, A.B. - 1992, Swimming – Handbook of Sports
Medicine and Science, Ed. Blackwell Scientific Publication, Oxford
2. Counsilman, J. E., Counsilman, B. E. - 1994, The New Science of Swimming, Ed. Prentice
Hall, Englewood Cliffs, New Jersey 07632, USA