Lucian Blaga

Corni vechi se scutură de rod.

Corni vechi se scutură de rod în cimitir

Mi-e sufletul bătrân — deodată cu pământul.

Prin gene şi frunziş cad stropi de cer —

şi-un soare sfânt şi bun în păr mi se strecoarâ.

Culcată'n troscoţelul verde pe-un mormânt

tu pari o coardă'ntinsă aspru pe-o vioară.

Trimiţi un tânăr svon de moarte pe carare.

Tomnatic vânt porneşte funigei spre mare..