REPREZENTĂRILE

Definiție:
Capacitatea de a “reconstrui” imaginea obiectului în absența contactului direct cu
acesta, care permite cunoașterea obiectului în absența lui, dar numai dacă acesta a
acționat anterior asupra organelor de simț, poartă numele de reprezentare.

Caracterizarea reperezentărilor:

 se produce în absența stimulului;

 apar însușirile mai importante a stimulului;
 sunt imagini panoramice (toate informațiile despre obiect se redau în mod
integral și simultan);
 sunt imagini figurative (nu cuprinde chiar toate detaliile);
 imaginea poate fi desprinsă de contextul spațio-temporal în care a fost perceput
obiectul;
 sunt însoțite de conștientizarea absenței obiectului și de reflectarea trecutului ca
trecut;
 reprezentările generale au o mai mare libertate față de cele individuale.

Clasificarea reprezentărilor:

 În funcție de analizatorul dominant: reprezentări vizuale, chinestezice, auditive

etc.
 După gradul de generalitate:
1. Reprezentări individuale- reprezentări ale obiectelor, ființelor și
fenomenelor reale care au o anumită semnificație pentru persoane.
2. Reprezentări generale- cuprind însușiri comune și caracteristice unei
întregi clase de obiecte.
 După nivelul de operativitate:
1. Imagini reproductive;
2. Imagini anticipative.

Rolul reprezentărilor:
 Reprezentările readuc în minte obiecte și fenomene care nu mai sunt percepute;
 Ne ajută să învățăm cuvinte noi sau sensuri noi ale unor cuvinte deja știute;
 Pregătesc și ușurează procesul generalizării;
 Sunt punctul de plecare și suportul intuitiv al unor șiruri de raționamente;
 Sunt componente importante ale procesului imaginativ;
 Reprezentarea contribuie la reglarea mișcărilor și acțiunilor umane;
 Putem verifica anumite generalizări ale gândirii aplicandu-le cu ajutorul
reprezentării la situații concrete.