Sunteți pe pagina 1din 2

Principiile bugetare sunt norme orientative ce guverneaza realizarea procesului bugetar.

Scopul lor
este acela de a preciza conditiile in care se face elaborarea si executia bugetului public. In tara noastra, aceste
principii bugetare sunt precizate in Legea finantelor publice, mentionata 313h77d mai inainte.
Principiile bugetare sunt urmatoarele:

1.      principiul universalitatii bugetului;

2.      principiul unitatii bugetului;

3.      principiul realitatii bugetare;

4.      principiul anualitatii bugetului;

5.      principiul echilibrului bugetar;

6.      principiul neafectarii veniturilor bugetare;

7.      principiul specializarii;

8.      principiul publicitatii bugetului;

1.      Principiul universalitatii bugetului se refera la faptul ca totalitatea veniturile si cheltuielile unui
nivel al autoritatii publice trebuie sa fie cuprinse in proiectul de buget pe total venituri si cheltuieli (pe
doua pozitii distincte) astfel incat, organul legislativ sa poata aprecia si aproba/respinge colectarea
resurselor si cheltuirea lor.
2.      Principiul unitatii bugetului se refera la faptul ca toate veniturile si cheltuielile statului ar trebui
cuprinse intr-un singur buget dupa o schema unitara de clasificare a veniturilor si cheltuielilor.
3.      Principiul realitatii bugetare impune ca toate veniturile si cheltuielile sa porneasca de la starea reala
a economiei nationale, adica proiectul de buget sa fie elaborat pornind de la realitatea economico-
sociala.
4.      Principiul anualitatii bugetului se refera la perioada pentru care se elaboreaza bugetul. De regula,
bugetul se intocmeste pentru un an. In ultimii douazeci de ani insa, s-a incetatenit tot mai mult practica
de a se elabora bugetul statului pe doua paliere. Pe de o parte, bugetul multianual, cu caracter
informativ si, pe baza acestuia se elaboreaza bugetul de stat, pe de alta parte.
5.      Principiul echilibrului bugetar impune ca acoperirea cheltuielilor statului sa se realizeze doar pe
seama veniturilor ordinare ale acestuia. Potrivit conceptiei clasice asupra finantelor publice asigurarea
echilibrului financiar era socotita cheia de bolta a intregii politici financiare a autoritatii publice. In
prezent, se poate admite un anumit deficit bugetar la nivel anual, in anumite limite si cu posibilitatea
absorbtiei sale intr-un interval mai mic sau mai mare de timp. In functie de cum au fost cheltuiti banii,
un astfel de deficit ar putea avea chiar efecte pozitive, contribuind la dezvoltarea economiei si
rezultand din aceasta, in viitor, o crestere a bazei generatoare de venituri publice.
6.      Principiul neafectarii veniturilor bugetare se refera la faptul ca un venit o data incasat se
administreaza global, fiind destinat acoperirii cheltuielilor privite in ansamblul lor; aceasta inseamna,
in cuvinte mai putine, ca veniturile bugetare trebuie depersonalizate.
7.      Principiul specializarii se refera la faptul ca in bugetul de stat, atat cheltuielile cat si veniturile, nu se
cuprind doar in suma globala ci si defalcat, adica cheltuielile pe destinatii si veniturile pe tipuri de
impozite si taxe. Astfel, prin vot Parlamentul acorda o autorizatie executivului nu in mod global, ci pe
fiecare tip de cheltuieli si venituri. In vederea realizarii acestui obiectiv se intocmeste o clasificatie
bugetara a veniturilor si cheltuielilor.
8.      Principiul publicitatii bugetului cere ca bugetul aprobat de Parlament sa fie publicat in presa (la noi in
tara in Monitorul Oficial si in presa centrala) pentru ca astfel contribuabilii sa cunoasca suma globala si
structura veniturilor si cheltuielilor statului.

http://www.stiucum.com/finante/finate-publice/Principiile-bugetare61371.php

http://portal.feaa.uaic.ro/definitivare/licenta/PublishingImages/Pages/default/5AP%20Note%20de
%20curs%20Sisteme%20bugetare%20publice.pdf