S-a nascut in 15 ianuarie 1850, la Botosani.

Era al saptelea copil, din cei unsprezece ai familiei Eminovici. Tatal, Gheorghe
Eminovici, provenea din razesii din satul Calinesti, judetul Suceava. Mama,
Raluca, era fiica stolnicului Iurascu din Joldesti. In 1841, tatal primeste de la
Mihail Sturza, domnitorul Moldovei, rangul de caminar. In 1849 cumpara jumatate
din mosia Ipotesti, unde se naste Mihai.

Casa parinteasca avea livada si tei imensi. In copilarie, colinda padurile cu

o carte in mana: "Fiind baiet, paduri cutreieram
Si ma culcam ades langa izvor"

Din clasa a III-a primara urmeaza scoala la Cernauti, unde il are ca profesor si pe
Aron Pumnul, un mare patriot, pe care Eminescu l-a admirat in mod deosebit. In
1869 tatal sau il trimite la Viena, la Universitate, unde studiaza cursuri de filozofie,
istorie, drept, economie politica, anatomie. Din perioada studentiei vieneze dateaza
prietenia poetului cu ardeleanul Ioan Slavici, prietenie datorata preocuparilor
literare comune si implicarii celor doi in activitatile desfasurate de societatile
studentilor.

In primavara anului 1872, aflata la Viena pentru o perioada mai lunga de timp,
Veronica Micle il cunoaste pe Eminescu in cercul studentilor romani. Societatea
Junimea hotaraste acordarea unei subventii lui Mihai Eminescu pentru a-si
continua studiile la Berlin. Sosit la Berlin din luna octombrie 1872, Eminescu se
inscrie ca student la Universitatea din Berlin, Facultatea de Filozofie. Frecventeaza
cursuri de filozofie, filozofia stiintei si de istoria antica. Urmeaza printe altele
cursurile lui Duhring (Logica si principiile filozofiei), Zeller (Istoria filozofiei),
Lepsius (Monumentele Egiptului).

In 1874, Eminescu este numit director al Bibliotecii Universitatii din Iasi; depune
juramantul in aula Universitatii, in fata rectorului Stefan Micle. Participa la
sedintele Junimii iesene, unde isi citeste creatiile literare. In 1875 Titu Maiorescu il
numeste revizor scolar pe judetele Vaslui si Iasi.

Intra in gazetarie la "Curierul de Iasi" pe care-l numea "foaia vitelor de pripas". In

octombrie 1877 este chemat la "Timpul" in Bucuresti. Munca in redactie este
istovitoare. Activitatea literara a lui Eminescu se intinde pe mai mult de zece ani.
Se stinge in zorii zilei de 15 iunie 1889. Este ingropat la cimitirul Bellu.

Eminescu nu este un "meteor iesit din neant ca un miracol fara nici o legatura cu
trecutul. Eminescu este cel mai traditional poet, absorbind toate elementele, si cele
mai marunte ale literaturii antecedente", spunea George Calinescu.

Poezia

Geniul sau poetic atinge numeroase domenii, de la poezia inspirata din folclor, din
istorie, pana la capodopera sa "Luceafarul", semnul fumdamental lasat noua. Cand
spunem poetul Eminescu, prima poezie care ne vine in minte este "Luceafarul".

Nouazeci si patru de strofe a caror "unitate se infaptuieste muzical". Mitul este

simplificat si redus la o antiteza morala. Catalina sta la indoiala, ea trebuie sa
aleaga intre geniu si sluga,alegand la sfarsit sluga. Finalul este magistral:

"Traind in cercul vostru stramt

Norocul va petrece,
Ci eu in lumea mea ma simt
Nemuritor si rece."

Eminescu este un poet universal. Izolarea sa e conditia geniului singur printre

oamenii obisnuiti. Geniile sunt solitare, nu pot trai intr-un spatiu stramt, de unde
vastitatea cadrului romantic in intindere si inaltime. "Poezia cu genii este
intotdeauna si o poezie cosmica" spunea George Calinescu.

Poetul a scris in stil folcloric adevarate capodopere:

"Mai am un singur dor,
In linistea serii
Sa ma lasati sa mor
La marginea marii
Sa-mi fie somnul lin
Si codrul aproape
Pe ntinsele ape
Sa am un cer senin"

Folclorul lui Eminescu este "o complexa imbinare de mitologie populara si

filozofie intr-o forma care pare lineara, dar care e de o savanta impletitura" spunea
Calinescu. Poetul scrie poezii populare si cu idei culte.

"Ideal pierut in noaptea unei lumi ce nu mai este,

Lume ce gandea in basme si vorbea in poezii,
O! te vad, te-aud, te cuget, tanara si dulce veste
Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alti zei."

Asa incepe poezia "Venere si Madona", scrisa in 1870. Eminescu a fost un maestru
neegalat al poeziei, si a dovedit o sensibilitate si o profunzime deosebita la poeziile
de dragoste. Printe celebrele sale poezii amintim: De cate ori iubito?, Dorinta,
Venere si Madona, Craiasa din povesti, De ce nu-mi vii, Departe sunt de tine, Fat
Frumos din tei, Floare albastra, Inger de paza, Iubind in taina, Luceafarul, O,
ramai, Pe langa plopii fara sot, Sara pe deal

Veronica Cimpeanu, casatorita din 1864 cu profesorul universitar Stefan Micle, a

insemnat pentru Eminescu marea dragoste. Veronica il cunoaste pe Eminescu in
1872 la Viena. O data cu stabilirea poetului la Iasi, intre cei doi se naste o afectiune
profunda, care le va marca amandurora existenta. S-au nascut in 1850 si s-au stins
din viata in acelasi an, 1889. Suferinta din dragoste a prilejuit scrierea unora dintre
cele mai sensibile poezii.

"Ce e amorul? E un lung

Prilej pentru durere,
Caci mii de lacrimi nu-i ajung
Si tot mai multe cere.
De-un semn in treacat de la ea
El sufletul ti-l leaga,
Incat sa n-o mai poti uita
Viata ta intreaga."
Celebre sunt si poeziile "Epigonii", "Glossa", "Scrisoarea a III a".
Opera sa este impresionanta prin intindere si profunzime. Poetul Mihai Eminescu
apartine romanilor. A fost denumit poet national si universal, scriitorul total al
literaturii romanesti, poetul nepereche, geniul tutelar al culturii neamului, fauritorul
limbii literare, Luceafarul culturii romanesti. El spunea "Dumnezeul geniului m-a
sorbit din popor cum soarele soarbe un nour de aur din marea de amar".

Un mare patriot

Publicistica lui Eminescu la "Timpul" este orientata spre viitorul poporului roman.
Poetul oferea contemporanilor sai "icoane noi " si "icoane vechi " prin care
exemplifica mersul societatii romanesti. El evoca in "icoane vechi" numai
perioadele de stabilitate si progres in toate domeniile. Se declara categoric pentru
iesirea Romaniei din stadiul de tara agrara si pentru transformarea ei in tara
industriala.

Militeaza pentru ocuparea functiilor din cadrul institutiilor statului de catre oameni
cu pregatire, devotati tarii si cinstiti. Conceptia sa privind natura statului, rolul
capului statului si al organismelor statului este exprimata inca din primele articole
publicate in "Federatiunea" in 1870.

"Viitorul poporului nostru poate fi asigurat numai in functie de apararea si

dezvoltarea " sustine cu convingere poetul.
Eminescu si-a pus intreaga sa activitate de ziarist in slujba dreptului la existenta
nationala a poporului roman.

Poezia "Ce-ti doresc eu tie,dulce Romanie? " exprima patriotismul sau:

"Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tara mea de glorii, tara mea de dor?
Bratele nervoase, arma de tarie,
La trecutu-ti mare, mare viitor!
Fiarba vinu'n cupe, spumege pocalul,
Daca fiii-ti mandri aste le nutresc;
Caci ramane stanca, desi moare valul,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc."

Publicistica

Eminescu isi incepe activitatea la cotidianul bucurestean "Timpul" la inceputul lui

noiembrie 1877 si o incheie in iunie 1883. Poetul este chemat de la Iasi de Ion
Slavici (care raspundea de partea literara si de politica externa a aziarului). Intr-o
perioada critica pentru Timpul. Razboiul din Balcani se incheiase si se impunea
discutarea cu mare prudenta a problemelor politice.

Slavici initiaza o campanie de presa,care este inaugurata de Eminescu cu articolul

"Dorobantii". In campanie nu sunt crutati nici liberalii dar nici conservatorii sau
proprietarii ziarului, ceea ce a dus la dese conflicte intre poet si conducerea
cotidianului. Cucerirea independentei tarii deschide noi perspective. Partidele
politice isi elaboreaza noi programme de activitate. Eminescu este numit in
februaire 1880 redactorsef si incepe sa dea orientarea politica a ziarului.

Publica o serie de articole "Studii asupra situatiei", majoritatea ca al doilea

editorial. Se axeaza mai ales pe viata politica interna. Este o perioada de maxima
intensitate in activitatea sa. Consolidarea pozitiei partidului liberal determina
gruparea junimista din partidul conservator sa se orienteze spre liberali. Ca urmare
Eminescu lasa conducerea Timpului lui G.Pancescu in decembrie 1881. Poetul
ramane prim redactor pentru partea politica. Publica trei articole pe saptamana si
urmareste presa straina, in special cea germana. Activitatea sa publicistica nu mai
este la fel de intensa. Trece pe planul al doilea. In acesata periada definitiveaza
"Luceafarul". Orientarea politica a "Timpului" incepand din ianuarie 1883
determina scaderea interesului lui Eminescu pentru ziar.

Si-a incepul publicistica politica cu o polemica cu presa din Imperiul austro-ungar

in sprijinul revendicarilor romanilor de sub stapanirea acestora si o incheie la
"Timpul" tot cu o polemica, cu aceeasi presa din Imperiul austro-ungar, in care
condamna asuprirea nationala si practicile demagogice din viata politica. Poetul isi
reia activitatea publicistica in noiembrie 1888 prin colaborarea la "Romania
libera". Pledeaza in articolele sale pentru schimbarea "relatiilor" de munca pentru a
veni in sprijinul "celor nemultumiti". De la "Romania libera" trece la "Fantana
Blanduziei" la care colaboreaza in decembrie 1888 si in ianuarie 1889. Militeaza
pentru ridicarea "starii igienice si materiale a cultivatorilor".