Tema 2: Politica financiară

1.Politica social economică a statului. Conceptul de politică financiară.

2.Tipuri de politică financiară.
3.Direcţii esenţiale ale politicii financiare în R.M (referate)

1.Politica social economică a statului. Conceptul de politică

Politica financiară este o componenţă a politicii generale care reprezintă o

formă de organizare şi conducere a unei colectivităţi umane pentru satisfacerea
intereselor sale. Politica economică a statului reprezintă o acţiune generală a puterii
publice centrale, conştiente, coerente şi finalizate care se exercită în domeniul
economiei adică influenţează producţia, schimbul, consumul bunurilor şi
serviciilor şi constituirea capitalului .

Sarcinile politicii social economice sunt:

1. Asigurarea libertăţii economice
2. Asigurarea ocupării complete a forţei de muncă
3. Asigurarea creşterii economice
4. Asigurarea stabilităţii preţurilor
5. protecţia mediului înconjurător
6. Crearea condiţiilor pentru cei care nu pot găsi de lucru sau nu pot lucra
7. Introducerea înlesnirilor fiscale pentru păturile populaţiei cu venituri scăzute

Politica social-economică a statului are următoarele componente (reieşind din

sarcinile care trebuie de realizat)
1. Politica financiară (include politica bugetar-fiscală şi cea monitar–
creditară, politica valutară şi cea a cursului de schimb)
2. Politica preţurilor(reglementează costurile şi dobânzile)
3. Politica de venituri salariare (stabileşte modul de formare a salariului din
sectorul public, salariul minim, ca raportul dintre venituri salariale din
diferite ramuri, în scopul menţinerii ratei inflaţiei sub controlul statului)
4. Politica comercială (reglementează activitatea de comerţ extern)
5. Politica industrială (reglementează activitatea în domeniul industrial)
6. Politica agrară(reglementează activitatea în domeniul sectorului agro-
alimentar)
7. Politica în domeniul învăţământului
8. Politica ocupării forţei de muncă

Politica financiară face parte din politica generală a statului şi îndeplineşte

un rol important în traducerea în viaţă a programelor de dezvoltare
economică.
Politica financiară - exprimă totalitatea metodelor, mijloacelor,
instrumentelor, instituţiilor privind procurarea şi dirijarea resurselor
 financiare utilizate de stat pentru influenţarea proceselor economice şi a
relaţiilor sociale în vederea realizării scopurilor macroeconomice şi
obţinerea echilibrului general adecvat în economie.

Obiectivele de bază ale politicii financiare constau:

1. În stabilirea, dezvoltarea şi creşterea economică
2. reducerea şomajului
3. reducerea inflaţiei
4. creşterea nivelului de trai al populaţiei

Politica financiară acţionează nemijlocit în sfera repartiţiei. Aceasta se vede

prin modul în care se înfăptuieşte repartizarea resurselor financiare prin
dimensionarea şi desfiinţarea fondurilor constituite.
Vorbind despre politica financiară trebuie să definim două noţiuni de
strategie şi tactică.
Strategia financiară reprezintă programele de perspectivă îndelungată, iar
tactica financiară include actele administrative şi de planificare pe perioade scurte,
precum şi măsurile prevăzute a se lua pentru executarea planurilor financiare şi a
sarcinilor specifice unei perioade.
Politica financiară a statului diferă în funcţie de interesele păturilor sociale
pe care le exprimă partidele de la putere:
1. de potenţialul a fiecărei ţări
2. de orânduire socială
3. de metodă de conducere
În acelaşi timp politica financiară reprezintă o sferă relativ independentă în
activitatea statului şi mijloc important de realizare a politicii statului în orice
domenii de activitatea economică.
În baza realizării politicii financiare stau un şir de principii generale şi
specifice.

Principiile generale de asigurare politicii financiare eficiente sunt:

1. luare în vedere acţiunii legilor economice obiective
2. luare în vedere condiţiilor istorice concrete
3. luare în vedere experienţei proprii din anii anteriori şi experienţei
mondiale

Principiile specifice:
1. asigurarea structurii raţionale a sistemului financiar din societate
2. asigurarea constituirii unui mecanism financiar raţional
3. echilibrarea cheltuielilor şi veniturilor în toate compartimentele a sistemul
financiar
4. crearea rezervelor financiare
5. concentrarea resurselor financiare pentru realizarea obiectivelor sociale
economice principale ale statului prin elaborarea politicii fiscale raţionale
6. concentrarea resurselor financiare importante în mîinele statului
 7. echilibrarea politicii financiare şi monetar-creditare

2. Tipuri de politică financiară

Principale domenii de manifestare a politicii financiare sunt:

1. domeniul cheltuielilor publice
2. domeniul resurselor financiare publice
3. domeniul creditului bancar
4. domeniul asigurărilor de bunuri şi persoane

Politicii financiare include:

1. politica bugetar-fiscală
2. politica monetar-creditară
3. politica în domeniul asigurărilor

Politica bugetar-fiscală reprezintă activitatea de influenţare a proceselor social-

economice prin venituri şi cheltuieli publice, în vederea realizării principalilor
scopuri macroeconomice şi obţinerea echilibrului generale.

Instrumentele politicii bugetar-fiscale sunt:

1. impozitul, care reprezintă instrument de preluare a unei părţi din veniturile
sau averea persoanelor fizice şi juridice la dispoziţia statului
2. taxa care reprezintă plata efectuată de persoanele fizice, juridice pentru
serviciile prestate acestora de către instituţiile publice
3. transferul-plăţi guvernamentale fără rambursare
(compensare) făcute cetăţenilor
4. achiziţii guvernamentale, cheltuieli băneşti pentru procurarea de bunuri şi
servicii necesare statului

Politica fiscală reprezintă politica în domeniul stabilirii resurselor financiar

publice.

Ea stabileşti:
1. volumul şi provenienţa resurselor ce pot fi procurate de stat de la
fondurile sale
2. metode de preluare ce se utilizează în procesul de constituire a fondurilor
financiare, deci stabilirea sistemului şi instrumentelor fiscale
3. obiectivele ce trebuie atinse de instrumentele fiscale folosite în procesul
de constituire a fondurilor financiare

Volumul şi provenienţa resurselor financiare se determină în dependenţa de:

1. Cheltuielile publice care sunt redate de necesarul de resurse financiare
2. produsul intern brut
3. nivelul şi progrisivitatea impozitelor
 Fondurile financiar-publice se pot forma în baza unei contribuţii egal plătită de
contribuabile sau de o contribuţie diferenţială care depinde de mărimea venitului de
situaţia personală şi de capacitatea de muncă şi domeniul de activitate.

Politica bugetară - reprezintă politica în domeniul cheltuielilor publice.

Ea stabileşte:
1. mărimea, destinaţia, structura optimală a cheltuielilor
2. obiectivele ce trebuie atinse în efectuarea diferitor cheltuieli
3. căile şi metodele ce se realizează pentru atingerea scopurilor reieşind din faptul
ca eforturile să fie minime

Dimensionarea cheltuielilor publice poate fi stabilită prin două mărimi:

1. mărimi absolute ,mărimi cheltuielilor în valuta naţională
2. mărimi relative a)cheltuielile publice absolute se raportează la produsul
intern brut
b)cheltuielile publice pe locuitor
cheltuielile publice absolute
numărul populaţiei
Politica monetar-creditară – reprezintă activitatea de influenţare a proceselor social-
economice prin oferta dec bani în vederea realizării principalelor scopuri
macroeconomice.

Instrumentele politicii monitar-creditare:

1. operaţiuni pe piaţa deschisă cu hîrtii de valori(vînzarea cumpărarea de către
Banca Centrală a hîrtiilor de valoare emise de guvernul ţării ce urmăreşti scopul
de mărire sau reducere a cantităţii de bani în circulaţie)
2. modificarea ratei dobânzii (micşorarea sau mărirea ratei dobânzii contribuie la
mărirea sau micşorarea resurselor creditare a băncilor comerciale)
3. modificarea cotei rezervelor obligatorii (schimbarea cotei depozitelor obligatorii
a băncilor comerciale care se păstrează în numerar la Banca Centrală)
4. intervenţia pe piaţa valutară(stabilizarea cursului valutar prin vînzarea sau
cumpărarea monedei de către Banca Centrală)

3. Direcţii esenţiale ale politicii financiare a Republicii Moldova

Datorită faptului că Republica Moldova se află într-o criză economică deja

de un deceniu, statul nostru se confruntă cu mari dificultăţi de ordin financiar, care
împiedică atingerea obiectivelor politicii generale a statului. Problemele financiare
şi lipsa unor investiţii consistente caracterizează toate componentele activităţii
publice private. Identificarea, antrenarea şi fluidizarea resurselor financiare,
reclamă politici şi acţiuni neordinare. Republica Moldova are nevoie de un aflux
masiv de resurse financiare. Investiţiile străine directe nu vor întârzia dacă va
exista o cosecvenţă politică în favorizarea acestor plasamente. Sunt absolut
necesare măsuri energice în perfecţionarea sistemului legislativ privind investiţiile,
extinderea exportului(prin sporirea competitivităţii produselor autohtone),
disciplinarea regimului fiscal, negocierea unor credite preferenţiale cu destinaţie
specială, asistenţa externă prin antermediul unor instituţii financiare specilizate şi
altele.
Componenta esenţială apoliticii de dezvoltare durabilă a Republicii Moldova
este perfecţionarea continuă a relaţiilor financiare, a mecanismelor de menţinere a
stabilităţii şi echilibrului macroeconomice, de stimulare a acumulărilor,
investiţiilor, creşterii economice şi ca rezultat ridicarea nivelului de trai al
populaţiei. Aceste obiective strategice ale politicii economice şi sociale a statului
pot fi atinse dacă se vor realiza integral toate componentele politicii financiare cu
implementarea mecanismelor şi măsurilor corespuzătoare.

Politica financiară a Republicii Moldova prevede următoarele obiective

şi acţiuni:

Obiective:
1. Onorarea obligaţiunilor financiare la toate nivelurile
2. Stimularea antreprenoriatului prin politica bugetară
3. Coordonarea nivelului cheltuielilor bugetare cu dinamica PIB
4. Promovarea echităţii fiscale, transparenţii, stabilităţii şi simplităţii
politicii financiare
5. Asigurarea stabilităţii fiscale

Acţiuni:
1. Ajustarea cheltuielilor bugetare la posibilităţile reale de colectare a
veniturilor
2. Echilibrarea bugetului consolidat, ţinînd cont de sporirea locurilor de
muncă
3. fixarea volumului cheltuielilor bugetare, ţinînd cont de programele
eşalonate pentru fiecare perioadă
4. Limitarea cotei externe în volumul anual al PIB
5. Finanţarea deficitului bugetar cu preponderenţă din contul împrumuturilor interne.

Politici bugetar –fiscale.

Politica bugetară, fiind strîns legară cu cea monetar – creditară, pînă în anul
2005 va fi direcţionată spre asigurarea onorarii obligaţiilor financiare ale statului la
toate nivelurile, susţinerea stabilităţii financiare, eliminarea elementelor
nestimulatoare şi dezvoltarea elementelor stimulatoare ale procesului bugetar,
eficientizarea şi optimizarea substanţială a cheltuielilor publice şi menţinerea în
limite acceptabile a deficitului bugetar. Scopul principal al politicii bugetar –
fiscale de perspectiva pe termen mediu constă în menţinerea creşterii economice şi
soluţionarea celor mai acute probleme sociale prin ameliorarea condiţiilor de
funcţionare a sectoarelor social – culturale.
 În domeniul optimizării cheltuielilor şi reducerii deficitului bugetului de stat,
vor fi luate următoarele măsuri:
- ajustarea în continuare a cheltuielilor bugetare la posibilităţile reale de acumulare a
veniturilor la buget şi obţinerea unei stabilităţi bugetare.
- reevaluarea întregului sistem de servicii publice şi transferul unor activităţi în sfera
privată.
- perfecţionarea sistemului de planificare bugetară prin implementarea metodei de
fundamentare a bugetului pe baza de programe.
- stabilirea priorităţilor de cheltuieli sub aspect funcţional şi instituţional.
- finanţarea programelor bugetare doar în cazul cînd acestea sînt direcţionate în
sectoarele prioritare ale economiei sau conţin obiective de performanţă clar
definite, cu un cert impact pozitiv asupra creşterii economice şi standardelor de
viaţă ale populaţiei.
În scopul modernizării procesului bugetar vor fi întreprinse următoarele măsuri:
- utilizarea modelelor econometrice moderne în cadrul corelării mărimii
prognozate a veniturilor în buget cu prognozele privind dinamica principalelor
indicatori macroeconomici şi cu politicile economice şi sociale ale statului pentru
anul respectiv;
- perfecţionarea sistemului de transferuri alocate de la bugetul de stat către
bugetele unităţilor administrativ – teritoriale.

Politici fiscale.
În perspectiva medie, perfecţionarea sistemului fiscal va consta în redarea acestuia
a unui caracter mai stimulatoriu şi echitabil. Obiectivele principale ale politicii
fiscale sînt: diminuarea presiunii fiscale, asigurarea transparentei, simplificarea şi
stabilizarea sistemului fiscal şi extinderea în continuare a bazei de impozitare.
Ameliorarea sistemului fiscal, bazat în principal pe impozitarea
indirectă( TVA, accize), rata de rezultatele finale ale activităţii producătorilor şi
posibilităţile de stimulare a exporturilor, impune o creştere a rolului impozitelor
legate într – o măsură mai mare de rezultatele activităţii economice a
producătorilor.
Pentru a stimula cererea internă, vor fi treptat majorate veniturile
neimpozabile ale persoanelor fizice pînă la nivelul minimului de existenţă.
Perfecţionarea sistemului fiscal implică efectuarea următoarelor măsuri:
- reducerea treptată a presiunii fiscale pînă la nivelul care va asigura o
creştere durabilă a producţiei şi investiţiilor;
- monitorizarea presiunii fiscale în toate sectoarele economiei;
- aplicarea unei noi modalităţi de impozitare a proprietăţii imobiliare,
conform cadrului legislativ respectiv privind evaluarea proprietăţii în
scop de impozitare;
- uniformizarea sistemului fiscal concomitent cu simplificarea procedurilor
fiscale;
- adoptarea integrală şi aplicarea Codului fiscal;
- revizuirea cotelor accizelor pentru mărfurile supuse accizelor, care
contribuie nesemnificativ la formarea părţii de venituri;
 - neadmiterea modificărilor legislaţiei fiscale şi bugetare pe parcursul
anului financiar în defavoarea contribuabililor;
- consolidarea disciplinei fiscale şi intensificarea controlului fiscal;
- intensificarea combaterii fraudelor financiare şi a evaziunilor fiscale;
- eliminarea totală a compensaţiilor reciproce şi plăţilor în natură;
- implementarea în administrarea fiscală a tehnologiilor informaţionale.
.
În scopul perfecţionării politicii vamale, regimul taxelor vamale se va stabili în
baza cerinţelor ce rezultă din calitatea Moldovei de membru al O. M. C. şi potrivit
necesităţii de a dezvolta şi susţine producătorul autohton, astfel:
- taxe vamale relativ mici pentru importul materiilor prime utilizate în
procesul de producere, al utilajelor, diverselor aparate tehnice şi al
mărfurilor de menire socială, care nu se produc în ţară;
- taxe vamale relativ mari la importul produselor finite,în special la
mărfurile care concurează producţia autohtonă şi constituie aşa – numitul
“import concurenţial”.

Politici monetar – creditare

Politica promovată de Banca Moldovei în colaborare cu Guvernul va fi orientată spre menţinerea
stabilităţii monedei naţionale, reducerea nivelului inflaţiei, stabilirea pieţei valutare şi
consolidarea sistemului bancar.
Măsurile care vor asigura atingerea acestor obiective vor fi următoarele:
- utilizarea în continuare a instrumentelor politicii monetare şi valutare:
operaţiuni de piaţă deschisă, acordarea facilităţilor de lombard şi a
creditelor overnight, acceptarea de depozite de la bănci, stabilirea şi
urmărirea respectării normelor de menţinere a rezervelor obligatorii ect.;
- reducerea treptată a datoriei Guvernului în volumul creditului intern al
Băncii Naţionale a Moldovei(denumirea în cele ce urmează BNM);
- majorarea rezervelor valutare ale BNM;
- creşterea ofertei din partea Băncii Naţionale a Moldovei şi corespunzător
a masei monetare (în condiţiile majorării produsului intern brut real şi
veniturilor reale), determinate de stabilizarea şi sporirea ulterioară a
cererii de bani în economie. Drept consecinţă a consolidării încrederii în
moneda naţională, se prevede reducerea treptată a ponderii banilor în
circulaţie (MO) în volumul masei monetare (MZ) de la 41.7% pînă la
37.5 la sută şi creşterea corespunzătoare a multiplicatorului monetar;
- crearea unui serviciu de depistare a cazurilor de spălare a banurilor şi a
mecanismelor de prevenire a fenomenelor respective;
- raţionalizarea politicilor ratelor dobînzii în scopul asigurării unui acces
mai larg al producătorilor la credite, inclusiv prin utilizarea eficienţa a
instrumentelor aflate la dispoziţia BNM;
- perfecţionarea mecanismelor de creditare de către sfera bancară a
proiectelor şi programelor prioritare, realizate cu suportul resurselor
bugetare;
 - stimularea dezvoltării formelor moderne de creditare bancară (creditarea
ipotecara, precum şi altor forme de credite);
- elaborarea şi aplicarea unor mecanisme eficiente de integrare a
sectoarelor producătoare şi a celui financiar(în special, bancar) întru
încurajarea creşterii economice, deţinerea acţiunilor băncilor de către
agenţii ne bancari şi invers;
- încheierea acordurilor multilaterale privind coordonarea activităţilor de
piaţă.
- încurajarea băncilor comerciale în atragerea economiilor populaţiei şi ale
persoanelor juridice şi transformarea acestora în investiţii prin
consolidarea în continuare a sistemului bancar şi crearea unui sistem
adecvat de asigurare a depunerilor, inclusiv elaborarea şi adoptarea legii
privind garantarea depunerilor.

Politica investiţională.
Politica investiţională va fi direcţionată spre restructurarea sectorului real al
economiei, crearea climatului favorabil pentru investitorii autohtoni şi străini
care ar asigura majorarea plasamentelor investiţionale în modernizarea
fondurilor fixe şi relansarea economiei naţionale. Pornind de la această
premiză şi de la situaşia actuală, caracterizată printr – o gravă lipsă de
credibilitate pe plan internaţional, la care au contribuit instabilitatea
legislativă, birocraţia, corupţia, dimensiunile substanţiale ale economiei
tenebre, instabilitatea politică şi separatismul teritorial. Guvernul îşi propune
ca obiectiv prioritar creşterea semnificativă a volumului investiţiilor străine
prin asigurarea unui climat investiţional de natura a încuraja şi atrage
investitorii străini, care va cuprinde următoarele elemente:
- crearea cadrului legislativ, normativ şi instituţional necesar activităţilor
investiţionale, în corespundere cu principiile ţi normele dreptului internaţional;
- orientarea factorilor de producere din ţară spre atragerea investiţiilor străine;
- eliminarea barierelor artificiale în lansarea activităţilor de producere cu
participarea capitalului străin;
- asigurarea credibilităţii Republicii Moldova ca stat în care investiţiile sînt garantare
de riscuri şi pot fi plasate în activităţi economice profitabile şi durabile;
- promovarea unei imagini atractive a Moldovei ca destinaţie a fluxurilor
investiţionale la nivel de ţară , regiune, ramura economică şi informarea
investitorilor privind oportunităţile investiţionale în cadrul acestora;
- acordarea serviciilor pentru investitori (informare, asistenţa de specialitate,
interfeţe cu alte instituţii), soluţionarea operativă a dificultăţilor întâmpinate de
investitorii străini;
- elaborarea unor programe corelate şi eficiente de dezvoltare regională, care ar
conţine şi prevederi de stimulare a investiţiilor interne;
- stimularea
- stimularea transparentă şi ne discriminatorie a investiţiilor;
- abordarea directă a investitorilor străini cu proiecte şi propuneri concrete;
- încurajarea depunerilor populaţiei ca sursa importantă de investiţii.
 În perioada imediat următoare vor fi întreprinse, în regim de urgenţă, următoarele
măsuri:
- revederea şi definirea clară a domeniilor strategice pentru atragerea investiţiilor
străine în economia moldovenească, cu implicarea masivă a ministerelor de
ramură;
- elaborarea de propuneri concrete pentru înlăturarea obstacolelor întâmpinate de
investitorii străini în Republica Moldova, îndeosebi în ceea ce priveşte legislaţia,
contabilitatea, serviciile bancare şi financiare ect.;
- inventarierea proiectelor de investiţii străine aflate în diferite faze de derulare în
Republica Moldova, inclusiv stabilirea cauzelor blocării sau tergiversării lor;
- extinderea bazei de informaţii pe Internet, destinate investitorilor străini;
- organizarea participării la programele internaţionale care conţin componente
referitoare la investiţiile străine;
- stabilirea unui mecanism permanent de colectare a proiectelor de investiţii
moldoveneşti din sectorul public şi privat;
- realizarea unei reţele naţionale de colaborare între sectorul public şi privat şi între
regiuni, destinate promovării investiţiilor străine şi rezolvării operative a
problemelor cu care s-ar putea confrunta pe plan local investitorii străini;
- asigurarea unei participări mai intense a reprezentanţilor sectorului privat, la
stabilirea obiectivelor în domeniul atragerii investiţiilor străine;
- asigurarea unui mecanism de monitorizare a fluxurilor de investiţii străine conform
practicilor O. M. C.;
- elaborarea, intru intensificarea procesului investiţional, a unui cod de atragere a
investiţiilor care va fi destinat sporirii intereselor investitorilor pentru zonele
speciale, zonele defavorizate, zonele antreprenoriatului liber, parcurile ştiinţifico –
tehnologice, inovaţionale şi industriale, pentru dezvoltarea regională şi sporirea
exporturilor.
Vor fi luate măsuri privind ameliorarea climatului investiţional şi anume:
- menţinerea stabilităţii macroeconomice;
- combaterea economiei tenebre;
- combaterea criminalităţii organizate, a corupţiei şi proiectinismului;
- restabilirea integrităţii teritoriale a republicii;
- formarea unui cadru legislativ şi instituţional adecvat, avînd ca scop
implementarea unui mecanism eficient de încurajare a învestiţilor;
- elaborarea programelor investiţionale ramurale, interramurale şi pe judeţe;
- orientarea activităţilor zonelor antreprenoriatului liber spre fabricarea mărfurilor
destinate exportului, implementarea tehnologiilor avansate, crearea noilor locuri de
muncă;
- participarea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale la finanţarea
proiectelor investiţionale de importanţă deosebită prin alocarea resurselor
financiare de la bugetul de stat şi bugetele unităţilor administrativ – teritoriale şi
prin acordarea către investitori a unor granturi în natură din proprietatea de stat.
Politica statului în domeniul pieţei valorilor mobiliare prevede menţinerea în
continuare a principiului reglementării pieţei, asigurarea încrederii populaţiei, a
potenţialilor investitori autohtoni şi a celor străini în stabilitatea ţi profitabilitatea
pieţei valorilor mobiliare, fapt ce va crea condiţii favorabile pentru creşterea în
continuare a investiţiilor pe piaţa de capital.
- Politici ştiinţifico – tehnologice şi inovaţionale
Sfera ştiinţifico –tehnologică şi inovaţională va fi considerată drept prioritară,
avîndu – se în vedere importanţa deosebită a ştiinţei, tehnologiilor şi inovaţiilor
pentru creşterea economică, impactul decisiv al acestor domenii asupra
compititivităţii mărfurilor şi serviciilor, creării noilor locuri de muncă şi sporirii
nivelului de trai al populaţiei.
Întru realizarea politicii în aceste domenii vor fi întreprinse următoarele măsuri:
- stabilirea priorităţilor de cercetare – dezvoltare în funcţie de probleme vitale ale
dezvoltării ţării;
- implementarea mecanismului de alocare a mijloacelor financiare în condiţii de
liberă concurenţă(inclusiv instituirea sistemului de granturi);
- integrarea sistemului cercetare – dezvoltare cu sistemul educaţional şi de
producere;
- internaţionalizarea activităţilor de cercetare – dezvoltare, inclusiv prin participarea
la programele ştiinţifice internaţionale INTAS, COPERNICUS, UNESCO, NATO,
AIEA, CRDF/MRDA etc.;
- instituirea infrastructurii inovaţionale (parcuri ştiinţifico – tehnologice, centre
inovaţionale, incubatoare ale businessului scientointensiv ect.) şi a mecanismelor
de transfer tehnologic, extensiune şi comercializare a produselor cercetării –
dezvoltării,
- eficientizarea managementului sferei cercetare – dezvoltare, în special prin
fortificarea capacităţilor de ordin financiar şi informaţional ale Consiliului Suprem
pentru Ştiinţa şi Dezvoltare Tehnologică;
- evaluarea periodică a activităţii instituţiilor şi a personalului de cercetare –
dezvoltare în scopul optimizării acestui sistem.
Strategia inovaţională de dezvoltare a economiei şi societăţii presupune desfăşurarea
obligatorie a următoarelor activităţi:
- susţinerea de către stat a ramurilor şi întreprinderilor, care aplică sisteme de
producere şi tehnologii performante;
- stimularea investiţiilor în producerea mărfurilor şi prestarea serviciilor bazate pe
tehnologii avansate;
- implementarea standardelor mondiale la determinarea nivelului calităţii produselor
şi serviciilor;
- ameliorarea continuă a potenţialului uman, crearea sistemului de pregătire şi
recalificare a cadrelor în domeniul antreprenoriatului inovaţional;
- perfecţionarea sistemului de protecţie a proprietăţii industriale, precum şi
drepturilor de autor şi conexe;
- crearea unei reţele de parcuri ştiinţifico – tehnologice şi inovaţionale, incubatoare
ale businessului inovaţional şi centre de engeneering, inclusiv investirea acestor
structuri cu drepturi de zone ale antreprenoriatului liber.
1.