CUPRINS

1. ARGUMENT
1.1 Aspecte teoretice………………………………………......................4

1.2 Aspecte practice care evidenţiază rolul asistentului medical în îngrijirea pacientului
cu afecţiunea aleasă…………………..……………….....................................4

1.3 Competenţele vizate………………………………….…......................4

1.4 Scopul şi obiectivele proiectului……………………….…....................4

2. ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV

2.1. Anatomia…………………………………………………....................5

2.2. Fiziologia…………………………………………………....................17

3. DESCRIEREA GASTRITEI ACUTE

3.1 Definiţie,………………………………………………….....................23

3.2. Etiologie,……………………………………………………................24

3.3. Simptomatologie,…………………………………………...................25

3.4. Diagnostic,………………………………………………….................25

3.5. Tratament, ………………………………………………….................26

3.6. Evoluţie,……………………………………………………..................26

3.7. Prognostic……………………………………………………................26

1
4. INGRIJIREA BOLNAVULUI CU GASTRITA ACUTĂ

4.1. Rolurile autonome şi delegate ale asistentului medical generalist în îngrijirea

bolnavului cu gastrita acuta.......................……………..…................................27

4.1.1 Ingrijiri igienice………………………………..……....................27

4.1.2 Investigaţii clinice şi paraclinice……………………….................27

4.1.3 Dieta……………………………………………….…...................32

4.1.4 Administrarea tratamentelor…………………………....................33

4.1.5 Educaţie pentru sănătate………………………….........................34

4.2. Planuri de îngrijire………………………………………..…....................36

4.3. Proceduri nursing specifice………………………………........................59

5. ANEXE..............................................................................................................72

6.BIBLIOGRAFIE................................................................................................73

2
 1.ARGUMENT

Gastrita este cunoscută înca din cele mai vechi timpuri sub diferite denumiri, dar termenul cel
mai utilizat astăzi cel de "GASTRITA" a apărut odată cu primele studii anatomoclinice pe
cadavru. Ea este descrisă în scrierile antice, astfel Galenus descrie gastrita cu termenii de
bradipsie si apepsie. In 1564, Jean de Gorris crează termenul de dispepsie.
Prima menţiune a termenului de "gastritis" este atribuită lui G. E. Stahl (1728). Alte descrieri
mai detaliate ale bolii sunt făcute de Morgagni, el descriind mucoasa gastrică ca fiind rosie, cu
numeroase echimoze si ulceraţii.
Separatia dintre gastrită si dispepsie (inteleasă ca indigestie) este facută prima dată de Cullen.
Pana în acel moment tipologia dispepsiilor era foarte bogată: anorexie, cardialgie, gastrodinie,
greată, vărsatură si flatulentă.
In secolul următor sunt descrise de către diversi autori “gastrita alcoolica”, “atrofia glandelor
gastrice şi înlocuirea lor cu ţesut fibros”, “gastrita tifica" si “gastrita tuberculoasă ".
Treptat studiile facute au demonstrat rolul patogenetic al aciditaţii gastrice şi respectiv al
apărarii mucoase în patogenia gastritelor.
Odată cu descoperirea bacteriei "Helicobacter pylori" de către Warren şi Marshall în 1984
multe ipoteze despre patogeneza gastritelor au fost infirmate asa că în momentul de faţă
"gastrita" rămane o problemă cu multe necunoscute care va da de lucru cercetatorilor în acest
secol şi în secolul viitor.
Mulți oameni cu gastrită nu au nici cea mai vagă idee că anume ei pot fi acei ce suferă de
acestă boală. Cu toate acestea, una dintre cea mai răspîndită simptomă este durerea în abdomenul
superior, fiind caracterizată prin arsuri, intensitate, roadere sau prezența unui obiect ascuțit.
Gastrita acută este cea mai obisnuită formă a gastritelor acute şi apare în urma consumului de
alcool în cantitaţi mari, după mese copioase, condimente sau mese grele (ciuperci, moluşte,
grăsimi).
Am ales această temă de studiu datorită multitudinii de factori care pot interveni în etiologia
gastritei acute şi pentru că îmi permite să demonstrez importanţa îngrijirilor specifice de nursing
în ameliorarea confortului psihic şi fizic al bolnavilor în etapa de diagnostic, pană la stabilirea şi
aplicarea conduitei terapeutice specifice.

3
2. ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV

4
 2.1.ANATOMIA APARATULUI DIGESTIV

Aparatul digestiv este constituit din totalitatea organelor care au funcţii principale digestia şi
absorbţia principiilor alimentare şi totodată eliminarea reziduurilor neasimilabile ale alimentelor
ingerate.

Segmentele tubului digestiv sunt:

 -cavitatea bucală
 -faringe
 -esofag
 -stomac
 -intestin subtire
 -intestin gros

Pe langă aceste segmente,tubul digestiv,cuprinde şi o serie de glande anexe ale caror secreţii
ajută la digestia şi absorbtia alimentelor:

 -glandele salivare
 -ficatul
 -pancreasul

CAVITATEA BUCALA

Ocupă etajul inferior al craniului visceral fiind despartită de fosele nazale prin bolta palatină.
Comunică anterior cu exteriorul prin orificiul bucal şi posterior cu faringele.

In cavitatea bucală se gasesc organe specializate:limba şi dinţii. Are funcţie digestivă,

respiratorie,fonaţie,mimică,limbaj articulat.

Inervaţia musculaturii este dată de nervul facial sau perechea VII.

LIMBA

5
Organ musculo-membranos mobil,situat pe plaseul bucal. Acoperită de mucoasă, indeplineste
diverse roluri:

1. -masticaţie-supt= la sugari
2. -deglutiţie
3. -vorbire
4. -perceperea gustului alimentelor(simţ gustativ)
5. -senzitiv:tactilă,termică,dureroasă.

Pe faţa dorsală a limbii se găsesc papile gustative linguale sau gustative şi tactile:

-vârful limbii>gustul acid şi dulce

-marginile limbii>gustul acid,dulce şi sărat

-baza limbii>gustul amar.

DINŢII

Formaţiuni dure, de culoare albă,fixaţi în alveole şi situaţi în arcadele alveolo-dentare. Sunt

adaptaţi pentru zdrobirea şi măcinarea alimentelor.

Au de asemenea rol în vorbire şi pronuntarea consoanelor.

Omul are doua dentiţii:

-temporară

-definitivă(permanentă).

După înfaţisare şi funcţii se clasifică în:

a) -incisivi
b) -canini
c) -premolari
d) -molari.

6
Impreună cu muschii masticatori şi articulaţia temporo-mandibulară, alcătuiesc aparatul
masticator.

FARINGELE

Este un organ musculo-membranos la nivelul căruia se intersecteaza calea respiratorie şi

digestivă. Este situat anterior coloanei cervicale,posterior de fosele nazale,cavitatea bucală şi
laringe.În funcţie de organele cu care comunică se imparte in:

-nazo-faringe sau epifaringe

-buco-faringe sau mezofaringe

-laringo-faringe sau hipofaringe.

Distribuţia curentului aerian şi a alimentelor sunt realizate printr-un proces complex-

DEGLUTIŢIA.

Faringele este bogat în tesut limfoid, având rol în conducerea bolului alimentar către esofag şi
de apărare împotriva infecţiilor care pot pătrunde pe calea digestivă sau respiratorie.

ESOFAG

Segment tubular situat între faringe şi esofag, lung de 25-30 cm,se deschide în stomac prin
orificiul numit CARDIA,situat imediat sub diafragm.

Esofagului i se descriu trei segmente:

-esofagul cervical- pană la orificiul superior al toracelui.
-esofagul toracal-pană la diafragm
-esofagul abdominal-pană la cardia.

7
In structura lui intră urmatoarele tunici:

 -tunica mucoasă la interior-care conţine glanda ce secretă mucus

 -tunica submucoasă(groasă)-care determină formarea unor plici longitudinale ale
mucoasei.
 -tunica musculară-cuprinde un strat extern cu fibre longitudinale şi unul intern cu fibre
circulare.

STOMACUL

Organ abdominal al tubului digestiv situat în etajul superior al cavitaţii abdominale. Ocupă loja
gastrică între diafragm,ficat,colon transvers şi peretele abdominal. Reprezintă cel mai dilatat
segment al tubului digestiv.

8
În poziţie verticală stomacul are forma literei “J” sau în “carlig de undită”, mentinut în această
poziţie de esofag,pe duculi vasculari, ligamente şi peritoneu dar şi de presiunea abdominală.

Stomacul prezintă patru porţiuni şi doua curburi:

-Cardia-cu rol în a impiedica refluxul conţinutului gastric în esofag.

-Fundusul sau fornixul(camera cu aer) care nu se umple cu alimente

-Corpul

-Regiunea pilorică-portiune de evacuare a conţinutului gastric

 Mica curbură
 Marea curbură.

Este responsabil cu depozitarea unor cantitaţi de alimente şi cu propulsarea lor treptată în

duoden,dar şi cu omogenizarea alimentelor în sucul gastric.

Stomacul are doua feţe:-anterioară şi posterioară, şi cuprinde cele patru tunici:

1. -tunica seroasă
2. -tunica musculară
3. -tunica submucoasă
4. -tunica mucoasă.

TUNICA SEROASĂ-este reprezentată de peritoneul visceral care acoperă stomacul aproape în

întregime.

TUNICA MUSCULARĂ-este formată din fibre musculare netede dispuse în trei straturi
concentrice:

-longitudinal(extern);

-circular(mijlociu)la nivelul pilorului formează sfincterul piloric

-oblic(intern).

9
TUNICA SUBMUCOASĂ-este formată dintr-un ţesut conjunctiv lax,vase de sange şi nervi care
constituie un plex secretor pentru glandele mucoase.

TUNICA MUCOASĂ-captuşeste toată suprafaţa endogastrică. Formează numeroase cute sau

plici mucoase care sunt mai accentuate cand stomacul e gol sau când se contractă.

Mucoasa este formată dintr-un epiteliu de învelis cilindric simplu care conţine numeroase glande
care secretă mucus protector şi altele care produc enzime şi acid,prin care se începe procesul de
digestie. Stratul muscular prezintă pe langă fibre obisnuite longitudinale şi circulare şi un strat
muscular intern oblic. Această dispoziţie a fibrelor musculare facilitează amestecarea alimentelor
(chimul), înainte de expulzarea lor în intestinul subţire.

Mucoasa gastrică este alb-cenusie pe stomacul gol şi roz-rosiatică în timpul digestiei.

Unui stomac normal îi este caracteristic mediul acid;această aciditate e asigurată de către sucul
gastric-un amestec specific format din mai multe substanţe:

1.pepsina-enzima predominantă în stomac,asigură digestia cărnii şi a altor proteine,fiind activă

numai în mediul acid.

2.renina-produce coagularea laptelui.

3.acidul clorhidric-este produs de celulele prezente în pereţii stomacului şi asigură mediul acid
necesar digestiei. Această aciditate reprezintă o barieră simplă dar eficientă în calea
microorganismelor,care pot pătrunde în corp odată cu alimentele. Bacteria rezistentă în acest
mediu responsabilă de majoritatea formelor de gastrita şi ulcer este “Helicobacter Pylori”.

Hormonii tractului gastrointestinal:

 -gastrina
 -secretina
 -pancreozimina.

Vascularizaţia şi inervaţia stomacului - importantă secreţiei gastrice şi energia necesară

funcţionarii tunicii musculare explică vascularizaţia bogată a stomacului.
1. Arterele stomacului provin din cele trei ramuri care pornesc din trunchiul celiac: artera
hepatică, artera splenică şi artera gastrică stangă.

10
2. Venele stomacului corespund în general arterelor. Ele se formează din reţele capilare situate
în submucoasa; străbat grosimea pereţilor gastrici, se adună sub seroasă şi se aruncă apoi în
trunchiuri colectoare. Acestea sunt dispuse de-a lungul celor două curburi, alături de arcurile
arteriale, şi se varsă în vena portă.
3. Nervii stomacului - sunt nervi vegetativi de origine
-simpatică
-parasimpatică
a) sistemul simpatic participă la inervarea stomacului prin intermediul filetelor nervoase,
plecate din plexul celiac, pe calea ramurilor arteriale ;
b) sistemul parasimpatic este reprezentat de nervul vag drept şi stang.

INTESTINUL SUBŢIRE

Aproape toate elementele nutritive sunt absorbite prin pereţii intestinului subţire. Este dotat cu
trei proprietaţi:motilitate,capacitate secretorie,capacitate de absorbţie.

Intestinul subţire începe de la pilor şi se termină la nivelul valvulei ileo-cecale. Este structurat pe
trei segmente:

-duoden-porţiunea iniţială,fixă a intestinului subţire,cuprinde în concavitatea sa capul

pancreasului.

-jejun şi ileonul-porţiuni mobile ale intestinului subţire, se întind pană la valvula ileo-cecală,fară
a se putea face o delimitare precisă între jejun şi ileon. La suprafată, vilozitatea intestinală are un
strat epitelial ale cărui celule prezintă la polul apical o membrană cu microvili,dispozitiv
structural care măreste suprafata de resorbţie.

Sub epiteliu se găseste o bogată retea capilară sanguina şi chiliferul central limfatic.

În vilozitate se găseste ţesut conjunctiv precum şi fibre musculare netede care,prin obstrucţia lor,
împing sângele şi limfa,împreună cu substanţele resorbite din lumenul intestinal.

Mezenterul este o dependenţa peritoneală care alcătuieste organul de susţinere, nutriţie,mobilitate

a jejuno-ileonului.

Ansele intestinale sunt acoperite de epiplonul mare.

11
INTESTINUL GROS

Reprezintă segmentul terminal al tubului digestiv,începe de la valvula ileo-cecală şi se termină

cu orificiul anal. Este imparţita în urmatoarele segmente:

 -cecul cu apendicele cecal

 -colonul ascendent
 -colonul transvers
 -colonul descendent
 -colonul sigmoid sau colonul ileo-pelvin.

Secreţia intestinului gros se rezuma la mucus şi îndeplineste funcţia de:

-motricitate

-secreţie

-absorbţie.

12
 GLANDE ANEXE

GLANDELE SALIVARE

Sunt glande anexe ale cavitaţii bucale, intervenind în procesul digestiei prin produsul lor de
secreţie,saliva.

Saliva are acţiune mecanică, de îmbibare a bolului alimentar şi acţiune chimică prin enzima pe
care o conţine,ptialina sau amilaza salivară.Este lichid incolor,opalescent, filat cu un pH uşor
acid intre mese şi usor alcalin in cursul masticaţiei.

Glandele salivare sunt de doua feluri:

-glande salivare mici-situate în mucoasa bucală şi linguală

-glande salivare mari: două glande parotide, două submaxilare şi două sublinguale.

Glandele parotide alcătuite din acini serosi,cele submaxilare din acini sero-mucosi şi serosi,iar
cele sublinguale din acini mucosi,sero-mucosi şi rari acini serosi.

Rolul igienic al salivei constă în capacitatea ei antibiotică şi în aceea că spală în permanentă gura
de resturile alimentare,contribuind astfel la reducerea posibilitaţilor de fermentaţie,inclusiv la
reducerea florei microbiene din gura.

FICATUL

Este cea mai mare glandă din corpul uman şi este situat în etajul abdominal superior sub bolta
diaframatică,în loja hepatică. Acestă este alcatuit dintr-o stroma conjunctivă şi celule hepatice.

13
Stroma =cuprinde o membrana de inveliş, capsula ficatului,glisson,din care pleacă septuri
conjunctive care delimitează parenchimul hepatic în lobii hepatici.

Lobul hepatic=reprezintă unitatea anatomică şi functională a ficatului.

Celulele hepatice=au un pol îndreptat spre capilarul sanguin şi celalalt spre canaliculul(capilar)
biliar.

Se disting doua feţe:una diafragmatică şi faţa viscerală.

Prezintă patru lobi:anterior, posterior,drept şi stâng.

Caile biliare extrahepatice sunt reprezentate de canalul hepatic comun,care rezultă prin unirea
canalelor extrahepatice şi care se continuă cu canalul coledoc, ce se deschide în duoden,
împreună cu canalul pancreatic principal,orificiul fiind prevazut cu sfincterul Oddi.

Ficatul este principalul organ care prelucrează enzimi,colesterol,factori ce asigură coagularea

sângelui şi înmagazinează vitaminele solubile,glicogen(carbohidrat digerat) ce are rol în a regla
zaharul în sange şi care produce bila.

PANCREASUL

Glandă anexă cu secreţie mixtă(exo şi endocrină) situată în etajul supramezocolic,

retroperitoneal,posterior stomacului, anterior coloanei lombare,între duoden şi splină.

14
Prezintă trei portiuni:

 -capul pancreasului
 -corpul pancreatic
 -coada pancreasului-care este aflată în extremitatea stânga şi este mobilă.

Pancreasul exocrin= are o structură tubulo-acinoasă ramificată. Celulele acinilor pancreatici

secretă sucul pancreatic care este colectat în doua canale mari:

-canalul principal(Wirsung)

-canal accesor(Santorini).

Pancreasul endocrin=este reprezentat de insulele Langerhans care secretă cele doua tipuri de
hormoni:insulina şi glucagonul,care ajută la reglarea metabolismului, inclusiv a nivelului de
zahar sanguin.

O funcţie importantă a pancreasului este fabricarea şi secreţia sucului pancreatic ce conţine unele
enzime de bază necesare în procesul de digestie:lipaza,tripsina, amilaza.

15
 2.2 FIZIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV

DIGESTIA BUCALĂ,GASTRICĂ,INTESTINALĂ.

DIGESTIA=constă în totalitatea proceselor de transformare pe care alimentele le suportă în

trecerea tractului digestiv pentru a fi absorbite.

16
Pe calea digestiei are loc scindarea substanţelor nutritive din alimente în substanţe simple care
pot fi absorbite şi asimilate de către organism.

DIGESTIA BUCALĂ

Cuprinde totalitatea transformarilor suferite de hrana în cavitatea bucală prin prelucrarea ei

mecanică-masticatia- şi impregnării cu salivă transformate în bol alimentar.

MASTICAŢIA este un proces complex prin care alimentele solide şi semi-solide sunt prelucrate
mecanic prin tăiere,zdrobire şi triturare,datorită mişcărilor mandibulei,concomitent cu mişcări
coordonate ale buzelor,limbii şi obrajilor care împing fragmentele alimentare între arcadele
dentare.

Saliva, uşor acida conţine apă şi reziduu uscat şi are rol în degradarea amoniului, facilitează
procesele de masticaţie şi deglutiţie,favorizează stimularea receptorilor gustativi,rol bactericid,
favorizează actul vorbirii, menţinand mucoasa bucală elastică. Procesul de masticaţie este partial
un act voluntar şi reflex. Secretia salivară este continuă, bogată în cursul alimentării,când devine
mai vascoasă. Posibilitatea declanşarii şi dirijarii voite a masticaţiei se face prin control cortical
asupra centrului masticator din trunchiul cerebral.
Deglutiţia este un act complex,care succede masticaţiei pe parcursul căreia sunt puşi în acţiune
într-o secventă predeterminată un numar mare de muşchi striaţi de la nivelul cavitaţii bucale,
faringelui,esofagului. Deglutitia constă în trecerea bolului alimentar din cavitatea bucală prin
faringe şi esofag,în stomac. Se diferentiază trei timpi succesivi deglutiţiei:

 bucal
 faringean
 esofagian

Deglutitia este reglată pe cale nervoasă,primul timp este voluntar,iar ceilalţi doi reflexi.La făt
este declansată la 12 saptamani. Pentru a împiedica regurgitarea alimentelor tractul digestiv este
echipat cu sfinctere situate în punctele importante de joncţiune.

DIGESTIA GASTRICĂ

17
Stomacul este un organ cavitar în care alimentele sunt depozitate un timp îndelungat pentru a
putea fi amestecate cu sucul gastric şi transformate într-o formă acceptabila pentru intestin.

La nivelul stomacului, bolul alimentar suferă modificari fizice şi chimice fiind impregant cu suc
gastric şi transformat într-o masă semi-lichidă denumită chim gastric. Sucul gastric este secretat
de glandele gastrice în cantitate de 1-1.500ml în 24h ,are un pH acid.

Stomacul are doua orificii:

-superior-cardia cu rol în a împiedica refluxul conţinutului gastric în esofag

-inferior-pilor care acţioneaza ca o valvă ce rămane închisă până cand se deschide pentru a lasa
chimul să treacă în duoden.

Reglarea secreţiei gastrice se face pe două căi: reflexă şi umorală şi presupune trei faze: cefalică,
gastrică şi intestinală.

Cele mai importante acţiuni exercitate de acidul clorhidric sunt:

 Activează enzimele proteolitice din sucul gastric şi usor digerabile;

 Actionează asupra proteinelor alimentare,facandu-le mai uşor digerabile;
 Stimulează evacuarea gastrică;
 Impiedică dezvoltarea germenilor introdusi în stomac.

Principalele procese chimice,gastrice se desfasoară sub acţiunea urmatoarelor enzime:

 Pepsina,principala enzimă a sucului gastric este secretată sub forma inactiva

(pepsinogen)şi este activată în stomac de acidul clorhidric.
 Labfermentul produce coagularea laptelui
 Lipaza gastrică scindeaza hidrolitic grasimile emulsionate;
 Mucina cu rol în a proteja mucoasa gastrică de diverse acţiuni nocive, în special
de autodigestie sub acţiunea pepsinei şi a acidului clorhidric.

Funcţia motorie a stomacului este asigurată de musculatura neteda din pereţii sai şi constă în
depozitarea temporară a alimentelor ingerate, amestecul lor cu sucul gastric până ce se formează
chimul şi evacuarea acestuia lent şi fracţionat în duoden. Aceste activitaţi sunt declansate şi

18
influienţate permanent de volumul şi compoziţia alimentelor ingerate. Stomacul gol este lipsit de
contracţii.

Umplerea stomacului are consecinţe diferite:

-în partea proximală ajungerea bolurilor alimentare este urmată de relaxarea adaptativă a
musculaturii

-în partea distală a stomacului începe o intensă activitate peristaltică.

Undele din ce în ce mai frecvente şi mai puţin puternice încep la mijlocul stomacului şi
progresează spre pilor,realizând amestecul cu sucul gastric. Când undele devin suficient de
puternice se deschide pilorul, iar constituienţii gastrici sunt eliminaţi în duoden cu mici porţiuni
din chimul gastric,urmând imediat reînchiderea pilorului.

DIGESTIA INTESTINALĂ

Se desfasoară la nivelul intestinului subţire,sub acţiunea combinată a sucurilor: pancreatic,

bilar şi intestinal.Produşii simpli rezultaţi sunt resorbiţi până la valvula ileo-cecală în proporţie
de 90%. În intestin funcţia secretorie este îndeplinita de:

 -pancreasul exocrin-prin sucul pancreatic ce are un bogat conţinut enzimatic: tripsina,

lipaza,amilaza.Reglarea secreţiei pancreatice se realizează reflex şi umoral.
 -ficatul-prin secreţia biliară ce conţine săruri biliare cu rol în digestia şi absorbţia
grăsimilor şi vitaminelor liposolubile; pigmenţii biliari(biliverdina şi bilirubina),
colesterolul
 -bila-produsul de secreţie al hepatocitelor, este secretată permanent de ficat în cantitate de
500-700ml/zi. Între mese,sfincterul Oddi fiind închis, bila se colectează în vezicula
biliară de unde este eliminată în duoden în timpul digestiei. Este un lichid verde sau
galben, alcalin, amar. Are importante roluri:
 Digestia lipidelor
 Reduce tensiunea superficială
 Determină imulsionarea grăsimilor.

19
  -glandele intestinale, de la nivelul membranei apicale eliberează enzime ca: peptidazele
intestinale,dizaharidazele,lipaza intestinală.

Glandele din mucoasa duodenală secretă un lichid bogat în mucus şi bicarbonat care
neutralizează aciditatea chimului gastric. Aceste secreţii duc la fragmentarea principiilor
alimentare,până la formele asimilabile:aminoacizi,acizi graşi,glicerină, monozaharide.

Glandele intestinului gros secretă un suc foarte vâscos alcalin care nu conţine enzime digestive.
Rolul acestor secreţii este de a:

 Facilita trecerea materiilor fecale

 Proteja mucoasa intestinală de iritaţii mecanice şi chimice.

Intestinul gros este populat de un numar mare de bacterii care alcătuiesc flora bacteriană
intestinală cu rol în a:

 Transforma bilirubina în stercobilirogeni şi apoi în stercobilina, intervine în sinteza

vitaminelor.
 Prin putrefacţie şi fermentaţie bacteriană produce o serie de gaze.

Motilitatea intestinală se manifestă prin mişcări peristaltice, antiperistaltice, segmentare şi

mişcări pendulare.

 Mişcările peristaltice sunt unde de contracţie succesive a fibrelor musculare,circulare,din

musculatura intestinală care coboară de-a lungul duodenului,jejunului şi ileonului şi
realizează deplasarea conţinutului intestinal.
 Mişcările antiperistaltice se produc în acelaşi mod,dar în sens ascendent.
 Mişcările de segmentare constau în contracţia simultană a fibrelor musculare în porţiuni
mici ale peretelui intestinal,alternând cu porţiuni în stare de relaxare.
 Mişcările pendulare se realizează prin contacţii ritmice, alternative, alternante fascicule
de fibre longitudinale dintr-o ansă intestinală care este astfel mişcată în sens pendular .Ele
contribuie la amestecarea conţinutului intestinal cu sucurile digestive ,favorizând astfel
digestia şi la deplasarea conţinutului spre rect.

20
Stimulul fiziologic care declansează actul defecaţiei este reprezentat de trecerea materiilor fecale
în rect,care determină relaxarea sfincterului anal,intern şi extern şi expulzarea acestora.
DEFECAŢIA este un act reflex controlat voluntar.

Nervii ruşinosi interni şi pelvini conduc impulsul nervos către centrul nervos, reflex al
defecaţiei,semnalul ajunge la nivelul scoarţei cerebrale, evacuarea fecalelor este favorizată
suplimentar de creşterea presiunii intraabdominale,prin contracţia muschiului diafragm şi a
muşchilor peretelui abdominal în vederea expulziei bolului fecal.

Răspunsul motor comandă relaxarea sfincterului anal intern, se contractă sfincterul anal extern şi
este declansată senzaţia iminentă de defecaţie.

DIGESTIA INTESTINALĂ

Este procesul prin care produşii de degradare ai substanţelor nutritive străbat mucoasele digestive
trecând în sânge sau limfa.

Absorbţia intestinală se realizează prin mai multe mecanisme în funcţie de substanţa absorbită.
Sub influienţa enzimelor din sucurile digestive,alimentele sunt degradate până la particule mici,
solubile şi absorbabile.

Absorbţia principiilor alimentare are loc în special în intestinul subţire;de aceea chimul intestinal
care trece prin orificiul ileo-cecal este practic lipsit de substanţe nutritive. Vitaminele,sarurile
minerale şi apa sunt absorbite ca atare.

Glucidele sunt ingerate sub forma de polizaharide sau dizaharide,apoi ca monozaharide, mai ales
la nivelul intestinului subţire,unde se află în concentraţie mai mare.

Proteinele se pot absorbi şi ca atare, nedescompuse,cum este cazul absorbţiei unor anticorpi
conţinuţi în colostru(transfer de la mamă la făt).

Cea mai mare parte a proteinelor se absorb ca aminoacizi,prin transport activ direct în sânge.

Lipidele sunt ingerate sub formă de trigliceride,fosfolipide şi colesterol. Absorbţia lor o

întrenează şi pe cea a vitaminelor liposolubile(A,D,E,K,F).

21
Electroliţii : ioni de Na,Cl,K,Ca,Fe,Mg sunt absorbiţi prin transport activ.

Fosfaţii şi oxalaţii impiedică absorbţia deoarece formează cu Ca săruri insolubile.

Apa se resoarbe pasiv prin difuziune.

În urma acestor procese chimul intestinal este transportat în masa fecaloidă ce conţine 90%
resturi alimentare, 10% mucus,epitelii,bacterii care se elimină prin procesul de defecaţie.

3.DESCRIEREA GASTRITEI ACUTE

3.1.DEFINIŢIE:Gastrita este o inflamaţie a mucoasei stomacului şi poate fi acută sau cronică.

Gastrita acută=este inflamaţia acută,reversibilă a mucoasei gastrice provocate de procese

inflamatorii,degenerative,metaplazice,alergice,procese interesând atat mucoasa cât şi

22
submucoasa stomacului. Mucoasa gastrică este tumefiata, prin edem şi congestie, iar la nivelul
suprafeţei mucoasei apar eroziuni hemoragice şi chiar ulcere acute.
Gastrita acută se instalează rapid după ingerarea unor condimente,medicamente(aspirină,
antiinflamatorii – gastrita postconsum de antiinflamatoare nesteroidiene), alimente prea
fierbinţi,mese copioase, masticaţie insuficientă,alimente inproprii nedigerabile, alimente la care
există intolerantă, agenţi microbieni, tutun, cafea, alcool, ingestie de substanţe caustice
precum acidul sulfuric, clorhidric, acetic, substanţe care provoacă rani pe diferite porţiuni ale
mucoasei gastrice - gastrita acută postingestională, sau poate fi provocată de refluxul bilei din
duoden în stomac, în special dupa anumite intervenţii chirurgicale la nivelul stomacului ce
favorizează refluxul bilios.
Aparitia gastritei acute semnifică de obicei existenţa unui dezechilibru între mijloacele de
protecţie şi factorii agresivi dar şi imposibilitatea sistemelor locale de a menţine integritatea
mucoasei gastrice.
Gastrita se clasifică în:

 -acută
 -cronică

Gastrita acută poate fi:

 Simplă
 Corozivă
 Alergică

Gastrita acută simplă este cea mai obişnuită formă a gastritei acute şi este determinată de
etilismul acut,intoxicaţii acute, toxiinfecţii alimentare(mese copioase condimentate sau greu
digerabile). În gastrita acută se evidenţiaza macroscopic mucoasa cu pliuri îngrosate şi acoperite
cu zone de enzime şi mucus, şi microscopic vasodilataţie şi descuamari ale epiteliului superficial.

3.2.ETIOPATOGENIA cuprinde:

 Factori mecanici-masticaţie insuficientă

 Factori termici-alimente şi bauturi reci sau fierbinţi

23
  Factori exogeni-chimici,medicamente,alergii,alcool,boli infecto-contagioase, stări
septice.
 Factori endogeni-uremii,pelagra, scorbut, anemia Beirmer
 Alte cauze:reflux duodenogastric, după ingestie de acizi sau baze, dupa iradiere, infecţii
cu Helicobacter Pylori sau alţi microbi(herpes simplex, citomegalovirus).

Factorii de risc

 - alimentarea haotică şi iraţională;

 - varsta peste 60 ani;
 - fumatul;
 - consumul necontrolat de medicamente, alcool, agenţi chimici;
 - factorii profesionali nocivi;
 - dereglarile motorii ale tubului digestiv superior;
 - hipovolemie;
 - hipoxie (în starile de soc, combustii);
 - insuficientă renală.

ANATOMIE PATOLOGICĂ

Gastrita acută dezvoltă leziuni histologice:hiperemie şi edem al mucoasei, ulceraţii şi hemoragii.

Tabloul clinic
Manifestarile clinice sunt variate în dependenţa de factorul etiologic şi sunt reprezentate, în
majoritatea cazurilor de sindrom dispeptic (discomfort abdominal, senzaţie de plenititudine
postprandială, senzaţie de greată, vărsaturi, balonări abdominale, eructaţii, saţietate precoce,
pirozis, regurgitaţii) şi de durere epigastrică acută (uneori severă); pacienţi sunt afebrili.
- hemoragiile digestive în gastrita hemoragică şi erozivă;
- Sindrom anemic (anemie megaloblastică) digestiv şi neurologic în gastrita atrofică autoimună.
3.3.SIMPTOMATOLOGIE

Se manifestă prin dureri în epigastru continue imediat după masă insoţite de: greată,vărsături,la
început alimentare apoi biliare sau mucoase,sialoree; tranzit normal,dar poate apărea şi
diareea(semn de enterită)realizandu-se”gastro-enterita acută” sau poate apărea constipaţia.

24
Ca semne generale se întalnesc: starea de repulsie fată de alimente,cefalee, indispoziţie,
astenie,inapetenţă,disconfort abdominal după fiecare masă.

La examenul obiectiv se constată:

- limbă saburală

-abdomen dureros la palpare în epigastru

-cateodată apare şi cate un herpes labial

-bolnavul este slăbit, cu pielea uscată şi palidă.

Examenul sucului gastric arată o cantitate crescută de mucus,iar gradul de aciditate este variabil.

Examenul radiologic arată:

-lichid de hipersecreţie în cantitate mare

-peristaltism exagerat sau hipotonie gastrică

-spasm piloric

3.4.Diagnosticul pozitiv –în gastrita acută se bazează pe datele clinice,ţinand seama de

aparitia bruscă a simptomelor curând după cauza provocatoare.

Diagnostic diferenţial
Diagnosticul diferenţial se face cu gastritele acute din starile septice sau din bolile infecţioase, cu
o colecistopatie acută, o apendicita acută, cu debutul unei hepatite epidemice, cu unele
intoxicaţii, cu vărsaturile de natură central nervoasă.
Uneori, prima manifestare a ulcerului gastro-duodenal poate să imbrace aspectul gastritei acute.
De asemenea, să nu uitam manifestarile pe care le poate avea sarcina în primele săptamani.
3.5.TRATAMENT

Cuprinde: tratament profilactic ce constă în evitarea cauzelor care provoacă boala şi tratament
curativ având la bază în primul rand regimul dietetic.

25
În primele zile se va prescrie o dietă hidrică cu ceaiuri de mentă,museţel,tei şi supe de zarzavat
strecurate.

După două zile se introduc piureuri de legume, griş,orez,paste făinoase, lichide nu prea dulci,
mere rase. Ulterior în funcţie de evoluţie se vor da lactate, ouă fierte, carne slabă fiartă, perişoare
în aburi, budinci.

Tratamentul se poate începe cu încercarea de a provoca o vărsatură pentru evacuarea stomacului.

Medicamentele utilizate în gastrita acută sunt:

 Antispasticele sau spasmoliticele, sunt substanţe care împiedică spasmul musculaturii

netede gastro-intestinale.
 Papaverina-injecţie sucutanată sau perfuzie i.v. cate 40 mg
 Atropină –injecţie subcutanată 0,5-1mg sulfat de atropină
 Soluţie clorurosodică izotonică subcutanat sau în perfuzii i.v. în caz de deshidratare.
 antiacide (amestecuri de substanţe alcaline cu rol în neutralizarea secreţiei acide)
 pansamente gastrice (medicamente ce au rolul de a forma la nivelul mucoasei gastrice un
film protector ce va ajuta la refacerea acesteia)
Cu toate aceste modalitati terapeutice, se va impune regim igienodietetic adecvat de eliminarea a
factorilor iritanti gastrici (alcoolul, tutunul,condimentele, etc.).
3.6.Evolutia gastritei acute dureaza 2-5 zile,mergand spre vindecare. Gastritele acute neglijate
sau repetate pot evolua spre cronicizare.

3.7.Prognostic

Prognosticul pacientilor cu gastrita acuta este favorabil. Tratamentul este foarte eficient si
recuperarea pacientului este rapida.

4.ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU GASTRITĂ ACUTĂ

4.1.Rolurile autonome şi delegate ale asistentului medical generalist în

îngrijirea bolnavului cu gastrita acută

Internarea
26
Internarea în spital se face pe baza documentelor de identitate ale bolnavului,biletul de
trimitere /internare de la medicul de familie, dovada calitaţii de asigurat/neasigurat pe baza
cărora se intocmeşte foaia de observaţie. De la biroul de internari bolnavul este insoţit la
garderobă/baie /dus pentru predarea hainelor şi pentru îmbăiere, apoi se va schimba în hainele de
spital. După prevenirea măsurilor specifice pentru prevenirea infecţiilor intraspitaliceşti,
bolnavul va merge în secţia unde i s-a facut internarea, insoţit de personalul auxiliar şi cu foaia
de observaţie, pe secţie el va fi primit de asistenta şefa, aceasta îl va informa asupra
regulamentului spitalului şi îi va da primele elemente de educaţie sanitară.
Asigurarea condiţiilor de mediu
Saloanele trebuie să fie luminose şi cu o ventilaţie ireprosabilă, curate şi dotate cu mobilierul
stric necesar. Se vor înlatura toţi excitanţii: auditivi, vizuali, olfactivi sau gustativi cu efecte
negative asupra sistemului nervos. Asistenta verifică şi explică pacientului cea mai buna poziţie
pe care trebuie să o adopte în pat, va asigura lenjerie de pat şi corp uscată şi curată de cate ori
este nevoie şi va urmari pacientul să nu apară complicaţii.
4.1.1Asigurarea igienei
Are scopul de a asigura confortul şi igiena pacientului. Aceasta constă în menţinerea pielii în
stare de curaţenie perfectă şi prevenirea apariţiei leziunilor cutanate, fiind o condiţie esenţiala a
vindecării.
4.1.2.Investigaţii clinice şi paraclinice
Anamneza -este metoda prin care asistentul va obţine date de la pacient(anturaj sau aparţinatori)
cu privire la starea de sănatate şi de boala, precum şi mediul ambiental în care evoluează acesta.
Asistenta va permite pacientului sa-şi exprime suferinţele şi îl va asculta fără să îl întrerupă, apoi
va pune intrebări(închise şi deschise) şi în tot acest timp va observa pacientul, va afla datele
biografice a pacientului( varsta, sexul, locul naşterii, condiţii de viată şi muncă), motivele
internarii( 2-3 simptome de ordin general sau local), APF(antecedente personale fiziologice) se
face la femei şi se va urmări: menarha, succesiune şi durata ciclului menstrual, durata fluxului,
numărul de naşteri şi de avorturi, tulburări ale ciclului menstrual şi menopauză. APP(antecedente
personale patologice) va urmări: boli infecţioase, boli cu transmitere sexuala şi boli organice.
AHD(antecedente heredo-colaterale): boli de care au suferit rude de gr. I, decesul rudelor la
varste tinere, boli ereditatre, boli determinate de coabitare şi AHD semnificative. Iar la final se
va încheia cu întrebari legate de condiţiile de viaţă şi muncă.

27
Examenul clinic general
Se realizează de către medic, asistentul medical având rolul să asigure foaia de observaţie,
instrumentul necesar, rezultatele de la investigaţii şi ajută pacientul să se dezbrace şi asezarea
acestuia în poziţiile cerute de către medic. Acesta va cuprinde:
o inspecţia regiunilor corpului şi se termină cu observarea unor mişcări cum ar fi
ridicatul din pat şi mersul
o palparea oferă informaţii despre volumul, suprafată, consistenţă, sensibilitatea şi
mobilitatea unor organe( piele, strat adipos, muşchi, ganglioni limfatici, sistem
osteo-articular şi organe abdominale) observandu-se mimica pacientului
o percuţia anumitor zone obţinându-se diferite sunete în funcţie de intensitate,
tonalitate şi timbru
o ascultaţia inimii şi plămanilor
Examene de laborator
Recoltarea sângelui se face dimineaţa pe nemancate sau, cel mult după un mic dejun care să nu fi
cuprins nici o formă de grăsime animală sau vegetală (lapte ,unt, ouă, ciocolată, margarină, etc).
De asemenea, cina din seara precedentă trebuie să fi fost lipsită de grăsimi.
Asistenta medicală pregăteşte materialele necesare pentru manevrele medicale, pregăteşte psihic
pacientul, pregăteşte locul de elecţie, i se explică pacientului tehnica şi necesitatea ei, se
recoltează produsul patologic, se etichetează produsul, se trimite la laborator si se notează in
foaia de observaţie.
Recoltarea hemoleucogramei, se realizează prin puncţie venoasă sau prin inţeparea pulpei
degetului şi sunt necesare eprubete mov cu două picături de anticoagulant cu 0,1 ml EDTA,
recoltându-se 2-3 ml în funcţie de eprubetă.
Se poate evidenţia hemoglobina, hematocritul, globulele albe, globulele roşii, trombocitele,
formula leucocitară şi indicii hematologici (VEM,CHEM).

Valori
• Hematii= 4,5–5milioane/mm3
• Leucocite = 5000–9000/mm3
• Trombocite=150.000-300.000/mm3
Formula leucocitară

28
• neutrofile =60–70%
• bazofile =0,5–1%
• eozinofile =1–4%
• monocite =5–8%
• limfocite =20–27%
Hemoglobina – se recoltează 2 ml sange pe citrat de sodiu sau EDTA
Valori : 12 – 15 % - femei
Glicemia – se recoltează prin puncţie venoasă aspirand 2 ml sange, avand ca anticoagulant
,fluorura de sodiu–4mg
Valori: 80–120mg/dl
Colesterolul
Valorile normale variază în funcţie de vârsta, regim alimentar şi zona geografică.
Limita superioară admisă este de 200 mg % ml (Europa)
Utilitatea testului : detectarea tulburarilor lipidelor plasmatice în vederea evaluarii riscului
potenţial al unor afecţiuni coronariene aterosclerotice.
Fibrinogenul – se recoltează 4,5 ml sange prin puncţie venoasă, avand drept anticoagulant
citratul de sodiu3,8%-0,5ml.
Valori :200-400mg/dl
Pentru recoltarea indicilor de coagulare sunt necesare eprubetele albastre care conţin 0,5 ml citrat
de sodiu recoltandu-se 4,5 ml de sânge. Se pot evidenţia timpul de protrombină, activitatea de
protrombină, aPTT, timpi de coagulare, INR,fibrinogen.
Valori normale : TS = 2'- 4' TC = 5'- 8'
Pentru recoltarea VSH-ului se folosesc eprubete negre cu 0,4 ml de anticoagulant citrat de sodiu,
recoltându-se 1,6 ml se sânge.
Valori normale: 2 – 13mm/1h

Rolul asistentului medical în examene de laborator

- pregăteşte materialele necesare: manuşi sterile, seruri test, ace, seringi sterile, tavită renală,
lame de sticlă, stativ şi pipete, tampoane, garou, soluţii dezinfectante – alcool 90, perniţe şi
musama.
- pregăteşte psihic pacientul: îi explică scopul şi necesitatea tehnicii

29
- pregăteşte fizic pacientul: se aşează pacientul în poziţie confortabilă şi se examinează calitatea
şi starea venelor, se asează bratul pe pernita şi musama în adducţie şi extensie maximă,
dezinfectează tegumentele, aplică garoul la o distanţa de 7-8 cm deasupra locului puncţiei
strângându-l astfel încât să oprească circulaţia venoasă fără a comprima artera ăi se recomandă să
strangă pumnul.
Examene de urină – sumar urină
Sumar urină – recoltarea se face din prima urină dimineaţa în sticluţe curate(sterile)
- albumină cu apreciere cantitativ: +, ++, +++
- glucoză
Normal: abumină, glucoză- absent /- sediment urinar: rare leucocite, rare epitelii
Rolul asistentei medicale
- pregăteşte materialele necesare: urinar (bazinet), muşama, aleză, materiale pentru toaleta
organelor genitale externe, eprubete sterile sau alte recipiente in funcţie de examenul cerut;
- pregăteşte psihic pacienta: se anunţă şi se instruieşte privind folosirea bazinetului, să folosească
numai recipientul gol şi curat, să urineze fără defecaţie, să verse imediat urină în vasul colector,
să nu urineze în timpul toaletei;
- pregăteşte fizic pacienta: se protejează patul cu muşama şi aleză, se asează bazinetul sub
pacientă, se face toaleta organelor genitale externe, se indepartează bazinetul şi se inlocuieşte cu
altul curat.
Examene echografice – echografia abdominala
Echografia este o metodă de diagnosticare ultrasonografică – prin folosirea ultrasunetelor.
Aparatul folosit se numeşte echograf. Metoda se bazează pe proprietatea diferitelor structuri de a
reflecta ultrasunetelor si formează imagini alb-negru pe ecranului echografului. Echograful
asigură o bună evaluare a stării de sănătate a organelor interne.
Echografia abdominală reprezintă metoda prin care se permite examinarea vizuală a organelor
interne pline.
Rolul asistentei medicale
- pregăteşte pacientul psihic, i se explică necesitatea tehnicii, respectarea unor reguli de
examinare: să nu mănance cu 6 ore inaintea examinării, trebuie să bea 500 ml de lichid
neacidulat şi neindulcit, nu trebuie să meargă la toaletă cu o oră inaintea examinării, etc..

30
ENDOSCOPIA DIGESTIVĂ SUPERIOARĂ
Endoscopia digestivă superioară este un procedeu de investigare ce permite medicului să
exploreze interiorul esofagului, stomacului şi a primei parţi a intestinului subţire (duodenul) prin
intermediul unui instrument subţire şi flexibil, prevăzut cu un aparat optic, ce poartă numele de
endoscop.
Cu ajutorul endoscopiei medicul poate vedea ulceraţiile, inflamaţiile, tumorile, infecţiile sau
sângerările de la nivelul tractului digestiv superior. Se pot preleva ţesuturi (biopsie), pot fi
indepartaţi polipii şi se pot trata hemoragiile de la acest nivel al tubului digestiv.
Rolul asistentei medicale
Înainte de efectuarea endoscopiei asistenta va întreba pacientul dacă:
o are alergie la vreun medicament, inclusiv la medicamentele anestezice
o urmează un tratament medicamentos
o are probleme cu sângerarea sau dacă urmează un tratament cu anticoagulante
o are afecţiuni cardiace
o există posibilitatea unei sarcini
o este diabetic şi urmează un tratament cu insulină.
-pregateşte psihic pacientul şi îl va anunta să nu ia medicamente antiacide sau citoprotectoare,
pentru reducerea riscului de producere a hemoragiei cu câteva zile înainte de endoscopie va evita
mai ales aspirina, dar şi medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene iar dacă pacientul
urmează un tratament cu anticoagulante, oprirea temporară a acestuia înaintea examinării.
-pregăteşte fizic pacientul şi îl anuntă ca să nu mănânce şi să bea cu 6-8 ore înainte de
investigaţie pentru evitarea vărsăturilor; se indepărtează orice obiecte(ochelari, bijuterii sau placă
dentară) şi se imbracă cu un halat şi este sfătuit să urineze înainte de procedură.
-pregăteşte materialele necesare: lubrefiant, mănuşi sterile, soluţii sedative, spray anestezic/
lichid anestezic, seringi sterile, endoscop steril, instrumente chirurgicale sterile în caz de
prelevarea de ţesut, eprubete.
4.1.3.Alimentaţia bolnavului
Disciplina alimentară nu este o dietă ci un mod de viată sănatos pe care trebuie să îl însuşească
oricine, de aceea pacientul cu gastrita acută trebuie să aibă un regim alimentar în funcţie de ceea
ce îi permite organismul, dar trebuie să tină cont de anumite restricţii pe care asistenta i le va
comunica.
31
Alimente permise
 Carne – sortimentele de carne slabă sau curaţată de grasime, fiartă sau preparată pe
grătar: carne de pasăre (fără pielită) şi majoritatea tipurilor de peşte proaspăt sau la
conservă.
 Ouă – cu excepţia omletelor şi a ochiurilor prăjite în ulei.
 Produse lactate – lapte, smântană, iaurt (fără fructe), branză de vaci, caş (de vacă sau de
oaie).
 Pâine albă – de grâu sau de secară, eventual veche de o zi.
 Cereale – griş, arpacaş, orez, fulgi de ovaz, paste făinoase, biscuiţi.
 Legume – de preferinţă, fierte sau conservate: sparanghel, morcovi, ciuperci, spanac,
fasole, mazăre, cartofi (nu prajiţi!).
 Fructe – fierte sau conservate şi banane coapte.
 Grasimi – unt proaspăt, ulei (50 – 60 grame/zi).
Alimente interzise
Majoritatea alimentelor ce pot creşte producerea de sucuri gastrice sau stagnează în stomac
trebuie evitate sau consumate cu moderaţie, în funcţie de toleranţa persoanei:
 supele grase, prajelile, carnea grasă, sărată sau afumată
 peştele gras, afumat sau marinat
 mezelurile
 ouale prajite
 branzeturile fermentate, sărate, afumate
 alimentele bogate în fibre: pâinea multicereale, leguminoasele şi legumele
 crude: brocoli, varză, varză de Bruxelles, castravete, porumb, ceapă, praz, nap,
 ridichi, gulii, sfeclă, conopidă, fasole uscată, mazăre uscată, linte, vinete, roşii
 fructele cu coajă şi cele care conţin seminţe – în special strugurii
 fructele uscate: smochine, stafide, curmale,
 condimentele: piper, boia, ardei iute, muştar, hrean, oţet, murături
 grăsimi: untură, slănină, maioneză.

4.1.4.Administrarea tratamentului

32
 Tratarea gastritei necesită atat respectarea unui tratament medicamentos cât şi adoptarea unui
regim alimentar corespunzător. Medicamentele care pot fi indicate au ca principal scop stoparea
secreţiei acide sau inhibarea acesteia. Din clasa acestora fac parte antiacidele sau antisecretorii.
Foarte des utilizate sunt şi pansamentele gastrice, există şi schema de antibiotice recunoscută în
toată lumea dacă gastrita este provocată de infecţia Helicobacter Pylori.
Asistenta va administra tratamentul numai la cerearea medicului şi numai după ce a verificat
foaia de observaţie, continutul flacoanelor şi termenul de expirare, în tot acest timp supraveghind
pacientul de eventualele reacţii adverse.

4.1.5. EDUCAŢIA SANITARĂ

Educaţia pentru sănătate a populaţiei sau măsuri de prevenire a bolilor digestive vizează
reducerea numărului de cadre noi de îmbolnăvire.

33
Gastrita acută se instalează în condiţiile unor excese alimentare,cu consum crescut de produse
bogate în fibre vegetale dure şi care nu au fost suficient de bine mestecate. Consumul de
preparate culinare prea reci sau prea fierbinşi, ingestie de substanţe toxice sau medicamente
iritante pentru stomac,prezenţa unor infecţii bateriene sau virale.

Prevenirea unor boli începe întotdeauna după ce se cunoaşte distribuţia bolii;în paralel cu
corectarea sau îndepartarea situaţiilor care au declanşat această boală se instituie tratamentul
dietetic.

La examinare se recomandă pacientului următoarele:

-urmarea indicaţiilor medicale în ce priveşte regimul igieno-dietetic şi medicaţia

-un mod de viaţă echilibrat prin respectarea programului de odihnă, înlaturarea oboselii sau a
unor exerciţii de gimnastică dimineata şi seara sau plimbari în aer liber.

Tratamentul constă în suspendarea alimentaţiei orale pentru 24-48h pentru a pune stomacul în
repaus.

Chiar şi consumul de apă poate fi interzis intrucat simpla sa ingestie stimulează secreţia gastrică
care accentuează iritaţia mucoasei deja inflamate.

Pentru acoperirea pierderilor hidrice şi electrolitice se administrează soluţii perfuzabile(ser

fiziologic sau ser glucozat 5-10% de 250ml.500ml)pe cale intravenoasă.

După una două zile când simptomatologia(arsuri,dureri epigastrice,greată,senzaţie de

vomă,plenitudine gastrică) dispare sau diminuează în intensitate se reia alimentaţia initial cu
lichide limpezi administrate în doze mici şi crescute progresiv. Se trece apoi la o dieta semi-
lichidică.

Se exclud produsele vegetale cu celuloză dură,alcoolul şi condimentele. Se indică mese mici şi

repetate.

Pacientul va manca încet şi va mesteca foarte încet şi bine alimentele.

Se recomandă pacientului să evite cât mai mult factorii favorizanţi ai gastritei acute:

34
  -excesele alimentare
 -consumul de alimente iritante,condimente,sosuri şi prajeli
 -masticaţia insuficienta(tahivagia)
 -ingestia de alimente sau băuturi reci sau fierbinţi
 -conservele şi mezelurile
 -alimente alergizante
 -alcoolul,tutunul şi cafeaua
 -consumul alimentelor timp îndelungat
 -ingestia accidentală de substanţe toxice
 -boli infecţioase
 -stări septice
 -uremii,anemii.
 Se va acorda atenţie deosebită următoarelor:
 -programul ordonat de alimentaţie şi odihnă
 -limitarea eforturilor fizice mai ales după masă
 -evitarea stărilor stresante
 -igiena buco-dentară şi alimentară.

NEVOILE FUNDAMENTALE ALE BOLNAVILOR DUPĂ MODELUL

CONCEPTUAL AL VIRGINIEI HENDERSON

Cele 14 nevoi fundamentale:

35
 1. Nevoia de a respira normal şi a avea o bună circulaţie
2. Nevoia de a manca şi a bea
3. Nevoia de a elimina
4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni
6. Nevoia de a se îmbraca şi dezbraca
7. Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite normale
8. Nevoia de a fi curat şi îngrijit
9. Nevoia de a evita pericolele
10.Nevoia de a comunica
11.Nevoia de a actiona dupa credinţele şi valorile sale
12.Nevoia de a se realiza
13.Nevoia de a se recreea
14.Nevoia de a invaţa cum să işi pastreze sănătatea.

4.2.PLANURI DE ÎNGRIJIRI

PREZENTAREA CAZULUI
CAZUL A

36
Nume:B.

Prenume E.

Sex:feminin

Varsta:66 ani

Domiciliul: com. Albeşti ,judeţul Vaslui

Ocupaţie : pensionară

Data internării:9.02.2012

Data externării: 16.02.2012

Diagnostic de internare: GASTRITA ACUTĂ

Motivele internării:

 -stare generală alterată

 -dureri epigastrice
 -greaţă,vărsături

ANAMNEZA:

a) antecedente heredo-colaterale:fără importanţă

b)-antecedente personale fiziologice:menstruaţie la 18 ani,ciclu regulat,sângerare anormală,3

naşteri naturale şi 3 avorturi la cerere.

-antecedente personale patologice: coree la 6 ani,anemie,sechele de poliomelită.

c)condiţii de viaţă şi muncă: locuieşte cu sotul în 2 camere modest mobilate. Face eforturi să
se deplaseze prin curte sau pentru a merge la toaletă datorită afecţiunilor multiple şi a vârstei
inaintate. Nu fumează şi nu consumă alcool. Consumă ocazional o ceaşcă de cafea,
alimentaţia modestă din punct de vedere cantitativ şi calitativ cu mese neregulate şi incorect
masticate din cauza dentiţiei precare. Doarme cam 4-5 ore pe noapte, are deseori insomnii.

37
 Istoricul bolii

Criza s-a instalat brusc, imediat după ce a mancat o conservă rece, prezintă dureri atroce în
regiunea epigastrică, greată,vărsături,stare generală alterată. A mers la cabinetul medical de
familie,unde a fost termometrizată şi i s-a administrat o fiolă atropină, o fiolă scobutil,dar
pentru durerile persistente a fost anunţată ambulanţa.

Examene paraclinice:

Hemograma :

-hematii=4.000.000/mm3

-L=10.000/mm3;

VSH=17/1h; 40/2h.

EPICRIZA
Pacientei i se face externarea cu următoarele recomandări:

 -eliminarea alimentelor ce observă că i-au declanşat criza

 -intreruperea consumului de cafea şi înlocuirea ei cu ceaiuri calmante
 -limitarea eforturilor extreme
 -evitarea stărilor stresante
 -program regulat de alimentaţie şi odihnă

Evoluţia este în platou, cu crize intermitente legate de starea stresantă în care se află. Nu se
constată radiologic leziuni ale mucoasei gastrice.

Tratament :

1. -papaverina fiole 3
2. -emetiral drajeuri 3
3. -plegomazin fiole 3
4. –diazepam fiole 1

38
 Evaluare: criza a fost accidentală,datorită iritaţiei gastrice, în urma ingestiei mesei pe o
mucoasa uşor digestivă.

NEVOILE FUNDAMENTALE ALE BOLNAVULUI DUPĂ VIRGINIA HENDERSON

Nevoia fundamentală Grad de Probleme de dependenţă Originea problemei

dependenţă
1. Nevoia de a respira şi -independent
a avea o bună circulaţie
2.Nevoia de a bea şi a 1/4 dependent -dificultate în a urma dieta -dentiţie incompletă

39
mânca -greţuri,vărsături -durere
-proces inflamator
-lipsa de cunoaştere despre
dieta prescrisă
3.Nevoia de a elimina 1/4 dependent -dezechilibru electrolitic -vărsaturi
-deshidratare -durere
-proces inflamator
-lipsa cunoaşterii hidratarii
corespunzatoare
4. Nevoia de a se mişca 3/4 dependent -atrofia musculară -vârsta inaintată
şi a avea o bună postură. -postura neadecvată -scolioză
-hiperactivitatea exagerată
varstei şi bolii
5.Nevoia de a dormi şi a 1/2 dependent -insomnie -vârsta
se odihni -alterarea somnului -anxietate,surmenaj
-stare depresivă -durere
6.Nevoia de a se îmbraca independent
şi dezbraca
7.Nevoia de a-şi menţine 1/4 dependent -tegumente uşor cianotice -anotimp rece
temperatura corpului în -membru inferior stâng rece -încalţaminte
limite normale necorespunzatoare
-vârsta şi avansarea
vechilor afecţiuni

8.Nevoia de a fi curat şi independent

îngrijit
9.Nevoia de evita 1/2 dependent -mers dificil -probleme oftalmologice
pericolele -proces inflamator -atingere neurologică
-spasme musculare
-pierderea propriei imagini
-neacceptarea bolii
10.Nevoia de a comunica 1/4 dependent -dificultate de întelegere -absenţa persoanelor
-evenimente ameninţatoare semnificative din viaţa
-comunicare ineficace la -spitalizarea

40
 nivel afectiv -anturaj şi mediu
necunoscut
-insuficienta cunoastere a
bolii
11.Nevoia de a acţiona independent
dupa credinţele si
valorile sale
12. Nevoia de a se realiza independent
13.Nevoia de a se recreea independent
14.Nevoia de a invaţa 1/4 dependent -insuficienta cunoaştere a -lipsa de informaţie despre
cum sa işi pastreze bolii boală şi vârsta înaintată.
sănătatea -nu cunoaşte şi nu respectă
un regim de viaţă şi
alimentaţie

41
 PLAN DE ÎNGRIJIRE
Nevoia Diagnostic de Obiective Intervenţii Evaluare
fundamentală nursing Proprii delegate
1. Nevoia de a -dificultate de a - sa primească un -interzic consumul de alimente, -papaverină fiole -pacienta colaborează
mânca şi a bea urma dieta regim adecvat -pregătesc materiale pentru 3 -respectă regimul
-greţuri alimentar recoltarea probelor biologice -emetiral drajeuri -hematii= 4mil/mm3
-vărsaturi -calmarea durerilor -administrez o fiola de 3 L=10.000/mm3
-durere -combaterea papaverină la recomandarea -H.L.G -P.N.=72%
greţurilor şi medicului -V.S.H -B=2%
vărsaturilor -cand vărsaturile au disparut -la recomandarea -E=7%
administrez un drajeu de medicului -N=6-10%
emetiral administrez Hb=9gr/100ml
-crearea unui mediu liniştit plegomazin fiola VSH=17/1h
1-i.m. 40/2h
2. Nevoia de a -dezechilibru -calmarea -supraveghez pacienta dacă -continui -vărsaturile se
elimina electrolitic vărsaturilor respectă regimul dietetic administrarea diminueaza apoi
-deshidratare -hidratarea corectă -continui administrarea tratamentului cedează
tratamentului în condiţii de prescris de medic -pacienta primeşte
asepsie lichide şi alimentaţie
-urmăresc orarul vărsaturilor consistentă în
-asigur o poziţie comodă nutrienţi.
-liniştesc pacienta
-recomand un consum de lichide

42
 uşor.

3.Nevoia de a -atrofia musculară -poziţionarea într-un -ajut pacienta sa se deplaseze şi -pregătirea -pacienta este
se mişca şi a -postură neadecvată pat confortabil sa se aşeze comod, să evite instrumentarului multumită de
avea o bună -hiperactivitate efortul fizic şi factorii emoţionali şi materialelor poziţionarea în pat şi
postură varstei şi bolii necesare faptul ca este însotită
efectuarii la deplasare
tratamentului -pacienta necesită
recomandat totuşi supraveghere
4.Nevoia de a -insomnie -calmarea durerii -aerisesc salonul înainte de -diazepam 1fiola -pacienta are un somn
dormi şi a se -alterarea somnului -asigurarea unui culcare i.m(extraveral odihnitor
odihni -stare depresivă somn liniştitor -îndrum pacienta sa nu mai 1cp/zi)
aţipeasca în cursul zilei
-administrez un sedativ la
recomandarea medicului
5. Nevoia de a- -tegumente uşor -asigur pacientei un -salonul sa fie încalzit -continui -pacienta are o
şi menţine cianotice mediu adecvat -ofer pacientei încă o patură tratamentul temperatură normală.
temperatura -membru inferior vărstei -ajut pacienta să se acopere şi să prescris de medic
corpului în stâng rece -servesc alimente işi recapete temperatura
limite normale calde şi adecvată
imbracaminte
calduroasă
6.Nevoia de a -mers dificil -sa explic procesul -îi expun cauzele care pot -continui -pacienta coopereaza,
evita pericolele -proces inflamator vindecării declansa crizele dureroase,să tratamentul inţelege şi ne asigură

43
 -spasme musculare -sa o asigur ca este evite stresul şi alimentele prescris de medic că va respecta
-nelinişte fată de în siguranăă excitante recomandările făcute
diagnostic -îi pun la dispoziţie broşuri
referitoare la boala ei
7.Nevoia de a -dificultate de -anunţ membrii -efectuarea tratamentului se face -se întrerupe -pacienta este în
comunica întelegere familiei să o viziteze cu mişcari sigure şi precise,dar şi tratamentul siguranţă,devine
-evenimente mai des corectitudine medicamentos cooperantă şi
ameninţatoare -explic necesitatea -discut cu pacienta despre boala -se trece pe o comunicativă cu
-comunicare tratamentului şi o şi tratarea ei dietă stricată personalul şi familia
ineficace la nivel asigur de competenţa -mă recomand să îi explic rolul care o incurajează
afectiv personalului sanitar secţiei,cum se numeşte medicul -pacienta işi recapată
-pacienta să curant încrederea în sine.
cunoască boala
-sa se integreze în
mediu
8.Nevoia de a -insufiecienta -să cunoască boala -mă asigur că întelege dieta - o copie xerox -pacienta este
învata cum să cunoaştere a bolii -familia să o ajute să -îi explic neîntelegerile cu dieta ce trebuie cooperantă
işi pastreze -nu cunoaşte şi nu inteleagă şi să facă -îi expun cauzele ce pot declanşa urmată -ma asigur că inţelege
sănătatea respectă un regim de un obicei sănatos de boala şi se va adresa
viaţă şi alimentaţie alimentaţie -ii pun la dispoziţie broşuri personalului calificat
-să facem o educare referitoare la boala ei pentru lămuriri.
sanitară privind
boala.

44
45
CAZUL B

Nume:B

Prenume :C.

Sexul: masculin

Vârsta:39 ani

Domiciliul: Vaslui

Ocupaţia :dulgher

Stare civilă:căsatorit

Data internării: 7.01.2012

Data externării: 14.01.2012

Diagnostic de internare: GASTRITA ACUTĂ

Motivele internarii:

 -greaţă,văsături
 -dureri violente
 -stare generală alterată

Anamneza

a)antecedente heredo-colaterale:căsătorit,soţia casnică, 2 copii

b)antecedente patologice:-meningită în copilarie

-operat de fisură anală în urmă cu 13 ani.

c)condiţii de viaţă şi de muncă:locuiesc 4 persoane într-un apartament cu 3 camere,dintre care 2

sunt locuibile,mobilate modest. Este dulgher şi lucrează peste program chiar şi 3ore.Fumează
chiar şi un pachet de ţigari pe zi,consumă zilnic cafea şi alcool ocazional. Alimentaţia este

46
modestă din punct de vedere calitativ şi cantitativ, cu mese neregulate. Doarme agitat,fiind
îngrijorat de starea materială şi financiară a familiei.

Istoricul bolii:

Criza s-a instalat în cursul dimineţii,după ce a băut o cafea şi a mancat o felie de pâine cu pate.
La servici i s-a făcut din ce în ce mai rau,cu dureri violente şi vărsături. S-a învoit şi a mers la
medicul de familie,unde asistenta de servici i-a oferit un calmant(nu poate preciza denumirea)
,fiindu-i totuşi rău, aceasta l-a trimis la spital.

Examene paraclinice:

Hemograma :

-hematii=5.000.000/mm3; L=9.000/mm3

P.N=70%;B=1%; E=6%; N=7-10%.

Hb=10gr/100ml

V.S.H.=16/1h si 20/2h.

EPICRIZA

Pacientului i se face externarea la cerere, cu următoarele recomandări:

 -excluderea alimentelor ce a observat că i-au declansat criza

 -interzicerea consumului de cafea,alcool sau alte excitante.
 -întreruperea fumatului, consiliere în acest sens, evitarea eforturilor şi a stărilor stresante
 -program ordonat de alimentaţie şi odihnă.

EVOLUŢIA

Medicul îi recomandă radiografie gastrică, la care nu se găsesc leziuni ale mucoasei gastrice.
Medicaţia este aceiaşi ,pacientul este mai cooperant,mai încrezător în forţele proprii, mănancă
fără probleme şi doarme mai liniştit.

TRATAMENT:-papaverină fiole 3 şi -emetiral drajeuri 3.

47
 NEVOILE FUNDAMENTALE ALE BOLNAVULUI DUPĂ VIRGINIA HENDERSON

Nevoia fundamentala Grad de Probleme de Originea

dependenţă dependenţă problemei
1.Nevoia de a respira şi de 1/4 dependent -dispnee -consum de tutun
avea o bună circulaţie
2. Nevoia de a mânca şi a 1/2 dependent -durere -imposibilitate de a urma
bea -dificultate în a urma dieta
dieta -proces inflamator
-greţuri,vărsături
3.Nevoia de a elimina independent
4.Nevoia de a se mişca şi a independent
avea o bună postură
5.Nevoia de a dormi şi a se 1/4 dependent -dificultate de a se -durere
odihni odihni -dispnee
6. Nevoia de a se îmbraca şi independent
dezbraca
7.Nevoia de a-şi menţine independent
temperatura corpului în
limite normale
8. Nevoia de a fi curat şi 1/ 4 dependent -igiena bucală -tutunul
îngrijit precară -consumul de cafea
-stresul
9. Nevoia de a evita independent
pericolele
10. Nevoia de a comunica independent
11. Nevoia de a acţiona independent
după credinţele şi valorile
sale

12.Nevoia de a se realiza 1/4 dependent -anxietate -teama pierderii locului de

-nelinişte muncă
13.Nevoia de a se recreea 1/ 4 dependent -dificultate în a se -lipsa activitaţii recreative
recreea din jur
14. Nevoia de a învata cum independent

48
să işi păstreze sănătatea

49
PLAN DE INGRIJIRE
Nevoia Diagnostic de Obiective Intervenţii Evaluare
fundamentala nursing Proprii delegate
1. Nevoia de a -dispnee -pacientul să înteleagă -pun la dispozitie broşuri -pacientul
respira şi a avea o că nu este sănatos acest de specialitate cooperează
bună circulaţie viciu
2.Nevoia de a -vărsături -să cunoască şi să -pregătesc materialele -papaverină -pacientul respectă
mânca şi a bea -greţuri primească un regim sterile pentru administrarea fiole 3/zi i.m regimul prescris
-dificultate de a alimentar adecvat medicaţiei -H.L.G -nu mai fumează
urma orarul -eliminarea stresului -ăi interzic fumatul sau -V.S.H mult
meselor sau a cauzelor consumul de alimente şi -hematii=5mil/mm3
-diminuarea lichide excitante -L=9mii/mm3
vărsăturilor şi greţurilor -P.N=70%
-E=7%;B=1%
N=7-10%
Hb=10/100ml
V.S.H=16/1h
20/2h
3. Nevoia de a -insomnii -să se odihnească şi să -asigur un microclimat -durerea a cedat
dormi şi a se odihni aibă un somn liniştitor corespunzător -pacientul se
-aerisesc încaperea înainte odihneşte şi are un
de culcare somn liniştit
-recomand mişcari în aer

50
 liber
4.Nevoia de a fi -igiena bucală -pacientul să cunoască -recomand si educ -pacientul
curat şi îngrijit precară importanţa igienei pacientul pentru efectuarea cooperează şi
bucale,dar şi corporală corectă a igienei bucale respectă igiena
şi alimentară -solicit familiei să-i aducă -consumă mai putină
produse de igienă bucală cafea şi mai mult
ceai
5.Nevoia de a se -dificultate de a -să facilitez în clipele -recomand scurte plimbări -pacientul respectă
recreea se recreea libere activitaţi în aer liber şi citirea indicaţiile, se
-mediu recreative revistelor, ziarelor,carţi recreează în limita
neadecvat de a posibilităţilor.
desfăsura
activitaţi
recreative
6.Nevoia de a se -anxietate -pacientul să işi -discut cu familia să -pacientul se
realiza -nelinişte recapete încrederea în susţină pacientul linişteşte
propria persoană -asigur pacientul că boala -solicită continuarea
este doar un hop peste care tratamentului la
trece uşor domiciliu fiindu-i
pus locul de muncă
în pericol.

51
CAZUL C

Nume: O.

Prenume: E.

Sexul :feminin

Vârsta: 35 ani.

Domiciliul : Vaslui

Ocupaţia :casnică

Starea civilă:căsătorită

Data internării: 12.04.2012

Data externării: 17.04.2012

Diagnostic de internare:GASTRITA ACUTĂ

Motivele internării

 -stare generală alterată

 -greţuri,vărsături
 -dureri continue epigastrice

ANAMNEZA:

a)antecedente heredo-colaterale:mama cu ulcer gastric tratat, tata ulcer duodenal tratat.

b)-antecedente personale fiziologice:menstruaţia la 14 ani cu ciclu regulat, 2 naşteri şi 2 avorturi

la cerere.
-antecedente personale patologice: apendicectomie la 19 ani.

c)-condiţii de viaţă:locuieşte cu soţul şi cei doi copii într-un apartament cu 2 camere în condiţii
decente

52
-condiţii de muncă: casnică,se ocupă cu cei 2 copii şi urmează cursuri de reorientare profesională
pentru un loc de muncă bine plătit.

d)obiceiuri de viaţă: consumă zilnic cafea, alimentaţia este normală din punct de vedere
cantitativ dar nu şi calitativ,mese neregulate. Doarme cam 5 ore pe noapte având un somn
neliniştit.

ISTORICUL BOLII

Criza s-a instalat la scurt timp după ce a consumat o felie de pizza cu ciuperci, foarte
condimentată. A simţit dureri continue epigastrice, cu greaţă, stare generală alterată. Deoarece
durerile persistau, a fost chemată ambulanţa.

EXAMENE PARACLINICE

Hemograma :
Hematii:4.400.000/mm3; L=8.000/mm3
P.N.=60%; B=2%. E=6%. N=8-10%
Hb=10gr/100ml
V.S.H.=2/1h si 30/2h

EPICRIZA:Pacientei i se face externarea cu următoarele recomandări:

 -evitarea factorilor alergizanti ce a observat că a declansat criza

 -întreruperea consumului de cafea şi înlaturarea stresului
 -efectuarea în limite posibile a unui sport, mişcări în aer liber, respectarea regimului
igienic, dietetic şi de odihnă.

EVOLUŢIA:Observând-o mai refacută moral şi fizic,medicul îi recomandă radiografie gastrică,

la care nu se găsesc leziuni ale mucoasei gastrice. În urma medicaţiei pacienta este mai
încrezătoare, respectă indicaţiile medicale, mănâncă fără probleme şi doarme liniştită.

TRATAMENT:
-fenobarbital tb 1
-papaverina fiole 3
-emetiral drajeuri 3.

53
 NEVOILE FUNDAMENTALE ALE BOLNAVULUI DUPĂ VIRGINIA HENDERSON

Nevoia fundamentala Grad de Probleme de dependenţă Originea problemei

dependenţă
1. Nevoia de a respira şi a independent
avea o bună circulaţie
2. Nevoia de a bea şi a 1/2 dependent -dificultate în a urma dieta -greţuri
mânca -vărsături
3. Nevoia de a elimina 1/ 4 dependent -proces inflamator -vărsături
4. Nevoia de a se mişca şi independent
a avea o bună postură
5. Nevoia de a dormi şi a 1/ 4 dependent -durere -diagnostic
se odihni -nelinişte -anxietate
-mediu straniu
6. Nevoia de a se îmbraca independent
şi dezbraca
7. Nevoia de a-şi menţine independent
temperatura corpului în
limite normale
8.Nevoia de a fi curat şi independent
îngrijit
9. Nevoia de a evita 1/ 4 dependent -anxietate -nelinişte faţă de
pericolele -durere diagnostic
10.Nevoia de a comunica independent
11. Nevoia de a acţiona independent
după credinţele şi valorile
sale
12. Nevoia de a se realiza 1/ 4 dependent -dificultate de a-şi asuma -evenimente
rolul ameninţătoare
13. Nevoia de a se recreea independent
14. Nevoia de a invăţa 1/ 4 dependent -nelinişte -nu respectă orarul
cum să işi păstreze -puţine cunoştinţe despre meselor
sănătatea respectarea unui regim

54
55
PLAN DE ÎNGRIJIRE
Nevoia Diagnostic de Obiective Intervenţii Evaluare
fundamentala nursing Proprii delegate
1. Nevoia de a -inapetenţă -pacienta să se -interzic consumul de -papaverina fiole 3 -pacienta
mânca şi a bea -vărsături hidrateze alimente şi bauturi -emetiral drajeuri 3 colaborează
-durere corespunzător excitante -H.L.G -vărsăturile se
-hidratare -să primească un -pregătesc instrumentarul -V.S.H. diminuează
insuficientă regim adecvat steril pentru recoltarea de -durerea dispare
-calmarea durerilor,a probe de sange -hematii=4 mil/mm3
greţurilor şi -adminstrez medicaţia -L=8mii/mm3
vărsăturilor prescrisă de medic în P.N=60%; B=2%,
condiţii de asepsie E=6%, N=8-10%
-administrez per os emetiral -Hb=10gr/100ml
drajeu 1 -V.S.H=20/1h
-supraveghez pacienta dacă 30/2h
respectă regimul dietetic
2. Nevoia de a -vărsături -să asigur pacientei -continui administrarea -vărsăturile se
elimina o hidratare în limite tratamentului în condiţii de diminuează,apoi
fiziologice asepsie cedează
-urmăresc orarul
vărsăturilor
-să asigur lenjerie de pat şi
de corp curată şi lejeră

56
 -notez diureza şi cantitatea
în foaia de observaţie
3.Nevoia de a -durere -reducerea durerii şi -rog pacienta să respire -fenobarbital tabletă -pacienta se
dormi şi a se -nelinişte asigurarea unui adânc pentru a i se diminua -1 odihneşte bine şi are
odihni -dificultate de a somn liniştit şi senzaţia de greaţă. TA=130/70mmHg un somn liniştit.
se odihni odihnitor -aerisesc salonul înainte de R=60resp/min
culcare
-creez un climat favorabil
odihnei
-ma asigur că temperatura
din încapere este moderată
şi adecvată anotimpului
4.Nevoia de a evita -durere -mă asigur că -discut cu pacienta şi o -pacienta întelege şi
pericolele -anxietate pacienta primeşte liniştesc, îi explic mă asigură că va
toate explicaţiile importanţa respectării respecta
privind riscul tratamentului recomandările
complicaţiilor medicamentos şi dietetic, a făcute
evitării suprasolicitarii, a
stresului,
-manevrele vor fi precise şi
blande
5.Nevoia de a se -dificultate de a- -să liniştesc pacienta -discut cu pacienta despre -pacienta este mai
realiza şi asuma roluri -să-i anună familia şi neliniştea ei,de aceea o încrezatoare şi işi

57
 sociale să le explic încurajez face planuri
necesitatea de a o -discut cu familia pentru a -este vizitată de
vizita o susţine şi o ajută să treacă copii şi soţ
-să ajut pacienta să peste aceste ganduri
işi recapete
încrederea în forţele
proprii
6.Nevoia de a -insuficienta -să acumuleze -educaţie sanitară -pacienta
învăţa cum să işi cunoaşterii cunoştinţe despre cooperează şi mă
păstreze sănătatea -dezinteres cauzele bolii, asigură că va
-nu işi tratarea şi respecta şi va urma
organizeazş vindecarea ei sfaturile date.
timpul liber

58
 4.3.PROCEDURI DE NURSING SPECIFICE

1.TEHNICA INJECŢIEI INTRAVENOASE

2.SPĂLĂTURA GASTRICĂ

3.PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU GASTROSCOPIE

4.ENDOSCOPIA DIGESTIVĂ SUPERIOARĂ

1. TEHNICA INJECŢIEI INTRVENOASE

Injecţia intravenoasă se compune din două acte,care pot fi separate între ele:

A-puncţia venoasă=în scop explorator;recoltarea sângelui

B-injecţia propriu-zisă=în scop terapeutic;administrarea unor medicamente sub forma unor

medicamente sub formă de injecţie sau perfuzie; executarea de transfuzii de sânge,plasmă.

Puncţia venoasă-reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui ac de
puncţie. Se face în scop explorator sau terapeutic.Locurile de predilecţie pentru injecţii,realizarea
stazei venoase şi pătrunderea acului în venă se face exact la fel ca şi în cazul injecţiei
intravenoase.

Abordul venos poate fi efectuat periferic sau venos.

Abordul venos periferic este realizat de asistenta medicală sau medic,iar abordul venos central
numai de către medic. Alegerea tipului de abord venos şi locul de elecţie depinde de:

-starea clinica a pacientului şi criteriul de urgenţă în administrarea medicamentului

-tipul medicamentului care trebuie administrat şi efectul dorit

-cantitatea ce trebuie administrată.

59
Administrarea şi durata tratamentului.

Pentru alegerea locului de efectuare a puncţiei venoase,examinăm atent ambele braţe pentru a
observa calitatea şi starea anatomică a venelor. Se evită regiunile care prezintă procese
recuperative:piodermite,eczeme,nevralgii,traumatisme.

Examinarea o efectuăm în urmatoarea ordine: plica cotului,antebraţ,faţa dorsală a mâinii,vena

maleolara internă,venele epicraniene la sugari.

Materiale necesare:

-de protecţie:

o -pernă elastică pentru sprijinirea braţului.

o dezinfectat.
o instrumentar steril -ace de 25-30mm,diametru 6/10,7/10,10/10 mm
o -seringi de diverse capacitaţi
o -pense
o -manuşi chirurgicale
o -tampoane,garou,tăviţă renală
o -eprubete etichetate
o -soluţii medicamentoase.

Pregătirea pacientului:

-psihică-se anuntă pacientul despre tehnică

-fizică-se aşează pacientul într-o poziţie comodă,atât pentru el cât şi pentru persoana care execută
puncţia,se examinează calitatea şi starea venelor,se aşează braţul pacientului pe musama în
abducţie şi extensie maximă, se dezinfectează tegumentele ,se aplică garoul la o distanţă de 7-
8cm deasupra locului puncţiei fără a opri circulaţia venoasă. Se recomandă pacientului să strângă
pumnul.

Asistenta se pregăteşte prin efectuarea igienei mâinilor şi se asigură că materialele folosite sunt
sterile. Explică pacientului necesitatea tehnicii şi îl roagă să coopereze.

60
Aspirarea medicamentului din fiolă se va face cu alt ac decât acela cu care se face introducerea
lui în venă. După ce s-a pătruns în lumenul venei,se va căuta să se parcurgă încă o distanţă de 2
cm în interiorul lumenului. Prin aceasta ne asiguram că substanţa injectată va patrunde în
întregime în venă,iar acul nu va ieşi din lumen la cea mai mică mişcare a seringii sau a
pacientului. Verificarea situaţiei acului în vena se face prin mişcarea de retragere a pistonului.
Dacă poziţia acului este bună, atunci sângele refulează în soluţia injectată,raspândindu-se imediat
în ea.

Se face toaleta locală a tegumentului. Se schimba lenjeria dacă este murdară. Se asigura o poziţie
comodă a pacientului în pat.Injectarea substanţei medicamentoase în lumenul venos trebuie
făcută cu mare precauţie. Se va îndeparta cu grija garoul,apoi ţinând cu mâna stângă seringa şi
fixând-o cu indexul şi degetul mijlociu al mâinii stângi sub forma de ţigară,se apasă cu policele
asupra pistonului,introducând foarte incet substanţa medicamentoasă în venă. Se va avea grija ca
pacientul să nu mişte bratul în timpul injecţiei,pentru a nu se deplasa acul din vena. Riscul există
la copii.

Nu se injectează niciodată aer în lumenul vaselor. Aerul va fi eliminat din seringă înainte de
începerea injecţiei. Pătrunderea lui bruscă în cantitate mai mare produce embolii gazoase.

După efectuarea injecţiei se retrage brusc şi cu precizie acul din venă. Închiderea peretelui se
asigură prin compresiunea asupra venei cu ajutorul unui tampon steril îmbibat în substantă
dezinfectantă.

Accidente şi incidente

1. -dacă între garou şi ac apare cianoza,slabim sau indepărtam garoul pentru cateva minute.
2. -dacă pacientul prezintă frisoane detaşam garoul pentru un timp mult mai îndelungat.
3. -este interzisă palparea venei după dezinfectarea tegumentului.
4. -nu se injectează niciodată aer în lumenul vaselor
5. -este interzis a se puncţiona vena din nou dacă s-a format hematom.
6. -flebalgia=se datorează injectării rapide sau efectul iritativ al substanţei injectate
manifestându-se prin durere vie.
7. -în caz de lipotimii,colaps,se întrerupe imediat puncţia iar pacientul va fi aşezat în
decubit dorsal fără pernă şi se va anunţa medicul.

61
 8. -embolia gazoasă se datorează injectării de soluţii uleioase care duce la decesul
pacientului.
9. -paralizia nervului median,consecinţă a injectării paravenoase a substanţei cu acţiune
neurolitică
10. -necroză totală a extremitaţilor prin puncţionarea unei artere.
11. -dacă în timpul recoltării,staza venoasa este prea lungă se pot modifica probele.
12. -în abordarea pe termen lung se va folosi catetere intravenoase.
13. -se va evita puncţionarea venei din lateralul ei sau cu acul având bizoul în jos
14. -se evită manevrarea incorectă a materialului steril sau atingerea produsului recoltat.
15. -se evită flectarea antebraţului pe braţ cu tamponul la plica cotului.

SPĂLĂTURA GASTRICĂ

Prin spălătura gastrică se face evacuarea conţinutului stomacal şi curaţirea mucoasei de exsudate
şi substanţe străine. Se execută în scop terapeutic dar poate fi însoţită şi de recoltare în scop de
depistare a bacililor tuberculoşi sau determinarea naturii unor substanţe străine ingerate de
pacient.

Se practică preoperator în intervenţiile de urgenţă sau pe stomac,pentru pregătirea unui examen

gastroscopic.

Spălătura în scop terapeutic se va practica în intoxicaţii alimentare sau cu substanţe toxice, în

staza gastrică însoţită de procese fermentative.

Spălătura gastrică se execută în sala de tratament.

Materiale:

-de protecţie: 2 sorţuri din plastic, musama,traversă,prosoape.

-sterile: sondă gastrică”Faucher”, 2 seringi de 20 ml,casoletă cu mănuşi de cauciuc, pensă

hemostatică.

62
-nesterile: cana de sticlă sau de metal de 5 l, pâlnie, apă caldă la 25-260C,recipient pentru
captarea lichidului(găleata,lighean),scaun.

-medicamante: cărbune animal, alt antidot la indicaţia medicului.

Se anunţă pacientul şi i se explică importanţa examenului şi a colaborarii sale,fiind o tehnica nu

tocmai plăcută.

Pacientul este rugat să se aşeze pe scaun şi se protejează cu un prosop în jurul gatului apoi sorţul
de cauciuc. Se îndepărtează proteza dentară cand este cazul, i se oferă o taviţa renală şi este rugat
să o tină sub bărbie.

Manevra se execută de două asistente. Înaintea fiecărei tehnici asistentele se vor spăla pe mâini
vor îmbrăca manuşile sterile şi şorţul de cauciuc. Umezeşte sonda,se asează în dreapta
pacientului şi îi fixează capul între mâini şi torace. Cere pacientului să deschidă gura şi să
respire adânc.

O asistenta va introduce şi drena sonda iar cealaltă va capta conţinutul gastric în vas şi
alimentează pâlnia aparatului cu apă.

Introduce capătul sodei până la peretele posterior al faringelui cât mai aproape de rădăcina limbii
invitând pacientul să înghită. Prin deglutiţie sonda pătrunde în esofag şi prin mişcari blânde de
împingere ajunge în stomac. Marcajul este de 40-50 cm de la arcada dentară. La capătul liber al
sondei se adaptează pâlnia şi se duce la nivelul toracelui pacientului şi se umple cu apa. Apoi se
ridică pâlnia deasupra capului pacientului. In acest fel lichidul va pătrunde prin sondă în stomac.
Inainte ca ea să se golească complet coboară cu 30-40 cm sub nivelul epigastrului în poziţie
verticală pentru a aduna în ea lichid din stomac pe baza principiului sifonajului.

Se goleşte conţinutul pâlniei în vasul colector. Se repetă operaţia(5-6ori) până ce lichidul colectat
este curat,limpede,lipsit de alimente sau substanţe straine.

La final se îndepartează pâlnia şi se pensează capătul liber al sondei după care se extrage cu
atenţie, pentru a împiedica scurgerea conţinutului ei în faringe.

63
Spălătura se termină prin evacuarea conţinutului stomacal. Asistenta va avea grija ca stomacul să
rămână gol şi întreaga cantitate de lichid folosită pentru spălătură să fie recuperată,în special
dacă spălătura se execută cu scopul pregătirii unei intervenţii chirurgicale.

Tot ceea ce s-a evacuat din stomac se va păstra pentru examinarea de către medic iar un eşantion
va fi trimis la laborator. Se oferă pacientului un pahar cu apă să-şi clatească cavitatea bucală. Se
sterg mucozitaţile de pe faţă şi bărbia pacientului şi se îndepartează taviţa şi sorţul.

Pacientul va fi aşezat în poziţie comodă. Se reorganizează locul de muncă.

Instrumentele folosite se aruncă, se spală şi se dezinfectează sau sunt trimise la sterilizare în

funcţie de material şi modul de utilizare.

Accidente şi incidente:

a) -sonda poate ajunge în laringe,apare refluxul de tuse,hiperemia feţei şi apoi cianoza.

b) -se retrage sonda,prin sondă se aude şuieratul respiraţiei
c) -sonda se poate înfunda cu resturi alimentare=se vor elimina cu insuflaţie de aer cu
seringa
d) -se pot produce bronhopneumonii de aspiraţie
e) -dacă apare senzaţia de greaţă şi vărsătura indică respiraţie profundă sau se face
anestezia faringelui cu soluţie de cocaina2%
f) -pentru verificarea sondei daca nu s-a angajat în caile aeriene se va cere pacientului să
pronunţe litera”a”
g) -dacă sonda nu este pensată la timp la capat se poate scurge conţinutul în faringe şi apoi îl
aspiră pacientul
h) -aspirarea conţinutului stomacal poate avea cosecinţe fatale asupra pacientului. Asistenta
va îndepărta sonda cu cea mai mare precauţie,închizand prin comprimare şi coborând cât
mai jos extremitatea ei externă.

În cursul sondajului,pacientul poate să aibă vărsături.Dacă în cursul eforturilor de eliminare a

conţinutului stomacal,sonda poate fi menţinuta pe loc,vărsăturile de pe lângă sondă nu prezintă
prea mare importanţă.Pacientul va fi în continuare supravegheat.

64
 PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU GASTROSCOPIE

Gastroscopia=se vizualizează direct mucoasa gastrică, cu ajutorul unui instrument optic numit
gastrofibroscop în scop de diagnostic şi/sau terapeutic.

Dacă funcţia de evacuare a stomacului este intactă,pregătirea pacientului începe în ziua

examinării. Dacă evacuarea este deficitară(în stenoza pilorică) în seara zilei,înainte de examinare
se face pacientului o spălătura gastrică cu apă călduţă până la terminarea intervenţiei se interzice
fumatul.

Se pregătesc următoarele materiale necesare investigării:

-maşti sterile,şorţuri de cauciuc,comprese sterile,taviţă renală,mănuşi,pense port tampon,

recipiente cu substanţe dezinfectante,ochelari de protecţie.

-medicaţie:atropina,diazepam,adrenalină fiole,glicerină sterilă sau silicon pentru lubrefierea

gastroscopului,periuţe de citologie,pense pentru prelevat biopsie şi pensă anatomică,recipient
formol pentru ţesut prelevat,soluţie şi recipient pentru ţesutul ureazei.

Pregătirea psihică şi fizică a pacientului: pentru liniştirea pacientului,asistenta trebuie să-l

încurajeze,să comunice,astfel încât să-l determine să-şi exprime sentimentele şi temerile.

Asistenta evaluează gradul anxietaţii,cauza şi asigură un climat printr-o comunicare

eficace,verbală şi nonverbală,îi demonstrează pacientului că îi întelege problema.

Explică efectele dezagreabile ale investigaţiei,rugându-l ca printr-un efort de voinţă să le

depaşească pentru a putea coopera în timpul examinării.

Orice problemă identificată va fi comunicată medicului. Asistenta va administra medicaţia

recomandată de medic pentru sedarea pacientului sau pentru prevenirea unor incidente-accidente.
O bună pregătire fizică a pacientului constă în anunţarea acestuia de golirea şi curăţarea completă
a stomacului. Înaintea începerii investigaţiei asistenta efectuează anestezia locală cu spray-
xilocaină stomacaină sau cu badijonarea locală cu soluţie de novocaină1% sau xilină.

65
Pacientul va fi aşezat pe masa de examinare în decubit lateral pe o pernuţă tare, cu braţul drept
flectat sub cap.

Gastroscopia se efectuează cu ajutorul a două asistente. O asistentă va linişti pacientul ,asigură

poziţia capului acestuia,ţine tavita renală sau şterge gura de secreţii cu o compresă iar cea de a
doua ajută medicul,ungând gastroscopul şi prezentându-i instrumentarul.

După examinare pacientul este supravegheat atent timp de 2 ore,transportat la salon. La pacienţii
care li s-a prelevat pentru biopsie vor fi atenţionaţi să nu consume alimente fierbinţi.

Daca apar neplaceri acuzate de pacient şi dureri fiindcă pacientul nu elimină şi mucusul din
stomac,la recomandarea medicului i se va introduce sondă gastrică sau se vor face inhalaţii cu
mentol pentru evitarea senzaţiilor neplacute în gât.

Reorganizarea locului de muncă:

 -se aspiră soluţie de glutaraldehidă2% sau cidex până când este curat gastroscopul.
 -se spală bine de secreţii exteriorul şi interiorul aparatului cu apă şi săpun, apoi se clateşte
bine
 -se periază extremităţile endoscopului
 -se usucă bine
 -se stochează materialul curat într-un dulap care trebuie dezinfectat zilnic.

Accidente şi incidente:

 -dureri la deglutiţie
 -subfebrilităţi
 -dureri şi tumefacţia amigdalelor
 -hemoragie
 -SIDA

66
 Endoscopia digestivă superioară

Endoscopia digestivă superioară este un procedeu de investigare ce permite medicului să

exploreze interiorul esofagului, stomacului şi a primei părţi a intestinului subţire (duodenul) prin
intermediul unui instrument subţire şi flexibil, prevăzut cu un aparat optic, ce poartă numele de
endoscop. Acest tip de endoscop este introdus prin cavitatea bucală şi înainteaza usor la nivelul
gâtului, până ajunge la nivelul esofagului, stomacului şi apoi a duodenului.

Această investigaţie poartă uneori numele de esofago-gastro-duodenoscopie deoarece întregul

tract digestiv superior este examinat prin intermediul ei.
Cu ajutorul endoscopiei medicul poate vedea ulceraţiile, inflamaţiile, tumorile, infecţiile sau
sângerările de la nivelul tractului digestiv superior. Se pot preleva ţesuturi (biopsie), pot fi
îndepărtaţi polipii şi se pot trata hemoragiile de la acest nivel al tubului digestiv. Endoscopia
poate dezvălui probleme ce nu sunt descoperite cu ajutorul radiologiei şi uneori poate fi de ajutor
în a elimina necesitatea unei intervenţii chirurgicale exploratorii.

O endoscopie digestivă superioară poate fi facută pentru:

- detectarea inflamaţiei de la nivelul esofagului (esofagită) sau a complicaţiilor bolii de reflux
gastro-esofagian. Complicaţiile pot include stricturile esofagiene sau esofagul Barrett (definită ca
metaplazia intestinală a epiteliului esofagian), afecţiune ce creşte riscul dezvoltării cancerului
esofagian
- detectarea herniei hiatale, a ulcerului gastric şi esofagian, a inflamaţiilor, tumorilor sau a altor
probleme de la nivelul tractului digestiv superior. Aceste probleme pot fi depistate iniţial la
examenul radiologic sau la alte examinări pentru tractul digestiv superior iar endoscopia este
făcută pentru o evaluare ulterioară a modificărilor descoperite
- determinarea cauzei hematemezei (vomă cu sânge de origine digestivă)
- determinarea cauzei persistenţei durerii în abdomenul superior sau a senzaţiei de balonare, a
cauzei disfagiei (senzaţie de jenă sau de blocare în timpul deglutiţiei), a cauzei vărsăturilor şi a
pierderii inexplicabile în greutate
- diagnosticul infecţiilor esofagiene cauzate de diferite bacterii, fungi sau virusuri
- verificarea vindecării ulcerului gastric

67
- examinarea stomacului şi a duodenului după o intervenţie chirurgicală
- a determina dacă există un blocaj între stomac şi duoden (obstrucţie la nivelul pilorului)
Endoscopia mai poate fi utilizată şi în urmatoarele situaţii:
o pentru obţinerea unui diagnostic de urgenţă în privinţa leziunilor esofagiene
datorită ingestiei de substanţe chimice, otrăvitoare
o prelevarea de ţesuturi (biopsie) pentru a putea fi examinate în laborator. În timpul
endoscopiei o biopsie poate fi făcută pentru a ajuta în detectarea esofagului
Barrett
o diagnosticul infecţiei cu un anumit tip de bacterie, numită helicobacter pylori,
care se crede că este cauza principală a ulcerului gastric
o îndepărtarea polipilor gastro-intestinali
o tratarea hemoragiilor gastro-intestinale, inclusiv a sângerărilor cauzate de varicele
esofagiene (dilatarea venelor esofagului inferior, determinată de hipertensiunea
portală)
o extragerea obiectelor străine ce pot fi înghiţite
o investigarea apariţiei anemiei (diminuarea cantitaţii de hemoglobină), ce poate fi
dată şi de o hemoragie digestivă superioară

Pregătirea pentru examinare

Înainte de efectuarea unei endoscopii digestive superioare pacientul trebuie să comunice
doctorului dacă:
- are o alergie la vreun medicament, inclusiv la medicamentele anestezice
- urmează un tratament medicamentos
- are probleme cu sângerarea sau dacă urmează un tratament cu anticoagulante
- are afecţiuni cardiace
- există posibilitatea unei sarcini
- este diabetic şi urmează un tratament cu insulină
În ziua examinării nu trebuie să fie luate medicamente antiacide sau citoprotectoare (sucralfat).
Aceste medicamente pot produce dificultăţi medicului în vizualizarea tubului digestiv superior.

68
Dacă se realizează prelevarea de ţesuturi sau sunt îndepărtaţi polipi, poate apărea o hemoragie.
De cele mai multe ori aceasta încetează de la sine, fără un tratament specific. Pentru reducerea
riscului de producere a hemoragiei cu câteva zile înainte de endoscopie trebuie evitate mai ales
aspirina, dar şi medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene. Dacă pacientul urmează un
tratament cu anticoagulante, medicul va recomanda oprirea temporara a acestuia înaintea
examinării.
Cu 6 până la 8 ore înaintea testului, pacientul nu trebuie să mănânce sau să bea. Un stomac gol
ajută doctorul să-l vizualizeze mult mai bine. De asemenea, se reduce şi riscul de producere a
vărsăturilor. În cazul vărsăturilor există un risc mic de producere a aspiraţiei conţinutului
stomacului în plamâni. Dacă această examinare se face într-o situaţie de urgenţă, va fi introdusă
o sondă nazogastrică (un tub prin nas sau gură până în stomac) pentru a elimina conţinutul
stomacului.
Pacienţii trebuie să fie însoţiţi pentru că după examinare nu sunt capabili să conducă deoarece
înaintea examinarii aceştia sunt sedaţi. Înaintea testului pacienţii se vor îmbraca cu un halat de
spital şi vor lăsa deoparte ochelarii, lentilele de contact, bijuteriile sau placa dentară. Pentru
confortul pacientului este bine ca acesta să urineze înaintea examinării.

Modul de efectuare
O endoscopie gastro-intestinală se efectuează, de obicei, într-o sală specială pentru această
examinare sau într-o sală de chirurgie. De obicei nu este necesară internarea peste noapte a
pacientului. Această examinare poate fi făcută de un gastroenterolog, medic de familie, internist
sau chirurg. În general sunt necesari şi unul sau doi asistenţi medicali. Înaintea procedurii sunt
efectuate teste de sânge pentru a verifica faptul că nu există modificari ale hemoleucogramei
(examen citologic al sângelui circulant) sau probleme ale coagulării sângelui.

Înaintea examinarii gâtul pacientului va fi amorţit cu un spray anestezic, prin administrarea unei
pastile sau prin gargară cu un lichid anestezic, pentru a uşura pătrunderea endoscopului. Puţin
după începerea procedurii este prinsă o linie venoasă la nivelul braţului pacientului. Prin aceasta
se vor primi medicamente ce vor reduce disconfortul şi vor relaxa pacientul şi, uneori, pot fi
administrate medicamente ce reduc secreţia gastrică. Pe perioada investigaţiei vor fi administrate
medicamente sedative în perfuzia intravenoasă.

69
Pacientul se va simţi relaxat dar, în acelaşi timp, va putea şi coopera cu medicul.
Pacientul va fi rugat să se intindă pe partea stânga, cu capul puţin înclinat spre înainte. O piesă
bucală va fi introdusă pentru a proteja endoscopul de dinţii pacientului. Apoi, capătul lubrificat
al endoscopului va fi introdus încet în gură, doctorul presând usor limba pentru ca aceasta să nu
stea in calea endoscopului. Pacientul poate fi rugat să înghita pentru a ajuta la o mai bună
manevrare a endoscopului. Trebuie reţinut că endoscopul nu este mai gros decât majoritatea
alimentelor şi nu va îngreuna respiraţia.
În momentul în care endoscopul este în esofag pacientul îşi va ţine capul drept pentru a uşura
pătrunderea endoscopului prin esofag. În timpul examinării pacientul nu trebuie să înghită decât
atunci cand i se cere. Un asistent medical va îndeparta saliva cu ajutorul unui aspirator sau
pacientului i se va permite să saliveze pe laterala gurii.
Doctorul va avansa încet cu endoscopul şi va vizualiza pereţii esofagului, stomacului şi
duodenului fie printr-un aparat ataşat la celalalt capat al endoscopului fie uitându-se pe un
monitor. Prin endoscop pot fi introduse aer şi apă pentru a curaţa zona de examinare sau pentru a
obţine o imagine mai bună. De asemenea, se pot şi aspira aerul sau secreţiile.
O cameră ataşată endoscopului preia o serie de imagini pentru vizualizarea la monitor şi
înregistrează o serie de imagini pentru studiul ulterior. Instrumentele chirurgicale (forceps
biopsic sau periuţe) pot fi, de asemenea, introduse prin endoscop pentru prelevarea ţesuturilor.
Pentru ai fi medicului mult mai uşor să vizualizeze diferitele părţi ale tractului digestiv superior,
pacientul va fi repoziţionat sau va fi aplicată o presiune uşoară pe abdomenul acestuia. Când
examinarea este completă endoscopul este retras uşor.

După examinare

Întreaga examinare durează aproximativ 30 de minute din care partea de endoscopie efectivă e de
doar 5 până la 10 minute. După examinare pacientul va sta la reanimare unde va fi monitorizat o
oră sau două. Dacă gâtul pacientului a fost amorţit înainte de examinare, acesta va putea să
mănânce sau să bea doar după ce gâtul nu-i va mai fi amorţit şi reflexele de înghiţire revin la
normal. Această perioadă durează una - doua ore, dupa care pacientul îşi poate relua activităţile
zilnice. Pentru siguranţa pacientului, acesta va trebui să nu conducă la plecarea din spital.

După examinare trebuie anunţat imediat doctorul dacă:

70
- apare hematemeza sau melena (scaune închise la culoare, cu sânge)
- apar dificultaţi în înghiţire sau în vorbire
- apare tahicardia (creşterea frecvenşei cardiace) sau bradipneea
- apar dureri cardiace sau abdominale
- apar dureri de gât sau de umeri
- apare febra.

RISCURI:

O endoscopie digestivă superioară este, în general, o procedură foarte sigură. Mai puţin de o
persoană la 1000 dezvoltă complicaţii. Există o sansă foarte mică (1 la 3000) ca endoscopul să
strapungă esofagul, stomacul sau duodenul – în acest caz este necesară intervenţia chirurgicală
reparatorie. De asemenea, există un risc foarte mic de infecţie.
După test este posibilă şi apariţia unei hemoragii dacă se efectuează şi o biopsie, dar, de obicei,
se opreşte singură, fără a fi necesar un tratament. Dacă pacientul varsă în timpul examinarii şi o
parte din vărsătură este aspirată în plamani apare riscul pneumoniei de aspiraţie. Dacă apare,
aceasta este tratată cu antibiotice.

71
5. ANEXE

72
 6.BIBLIOGRAFIE

1.Lucreţia Titircă-Breviar de explorari funcţionale şi îngrijiri speciale acordate bolnavului,

editura Viaţa medicală românească,2008,Bucureşti.

2.Lucreţia Titircă-Dicţionar de termeni pentru asistenţi medicali,editura Viaţa medicală

românească,2008,Bucureşti.

3.Corneliu Borundel-Medicină internă pentru cadre medii, editura All,2009, Bucureşti

4.Lucreţia Titircă-Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali, editura Viaţa

medicală românească,2006,Bucureşti

5.Dr.Roxana Maria Albu-Anatomia şi fiziologia omului,editura Corint,1996, Bucureşti

6. Atlas de anatomie,editura Steaua nordului

7.Revista -Interiorul corpului uman-editura Dadostini,2011

8.Lucreţia Titircă-Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali,editura Viaţa

medicală românească,2008, Bucureşti

9.Mihail Aurora,Florica Macovei-Manual de biologie clasa XI,editura All,1989, Bucureşti.

10.Broşuri de specialitate.

11. Materiale educaţionale-O.M.S

73