Facultatea de Istorie și Filosofie

Studii de Securitate
Hârbea Alexandru Florin, anul III, grupa I

Globalizarea și anti-globalizarea
1. Globalizarea
1.1. Definiție

În privinţa procesului de globalizare nu există încă o definiţie universal acceptată

şi nici definitivă întrucât acesta subinclude o multitudine de procese complexe privind
domenii diverse ale societăţii umane. Ca atare, globalizarea poate fi definită ca un
fenomen, o strategie, o ideologie sau toate la un loc. Principalul obiectiv al globalizarii il
reprezinta realizarea integrării internaţionale la nivel economic, militar, politic, socio-
cultural şi de securitate, conducând la uniformizarea nivelului de trai şi de dezvoltare la
scară planetară.

FMI-ul defineşte globalizarea drept „creşterea în interdependenţa economică a

ţărilor din întreaga lume prin creşterea volumului şi varietăţii tranzacţiilor de bunuri şi
servicii peste graniţe, fluxul de capital internaţional mult mai liber şi mai rapid, dar şi o
difuziune mai largă a tehnologiei”1.

În management, globalizarea reprezintă un termen de marketing sau de strategie

care se referă la apariţia unor pieţe internaţionale pentru bunuri de consum caracterizate
de nevoi şi gusturi similare ale clienţilor, reuşind astfel, de exemplu, să vândă aceleaşi
maşini şi săpunuri sau produse alimentare prin campanii publicitare similare, unor
persoane ce aparţin unor culturi diferite.

În domeniul software, globalizarea este termenul tehnic ce combină procesele de

internaţionalizare şi localizare.

Astfel, într-un sens mai larg, globalizarea se referă la lărgirea, adâncirea și

grăbirea interconectării globale. În ciuda unei abundențe a încercărilor de definire a
globalizării în dezbaterea contemporană, nu întâlnim foarte multe date care să explice în
niște termeni foarte specific ce este „global” în globalizare. Unele definiții fac referire la
interdependență acceleratoare, acțiunea la distanță sau comprimarea spațio-temporală.2

Prin interdependență acceleratoare se înțelege intensitatea crescândă a angrenării

internaționale a economiilor și societăților naționale, astfel încât evenimente dintr-un stat
să aibă impact direct asupra altui stat. Prin acțiune la distanță se face referire la modul în

1
FMI, World Economic Outlook, mai 1997;
2
Held.D,McGrew.(2004)A.Transformări globale. Politică economie și cultură.(trad. Ramona Elena Lupașcu,
Adriana Ștraub, Mihaela Bordea, Alina Maria Turcu), Iași, Polirom. p.39
 care, în condițiile globalizării contemporane, acțiunile agenților sociali (indivizi,
colectivități, corporații etc.) dintr-un loc pot avea consecințe semnificative, intenționate
sau nu, asupra comportamentului altor agenți situați la distanță. Comprimarea spațio-
temporală se referă la modul în care globalizarea pare să diminueze distanța geografică și
timpul; într-o lume a comnicării instantanee, distanța și timpul nu mai par a fi
constrângeri majore asupra patternurilor de organizare sau interacțiune socială umană.3
În vederea depășirii dificultăților conceptuale trebuie să plecăm de la o înțelegere a
globalizării care conștientizează atributele sale spațiale distinctive și modul în care
acestea se desfășoară în timp.

1.2. Dimensiuni ale globalizării

1.2.1. Dimensiunea economică

Exemple în ceea ce privește dimensiunile globalizării pot fi extrase fără probleme

din presa de zi cu zi, dimensiunea economică aflându-se de cele mai multe ori pe primul
loc (creșterea enormă a comerțului și a investițiilor directe, globalizarea piețelor
financiare, producție integrată la nivel trans-național, corporații trans-naționale,
competiție la nivel local).

Putem distinge patru aspecte privitoare la globalizarea economică care

indică patru tipuri de fluxuri: de bunuri şi servicii (liberul schimb), de persoane
(migraţia), de capital (pieţe financiare internaţionale) şi de tehnologie. Una din
consecinţele globalizării economice o reprezintă îmbunătăţirea relaţiilor dintre
dezvoltatorii aceleiaşi industrii din diferite părţi ale lumii (globalizarea unei industrii), dar
şi o erodare a suveranităţii naţionale asupra sferei economice.

1.2.2. Dimensiunea „mediu ambiant”

Unele probleme globale, cum ar fi încălzirea atmosferei, gaura din stratul de

ozon sau tăierea pădurilor tropicale ilustrează în modul cel mai impresionant fenomenul
globalizării, pentru că, în acest caz este vorba în mod cert despre probleme globale care
necesită o abordare globală. Evident că și în domeniul mediului ambiant există probleme
de ordin regional și local, chiar dacă acestea au un caracter ce depășește uneori
granițele, cum ar fi poluarea râurilor. Există însă și alte situații, ce nu țin de elemente
precum timp și spațiu. De exemplu, supraviețuirea unor state insulare de mici
dimensiuni, care au constituit împreună organizația AOSIS și care sunt amenințate la
modul cel mai serios de creșterea necontenită a nivelului mării, depinde de
comportamentul tuturor oamenilor din lume, și în special a celor din țările
industrializate ultra-dezvoltate.

1.2.3. Dimensiunea socială

3
Idem.
 Lumea a devenit un „global village”, rețelele inovatoare de comunicare la mare
distanță adăugându-se comunităților tradiționale precum familia sau vecinătatea.
Totuși, ele nu pot înlocui aceste sfere tradiționale de comunicare, pentru a numi doar un
exemplu din cadrul dimenisunii sociale.

1.2.4. Dimensiunea culturală

Producțiile hollywoodiene pot fi vizionate peste tot în lume, iar „americanizarea”

este un fapt incontestabil. Culturile regionale și locale nu dispar însă din această cauză.
Din contra: informarea cu privirea la aceste culture este unul din fenomenele secundare
ale globalizării.

1.2.5. Dimensiunea politică

Politica se confruntă cu probleme majore. Globalizarea și concurența la nivel

local limitează spațiul de acțiune al politicilor naționale, multe probleme neputând fi
rezolvate corespunzător decât la nivel internațional, respectiv global. Prin urmare
trebuie găsite noi forme și arene politice. În acest sens, integrarea europeană este
văzută ca un răspuns de succes la provocările globalizării. Politica la nivel regional și
național a avut și are în continuare de suferit de pe urma economiei delimitate și
dematerializate practicate din ce în ce mai mult la nivel internațional, respectiv global.
Capitalismul, factor integrant al statutului social, este și el amenințat de acest
dezechilibru fundamental. Totuși, nu toate lucrurile care se pun pe seama globalizării
sunt și adevărate. De multe ori, politicienii se folosesc de globalizare ca de un țap
ispășitor și ca de o armă argumentativă cu multiple întrebuințări. Acest lucru este
evident mai ales dacă ne gândim la unele exemple din domeniul care nu se
intersectează în nici un punct cu globalizarea.

Legat de dimensiunile globalizării, este important să observăm faptul că acestea

nu pot fi delimitate în mod clar una de cealaltă.

1.3. Cauzele globalizării

„Dinamica globalizării este controlată de forțele economice, totuși consecințele sale

cele mai importante țin de domeniul politic.” (Klaus Muller)

Cele mai des invocate cause ale procesului de globalizare sunt: internetul
(tehnologia), cheltuielile și viteza de transport, sfârșitul Războiului Rece, probleme globale
(clima, migrația), liberalizare.

Internetul este, din multe puncte de vedere, emblema globalizării. Globalizarea

piețelor financiare, transferul unor sume inimaginabile în câteva secunde în jurul globului
 nu ar fi posibile fără această tehnologie, nici organizarea producției integrate la nivel trans-
național.

Scăderea rapidă a cheltuielilor de transport se datorează avântului incredibil pe care

l-a cunoscut comerțul, un alt element definitoriu al globalizării economice, mărfurile putând
fi astfel transportate mult mai rapid.

Sfârșitul Războiului Rece a fost de asemenea deseori indicat ca fiind una dintre
cauzele globalizării. Dacă în conflictul dintre est si vest lumea era împărțită în doua tabere
care întrețineau puține relații între ele, această delimitare – „Cortina de Fier” – a căzut în
1989/90. Statele care aparțineau „blocului estic” s-au deschis în direcția pieții mondiale. Tot
mai multe state se încred în democrație și economie de piață ca principii de organizare
fundamentale.

Problemele globale au un rol deosebit de important, în special la nivel de conștiință.

Dovadă pentru acest lucru nu sunt numai magazinele tip „One-World” din statele
industrilizate și ultra-dezvoltate. Problemele globale au nevoie însă și de o internaționalizare
a politicii, stimulând dezvoltarea unei conștiințe globale. Organizații precum Greenpeace
sau Amnesty International, care se dedică unor teme globale precum mediul ambiant sau
drepturile omului sunt „Global Players”. Se pot întrezări astfel în mod clar de începuturile
unei noi societăți globale.

Fără liberalizarea comerțului mondial în cadrul GATT (acordul general pentru tarife și
comerț), respectiv al OMC (organizația mondială a comerțului), această dezvoltare nu ar fi
putut fi posibilă cu adevărat. Criticii fenomenului globalizării precum rețeaua ATTAC
(oraganizația pentru democratizarea globală) atrag tot mai multă atenție asupra faptului că
globalizarea nu este un proces inevitabil, ci mai degrabă o urmare a politicii de
dereglementare a SUA începută la finele celui de-al Doilea Război Mondial.

1.4. Efectele globalizării:

 Dificultatea deosebită a guvernării economiei globalizate:
„Interdependența ar provoca atunci des-integrare, adică competiție și
conflict între agențiile de reglementare la diferite niveluri. Un astfel de
conflict ar slăbi mai departe eficiența guvernării publice la nivel global.” 4
 Transformarea companiilor multinaționale în companii transnaționale:
„Compania nu se va mai baza pe o singură locație națională importantă
(ca în cazul companiilor multinaționale), ci va deservi piețele globale prin
intermediul operațiunilor globale. Spre deosebire de companiile
multinaționale, companiile transnaționale nu vor mai putea fi controlate

4
Hirst P., Thopmson G., 2002, p.28
 sau chiar constrânse de politicile anumitor state naționale. Mai degrabă
se vor supune numai standardelor de reglementare internționale, impuse
și stabilite de comun acord. Guvernele naționale nu ar mai putea să
adopte nici un fel de reglementare efectivă contra acestor standarde”. 5
 Continuarea declinului influenței politice și al puterii de negociere
economică a forței de muncă organizate;
 Creșterea multipolarității în sistemul politic internațional: „O serie de
organizații de la agențiile non-profit internaționale până la companiile
transnaționale vor dobândi mai multă putere în detrimentul guvernelor
naționale și folosindu-se de piețele globale și de media ar putea apela și
obține legitimitatea de la consumatori/cetățeni de-a lungul granițelor
naționale. În acest fel puterile disciplinare distincte ale statelor naționale
vor scădea, chiar dacă majoritatea cetățenilor lor, mai ales în țările
avansate, vor rămâne atașați național. Într-o astfel de lume, puterea
națională militară ar fi mai puțin eficientă. Nu va mai putea fi folosită
pentru a realiza obiective economice.”6

1.5. Consecințele globalizării

Globalizarea ne afectează pe toți în mod direct. În acest context, un rol important îl

joacă o evaluare chibzuită a oportunităților și riscurilor pe care le presupune globalizarea,
distanțându-ne de tendințele actuale de demonizare, sau, dimpotrivă, de preamărire a
consecințelor acestui fenomen.

În cazul consecințelor globalizării, dezbaterile publice aduc în prim-plan diverse

cuvinte la modă, care trebuie, la rândul lor, chestionate și analizate. Aceste fenomene nu
sunt însă noi – ele sunt cunoscute și discutate începând din anii 70 sub termenul de
„interdependență” - , procesele s-au accelerat însă, atingând dimensiuni noi atât din punct
de vedere calitativ cât și cantitativ. Aceasta este de fapt noutatea adusă de globalizare.

1.6. Limitele globalizării

Au fost elaborate mai multe scenario posibile ale evoluției economiei mondiale în
viitorul apropiat:

 Prima variantă: premisa că procesul globalizării se va intensifica și va permite

țărilor în curs de dezvoltare să-și reducă decalajele economice față de țările

5
Ibidem., p.29
6
Ibidem., p.31-32
 dezvoltate și segmentelor sărace ale societății să se apropie de veniturile
celor bogați – are o notă optimistă! „Dacă omenirea nu va găsi mijloacele de
a gestiona crizele, îndeosebi cele financiare, întregul proces va fi încetinit, iar
consecințele negative, mai ales în plan social, se vor amplifica.” 7
 A doua variantă: „ia în calcul creșterea decalajului economic dintre țările
bogate și cele sărace, acompaniată de sporirea nesiguranței veniturilor și
locurilor de muncă a miliarde de oameni. Pe fondul acestei situații nedorite,
instabilitatea financiară la scară planetară ar crește și mai mult, sporind
intensitatea și frecvența crizelor. Aceasta ar obliga comunitatea
internațională ca, prin organismele ei financiare specializate, să adopte
măsuri severe de limitare a efectelor economice generate de globalizare,
elaborând un nou cadru conceptual al dezvoltării la scară mondială, care să
țină seama într-o măsură mai mare de interesele statelor cu posibilități mai
mici de afirmare competitivă. (. . .) cea mai gravă asimetrie produsă de
globalizare până acum vizează distribuția puterii economice în lume. Dacă
aceasta se va menține, un mare număr de state aparținând Lumii a Treia nu
vor fi capabile să se integreze efectiv în economia mondială, rămânând la
periferia ei.”8

2. Anti-globalizarea

Globalizarea este, de multe ori, considerate a fi atât un proces istoric inevitabil,

cât și un avantaj pentru specia umană.

„De fapt, toate acestea sunt mituri, propagate ca să justifice lăcomia dezmățată
și să mascheze măsura în care transformarea globală a instituțiilor umane a devenit o
consecință a complicatelor, binefinanțatelor și deliberatelor intervenții ale unei elite cu
mijloace financiare care îi dau posibilitatea să trăiască într-o lume de iluzii, separate de
restul omenirii. ( . . .) Aceste forte au transformat corporațiile și instituțiile financiare
cândva bune, în instrumente ale unei tiranii de piață care se răspândește pe toată
planeta, ca un cancer, colonizând tot mai multe dintre spațiile vitale ale Terrei,
distrungând moduri de viață, disclocând oameni, făcând neputincioase instituțiile
democratice și devorând viața în căutarea nesățioasă a banilor.” 9

2.1. Strategii de soluționare

2.1.1. Global Governance
7
Postelnicu Gh., Postelnicu C., 2000, p.329
8
Ibidem., p.329
9
Korten D.C., 1997, p.22-23
 „Capitalismul este un tigru și plin de vlagă, care poate revigora economia – asta
dacă a fost mai întâi îmblânzit de instituțiile civile, statale și politice. Globalizarea a
eliberat tigrul din cușca în care era ținut, dezlănțuind astfel un capitalism „sălbatic”,
care, la fel ca un tigru eliberat, s-a reîntors la instinctele sale de a vâna și devora totul.”
(Benjamin R. Barber). Scopul Global Governance este o (re-)îmblânzire a „tigrului”
elberat de globalizare.” În acest sens există nenumărate proiecte, care vizează inclusiv
constituirea unui stat global. Și pentru că acesta rămâne – cel puțin pentru viitorul
apropiat – o utopie, și pentru că, după părerea multora, acesta nu este nici măcar de
dorit, s-a încercat găsirea unor forme organizaționale noi care să adapteze politica la
noua eră a globalizării. În acest scop a fost inventat conceptul de „global governance”.
Global governance înseamnă: o conducere a lumii fără un sistem global de conducere, o
politică internă la nivel mondial, o politică a noii ordinii mondiale, politica în secolul XXI,
un concept opus neo-liberalismului, un răspuns la globalizare.

Global governance dorește să umple golul rezultat, deficitul de reglementare,

prin cooperarea la nivel internațional – statul păstrându-și propriile funcții de
reglementare - , dar și prin constituirea unor noi forme politice. „Global governance nu
este un proiect romantic pentru o „lume unică”, ci un răspuns realist la provocările
globalizării”, astfel argumentează Franz Nuscheler. Global governance încearcă să
găsească strategii de soluționare ale problemelor globale.

3. Concluzie

Globalizarea este un sistem sau un fenomen complex, uneori ambivalent, chiar

contradictoriu, care a fost privit şi analizat în mod diferit de către cei care şi-au asumat acest
risc sau această răspundere. Dincolo de aceste analize, globalizarea rămâne un fapt real,
viu, cu care trebuie să ne confruntăm, independent de voinţa sau opţiunea noastră. Se
consideră că cel mai mare pericol pe care-l poate implica globalizarea este dezumanizarea
unora dintre cei pe care valul ei îi înghite pur şi simplu. Cucerită de piaţă, dopată de
televiziune, sport sau Internet, lumea globalizată trăieşte în acelaşi timp pe fondul unei crize
generale a sensurilor vieţii, un dezastru cultural şi educaţional global, simptom îngrijorător,
dar sigur, al barbarizării societăţii viitorului.

Cultura tradiţională a societăţilor dispare sau se preface în spectacol şi marfă

(McDonaldizarea), cultura umanistă e eliminată tot mai mult de tehno-ştiinţa invadatoare şi
transformată într-o pseudo-ştiinţă. Omul mondial sau globalizat, omul centrat doar
economic, riscă să devină omul atomizat care trăieşte numai pentru producţie şi consum,
golit de cultură, politică, sens, conştiinţă, religie şi orice transcendenţă. Probabil acesta este
ultimul stadiu în evoluţia umanităţii. În ciuda tuturor acestor avertismente, nu putem evita
sau elimina globalizarea.