Ce spun profetii Căci iată cea dintâi urgie

S-a dus, şi-a doua a trecut,
Ce Spun profeţii despre ziua
Iar cea de-a treia o să vie
Când taina se va împlini,
Când răii vor plăti tribut.
Când DOMNUL, mântuirea noastră,
Cu mare slavă va veni?
Când pleava o va duce vântul
În locul care-i scris, "osândă",
Când va veni cu măreţie
Când noi vom părăsi pământul
Din cer, cu toată strălucirea,
Întrând în odăiţa sfântă.
Aşa cum Cartea Sfântă scrie
De ziua când va fi răpirea.
Căci uite colo sus, Ţoarul,
Sau fraţii noştri din Gosen,
Când lumina-se-va Taborul
Cum stau acoperiţi cu harul
De strălucirea strălucirii,
În noul strălucit Eden.
Când ne-om lua cu toţii zborul
Spre soarele neprihănirii.
De ceasul încercării grele
Ei sunt scăpaţi, de orice chin,
Când vom zbura ca porumbeii
Mai sus de nori, mai sus de stele,
Mai sus de galaxii sihastre,
Mai sus, e-un loc de pace plin.
Mai sus de Căile Lacteii,
Spre visul visurilor noastre.
Mai sus, căci jos Armaghedonul
Îşi spune ultimul cuvântul,
Când glasul va striga în taină:
Topind şi fierul şi betonul,
"Suiţi-vă aici în nor!
Şi tot ce umple azi pământul.
Voi care-aveţi cereasca haină
Şi sunteţi pregătiţi de zbor!"
Când Gog cu oastea lui cea mare
Va năvăli în Israel,
Ca şi Enoh, ca şi Ilie,
E-aproape ziua de salvare
Cu care, călăreţi şi cai,
Aşa cum scrie Ezechiel.
Zburaţi spre marea veşnicie,
Spre fericitul nostru rai.
Căci iată câteva soroace
De care DOMNUL a vorbit,
Voi oase care-aţi fost uscate
Când oamenii vor cere pace,
În praf, în pulbere, în lut,
Suntem aproape la sfârşit.
Sunteţi de DUMNEZEU chemate
Căci timpul morţii a trecut!
Când urâciunea pustiirii
Va-nlocui cu firea harul,
Voi fraţi care-aţi vestit Cuvântul
Suntem în pragul aţipirii
Că DOMNUL iarăşi va veni,
În pragul când s-a stins altarul.
Priviţi în sus, lăsaţi pământul,
Fiţi gata pentru-aceea zi!
O, DOAMNE câtă măreţie!
E-n Cartea sfântă, ca să ştim
Că cea din urmă profeţie
Ne spune să ne pocăim!
Ne spun şi tainele scripturii
Că suntem cea din urmă eră,
Ne-o spun şi semnele naturii
Şi jos, şi sus în atmosferă.
Ne-o spune neagra-nfometare,
Ne-o spune calul negru, fraţi,
Că nu-i departe ziua mare
Sau ziua când vom fi salvaţi.
Ne-o spune ciuma şi holera,
Ne-o spune "sida", dacă vreţi,
Căci despre foamete şi boale
E scris în Cartea cu profeţi.
Ne-o spune munţii de rachete,
Ne-o spun soldaţii înarmaţi,
Ne-o spune zborul spre planete
Că DOMNUL e aproape fraţi!
Priviţi în sus, priviţi îndemnul
Ce-i scris în Noul Testament!
Ca să cunoaşteţi care-i semnul
Măreţului eveniment.
Căci vestitorul primăverii
E frunza verde de smochin,
Priviţi spre tainele-arătării
Cum una după alta vin!
Cum toate parcă din cutie
Pe-aripa vremii s-au depus,
Tot ce vedeţi e profeţie
Că vine în curând ISUS!
Voi, soli ai binecuvântării,
Voi, fii ai Tatălui Divin,
Ce staţi în pragul aşteptării
Cu vasul, cu ulciorul plin,
Sunaţi din trâmbiţe măiestre!
Sunaţi, ca să dispară somnul!
La uşi închise şi ferestre
Să ştie toţi că vine DOMNUL!
Sunaţi de-acuma deşteptarea
Căci timpul a trecut, s-a dus,
Să ştie toată adunarea
Că vine în curând ISUS!
Sunaţi în cele cinci pridvoare!
Sunaţi la porţi, sunaţi pe zid!
Sunaţi într-una: "Deşteptare
Că vine Fiul lui David!"
El vine fraţii mei, fiţi gata!
Fiţi siguri, nu va zăbovi!
Strigaţi de-acuma: "Maranata!"
Căci DOMNUL ne va izbăvi.
Voi, fraţi, voi botezaţi în apă,
Grăbiţi şi cereţi DUHUL SFÂNT
Să nu rămâneţi jos în groapă
În ziua ceea, în mormânt.
Grăbiţi, căci iată timpul trece,
Deci cereţi haina cea promisă,
Căci ştiţi că cinci din cele zece
Au tot bătut la poarta-nchisă.
Şi Moise a rămas afară,
Şi oastea care a cârtit,
Voi fraţi nemulţumiţi din ţară
Nu fiţi cu duhul împietrit.
Nu faceţi ceartă şi ispită,
Nu faceţi dezbinare, fraţi,
Nu fiţi cu inima lipită
De scaunele pe care staţi,

Nu semănaţi în grâu neghină,
Învăţături ce nimicesc,
Acum când aşteptăm să vină
Al nostru Salvator ceresc.
Nu vă lăsaţi conduşi de fire,
Nu vă lăsaţi conduşi de "Eu",
Acum în pragul de răpire
Treziţi-vă din somnul greu!
Luaţi mantaua lui Ilie!
Luaţi puterea lui Samson!
Luaţi a lui ISUS făclie
Şi trâmbiţa lui Ghedeon!
Căci iată miezul nopţii, iată,
Păcatul, întuneric gros,
Pe tot pământul se arată
Vestind că e la uşi HRISTOS.
Dar tu mai stai în nepăsare
Acum când cerul s-a-negrit,
Când DOMNUL strigă; "Deşteptare
Căci iată timpul a fugit!"
Acum când toate ameninţă,
Când toate vânturile bat,
Să stingă duhul de credinţă,
Să stingă ce ISUS ne-a dat,
Acum când mii de duhuri rele
Se zbat ca spumele în vad,
Să-i amăgească, să-i înşele
Pe oameni, să îi ducă-n iad.
Acum când lumea se frământă
Tu Iona dormi de valuri dus,
Şi laşi împărăţia sfântă,
Şi laşi venirea lui ISUS.
Acum când fiecare filă
Te-ndeamnă astăzi prin Cuvânt,
Să cauţi cât mai există milă,
Să cauţi uleiul, DUHUL SFÂNT,
Şi mană, şi cereasca miere,
Şi vin, şi apa care-nvie,
Nu sta, ci de la DOMNUL cere
Să-ţi dea ce a promis şi ţie.
Nu sta în zdrenţele murdare,
Ca Bartimeu aruncă-ţi haina!
Căci DOMNUL în curând apare,
Curând se împlineşte taina.
Nu sta indiferent şi rece
Acum când harul te îmbie,
Căci vremea mântuirii trece
Şi vine cupa cu urgie.
Ca fiul ce s-a-ntors acasă
Smerit, spre Tatăl tău priveşte,
Căci uite, haina cea frumoasă
ISUS, chiar El ţi-o dăruieşte.
Şi scule, şi podoabe rare,
Eleazar sau DUHUL SFÂNT,
Căci DOMNUL multe daruri are
Ce-s scrise în al Său Cuvânt.
Să fie fără zbârcitură
Veşmântul, fără nici o pată,
Puterea sfântă din Scriptură
De ziua când ISUS se-arată.
Căci una, numai una este
Frumoasă ca şi trandafrii,
Ce stă în văi şi prinde veste
Că vine Mirele Iubirii.
Doar una, Porumbiţa dragă
Ce cântă noaptea în stejari,
Căci dorul de ISUS o leagă,
"Ah, Mire, oare când apari?"
Doar una care-i pregătită
Cu zimţi de aur şi ofir,
De ziua când va fi răpită
La muntele de nard şi mir.
Doar una, fraţilor, doar una,
La dreapta stă şi străluceşte,
Purtând pe fruntea ei cununa
Şi slava care-o însoţeşte.
Mireasa...prima înviere,
Sunt mulţi chemaţi, dar foarte rari
Sunt fraţii care au putere
Şi luptă ca să fie tari.
Căci "Doamne, Doamne", nu-i de-ajuns,
HRISTOS ne vrea mai mult, mai tare,
El dă din cerul sfânt răspuns
Acolo unde-i ascultare.
Acolo unde-i umilinţă,
Căci oameni mândri sunt destui
Ce zic că sunt la pocăinţă
Dar n-au puterea DOMNULUI.
Cu bogăţia lor nedreaptă
Sunt gata pentru ajutor.
Acolo unde sunt primite
Făpturile lui Dumnezeu,
De mame care-s pocăite
Ce nasc şi cresc copii cu greu.
Acolo unde se renunţă
La vin, la vicii personale,
Pe-aceştia DOMNUL îi anunţă
De ziua revenirii Sale.
Pe-aceştia care cu găleata
Aleargă ca să scoată apă,
I-aşteaptă DOMNUL cu răsplata,
I-aşteaptă şi din chin îi scapă.
Tu suflet care mă asculţi,
Eşti gata de întâmpinare?
Sau eşti în zdrenţe şi desculţ
Şi mergi spre judecata mare?
Întoarce-te şi-ndreaptă-ţi pasul
Spre cer, spre patria frumoasă,
Căci în curând sosi-va ceasul
Când DOMNUL ne va duce-acasă!

Acolo unde nu-s păcate,
Acolo unde e HRISTOS,
Când noi le dăm întâietate
La fraţii care-s mai prejos.

Acolo unde nu-i zgârcire
Nici lăcomie de arginţi,
Când suntem gata cu grăbire,
Să-i ajutăm pe fraţii sfinţi.

Acolo unde toţi aşteaptă
Venirea lui ISUS pe nor,
Craciun cu Isus

'Crăciun fericit! ' Se-aude pe stradă,
E multă-agitație, se cheltuie mult;
Se schimbă cadouri, iar lumea e-n criză,
E stres și-mprumuturi, e-atâta tumult...

Beteală și globuri, și străzi luminate,
Mâncare festivă și reuniuni,
De "moșu" se spune, cu el se petrece,
Povești fără viață, doar deșertăciuni!

Dar oare povestea reală... se știe?
Din mica cetate de la Betleem,
Cum Isus venit-a să dea mântuire,
Ca tu şi eu s-avem cerul etern?

Din cerul de slavă a venit cu iubire,
Să dea mântuire si pacea s-o dea,
Coboară la iesle, închină-te-n grabă,
Isus te așteaptă, o, nu-ntârzia!

La fel ca păstorii ce-aleargă-n câmpie,
Cu corul de îngeri, veniți să-L căutăm;
Să ducem azi vestea cu dor, bucurie,
Se naște Mesia, pe El Îl lăudăm!

Să-I dăm ca și magii, umili la picioare,
O inimă-n dar și un suflet voios,
Cu viața întreagă să-L slujim cu iubire,
Cântându-I Osana și trăind mai frumos!

Din strălucirea slăvilor divine,
O, Rege-al gloriei cereşti,
Te-ai coborât în lumea de ţărână
Ca să îmbraci umil chip omenesc.
N-ai vrut să vii ca om în floarea vârstei
Ce crede c-are lumea la picioare,
Ci ai ales un chip de prunc, Isuse,
Un bebeluş, cea mai umilă stare!
Şi n-ai vrut să Te naşti într-un palat
Ca fiu de rege-n măreţie,
Ci Te-ai născut în staulul sărac,
Că n-ai voit a lumii bogăţie.
La ieslea Ta au poposit păstorii,
Oameni de rând cu inimi credincioase,
Dar au venit şi magi din depărtări
Călăuziţi de steaua luminoasă.
Atunci s-a auzit cea mai frumoasă melodie
Ce omenirea a cunoscut vreodată,
Căci îngerii cântau din înălţime:
„Slavă în cer şi între oameni pace!”
Tu ne-ai adus mesajul bucuriei,
O rază de speranţă în lumea-ntunecoasă,
Căci ai venit ca Salvator al omenirii
Ca să ne izbăveşti de starea păcătoasă.
Iar noi, făpturi din praf şi din ţărână,
Uitând ades nimicnicia noastră,
Ne înălțăm ades mai sus de fire
Sfidând tot ce-i divin şi sfânt sub soare.
Şi nu vrem s-auzim de ieslea umilinţei
Căci ne atrage-a lumii bogăţie.
Râvnim s-avem luxoasele palate.
De cei sărmani cine mai vrea să ştie?
Pot să cânte toţi îngerii din ceruri,
De Salvator nu ne interesează!
Noi vrem distracţii, bani, plăceri,
Se vor găsi naivi ce-n Mesia să creadă!
Şi totuşi... Tu mereu cobori la noi,
Mesajul sfânt al păcii să-l aduci.
Iubirea Ta o dovedeşti din nou
Iertând pe cei nepăsători şi reci.
Şi tot în chip de prunc cobori, Isuse,
Să ne înveţi lecţia umilinţei:
Că doar smeriți vom ajunge la slavă,
Făcându-ne ca un copil, vom moşteni Împărăţ
ia!
Alegi şi-acum tot staulul umil
Ca adăpost şi leagăn pentru Tine,
Ca să-nţelegem că aştepţi să-Ţi dăruim
Ieslea inimii noastre în ruine!
Şi iarăşi vin la ieslea Ta păstorii
Şi magi din Răsărit iar vin la Tine,
Tu între oameni nu faci diferenţă,
La Tronul Tău este primit oricine.
Şi cântă iarăşi îngerii-n mărire:
„Slavă în ceruri şi pe pământ pace!”
Ca să ne-arăţi că-n cer e sărbătoare
Când omul  păcătos la Tine se întoarce.
De aceea cu iubire fiecare
La ieslea umilinţei azi venim
Şi vrem să-Ţi dăruim ale noastre inimi
Ca să ne naști din nou, Rege Divin!
Vom merge apoi în lumea-ntreagă
Vestea cea bună tuturor ducând
Ca să audă azi orice făptură
Că S-a născut Mesia pe pământ!