Sunteți pe pagina 1din 11

Verbul

Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă acțiunea,starea,existența.


Clasificare:
 Predicative(care pot forma singure predicate în propoziție).
 Nepredicative(nu pot alcătui singure predicatul)
-auxiliare(ajută la formarea unor moduri și timpuri) a fi,a avea,a vrea
-copulative(intră în structura unui predicat nominal) a fi,a deveni,a
ajunge,a rămâne.
Valorile morfologice ale verbului a fi:
 Valoare de verb predicativ(atunci când are înțeles de sine stătător,putând
fi înlocuit cu următoarele sinonime: ,,a se afla”, ,,a locui” , ,, a trebui”.

Revoluția a fost în anul 1989.

 Valoare de verb auxiliar(atunci când ajută la formarea unor moduri și


timpuri):
Indicativ,viitor anterior:voi fi scris;
Condițional-optativ,perfect:aș fi scris;
Infinitiv,perfect:a fi scris

 Valoare de verb copulativ(atunci când este vid din punct de vedere


semantic el fiind ca o simplă unealtă cu rol de legătură între subiect și
predicat).
Vremea este frumoasă.

Valorile morfologice ale verbului ,,a avea’’:

 Valoare de verb predicativ(are sensul de a deține,a poseda).


Ei au cărți interesante.
 Valoare de verb auxiliar(când ajută la formarea unor moduri și timpuri):
-indicativ,perfect compus:au plecat.
-indicativ,viitor popular:am să plec.
-condițional-optativ,prezent:aș pleca.

Valorile morfologice ale verbului ,,a vrea”:

 Valoare de verb predicativ:Copii vor dulciuri.


 Valoare de verb auxiliar(când ajută la formarea unor moduri și timpuri):
-viitor:Vom pleca la bunici.
-viitor anterior:Voi fi scris.

Locuțiunile verbale
Băiatul i-a dat telefon mamei să-i comunice starea sa.
A dat telefon=a telefonat.

Bătrânul stătea de pază de ani în șir.


Stătea de pază=păzea.

Copila i-a dat de veste mamei imediat ce a ajuns acasă.


A dat de veste=a vestit.

Îmi aduc aminte cu duioșie de anii copilăriei.


Îmi aduc aminte=îmi amintesc.

Locuțiunile verbale sunt grupuri unitar de cuvinte,sinonim cu un verb.Întotdeauna au în


componență de verb,și nu pot fi determinate de atribute,substantive nearticulate.
Locuțiunile verbale al căror verb se află la un mod predicativ îndeplinesc funcția sintactică de
predicat verbal.
Modurile și timpurile verbale.Moduri
personale.Indicativul și timpurile sale

Indicativul este singurul mod care are forme pentru toate timpurile.
Prezentul arată desfășurarea acțiunii în momentul vorbirii.
Sufixele de prezent sunt variate în funcție de conjugare(cântăm).

Trecutul arată desfășurarea acțiunii înaine de momentul vorbirii.


 Imperfectul-exprimă o acțiune trecută,desfășurată în paralel cu o altă
acțiune trecută;sufixele pentru imperfect sunt:-a-;-ea-.

 Perfectul compus-indică o acțiune trecută,terminată în momentul


vorbirii;este alcătuit din forme specifice ale verbului auxiliar ,,a
avea”+participial verbului de conjugat.

 Perfectul simplu-arată în limba literară,o acțiune trecută și terminată în


momentul vorbirii,fiind timpul povestirii la persoana a-III-a.

 Mai-mult-ca-perfectul-exprimă o acțiune trecută,terminată înaintea altei


acțiuni trecute.

Viitorul arată o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii.


 Viitorul standard-care are forme diferite pentru limba scrisă,alcătuite din
verbul auxiliar a vrea+infinitivul verbului de conjugat și pentru limba
vorbită,unde se folosește verbul a avea+verbul de conjugat la conjunctiv.
 Viitor anterior-care exprimă o acțiune viitoare,terminată înaintea altei
acțiuni viitoare;este alcătuit din verbul auxiliar a vrea+verbul auxiliar a
fi+participiul verbului de conjugat.

 Viitor în trecut-indică o acțiune viitoare desfășurată în trecut,în raport cu


o altă acțiune din trecut;este alcătuit din imperfectul verbului a avea și
conjunctivul verbului de conjugat.

Imperativul.Conjunctivul.Condițional-optativ

Imperativul are forme doar pentru persoana a-II-a,singular și plural,afirmativ și


negativ.
Fii corect! Fiți corecți!
Nu fi obraznic! Nu fiți obraznici!
Conjunctivul exprimă acțiuni posibile,realizabilă.
Marca sa este conjuncția ,,să”.
Are 2 timpuri:-prezent
-perfect

Prezent Perfect
Eu să scriu Eu să fi scris
Tu să scrii Tu să fi scris
El/ea să scrie El/ea să fi scris
Noi să scriem Noi să fi scris
Voi să scrieți Voi să fi scris
Ei/ele să scrie Ei/ele să fi scris
Condițional-optativ exprimă o acțiune condiționată de altă acțiune.
Se formează cu ajutorul verbului auxiliar a vrea+infinitivul/participiul
verbului de conjugat.
Are 2 forme:-prezent
-perfect

Prezent Perfect
Eu aș scrie Eu aș fi scris
Tu ai scrie Tu ai fi scris
El/ea ar scrie El/ea ar fi scris
Noi am scrie Noi am fi scris
Voi ați scrie Voi ati fi scris
Ei/ele ar scrie Ei/ele ar fi scris
Formele verbale
nepersonale.Infinitivul.Gerunziul.Participiul.Supinul

Infinitivul denumește o acțiune sau o stare și reprezintă forma din dicționar a


verbului.
Infinitivul are 2 forme:
 Forma scurtă,care poate apărea:
-cu prepoziția a:A ajuta este o dovadă de generiozitate.
-fără prepoziția a:Pot rezolva problemele singur.
 Forma lungă,cu sufixul ,,re”.
Infinitivul are marca a și sufixe diferite pentru fiecare conjugare a verbului.
Verbul la infinitiv poate îndeplini următoarele funcții sintactice:
 Subiect:A visa este minunat.
 Nume predicativ:Pasiunea lui este de a explora culturi diferite.
 Complement direct:Pot învăța din greșeli.
 Complement prepozițional:Se gândește la a da un mesaj.
 Atribut verbal:Andrei este mereu cuprins de teama de a vorbi în public.

Participiul arată o acțiune terminată,suferită sau îndeplinită de o ființă sau de


un lucru.
Participiul ca formă nepersonală sau nonfinită intră în componența unor moduri
și timpuri verbale compuse,când este precedat de un verb auxiliar:
 Indicativ,perfect compus:am vorbit.
 Indicativ,viitor anterior:voi fi vorbit.
 Conjunctiv,perfect:să fi vorbit.
 Condițional-optativ,perfect:aș fi vorbit.
Participiul are sufixe specifice,cu realizări diferite în funcție de conjugare.
Gerunziul denumește o acțiune în desfășurare,fără a se referi precis la momentul vorbirii.
Sufixele specifice ale acestui mod sunt:
-ind
-ând
Când se acordă în gen,număr și caz cu substantivul determinat gerunziul devine adjectiv .
Funcțiile sintactice:

 Subiect:Se aude tunând.


 Atribut verbal:Din depărtare se văd coșurile fumegând.
 Atribut adjectival:Din depărtare se văd coșurile fumegânde.
 Complement circumstanțial de mod:Bătrânul merge șchiopătând.
 Complement circumstanțial de timp:Mergând pe stradă,l-am întâlnit pe Ion.

Supinul denumește acțiunea;este alcătuit dintr-o prepoziție+forma de participiu a verbului.

Funcțiile sintactice:

 Subiect:De învățat nu este greu.


 Nume predicativ:Vorbele lui sunt de condamnat.
 Atribut verbal:Mi s-a stricat mașina de scris.
 Complement direct:A finalizat de citit.
 Complement prepozițional:M-am plictisit de așteptat în stație.
Posibilitățile combinatorii ale verbului

Verbul,nucleu al comunicării poate îndeplinii următoarele funcții sintactice:


 Predicat verbal(când este la un mod personal și formează singur predicat);
 Predicat nominal(verb copulativ+nume predicativ)

Verbele aflate la un mod personal se pot combina cu:


 Nume predicativ(predicat nominal);
 Subiect(exprimat sau neexprimat);
 Diferite tipuri de complemente care se subordonează verbului și intră în
structura grupului nominal;
 Complement direct:Am citit o carte interesantă.
 Complement indirect:I-am dat colegului tema.
 Complement prepozițional:Am vorbit despre vreme.
 Complement circumstanțial de mod:Mi-a zâmbit cu prietenie.
 Complement circumstațial de loc:S-au dus în grădină.
 Complement circumstanțial de timp:Duminică mergem la teatru.
Formele nepersonale se pot combina cu:
 Atribut verbal:Ideea de a pleca îi aparține lui Andrei.
 Complement direct:Pot munci.
 Complement prepozițional:M-am plictisit de așteptat.
Complementul circumstanțial de cauză

Complementul este partea secundară de propoziție care determină un verb.

Tu ai fost pedepsit din cauza colegului.


Din cauza colegului=complement cirucmstanțial de cauză.

A uitat de bătrân ce era.


De bătrân=complement circumstanțial de cauză.

Neobservând greșeala,nu a mai corectat.


Neobsevând=complement circumstațial de cauză.

Complementul circumstațial de cauză arată cauza unei acțiuni,a unei stări sau a unei însușiri.

Întrebări:
-din ce cauză?
-din ce pricină?
-de ce?
Complementul circumstanțial de cauză poate fi exprimat prin:

 Substantiv în cazul genitiv/dativ;


 Substantive,pronume,numerale în acuzativ cu prepoziții;
 Adjectiv precedat de prepoziție;
 Verbe și locuțiuni verbale la gerunziu;
 Verbe la modul infinitiv precedat de prepoziții.
Complementul circumstanțial de scop

Ele au plecat la cumpărături.


La cumpărături=complement circumstanțial de scop.

Elevii se pregătesc pentru concurs.


Pentru concurs=complement circumstanțial de scop.

Am spus adevărul în favoarea dânsului.


În favoarea=complement circumstanțial de scop.

Mama a pus laptele la fiert.

La fiert=complement circumstanțial de scop.

Complementul circumstanțial de scop arată scopul acțiunii acesteia.


Întrebări:
-în ce scop?
-cu ce scop?
Complementul circumstanțial de scop poate fi exprimat prin:
 Substantiv precedat de prepoziție;
 Substantive în genitiv+locuțiune prepozițională;
 Pronume diferite în cazul genitiv precedate de locuțiuni prepoziționale;
 Verbe la modul infinitiv precedate de prepoziții;
 Verbe la supin precedate de prepoziții diferite;