Pentru ca am observat ca una dintre căutările frecvente care duc la acest site este despre consolidarea fundațiilor vreau sa prezint câteva informații despre casele vechi din Romania si mai ales despre fundațiile lor. In acest articol voi face referire la casele cu regim de înălțime P+1E și eventual cu un subsol parțial sau total, clădirile mai înalte nu intra în aceasta discuție.
După tipul structurii de rezistență casele vechi din țara noastră se pot clasifica astfel:
1. Case din chirpici: sunt casele făcute din pământ uscat la soare sub forma de cărămizi si zidite apoi tot cu mortar din pământ. Au buiandrugi din lemn si planșeu peste parter tot din lemn. Aceste case nu sunt foarte răspândite, nu au fundații.
2. Case din paianta: paianta reprezinta o tehnica de construire pentru case din lemn care consta in realizarea unui schelet de rezistenta, nu pe tipicul american cu rigle, ci pe tipicul romanesc vechi adică cu niste stâlpi din loc in loc si contrafișe (contravântuiri) intre ele. Golurile se umpleau cu diverse materiale pentru izolație, apoi se acopereau cu sipca si tencuiala din var nisip, pe rabit. Nu stiu când a apărut aceasta tehnica dar este destul de răspândită in mediul rural. Aceste case nu au fundație ci doar o talpa din lemn. In zonele de munte am întâlnit totuși si clădiri de acest fel cu fundații din piatra zidita.
3. Case din zidărie portantă neconfinată: sunt preponderente în zonele urbane și mai rare în zonele rurale. In zonele urbane aceste clădiri se construiau chiar și înainte de anul 1800. Fundația acestor clădiri este de cele mai multe ori din zidărie si rareori din beton simplu. Am întâlnit de cele mai multe ori fundații sub adâncimea de îngheț. Pardoseala parterului era din lemn direct peste pamantul de umplutura. Planșeul peste parter se facea din grinzi de lemn peste care se punea scândură. La partea inferioara scandura, sipca si tencuiala din nisip si var. Spatiul dintre grinzi se umplea cu moloz si pamant pt izolare fonica! Multe dintre clădirile urbane din caramida erau adevarate opere de arhitectura in special cele din zonele centrale! In zonele periferice se regăsesc și azi clădiri fara valoare construite in functie de posibilitatile proprietarului initial.
4. Din zidărie portanta confinată: clădirile vechi din zidărie portanta confinata nu pot fi asimilate
celor moderne de astazi, confinarea fiind făcută de regula printr-un planșeu din beton armat peste parter si câțiva stâlpi din beton la interior. Nu au samburi din beton armat la colturi sau care sa bordeze golurile mari. Fundatia acestor case este, de regula, din beton simplu si respecta limita de inghet, ele avand in cele mai multe cazuri subsol partial.
Aceasta tipologie este specfica cladirilor cuplate construite in zonele Cotroceni, Vatra Luminoasa si Lacul Tei din Bucuresti in perioada 1930 – 1945. Cu siguranta acest tip de cladiri se regaseste si in alte zone ale Bucurestiului precum si in alte orase, dar cele de mai sus sunt mai cunoscute. Despre cele din Vatra Luminoasa am găsit un articol foarte bine document pe care îl puteți citi aici: http://ocasapezi.wordpress.com/2009/02/25/vatra-luminoasa-de-ieri/ Dupa cum vedeți mai sus, cladirile vechi românești nu prea au fundații, cel putin nu conform normativelor moderne. Intrebarea este cum se consolidează fundațiile acestor construcții.
Raspunsul este urmatorul:
– la casele din chirpici nu se consolidează fundațiile și nici casele este mai eficient sa le demolezi si sa le refaci;
– la casele din paianta nu se consolidează fundațiile si nici casele este mai eficient sa le demolezi si sa le refaci; dacă fundația este din piatra, cum rar am întâlnit, nu este nevoie de consolidare ci doar de o reparație în zonele fisurate, cel mai important lucru il reprezinta refacerea trotuarelor.
– la casele din zidărie portanta neconfinata care nu au fundații din beton, singura metoda acceptata de normativ este subzidirea, care este din păcate o soluție scumpa și greu realizabila; se mai pot face tot felul de combinații bazate pe aceasta metoda, dar la fel de scumpe; exista cazuri in care fundațiile din zidărie care respecta adâncimea de îngheț sa rămână asa cum sunt si camasuite cu beton armat, o soluție mai ușoară ca subzidirea dar destul de costisitoare; fundațiile din beton simplu duse pana la adancimea de inghet pot fi păstrate daca sunt suficiente ca si lățime.
– la casele din zidarie portanta confinata aceeasi metoda ca mai sus.
Exista situatii speciale de cladiri vechi, importante, chiar istorice care au fundatii din zidarie, poate chiar si subsol, la care nu se pot face interventii in zona fundatiilor din diverse motive. Se aleg atunci niste măsuri de confinare a fundațiilor, prin diverse metode, care sunt suficiente pentru reabilitarea cladirii respective.
Concluzii:
consolidarea unei fundații este scumpa și greu de făcut;
consolidarea se folosește întotdeauna ca ultima soluție;
subzidirea este una dintre metodele clasice dar care este invaziva si deseori duce la
fisurarea zidariei; este ultima solutie care ar trebui adoptata.
