Sunteți pe pagina 1din 4

1

RADIOPROTECŢIA PACIENŢILOR - O OBLIGAŢIE LEGALĂ

Radioprotecţia pacienţilor face parte din obligaţiile legale începând cu


ordonanţă 2001-270 din 28 martie 2001 care a transpus în dreptul francez
directiva 97/43 Euratom. Decretul de aplicare 2003-270 din 24 martie 2003
a modificat Codul de Sănătate Publică (CSP), introducând o menţiune
referitoare la protecţia persoanelor expuse radiaţiilor ionizante în scopuri
medicale sau medico-legale. Acest text face obligatorie de acum înainte
aplicarea principiilor fundamentale de justificare şi optimizare de către
medicii care solicită sau realizează examene imagistice care folosesc
radiaţiile ionizante.
- Justificarea investigaţiilor este primul principiu al radioprotecţiei: stabilirea
beneficiului net al unui examen în raport cu prejudiciul potenţial ce poate fi
adus prin expunerea la radiatiile ionizante.
- Optimizarea practicilor este al doilea principiu al radioprotecţiei. În cazul
în care un examen care utilizează radiaţiile ionizante este necesar
(justificat), acesta trebuie optimizat: obţinerea informaţiilor diagnostice
necesare cu utilizarea celei mai mici doze posibile.
Răspunzând unei obligaţii legislative, examinarea radio-imagistică
trebuie să atingă patru mari obiective în domeniile: 1. de radioprotecţie a
pacienţilor, 2. de raţionalizare a examenelor, 3. de colaborare
interdisciplinară şi 4. de organizare audite clinice (evaluarea calităţii
practicilor medicale).
Înlăturarea cererilor nejustificate constitue mijlocul cel mai simplu şi mai
eficient de reducere a expunerii pacienţilor la radiaţii şi prin aceasta de
creştere a radioprotecţiei. Pentru ca toate investigaţiile radiante să fie
justificate, trebuie să existe un schimb de informaţii înscris între medicul
solicitant şi medicul care realizează examenul radio-imagistic. În aceeaşi
manieră în care solicitantul furnizează realizatorului informaţiile de care
dispune pentru solicitarea examenului, realizatorul indică informaţiile care
justifică actul medical.
Un examen util al cărui rezultat - pozitiv sau negativ - modifică algoritmul
de tratament al pacientului sau întăreşte diagnosticul clinicianului.
Principalele explicaţii ale abuzului de explorări sunt sintetizate în
următoarele întrebării:
A fost efectuat deja acest examen? Din orice examen anterior, realizat în
altă parte, se pot obţine informaţii, chiar în condiţiile unor examene slabe
calitativ. Repetarea este de evitat. Bineînţeles, examenele incomplete
neutilizabile, trebuie imputate celui care le-a realizat.
2

Are nevoie de acest examen?


O solicitare de examen radiologic poate să nu modifice cu nimic soarta
pacientului. Un rezultat pozitv în căutarea unei leziuni poate să nu aibă nici
o consecinţă.
În cazul examenelor radiologice mai mult ca sigur negative, ca de exemplu
R-grafie pulmonară la un om sănătos deasemenea se practică o risipă
inutilă şi o iradiere neraţională.
Are nevoie de investigaţie acum? Exagerările ţin şi de repetarea unor
examene radiologice prea frecvent, mai înaintea trecerii intervalului care iar
permite unei boli să progreseze, să se vindece sau măcar ca tratamentul
să fi putut acţiona.
Este acest examen cel mai indicat? În condiţiile unui impact clinic identic,
trebuie preferate tehnicile neiradiante. Tehnicile imagistice evoluează
repede, utilitatea unui examen este oportun să se discute cu un specialist
în radiologie clinică. Existenţa sarcinii, alăptarea, antecedente de
intoleranţa la produsele utilizate,
precum şi vârstă pot influenţa alegerea tehnicilor imagistice.
O solicitare neînsoţită de explicaţii cuprinzătoare expune oricând la
adoptarea unei tehnici necorespunzătoare. Executarea de filme sau CD
inutile sau neexecutarea de filme sau CD necesare poate denatura
diagnosticul.
O corectă prescriere a explorărilor imagistice de către medicul ordonator şi
o corectă alegere a metodei şi tehnicilor de către medicul radioimagist,
reprezintă efectul unei colaborări, a unui parteneriat al celor implicaţi. Baza
de discuţie trebuie să fie reprezentată de un număr de protocoale comune,
care să precizeze cauzele şi semnele principale de boală şi scopul
explorării diagnostice.
Pentru a orienta alegerea medicului solicitant spre examenul cel mai
potrivit patologiei care trebuie explorată, recomandăm următoarele
protocoale de examinare radiologică, sub formă unui tabel cu coloane:
- Prima coloană: simptome şi/sau patologia pentru care este avut în vedere
examenul imagistic
- A două coloană: tipul de examen imagistic
- A treia coloană: menţiunea de indicaţie a examenului şi gradul
recomandării pentru situaţia clinică respectivă.

Recomandări de indicaţie a examenului:


Menţiuni de indicaţie:
- Examen indicat: examen indicat în general pentru stabilirea diagnosticului
şi orientarea tratamentului în contextul clinic respectiv
3

- Examen specializat: este vorba de examene complexe sau costisitoare


care nu sunt practicate decât la solicitarea medicilor cu experienţă şi
cunoştinţele necesare pentru a integra rezultatele imagistice în vederea
stabilirii unui tratament potrivit pentru pacient.
Poate fi necesar dialogul cu un specialist radiolog sau de medicină
nucleară, mai ales în cadrul unui consult multidisciplinar.
- Fără indicaţie iniţială: acest examen nu este indicat în prima intenţie în
contextul clinic respectiv, dar la care se poate apela în funcţie de evoluţia
pacientului, de complexitatea situaţiei sau pentru evaluarea anumitor factori
particulari inerenți la un pacient.
- Fără indicaţie: este vorba de examene care nu sunt justificate de
patologia sau simptomele luate în discuţie.
- Contraindicat.

Bibliografie:
1. Investigatia computer tomografica in oncologie – Tumorile exocraniului si
gatului: V. Popita, A. Santa, V. Rosu; Editura Medicala „Iuliu Hateganu”
Cluj Napoca, 2005

2. Manual de tehnică radiologică: M Lungeanu et al;Editura Medicală,


1988.

3. Aparatura pentru radiologie şi imagistica medicală: P. Manea; Mediamira


Cluj napoca, 2007.

4. Radiologie si Imagistica Medicala: Dragos Negru (sub redactia) : Editura


"Gr.T.Popa", UMF Iasi, 2007,

5. Urgenţe în imagistica ORL: F. Benoudiba,Journal de Radiologie,vol 92,


nov 2011.

6. Bazele Imagisticii Medicale: S. Sfrangeu, M. Covalcic, R. Elefterescu,


M. Vaida, Ed. Polsib,1995

7. Difuziunea MRI: Tehnica şi aplicaţii clinice: T. Moser et al; Journal de


Radiologie, vol 88, martie 2007

8. Radiographic contrast media: Thomsen H.S., Morkos S.K. , British


Journal of Urology (2000), 86 Suppl. 1. 1-10
4

9. Adverse reaction to iodinated contrast media. Morkos S.K., Thomsen


H.S. Eur. Radiol (2001),11:1267-1275

10.Difuziunea MRI: Tehnica şi aplicaţii clinice: T. Moser et al; Journal de


Radiologie, vol 88, martie 2007.

11. Aparatura pentru radiologie şi imagistica medicală: P. Manea;


Mediamira Cluj napoca, 2007.

12. Urgenţe în imagistica ORL: F. Benoudiba,Journal de Radiologie,vol 92,


nov 2011.

13. Difuziunea MRI: Tehnica şi aplicaţii clinice: T. Moser et al; Journal de


Radiologie, vol 88, martie 2007.

14. La perfusion cerebrale au scanner : A. Meyer, A. Aifi, J. Quintin,Journal


de Radiologie, Vol. 86, cap.10, October 2005;