Sunteți pe pagina 1din 3

Seminar 4.

Calculul dimensiunilor particulelor care sunt colectate cu ajutorul tehnicilor de


depoluare cu particule aeropurtate

Viteza de sedimentare a particulelor într-o cameră de sedimentare gravitaţională se poate afla cu


următoarea relaţie:
vg ⋅ H
vs = = f (dp ), m / s (4.1)
L
unde: vg este viteza de curgere a gazului, m/s;
H – înălţimea camerei de sedimentare, în m;
L – lungimea canalului de gaze, m;
vS = f(dp) – poate fi determinată din nomograma 4.1.
Diametrul minim al particulelor, care pot fi eficient reţinute într-o cameră de sedimentare
gravitaţională se determină cu relaţia:
18 ⋅ µ ⋅ H ⋅ v g
d pmin = , m (4.2)
L⋅ g ⋅ρp

N ⋅s
unde: µ este viscozitatea aerului, ;
m2
g = 9,81 m/s2 – constanta gravitaţională;
g
ρp – densitatea particulelor, 3
⋅ 10 3 .
cm
Randamentul de colectare a particulelor avînd diametrul mai mic decît cel minim de 100%
colectare, poate fi calculat cu relaţia:
vs ⋅ L
ηd = ⋅ 100 %. (4.3)
vg ⋅ H
K. Wark a determinat o relaţie de calcul a gradului de colectare a particulelor de un anumit
diametru:
− vs ⋅L
vg ⋅H
ηd = 1 − e . (4.4)
Randamentul de colectare a particulelor pentru separatoare centrifugale se poate determina cu
relaţia:
π ⋅ N ⋅ ρ p ⋅ d p2 ⋅ v g
ηd = , (4.5)
9 ⋅ µ ⋅W
unde: N este numărul de mişcări de revoluţie, pe care le efectuează gazul;
W – lăţimea tubului de admisie a unui ciclon, m.
Viteza de sedimentare a particulelor aflate în suspensie, în aerul atmosferic se determină cu
relaţia:
d p2 ⋅ g ⋅ ρ p
vs = , m / s. (4.6)
18µ
În relaţiile de calcul a diametrului particulelor întră viscozitatea gazului, aceasta fiind dependentă
de temperatură. Cîteva valori ale vîscozităţii aerului, la diferite temperaturi, sunt date în tabelul
4.1.
Tabelul 4.1. Valorile viscozităţii aerului în funcţie de temperatură
Temperatura, K 300 350 400 450 500 550
Viscozitatea, Ns/m2 1,86·10-5 2,07·10-5 2,29·10-5 2,5·10-5 2,7·10-5 2,86·10-5

Figura 4.1. Momogramă pentru determinarea vitezei de sedimentare a particulelor

Problema 1. Să se evalueze diametrul minim al particulelor care se sedimentează, în totalitate,


într-o cameră gravitaţională. Lungimea camerei de sedimentare gravitaţională este L = 7m, iar
înălţimea acesteia de H = 1,2 m. Temperatura gazului este T = 300 K, viteza de curgere a
acestuia este de vg = 30 cm/s, iar densitatea particulelor, aflate în suspensie, este de ρp = 2,5
g/cm3.

Problema 2. Să se determine lungimea unei camere de sedimentare gravitaţională, pentru un


grad de colectare de 90 % a particulelor având diametrul dp = 50 µm şi densitatea ρp = 2 g/cm3.
viteza gazului este vg = 0,5 m/s, iar înălţimea camerei de sedimentare H = 3 m.

Problema 3.Tubulatura de admisie a unui ciclon are lăţimea W = 12 cm. Numărul de mişcări de
revoluţie, pe care le efectuează gazul, în turbionul descendent, este N = 4. viteza gazului, la
intrarea în ciclon, este vg = 15 cm/s, iar densitatea particulelor este ρp = 1,7 g/cm3. dacă
temperatura aerului este de 350 K, să se estimeze diametrul particulelor, care vor fi colectate în
proporţie de 50%.

Problema 4. Pentru a ilustra posibilităţile de evaluare a vitezelor de sedimentare, se presupune


că particule sferice, avînd densitatea ρp = 1 g/cm3 şi diametre de 10 µm, 100 µm şi respectiv
1000 µm, se află în suspensie, în aerul atmosferic, la temperatura şi presiunea standard. Se cere
să se determine vitezele de sedimentare, ale acestor particule.