CAPITOLUL 1.

APARATE DE TIP COLOANA

Aparatele de tip coloană sunt recipiente cilindrice cu diametru mic și înălțime mare, în
care, în majoritatea cazurilor, au loc procese de transfer de masa (adsorbţie, desorbţie,
chemosorbţie, rectificare, extracţie, absorbţie), fiind necesar un contact intim între două faze:
gaz – lichid, lichid – lichid; solid – gaz.
Scopul acestor aparate este de a realiza un proces fizic sau fizico-chimic caracterizat de
parametrii de regim. Pot lucra sub vid la presiune atmosferică sau supra atmosferică și la
temperaturi de 500-600°C.

1.1. Tipuri de aparate de tip coloană

Clasificarea aparatelor tip coloană în funcție de caracteristicile constructive ale
amenajărilor interioare:
o Coloane cu umplutură
Coloanele cu umplutură se utilizează: pentru prelucrarea substanțelor agresive sau cu
vâscozitate mare, la căderi mici de presiune sau cantitate mică de lichid în coloană, în operaţii
de distilare fracţionată în vid, în operaţii de fracţionare discontinuă, în instalaţiile pilot şi
semiindustriale şi în lucrări de cercetare în laborator. Unele tipuri de umplutură permit
separarea componentelor care au temperaturi de fierbere apropiate direct în coloană. Alte
coloane, în care lichidul este pulverizat, servesc la curăţirea, răcirea sau umezirea gazelor.

o Coloane cu talere
Coloanele cu talere se utilizeaza în operații de distilare, rectificare, absorbție, extractive,
desorbție, reacții chimice în sistem eterogen, gaz-lichid și lichid-lichid. Transferul de
substanță are loc în zona de spumare obținută prin barbotarea vaporilor sau gazului prin
lichidul de pe taler. Dispersarea fazelor de pe taler este uniformă. Dezavantaje față de
coloanele cu umplutură: căderi de presiune mai mari, construcţie mai complicată, preţ de cost
mai mare şi întreţinere mai pretenţioasă.

o Coloane cu rafturi şi cu şicane

Coloanele cu rafturi în cascadă se utilizează în general la răcirea şi umezirea gazelor, sau la
absorbţia gazelor care se dizolvă uşor în lichide. Ele sunt mai economice decât coloanele cu

5
umplutură d.p.d.v. al consumului de apă, au însă gabarite mai mari decât coloanele cu
umplutură [3]

o Coloane cu sisteme de injectare a vaporilor prin lichid

Mărirea debitelor coloanelor de rectificare şi de absorbţie se poate face pe două cai: prin
mărirea diametrului coloanei sau prin utilizarea unor amenajări interioare care să permită
mărirea vitezei vaporilor şi a debitului de lichid. Sistemele de injectare a vaporilor în vederea
intensificării transferului de masă, permit mărirea debitului şi realizarea unor construcţii
compacte [3].

o Coloane cu elemente tubulare

Se utilizează numai pentru operaţii de transfer de masă însoţite sau nu de transfer de
căldură[3].

o Coloane cu elemente rotative

Unele aparate tip coloană sunt prevăzute cu elemente rotative: arbori cu amestecătoare sau cu
discuri. La operaţiile de extracţie lichid - lichid continue, intensificarea transferului de masă
se poate obţine prin turbulenţa care rezultă din amestecarea sau agitarea lichidelor [3].

1.2. Coloane cu talere

Talerul este o amenajare interioara a coloanelor care are rolul de a mări suprafaţa
interfacială lichid-vapori în vederea creşterii debitului de substanţă transferat între cele două
faze, redând eficacitatea coloanei și gradul de complexitate.
Transferul de substanța are loc în zona de spumare rezultată în urma barbotării
vaporilor, sau gazelor, prin stratul de lichid de pe taler, dispersia fazelor fiind una uniformă,
coloana având o flexibilitate mai mare.
La barbotare, lichidul este faza continuă, iar gazul faza dispersată, pe când la
pulverizare gazul reprezintă faza continuă, iar lichidul este faza dispersă. 
Dezavantajele față de coloanele cu umplutură au impus construcția unor coloane cu
diametre mari (uneori 12-15m), număr mare de talere necesare unei separări înaintate (170 –
200), înălţimi de 100 m.
Utilizări în industria chimică: distilare, fracționare, rectificare, adsorbție, extracție,
reacţii chimice în sistem eterogen: gaz – lichid, lichid-lichid.

6
 Figura 1.1. Schița de principiu a coloanei cu talere.
1 – corpul coloanei; 2 – talere; 3 – virola de rezemare.

Clasificarea coloanelor cu talare:

a) După modul de circulație al fazelor în coloană
 cu circulație în contracurent
 cu circulație în echicurent
 cu circulație în curent mixt

Figura 1.2. Circulația lichidului și vaporilor în coloana cu talere.

a – în contracurent; b – în echicurent ; c – în curent mixt ; 1 – corpul coloanei; 2 – taler;

b) După modul de circulaie al fazelor între talere

 coloane cu deversor – sunt cele mai utilizate în practica industrială datorită
performanțelor superioare, curgerea lichidului de la un taler la altul realizându-
se prin intermediul deversorului

7
  coloane fără deversor - curgerea lichidului de la un taler la altul se face prin
aceleași deschideri prin care circulă vaporii
c) Coloanele cu deversor se clasifică după forma constructivă a talerului:
 taler cu clopote
 taler cu supape
 taler cu elemente în formă de S
 taler sită
 taler cu plăci
 alte tipuri

d) Coloanele fără deversor se construiesc cu:

 talere plate cu perforaţii circulare sau longitudinale
 talere ondulate perforate
 talere asemenea grătarelor prin asamblare din bare, benzi sau ţevi (pot fi
folosite pentru efectuarea simultană a proceselor de transfer de căldură şi
substanţă)
Procesul de transfer de substanţă între cele două faze: lichid şi vapori sau gaz, se
produce în lichidul de pe taler. Concentraţia fazelor variază în trepte pe înălţimea coloanei iar
numărul treptelor de variaţie este egal cu cel al talerelor. Vaporii se îmbogăţesc în fracţiunea
volatilă pe măsură ce se apropie de vârful coloanei, iar lichidul se îmbogăţeşte în fracţiunea
grea (cu punct de fierbere mai ridicat) pe măsura apropierii de blaza coloanei. Deasupra
stratului de lichid de pe taler se formează o spumă. Formarea spumei şi a picăturilor măresc
eficacitatea talerului. Nu se admite trecerea picăturilor de la un taler inferior la unul superior,
deoarece acest lucru reduce eficacitatea coloanei. Evitarea antrenării picăturilor se realizează
prin montarea separatoarelor de picături, sub fiecare taler. La debite mici de vapori are loc
barbotarea insuficientă a bulelor [3].

Coloane cu talere cu clopoței

Capacele clopotelor pot avea formă circulară, dreptunghiulară sau tunel. Clopotele pot fi
așezate în paralel atunci când au formă dreptunghiulară, sau în rețea hexagonala, când au
formă rotundă. Cu cât diametrul interior al coloanei este mai mare cu atât numeral de clopote
crește ceea ce conduce la talere cu greutate mare și complicații constructive și de manipulare

8
suplimentare. Clopotele se aşează în şiruri perpendiculare pe direcţia curentului de lichid după
o reţea triunghiulară.

Figura 1.3. Taler cu clopote 1-taler, 2- deversor

Perimetrul inferior al capacului se prevede fie cu dinţi triunghiulari care micșorează

pericolul ieşirii unilaterale a vaporilor de sub clopot, în cazul în care clopotul este înclinat faţă
de verticală, dinți dreptunghiulari, sau cu fante dreptunghiulare care divizează curentul de
vapori. La debite mici de vapori crestăturile sunt înguste pentru a diviza curentul în jeturi
subţiri, îmbunătăţindu-se astfel condiţiile de contact între faze.

Figura 1.4. Tipuri de capace pentru clopote.

a – rotund cu zimți; b – rotund cu fante dreptunghiulare; c – tunel.

Alegerea materialului pentru construcția talerului depinde de temperatura de lucru a

coloanei care poate varia de la -250°C la +250°C sau chiar mai mult si presiunea de lucru a
coloanei care variază de la vid înaintat până la peste 4 MN/m2. Talerele se execută, în
general, din același material cu cel al corpului coloanei, iar clopotul se execută fie din același
material cu talerul (oţel fontă, cupru, etc.), fie din material ceramic sau plastic (polipropilenă,

9
poliamidă, polietilenă, etc.). Utilizarea clopotelor din materiale plastice determină economii
importante, ducând la micşorarea costului coloanei şi a greutăţii totale.
Clopotele din oţel sau cupru se matriţează, iar cele din fontă se toarnă. Prinderea
clopotelor pe taler poate fi demontabilă sau nedemontabilă. Racordurile deasupra cărora se
montează clopotele se asamblează pe taler nedemontabil, prin sudare sau prin mandrinare.
Capacul clopotului se asamblează cu racordul sau talerul demontabil sau nedemontabil.
Asamblările demontabile permit scoaterea şi înlocuirea capacelor uzate, precum şi reglarea lor
pe înălţime. Asamblarea nedemontabilă se realizează prin intermediul sudării, lipirii sau
nituirii [3].

Figura 1.5. Schema de principiu a coloanelor cu umplutură;

1 – corpul coloanei; 2 – straturi de corpuri de umplutură; 3 – suport pentru rezemare; 4 –
dispozitiv pentru redistribuirea lichidului; 5 – grătar; 6 – taler pentru distribuirea unirmă; 7 –
dispozitiv de stropire; 8 – grătar limitator de strat.

Avantaje: se utilizează în cazul coloanelor cu sarcini foarte mici de lichid și în cazul

coloanelor cu un raport rTD ( raportul dintre sarcina maximă de vapori și cea minimă de
operare) foarte mare; alegerea judicioasă a închiderii hidraulice statice care permite operarea
talerului pe un domeniu mai larg al condițiilor de lucru; abundența de date necesare proiectării
și experiența acumulată, ce constituie un sprijin prețios în alegerea talerului cu clopoței când
riscul operației de fracționare sau absorbție este mare.

10
 Dezavantaje: tendința de colectare a particulelor solide și a murdăriei; cost mult mai
ridicat al talerelor cu clopoței ( de 2-3 ori mai mare față de talerul sită); gradientul mare de
lichid pe taler.

Coloane cu talere cu supape

Talerele cu supape au o eficacitate mare și asigurând debite cu 20-50% mai mari decât
cele cu clopote, construcția relativ simplă oferă o bună flexibilitate și autoreglare, realizând
pierderi mici de presiune și asigură un transfer de masă relativ constant.

Figura 1.6. Funcționarea talerelor cu supape circulare.

1 – disc circular; 2 – limitator al cursei supapei; 3 – taler; 4 – piciorușe.

Deosebirea funcțională dintre coloana cu clopote și cea cu supape constă în construcția

elementului care realizează contactul între faze, denumit supapă, aceasta având formă
circulara sau dreptunghiulara și realizând dispersia gazului sau vaporilor în masa lichidului de
pe taler. În conditii stationare supapa acoperă orificiile din taler; în conditii de funcționare,
sub efectul presiunii vaporilor supapa se ridică și permite trecerea vaporilor care barboteaza
prin lichidul de pe taler.
Gradul de deschidere al supapelor este realizat constructiv sau prin greutatea lor.
Supapele de pe taler se amplasează în diferite rețele, de preferință hexagonală sau în
triunghiuri echilaterale, având orientarea perpendiculară la direcția de curgere a lichidului.
Avantaje: cădere de presiune constantă de-a lungul unui domeniu larg de operare; un
raport rTD mare; operează la aproximativ aceeași capacitate și eficacitate ca și talerele sită.
Dezavantaje: sunt cu 15-20% mai scumpe decât talerul sită; prezintă probleme mecanice ca
urmare a uzurii supapei și a opritorului prin mișcare și coroziune.

11
Coloane cu talere cu elemente în formă de S
Se execută din asamblarea unor elemente separate din tabla sau din materiale
termoplastice, care în secțiunea transversala au forma de S pentru a oferii talerului o rigiditate
suficientă astfel că la coloanele cu diametru interior de pâna la 3m nu este nevoie de rigidizări
suplimentare. Pe latura elementului prin care urmează să barboteze gazul sunt prevăzute fante
triunghiulare sau trapezoidale astfel că vaporii circulă pentru fiecare element în aceeași
direcție cu lichidul.
Gazul sau vaporii trec de jos în sus prin zona neobturată a S-ului, apoi prin fantele
triunghiulare intră în lichidul aflat pe S-ului următor. Are loc barbotarea vaporilor prin lichid
întocmai ca la talerele cu clopote. Vaporii ies la fiecare element în direcția curgerii lichidului.
Diferenţa între nivelul lichidului la intrarea pe taler și nivelul lichidului la ieşirea de pe taler
este mai mică decât la coloanele cu clopote.
Capacele elementelor în formă de S se închid la capete cu plăci de obturare pentru ca
vaporii sau gazele sa iasă numai prin fantele frontale.
Lichidul circulă prin jgheaburile formate pe taler, prin el barbotează vaporii sau gazul,
având loc procesul de transfer de substanţă.
Primul element în formă de S este incomplet și serveşte la realizarea închiderii
hidraulice, deoarece partea inferioară a deversorului se află la o distanţă mai mică de taler
decât înălţimea capacului format de primul S.
Coloanele cu talere cu elemente în formă de S cu D=1-4 m se realizează , în general cu
un curent de curgere a lichidului pe taler. Cele cu D>4m, se realizează cu doi sau patru curenţi
de lichid. La aceste coloane talerul se realizează din subansamble, fiecare subansamblu este
constituit din 6-8 elemente în formă de S. Acest lucru permite montarea mai uşoară a
talerelor, demontarea în vederea înlocuirii numai a părţii uzate sau corodate. Subansamblele
unui taler se sprijină pe un inel de reazem, sudat de peretele coloanei şi se prind de acesta cu
ajutorul unor cleme cu şurub [3].

Coloane cu talere sită

Talerul sită reprezintă o placă subțire de tablă așezată orizontal și sprijinită de niște
suporți fixați de peretele interior al coloanei care prezintă orificii cu diametre mici pentru
circulația lichidului. Aceste talere se remarcă prin simplitatea lor constructiva, însă odată cu
creșterea diametrului interior al coloanei creste și neuniformitatea de circulație a fazelor,
ducând la o scădere a eficacității coloanei.

12
 Talerele sită se construiesc în două variante: cu deversor şi fără deversor.

Figura 1.7. Taler sită ondulat: 1 – corpul coloanei; 2 – taler ondulat

Avantaje: preț de cost mai scăzut; antrenări mecanice mai mici; tendință scăzută de
acumulare a impurităților; gradient hidraulic scăzut.
Dezavantaje: domeniu mai îngust de operare stabilă; sensibilitate la coroziune și la
depunerile de rugină și sedimente; montarea trebuie sa fie perfect orizontală.

Coloane cu talere sită cu deversor

Circulaţia lichidului de la un taler la altul se face prin deversoare care, în majoritatea
cazurilor sunt interioare, cele exterioare utilizându-se la coloanele din fontă.
Viteza gazului sau vaporilor care circulă prin orificiile talerului, determină o presiune
dinamică, care echilibrează coloana de lichid de pe taler. Viteza vaporilor prin orificiile
talerului sită are mare importanţă pentru buna funcţionare a coloanei.
Diametrul talerului influenteaza negativ eficacitatea acestuia.
Talerele sită cu deversor se construiesc pe orizontal sau vertical.
Avantaje: încărcări mari pe unitatea de suprafaţă; distanţă mai mică între talere decât la
coloanele cu clopote; simplitate şi preţ de cost mai mic.
Dezavantaje: flexibilitate redusă; variaţia posibilă a debitului este de maxim 10-20 %;
talerul sită poate fi uşor înfundat de impurităţile existente în lichidul prelucrat, motiv pentru
care se recomandă să lucreze numai cu lichide pure.

Coloane cu talere sită fără deversor

Se construiesc pe orizontal, vertical sau înclinate față de axa coloanei în funcție de
diametrul coloanei.
La aceste coloane, circulația fazelor spre talerele inferioare se realizează prin aceleaşi
orificii prin care urcă vaporii sau gazele.

13
 Talerele orizontale fără deversor se construiesc în două variante: talere plate cu fante şi
talere ondulate care se utilizează pentru fluide pure sau cu impuritati si suspensii.

1.3. Coloane cu umplutura

Coloanele cu umplutură se utilizează la prelucrarea substanţelor organice sau cu o
vâscozitate mare, când sunt necesare căderi mici de presiune sau când cantitatea de lichid din
coloană este mică, la operaţiile de distilare fracţionată în vid, sau în operaţii de fracţionare
discontinuă, ca şi la instalaţiile pilot şi semiindustriale, şi în lucrări de cercetare în laborator.
Transferul de substanţă are loc pe suprafaţa peliculei de lichid formată pe corpurile de
umplere, între lichid si vapori (sau gaze).
Datorită principiului lor de funcţionare, coloanele cu umplutură nu sunt adecvate pentru
a lucra cu gaze sau cu lichide impurificate. Impurităţile pot astupa spaţiile libere ale
umpluturii, ceea ce ar determina creşterea accentuată a rezistenţei hidraulice a umpluturii şi
micşorarea în timp a eficacitaţii coloanei [1].

Figura 1.8. Coloană cu umplutură [1]

1 – corpul coloanei; 2 – racord de alimentare; 3 – taler de alimentare; 4 – grătar; 5 – taler de
redistribuție; 6 – umplutură; 7 – racord; 8 – racord evacuare lichid; 9 – racord evacuare
vapori; 10 – gură de vizitare; 11 – rezemarea coloanei.

14
 O umplutură trebuie sa îndeplinească următoarele condiții: să prezinte o suprafață
specifică mare favorabilă transferului de substanță; să ofere o rezistență mică pentru curgerea
curentului de gaz și de lichid, să prezinte un volum liber mare, densitate de vrac mică, să aibă
o rezistență mecanică mare și o rezistență chimică corespunzătoare, să aibă un cost cat mai
mic posibil
Corpurile de umplere pot avea formă regulată sau neregulată. Aşezarea corpurilor de
umplere în coloană se poate face ordonat sau în vrac. Corpurile de umplere cu diametre mai
mari de 50 mm se aseaza ordonat, iar cele cu diametre mai mici de 50 mm se aseaza în vrac.
Pentru o mai bună repartizare a lichidului în coloană se recomandă ca diametrul
nominal al umpluturii să fie de 8 ori mai mic decât diametrul coloanei.
Alegerea tipului de umplutură depinde de eficacitate, capacitate, flexibilitate, prețul și
căderea de presiune pe care o realizează.
Materialele de construcţie pentru corpurile de umplere sunt: materiale ceramice,
materiale plastice, lemn, metale (oţel, aluminiu, cupru), cuarţ, cocs, fibre de sticlă, grafit.
Umplutura metalică se utilizează pentru a evita curătarea repetată a coloanei atunci cand
există riscul de depuneri de sedimente. Umplutura ceramica este utilă în cazurile in care nu
există depuneri, evitănd o curătare frecventă și la prelucrarea mediilor corozive. Pentru
produse agresive se folosesc grafitul, sticla si materialele plastice care pot fi utilizate la
temperaturi mari.
Tipuri de umpluturi:
 corpuri cu formă neregulată – sunt marteriale ieftine, care se gasesc ușor și au o bună
rezistență chimică și mecanică, însă din cauza mărimii neuniforme care produce o
rezistență hidraulică mare și înfundări aceste umpluturi nu se mai folosesc în industrie,
exemple: bucăți de cocs, de cărămidă, pietre, talaș, surcele de lemn
 corpuri cu formă regulată – sunt cele mai răspândite umpluturi, se caracterizeaza prin
eficacitate relativ mare și sunt realizate din tablă, materiale ceramice, carborund, sau
materiale plastice, exemple: inelele Raschig, șeile Berl, inelele Pall, șeile Intalox
 grătare suprapuse - se construiesc din lemn, materiale ceramice sau metal în formă
simplă ca bare paralele sau în forme complicate care urmaresc dirijarea rațională a
fluidelor
Alte elemente specifice coloanelor cu umplutură:
Suport pentru umplutură
Stratul de umplutură este susținut de suporturi plane sau ondulate și sunt realizate din
oţel, aluminiu, material ceramic, materiale plastice armat cu fibre de sticlă, policlorură de
15
vinil, polipropilenă.) Îndeplinesc urmatoarele condiții: rezistență la coroziune și la greutatea
umpluturii şi a lichidului; prezintă o secţiune liberă mai mare sau cel putin egală cu secțiunea
liberă a umpluturii pentru a nu lasă umplutura să cadă; se montează şi demontează uşor.
Deoarece suportul sub formă de grătar din placă perforată nu îndeplinește aceste condiții nu se
mai utilizează în prezent.
Pentru proiectarea optimă a unui suport pentru umplutură, este necesară cunoaşterea
diametrului interior al coloanei, a înălţimii stratului de umplutură, a tipului umpluturii,
debitele de lichid şi de vapori şi materialul corpurilor de umplere. Materialul se alege pe baza
cunoaşterii agresivităţii mediului de lucru [3].

Figura 1.9. Suport ondulat

Gratare limitatoare de strat

Se realizează din metal (oţel sau oţel aliat), material termoplastic (polipropilenă,
policlorură de vinil) și împiedică fluidizarea umpluturii în partea superioară.

Figura 1.10. Gratare limitatoare de strat: a – metalice; b – plastice.

Dispozitiv pentru redistribuirea lichidului

16
 Asigură repartizarea uniformă a fazei lichide pe suprafața umpluturii și împiedecă
curgerea prefențială.
Din punct de vedere constructiv si functional aceste dispozitive trebuie să fie
compatibile cu suportul umpluturii sub care este montat, pentru a nu afecta traiectoria fazelor
lichide și gazoasă și a nu introduce caderi suplimentare de presiune în ansamblul
redistribuitor-suport de umplutură [2].
Îndeplinesc următoarele condiții: să nu îngusteze secţiunea aparatului, să asigure
redistribuirea uniformă a lichidului şi să nu fie complicate din punct de vedere constructiv.
Dispozitive de stropire
Au rol foarte important în asigurarea contactului optim între fazele fluide care circulă în
coloană.
Îndeplinesc urmatoarele condiții: realizează o repartizare uniforma a fazei lichide pe
suprafata umpluturii, nu se înfundă în timpul functionarii, necesită presiuni moderate pentru
distribuția corectă a lichidului, nu sunt prea complicate din punct de vedere constructiv sau
foarte costisitoare.
Se împart în doua categorii:
 Tip A - dispozitive care asigură stropirea într-un număr determinant de
puncte pe secţiunea umpluturii – se utilizează la coloane cu diametru
interior relativ mic
 Tip B - dispozitive care asigură stropirea umpluturii sub formă de picături -
sunt necesare la coloanele cu diametre mari

Racorduri pentru intrarea, redistribuirea şi ieşirea vaporilor (gazelor) şi pentru ieşirea

lichidului
Racordurile prin care se introduc vaporii trebuie astfel concepute încât să împiedice
intrarea directă a lichidului.
Racordurile pentru ieşirea vaporilor sau gazelor se concep astfel încât să fie împiedecată
trecerea prin racord a picăturilor antrenate de curentul de vapori sau gaz. In acest scop, în
calea vaporilor se prevăd separatoare de picături, sau în jurul intrării în racord se prevăd
buzunare deschise în partea de sus, sau plăci protectoare fixate în partea de jos care au de
asemenea rol de separatoare de picături. Separatoarele de picături se prevăd în cazul antrenării
unor cantităţi mari de picături şi când deflectoarele sau buzunarele simple nu asigură reţinerea
picăturilor. Racordurile pentru ieşirea fazei lichide trebuie să permită trecerea debitului de

17
lichid dar să împiedice iesirea vaporilor sau gazelor. La aparatele care funcţioneaza la
presiune mică se utilizează închizătoare hidraulice simple [3].

1.4. Constructia aparatului de tip coloana

Aparatele de tip coloană, din punctul de vedere mecano-structural, ca fiind aparate
tehnologice cilindrice verticale, amenajate la interior cu echipamente și dizpozitive conforme
proceselor tehnologice de transfer (de masa, mai recent și de caldură) în care sunt implicate,
amenajate la exterior cu echipamente și dispozitive de acces, supraveghere tehnica și montare,
la orice nivel, amplasate sub cerul deschis, cu rezemări la nivelul terenului amenajat și/sau
intermediare pe înălțime, asigurate la acțiuni exterioare (climatice, eoliene, seismice etc.) prin
structuri de rezistență autoportante, în sistem ghidat sau mixte.
Pentru a asugura timpul de contact intre faze, necesar realizării procesului tehnologic
urmărit, coloana trebuie să fie dimensionată cu o anumită înălțime și un anumit diametru
interior tehnologic. Din punctul de vedere constructiv, aparatele de tip coloană se
caracterizează - de cele mai multe ori - printr-un siplex dimensional H/Dit relativă mare,
denumit coeficient sau înălțime totală, gabaritică a aparatului, în mm).
Un aparat tip coloană este construit din: corpul coloanei, sistemul de rezemare,
amenajarile interioare si amenajarile exterioare.
Corpul coloanei se poate realiza din oţel laminat sau turnat, din fontă, din materiale
neferoase (cupru, aluminiu, etc.) sau nemetalice obţinute din virole sudate între ele, din
tronsoane sudate sau turnate, prevazute cu flanşe si asamblate cu şuruburi sau prezoane.
Alegerea materialului de construcţie depinde de: presiune, temperatură, gradul de coroziune a
substanţelor, gradul de puritate al substanțelor, preţul de cost al materialului.
Coloana se rezeamă pe o virolă suport (coloană autoportantă), pe suporturi laterale
(atunci când coloana care se amplasează la o înălţime relativ mare deasupra solului) sau este
rezemată la diverse niveluri. În funcţie de valoarea parametrilor de regim grosimea pereţilor
poate avea valori ce variază între 4 şi 120 mm [1].
Amenajarile exterioare ale coloanei au drept scop deservirea elementelor funcționale,
accesul la gurile de vizitare și control, întretinerea curentă, montarea sau demontarea
interioarelor si operarea coloanei . Amenajările exterioare pot fi: scări, platforme, dispozitive
de ridicare.

18
Amenajarile interioare ale coloanei au drept scop crearea suprafetei de contact între faze,
necesara pentru realizarea proceselor fizico-chimice propuse si reânoirea continua a fazei
lichide . Amenajările interioare pot fi: talere, corpuri de umplere, serpentine.
Aparatele tip coloană se montează în instalaţii independent sau în grup. Aparatele
montate în grup pot avea fundații independente sau o fundație comună.

19