Arta romană

,,Istoria nu ne aparține, dar noi îi aparținem ei” Hans-Georg Gadamer

Arta romană este o expresie a societății romane, a puterii statului, având

ca scop principal propaganda în favoarea politicii oficiale. De asemenea,
arta exprimă și pasiunea romanilor pentru ornament, gustul lor pentru
fastuos, dorința de a-și înfrumuseța locuințele, palatele, templele și locurile
publice.

La început, arta romană este dominată de influențe etrusce și grecești

(încât unii o consideră chiar o copie a acestor arte), ca apoi să devină o artă
originală, cu trăsături specifice, care a supraviețuit de-a lungul istoriei,
exercitând influențe asupra perioadelor ulterioare (Renașterea,
neoclasicismul).
Având un caracter statal, este o artă unitară, bazată pe talentul
organizatoric, spiritul utilitar și simțul practic al romanilor. De la Roma
pornesc principiile, soluțiile, noutățile, pentru a se extinde apoi în toate
provinciile.
 Arta romană
Imperiul Roman 44 î.Hr.—312 d.Hr.

Expansiunea Imperiului Roman a adus un

val de bunăstare în Roma. Împăraţii au
construit monumente pentru a fi pe placul
poporului. Betonul a îngăduit forme
arhitectonice precum bolţile, arcele şi cupolele

Panteonul, cca 125 d.Hr., Roma Iniţial templu dedicat celor

şapte zei romani, Panteonul este o construcţie impresionantă
realizată din beton. Spaţiul interior are la bază o sferă perfectă,
iar plafonul său cofrat este şi azi cea mai mare cupolă de beton
Forul roman – sec. I î Hr. - sec. nearmat din lume. În centrul cupolei, un luminator (oculus)
III d. Hr. permite luminii să pătrundă în interior. Panteonul este construcţia
cea mai bine conservată a epocii sale.
 Arta romană
Câteva sunt elementele care constituie “firul roşu” al acestei arte.

1. Arta este percepută în primă fază ca un meşteşug aidoma celorlalte; arta era
dependenta de realitatea din jur, imita realitatea;

2. Rolul moralizator al acesteia se explica prin prezenta in interiorul corpului civic

- monumentele sunt destinate pentru a fi privite şi a constitui un fundal pentru
exprimarea măreţiei senatului şi, ceva mai târziu, a împăratului.

Viața cotidiană în forul roman la

începutul sec. III – gravură în culori
 Arta greacă și cea romană
Arta romană, s-a spus adesea, reprezintă din multe puncte de vedere o
simplă continuare a artei greceşti.

1. Lumea greacă a exercitat o influenţă foarte puternică asupra unor

populaţii italice care, la rândul lor, au constituit o sursă de inspiraţie
pentru latini, cum ar fi etruscii. Influenţa greacă s-a manifestat direct,
prin intermediul coloniilor greceşti din sudul Italiei (Magna Graecia).
Ordinul corintic a devenit standardul clădirilor publice romane.
2. După cucerirea regatelor elenistice de către romani, intelectualitatea
greacă a acceptat să fie integrată într-o nouă comunitate politică, cea
romană. Arhitecţii romani au dezvoltat inovaţii extinzând vocabularul
clasic moştenit de la greci. Asemănările dintre arta greacă şi cea
romană - sunt numeroase dar nu elimină diferenţele dintre acestea.
3. Evoluţia artei romane a fost afectată de mult mai mulţi factori decât
cea greacă şi, dacă putem spune, mult mai străină de orizontul
mediteranean. Arta romană influenţează arta medievală europeană
până târziu în epoca modernă.
 Sursele originalității artei romane
Arta romană este mult mai puţin interesată de materiale
de foarte bună calitate sau de aplicarea unor tehnici foarte
elaborate;
Are un caracter narativ mult mai accentuat; Asimilarea
influenţelor străine rămâne la nivelul tehnicilor de lucru;
Atenţia mai mare acordată spaţiului privat - se adaugă
alte camere cu funcţionalitate diversă;
Un alt element definitoriu al arhitecturii romane îl
constituie forumul;
Monumentul cel mai răspândit al arhitecturii romane este
reprezentat de băile publice. Cimentul roman
Procedeele de construcție s-au perfecționat când in sec II
î.Hr. s-a descoperit un fel de ciment: un conglomerat
artificial de pietriș si nisip, amestecat cu materii vulcanice,
peste care se turna in cofraje mortar. După aceasta, peretele
era acoperit cu cărămizi sau cu mici blocuri de piatra tăiate
in forma de romb. Apoi prin folosirea generalizata a
cărămizilor arse, a fost posibila construcția bolții în leagăn si
a cupolei care putea acoperii săli de mari dimensiuni.
Asemenea progrese tehnice i-au ajutat pe romani sa
realizeze edificii îndrăznețe,impresionând prin dimensiunile
lor uriașe: construcții in special cu caracter pur utilitar: Sistemul de construcție
bazilici, terme, apeducte si edificii destinate spectacolelor. roman cu ciment
ARHITECTURA

Monumentele numeroase, rămase din timpul civilizaţiei romane, arată marea varietate de
forme al programului de construcţii romane: piețele publice, bazilicele, amfiteatrele, templele,
termele, locuințele particulare, magazinele, atelierele, rețeaua arterelor de circulație care
trasa ordine desăvârșită în concepțiile urbanistice romane.
Forumul (forum romanum) era piaţa centrală care crea nucleul important al oraşului, „inima”
ordonatoare a vieţi administrative, politice, religioase şi comerciale. De formă rectangulară,
forumul era ansamblul urbanistic care grupa instituţiile administrative, bazilicile, bibliotecile,
templele. La Roma au fost construite numeroase forumuri de către împăraţi romani care le-au
dat numele: Cezar Augustus, Traian, Nerva, Vespasian.
Cel mai impunător dintre
forumurile din Roma a fost
Forumul lui Traian, construit la
începutul secolului al Il-lea
Compus din două pieţe cu arc de
triumf, cu statuia lui Traian, cu
templul de cult al împăratului, cu
bazilica Ulpia şi Columna lui
Traian, Forumul lui Traian din
Roma apare azi ca cel mai
impresionant dintre forumurile din
Roma. Dintre toate, ansamblul
forumurilor imperiale din Roma
rămîne cel mai reprezentativ ca
amploare și fast.
Forumul lui Traian
ARHITECTURA

Bazilica (Bazilica lui Maxențiu). În lumea romană era o

construcţie care servea ca tribunal/curte de justiţie sau bursă.
Mari construcţi cu vaste săli de reuniuni avînd spaţiile
interioare împărţite prin coloane şi porticuri, bazilicele erau
locul de întîlnire unde aveau loc tranzacţii ale bancherilor,
negustorilor, oamenilor de afaceri, cel mai aglomerat edificiu
al oraşului.

Amfiteatrul – Colosseumul - Când împăratul Vespasian a

venit la putere în 69 d.Hr., Roma se afla în plin haos. Pentru
a linişti populaţia, el a anunţat construirea unui amfiteatru
public imens. Vespasian a întemeiat dinastia Flavia, de unde
şi numele Amfiteatrul Flavian dat edificiului. Istoricul Dio Bazilica – secțiune transversală
Cassius consemnează că inaugurarea sa în 80 d.Hr. a fost
sărbătorită timp de 100 de zile prin spectacole sângeroase,
în care au fost ucise 9000 de animale. Timp de secole,
Colosseumul a prezentat spectacole cu lupte între oameni
sau între oameni şi animale, fiind uneori chiar inundat pentru
bătălii navale regizate. Având o capacitate de 50 000 de
spectatori, sistemul eficient de gradene dispuse în trepte şi
coridoare de evacuare spaţioase a rămas până în zilele
noastre un model pentru proiectarea stadioanelor. Deteriorat
de incendii şi cutremure, Colosseumul a fost abandonat, iar
zidurile sale au devenit o adevărată carieră de marmură. în
1749, papa Benedict XIV a dispus conservarea sa drept
memorial al primilor creştini martirizaţi acolo. în prezent,
Colosseumul este simbolul creşterii şi decăderii Romei Colosseumul – vedere de deasupra
imperiale.
ARHITECTURA

Arcul de triumf - este un monument în formă de portic arcuit, cu una sau mai
multe arcade, decorat bogat cu basoreliefuri și inscripții, amplasat pe o arteră
de circulație sau într-o piață, ridicat pentru a sărbători o victorie militară (când
pe sub el treceau cortegiile triumfale) sau în amintirea unui alt fapt însemnat.
Modelul acestora a fost reluat în arhitectura modernă.

Arcul de Triumf din București Arcul de triumf al lui Traian, din marmură,
ridicat în anul 114 în Benevento, Italia
ARHITECTURA

Termele (în latină thermae) erau

băile publice la romani. O baie
publică era construită în jurul a trei
încăperi principale: caldarium (baie
caldă), tepidarium (camera de baie
călduță) și frigidarium (piscină pentru
băi reci). Unele thermae beneficiau
și de sudatorium (băi de aburi)
sau laconicum (saună).
Unele dintre cele mai bine
conservate terme sunt termele de
la Pompei, pe care le vom avea de
altfel în vedere pentru descrierea ce
Băile de la Bath, Anglia
urmează. In România există de
asemeni terme romane
la Histria, Herculane,
comuna Pietroasele, etc..
ARHITECTURA

Panteonul - a fost comandat

de Marcus Agrippa ca un templu pentru
toți zeii din Roma antică, și reconstruit de
împăratul Hadrian, în aproximativ 126
d.Hr.
Inițial templul era dedicat celor șapte
zeități guvernatoare ale celor șapte
planete în statul religios al Romei Antice,
din secolul al VII-lea fiind transformată Panteonul – vedere de ansamblu – prelucrare grafica pe
calculator
într-o biserică creștină.
Este cea mai bine conservată clădire
romană și cea mai importantă clădire
veche din lume cu acoperișul original
intact.
Deși identitatea arhitectului rămâne
incertă, mulți o atribuie lui Apolodor din
Damasc.

Faţada Panteonului are aspectul clasic al unui

templu cu un portic cu 16 coloane şi fronton.
ARHITECTURA

Columna lui Traian a fost construită din ordinul împăratului Traian,

pentru comemorarea victoriei sale în Dacia, care s-a păstrat până
în zilele noastre. Monumentul se află în Forul lui Traian, în
imediata apropiere - la nord - de Forul roman. Terminată în 113,
columna are exteriorul prevăzut cu un faimos basorelief sculptat,
în formă de spirală, care reproduce artistic sub o formă epică
războaiele dintre romani și daci purtate de Traian pentru
cucerirea Daciei.
Columna are o înălțime de aproximativ 30 de metri și conține 18
blocuri masive de marmură de Carrara, fiecare cântărind 40 de
tone.
În anul 1536, soclul Columnei a fost eliberat din ruinele forului
lui Traian din ordinul Papei Paul al III-lea. Marele arhitect Fontana
s-a ocupat de restaurarea lui, începând cu 1558. În 1589-1590, în
locul statuii lui Traian, aflată inițial în vârful columnei, dar dispărută
încă din antichitate, a fost așezată o statuie a Sfântului Petru.
SCULPTURA

La fel ca arhitectura, la începuturile ei sculptura romana se confunda cu cea

etrusca, abia din secolul al II-lea i. Hr. si-a dobândit caracteristici proprii,
rămânând însa sub influenta principiilor statuarei grecești. Sculptorii romani
imitau sau copiau statuile elenistice, accentuând viziunea realista in redarea
figurilor si a vesmintelor.
Cele mai frecvente reprezentări sunt cele ale unor personaje contemporane,
împărați, senatori. Fiecare împărat a fost imortalizat in numeroase statui si
busturi, la diferite vârste si in diferite variante artistice. Spre exemplu, lui
Octavianus Augustus i s-au dedicat 140 de statui si busturi. Uneori, împărații erau
reprezentați calare, in statui ecvestre, precum cea a lui Marcus Aurelius, un tip de
reprezentare ce apare pentru prima oara in sculptura europeana.
De asemenea, portretul a fost unul dintre genurile sculpturale intens cultivate,
care in ciuda unor elemente standardizate, precum aerul solemn al personajului,
detaliile foarte amănunțite ale fizionomiei si pieptănăturii, marchează si
caracteristici individuale ale modelului. Sunt destul de numeroase si portretele
feminine, care prezintă o mai mare varietate fizionomica, detalii de coafura,
îmbracaminte, podoabe etc., fata de cele masculine. Era mult utilizata așa-zisa
„tehnica a burghiului”, unealta de sculptura cu care se realizau prin găurire in
piatra sau marmura toate aceste detalii.
SCULPTURA

În cadrul sculpturii romane, cele două specii, ronde-

bosse şi relief, vor primi în aceeaşi măsură o
dezvoltare deosebit de bogată, ambele, datorită nevoii
de împodobire a ansamblurilor arhitectonice, vor fi
destinate unor diverse funcţii.
Ronde-bosse-ul în sculptură a fost specia care a
permis romanilor crearea monumentelor programate
expunerii în spaţii largi, forumuri şi spații publice.
Operele remarcabile aparţin statuarei monumentale»
dedicate senatorilor, oratorilor, oamenilor politici,
oamenilor de cultură, împăraţilor, cum este de pildă
statuia Augustus della prima porta, din secolul I d. Cr. Augustus della
Marc Aureliu (161-180), statuie ecvestră (bronz aurit), prima porta
din secolul al II-lea,care îl prezintă pe împăratul-filozof -
duşmanul creştinilor. Monumentul se află azi în Piaţa
Campidoglio din Roma, piaţă proiectată în timpul
Renaşterii de Michelangelo.
În cadrul portretului (cap, bust, bust compoziţional
sau figură întreagă) a fost creat un număr impresionant
de mare de opere, dintre care pot fi citate ca
reprezentative, portretul lui Cezar, portretul lui Cara-
calla, portretul lui Brutus, bustul lui Traian, bustul lui
Commodus, statuia Agripinei (;,Agrippina capitolina“).
Marc Aureliu (161-180),
statuie ecvestră (bronz
aurit
 SCULPTURA
Relieful este bogat reprezentat in sculptura romana, în funcţie de
destinaţia pe care urma să o aibă. Reliefurile istorice şi reliefurile alegorice
împodobeau columne sau arcuri de triumf, cum sunt Columna lui Traian,
Columna lui Aurelian, Arcul lui Titus, Arcul lui Constantin, Arcul lui Septimiu
Sever. Reliefurile cu caracter istoric şi cele de pe Columna lui Traian
înfăţişează cucerirea Daciei de către romani sub împăratul Traian.
Reliefurile de pe Arcul de triumf al împăratului Titus (Cucerirea Ierusalimului)
au un puternic caracter documentar. Cele cu caracter alegoric — reliefurile
de pe Altarul păcii sau de pe Columna aureliană - urmează inteipretarea mai
liberă din punct de vedere artistic, recurgînd la folosirea alegoriei şi
simbolului.

Columna lui Traian - detaliu Columna aureliană - detaliu

 PICTURA
De la mijlocul secolului II i. Hr. datează primele
exemple de pictura romana cunoscute, găsite pe pereții
unor case, precum „Vila misterelor”, „Casa nuntii de
argint” din Pompei si Herculanum, lângă Neapole,
păstrate datorita faptului ca au fost îngropate in lava
vulcanica după erupția Vezuviului. Au fost executate de
pictori greci, pe panouri de stuc care imita prin culoare
marmura si reprezintă scene de interior, peisaje, naturi
statice, subiecte mitologice si motive geometrice, florale
sau amorași. Unele compoziții picturale, realizate in
tempera, fresca, encaustica (care folosește ceara topita)
au un accentuat caracter narativ, in scenele de gen sau Alexandru Macedon - mozaic păstrat
de viața cotidiana, naturi statice, peisaje, unele în orașul Pompei
reprezentând si imagini ale unor edificii.
Mozaicul a fost o tehnica preluata de romani de la
grecii eleniști, pe care au practicat-o cu rezultate
artistice remarcabile. La început erau in alb-negru, mai
târziu policrome, parietale sau pavimentare, realizate
din pietricele, bucăți de sticla sau ceramica colorata. Un
exemplu celebru este mozaicul de la Pompei, din secolul
II d.Hr., ce reprezintă una dintre bătăliile lui Alexandu
Macedon. Dintre artele „minore” s-a remarcat cea a
prelucrării sticlei, a metalelor prețioase, ceramica de lux,
sculptura miniaturala in pietre semiprețioase, in care s-
au executat piesele decorative numite camee.
Interior locuința romana - Pompei