Note de seminar Dr.

Ana-Nicoleta Grigore

Seminar 6: Despre cum învăţăm: Procese psihice implicate în învăţare

Percepţiile. Atenţia. Memoria în cadrul procesului de învă ţare

1.Percepţiile
Percepţiile, împreună cu senzaţiile şi reprezentă rile constituie aşa-numita
triadă a cunoaşterii primare. Orice act de învă ţare debutează cu procesul de percepere a
elementelor care urmează a fi învă ţate. Fie că este vorba despre senzaţii vizuale,
auditive, kinestezice (care ţin de mişcare), olfactive sau de altă natură , toate sunt
integrate în cadrul unui proces perceptiv de cunoaştere.
“Percepţia reprezintă o cunoaştere a obiectelor şi a fenomenelor în
integralitatea lor şi în momentul în care ele acţionează asupra organelor senzoriale” (A.
Cosmovici, 1998).
Percepţia implică o serie de aspecte ce vizează :
a) preluarea (prin intermediul organelor de simţ) a informaţiilor
exterioare (formarea senzaţiilor);
b) transmiterea acestor informaţii prin intermediul că ilor nervoase spre
analizatorii de pe scoarţa cerebrală ;
c) prelucrarea (pe scoarţa cerebrală ) a informaţiilor culese (senzaţiile);
d) combinarea acestora cu informaţii anterioare (reprezentă rile)
referitoare la acelaşi tip de obiect;
e) naşterea percepţiei.
Percepţia implică astfel o structură de senzaţii, dar, din punct de vedere
calitativ, actul perceptual reprezintă mai mult decâ t suma acestor senzaţii.
Formarea percepţiilor presupune aportul senzaţiilor şi reprezentă rilor dar
implică şi intervenţia gâ ndirii.
În plus, în cadrul actului perceptual intervin:
- stă rile de pregă tire fizică (orientare spaţială şi la adoptarea unei poziţii
care să permită o câ t mai bună percepere a informaţiilor).
- stă rile de pregă tire intelectuală care asigură selecţia perceptivă .
- atitudinea afectivă individuală
Indivizii umani observă (percep) ceea ce îi interesează şi ceea ce le convine.
Actul perceptiv la copii
Copiii au o experienţă de viaţă redusă (numă r redus de reprezentă ri) -
percepţiile copiilor sunt mai să race şi mai fragmentare decâ t cele ale adulţilor. O
consecinţă directă a acestui aspect se referă la dificultă ţile copiilor în a distinge
esenţialul de neesenţial.

2. Atenţia
“Atenţia constă în orientarea şi concentrarea activită ţii psihice cognitive
asupra unui obiect sau fenomen”. (A. Cosmovici)
Atenţia are un rol important în actul educaţional.
Două aspecte esenţiale ale atenţiei:
Note de seminar Dr. Ana-Nicoleta Grigore

 obiectul percepţiei, care este acel obiect asupra că ruia este îndreptată atenţia
 câ mpul perceptiv, reprezentat de cadrul mai larg în care se desfă şoară actul
perceptiv.
Atenţia facilitează într-o mă sură importantă actul cunoaşterii, în sensul că
sesizarea aspectelor ce urmează a fi cunoscute se realizează mai rapid; atenţia sporeşte
claritatea cunoştinţelor şi mă reşte viteza de prelucrare a informaţiilor achiziţionate.

3. Memoria
Memoria este o funcţie psihică fundamentală care face posibilă fixarea,
conservarea, recunoaşterea şi reproducerea informaţiilor.
Memoria umană nu poate fi asimilată unui album cu imagini; elementele
reţinute sunt influenţate de o multitudine de factori care operează în decursul fiecă reia
dintre fazele procesului în discuţie: receptarea, însuşirea, stocarea şi actualizarea
informaţiilor.
Actul de memorare este influenţat şi de alţi factori cum ar fi: starea de
să nă tate fizică şi mentală , atenţia, starea afectivă curentă a individului.
Tipuri funcţionale ale memoriei umane
Memoria senzorială - este tipul care permite pă strarea pentru un timp
extrem de scurt a impresiilor venite pe calea senzaţiilor sub forma unor stimuli vizuali,
auditivi, olfactivi, tactili, kinestezici.
Aceste senzaţii participă şi contribuie la formarea percepţiilor, motiv pentru
care actul memoră rii senzoriale este vă zut ca o componentă a actului perceptiv, în
general.
Se poate vorbi despre un set de memorii, incluse în cadrul memoriei
senzoriale, care au caracteristici distincte şi care se referă la principalele simţuri ale
omului: memorie senzorială vizuală , memorie senzorială auditivă , una olfactivă , alta
tactilă , kinestezică , etc.
Cele mai importante sunt memoria senzorială vizuală şi cea auditivă . Cea mai
mare parte a informaţiilor pe care un individ le recepţionează provine din cele două
surse (aproximativ 95%).
Tipuri funcţionale ale memoriei umane
Memoria de scurtă durată înmagazinează informaţiile percepute recent,
pentru o durată limitată de timp.
După estimă rile psihologului George Miller, canalul perceptual uman este
saturat, în aproape toate domeniile senzoriale, la aproximativ 7 elemente (chunks) de
informaţie.
Astfel, volumul memoriei de scurtă durată , stabilit în mod experimental
(Miller,1956), este de 7+ 2 elemente ale unui şir. (5 şi 9 elemente).
Durata memoriei de scurtă durată a fost stabilită , tot experimental la maxim
20 de secunde.
Tipuri funcţionale ale memoriei umane
Există opinii care leagă memoria de scurtă durată şi de o aşa-numită
memorie de lucru (Baddeley, 1998). Memoria de lucru constituie un cadru teoretic ce se
Note de seminar Dr. Ana-Nicoleta Grigore

referă la structurile şi la procesele utilizate temporar pentru stocarea şi manipularea

informaţiei.
Memoria de lucru poate fi legată de o aşa-numită atenţie de lucru.
Memoria de scurtă durată se referă la o stocare a informaţiilor într-o
manieră mai degrabă neutră în timp ce memoria de lucru vizează o modalitate activă de
a prelucra informaţia.
În cadrul modelului memoriei de lucru propus de că tre Baddeley, pot fi
amintite două mecanisme de stocare a informaţiei pe termen scurt: mecanismul
fonologic (bazat pe sonorită ţile cuvintelor) şi mecanismul schemelor vizuale.
Tipuri funcţionale ale memoriei umane
Memoria de lungă durată înmagazinează informaţiile pentru o perioadă
foarte lungă de timp, uneori pentru toată viaţa.
În cadrul acestei memorii sunt stocate toate cunoştinţele noastre despre
lume şi viaţă . Această memorie este considerată a fi nelimitată din punctul de vedere al
duratei şi volumului de stocare.
Termenul de memorie de lungă durată face referire la informaţia cu
durabilitate suficient de mare pentru a fi accesată după un interval mai mare decâ t cele
20 de secunde ale memoriei de scurtă durată .
Tipuri funcţionale ale memoriei umane
În cadrul memoriei de lungă durată pot fi distinse două structuri importante:
 memoria episodică ce presupune reamintirea unor episoade şi întâ mplă ri
personale;
 memoria semantică , legată în principal de cunoştinţele asupra lumii şi de
informaţiile din orice domeniu pe care le deţinem.
Memoria semantică (relevantă în context şcolar) include două mari tipuri de
cunoştinţe:
 cunoştinţele factuale şi declarative care includ date, fapte, informaţii;
 cunoştinţele procedurale cele care oferă „instrucţiunile de folosire”
metode, mijloace, procedee de rezolvare a unor situaţii problematice
indiferent în ce domeniu.
Tipuri funcţionale ale memoriei umane
Mare parte din materiile învă ţate în şcoală au fost, o lungă perioadă de timp,
dependente de actul (aproape mecanic) al memoriză rii cunoştinţelor factuale şi
declarative.
Tendinţele actuale în domeniul educaţional se referă la integrarea
cunoştinţelor factuale şi declarative şi a cunoştinţelor procedurale.
În cadrul cunoştinţelor procedurale se poate face distincţie între:
 deprinderi acte învă ţate în care predomină reacţii relativ constante şi
automatizate: mersul, scrisul, calculul mintal elementar şi
 priceperi (acte învă ţate în care predomină reacţiile variabile, plastice,
de adaptare continuă la mediu sau la situaţia problematică ).
Tipuri funcţionale ale memoriei umane