Codul de responsabilitate socială – instrument AE

pentru o mai bună corelare a politicilor în domeniul bioeconomiei

BIOECONOMIA ŞI RESPONSABILITATEA SOCIALĂ

ÎN INDUSTRIA HOTELIERĂ DURABILĂ
Claudia Gabriela Baicu1, Iulia Monica Oehler-Sincai2, Olimpia State3
şi Delia Popescu4
1)
Universitatea Spiru Haret, Bucureşti, România.
2)
Institutul de Economie Mondială, Academia Română, Bucureşti, România.
3)4)
Academia de Studii Economice, Bucureşti, România.

Vă rugăm să citați acest articol astfel: Istoricul articolului

Baicu, C.G., Oehles-Sincai, I.M., State, O. and Popescu, D., Primit: 30 martie 2019
2019. Bioeconomy and Social Responsibility in The Revizuit: 13 iunie 2019
Sustainable Hotel Industry. Amfiteatru Economic, 21(52), Acceptat: 15 iulie 2019
pp. 639-653.

DOI: 10.24818/EA/2019/52/639

Rezumat
Obiectivul acestui articol rezidă în investigarea strategiilor şi practicilor de
bioeconomie implementate de hotelurile din România, în contextul sporirii ariei de
acoperire şi a amplorii iniţiativelor de responsabilitate socială corporativă pe plan mondial.
După prezentarea cadrului conceptual necesar prezentei investigaţii şi selectarea celor mai
relevante lucrări din literatura de specialitate, cercetarea se concentrează asupra experienței
României, prin: analize statistice, investigarea website-urilor hotelurilor cu privire la
responsabilitatea socială şi a practicilor de bioeconomie şi realizarea unei cercetări semi-
cantitative cu reprezentanţi ai hotelurilor, utilizând ca instrument interviul individual semi-
structurat. Piața din România manifestă contraste relevante între hotelurile de patru și cinci
stele și celelalte categorii. Hotelurile din prima grupă, adesea aparținând unor lanțuri
internaționale, beneficiază de strategiile de dezvoltare durabilă şi responsabilitate socială
din cadrul grupului, în contrast cu celelalte hoteluri. Investigația concluzionează că, atâta
timp cât responsabilitatea socială continuă să aibă caracter voluntar, va exista un număr
limitat de bune practici de dezvoltare a bioeconomiei în industria hotelieră românească. În
consecință, propunem introducerea unor măsuri legislative care să stimuleze toate
companiile, indiferent de mărime, să raporteze informații nefinanciare, precum şi creșterea
nivelului de conștientizare şi educare în direcția promovării bioeconomiei.

Cuvinte-cheie: responsabilitate socială, bioeconomie, industrie hotelieră durabilă, afaceri

durabile.

Clasificare JEL: M14, Q01, Q57, Z32


Autor de contact, Delia Popescu – delia.popescu@com.ase.ro

Vol. 21 • Nr. 52 • August 2019 485

AE Bioeconomia și responsabilitatea socială în industria hotelieră durabilă

Introducere

Trei factori intercorelaţi au evidenţiat necesitatea abordării responsabilităţii sociale a

companiilor (CSR) din industria hotelieră românească prin prisma bioeconomiei. În primul
rând, încă de acum 40 de ani, au existat preocupări în direcţia efectelor negative ale
turismului de masă asupra mediului (Cohen, 1978). Aceste preocupări s-au intensificat în
perioada recentă, în contextul schimbărilor climatice şi al presiunilor tot mai evidente
asupra mediului înconjurător. În al doilea rând, în contextul noii strategii a Uniunii
Europene asupra bioeconomiei (European Commission, 2018a), „o bioeconomie durabilă
trebuie să valorifice resursele naturale, să reducă presiunile asupra mediului și să sporească
utilizarea produselor din surse regenerabile durabile, să restabilească și să consolideze
ecosistemele și biodiversitatea. Aceasta va promova sisteme alimentare și o producție
primară mai durabile, circulare și lipsite de deșeuri, pe uscat și pe mare”. Însă România este
ţara cu cea mai mică productivitate în bioeconomie din UE, în pofida potenţialului său
considerabil (ICECHIM, 2016). În al treilea rând, potrivit datelor Eurostat (2019),
aproximativ 65% din numărul de înnoptări ale turiştilor în Uniunea Europeană sunt în
unităţi de cazare hoteliere, indicând importanţa covârşitoare a acestei componente a
turismului pentru ansamblul industriei.
Aşadar, industria hotelieră este chemată să joace un rol major în bioeconomie, prin
promovarea practicilor durabile, precum: conservarea energiei, protecţia mediului,
reducerea deşeurilor, programele de reciclare, utilizarea sporită a produselor naturale de
curăţare şi alimentelor naturale din bucătăria locală. În plus, îndeplinirea criteriilor de
bioeconomie şi durabilitate devine din ce în ce mai importantă în contextul creşterii
numărului de turişti şi cantităţii de energie consumată. Companiile naţionale şi
multinaţionale, inclusiv cele hoteliere, au fost determinate să-şi reconsidere modelele de
afaceri şi să adopte un comportament axat pe folosirea durabilă şi raţională a resurselor,
diminuarea deşeurilor rezultate din procesele de producţie, conservarea mediului şi naturii
şi educaţia consumatorilor în spiritul consumului responsabil (Andronie et al., 2019).
Pornind de la aceste premise, întrebarea-cheie în jurul căreia se structurează prezenta
analiză este următoarea: „Care sunt limitele CSR din industria hotelieră românească ţinând
cont de necesitatea dezvoltării bioeconomiei?” Lucrarea explorează strategiile şi practicile
de bioeconomie implementate de hotelurile din România, pe fondul conştientizării sporite
privind dezvoltarea durabilă şi practicile sociale responsabile.
În scopul rezolvării problemei de investigat, articolul este structurat pe următoarele
secţiuni principale: (1) trecerea în revistă a literaturii de specialitate; (2) metodologia
cercetării; (3) rezultate şi discuţii. Recenzia literaturii de specialitate urmăreşte legăturile
profunde care există între (i) CSR, (ii) bioeconomie şi dezvoltarea durabilă şi (iii) industria
hotelieră, fiind organizată pe aceste trei dimensiuni. Referinţele analizate permit să
concluzionăm că industria hotelieră are un rol important în aplicarea şi promovarea
politicilor în domeniul bioeconomiei şi dezvoltării durabile, iar CSR poate fi un instrument
eficient pentru atingerea acestor obiective. Articolul de faţă aduce o contribuţie nouă în
ceea ce priveşte situația din România, până în prezent neexistând studii care să abordeze în
mod specific acest subiect. Secţiunea privind metodologia evidenţiază metodele utilizate
pentru investigarea problemei de cercetat, iar partea finală cuprinde rezultatele cercetării, în
ceea ce priveşte: (i) interpretarea obiectivelor incluse în codurile, iniţiativele şi rapoartele
privind durabilitatea hotelurilor de primă importanţă; (ii) analiza pieţei hoteliere din
România; (iii) stadiul aplicării criteriilor dezvoltării durabile în hotelurile din România.
Concluziile, care conţin implicaţiile teoretice şi manageriale, precum şi limitele şi
perspectivele cercetării efectuate, sunt cuprinse în partea finală a articolului.

486 Amfiteatru Economic

Codul de responsabilitate socială – instrument AE
pentru o mai bună corelare a politicilor în domeniul bioeconomiei

1. Trecerea în revistă a literaturii de specialitate

1.1 CSR – cadrul conceptual

Odată cu evoluţia conceptului de dezvoltare durabilă, după adoptarea Raportului
Brundtland în 1987, şi intensificarea eforturilor de definire a unor obiective clare ale
comunităţii internaţionale sub egida ONU (UN, 2000; UN, 2015), s-a lărgit şi sfera de
cuprindere a noţiunii de CSR.
Carroll (2008), pornind de la Murphy (1978), împarte istoria CSR în mai multe etape,
originile sale regăsindu-se în acţiunile filantropice răzleţe ale unor companii de la sfârşitul
secolului al 19-lea. Începând cu anii 1950, accentul se mută către conştientizarea şi
recunoaşterea necesităţii responsabilităţii companiilor pentru societate (1953-1967) și, ulterior,
către acţiuni sectoriale specifice, precum combaterea poluării şi a discriminării rasiale (1968-
1973), precum şi integrarea acestor acţiuni în activităţile curente ale companiilor (1974-1978).
În ultimele decenii, responsabilitatea socială a devenit un instrument de marketing strategic,
fiind unul dintre determinanţii majori ai prestigiului şi reputaţiei companiilor (Sindhi, Padhi și
Maurya, 2018). Reputaţia companiilor nu constituie doar un criteriu decizional pentru
consumatori şi forţa de muncă, dar şi pentru partenerii de afaceri. În procesul de luare a
deciziilor, peste jumătate dintre investitorii instituţionali ţin cont nu doar de criterii financiare,
dar şi de aspecte legate de guvernanţa corporativă, etica afacerilor, riscurile de mediu, relaţiile
cu societatea civilă şi diversitatea culturală (KPMG, 2018).
Codurile de responsabilitate socială, adoptate fie de organizaţii internaţionale
(precum cele din cadrul ONU), fie de anumite companii (în general multinaţionale) au un
rol aparte în „ghidarea” mediului de afaceri, a societăţii şi a partenerilor în direcţia
respectării unor reguli şi norme de conduită. De pildă, „Codul global al eticii în turism”,
adoptat în 1999, concentrează în zece articole o serie de principii generale referitoare la
sustenabilitatea turismului, conservarea patrimoniului cultural şi bunăstarea socială.
Codurile companiilor sunt în schimb mai precise, unele sunt mai ambiţioase, altele mai
sumare, punctând priorităţile în funcţie de capacitatea financiară.
Un alt exemplu îl constituie Organizaţia Internaţională de Standardizare (ISO).
Standardul ISO 26000, de pildă, oferă o îndrumare valoroasă privind problemele de
responsabilitate socială la nivel internațional. Competitivitatea şi reputaţia companiilor,
retenţia şi productivitatea lucrătorilor, relaţiile cu clienţii, comunitatea sau guvernul se
numără printre aspectele care pot fi influențate de performanţa responsabilității sociale a
unei organizaţii (ISO, 2010).
La nivel european, importanţa comunicării informaţiilor nefinanciare de către
companiile mari a fost recunoscută prin Directiva 2014/95/UE. Conform acestei directive,
companiile care au mai mult de 500 de angajaţi trebuie să raporteze în mod regulat
informaţii legate de problemele sociale şi de mediu.
În România, conceptul de responsabilitate socială a fost introdus în anii 1990, când
au fost înfiinţate mai multe organizaţii non-guvernamentale (ONG), dar implicarea majoră
în activităţi de CSR a început abia după anul 2000. Companiile multinaţionale angajate în
activităţi de CSR au avut cel mai important rol în promovarea CSR de către sectorul privat
(Mandl şi Dorr, 2007). În 2011, o analiză a CSR în România a fost realizată de Obrad,
Petcu, Gherheş şi Suciu (2011). Autorii au menţionat importanţa sporită a iniţiativelor de
CSR în România şi a bugetelor alocate acestor activităţi.

Vol. 21 • Nr. 52 • August 2019 487

AE Bioeconomia și responsabilitatea socială în industria hotelieră durabilă

1.2 Bioeconomia şi dezvoltarea durabilă

Bioeconomia „se află în centrul strategiilor economice durabile ale ţărilor din
întreaga lume” (Anand, 2016). Documentul ONU – „Transformarea lumii noastre: Agenda
2030 pentru dezvoltare durabilă” - este un „plan de acţiune pentru oameni, planetă şi
prosperitate” (UN, 2015, p. 1), care cuprinde 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă.
Literatura de specialitate şi practica în domeniu subliniază rolul important pe care îl
joacă bioeconomia în atingerea obiectivelor ONU de dezvoltare durabilă. În acest scop,
Alianţa Europeană pentru Bioeconomie (EBA, 2018) oferă exemple concrete privind modul
în care bioeconomia UE susţine aceste obiective ale dezvoltării durabile. Printre obiectivele
care au legătură cu bioeconomia se menţionează: (1) al doilea obiectiv, referitor la
securitatea alimentară şi agricultura durabilă; (2) al şaptelea obiectiv, vizând energia
durabilă; (3) al optulea obiectiv, care promovează creşterea economică durabilă şi munca
decentă; (4) obiectivul numărul nouă, privitor la industrializarea durabilă şi inovare; (5) al
doisprezecelea obiectiv, referitor la consumul şi producţia durabile; (6) al treisprezecelea
obiectiv, despre lupta împotriva schimbărilor climatice. În mod similar, există şi alte
organizaţii care oferă exemple valoroase cu privire la modul în care bio-industriile
contribuie la îndeplinirea obiectivelor ONU pentru dezvoltare durabilă (a se vedea, de
exemplu, Biobased Industries Consortium, 2018).
Iniţiativa „Global Compact” a Naţiunilor Unite a stabilit zece principii pe care
afacerile responsabile trebuie să le includă în activităţile lor, cuprinzând: protejarea
drepturilor omului, abolirea muncii copiilor, eliminarea practicilor discriminatorii privind
ocuparea forţei de muncă, protecţia mediului, comportamentul anticorupţie. În afară de
impactul pozitiv asupra planetei şi oamenilor, prin respectarea acestor principii, este
influenţat în mod pozitiv şi succesul pe termen lung al companiilor (UNGC, 2014).
Un rol crucial în raportarea durabilităţii la nivel mondial îl joacă Iniţiativa Globală
de Raportare, care a stabilit primele standarde globale de raportare a durabilităţii. Aceste
standarde reprezintă un cadru de referinţă pentru organizaţiile din întreaga lume (GRI,
2013).
Eforturile globale privind durabilitatea sunt, de asemenea, consolidate prin Iniţiativa
„Accountability Framework”, care a furnizat principiile fundamentale privind
angajamentele companiilor în lanţurile de aprovizionare responsabile (Accountability
Framework, 2018).

1.3 Bioeconomia, turismul şi industria hotelieră durabilă

Principala punte între industria hotelieră şi bioeconomie o reprezintă cererea de
bunuri şi servicii produse în sectoare-cheie ale bioeconomiei, care atestă, o dată în plus,
rolul responsabilităţii companiilor din industria hotelieră pentru dezvoltarea durabilă.
Iniţiativele comunitare constituie un cadru general propice pentru o bună interacţiune între
industria hotelieră şi bioeconomie, dar atâta vreme cât nu sunt obligatorii, potenţialul lor nu
va fi atins în practică.
În prezent, turismul şi industria hotelieră durabilă sunt un subiect de interes în
întreaga lume; ca urmare, în literatura de specialitate există o serie de studii axate pe
diferite ţări sau regiuni. De exemplu, rolul jucat de turism în bioeconomia Poloniei a fost
menţionat de Przezbórska-Skobiej (2017). Analizele au fost realizate din perspectivă
regională. În acest context, lucrarea relevă că bioeconomia a fost indicată drept specializare
inteligentă în două regiuni din Polonia, dezvoltarea turismului fiind adesea asociată cu
dezvoltarea turismului medical.

488 Amfiteatru Economic

Codul de responsabilitate socială – instrument AE
pentru o mai bună corelare a politicilor în domeniul bioeconomiei

Referindu-se la industria hotelieră din Taiwan, studiul lui Mak şi Chang (2019)
subliniază unele strategii de mediu care ar trebui luate în considerare, printre care adoptarea
de către guvern a legislaţiei adecvate în domeniu şi creşterea gradului de conştientizare a
managementului hotelier şi a proprietarilor în materie de mediu.
Problemele legate de dezvoltarea turismului durabil sunt prezentate şi de Jashi
(2018), de data aceasta cu referire la sectorul turistic din Georgia. Constatările studiului
subliniază importanţa educaţiei ecologice, ca forţă motrice pentru promovarea
comportamentului prietenos faţă de mediu al turiştilor şi dezvoltarea turismului durabil. În
acest scop, pe lângă politicile de mediu adoptate de stat, mediul de afaceri şi societatea
civilă sunt, de asemenea, chemate să contribuie prin luarea de măsuri.
Abaeian, Yeoh şi Khong (2014) explorează iniţiativele de CSR ale hotelurilor din
Malaezia, subliniind motivaţia managerilor de a se implica în activităţi de CSR. Calitatea
serviciilor în hotelurile Spa din Serbia a fost examinată de Blešić, Čerović şi Dragićević
(2011). În opinia autorilor, implementarea principiilor responsabilităţii sociale este un
factor major pentru obţinerea calităţii serviciilor.
România are propria sa strategie naţională de dezvoltare durabilă 2030 şi, de
asemenea, un Master Plan pentru Dezvoltarea Turismului Naţional (2007-2026), în
colaborare cu Organizaţia Mondială a Turismului (Government of Romania, 2018). Master
Planul este susţinut de strategii sectoriale, cum ar fi cele privind: ecoturismul, marketingul
strategic şi operaţional, turismul balnear (OECD, 2018). Cu toate acestea, nu există o
strategie specifică pentru industria hotelieră din perspectiva bioeconomiei.
Nici literatura de specialitate în domeniu nu este vastă. Unele cercetări au fost
efectuate cu privire la CSR în industria hotelieră din România, dar analizele nu au vizat în
mod specific contribuţia CSR la implementarea de practici şi strategii specifice
bioeconomiei în hotelurile din România. Grigoras şi Albu (2015) explorează acţiunile de
CSR efectuate de patru hoteluri situate în Braşov, unul dintre cele mai frumoase oraşe din
România. Rezultatele arată că hotelurile sunt implicate într-o mică măsură în astfel de
acţiuni. În mod similar, referindu-se la practicile CSR ale agenţiilor de turism de top din
România, Moisescu (2014) remarcă angajamentul scăzut al acestor agenţii în activităţi de
CSR. Cercetarea se bazează pe analiza site-urilor web ale acestor agenţii. Este de remarcat
că site-ul web al unei singure agenţii include referinţe legate de CSR în materie de mediu.
Lucrarea lui Ionescu et al. (2018) se concentrează pe investigarea efectelor implementării
sistemelor de management integrat şi impactului iniţiativelor de CSR asupra valorii de piaţă
a companiilor din industria hotelieră din România. Constatările lor relevă o corelaţie directă
între implementarea sistemului de management integrat şi performanţa economică a
companiilor. În ceea ce priveşte influenţa CSR, studiul demonstrează, de asemenea, o
corelaţie pozitivă între existenţa iniţiativelor de CSR şi creşterea valorii de piaţă a
companiilor pentru industria hotelieră din România.

2. Metodologie

Pentru a investiga strategiile şi practicile de bioeconomie implementate de hotelurile

din România, în prima etapă a cercetării, a fost analizată literatura de specialitate în
domeniu. Au fost explorate articole indexate în baze de date internaţionale, în special Web
of Science. Un alt criteriu utilizat pentru identificarea şi selectarea articolelor a fost
diversitatea geografică a studiilor de caz privind turismul.

Vol. 21 • Nr. 52 • August 2019 489

AE Bioeconomia și responsabilitatea socială în industria hotelieră durabilă

O atenţie deosebită a fost acordată obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU şi

modului în care bioeconomia contribuie la realizarea acestora, aşa cum se reflectă în
documente emise de organizaţii de referinţă în domeniu. Datorită importanţei orientărilor
europene şi internaţionale în prezentarea informaţiilor nefinanciare privind impactul
afacerilor asupra aspectelor sociale şi de mediu, au fost, de asemenea, recenzate documente
relevante emise de organizaţii recunoscute precum Organizaţia Internaţională pentru
Standardizare. La nivel european, este menţionată Directiva 2014/95/UE privind
prezentarea de informaţii nefinanciare de către întreprinderile mari. În acelaşi timp, a fost
luată în considerare contribuţia Consiliului Global al Turismului Durabil (CGTD) la crearea
unui cadru important pentru turismul durabil.
În afară de literatura de specialitate, codurile de responsabilitate socială, iniţiativele
detaliate şi rapoartele companiilor hoteliere cu privire la contribuţia lor la dezvoltarea
durabilă constituie instrumente utile în analiza comparativă a abordării în materie de
sustenabilitate. Una din bazele de date este cea a organizaţiei internaţionale independente
Iniţiativa de Raportare Globală, care, din 1997, pe o platformă dedicată, colectează şi
publică rapoarte de sustenabilitate ale firmelor (GRI, 2019).
A doua etapă include o analiză statistică a hotelurilor din România şi o cercetare
privind modul în care rapoartele/declaraţiile CSR din România dezvăluie practici specifice
bioeconomiei. Studiul de caz privind România a fost realizat prin analizarea bazei de date a
Institutului Naţional de Statistică şi a site-urilor web ale hotelurilor în lunile februarie-
martie 2019. În această etapă, au fost, de asemenea, efectuate unele vizite la anumite
recepţii hoteliere din Bucureşti, pentru a obţine mai multe informaţii despre practicile de
CSR. Suplimentar, s-a recurs la baza de date a Ministerului Turismului privind structurile
de primire turistice cu funcţiuni de cazare clasificate pentru hotelurile de 1-3 stele. Pentru
fiecare din aceste hoteluri, au fost accesate paginile web proprii, iar, în absenţa acestora,
link-urile specifice de pe site-urile operatorilor de turism. Pe baza informaţiilor obţinute, au
fost sintetizate măsurile relevante adoptate de acestea în ceea ce priveşte bioeconomia.
În cea de-a treia etapă, optsprezece interviuri privind implementarea criteriilor
durabile în hotelurile din România au finalizat demersul nostru ştiinţific. Au fost realizate
interviuri individuale, semi-structurate pentru a stimula respondenții sa facă si o analiză
narativă. Cercetarea este semi-cantitativă, permițând autorilor să centralizeze şi să
interpreteze aspectele relevante rezultate din răspunsurile celor intervievați.

3. Rezultate şi discuţii

3.1. Interpretarea obiectivelor de primă importanţă incluse în codurile, iniţiativele şi

rapoartele privind industria hotelieră durabilă
În practică, s-au evidenţiat o serie de criterii luate în calcul pentru estimarea
eficienţei unor ramuri ale economiei în ceea ce priveşte responsabilitatea socială. Tabelul
nr. 1 sintetizează unele dintre acestea. Cele legate de mediu, care sunt strâns legate de
bioeconomie, şi societate sunt printre cele mai importante. Factorii privind bioeconomia
includ: emisiile de gaze cu efect de seră, securitatea energetică şi energia regenerabilă,
managementul apei, managementul deşeurilor, maximizarea beneficiilor sociale şi
economice pentru comunitatea locală, sporirea valorii moştenirii culturale, reducerea
impactului negativ asupra mediului.

490 Amfiteatru Economic

Codul de responsabilitate socială – instrument AE
pentru o mai bună corelare a politicilor în domeniul bioeconomiei

Tabelul nr. 1: Factori-cheie în estimarea eficienţei

în materie de responsabilitate socială, adaptaţi la industria hotelieră
Studii Factori/criterii
Ricaurte (2018) Emisiile de gaze cu efect de seră (pe noapte, pe an, raportat la numărul
de camere ocupate, raportat la suprafaţă etc.)
Cantitatea de apă utilizată (pe noapte, pe an, raportat la numărul de
camere ocupate etc.)
Ponderea energiei regenerabile în totalul consumului de energie al
hotelului
Global Sustainable Criteriile sunt organizate în patru secţiuni care se referă la:
Tourism Council (1) managementul durabil; (2) beneficiile şi impactul negativ asupra
(GSTC, 2016) comunităţii locale; (3) beneficiile şi impactul negativ asupra
patrimoniului cultural; (4) beneficiile şi impactul negativ asupra
mediului.
Global Reporting Factori economici (impactul asupra comunităţilor locale), sociali
Initiative (condiţiile de muncă, migraţia, comunităţile locale, discriminarea), de
(GRI, 2013) mediu (standarde pentru exploatarea şi utilizarea materiilor prime,
managementul şi folosirea produselor din material plastic, consumul
de energie, eficienţa energetică, consumul de combustibil, consumul
de apă, biodiversitatea, managementul deşeurilor etc.), alţi factori
(guvernanţa corporativă, securitatea alimentară, moştenirea culturală)
Băleanu, Chelcea Acţiuni legate de comunitate, mediu, educaţie, sănătate, sport, cultură,
și Stancu (2011) forţa de muncă, organizarea activităţilor
Sursa: Tabel elaborat de autori.

Cele mai active hoteluri în domeniul responsabilităţii sociale sunt cele care deţin şi
cele mai consistente resurse financiare. În lista celor mai mari 2000 de companii, grupate în
funcţie de patru criterii (vânzări, profit, active şi valoare de piaţă), sunt incluse 12 hoteluri
(Forbes, 2018), dintre care patru sunt active şi pe piaţa din România: Marriott (SUA),
Hilton (SUA), Accor (Franţa), InterContinental Hotels (Marea Britanie). În Tabelul nr. 2
sunt sintetizate iniţiative individuale ale celor patru hoteluri în domeniul CSR, printre care
se numără şi măsuri specifice bioeconomiei.

Tabelul nr. 2: Iniţiative hoteliere marcante în materie de responsabilitate socială

Hotelul/iniţiativa/
Obiective/piloni
anul lansării/semnificaţia
Accor/ Planet 21/2012 Sănătate (interioare sănătoase, alimentaţie responsabilă
7 piloni, 21 de angajamente şi prevenirea bolilor); Natură (reducerea consumului
asumate în conformitate cu de apă, reciclare, protejarea biodiversităţii); Emisii de
Planul de acţiune adoptat la carbon (reducerea consumului de energie, scăderea
Summit-ul Pământului de la emisiilor, stimularea utilizării de energie regenerabilă);
Rio de Janeiro din 1992 Inovare (în ceea ce priveşte designul, construcţiile şi
tehnologia); Susţinerea comunităţilor locale (inclusiv
protejarea copiilor împotriva abuzurilor); Forţa de
muncă (inclusiv îmbunătăţirea calităţii condiţiilor de
muncă); Dialog (transparenţă, cooperare, angajamente
comune).

Vol. 21 • Nr. 52 • August 2019 491

AE Bioeconomia și responsabilitatea socială în industria hotelieră durabilă

Hotelul/iniţiativa/
Obiective/piloni
anul lansării/semnificaţia
Marriott/Spirit to Serve our Protejarea mediului şi a societăţii; Apă, deşeuri şi
Communities/1999 energie – programe specifice de reducere a
Iniţiativa s-a transformat într-o consumului, reutilizare a materiilor prime, reciclare a
strategie de sine stătătoare, iar deşeurilor; Încurajarea furnizorilor de produse verzi
anual compania publică un Construirea de hoteluri bazate pe standarde verzi.
raport de responsabilitate
socială
Hilton/Travel with Purpose Angajament privind protecţia mediului (reducerea
2030 goals/2018 emisiilor de carbon, a deşeurilor, a consumului de
Angajamentul de a reduce energie şi apă, interzicerea paielor din plastic);
amprenta de carbon la jumătate Implementarea sistemului LightStay pentru măsurarea
şi a dubla investiţiile cu impact şi raportarea impactului social şi de mediu.
social
InterContinental/Responsible Reducerea amprentei de carbon (pe cameră ocupată);
Business Report 2018 Gestionarea durabilă a apei; Minimizarea deşeurilor şi
Soluţii durabile conservarea mediului (de exemplu: angajamentul de a
Sistemul „Green Engage” renunţa la utilizarea paielor din plastic de unică
folosinţă, practici privind donarea la renovare);
Utilizarea produselor durabile; Utilizarea surselor
locale pentru aprovizionarea cu bunuri şi servicii;
Iniţiative pentru a determina turiştii să ia decizii
ecologice.
Sursa: Tabel elaborat de autori pe baza Accor Hotels (2012a; 2012b), Marriott
(2007), Hilton (2012) şi Intercontinental (2018).

InterContinental Hotels Group este plasată de compania de consultanţă RobecoSAM

pe primul loc în rândul hotelurilor cu politici active în sfera dezvoltării durabile
(RobecoSAM, 2018). În afară de hotelurile menţionate anterior, sunt şi alte exemple de
hoteluri care aplică cele mai bune practici în domeniul bioeconomiei durabile în România.
Vega, un hotel de patru stele situat în staţiunea Mamaia, este primul hotel care a
implementat sistemul de management eco-hotelier şi este auditat anual de TÜV Rheinland
Romania (filială a celei mai mari organizaţii germane de inspecţie şi certificare). Acest
hotel utilizează exclusiv energie din surse regenerabile, din 2013 (Vega Hotel, 2013). În
plus, două hoteluri româneşti – Ana Hotels (un hotel de patru stele situat în Bucureşti) şi
Fimest-Hotel Saturn (un hotel de cinci stele din Mangalia) – deţin eticheta ecologică
comunitară (European Commission, 2018b).
Cu doar câteva excepţii (Italia, cu 159 de hoteluri care deţin această etichetă, Franţa
92, Spania 59, Austria 36 şi Elveţia 10), în majoritatea ţărilor europene sunt doar câteva
hoteluri cu această etichetă (European Commission, 2017a). Bărbulescu, Moraru şi Duhnea
(2019) subliniază că, „deşi managerii sunt conştienţi că deţinerea etichetei ecologice
comunitare constituie un avantaj comparativ”, costurile suplimentare, dificultatea
îndeplinirii criteriilor şi caracterul voluntar reprezintă bariere reale care împiedică prezenţa
pe scară largă a unor hoteluri astfel atestate în România.

492 Amfiteatru Economic

Codul de responsabilitate socială – instrument AE
pentru o mai bună corelare a politicilor în domeniul bioeconomiei

3.2. Piaţa hotelieră din România

Potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică (INS, 2018), în România erau 1597
de hoteluri în 2017, dintre care 96,6% cu capital majoritar privat şi numai 3,4% cu capital
de stat. Peste 50% dintre acestea sunt de trei stele, circa 20% de patru stele şi numai 2% de
cinci stele (Graficul nr. 1). Cea mai mare parte a hotelurilor este concentrată în Bucureşti şi
oraşele reşedinţă de judeţ (41%), ceea ce implică măsuri specifice pentru dezvoltarea
urbană sustenabilă.

Structura hotelurilor potrivit gradului de confort Distribuţia geografică a hotelurilor

Graficul nr. 1: Structura hotelurilor din România (categorii de confort)
şi localizarea acestora în 2017 (în %)
Sursa: Grafic elaborat de autori pe baza INS (2018)

Piaţa hotelieră din România a înregistrat şapte ani consecutivi de creştere în perioada
2010-2017, în cele aproximativ 100.000 de camere de hotel fiind consemnate 20 de
milioane de înnoptări, ceea ce semnifică o creştere de 4% faţă de 2016 şi 57% comparativ
cu 2010 (C&W Echinox, 2018). Rata de utilizare a avansat cu 10 puncte procentuale în
perioada amintită, de la 29,9% în 2010 la 39,4% în 2017. Unităţile de cazare din România
au primit peste 12 milioane de turişti în 2017, din care 2,75 milioane (23%) reprezintă
turişti străini. În ceea ce priveşte hotelurile, acestea au înregistrat 8,56 milioane de turişti
(71% din totalul sosirilor), din care 2,37 milioane (27,6%) au fost turişti străini.
Piaţa hotelieră din Bucureşti este dominată de hoteluri de 4 şi 5 stele, care reprezintă
peste 70% din capacitatea totală, în timp ce hotelurile de 1 şi 2 stele au o cotă de piaţă de
numai 10%. În acelaşi timp, aproape 47% din camerele de hotel din Bucureşti sunt operate
sub un logo internaţional, comparativ cu media de numai 7,5% la nivel naţional. În această
ierarhie, capitala este urmată de Sibiu (37,6%), Oradea (27,3%) şi Cluj-Napoca (18,9%)
(C&W Echinox, 2018).

3.3 Stadiul aplicării criteriilor dezvoltării durabile în hotelurile din România

Hotelurile încadrate în categoria 1-3 stele, cu unele excepţii (cele aparţinând
lanţurilor internaţionale, precum Ibis), nu dispun de resursele umane şi capacitatea
financiară necesare pentru activităţi de mare amploare în domeniul dezvoltării durabile.
Acestea recurg la patru căi principale care susţin bioeconomia durabilă: produse organice
(bucătărie tradiţională românească, mobilier din lemn, materiale textile ecologice, produse
de curăţat fără ingrediente care dăunează mediului etc.), economisirea resurselor, reciclarea
deşeurilor şi energie regenerabilă (panouri solare). Aproximativ jumătate dintre acestea nu
dispun de un site propriu, informaţiile specifice putând fi accesate pe link-urile specifice de

Vol. 21 • Nr. 52 • August 2019 493

AE Bioeconomia și responsabilitatea socială în industria hotelieră durabilă

pe site-urile operatorilor de turism. Circa 90% dintre hotelurile de una, două şi trei stele nu
au adoptat măsuri specifice de dezvoltare durabilă, iar pentru restul de 10%, informaţiile
legate de CSR sunt regăsite în principal în declaraţii de presă sau ştiri, nu pe site-ul
companiilor.
În România, cea mai mare parte a hotelurilor este concentrată în mediul urban (INS,
2018). Ţinând cont că, în opinia experţilor Comisiei Europene, „Oraşele ar trebui să devină
centre majore ale bioeconomiei circulare” (European Commission, 2018a), hotelurile pot
juca un rol semnificativ în dezvoltarea bioeconomică durabilă. La rândul lor, hotelurile din
afara mediului urban pot sprijini dezvoltarea durabilă prin inputuri din natură şi utilizarea
pe scară largă a energiei regenerabile. Ţinând cont de acţiunile specifice de responsabilitate
socială ale hotelurilor (Tabelul nr. 2), în rândul cărora nu se regăsesc măsuri clare privind
dezvoltarea urbană, se impune o acţiune mai fermă a hotelurilor în acest domeniu.
Hotelurile de 4 şi 5 stele se încadrează în două categorii: cele cu capital străin,
aparţinând unor lanţuri hoteliere internaţionale, şi cele cu capital majoritar/integral
românesc. Cele din prima categorie au strategii bine definite de dezvoltare durabilă,
elaborate de companiile mamă, în schimb cele din a doua categorie nu dispun de astfel de
strategii, în schimb aplică într-o manieră ad-hoc principiile bioeconomiei sustenabile.

Discuţii despre rezultatele interviurilor

Optsprezece interviuri privind punerea în aplicare a criteriilor durabile în hotelurile
din România au finalizat demersul nostru ştiinţific. Au fost contactați hotelierii din cadrul
Federației Industriei Hoteliere din România, iar interviurile au avut loc cu reprezentanţii
hotelurilor care au dat curs invitației noastre de a participa la această cercetare. Interviurile
cu oficialii din hoteluri au fost organizate în perioada februarie-martie 2019. Întrebările la
baza acestor interviuri au fost adresate pe baza criteriilor şi indicatorilor pentru hoteluri
stabiliţi de Consiliul Global al Turismului Durabil în documentul “GSTC Hotel Criteria
Version 3, 21 December 2016 with Suggested Performance Indicators”.
Din cauza limitelor unei investigări pe un eşantion reprezentativ, această cercetare
este una pilot, care ar putea constitui un punct de plecare pentru cercetări viitoare în
domeniu. O sinteză a rezultatelor interviurilor este prezentată mai jos (Tabel nr. 3). Întrucât
rezultatele cercetării sunt ample, am prezentat o selecție a acestora, punându-se accentul pe
opinia respondenţilor cu privire la aspectele legate, în principal, de bioeconomie.

Tabel nr. 3: Sinteza rezultatelor cercetării bazate pe interviuri

Aspecte investigate Rezultate
1.Sistem de Doar 50% dintre participanţi consideră că hotelurile lor utilizează un
management durabil sistem de management durabil; 33,3% dintre respondenţi sunt
indecişi în această privință.
2.Reglementările legale 83,3% dintre participanţi sunt de acord că hotelurile lor au documente
privind mediul care atestă respectarea acestor reglementări.
3.Strategiile de Numai 33% din respondenţi au declarat că raportează şi comunică
durabilitate strategiile de durabilitate, rezultate care sugerează că hotelurile ar
trebui să îmbunătăţească aceste raportări.
4.Calificarea angajaţilor Jumătate dintre respondenţi sunt de acord că angajaţii sunt
privind implementarea instruiţi/calificaţi să implementeze un sistem de management durabil;
unui sistem de cealaltă parte a respondenţilor a fost fie nehotărâtă (33,3%), fie a
management durabil considerat că angajaţii lor nu sunt instruiţi sau calificaţi (16,7%). Din
nou, rezultatele sugerează că acest aspect ar trebui îmbunătăţit.

494 Amfiteatru Economic

Codul de responsabilitate socială – instrument AE
pentru o mai bună corelare a politicilor în domeniul bioeconomiei

Aspecte investigate Rezultate

5.Feedback-ul clienților Toţi participanţii sunt de acord că hotelurile lor iau în considerare
privind durabilitatea acest feedback. Majoritatea respondenţilor (66,6%) menţionează că
materialele promoţionale sunt corecte şi transparente, inclusiv
aspectele legate de durabilitate.
6.Patrimoniul local şi Mai mult de jumătate dintre respondenţi (67,7%) sunt de acord că
natural al zonei angajaţii lor cunosc şi furnizează clienţilor informaţii despre
patrimoniul local şi natural al zonei.
7.Impactul asupra Toate hotelurile investigate sprijină achiziţiile de la furnizorii locali.
comunităţii locale Marea majoritate a hotelurilor susţin antreprenorii locali care
dezvoltă produse şi servicii bazate pe natură, istorie şi cultura locală.
Toţi respondenţii declară că în hotelurile lor există elemente
tradiţionale ale culturii locale (designul, bucătăria etc.).
8.Politica de achiziţii Jumătate dintre participanţi consideră că hotelurile favorizează
privind produsele care produsele şi furnizorii care au certificare de mediu; 83,4% dintre
au certificare de mediu respondenţi afirmă că hotelurile efectuează achiziţii pentru a reduce
pierderile, acordând atenţie bunurilor reutilizabile şi reciclate.
9.Economia de energie Mai mult de jumătate dintre respondenţi menţionează că hotelurile lor
şi apă/ minimizarea acţionează pentru a reduce consumul de energie şi apă, folosind
emisiilor de gaze cu inclusiv surse regenerabile de energie. La întrebarea dacă există
efect de seră proceduri în hotelurile lor pentru evitarea sau minimizarea emisiilor
de gaze cu efect de seră, majoritatea covârşitoare a respondenţilor
(83,3%) sunt indecişi.
10.Opţiuni alternative Numai 30% dintre respondenţi recunosc că hotelurile lor încurajează
de transport transportul alternativ mai curat (închirierea de biciclete, partajarea
maşinilor etc.).
11.Minimizarea 66,7% dintre participanţi menţionează că hotelurile iau măsuri pentru
utilizării de substanţe a minimiza utilizarea de substanţe nocive (de ex.: dezinfectanţi sau
nocive materiale de curăţare) şi înlocuirea acestora cu alternative ecologice.
12.Politici privind 66,7% dintre respondenţi admit că hotelurile lor au astfel de politici.
reducerea, reutilizarea şi Aproape 60% din respondenţi recunosc că hotelurile lor tratează
reciclarea deşeurilor apele uzate şi le reutilizează sau le evacuează numai în condiţii de
solide siguranţă pentru oameni şi mediu.
Sursa: Tabel elaborat de autori

Mare parte a respondenţilor (66,7%) menţionează că hotelurile lor nu au un cod de

responsabilitate socială. Publicarea rezultatelor implicării hotelurilor în activităţi de CSR se
face pe bază voluntară pentru majoritatea participanţilor (83,3%). Toţi cei intervievaţi
consideră că hotelurile în care îşi desfăşoară activitatea respectă principiile eticii de afaceri.

Concluzii

Bioeconomia contribuie, în mare măsură, la realizarea obiectivelor dezvoltării

durabile stabilite de ONU. Industria hotelieră durabilă are legături strânse cu bioeconomia,
aplicând şi promovând practicile sale, cum ar fi: reducerea poluării, diminuarea consumului
de energie şi apă, utilizarea resurselor regenerabile, minimizarea deşeurilor solide şi
utilizarea produselor naturale locale în restaurantele lor. Ca urmare, CSR poate juca un rol
important în atingerea obiectivelor dezvoltării durabile şi bioeconomiei. Hotelurile care
sunt responsabile au diverse iniţiative pentru protejarea mediului, utilizarea resurselor

Vol. 21 • Nr. 52 • August 2019 495

AE Bioeconomia și responsabilitatea socială în industria hotelieră durabilă

regenerabile, promovarea achiziţiilor de resurse naturale, creşterea gradului de

conştientizare a turiştilor privind problemele de mediu etc.
Prezenta lucrare a analizat literatura de specialitate privind legăturile profunde care
există între CSR, bioeconomie şi industria hotelieră, rezultând faptul că nu există, până la
studiul de faţă, o astfel de investigaţie referitoare la România. În acest context, am examinat
strategiile şi practicile de bioeconomie implementate de hotelurile din România, respectiv
am analizat stadiul aplicării de către acestea a criteriilor dezvoltării durabile. Studiul de faţă
ar putea avea implicații teoretice şi practice în industria ospitalității din România, oferind
managerilor suportul pentru viitoarele direcții de acțiune în implementarea strategiilor
specifice bioeconomiei.
Pe piața românească, în ceea ce privește CSR din industria hotelieră, există o
distincție clară între hotelurile de patru și cinci stele și celelalte categorii. Hotelurile din
prima categorie, dispunând de resurse financiare mai mari și aparținând adesea unor lanțuri
internaționale, sunt mai active în această zonă, beneficiind de strategiile din cadrul grupului
din care fac parte. În schimb, hotelurile din a doua grupă nu dispun de resursele necesare
activităţilor la scară largă în domeniul responsabilităţii sociale, aşadar pot recurge la un
număr limitat de modalităţi de dezvoltare a bioeconomiei. CSR în România ar putea fi un
factor-cheie pentru a determina toate tipurile de companii, inclusiv cele din industria
hotelieră, să sprijine iniţiativele globale în direcţia comportamentului responsabil în afaceri,
a dezvoltării durabile şi bioeconomiei. Însă, atâta vreme cât CSR nu devine obligatorie,
natura sa voluntară va rămâne o barieră care împiedică acţiuni mai intense. De aceea,
propunem introducerea unor măsuri legislative care să stimuleze toate companiile,
indiferent de mărime, să raporteze informații nefinanciare, precum şi implementarea unor
măsuri de creștere a nivelului de conștientizare şi acțiune a angajaților, turiștilor şi tuturor
factorilor implicați în direcția respectării şi promovării bioeconomiei. O limită a acestei
cercetări este legată de reticenţa şi lipsa de informații privind bioeconomia şi aplicarea
criteriilor durabile în hotelurile din România. Cercetarea actuală este însă doar o primă
etapă de analiză a subiectului abordat care, în perspectivă, poate fi dezvoltată prin
extinderea cercetărilor în cadrul unor proiecte mai ample, cu susținere financiară, care să
permită investigarea unui număr mai mare de subiecți.

Bibliografie
Abaeian, V., Yeoh, K.K. and Khong, K.W., 2014. An exploration of CSR initiatives
undertaken by Malaysian hotels: Underlying motivations from a managerial perspective.
Procedia - Social and Behavioral Sciences, 144, pp. 423-432.
Accor Hotels, 2012a. Planet 21 program. [pdf] Available at: <https://www.sofitel-dubai-
thepalm.com/wp-content/uploads/sites/15/2016/08/Planet-21-program.pdf> [Accessed
24 February 2019].
Accor Hotels, 2012b. Planet 21 program. [pdf] Available at: <https://www.greenbiz.com/
news/2012/04/17/accors-planet-21-program-brings-sustainability-all-its-hotels>
[Accessed 24 March, 2019].
Accountability Framework, 2018. The Accountability Framework Core Principles for
Setting, implementing, and monitoring effective commitments on deforestation,
ecosystem conversion, and human rights in responsible supply chains. Revised draft for
workshopping. [pdf] Available at: <https://accountability-framework.org/wp-
content/uploads/2018/12/Accountability-Framework-Core-Principles-DRAFT-2018-
12.pdf> [Accessed 19 March 2019].

496 Amfiteatru Economic

Codul de responsabilitate socială – instrument AE
pentru o mai bună corelare a politicilor în domeniul bioeconomiei

Anand, M., 2016. Innovation and Sustainable Development: A Bioeconomic Perspective.

Brief for GSDR – 2016 Update. [pdf] Available at: <https://sustainabledevelopment.
un.org/content/documents/982044_Anand_Innovation%20and%20Sustainable%20Deve
lopment_A%20Bioeconomic%20Perspective.pdf> [Accessed 16 March 2019].
Băleanu, T.E., Chelcea, L. and Stancu, A., 2011. The Social Responsibility of the Top 100
Romanian Companies. An Analysis of Corporate Websites. Amfiteatru Economic,
13(29), pp.235-248.
Bărbulescu, A., Moraru, A.D. and Duhnea, C., 2019. Ecolabelling in the Romanian Seaside
Hotel Industry—Marketing Considerations, Financial Constraints, Perspectives.
Sustainability, 11(1), p.265.
Biobased Industries Consortium, 2018. Bioeconomy and the UN Sustainable Development
Goals. A view from the Bio-based Industries Consortium. [pdf] Available at:
<https://biconsortium.eu/sites/biconsortium.eu/files/documents/Bioeconomy_and_the_S
DGs_July%202018.pdf> [Accessed 16 March 2019].
Blešić, I., Čerović, S. and Dragićević, V., 2011. Improving the service quality as a socially
responsible activity of hotel companies. Amfiteatru Economic, 13(29), pp. 273-286.
Carroll, A.B., 2008. A History of Corporate Social Responsibility: Concepts and Practices.
In: Crane, A., McWilliams, A., Matten, D., Moon, J. and Siegel D. (eds.). The Oxford
Handbook of Corporate Social Responsibility. Oxford University Press, pp. 19-46.
Cohen, E., 1978. The Impact of Tourism on the Physical Environment. Annals of Tourism
Research, 5(2), pp. 215–237.
C&W Echinox, 2018. Romania Hotel Market 2017. [pdf] Available at:
<https://cwechinox.com/wp-content/uploads/2018/03/Hotel-Market-
Romania_2017.pdf> [Accessed 23 March 2019].
European Bioeconomy Alliance (EBA), 2018. The crucial role of the bioeconomy in
achieving the UN Sustainable Development Goals. [pdf] Available at:
<https://bioeconomyalliance.eu/sites/default/files/EUBA%20SDGs%20final.pdf>
[Accessed March 16 2019].
European Commission, 2017a. The EU Ecolabel Tourist Accomodation Catalogue. [online]
Available at: <http://ec.europa.eu/ecat/hotels/en/list> [Accessed 10 March 2019].
European Commission, 2018a. A Sustainable Bioeconomy for Europe: Strengthening the
connection between economy, society and the environment. Updated Bioeconomy
Strategy, Directorate-general for Research and Innovation, Brussels, October. [pdf]
Available at: <https://ec.europa.eu/research/bioeconomy/pdf/ec_bioeconomy_strategy_
2018.pdf#view=fit&pagemode=none> [Accessed 16 March 2019].
European Commission, 2018b. EU Ecolabel, Facts and Figures. [online] Available at:
<http://ec.europa.eu/environment/ecolabel/facts-and-figures.html> [Accessed 27 March
2019].
Eurostat, 2019. Nights spent at tourist accommodation establishments - monthly data.
[online] Available at: <http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/setupDownloads.do>
[Accessed 20 June 2019].
Forbes, 2018. The World Largest Public Companies. [online] Available at:
<https://www.forbes.com/global2000/list/#industry:Hotels%20%26%20Motels>
[Accessed 26 March 2019].

Vol. 21 • Nr. 52 • August 2019 497

AE Bioeconomia și responsabilitatea socială în industria hotelieră durabilă

Global Reporting Initiative (GRI), 2013. Sustainability Topics for Sectors. Research and
Development Series. [pdf] Available at: <https://www.globalreporting.org/
resourcelibrary/sustainability-topics.pdf> [Accessed 26 March 2019].
GRI, 2019. Sustainability Disclosure Database. [online] Available at:
<https://www.globalreporting.org/Pages/default.aspx> [Accessed 21 March 2019].
Global Sustainable Tourism Council (GSTC), 2016. GSTC Hotel Criteria, Suggested
Performance Indicators. [online] Available at: <https://www.gstcouncil.org/gstc-
criteria/gstc-industry-criteria-for-hotels/> [Accessed 20 December 2018].
Government of Romania, 2018. The National Strategy for Romania's Sustainable
Development 2030. [pdf] Available at: <https://www.edu.ro/sites/default/files/Strategia-
nationala-pentru-dezvoltarea-durabila-a-Rom%C3%A2niei-2030.pdf> [Accessed 26
March 2019].
Grigoras, L.M. and Albu, R.G., 2015. Study on the involvement of tourism companies into
CSR actions. [pdf] Available at: <http://webbut.unitbv.ro/BU2015/Series%20V/
BILETIN%20I/23_Albu%20R.pdf> [Accessed 27 March 2019].
Hilton Hotels, 2012. Our Reporting Performance. [online] Available at:
<https://cr.hilton.com/our-reporting/> [Accessed 24 February 2019].
Intercontinental Hotels Group (IHG), 2018. Our 2018 Performance. [online] Available at:
<https://www.ihgplc.com/en/responsible-business/targets-and-reporting> [Accessed 24
March 2019].
Ionescu, G.H., Firoiu, D., Pîrvu, R., Bădîrcea, R. and Drăgan, C., 2018. Implementation of
Integrated Management Systems and Corporate Social Responsibility Initiatives—A
Romanian Hospitality Industry Perspective. Sustainability, 10(10), p.3684.
International Organization for Standardization (ISO), 2010. ISO 26000:2010. [online]
Available at: <https://www.iso.org/obp/ui/#iso:std:iso:26000:ed-1:v1:en> [Accessed 20
March 2019].
Jashi, C., 2018. Application of Social Marketing for Sustainable Tourism Development.
International Scientific Journal, 1(1), pp.19-28.
KPMG, 2018. Measuring Progress in Sustainability Using the Best Tools Available –
Support for Participating in the DJSI Evaluation, [pdf] Helsinki. Available at:
<https://assets.kpmg/content/dam/kpmg/fi/pdf/2018/02/KPMG_DJSI%20process%20se
rvices_2018.pdf> [Accessed 6 March 2019].
Mak, A.H.N. and Chang, R.C.Y., 2019. The driving and restraining forces for
environmental strategy adoption in the hotel Industry: A force field analysis approach.
Tourism Management, 73, pp.48–60.
Mandl, I. and Dorr, A., 2007. CSR and Competitiveness European SMEs’ Good Practice.
Consolidated European Report. [online] Vienna: Austrian Institute for SME Research.
Available at: <https://www.eldis.org/document/A40382> [Accessed 16 February 2019].
Marriott Hotels, 2007. Social Responsability Report. [pdf] Available at:
<https://www.marriott.com/hotelwebsites/us/c/caieg/caieg_pdf/Spirit%20to%20serve%
20our%20communities%20-%20social%20responsibility.pdf> [Accessed 16 February
2019].
Moisescu, O.I., 2014. A Website-Based Analysis Regarding CSR Practices of the Top
Romanian Travel Agencies. [pdf] MPRA Paper No. 65288. Available at:
<https://mpra.ub.uni-muenchen.de/65288/1/MPRA_paper_65288.pdf> [Accessed 27
March 2019].

498 Amfiteatru Economic

Codul de responsabilitate socială – instrument AE
pentru o mai bună corelare a politicilor în domeniul bioeconomiei

Murphy, P.E., 1978. An Evolution: Corporate Social Responsiveness. University of

Michigan Business Review, 30(6), pp.19-25.
National Institute for Research on Chemistry and Petrochemistry (ICECHIM), 2016.
Research on the identification of priorities for the development of bio-economy in
Romania for the period 2016-2030, Research Project. [online] Available at:
<http://www.incdsb.ro/p/Sectorial-Bioeconomie/index.html> [Accessed 20 June 2019].
National Institute of Statistics (INS), 2018. Romanian Tourism Statistical Abstract. [pdf]
Available at: <http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/turismul_
romaniei_2018_breviar_statistic.pdf> [Accessed 23 March 2019].
Obrad, C., Petcu, D., Gherheş, V. and Suciu, S., 2011. Corporate Social Responsibility in
Romanian Companies – between Perceptions and Reality. Amfiteatru Economic, 13(29),
pp.43-55.
Organisation for Economic Co-operation and Development (OECD), 2018. Romania. In:
OECD Tourism Trends and Policies 2018. Paris: OECD Publishing, pp.360-364.
Przezbórska-Skobiej, L., 2017. Tourism in the bioeconomy of Poland (regional
perspective). Turystyka i Rozwój Regionalny. Journal of Tourism and Regional
Development, 7, pp.71–80.
Ricaurte, E., 2018. Benchmarking index 2018: Carbon, energy, and water. Ithaca, New
York: Cornell University School of Hotel Administration, Center for Hospitality
Research.
RobecoSAM, 2018. Dow Jones Sustainability Index, Review Results, September. [pdf]
Available at: <https://www.robecosam.com/media/0/4/3/043cd016c8d1952fdd23ee4b
2dac909d_review-presentation-2018_tcm1016-14658.pdf> [Accessed 23 March 2019].
Sindhi, S., Padhi, M. and Maurya, U.K., 2018. Corporate Social Responsibility and
Corporate Image Resurrection: Cases of Mining Firms in Odisha. In: Adhikari, A.,
Strategic Marketing Issues in Emerging Markets. Singapore: Springer, pp. 343-361.
United Nations (UN), United Nations World Tourism Organization (UNWTO), 1999.
Global Code of Ethics for Tourism, adopted by resolution A/RES/406(XIII) at the
thirteenth WTO General Assembly, Santiago, Chile, 27 September - 1 October 1999.
UN, 2000. United Nations Millennium Declaration, New York.
United Nations Global Compact (UNGC), 2014. Guide to Corporate Sustainability,
December. [pdf] Available at: <https://www.unglobalcompact.org/docs/publications/
UN_Global_Compact_Guide_to_Corporate_Sustainability.pdf> [Accessed 27 March
2019].
UN, 2015. Transforming our world: the 2030 Agenda for Sustainable Development.
[online] Available at: <https://www.un.org/sustainabledevelopment/development-
agenda/> [Accessed 27 March 2019].
Vega Hotel, 2013. Vega became the first hotel in Romania to use Green Energy. [online]
Available at: <https://www.hotelvega.ro/en/news-and-events/first-hotel-romania-
consumer-renewable-green-energy.html> [Accessed 27 March 2019].

Vol. 21 • Nr. 52 • August 2019 499