Coacăzele negre se pot consuma:

în stare proaspătă:

suc natural: Sucul este bogat în vitamina C și conține polifenoli, flavonoide și

antocianine, dar este lipsit de fibrele prezente în fructele consumate ca atare. Sucul
acționează asupra circulației sângelui, asupra ficatului și inflamațiilor căilor urinare. Este
diuretic, digestiv, depurativ, antireumatic și antimicrobian

sirop de coacăze: Se prepară sirop pectoral, din 250 g fructe la 1 litru de apă, fiert până scade la
jumătate, se strecoară, se adaugă o cantitate egală de miere și se fierbe din nou până scade la
jumătate. Se ia câte o linguriță la două ore. Siropul de coacăze preparat din suc de coacăze negre
obținut prin presare și suprasaturat cu miere se păstrează timp de un an, când nu pierde decât
15% din vitamina C.
infuzie
Din două lingurițe de fructe uscate la o cană, se prepară o infuzie. Se beau 2-3 căni pe
zi. Se recomandă în conjunctivite sub formă de comprese sau picături de 2-3 ori/zi,
urticarie, hipertensiune arterială, insuficiență renală.
a) decoct (Van Straten, 2008; Giurgiu și Giurgiu, 2013),
Se fierbe jumătate de de ceașcă de coacăze negre, în două căni de apă, timp de zece
minute, se strecoară și se adaugă puțină miere. Se folosește ca remediu pentru durerile
de gât (Van Straten, 2008).
b) extract de coacăze negre (Grigorescu et al., 2001; Olsson et al., 2004; Wu et al., 2007;
Reinhard, 2013; Stănescu et al., 2014),
Are o acțiune antioxidantă puternică (Stănescu et al., 2014). Se recomandă în
perioadele de convalescență după boli infecțioase (Giurgiu și Giurgiu, 2013),
hipertensiune arterială, tulburări de circulație a sângelui (Grigorescu et al., 2001),
cancer de colon, cancer mamar (Olsson et al., 2004; Wu et al., 2007).
c) tinctură de coacăze negre (Giurgiu și Giurgiu, 2013),
Se pune 50 g pulbere de fructe în 250 ml alcool alimentar de 70°. Se lasă 15 zile, se
filtrează și se ia câte o linguriță de 3 ori pe zi, diluată cu puțină apă. Se recomandă în
hipertensiune arterială, insuficiență renală, prurigo, psoriazis, urticarie (Giurgiu și
Giurgiu, 2013).
d) lichior de coacăze (Valnet, 1987; Pârvu, 2000; Lascu, 2008; Giurgiu și Giurgiu, 2013;
Stănescu et al., 2014),
Din coacăzele macerate în alcool, se prepară lichioriul franțuzesc, cassis (Amakura et
al., 2000; Lascu, 2008).
Lichiorul se prepară în felul următor: 1 kg de coacăze foarte coapte, 12 g cuișoare și 2
g scorțișoară, se lasă la macerat în 3 litri de țuică și 750 g zahăr, timp de o lună de
zile. Se agită zilnic, apoi se zdrobesc fructele și se strecoară printr-o pânză. Se
filtrează și se toarnă în sticle (Valnet, 1987).
e) vin de coacăze (Valnet, 1987; Pârvu, 2000; Lascu, 2008; Giurgiu și Giurgiu, 2013),
Se lasă boabele la macerat în vin roșu, timp de trei zile, se strecoară, apoi se amestecă
la cald, cu sirop de zahăr (Valnet, 1987). Are efect tonic (Giurgiu și Giurgiu, 2013).
f) cidru de coacăze (Pârvu, 2000; Bojor, 2003),
Câte 100 ml, înainte de mesele principale. Nu se administrează copiilor (Pârvu, 2000;
Bojor și Perianu, 2002).
g) cremă de coacăze (Valnet, 1987),
Boabele uscate se pun într-o sticlă, alternând cu straturi de zahăr pudră. Se lasă timp
de câteva luni la macerat, clătinând din când în când sticla, apoi se filtrează. Pentru a
obține o sticlă de cremă, va fi nevoie de 5-6 sticle cu boabe. Rezultatul va fi un lichior
cu o aromă delicioasă (Valnet, 1987).
h) compot de coacăze (Pârvu, 2000),
i) marmeladă de coacăze (Pârvu, 2000; Lascu, 2008),
j) dulceață/gem de coacăze (Pârvu, 2000; Bojor, 2003; Agrawal, 2011; Stănescu et al.,
2014),
k) jeleu de coacăze (Pârvu, 2000; Van Straten, 2008; Giurgiu și Giurgiu, 2013),
Are aceleași proprietăți ca și sucul (Giurgiu și Giurgiu, 2013). Pentru prevenirea și
tratarea intoxicațiilor alimentare, se toarnă apă fiartă peste o linguriță de jeleu de
coacăze negre (Van Straten, 2008).
l) coapte ușor, în combinație cu alte fructe (Van Straten, 2008),
m) ca ingrediente în iaurt, înghețate, prăjituri (Lascu, 2008; Agrawal, 2011; Stănescu et al.,
2014),
n) pulbere
Se obține din fructe uscate, măcinate cu râșnița de cafea și apoi cernute printr-o sită
fină. Se pune un vârf de cuțit sub limbă, timp de 10 minute, după care se înghite
(Giurgiu și Giurgiu, 2013).