Atitudini și comportament

Structura atitudinilor

Structura atitudinilor poate fi descrisă în termeni de trei componente.

Componenta afectivă: aceasta implică sentimentele / emoțiile unei persoane cu privire la

obiectul de atitudine. De exemplu: "Mă tem de păianjeni".

Componenta comportamentală (sau conativă): modul în care atitudinea influențată de modul

în care acționăm sau ne comportăm. De exemplu: "Voi evita păianjenii și voi țipa dacă văd
unul".

Componenta cognitivă: aceasta implică credința / cunoștința unei persoane cu privire la un

obiect de atitudine. De exemplu: "Cred că păianjenii sunt periculoși".

Acest model este cunoscut ca modelul de atitudini ABC. Cele trei componente sunt de obicei
legate. Cu toate acestea, există dovezi că componentele comportamentale cognitive și afective
nu se potrivesc întotdeauna cu comportamentul. Acest lucru este arătat într-un studiu realizat
de LaPiere (1934).

Functia Atitudinilor

Atitudinile pot servi funcții pentru individ. Daniel Katz (1960) prezintă patru domenii
funcționale:

• Cunoștințe. Atitudinile oferă semnificație (cunoaștere) pentru viață. Funcția de cunoaștere se

referă la nevoia noastră pentru o lume care este consistentă și relativ stabilă. Acest lucru ne
permite să anticipăm ce se poate întâmpla și astfel ne dă un sentiment de control. Atitudinile
ne pot ajuta să ne organizăm și să ne structurăm experiența. Cunoașterea atitudinii unei
persoane ne ajută să ne prezicem comportamentul. De exemplu, știind că o persoană este
religioasă, putem prezice că vor merge la Biserică.

• Ego-expresiv. Atitudinile pe care le exprimăm (1) ne ajută să comunicăm cine suntem și (2)
ne pot face să ne simțim bine pentru că ne-am afirmat identitatea. Auto-exprimarea
atitudinilor poate fi și non-verbală: gândiți-vă la autocolant, la cap sau la sloganul tricoului.
Prin urmare, atitudinile noastre fac parte din identificarea noastră și ne ajută să fim conștienți
prin exprimarea sentimentelor, credințelor și valorilor noastre.

• Adaptiv. Dacă o persoană deține și / sau exprimă atitudini acceptabile din punct de vedere
social, alte persoane le vor recompensa cu aprobare și acceptare socială. De exemplu, atunci
când oamenii își flatează șefii sau instructorii (și o cred) sau păstrează tăcerea dacă cred că o
atitudine este nepopulară. Din nou, expresia poate fi nonverbală [cred că politicianul sărută
copilul]. Atitudinile sunt legate de faptul că suntem în afara unui grup social, iar funcțiile
adaptive ne ajută să ne încadrăm într-un grup social. Oamenii caută pe alții care împărtășesc
atitudinea lor și dezvoltă atitudini similare cu cele pe care le doresc.
• Funcția ego-defensivă se referă la atitudinea de a păstra atitudinea care ne protejează stima
de sine sau care justifică acțiunile care ne fac să ne simțim vinovați. De exemplu, într-un fel
copiii s-ar putea apăra împotriva sentimentelor de umilință pe care le-au experimentat în P.E.,
lecțiile sunt de a adopta o atitudine puternic negativă față de toate sporturile. Persoanele a
căror mândrie a suferit după o înfrângere în sport ar putea adopta în mod similar o atitudine
defensivă: "Nu mă deranjează, m-am săturat de rugby oricum ...". Această funcție are
subtilități psihiatrice. Atitudinile pozitive față de noi înșine, de exemplu, au o funcție
protectoare (adică un rol ego-defensiv) care ne ajută să ne rezervăm imaginea de sine.

Ideea de bază din spatele abordării funcționale este că atitudinile ajută o persoană să medieze
între propriile nevoi interioare (expresie, apărare) și lumea exterioară (adaptivă și cunoaștere).