George Lungu

Istorie ID Anul III

Muzeologie

Muzeul armamentului

În acest proiect îmi propun să realizez un muzeu al istoriei armamentului care să cuprindă
două tematici principale și trei tematici auxiliare. Acest muzeu este dedicat armelor de orice
natură iar principala funcție interactivă pe care o propun în construcția acestui muzeu este
posibilitatea de testare a armelor albe sau de foc.

Publicul țintă al acestui muzeu nu este format numai din pasionații de acest domeniu, ci și de
indivizii care au curiozități spre acest domeniu sau oameni dornici de a experimenta lucruri noi,
precum și turiști.

Lista obiectelor de patrimoniu al muzeului include armament de dimensiuni mari și armament

de dimensiuni mici. Se va realiza o divizare în funcție de timpul în care acestea au fost
construite, incluzând arme albe, arme de foc și mașini de luptă.

Temele principale pe care le propun sunt „Armamentul în Evul Mediu” și „Armamentul în

secolul XX”, care se vor afla în strânsă relație cu spațiul în care vor fi plasate, acestea fiind
dispuse pe etaje și beneficiind de un poligon de tragere special construit pentru a se adapta
fiecărei teme propuse.

Prima temă va trata varietatea armelor albe din diferite zone ale globului, încercând să
surprindă atât filosofia din spatele acestora cât și utilitatea lor. Această expoziție permanentă va
dispune și de un spațiu special amenajat cu manechine pe care publicul să poată testa arma de
preferință, fie că e arc, sabie sau cuțit.

A doua expoziție permanentă urmărește să evidențieze istoria secolului XX din punct de

vedere al armelor. Aceasta va avea un caracter documentar și practic prin care se va pune în
lumină evoluția armelor și a tacticilor de luptă specifice celor două Războaie Mondiale.

Estetica generală propusă pentru fiecare temă (principală sau auxiliară) va constitui un câmp
de bătălie secționat în mai multe sectoare, în care să existe culoare de trecere și de acces spre
fiecare sector bine delimitate. Podeaua muzeului va fi alcătuită din pământ, iar vizitatorii vor fi
obligați ca înainte de intrarea în muzeu să ia de la garderobă câte o pereche de cizme pentru a
evita murdăria.
 Un alt spațiu care va exista permanent în expoziția acestui muzeu va fi „Camera Nucleară”, în
care vizitatorii vor intra unul câte unul, vor utiliza un dispozitiv Virtual Reality și vor
experimenta condiția de victimă ale acestei arme mortale, folosindu-se pe lângă realitatea
virtuală și un sistem de încălzire și un sistem care va simula praful și curenții de aer provocați de
bombardamentul propriu-zis, pentru a forma o experiență cât mai completă a fenomenului.
(Fig. 1)

Pe lângă spațiile interioare pe care acest muzeu le va cuprinde, va mai exista și un spațiu
exterior în care va fi inclus armamentul de dimensiuni mari, precum tancuri, rachete, submarine
sau avioane.

Sistemul de dispunere a obiectelor ce vor forma patrimoniul muzeului va concentra atenția

vizitatorilor mai întâi spre latura documentară a elementelor, ca mai apoi să se îndrepte spre
latura experimentală a acestora, fiind îndrumați de personal specializat în folosirea corectă a
armamentului. Modul în care vor fi dispuse obiectele în sălile de expunere se bazează pe
principiul contextualizării. Chiar dacă tema expoziției dictează liniile generale de prezentare,
fiecare armă va dispune de propriul ei context, fiind realizat în jurul acesteia un mic scenariu
static, care să arate originea, momentul utilizării sau felul în care era utilizată. Spre exemplu,
pentru o armă utilizată în cuiburi de apărare, se va realiza la scară o astfel de construcție pentru a
pune cel mai bine în valoarea utilitatea acesteia, alături de manechine care să încadreze contextul
într-un timp și spațiu cât mai realist, iar la final, o scurtă descriere a elementelor esențiale pentru
vizitatori, precum anul apariției, inventatorul și contextul. (Fig. 2)
 Felul în care vizitatorii vor alege armele pe care le vor testa în poligonul special destinat, este
dat de prezența unor jetoane în formă de cartușe pe care este inscripționat tipul armei și calibrul
pe care aceasta îl folosește. Aceste jetoane vor fi prezentate la personalul poligonului de tragere
pentru a primi cartușe reale și arma specifică, încercând astfel păstrarea unui mediu cât mai legal
și menținerea unei fluidități a publicului.

Bineînțeles, nu toate tipurile de arme se pot testa de către vizitatori. Din această cauză, vor
exista spații special amenajate care să ofere o reprezentare fizică a armamentului inutilizabil și
demonstrație audio-vizuală care să excite curiozitatea publicului.

Temele auxiliare vor fi în număr de trei care se vor schimba o dată la 4 luni, pentru a menține
activă atenția publicului. Numele acestor teme sunt „ Armamentul în Primul Război Mondial”,
„Armele secolului XXI” și „Expoziția Mikhail Kalashnikov”.
 Prima temă auxiliară, Armamentul în Primul Război Mondial urmărește expunerea cât mai
detaliată, alături de contextul în care au fost utilizate, a tuturor invențiilor care au marcat prima
conflagrație mondială, începând cu arme semi-automate și terminând cu reproduceri ale primelor
tancuri și reprezentări vizuale ale gazelor toxice. La fel ca și expozițiile permanente, cele
auxiliare vor beneficia de etajul propriu și de spații special amplasate pentru fiecare tip de
reprezentare al obiectelor.

A doua expoziție auxiliară, Armele secolului XXI este o galerie care se bazează în mare parte
pe principiul de informare al publicului cu privire la realitățile actuale. Această expoziție face
referire nu numai la spațiul european, ci și la tot mapamondul, astfel subliniind diversitatea
acestui fenomen. Pe de altă parte, la fel ca la „Camera Nucleară”, vizitatorii acestei expoziții
auxiliare vor avea posibilitatea de a se plasa în mijlocul celor mai importante scenarii de război
contemporane.

Ultima expoziție temporară, Expoziția Mikhail Kalashnikov este dedicată întregii varietăți de
arme care au fost create pornind de la creația lui Mikhail Kalashnikov și continuând cu
multitudinea de contexte în care acest tip de armă și-a dovedit utilitatea. Tot armamentul din
această secțiune este destinat utilizării.

Estetica după care vor fi așezate materialele cu caracter documentar vor urma un set de reguli
ce va încerca să evite suprasolicitarea vizitatorului și în același timp să ofere din nou la nivel
interactiv informația necesară. Pentru a îndeplini aceste condiții, ne vom baza pe puterea de
deducție și înțelegere a vizitatorilor. Regula principală este evitarea excesului de informații
inutile, precum dimensiuni, greutate sau detalii balistice. Acestea pot sta la dispoziția publicului
care dorește informare, dar nu trebuie expuse ostentativ, singurul lor efect fiind acela de
supraîncărcare. O altă regulă de bază este aceea de a încerca livrarea contextului într-un mod
care să nu fie explicativ sau informativ. Pentru a îndeplini această condiție, voi recurge la
construcții scenografice reprezentative pentru perioada în care arma a fost folosită și pentru
contextul acesteia. Aceste informații „deductive” vor intra în zona marilor întrebări: Când?
Cine? Unde? și Cum? În consecință, materialul documentar va fi abordat atât din perspectivă
clasic-informativă a panourilor dar și din perspectivă deductivă a construcției propriu-zise.

Iluminatul este folosit în așa fel încât să pună cât mai bine în valoare obiectele expuse, dar
bineînțeles va diferi în funcție de atmosfera pe care contextul construcției o cere. Este evident
faptul că iluminatul va fi dispus în situații de lumină care să avantajeze fiecare obiect, încercând
de asemenea să se păstreze o atmosferă generală primitoare.