Particularitatile

Organele respiratorii superioare sunt nasul,faringele si laringele. Organele respiratorii

inferioare sunt traheea,arborele bronsic cu bronhiile mari si mici, bronhiole, iar parenchimul
pulmonar este format din alveole si interstitiu. Organizarea structurala a sistemului
bronhopulmonar- 3 lobi in pulmonul drept si 2 lobi in lobul stang. Tunica epiteliala a
arborelui bronsic este formata din celule bazale, epiteliocitele cilindrice. Secretiile bronsice
sunt produse de celulele caliciforme din epiteliul bronsic dar si glandele bronsice.
Submucoasa este formata din tesut conjunctiv, fibre elastice. Tesutul pulmonar este format
din alveole-unitatea structurala a pulmonului. Sistemul vascular pulmonar este structurat din 2
componente- circuitul mic ,care este format din vasele pulmonare si circuiutul mare format
din vasele bronsice.
Examinare clinica: palpare,percutie,anamneza.
Examinarea paraclinica:ECG, HLG, Ex. Urinei,Biochimia, Spirometria, Rx pulmonar.
Sindroame de afectare: tusea,tahipnee, tirajul cutiei toracice, dispneea,Wheezing, Hemoptizia.
Simptoame clinice obiective: cianoza periferica, deformatii toratice, torace emfizematos,
torace rahitic, bombarea unilaterala a toracelui , etc.
Rinofaringita:
Afectiunea este cauzata de un virus numic “rinovirus”, extrem de contagios, cu incidenta
maxima in lunile de toamna si primavara. Virusul se transmite pe calea aerului prin particule
contaminate (stranut, tuse) sau prin contact direct cu persoana bolnava.

Tabloul clinic:

 nas infundat si secretii nazale;

 stranut;
 tuse;
 durere in gat;
 durere de cap si febra;
 oboseala;
 dureri de corp.

Tratament: Pentru a trata rino-faringita medicul va va prescrie un tratament medicamentos,

care va cuprinde decongestionante, medicamente antiinflamatoare, pastile pentru a calma
durerile in gat si tusele sau suplimente de zinc. De asemenea, acesta poate recomanda
folosirea unor spray-uri nazale.

Profilaxia:

 Spalati-va de mai multe ori mainile cu sapun, mai ales cand sunteti in jurul altora
persoane infectate;
 Spalati sau dezinfectati obiectele utilizate in mod obisnuit, cum ar fi jucariile, cheile
pentru usi, telefoanele si manerele robinetului;
 Folositi un dezinfectant de mana ori de cate ori este necesar.
Laringitele

Laringita acuta este consecinta inflamatiei acute a mucoasei si submucoasei laringelui de

cauza virala sau bacteriana, in formele severe asociind detreasa sau insuficienta respiratorie.

Laringita este o inflamatie a corzilor vocale. Corzile vocale sunt in mod normal deschise si
apropiate pentru a genera vocea cu o miscare lenta si constanta. Cand o persoana are laringita,
corzile vocale sunt umflate. Acest lucru schimba modul in care aerul se misca prin gat.

Aceasta schimbare a fluxului de aer duce la o distorsiune a sunetelor pe care le produc corzile
vocale. Persoanele cu laringita vor avea adesea o voce ragusita, pietroasa sau prea linistita
pentru a auzi cum trebuie.

In laringita cronica, inflamatia este continua. Cordoanele vocale pot deveni incordate si pot
dezvolta cresteri, cum ar fi polipii sau nodulii.

In cazuri foarte rare, laringita acuta poate fi cauzata de difterie, o infectie bacteriana. 

Simptomele laringitei la copii pot diferi de simptomele la adulti. Afectiunea este adesea
caracterizata de o tuse ragusitoare, latratoare, febra si poate fi prezenta si ca crupa.

Crupa este o boala respiratorie contagioasa frecventa la copii. Desi crupul este de obicei o
boala simpla de tratat, cazurile severe necesita ingrijiri medicale.

Atentia medicala este recomandata copiilor care prezinta oricare dintre urmatoarele
simptome:

 Dificultati de respiratie sau de inghitire;

 Febra de peste 39,4 °C;
 Sunetul de respiratie puternica atunci cand inhalati. 

Aceste simptome pot indica si epiglotita. Aceasta este inflamatia tesutului care inconjoara
traheea sau varful de vant. Atat adultii, cat si copiii pot dezvolta epiglotita, iar afectiunea
poate pune viata in pericol in anumite cazuri.

Semnele si simptomele de gravitate au la baza oboseala/epuizare muschilor respiratori,

hipoxemia, hipercapnia, cioanoza, transpiratiile, tiraj intens, “sete de aer”, obnubilare,
alternand cu perioade de agitatie, de deglutititie imposibila si deshidratare.

Medicii diagnostica de obicei laringita cu un examen fizic care evalueaza urechile, nasul,
gatul si vocea. In cele mai multe cazuri, nu este necesara o testare suplimentara.

Cel mai frecvent simptom al afectiunii este raguseala, astfel ca medicii vor avea grija sa
asculte vocea persoanei cu laringita. 
Un laringoscop poate fi utilizat pentru a observa miscarea corzilor vocale atunci cand este
utilizat si pentru a determina prezenta oricaror polipi sau noduli pe corzile vocale. O biopsie
poate fi efectuata daca o zona suspecta de tesut necesita evaluari suplimentare.

Oricine are simptome care dureaza mai mult de 2 saptamani, trebuie sa consulte medicul. In
unele cazuri, medicul poate trimite copilul cu laringita la un medicament otorinolaringologic,
cunoscut si sub denumirea de specialist in ureche, nas si gat (ORL).

Tratementul in laringita acuta se va institui in functie de severitatea bolii, majoritatea copiilor

putand fi ingrijiti la domiciliu.

Laringita acuta simpla usoara: atmosfera umeda; hidratare prin aport suplimentar de lichide;
NU sunt necesare antibioticoterapia sau corticoterapia.

Laringita striduloasa: linistirea anturajului (anxietatea copilului genereaza atmosfera de

panica in familie); atmosfera umeda; evita contactul cu aerul rece (deschiderea geamului in
sezonul rece poate amplifica spasmul laringian); NU sunt necesare antibioticoterapia sau
corticoterapia, daca recidiveaza, se va aprecia oportunitatea adenoideoctomiei.

Epiglotita

Epiglotita este o afectiune bacteriana, rapid progresiva, a epiglotitei si a tesuturilor

inconjuratoare, care poate duce la obstructie brusca respiratorie si chiar moarte.

Epiglotita este in primul rand o boala a copiilor si, de obicei, este cauzata de Haemophilus
influenzae tip B. In momentul de fata, pentru ca vaccinarea a fost raspandita, aceasta a fost
aproape eredicata la copii (mai multe cazuri apar la adulti). 

Microorganismele ce cauzeaza boala la copii si adulti include Streptococcus pneumoniae,

Staphylococcus aureus, H. influenzae, streptococul β-hemolitic si Klebsiella pneumoniae.

Structurile supraglotice inflamate pot obstructiona mecanic caile respiratorii crescand efortul
respirator si in cele din urma determina detresa respiratorie. 

Simptomele includ:

 faringita severa;
 disfagie;
 febra inalta;
 hipersalivatie stridor in inspir. 

Diagnosticul necesita vizualizarea directa a structurilor (de obicei cu un fibroscop), dar care
nu se efectueaza pana ce pacientul nu este pus pe suport respirator (examinarea faringelui si
laringelui poate precipita obstructia respiratorie completa).
Culturile din tesuturile supraglotice si hemoculturile pot fi efectuate pentru a cauta
microorganismul implicat. Adultii pot de obicei sa fie supusi in conditii de siguranta unei
laringoscopii cu fibra optica.

Tratamentul epiglotitei

Tratamentul include protectia cailor respiratorii si antibiotice, rezistente la β- lactamaza, cum

este cefalosporina, care ar trebui sa fie utilizat empiric, in asteptarea rezultatelor culturilor si
antibiogramei.

Crupul laringian

Crupul laringian (laringotraheobronșita) este o infecție respiratorie, de obicei cauzată de un

virus (frecvent parainfluenza și influenza). Foarte rar, această afecțiune este cauzată de o
infecție bacteriană. Foarte multe cazuri de crup pot fi prevenite prin imunizare împotriva
virusului influenza sau difteriei.

Crupul este caracterizat de apariția următoarelor simptome:

 tuse lătrătoare tipică;
 voce răgușită;
 plâns;
 febră;
 secreție nazală;
 stridor inspirator;
 respirație șuierătoare

De cele mai multe ori, crupul este diagnosticat pe baza simptomelor și semnelor, după
ce au fost excluse cauze mai grave cum ar fi epiglotita (cea mai gravă dintre laringite) sau
corpul străin de căi respiratorii.

În absența stridorului sau a respirației forțate, se tratează simptomatic. Se solicită ajutor

medical de specialitate dacă se înrăutățesc simptomele.
Tratamentul este o urgenţă şi va fi prescris obligatoriu de medic.

Amigdalita acuta:
Amigdalita acuta sau angina acuta reprezinta o inflamatie a mucoasei faringiene aparuta de
maximum doua saptamani

Etiologia anginelor este polimorfa la copiii mici- predomina etiologia virala (adenovirusuri) si
cea micotica la copiii mai mari. La elevi si la adulti se produc de obicei infectii cu
streptococ beta-hemolitic grup A sau infectii mixte (virale si bacteriene).

Infectiile cu fusospirili si levuri se produc mai ales la organismele cu rezistenta scazuta. Sursa
de infectie o constituie omul bolnav sau purtatorul sanatos sau convalescent (in infectiile
bacteriene). La purtatori, germenii se afla in rinofaringe, amigdale, cai respiratorii superioare.

Anginele virale prezinta simptome moderate ca senztia de arsura sau uscaciune faringiana,
adenopatii submandibulare si laterocervicale discrete, nedureroase si mucozitati nazale.

Local faringian apare un eritem difuz al mucoasei, uneori cu puncte hemoragice sau vezicule
(angina herpetica). De obicei, anginele virale se vindeca spontan, dar intr-un numar important
de cazuri se pot complica cu infectii bacteriene, rezultand anginele mixte.

Anginele bacteriene au un debut brusc cu febra, frison, cefalee, dureri la inghitire si uneori
varsaturi. Bolnavii prezinta adenopatii regionale dureroase. Local amigdalele sunt rosii
acoperite cu depozite albicioase.

Diagnosticul de angina se pune pe baza semnelor locale si generale, corelate cu datele

epidemiologice.

Tratamentul este simptomatic si in cazul streptococului beta-hemolitic de grup A implica

antibiotic.

Tratamentele suportice include anagezice, hidratare si repaus. Penicilina V este de obicei

considerate medicamentul de elective pentru faringo-amigdalita cu streptococ beta-hemolitic
de grup A. Doza recomandata este de 250 mg p.o. de doua ori pe zi pentru 10 zile la pacientii
de pana in 27kg. Amoxicilina este mai eficienta si cu un gust mai aceeptabil in cazul unui
preparat lichid. Alte medicamente includ macrolidele pentru pacientii alergici la penicilina,
cefalosporinele de generatia I si clindamicina.

Tratamentul poate fi inceput imediat sau amanat pana cand se obtin rezultatele culturilor.
Daca tratamentul este inceput empiric, ar trebui sa fie oprit in cazul in care culturile sunt
negative. Nu se efectueaza de rutina culturi faringiene de control. Ele sunt utile in cazul
pacientilor cu infectii recurente multiple cu streptococ beta-hemolitic de grup A sau daca
faringita se extinde la contactii de la scoala sau acasa

Profilaxia
Cuprinde evitarea aglomeratiei, contactului cu persoane racite, evitarea expunerii prelungite la
intemperii, frig, imbracaminte adecvata sezonului, etc.

Profilaxia complicatiilor postanginoase se refera la supravegherea fostilor bolnavi de angina

timp de 4 saptamani prin examene clinice si paraclinice ca HLG, VSH, ASLO, ex.de urina,
etc.

In cazul aparitiei simptomelor prezentate dar mai ales a unor complicatii ce vizeaza urechea
(otalgia intensa), sinusurile (cefaleea, secreti nazale mucopurulente, obstructie nazala), febra
prelungita cu valori ridicate, este indicat ca bolnavul sa se prezinte medicului de familie, iar
daca este cazul, la specialistul otorinolaringolog pentru prevenirea complicatiilor acestei
afectiuni. 

Pneumonii la copii:

Pneumonia este o afectiune caracterizata prin inflamarea tesutului plamanilor, fiind, in mod
normal, cauzata de o infectie bacteriana. La capatul tuburilor respiratorii din plamani exista
mici saculete de aer. Cand apare pneumonia, aceste saculete se inflameaza si se umplu cu
lichid.

Simptomele pneumoniei pot aparea fie brusc, la 24-48 de ore dupa inflamarea tesutului, fie
lent, pe parcursul mai multor zile. Simptomele comune ale pneumoniei includ:

          Tuse, care poate fi seaca, sau productiva, fiind vizibil un mucus gros, galben,
verde, sau maro, care poate contine pete de sange in unele situatii.
          Dificultati ale respiratiei, cum ar fi respiratie superficiala si prea rapida, sau
taierea respiratiei chiar daca nu faceti efort.
          Batai rapide ale inimii
          Febra
          Stare de rau
          Transpiratie
          Tremurat
          Pierderea poftei de mancare
          Durere toracica, care se agraveaza cand tusiti.

Pneumonia este, de obicei, provocata de infectiile pneumococice, cauzate de bacteria numita

”streptococcus pneumoniae”. Si alte bacterii pot provoca pneumonie, cum ar fi ”haemophilus
influenzae”, ”staphylococcus aureus”, virusi si ciuperci.

Pe langa pneumonia bacteriana, mai exista:

          Pneumonia virala, cauzata de virusul sincitial respirator, sau de gripa de tip A,
sau de tip B, fiind cea mai comuna forma de pneumonie la copii.
          Pneumonia de aspiratie, cauzata de respiratia in timpul varsaturilor, de un corp
strain, sau de o substanta daunatoare, cum ar fi chimicalele sau fumul.
          Pneumonia fungica, destul de rara, care afecteaza, in special, persoanele cu un
sistem imunitar foarte slabit.
          Pneumonia dobandita la spital, in timpul tratarii unor alte afectiuni sau in urma
unei operatii, riscul fiind foarte mare pentru cei aflati la terapie intensiva.

Diagnostic: HLG, Rx, Biochimia, ECG.

Daca forma pneumoniei este una usoara, poate fi tratata acasa, prin odihna, antibiotice si
consumul lichidelor. Cazurile severe necesita spitalizare. Trebuie sa retineti ca trebuie sa luati
tratamentul pe toata perioada recomandata, chiar daca simptomele se amelioreaza, deoarece
bacteriile pot ramane in organism si pot deveni rezistente la antibiotice.

Ghidul recuperarii:

          Dupa o saptamana- febra dispare

          Dupa 4 saptamani- dispar durerea toracica si productia de mucus
          Dupa 6 saptamani- dispar tusea si problemele de respiratie
          Dupa 3 luni- dispar toate simptomele, dar exista sansa sa persiste senzatia de
oboseala
          Dupa 6 luni- recuperare completa

Medicamentele pentru tuse nu sunt recomandate, deoarece exista putine dovezi ca acestea ar
fi eficiente. In schimb, bauturile cu miere si lamaie pot ajuta la ameliorarea disconfortului
provocat de tuse.

Profilaxie:

 izolarea la domiciliu sau spital a celor bolnavi;

 evitarea colectivităţii – serviciu, grădiniţă, şcoală, spaţii închise supraaglomerate;
 folosirea unei batiste sau a unui şerveţel de unică folosinţă în cazul strănutului sau
tusei,
 astfel se poate preveni răspândirea infecţiei;
 spălatul mâinilor cu apă caldă şi săpun după strănut, tuşit;
 vestimentaţie adecvată temperaturii de afară (căciuli, mănuşi);
  amânarea vizitelor la persoanele bolnave;
 aerisirea încăperilor la domiciliu sau la locul de muncă;
 alimentaţie sănătoasă cu multe fructe şi legume (de sezon); creşterea aportului de
 vitamine în alimentaţie , în special a vitaminei C – necesară fortificării sistemului
imun;
 consumarea lichidelor calde (ceaiuri, supe)
 mişcare fizică în aer liber ( mers pe jos, cu bicicleta, patinaj, sporturi diverse),
pentru că efortul fizic tonifică organismul;
 evitarea oboselii fizice şi psihice prelungite;
 evitarea fumatului activ sau pasiv şi a consumului de alcool.

BRONSITA ACUTĂ - este un proces inflamator infecţios acut al arborelui bronşic, care
evoluează fără

semne clinice de

obstrucţie bronşică

Etiologia

 viruşi respiratorii (90% cazuri)

 uneori se asociază flora pneumotropă (pneumococoul, H.influenzae)

Factorii de risc:

 expunerea constanta la factori ce irita plamanii si caile respiratorii

 un sistem imunitar slab, sau slabit de catre un virus

Tablou clinic

- tuse uscată în debutul bolii, apoi productivă cu durata de 1-2 săptămâni

- respiraţie aspră auscultativ

- raluri bronşice sibilante şi ronflante bilateral

- alterarea stării generale caracteristice infecţiei respiratorii virale

Diagnostic.

Diagnosticul este stabilit in baza unui consult clinic. Pe langa examenul clinic si anamneza,
pot

fi necesare: teste de spirometry, radiografii pulmonare, examen de sputa, analize de sange

Tratament

 antipiretice: paracetamol – în sindrom febril (mai mare de 38,50C)

 mucolitice şi expectorante: ambroxol, bromgexin, ceaiuri expectorante

 terapie simptomatică (în meteorism, vomă, deshidratare)

Pneumonia comunitară (extraspitalicească, ambulatorie, de domiciliu) - pneumonia acută este

un proces

inflamator al parenchimului pulmonar cu afectarea structurilor alveolare şi/sau a interstiţiului

Factori de risc: circumstanţe epidemiologice de infecţii respiratorii virale acute, suprarăceală,

stări de fon ale

sugarului şi copilului mic (rahitism, anemie, malnutriţie, diateze alergice, limfatice,

dismetabolice)

Etiologie: St.pneumoniae, H.influenzae, S.aureus, Mycoplasma pneumoniae, Chlamydia

pneumoniae

Forme clinice:bronhopneumonie în focar (lobulară), pneumonie cu focare confluente,

pneumonie franco-

lobară, pneumonie segmentară.

Diagnosticul în pneumonie
Criterii clinice: tirajul cutiei toracice (pneumonie severă), tahipnee (sugar sub două luni ;60
respiraţii/min;

sugarul 2-12 luni >50 respiraţii/min, copilul 1 – 5 ani >40 respiraţii/min), semne
fizicale bronho-pulmonare

locale (submatitate,respiraţie atenuată, raluri localizate), sindrom febril >3 zile, sindrom
toxiinfecţios

(hiperexitabilitate, somnolenţă, vomă)

Criterii explorative: radiografia pulmonară (opacităţi micro-, macronodulare, confluente,

segmentare, reacţii

pleurale, revărsat pleural), hemograma( Leucocitoză, neutrofilie, devierea leucogramei la

stânga - în

complicaţii purulente, majorarea VSH (>15 mm/oră)

Tratamentul antibacterian: Amoxacillina, Cefalosporine generaţia I, Macrolide-Claritromicină

Tratament symptomatic:

 Mucolitice şi expectorante(Ambroxol, Bromhexina)

 Bronhodilatatoare (în sindrom bronhoobstructiv)

 Simpatomimeticele (Salbutamol, Berotek, Berodual)

 Antipiretice - în sindrom febril (paracetamol)