Sunteți pe pagina 1din 2

Capitolul II

PIAȚA

Piața este locul în care se întâlnește cererea cu oferta.


Piața este formată din totalitatea relațiilor care se stabilesc între vânzătorii și cumpărătorii
unei categorii de produse.
Piața analizează factorii care influențează evoluția ofertei, și mai ales, a cererii de
produse. Toate aceste influențe converg și se regăsesc, în final, sub forma reașezării prețului de
tranzacționare, la un nivel mai mare sau mai mic. De altfel, dacă ar fi să sintetizăm, putem spune
că, în esență, teoria economică este o teorie a prețului.
Piața este un grup de cumpărători sau consumatori.

1. Consumatorul – între Teorie economică și Marketing

Piața este “liberă și transparentă”, iar consumatorul trebuie doar să facă cea mai
“rațională”
alegere căutând un optim în raportul calitate/preț sua prețuri/venituri.
Primii economiști care au adâncit teoria consumului (K.J. Lancaster) au recunoscut că nu
bunurile fizice aduc satisfacții, ci atributele lor și funcțiile pe care ele le oferă. Consumatori
diferiți pot găsi satisfacții diferite, la bunuri identice.

2. Piața de referință – clasificare și structură

Două categorii de piețe de referință ne interesează în mod special: piața produsului și


piața întreprinderii.

Piața produsului
Produsul sau serviciul de care suntem preocupați la un moment dat poate fi numit, produs
de referință.
Piața produsului de referință este dată de întreaga populație de consumatori și utilizatori
ai produselor de același gen, indiferent de originea sau marca acestora.
În principiu, capacitatea sa de absorbție, pentru produsul de referință, se măsoară pornind
de la volumul mediu al unei cumpărături, frecvența medie de cumpărare și numărul total de
consumatori potențiali.
Pe piața produsului, producătorii și distribuitorii acestuia se concurează unii pe alții. Ei își
dispută un număr limitat de consumatori.

Piața întreprinderii
Piața întreprinderii este acea parte din piața produsului, pe care producătorul sau
distribuitorul de referință vinde în nume propriu, în interes propriu și sub marcă proprie.
Ponderea pieței întreprinderii sau a mărcii în piața produsului se numește cotă de piață.
Cota de piață este un indicator important. În raport cu mărimea sa, este apreciată
popularitatea unei mărci și puterea unei firme pe o anumită piață.

Structura pieței după interesele de marketing

În aria de cuprindere a acestei piețe trăiește o anumită populație totală (N). Ea este
formată din indivizii, familiile sau organizațiile cărora le este adresat produsul de referință.
 O anumită fracțiune din cadrul populației (N) este formată din consumatori. Ei au
caracteristic faptul că, fie au adoptat deja produsul în consum, fie că îl vor adopta
cu un anumit grad de certitudine.
 Cealaltă fracțiune din populația (N) este formată din nonconsumatori. Ei pot fi
absoluți sau relativi.
 Nonconsumatorii absoluți (NCA) sunt cei care nu au nevoie de produs la
modul absolut și nu-l vor cumpăra și consuma niciodată.
 Nonconsumatorii relativi (NCR) sunt cei care ar putea avea nevoie de
produs sau marcă, dar nu cumpără și nu consumă încă, din diverse motive
conjuncturale. Fie nu au bani, fie nu știu că produsul/marca există, fie nu
sunt convinși de utilitatea și calitatea acestuia și l-au înlocuit cu altceva,
fie pur și simplu, nu vor.
 Piața teoretică (PT) este formată din consumatori și nonconsumatori relativi și se obține
prin diminuarea populației totale (N) cu numărul de nonconsumatori absoluți:
PT = N – NCA

Dacă din mărimea PT se scade nr. de NCR, ceea ce rămâne reprezintă piața actuală a
produsului, (PA). Se mai numește și piață efectivă.
PA = PT – NCR = N – (NCA + NCR)