Sunteți pe pagina 1din 100

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE STIINTE POLITICE


Specializarea : MASTERAT POLITICI PUBLICE COMUNITARE

LUCRARE DE DISERTATIE
Politica de mediu în U.E. şi România.
Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Coordonator ştiinţific:
Conf. univ. dr. Tont Gheorghe

Absolvent: Tripe Adrian Marius

Oradea
2010
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Cuprins

I.Politica ambientala a Uniunii


Europene ....................................................................................3
I.1. Linii directoare ale Politicii Ecologice a UE ..................................................................3
I.1.1. Raţiuni legislative ale politicii ecologice a UE.........................................3
I.1.2. Raţiunile economice .................................................................................5
I.1.3. Raţiuni socio-politice ................................................................................6
I.2. Principalele etape ale aplicării Politicii Comunitare în domeniul mediului ambiant......8
I.3. Noi componente ale Politicii Ecologice ale UE ...........................................................11
I.3.1. Raportul dezvoltare industrială-ecologie ................................................11
I.3.2. Noi dimensiuni ale Politicii Ecologice a UE ..........................................16
II.Fundamentarea analizei socio – economice si de mediu in Romania ..................................20
II.1.ANALIZA SWOT ........................................................................................................20
II.2. Protejarea si imbunatatirea calitatii mediului in jud. Bihor ........................................28
II.2.1.Obiectivul major ....................................................................................28
II.2.2.Obiectivele strategice .............................................................................29
II.2.3.Obiective specifice…………………………………………………29-68

2
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

I.Politica ambientala a Uniunii Europene

Tratatul de la Roma nu a făcut referiri specifice la o politică comună în


domeniul ecologic, astfel încât o astfel de politică s-a dezvoltat mai târziu şi nu a prins
contur armonizat până la începutul anilor '70. Până la acel moment erau în vigoare
aproape 200 de Directive ale Comisiei, 40 de Regulamente, 150 de Decizii şi 94 de
Recomandări şi opinii adoptate de ţările membre.

I.1. Linii directoare ale Politicii Ecologice a UE

Interferenţele ecologice ale interdependenţelor globale afectează în manieră


diferenţiată toate ţările lumii. Urmărirea fundamentelor durabile ale dezvoltării
economice este o provocare pentru toate ţările dezvoltate şi în curs de dezvoltare, la
nivel individual sau regional. Caracterul global şi transfrontalier al multor dileme
ecologiste fac dictonul "scopul scuză mijloacele" inaplicabil. La mijlocul anilor '80
patru mari probleme ecologice au fost recunoscute ca având rolul de a provoca
atingeri periculoase echilibrelor ambientale: subţierea stratului de ozon al planetei,
modificările incontrolabile ale climei, despădurirea şi atenuarea biodiversităţii. În
toate cele patru mari sfidări sunt implicate şi ţările membre ale Uniunii Europene şi
toate îşi pun amprenta pe nevoia de politică comunitară în acest domeniu.

I.1.1. Raţiuni legislative ale politicii ecologice a UE

În anii '60 şi începutul anilor '70 erau în vigoare doar câteva repere legislative
cu privire la dimensiunea ecologică a procesului de integrare europeană, referitoare,
îndeosebi la controlul gradului de poluare a atmosferei; o politică în adevăratul sens
al termenului a fost lansată în 1972. Ea a fost concepută ca o modalitate de a lansa
un real program managerial pentru îngrijirea si protejarea climatului ambiental la
nivelul întregii grupări. La început, această strategie armonizată s-a alimentat din
prevederile Art. 2 al Tratatului de la Roma coroborate cu Art. 100 şi 235. Acestea
se refereau la dreptul organelor comunitare de a elabora noi reglementări şi de a
armoniza reglementările din ţările membre dacă ele afectează direct funcţionarea pieţei
integrate. Pentru a edicta reglementări comune, aceste prevederi de Tratat au fost

3
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

interpretate în extenso, făcând să plutească incertitudinea asupra acţiunilor în domeniul


ecologic până în 1987 când prin adoptarea Actului Unic Vest European s-au adus
modificări de Tratat menite să deschidă larg orizontul politicii ecologice comune.
AUE cuprindea un întreg capitol cu privire la problematica mediului
înconjurător, conferind politicii comunitare în domeniu bazele principiale, legislative
şi instituţionale şi înlăturând temeiurile în baza cărora statele membre ignorau
directivele comunitare din considerente procedurale.
Se conturau pentru prima dată articulat, într-un document cu vocaţie comunitară
următoarele obiective:
• conservarea, protejarea şi îmbunătăţirea calităţii vieţii;
• să contribuie la sănătatea colectivităţilor umane;
• să se asigure o utilizare raţională a resurselor naturale
Toate acţiunile îndreptate spre punerea în aplicare a acestor obiective se bazau
pe trei principii:
• prevenirea este mai bună decât tratarea;
• orice prejudiciază mediul înconjurător trebuie combătut la nivelul sursei;
• cel care poluează va trebui să plătească pentru repararea oricărui prejudiciu
şi curăţirea mediului.
Actul Unic European statua obligativitatea ca, considerente legate de protecţia
mediului sa facă parte integrantă şi din celelalte politici comunitare sectoriale. Această
politică sectorială este strâns intercorelată cu P.A.C., cu Politica Comună în domeniul
Transporturilor, Politica Energetică, Politica Regională, Politica în domeniul
Turismului şi cu iniţiativele în domeniul cercetării şi dezvoltării. Au fost permanent
necesare consultări între decidenţi, atât la nivel comunitar cât şi naţional pentru a se
crea premisele transpunerii în practică a dezideratelor. Ele au condus la o serie de
iniţiative în cadrul Directoratelor Generale subordonate Comisiei, în baza informaţiilor
permanente primite de la Agenţia Europeană pentru Mediu. Obiectivele lansate prin
AUE, exprimarea implicită a subsidiarităţii cu privire la problematica mediului au fost
bazele regulamentare ale conturării unui nivel tot mai înalt de protecţie a mediului la
scară europeană. Ca şi în celelalte sectoare se presupunea un grad ridicat de
centralizare a deciziilor şi acţiunilor, Comisia Europeană şi celelalte organisme
decizionale conturând cadrul de desfăşurare a strategiilor sectoriale, stabilind criteriile
4
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

şi conţinutul acţiunilor. Cazurile mai delicate au fost supuse Curţii Europene de


Justiţie care a interpretat aplicarea principiului subsidiarităţii chiar înainte de adoptarea
Tratatului de la Maastricht.
Tratatul asupra Uniunii Europene (TUE) a întărit coerenţa şi operabilitatea
politicii ecologice fiind, după părerea unor analişti, mult mai retoric decât se aştepta.
TUE a introdus termenul de "politică" în descrierea acţiunilor comunitare cu privire
la mediu şi înlocuindu-se conceptul de "acţiuni" în domeniul ecologic. Terminologia
folosită în TUE relevă o oarecare îndepărtare de ambiţioasele speranţe lansate în
domeniul ecologic de AUE.
Această politică sectorială este spaţiul decizional comunitar în care se
înregistrează cea mai mare amploare a folosirii majorităţii calificate în adoptarea
legislaţiei, aplicată în toate cazurile cu excepţia:
a) prevederilor care pot fi prioritar de natură fiscală. Spre exemplu taxa cu
privire la energie va comporta un vot în unanimitate;
b) măsurile cu privire la amploarea localităţilor rurale şi urbane şi la folosirea
terenurilor, cu excepţia managementului deşeurilor, măsurile de natură
generală şi ale gospodăririi resurselor de apă;
c) măsurile care pot afecta semnificativ opţiunea unei ţări membre pentru o
anumită sursă de energie sau structura ofertei sale energetice globale.
Pentru ecologiştii europeni, aceste derogări de la generalizarea votului cu
majoritate calificată au fost motive de nemulţumire întrucât tocmai domeniile
exceptate sunt extrem de poluante. Dezvoltarea unei politici ecologice funcţionale a
fost întârziată prin Declaraţia Consiliului European de la Edinburgh din
decembrie 1992 în care se statua: "Tratatul asupra Uniunii Europene nu poate
împiedica o ţară membră să menţină sau să introducă măsuri mai radicale
compatibile cu Tratatul de la Roma în vederea atingerii unor obiective vizând
protecţia mediului"1 .
Aplicarea unor standarde ecologice foarte înalte este posibilă atâta vreme cât nu
ridică obstacole în calea comerţului intra-comunitar, ameninţând activitatea
companiilor din celelalte state. Au existat permanent presiuni la nivelul statelor
membre pentru a crea premizele aplicării echitabile a normelor ecologice la nivelul
1
***Council of the European Union, Edinburgh (1992) - Declaration of the Council on Social Policy,
Consumets, Environment, Distribution of Income, Annex 2
5
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

întregii grupări. Această manieră de abordare subminează o politică ecologică eficientă


întrucât conduce la o scădere şi nu la o creştere a nivelului de exigenţă în protecţia
mediului. Implicaţiile2 lansării unei politici armonioase şi funcţionale în domeniu sunt
diverse şi pe termen lung şi se bazează pe efectele benefice ale acesteia în egală
măsură, în domeniul economic, social şi chiar politic.

I.1.2. Raţiunile economice


Orice proces de creştere economică generează efecte dificil de estimat mediului
ambiant. Au fost elaborate foarte numeroase studii care au încercat să cuantifice
costurile poluării. La începutul anilor '80 efectele negative provocate doar clădirilor de
ploile acide la nivelul Comunităţii Europene erau estimate pe o scală între 540
milioane şi 2,7 miliarde ECU pe an, la finele anilor '80, pierderile aceloraşi ploi acide
pentru suprafeţele împădurite se cifrau la 300 milioane ECU pe an, în timp ce
pierderile de producţie agricolă din aceeaşi cauză erau evaluate la 1 miliard ECU. Mai
recent OCDE estima că poluarea mediului costă doar fosta RFG 200 miliarde DM pe
an. O serie de estimări ale OCDE arătau că rata globală de creştere economică în ţările
industrializate ar fi cu 3 până la 5 procente mai mică dacă efectele negative asupra
mediului generate de creşterea PNB ar fi incluse în calcul. Pentru a explora
consecinţele economice ale politicii ecologice şi a corela aceasta cu generoasele
obiective ale Pieţei Unice şi ale Uniunii Economice şi Monetare trebuie să reflectăm la
următoarele aspecte:
1) Câştigurile generatoare de creştere economică izvorâte din eliminarea
barierelor comerciale sunt purtătoare de efecte ecologice adverse. Gruparea este încă la
nivelul la care impactul ecologic al creşterii economice este minimizat. Scopurile
progresului cu privire la realizarea Pieţei Unice ţintesc accelerarea dezvoltării
economice a Comunităţii, făcând însă mai acute problemele existente şi introducând
unele noi. Scopul politicii ambientale comunitare este creşterea siguranţei că poluarea
suplimentară va putea fi ţinută sub control. Întrucât acesta este unul din rezultatele
adâncirii integrării europene, nivelul cel mai adecvat de acţiune este cel comunitar;
2) Abilitatea Uniunii Europene de a acţiona în domeniul armonizării
conceptelor şi normativelor într-un domeniu în care diferenţierile pot cauza
disfuncţionalităţi sau bariere comerciale, standardele reduse într-o ţară membră sunt un
2
*** Commission of the E.C. (1992), Communications on Industrial Competitiveness and Protection of the
Environment
6
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

mijloc de menţinere într-o manieră neloială a unor avantaje competitive în raport cu


celelalte ţări. Dacă aceste niveluri mai scăzute de exigenţă tehnică se cultivă ignorând
costurile ecologice, preţul produselor va fi mai redus, conferindu-i companiei un
spor de competitivitate pe piaţa europeană comunitară. Dacă, dimpotrivă unele ţări
membre aplică standarde foarte exigente acestea în anumite circumstanţe devin
obstacole tehnice în cale comerţului cu bunuri. Spre exemplu în domeniul producţiei
chimice s-a stabilit procedura de clasificare şi etichetare a produselor periculoase.
Companiile producătoare de produse chimice cu grad ridicat de risc sunt obligate să
ofere informaţii cu privire la cantitate, măsuri de siguranţă în manipulare şi utilizare şi
procedurile de testare utilizate.
Devine acută nevoia unor măsuri la nivel comunitar care să asigure aplicarea
efectivă a legislaţiei în domeniu. Dacă acestea nu sunt adoptate, în pofida
existenţei reglementărilor legislative va exista permanent posibilitatea
distorsionării schimburilor comerciale. Sunt de luat în considerare potenţialul de
creare de locuri de muncă al aşa-zisei eco-industrii (producţia de echipament de
control a poluării) concomitent cu dezvoltarea noilor tehnologii de tip "curăţă şi
prelucrează" care vor găsi avantaje competitive pentru industria europeană la scara
relaţiilor comerciale globale.

I.1.3. Raţiuni socio-politice


Activităţile industriale ale prezentului şi viitorului sunt puternic
interdependente, ca atare, problemele mediului nu pot rămâne preocuparea fiecărei ţări
în parte. La scara UE este politic inacceptabil ca cetăţenii unui stat membru să fie
subiect al unor alte standarde ecologice decât ai celorlalte state şi al poluării produse în
alte spaţii integrate. Cel de-al 5-lea Program de Acţiune în domeniul Mediului şi
Raportul cu privire la starea Mediului care îl însoţeşte fac o cuprinzătoare analiză
statistică a problemelor care afectează întreaga Uniune Europeană. O serie de tendinţe
au fost identificate ca având semnificative consecinţe negative şi efecte trans-
frontaliere:
• utilizarea energiei — o creştere până în anul 2010 cu 25% a ritmului cererii
de energie, va duce la o creştere tot cu 25% a emisiunii nocive de oxid şi
dioxid de carbon;

7
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

• transporturile - se preconizează o creştere cu 25% a numărului de


automobile în raport cu 1990 , din care cu 17% până în anul 2000;
• agricultura - doar între 1987-1992 cantitatea de fertilizatori, pesticide şi
insecticide a crescut cu 63%;
• deşeuri - între 1987-1992 deşeurile urbane au crescut cu 13%;
• apa - între 1970-1985 consumul de apă a crescut cu 35%;
• turismul - în raport cu anul 1990 în 2000 doar turismul din zona
mediteraneană va spori cu 60%.
Acţiunile la nivel comunitar, intersectând graniţele naţionale sunt benefice în
tentativa de a elabora politici care să răspundă tuturor acestor provocări. Uniunea
Europeană încorporează state riverane Mării Nordului şi Mării Mediterane; Rinul
traversează sau constituie linie de demarcaţie între alte 5. Din 1995 Uniunea
Europeană include zone situate la nord de Cercul Polar. Natura cooperării europene îi
conferă acesteia unica oportunitate de a acţiona într-un context larg, regional şi de a
stabili o politică care să protejeze efectiv mediul ambiant. După cum am mai spus în
capitolul privind sistemul decizional comunitar, statele membre ale U.E. sunt legate
prin obligaţii asumate prin Tratate, iar legislaţia comunitară este prevalentă legislaţiilor
naţionale, statele membre înţelegând rolul Curţii Europene de Justiţie în aplicarea
legislaţiei. Această stare de fapt vine oarecum în contradicţie cu prevederile unor
convenţii internaţionale în domeniul mediului, la care U.E. este semnatară dar îi
lipsesc instrumentele de aplicare a lor. De aceea capacitatea de a adopta acţiuni
conjugate este foarte importantă, lucru adevărat nu numai pentru ţările membre ale
U.E. ci şi pentru celelalte ţări încă nemembre care se pregătesc să aplice reglementări
naţionale în domeniu pentru a se alinia la " aquis-ul comunitar" .
Pe fondul redefinirilor de strategii de dezvoltare economică al tipului de relaţii
economice practicate şi al dorinţei de aderare, ţările din Europa Centrală şi de Est
trebuie introduse în ecuaţia ecologică comunitară. Calitatea aerului la Praga este
inferioară celei de la Bruxelles sau Frankfurt dar superioară celei de la Atena sau chiar
Lisabona. Totuşi, problemele ecologice sunt mult mai acute în ţările central şi est
europene decât în actualele ţări membre ale U.E. Cauzele degradării mediului în ţările
estice sunt multiple, şi nu toate sunt afectate în egală măsură. O sinteză a cauzelor
degradării mediului ambiant în aceste ţări se prezintă în tabelul nr. 1.
8
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Tabel 1 - Cauzele principale ale deteriorării mediului în statele din


Europa Centrală şi de Est
Cauza Fosta Cehia Polonia Ungaria România Bulgaria
principală RDG Slovacia
Transport ** ** * *
Utilizare energie ** *** *** *
Lipsa ** ** ** * *** *
tehnologiei de
protecţie a
mediului
Insuficienţă ** ** ** * *** *
infrastructurală
Lipsa * * *** *
educaţiei
ecologice
Slaba legislaţie ** * * * *** **
in domeniu
Obstacole în * * * * *** *
calea
perfecţionări
ambientale
* =problemă semnificativă
** = problemă serioasă
*** = problemă majoră.
Sursa: Adaptat după "Environmental Issues in Eastern Europe": Setting an Agenda,
RIIA;1992; pag 2,3
Între timp, realităţile din aceste ţări s-au mai modificat, adoptându-se măsuri
ecologice riguroase, iar strategiile de pregătire a aderării lansate deja vor da roade şi în
acest sensibil segment al integrării.

I.2. Principalele etape ale aplicării Politicii Comunitare în domeniul


mediului ambiant
Întrucât Tratatul de la Roma nu a statuat baze clare ale aplicării unei politici
comune în domeniul mediului ambiant, un set de acţiuni mai uniforme a fost lansat în
octombrie 1972 cu ocazia Conferinţei Şefilor de Stat şi de Guverne de la Paris,
înţelegându-se formal necesitatea unei politici cadru la nivel comunitar în acest
domeniu. La Conferinţa de la Bonn la nivel ministerial din noiembrie acelaşi an s-au

9
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

elaborat obiectivele iniţiale şi principiile de acţiune. Acestea au fost cuprinse în primul


din numeroasele Programe de acţiune din domeniul mediului.
Primul Program de Acţiune Ecologică (1973-1977) s-a concentrat în principal
pe acţiuni corective axate în egală măsură pe problemele imediate dar şi pe cele
acumulate în timp cu care se confrunta Comunitatea. Directivele cu privire la
reglementarea "poluării cauzate de deversarea anumitor substanţe periculoase în
mediul acvatic" au ocupat locul central. Tot în acest sens s-a introdus un pachet de
măsuri de control al poluării apelor. A reţinut atenţia lansarea principiului conform
căruia cei responsabili pentru poluare trebuie să suporte costurile de curăţire şi să
compenseze pentru daunele provocate.
Al Doilea Program de Acţiune (1977-1982). S-a acordat o atenţie prioritară
acţiunilor preventive menite să confere o nouă orientare politicii în acest domeniu
accentuând orientarea pro-activă prioritar în raport cu cea reactivă. Totuşi, multe
măsuri adoptate pentru punerea în aplicare a acestui program au fost de fapt, variante
revizuite ale celor din cadrul primei etape, nereprezentând desprinderi notabile de
esenţa acestora. Din păcate, majoritatea direcţiilor strategice din cadrul acestor
programe au conţinut o serie de exceptări socio-economice care au plasat efectiv
obiectivele din domeniul mediului într-o poziţie colaterală. Spre exemplu, industriile
turistice din Franţa şi Italia au fost protejate cu nivele scăzute de exigenţă a
standardelor privind poluarea ţărmului mării pentru a permite menţinerea câştigurilor
acestor sectoare.
Al Treilea Program de Acţiune (1982-1987) . Amplificarea permanentă a
problemelor ecologice şi înscrierea lor constantă pe agendele politice a condus la un
grad sporit de prioritate acordat acestei etape în Cancelariile Europene. Cadrul
comparativ mai larg în raport cu Programul anterior a cuprins multe noi domenii
complementare temei tradiţionale privind controlul poluării. Acesta a inclus stimularea
dezvoltării industriilor nepoluante, ecotehnologiilor şi eforturilor de promovare a
reciclării, reutilizării şi recuperării resursele mediului ambiant. Directiva din 1985
asupra Evaluării Impactului Ecologic a prevăzut aprobare lansării unor proiecte de
anvergură în domeniul industrial şi infrastructura numai după ce s-a dovedit în
prealabil compatibilitatea lor cu normele ecologice.

10
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Al Patrulea Program de Acţiune (1987-1992). Acest program a fost adoptat


concomitent pentru aceeaşi perioadă cu A.U.E. care lansa procesul de creare a Pieţei
Unice Interne. Protecţia mediului ambiant devenise o componentă esenţială a tuturor
politicilor economice şi sociale, noul context al adâncirii procesului de integrare
europeană. S-au conceput ample şi stringente acţiuni cu privire la utilizarea
îngrăşămintelor şi biostimulatorilor, gospodărirea deşeurilor biodiversitatea în
conformitate cu dezideratele Pieţei Unice. Au fost criticate întârzierile manifestate de
ţările membre în anii anteriori, privitor la punerea în aplicare a Directivelor
Comunitare în domeniul mediului.
Al Cincilea Program de Acţiune (1992-2000). Dorindu-se o abordare mai
coerentă, acest program este evident mai cuprinzător ca amploare şi ambiţios ca
obiective decât oricare din celelalte. Una din trăsăturile sale specifice a fost
preocuparea de a adopta o abordare " de jos în sus" şi definită prin substanţă legislativă
prevalent prescriptivă. Ca atare se va pune accentul pe dezvoltarea unui cadru
consultativ cu lumea afacerilor şi aplicarea mai largă a principiului subsidiarităţii.
Totuşi, cea mai importantă trăsătură a sa decurge din tema centrală a dezvoltării
durabile, în conformitate cu exigenţele Conferinţei de la Rio şi a altor Programe de
acţiune în domeniul mediului. Unele dintre prevederile din Programele anterioare au
fost reluate şi în acest program. În principal, principiile şi obiectivele sunt stabilite
pentru a circumscrie viitoarele politici ecologice mai degrabă decât să elaboreze un
pachet de reglementări ce trebuiau implementate. Au existat şi o serie de iniţiative
importante cum ar fi Schema Europeană de Management şi Audit, o Schemă
Europeană de Etichetare Ecologică şi un impuls puternic dat creării Agenţiei Europene
pentru Mediu. O altă iniţiativă nouă în domeniu a fost instrumentul financiar nu; LIFE,
introdus în ajunul acestui program, pentru perioada 1992-1995 cu un buget iniţial de i
milioane ECU care urma să se dubleze în următorii patru ani. Scopul său principal era
finanţeze proiecte pilot, transferul de tehnologie, difuzarea celor mai valoroase practic;
prevederi ţărilor terţe (îndeosebi în curs de dezvoltare).
Acest al cincilea program capătă şi o dimensiune sectorială, cu specială
orientare spre industrie, energie, transport, agricultură şi turism. Acesta a determinat
examinarea dimensiunii financiare a programului, a impactului asupra mediului şi a
rezultatelor potenţiale a acţiunilor adoptate ca răspuns la măsurile întreprinse.

11
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Numeroasele probleme ecologice identificate ca solicitând o atenţie particulară au fost


modificările în climatul global, calitatea aerului, protecţia naturii şi a biodiversităţii,
gospodărirea resurselor de apă, climatul urban, zonele de coastă şi utilizarea
deşeurilor. Continuitatea acestor probleme a dat o notă de continuitate şi Programului
de Acţiune. O secţiune specială se referă la cele cu privire la managementul riscurilor
şi accidentelor ecologice, inclusiv cele industriale, de protecţie împotriva radiaţiilor şi
siguranţa nucleară, probleme de protecţie civilă şi siguranţa ecologică. O altă secţiune
a fost dedicată diversificării gamei de instrumente referitoare la îmbunătăţirea
strângerii şi transmiterii informaţiilor cu privire la mediu şi a activităţilor de cercetare-
dezvoltare în domeniu, la dimensiunile spaţiale ale protecţiei ecologice şi, probabil şi
mai importantă, la adoptarea unei dimensiuni mai pronunţat economice politicii în
domeniul mediului ambiant, ceea ce implică crearea şi aplicarea unui instrumentar
economic adecvat, (vezi anexa 1).
Cu privire la rolul internaţional major pe care trebuie să fie pregătită Uniunea
Europeană să-l joace, se prevede nevoia continuării acţiunilor în cele patru domenii
fundamentale. Acest al cincilea program de acţiune subscrie la o tot mai integrală
abordare a politicii ecologice care se aplică la diverse niveluri:
• interferenţa cu alte politici sectoriale; Spre exemplu, dimensiunea
ecologică a reţelei Trans-Europene, recentele şi stringentele reforme ale
PAC; "curăţirea" relaţiilor economice externe ale UE; dezvoltarea
ecotehnologiilor de la ultimul (al patrulea) Program Cadru în domeniul
Cercetării - Dezvoltării;
• definirea caracteristicilor măsurilor ce se adoptă; Directiva din 1993 privind
Controlul şi Prevenirea Poluării Integrate exprimă o bună ilustrare a acestui
principiu. Conform acestei Directive, toate cele trei medii ecologice sunt
ţinute sub un mecanism regulator uniformizat. În plus, programul anterior
menţionat presupune prevederi stimulative privind încurajarea unei mai
eficiente utilizări a materialelor, concomitent cu criteriile care să stabilească
dacă firmele folosesc cea mai adecvată tehnologie în domeniu;
• conturarea celui mai adecvat mix folosit pentru a rezolva problemele
ecologice; una dintre cele mai importante priorităţi în cadrul celui de-al
cincilea program de Acţiune a fost utilizarea mai concretă şi mai corectă a

12
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

instrumentului economic ( exemplu: eco-taxe, autorizaţii de funcţionare)


pentru a revigora cat principial existent care este încă dominat de
reglementări prevalente de " comandă control".
Tratatul de la Maastricht a reprezentat un stimulent pentru noul curs al politicii
ecologice exercitându-şi influenţa atât în alte domenii ale construcţiei europene
integrate, contingent problemele de mediu cât şi prin conturarea competenţelor clare în
domeniu. Astfel, acest lucru sintetizează în felul următor:
"Adoptarea acestui principiu al integrării începe să deplaseze Uniunea
Europeană dinspre accepţiunea trecută, conform căreia protecţia mediului era privită
ca un element complementar necesar al creşterii economice către o stare de fapt în
care protecţia efectivă a mediul recunoaşte a fi o componentă esenţială a dezvoltării
economice".
Prin urmare, problemele integrării şi aspectele specific ecologice ale acestora
sunt strict legate de aspectul mai cuprinzător al dezvoltării durabile.
O mai largă aplicare a instrumentelor economice care să sprijine aceste dezic
reprezintă, ceea ce se recunoaşte de către tot mai mulţi, calea prin care lumea
afacerilor, motivată proactiv să adopte propriul răspuns la provocările ecologice.
Natura orientată regulile pieţei a acestei strategii îi conferă flexibilitatea cerută pentru
a depăşi diferitele observaţii de natură multidisciplinară, care trecute, maximizează
avantajele sinergice ce se pot obţine, exemplu introducerea taxei cu privire la
emisiunea de dioxid de carbon va determina o em la mai multe niveluri şi în diferite
sectoare (transport, energie, politici de consum, concu dezvoltare regională). Punerea
în aplicare a strategiei de dezvoltare durabilă va compo: cadru legislativ şi instituţional
adecvat care să acţioneze articulat pentru a combina resursele ecologice existente
concomitent cu un cadru mai coerent şi simplificat cerut de lumea afacerilor. Un
potenţial obstacol în calea aplicării într-o manieră integrală şi riguroasă a Politicii
Ecologice Comunitare poate fi chiar principiul subsidiarităţii - Art. 3b al Tratatului
Maastricht statuând că organele comunitare nu au abilitatea de a se implica nelimitat la
r ţărilor membre. Deşi este esenţial că statele trebuie să-şi păstreze propriile strategii
în domeniul protecţiei mediului, faptul că multe probleme ecologice şi îndeosebi
poluarea nu respectă liţele regionale sau naţionale, implică o anumită formă de
coordonare plurilaterală. După cum subliniau unii analişti o aplicare extensivă a

13
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

principiului subsidiarităţii poate duce la o subminarea a competitivităţii industriale cât


şi a dezvoltării durabile având o influenţă secvenţială, doar asupra mediului de afaceri
şi generând efecte de incertitudine suplimentară.
La finele anului 1994 Comisia a publicat o analiză interimară a celui de-al
cincilea program de Acţiune în domeniul Mediului, recunoscând că politica
comunitară în acest domeniu a atins un act critic, multe iniţiative fiind lansate deja în
acţiune. În concluzia acelui Raport, se rezumau următoarele aspecte:
• Integrarea: S-au făcut puţine progrese în transformarea obiectivelor
ecologice în componente importante ale altor politici sectoriale, deşi unele
câştiguri s-au obţinut în raport cu Fondurile Structurale, ajutorul public,
agricultura şi cercetarea şi dezvoltarea tehnologică;
• Lărgirea gamei instrumentelor de acţiune: şi de această dată, progresele în
acest domeniu au fost lente în tentativele de a elabora o nouă metodologie
statistică şi noi indicatori de măsurare a dezvoltării durabile care ar fi
stimulat internalizarea costurilor ecologice. Totuşi, un proces legislativ
continuu a fost lansat cu succes.
• Obţinerea parteneriatului din partea firmelor şi partajarea responsabilităţilor
ecologice: doar 7 din statele membre s-au considerat pregătite să elaboreze
strategii de dezvoltare durabilă în concordanţă cu Agenda 21 a Conferinţei
de la Rio şi cu acest al cincilea Program de Acţiune. S-a creat totuşi, un
cadru de desfăşurare a unor continue consultări la nivel naţional pentru
detalierea problematicii ecologice comunitare.
• Modificarea atitudinii participanţilor la producţie şi consum: nu s-a făcut
încă prea mult pentru a da consistenţă acestei probleme. Restructurarea
fiscală a servit şi la deplasarea presiunilor fiscale dinspre factorii de
producţie spre practicile dăunătoare ecologic, problemă reluată de Carta
Albă în domeniul mediului;
• Aplicarea legislaţiei şi a reglementărilor: câteva progrese s-au înregistrat dar
este pe larg acceptată ideea că o mai mare limpezire a legislaţiei şi o
simplificare procedurală recomandă.

14
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

• Dimensiunea internaţională a Programului: revizuirea a apreciat că


propunerile dezbaterile internaţionale în domeniu trebuie luate în
considerare mai mult în soluţionarea acestor probleme eminamente globale.

Pentru perioada 2001-2010 s-a elaborat al Şaselea Program de Acţiune, având


chemarea „Viitorul nostru, şansa noastră”. Acesta reprezintă un document politic
menit să orienteze şi să armonizeze, din punct de vedere strategic, toate ţările europene
în acţiunile de conservare şi protecţie a mediului în următorul deceniu.3 Printre
obiectivele cele mai importante ale acestui program se numără următoarele:
• Îmbunătăţirea legislaţiei de mediu existente;
• Integrarea preocupărilor de mediu în ansamblul celorlalte politici;
• Implicarea mecanismelor de piaţă pentru a atrage interesul pentru mediu al
agenţilor economici şi al consumatorilor;
• Implicarea directă sau indirectă a cetăţenilor individuali în problematica
protecţiei mediului;
• Amenajarea teritoriului, precum şi deciziile manageriale trebuie să ţină cont de
impactul asupra mediului al acestora, pentru promovarea celor mai bune
practici din punct de vedere ecologic.
În mod suplimentar, programul propune şi a patru domenii prioritare de acţiune:
• Studierea schimbărilor climatice în vederea stabilizării concentraţiei „gazelor
de seră” la un nivel care să nu provoacevariaţii anormale ale climei
Pământului;
• Protejarea resurselor unice reprezentate de natură şi biodiversitate, cu
direcţionare spre protejarea şi restaurarea funcţiilor sistemelor naturale şi
stoparea pierderilor de biodiversitate în U.E. şi, desigur, la nivel global; se
include aici şi protejarea solului împotriva eroziunii şi poluării;
• Mediu şi sănătate – pentru a atinge o calitate mai bună a mediului, astfel ca
poluanţii, incluzând şi diferitele tipuri de radiaţii, generaţi de activitatea umană
să nu inducă un impact semnificativ, cu risc asupra sănătăţii umane;
• Utilizarea durabilă a resurselor naturale şi managementul deşeurilor, pentru a
avea siguranţă că prin consumul resurselor regenerabile sau neregenerabile nu
se va depăşi capacitatea de suport a mediului. Se doreşte atingerea unui nivel
15
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

de decuplare a utilizării resurselor printr-o îmbunătăţire semnificativă a


eficienţei utilizării resurselor, precum şi prin evitarea orientării stricte a
economiei spre partea materială, inclusiv evitarea generării de deşeuri.

I.3. Noi componente ale Politicii Ecologice ale UE

I.3.1. Raportul dezvoltare industrială-ecologie


Desprinderea unei corelaţii directe între industrie şi mediul înconjurător este
esenţială pentru că aproape întreaga manifestare a activităţilor industriale, la diferitele
sale niveluri este cauza principală a degradării ecologice şi a colapsului ambiental.
Analiza poate surprinde de valenţe ale corelaţiei: competitivitatea şi protecţia mediului
şi potenţialele eco-industrii.
a) Competitivitatea industrială şi protecţia mediului : Odată ce principiul
dezvoltării durabile a fost adoptat, lumea afacerilor va trebui să ţină seama
de nevoia de a reconcilia obiectivul creşterii competitivităţii cu cel al
protejării mediului. Părerea unor analişti este această temă este una extrem
de ardentă, îndeosebi pentru ţările din Nordul Europei care posedă cele mai
numeroase structuri în domeniul protecţiei mediului. Chiar organismele
comunitare au elaborat mii de directive în domeniu în decursul anilor.
Criticile la adresa acestei impresionante diversităţi a reglementărilor vin din
partea companiilor care evidenţiază o strânsă corelaţie între nivelul de
rigurozitate al reglementărilor şi costurile de adaptare şi afectează firmele.
În 1993, spre exemplu, CONCAWE, lobby-ul ecologist european domeniul
industriei petroliere aprecia că ajustarea la limitele admise la nivel european
în ce priveşte emisiunile de sulf din combustibili vor costa industria 3,3
miliarde dolari pe termen scurt şi peste 5 miliarde pe termen lung . Mai
mult, în multe sectoare industriale europene tehnologiile deja prevăzute cu
mecanisme de protecţie sunt la un stadiu de complexitate diminuează
profiturile marginale şi determină reţineri din partea companiilor de a le fine
Ar fi iluzoriu să ne aşteptăm ca societatea în ansamblu să accepte un nivel mai
scăzut al standardelor de trai numai pentru a îmbunătăţi mediul ambiant. La fel este de

16
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

improbabil ca lumea afacerilor să fie dispusă să-şi sacrifice profiturile şi


competitivitatea pentru a obţine acelaşi efect".
Pentru a surprinde implicaţiile restrictive şi costurile pe care le presupune o
politică solidă în domeniul protecţiei mediului asupra competitivităţii la nivel
european, Comisia a analizat sfera de compatibilităţi între cele două obiective în mai
multe documente anterioare lansării ultimului Program de Acţiune. S-au analizat două
probleme fundamentale. Prima: cum îşi poate satisface industria responsabilităţile cu
privire la protecţia mediului?. A doua, care ar fi potenţialul politicii ecologice de a
stimula competitivitatea în industrie?. În încercarea de a stabili fundamentele unei
corelaţii pozitive reciproce, Comisia aprecia că: "în ansamblu, exploatarea unei
sinergii pozitive între competitivitatea industrială şi protecţia mediului ambiant este
văzută tot mai mult constând în introducerea unor procese industriale nepoluante,
preferabil faţă de încercarea de a identifica şi remedia ceea ce s-a deteriorat. Această
atitudine răspunde mult mai bine cerinţelor competitivităţii industriale prin oferirea
unui fundament pentru factorii de bază ai competitivităţii în locul unor avantaje
temporare". Cu alte cuvinte, înlăturarea ad-hoc a externalităţilor negative determinate
de amânarea aplicării unor practici nepoluante creează avantaje statice, opuse celor
dinamice oferite de introducerea noilor eco-tehnologii de producţie şi realizare a
produselor. Ultimele pot îmbrăca forma unor noi tipuri de profituri derivate din crearea
şi exploatarea cu succes a unor noi oportunităţi comerciale şi, de asemenea de
dezvoltarea şi răspândirea unor noi tehnologii curate şi de reciclare de o mai mare
dispersie sectorială. Introducerea acestui gen de practici industriale este strâns asociată
perceperii aşa-zisei "noi paradigme a prelucrării". Aceasta presupune tehnologii
productive nepoluante în ansamblu, puţin intensive material şi foarte intensive
ştiinţific, sisteme de menţinere a calităţii la nivel ridicat, care să preîntâmpine: erorile
ecologice şi alte astfel de inovaţii care să coincidă cu o înclinaţie ecologică mai
pronunţată.
Avantajele superioare pot reveni dintr-o atitudine mai favorabilă în ce priveşte
cumpărarea din partea consumatorilor reticenţei din motive ecologice. Piaţa produselor
" verzi" are un potenţial enorm şi prezintă propriile sfidări concurenţiale pentru firmele
din toate sectoarele productive. Pentru ca acest potenţial să fie valorificat,
consumatorii acestui gen de produse care au forme variate de manifestare a cererii

17
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

trebuie permanent informaţi, spre exemplu prin etichetări ecologizate şi trebuie


stimulaţi prin diverse tehnici promoţionale moderne. Totuşi, aceste produse şi
tehnologiile de realizare a lor rămân în continuare comparativ scumpe, în timp ce
capacitatea de cumpărare a consumatorilor cu venituri reduse este supusă unor
constrângeri ciclice.
Deşi o evaluare a impactului ambiental al P.U.I. s-a concentrat pe rezultatele
sale negative şi pe efectele de a genera reziduuri ca urmare a impulsionării creşterii
economice există şi o serie de rezultate pozitive. Presiunile competitive generate
precum şi o serie de efecte microeconomice în planul eficienţei vor determina
performanţe în utilizarea forţei de muncă şi a capitalurilor iar ritmul investiţiilor în
eco-industrii se aşteaptă să crească. P.U.I. poate, de asemenea să joace un rol central în
diseminarea noilor tehnologii ecologice la scară europeană. Tratatul de la Maastricht a
exprimat necesitatea unei puternice coerenţe între politica în domeniul mediului şi
programul de creare a uniunii economice şi monetare. Prin urmare, Comisia a acceptat
atât nevoia de a menţine "integritatea Pieţei Interne concomitent cu promovarea
protejării mediului la un nivel ridicat".
Există însă rezerve cu privire la posibilitatea firmelor mai mici de a se adapta la
provocările ecologice în conexiune cu competitivitatea industrială. Spre exemplu,
procurarea unui echipament de monitorizare ecologică costă la fel, indiferent dacă se
produc 10 sau 1000 de produse. Firmele mici, de asemenea nu dispun de resurse
materiale şi manageriale pentru i fi la curent cu modificările legislative şi a se informa
privitor la oportunităţile de afaceri apărute ca urmare a structurii noi de stimulare a
orientării spre sănătatea mediului, în calitate, lor de ofertanţi sau subcontractanţi în alte
sectoare, ele se pot confrunta cu presiuni proveniţi din cererea pentru standarde
ecologice foarte înalte din partea marilor companii care ai adoptat scheme de eco-
audit. Comisia a afirmat că firmele mici şi mijlocii trebuie încurajat într-o manieră
specifică dat fiind rolul lor inovativ recunoscut. Uşurinţa cu care acestea se adaptează
la cererile consumatorilor face necesară o acţiune stimulativă concertată la nivel
comunitar, încercând să introducă o manieră tot mai pro-activă de abordare a industriei
în contact cu provocările ecologice, preferabilă în raport cu cea reactivă prin
intermediul legislaţiei va trebui realimentat dialogul între decidenţii de politici
industriale şi actorii economici, întărit şi flexibilizat sistemul de difuzare a

18
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

informaţiilor ecologice şi economice. O serie de specialişti au criticat Comisia pentru


deficienţele dovedite prin practicarea unei abordări prescriptive care a dus la
subminarea încrederii lumii de afaceri, a descurajat investiţiile şi a deturnat afluxul de
capital în afara Uniunii Europene. Ca răspuns la-aceste reproşuri, Comisia a stabilit
patru principii organizatorice pe care să se bazeze viitoarele iniţiative în domeniul
protecţiei mediului şi anume:
• predictibilitatea: să facă posibil ca firmele să anticipeze acţiunile şi ca atare
să se adapteze la acestea cultivând o abordare pe termen lung;
• integrarea: un mix efectiv al instrumentelor şi politicilor sectoriale care să
presupună o combinaţie sinergică cu alte domenii ale procesului de integrare
pentru a se obţine cele mai bune rezultate posibile într-un domeniu
individual;
• flexibilitatea: să se permită cercurilor de afaceri să implementeze
rigurozităţile politicii ecologice într-o manieră eficientă;
• raport optim costuri-efecte: cele mai puţin costisitoare soluţii optime vor
trebui preferate permanent cu condiţia ca integritatea ecologică să nu fie
afectată.
Deşi amplitudinea la care reconcilierea între competitivitatea industrială şi
protecţia mediului este posibilă rămâne încă neclară, totuşi, la contrapunerea acestora
ca în trecut, Comisia Executivă pare să se fi orientat dinspre poziţia de centru de
emisiune de Directive către un Cartierul General de elaborare a cadrului juridic şi a
structurilor stimulative care să conducă la o orientare pronunţată către regulile pieţei şi
în acest domeniu.
b) Potenţialul eco-industriilor
Eco- industriile pot fi considerate acele sectoare economice productive care
produc bunuri sau oferă servicii menite să permită măsurarea, prevenirea, limitarea sau
corectarea transformărilor produse în climatul ambiant şi care dăunează acestuia. Deci
acestea nu trebuie confundate cu cele care produc ambalaje ecologice, produse "verzi"
sau declară că introduc procese productive mai pronunţat nepoluante.
Potenţialul de dezvoltare al eco-industriilor a fost larg recunoscut, atât la nivel
comunii cât şi la scară internaţională, începând cu 1993 aceste sectoare industriale au
fost privite ca surse principale de avantaje competitive şi o serie de proiecte cu

19
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

pronunţată patină ambientală în valoare totală de peste 17 miliarde de ECU până în


anul 2000 au fost prevăzute să stimuleze dezvoltarea eco-industriilor comunitare. Un
raport publicat de un grup de consultanţă în domeniul cercetării ECOTEC10 în 1995
prognoza o creştere cu 266 000 a numărului locurilor de muncă eco-industrii până la
finele mileniului.
Secretariatul OCDE a elaborat propriile estimări cu privire la dezvoltarea
acestui nou de industrii sugerând că în 1992 piaţa globală pentru acestea a atins
magnitudinea de 200 miliarde $ (comparabilă cu întreaga industrie aerospaţială) din
care Comunitatea Europeană deţine un sfert, ponderea cea mai mare revenind încă
SUA. În viitor însă se prognozează un ritm de creştere foarte rapid în medie peste
5,5% până în 2000. (vezi tabelul nr 2). Se constată o oarecare rămânere în urmă care se
va mai perpetua o vreme a companiilor europene în raport cu cele americane în
dezvoltarea şi asimilarea de noi eco-tehnologii. Conform estimărilor OCDE comerţul
cu astfel de produse şi tehnologii este însă dominat de ţările membre ale U.E.
Germania este cel mai mare exportator de astfel de produse deţinând peste 40% din
totalul comerţului mondial, (vezi tabelul 2). Exportatorii europeni de tehnologii de
tratare a apelor reziduale şi purificare a aerului rămân în continuare lideri ai pieţei
deţinând 40 şi respectiv 35% exporturile mondiale. Totuşi, cota acestor produse, în
total importuri la nivel OCDE rămâne inferioară nivelului de 5%, parţial datorită
faptului că licenţele de producţie au devenit o componentă importantă a comerţului
internaţional, îndeosebi cu astfel de produse. Se aşteaptă ca U.E. să rămână primul
exportator din Triadă pe termen mediu dar, pe termen lung laponi SUA se vor remarca
în calitate de exportatori de astfel de produse .

Tabel 2 Prognoze privind tendinţele pieţei eco-tehnologiilor pe ţări


Total tranzacţii Total tranzacţii Ritm mediu anual
Ţările (mld $) (mld. $) de creştere %
1990 2000
Germania 17,0 23,0 4,0
Franţa 10,0 15,0 5,5
Marea Britanie 7,0 11,0 6,3
Italia 5,0 7,7 6,0
Olanda 2,7 3,7 4,1
Spania 1,8 3,0 7,4

20
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Belgia 1,4 2,3 6,4


Danemarca 1,0 1,2 2,2
Portugalia 0,4 0,7 8,3
Irlanda 0,3 0,5 6,5
Grecia 0,3 0,5 7,4
Total Comunitate 46,9 68,6 4,9
SUA 78,0 113,0 5,0
Total mondial 200,0 300,0 5,5
Sursa: CEC 1994 (pag 60)

Tabel 3 Comerţul cu produse eco-industriale al unor ţări membre OCDE în


1990
Ponderea în export % Balanţa comercială (mii
Ţara sau grupul de ţări ECU)
SUA 10 3120
Uniunea Europeană 20 6240
Germania 40 7800
Marea Britanie 17 390
Franţa 14 390
Japonia 6 2340
Sursa: IDEM
Tabelul 4 şi figura 4 arată că poziţia relativă a segmentelor de piaţă se prezumă
a rămâne asemănătoare, chiar dacă se remarcă o creştere dinamică a rolului Triadei la
nivelul pieţei acestor produse. Dezvoltarea eco-industriilor se află în strânsă corelaţie
cu importanţa acordată problematicii ecologice, primul determinant fiind cadrul legal
oferit protecţiei mediului.
Impunerea unor reguli exigente confruntă multe firme cu costuri suplimentare şi
obstacole operaţionale pe care ar dori să le evite dar îşi elimină o serie de oportunităţi
de afaceri. O altă influenţă, în creştere, derivă din particularităţile de consum pentru
produse ecologice şi din necesitatea sporită de integrare a riscurilor ambientale în
procesul de adoptare a deciziilor. Totuşi, considerentele tehnologice devin în
continuare elementul decisiv în formarea eco-industriilor.
Pentru că eco-industriile sunt înalt intensiv tehnologice se ridică şi problema
unei abordai manageriale mai dinamice şi elaborate pe termen lung. Strategia pe
termen lung coincide cu principiile care fundamentează noţiunea largă de dezvoltare
durabilă. Între cele două axiome există o posibilă interferenţă în sensul că ambele
conţin valorile culturii managementului, dar nu este prea clar ce sinergii vor fi generate
de acţiunea lor concertată.
21
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

I.3.2. Probleme pe termen lung


Politicile ecologice ale U.E. se confrunta, pe termen lung, cu doua probleme esenţiale:
• lipsa implementării - incapacitatea statelor membre de a pune în aplicare
programele
• lipsa integrării - incapacitatea de a integra consideraţiile de mediu în toate
nivelele procesului decizional.
Ambele probleme sunt amplificate de structura de guvernare unică a U.E.. În fapt,
autoritatea limitată a Comisiei, în baza Tratatului de la Roma, a făcut ca aceasta să-şi
sporească puterea politică prin elaborarea actelor normative, astfel că U.E. a evoluat
într-un “stat reglementativ” hiperactiv, care este foarte performant în stabilirea
standardelor şi a termenelor de execuţie, dar nu poate supraveghea implementarea
acestora.3.

Lipsa implementării
Până nu demult nici instituţiile U.E. şi nici statele membre nu au supravegheat foarte
strict respectarea reglementărilor formulate pentru protecţia mediului.
În etapele iniţiale Comisia s-a concentrat asupra creării unui cadru juridic de principii
şi legi. Astfel, al treilea Program de Acţiune (1982- 1986) abordează întreaga
problemă a aplicării în numai trei paragrafe. Cauzalitatea acestei stări se regăseşte în
structura
instituţională a U.E., necesitatea unanimităţii în Consiliului de Miniştri încetinind
procesul legislativ. Multe directive din aceasta etapă conţin fraze vagi şi obiective
contradictorii. Mai important este faptul că, Comisia - instituţia care iniţiază legislaţia
în U.E. - are o
responsabilitate redusă în implementarea acesteia. Aceasta a permis angajarea unui
simbolism ecologic, costurile pe care le implică fiind suportate de statele membre.
Începând cu mijlocul anilor ‘80 o serie de factori au adus problema implementării în
prima linie a agendei de mediu a U.E.4 Unul dintre cei mai importanţi a fost creşterea
nevoii unei aplicări compatibile pe o piaţă unică. Aplicarea necorespunzătoare ar fi
3
Majone, S.G. (1996), Regulatory Europe, Routledge, London
4
Jordan, A.J. (1997), Post-decisional Politics in the E.U. The implementation of E.C. Environmental Policy in
the U.K., Routledge, London
22
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

avantajat ţările care nu respectau reglementările de mediu. Un alt factor la constituit


distrugerea unor depozite de substanţe chimice la Sevoso (Italia) care a declanşat o
investigare foarte exigentă a Parlamentului European.
Alţi factori sunt reprezentaţi de:
• creşterea nemulţumirii publicului şi a unor grupuri de presiune datorita
neaplicării legislaţiei europene în statele membre;
• sporirea interesului academic în implementarea politicii;
• intensificarea lobby-ului exercitat de organizaţii de mediu ca Prietenii
Pământului din Marea Britanie, Green Peace
De fapt, încă din 1984, Comisia prezenta anual un raport Parlamentului European
asupra aplicării legislaţiei U.E. Problema este preluată şi devine un obiectiv distinct al
celui de-al Patrulea Program de Acţiune, astfel că în ultimii ani ai deceniului opt sunt
elaborate procedurile legale de imputare a statelor care nu au respectat prevederile.
Cele mai grave cazuri sunt aduse în faţa Curţii Europene de Justiţie, care, în virtutea
Tratatului de la Maastricht, are autoritatea de a sancţiona statele care persistă în
ignorarea reglementărilor.
Aşa cum s-a menţionat anterior, problema implementării are o motivaţie structurală.
Spre deosebire de statele federale, cum sunt S.U.A., în U.E. nu există partide publice
care să opereze pe ambele laturi ale guvernării, şi nici o omogenitate economică,
naturală şi
culturală.
De asemenea, spre deosebire de instituţiile responsabile de problemele economice,
cele de mediu nu au puterea de aplica şi nici agenţi care să materializeze politicile
ecologice. Aceasta înseamnă că tocmai acolo unde politicile ecologice trebuie să
intervină cu promptitudine - fabrici, zone de ţărm, construcţii hidrotermice etc. -
acestea sunt reprezentate foarte slab sau chiar absente. Chiar şi acolo unde sunt
aplicate, procedura se desfăşoară lent, ermetic, inflexibil, complicat şi aproape în
exclusivitate între statele membre şi Comisie. Astfel, Comisia încearcă să lucreze
direct cu statele implicate apelând
numai în ultimă instanţă la procedurile legale. Pentru a contracara lipsa implementării
s-au propus numeroase soluţii, printre care următoarele:

23
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

• crearea unui inspectorat centralizat asupra mediului cu puterea e a


investiga încălcări repetate ale legii şi de a percepe menzile;
• abilitatea Comisiei pentru instituirea de proceduri împotriva ficialităţilor
locale;
• transferul administrării cazurilor de neconformare tribunalelor
naţionale;
• îmbunătăţirea directivelor din punct de vedere juridic şi tehnic;
• extinderea aplicării majorităţii calificate în procesul de votare
(planificarea utilizării teritoriului; măsurile fiscale şi administrarea
energiei şi apei sunt exceptate actualmente);
Multe din aceste propuneri sunt însă în neconcordanţă cu politica reală a U.E., care
în ciuda guvernării supranaţionale şi pe nivele multiple, încă se constituie din 15 ţări
diferite, fiecare cu tradiţii politice, culturale şi legale, practici administrative, structură
economică şi circumstanţe de mediu proprii. Dat fiind aceste diferenţe, este
probabil inevitabilă implementarea lentă sau cel puţin diferenţiată.
De la ratificarea Tratatului de la Maastricht, direcţia de mediu (DG XI) a abordat o
linie mai pragmatică, accentuând măsuri “blânde” care sunt în concordanţă cu
principiul descentralizării, ca de exemplu: îmbunătăţirea consultării cu oficialităţile
naţionale de
mediu şi extinderea colaborării cu inspectoratele naţionale.

Lipsa integrării
Deşi U.E. a avut o contribuţie importantă pentru a îmbunătăţi performantele de
mediu a membrilor ei, rezultatele de mediu ale sale au fost mai puţin relevante. Cu
toate că s-a solicitat încă de la început includerea consideraţiilor de mediu în toate
deciziile politice (Primul Program de Acţiune), acestea au devenit numai un principiu
formal al legilor U.E., odată cu aprobarea Actului Unic European. De fapt, în trecut
U.E. a fost criticată pentru promovarea politicilor care afectează mediul. De exemplu,
prin politica agricolă, a fost subvenţionată agricultura intensivă, care a condus la
poluarea apei cu nitraţi şi fosfaţi. Similar eforturile de a îmbunătăţi infrastructura de
transport dintre statele membre a distrus importante habitate naturale şi a amplificat
emisiile poluante în aer.
24
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

În acest context, DG XI a trebuit să suporte presiunea grupărilor ecologiste care


solicitau surmontarea acestor deficienţe.
ProiectulPodul Tagus (un plan îndrăzneţ de îmbunătăţire a legaturilor rutiere,
lângă Lisabona) a devenit un exemplu simbolic pentru grupările ecologiste portugheze
şi europene, care l-au folosit pentru a evidenţia greşelile ecologice ale politicilor de
integrare ale U.E. Dar, asemenea majorităţii birocraţilor, Comisia este împărţită în
diferite unităţi, fiecare luptând perseverent ca să-şi apere obiectivele.
Contrar părerii publice, DG XI este o organizaţie relativ mică, reprezentând între 2 şi
3% din Comisie. Ea are doar 15 membri, care trebuie să rezolve probleme legate de
substanţe chimice periculoase, radioactivitate, conservarea biodiversităţii etc., în
comparaţie cu cei
500 de membri, cât numără Agenţia de Protecţie a Mediului din S.U.A.
Întrucât DG XI nu are nici o putere asupra celorlalte directorate, ea trebuie să se
bazeze pe mecanisme de coordonare neoficiale pentru a promova integrarea. Aceasta
presupune crearea unei reţele de membri ecologişti, care să fie prezenţi în toate
directoratele Comisiei,
formând o uniune de integrare pentru a îmbunătăţi coordonarea şi a promova cele mai
bune procedee şi publicând un cod de conduită.
De asemenea, DG XI continuă şi campania de controale formale, dar se confruntă cu
rezistenţa altor directorate şi a statelor membre.

I.3.3. Noi dimensiuni ale Politicii Ecologice a UE

Schema de management si audit ecologic (SMAE)

Iniţiativa elaborării unei astfel de reţele instrumentale şi categoriale se regăseşte


într-o Directivă comunitară elaborată în iulie 1993. Ea reprezintă o tentativă a U.E. de
a încuraja firmele să aspire la standarde care stabilesc că se realizează un sistem
efectiv de gospodărire a mediului înconjurător. Astfel de scheme de management şi
audit, fuseseră deja elaborate dezvoltate la nivelul unora dintre ţările membre
precum şi la nivelul unor corporaţii transnaţionale care încă din anii '70 lansaseră
unele "exerciţii" eco-manageriale. Cele mai importante aspecte ale SMAE comunitare
sunt:

25
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

• Dezvoltarea unei strategii environamentale care implică elaborarea unor


criterii de performanţă pentru firme cu privire la sistemele de gestionare cu
componentă ecologică statuarea fundamentelor unui eco-audit care să
includă metode care să ofere date utile relevante pentru a fi folosite de
aceste sisteme şi de publicul larg.
• SMAE este domenială şi nu specifică unei anumite companii, ca atare
conţinui său va fi difuzat pe baze locaţionale mai degrabă decât pe baze
corporative.
• SMAE este un ansamblu de acţiuni voluntare, firmele sunt libere să opteze
pentru aceasta. Prevederile sale se aplică la nivelul întregii U.E., prin
urmare, nu sunt motive pentru ca firmele să refuze accesul la ele.
Pe termen scurt costurile de adaptare vor fi ridicate, dar avantajele din alinierea
la cerinţele SMAE se vor dovedi substanţiale pe termen lung. Spre exemplu pentru
nivelul mai scăzut al intensivităţii materiale şi energetice, reducerea volumului de
reziduuri industriale, reducerea primelor de asigurare pentru riscurile ecologice şi
fireşte prin diminuarea plăţilor ocazionate şi buna aliniere la reglementările ecologice.
Un alt mare avantaj îl constituie creşterea reputaţiei companiei în rândul utilizatorilor.
SMAE este perfect compatibilă cu noua orientare, şi fundamentată pe principiile
pieţei, pe care a dobândit-o Politica U.E. în domeniul mediului.
Condiţiile concurenţiale în care se găsesc firmele le vor determina să-şi
sporească atenţia înainte de a adopta decizia de încadrare în preceptele schemei,
întrucât consumatorii vor putea exercita presiuni pentru a putea obţine informaţii
ecologice devenite disponibile pentru ei. Totuşi, există şi probleme pentru firmele mici
şi mijlocii care se vor confrunta în continuare cu costuri relativ mai mari de adaptare
decât firmele mari care au serioase motivaţii în direcţia armonizării la cel mai înalt
nivel al standardelor. Deci, ofertanţii din amonte vor dovedi un interes mai scăzut
datorită contactului direct mai limitat cu utilizatorii finali, în timp ce ofertanţii din aval
vor folosi participarea la SMAE ca un criteriu de autoselectare.
Într-un studiu recent cuprinzând Marea Britanie, Franţa şi Olanda, referitor la
constrângerile naţionale legislative s-a stabilit că factorul determinant în ce priveşte
participarea la SMAE este apropierea legislativă. Presiunile opiniei publice,

26
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

considerentele de marketing, presiunile concurenţiale au înregistrat un scor încă


neconcludent.

Etichetarea ecologică (eco-etichetarea)

O schemă de eco-etichetare îşi propune să promoveze producţia şi consumul


unor produse ionizate al cerinţele de protecţie a mediului, prin scoaterea în evidenţă a
produselor care corespund criteriilor de eligibilitate prestabilite.
Stimulentul principal al acestei operaţiuni pentru firme derivă atât din creşterea
cererii pentru produsele eco-marcate care se aşteaptă de la grupurile de consumatori
ecologici şi din asistenţa dobândită din participare la o strategie de management
ecologic, ambiental. Prima astfel de schemă datează din 1978 când Germania a
introdus ambalajul "îngerul albastru", urmată fiind alte scheme naţionale după alţi 10
ani. Astfel, la începutul anilor '90, majoritatea naţiunilor dezvoltate şi-au lansat
propriile scheme naţionale.
Ca o componentă a transpunerii în practică atât a prevederilor celui de-al 5-lea
program de acţiune în Domeniul Ecologic, cât şi a Programului pentru PUI, UE şi-a
lansat propria schemă de etichetare. Ca şi schemele naţionale, cea comunitară prevede
un lanţ de etichetare bazat pe un semn distinctiv care să se păstreze pe tot procesul
logistic al produsului de la faza de concepere până la utilizarea finală. Aceasta
presupune că doar adaptări pe parcurs a produselor existente nu sunt suficiente pentru
eligibilitatea întregului lanţ generator de valoare adăugată. Un produs candidat va fi de
asemenea apreciat din punct de vedere al potenţialului său impact de-a lungul unei
varietăţi de medii ecologice, cum ar fi mijloacele ecologice, intensivitatea energetică
materială, etc.
Schema UE încă se aplică la un grup foarte restrâns de produse, dar se
preconizează extinderea sa progresivă. În fiecare grupă de produse care îndeplinesc
criteriile naţionale trebuiesc găsite modalităţile pentru echivalarea comunitară,
adoptându-se la început o etapă tranzitorie cu niveluri de exigenţă treptat ridicate.
Multe dintre grupele de produse implicate la început au fost bunuri de consum
dar, treptat sfera de cuprindere s-a lărgit şi cu bunuri intensive în resurse (maşini de
spălat) sau cu conţin chimic complex (detergenţi). Pentru că schema comunitară s-a
limitat în ce priveşte produsele aşa-zisele "patru obstacole", ea va trebui redefinită.

27
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Aceasta se referă la chestionarea necesităţii ca produsul să răspundă Ia o cerere ce va


continua şi se va amplifica în viitor. Stabilire coeficientului de concordanţă cu
cerinţele ecologice al unui produs a fost totdeauna o "zonă gri” pentru orice schemă.
Fleming a observat că anumite "activităţi disparate" pot fi prezentate ca paşi în direcţia
sănătăţii mediului în timp ce adevăratul impact negativ al unor produse să fi ignorat.
Acest punct de vedere a fost preluat de ecologişti care au relevat o contradicţie cu
termenul de "consumerism verde" şi care, la rândul lor au sugerat promovarea unui
comportament mai profund decât un mandat de eco-etichetare a ceea ce se consumă, în
plus s-a argumentat că riscurile asupra mediului pot deriva din înseşi criteriile de eco-
etichetare care pot uşor ignorate sau se poate abuza de ele de către autorităţile
responsabile cu coordonare.
Progresele înregistrate în cadrul schemei comunitare de eco-etichetare sunt într-
o bună măsură modeste. Nerezolvarea neînţelegerilor între ecologişti şi cercurile
industriale cu privire criteriile de evaluare au obstrucţionat implementarea multor
procese noi. Au existat rezistenţe din partea unor organizaţii la nivel naţional cu privire
la maniera în care schema ar trebui gestionată şi ezitări în ce priveşte înlocuirea
etichetelor naţionale cu cele comunitare. Alte probleme au decurs din problematica
exclusivităţii, întrucât U.E. intenţiona să permită ca numai aproximativ 10% din
produsele candidate să fie înscrise în cadrul schemei.

Agenţia Europeană pentru Mediu

În majoritatea ţărilor, activităţile şi managementul politicilor ecologice sunt


asistate de agenţii de specialitate. Probabil cea mai celebră în acest sens este Agenţia
SUA pentru Protecţia Mediului, care desfăşurând o activitate de monitorizare a fost
dotată cu importante atribuţii şi forţă de acţiune. Crearea unei agenţii comunitare în
domeniul mediului a fost stabilită prin Regulamentul din 1990, dar nu a putut deveni
operaţională până în 1994 când i s-a stabilit Cartierul General la Copenhaga.
Rolul Agenţiei Europene pentru Mediu este să ofere organelor comunitare şi
ţărilor membre informaţii obiective, revelatoare şi comparabile despre climatul
european, permiţându-i acesteia să adopte măsurile care se impun pentru echilibrele
ecologice, să monitorizeze rezultatele acţiunilor întreprinse şi să se asigure că publicul
larg este prompt şi corect informat despre evoluţiile în domeniul mediului ambiant.
28
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Pentru a dispune de aparatul necesar îndeplinirii acestui rol, încă de la început Agenţia
urmărit să stabilească o Reţea de Informaţii şi Observaţii despre Mediu la scara întregii
grupări regionale. Se observă că funcţia prevalentă este de informare şi diseminare a
rezultatelor acest lucru însemnând că Agenţia a fost concepută pentru a ajuta la
realizarea unora din obiectivele specifice celui de-al 5-lea Program European de
Acţiune în Domeniul Mediului, în unele ţări membre s-a reproşat scopul relativ limitat
care i s-a conferit în cadrul Politicii Comunitare, propunându-se apropierea, ca
manieră organizatorică şi funcţională de cea din SUA. Principiul subsidiarităţii face ca
rolul unor Directorate să devină relativ neclar. Agenţia constatând că se îndepărtează
de probleme care rămân în continuare de competenţa autorităţilor naţionale. Modificări
în ce priveşte rolul Agenţiei, ca reacţie la criticule exprimate au fost făcute în 1996 cu
ocazia revizuirii unora din elementele sale statutare.

Instrumente economice ale Politicii Ecologice

Instrumentarul economic adecvat a devenit o parte importantă a oricărui mix de


politică sectorială menit să arate eficienţa şi minusurile politicii în domeniul mediului,
în contextul acestei componente sensibile şi trans-sectoriale a construcţiei europene,
instrumentele economice au fost definite a fi "instrumentele care au impact asupra
costurilor şi profiturilor rezultate din acţiunile alternative puse la dispoziţia agenţilor
economici cu efect de a influenţa comportamentul în direcţia cea dorită". Prin urmare,
scopul lor principal este de a corecta ratările pieţei în domeniul externalităţilor
ecologice. Cele mai cunoscute instrumente economice sunt eco-taxele, autorizaţiile de
funcţionare şi sistemele de refinanţare a depozitelor prealabile:
• eco-taxele şi amenzile sunt prelevări asupra unor practici dăunătoare în
domeniul mediului, care implică de cele mai multe ori activităţi poluante.
Ele pot fi de asemenea aplicate asupra unor produse pentru a ajusta preţurile
relative, fie pentru a stimula fie pentru a descuraja diferite tipuri de efecte
ecologice. Ele pot fi fie în manieră ad-valorem, fie ca sume forfetare.
• Autorizaţiile de funcţionare în mod normal iau forma cotelor, plafoanelor
maxim permise, în alte situaţii ele pot servi pentru alte obiective ecologice
(cum ar fi cote maxime în domeniul pescuitului). Acestea sunt acordate de

29
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

autorităţile naţionale şi comunitare actorilor economici interesaţi prin


mecanismul adjudecărilor sau al licitaţiilor.
• Sistemul de refinanţare: are o istorie mai lungă fiind folosit în industria
băuturilor containerizate de mai multă vreme. Utilizatorii plătesc un depozit
pentru ambalare sau oprirea containerelor şi sunt recompensaţi când le
restituie pentru a fi reutilizate, reciclate sau disponibilizate. Acest sistem
este folosit acum pentru a încuraja reintroducerea în circuitul productiv a
anvelopelor uzate.
Până în ultimii ani, politica în domeniul mediului a fost dominată de abordarea
binomială comandă urmată de controlul îndeplinirii. Cele mai cunoscute exemple ale
acestei abordări sunt nivelele maxim admise de poluare; limite maxime de deversare,
obligativitatea aplicării anumite tehnologii ecologice sau interzicerea folosirii unor
anumite procese productive sau materiale. Pe de altă parte, instrumentele economice
îşi propun să sporească implicarea pieţei pentru a modifica comportamentul real al
agenţilor economici către structurile încurajate de autorităţile în domeniu. Totuşi, orice
reacţie aşteptată de la piaţă care se abate de la abordarea tradiţională implică şi
circumspecţie. Dificultăţi în ce priveşte creşterea rolului instrumentarului economic
pot surveni din aplicarea lor izolată de contextul legislativ global. De ceea
dimensiunea lor fiscală şi financiară trebuie clar definită. Spre exemplu, introducerea
taxei pentru emisiunile de dioxid de carbon poate avea ample implicaţii pentru
structurile fiscale ale ţărilor membre şi poate genera rezultate imprevizibile care pot fi
contrare chiar generoaselor obiective ecologice cum ar fi revigorarea dezvoltării
industriei nucleare. Prin urmare, dorinţa general exprimată, atât de la autorităţile
guvernamentale cât şi de cercurile de afaceri de a conferi instrumentarului economic
un profil clar şi o utilizare mai frecventă se datorează avantajelor superioare pe care
acestea le au în raport cu normele administrative bazate pe comandă şi control şi
anume:
• serioase economii la costurile administrative derivate din înlăturarea
necesităţii de permanentă monitorizare şi a măsurilor de sancţionare a celor
ce încalcă reglementările;
• o mai mare flexibilitate acordată agenţilor economici adică aplicarea de
măsuri de protecţie a mediului conform cărora firmele au latitudinea de a

30
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

alege maniera în care vor reduce efectele negative asupra mediului. Această
abordare este profitabilă întrucât producătorii înşişi sunt cei mai în
măsură să aleagă metodele adecvate de obţinere a dezideratelor ecologice.
• posibilitatea stimulării continue a dezvoltării celor mai puţin periculoase
produse şi metode de producţie, spre deosebire de regulament care
încurajează o minimă adaptare la standarde sau plafoane maximale.
• o conservare mai efectivă a resurselor şi transmiterea lor generaţiilor
viitoare, promovată prin mecanismul neîngrădit al pieţei, Aceasta va
depinde însă de evaluarea corectă a ceea ce este bun şi nou în materie de
protecţia mediului.
• noi surse de venituri bugetare din aplicarea instrumentarului economic, ceea
ce poate permite ajustări ale echilibrelor bugetare.
Există însă şi o serie de dezavantaje ale utilizării instrumentarului economic în
politica ecologică, îndeosebi efectele adverse ce pot rezulta din aplicarea eco-taxelor şi
efectul lor negativ în ce priveşte competitivitatea. De asemenea perioada lungă de timp
cerută de aplicarea instrumentelor economice poate genera modificări sectoriale
imprevizibile în structura pieţelor de capital, care se pot dovedi costisitoare în viitor.
Conturarea instrumentarului economic va trebui să ia în considerare sensibila
problemă a dinamismului ecologic la care se referă. Spre exemplu impactul marginal,
de aceeaşi amplitudine, al poluării este diferit în zonele cu nivel de poluare scăzut în
raport cu cele foarte poluate.
În concluzie, protejarea mediului înconjurător şi maturizarea fundamentelor
dezvoltării economice durabile sunt cele mai noi provocări globale. Europa poate şi
trebuie să joace un rol vital în aceste procese. În acest capitol am încercat să
evidenţiem succint înscrierea Uniunii Europene pe axa responsabilităţilor regionale dar
şi globale cu privire la mediu dar şi un mijloace şi instrumente cu care poate acţiona şi
separat şi împreună cu alte regiuni. Industriile ecologice au potenţialul de a genera
multe din soluţiile la gravele probleme ambientale care se confruntă umanitatea.
Perspectivele politicilor ecologice în U.E.
Din 1973, politica ecologică la nivelul U.E. a parcurs numeroase etape, şi în pofida
numeroaselor piedici apărute în calea dezvoltării sale, a înregistrat numeroase

31
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

progrese. De altfel, în probleme legate de încălzirea globală sau degradarea stratului de


ozon, U.E. este
recunoscuta în lumea industrializata. Primii 25 de ani au însemnat crearea unei
structuri de guvernare ecologice în Europa de Vest.
Pentru viitor, se are în vedere integrarea consideraţiilor ecologice în priorităţile politice
şi economice la nivel regional.
Al Cincilea Program de Acţiune marchează un progres important în acest sens, dar
rămân încă multe bariere care trebuie depăşite.
Parte din ele pot fi depăşite de activitatea Comisiei, în timp ce altele dintre ele vor
necesita o colaborare susţinută între părţile implicate.
Cele mai mari dificultăţi sunt legate de reticenta statelor membre de a se subordona
agenţiilor supranaţionale sau de a aduce compromisuri în politicile lor economice.
Dificultatea U.E. în implementarea politicilor ecologice simbolizează forţele
conflictuale şi contradicţiile care au caracterizat aceasta organizaţie încă de la
începuturile sale. Acestea includ necesitatea unităţii în diversitate dintre priorităţile
naţionale şi
imperativele supranaţionale şi distribuirea puterii între diferitele organizaţii şi nivele
de guvernare.
Cu toate acestea, U.E. înregistrează progrese în soluţionarea acestor probleme. în ceea
ce priveşte mediul, s-a trecut de la etapa de “efervescenţă” legislativă la cea de
supraveghere atentă a implementării prevederilor politicii de mediu. La aceasta a
contribuit atât “maturizarea” instituţională, cat şi conştientizarea importanţei
reglementărilor de mediu şi în celelalte direcţii.
În final, procesul legislativ este mult mai complicat datorită participării mai multor
organizaţii implicate direct sau indirect. Este preţul plătit pentru elaborarea unor acte
normative de mai bună calitate, bazate pe informaţii documentate ştiinţific şi mai
eficiente în materializarea prevederilor politice în domeniul protecţiei mediului.

II. 2009 – Politica Legislativa UE privind clima

Impactul schimbărilor climatice este din ce în ce mai evident la scară globală si în


Europa. Activităţile din agricultură, transporturi, aprovizionarea cu apă şi turism sunt

32
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

perturbate din ce în ce mai frecvent. Nivelul mărilor creşte, iar incendiile forestiere,
inundaţiile şi seceta sunt din ce în ce mai grave.
Europa trebuie totodată să se adapteze la cererea globală de energie tot mai mare şi la
evoluţia factorilor care influenţează aprovizionarea cu energie. Recunoaşterea pe scară
din ce în ce mai largă a consecinţelor utilizării de combustibili fosili şi concurenţa tot
mai acerbă pentru resurse de energie limitate pot conduce la costuri mai mari şi la
reducerea energiei disponibile pentru locuinţe, întreprinderi şi structuri de stat.
Drept răspuns, Europa a adus în prim-plan şi a prioritizat politicile în domeniile
mediului şi energiei.
În 2009 a intrat în vigoare ambiţiosul pachet legislativ privind clima şi energia,
convenit în principiu de liderii UE la sfârşitul anului 2008. Totodată, UE a jucat un rol
fundamental în pregătirea acordului global cu privire la strategia în domeniul
schimbărilor climatice. Acordul rezultat trebuie să fie numai un prim pas către un
angajament mai ambiţios. De la începutul anului, când numeroase state membre s-au
confruntat cu întreruperi ale aprovizionării cu gaze naturale, UE a acţionat în direcţia
îmbunătăţirii securităţii şi eficienţei energetice. Reformele aplicate au condus la
redinamizarea pieţei interne a energiei în UE.
UE s-a angajat astfel în mod concret în lupta împotriva schimbărilor climatice,
veghind ca europenii să beneficieze de o aprovizionare sigură, din surse sustenabile, cu
energie accesibilă din punctul de vedere al preţului. Provocările sunt de natură diferită,
dar soluţiile se suprapun în mare măsură.
Astfel, pe parcursul anului, UE a luat iniţiative în privinţa reducerii emisiilor şi a
economisirii de energie şi, în acelaşi timp, a subliniat necesitatea unei strategii
internaţionale eficace a cărei componentă esenţială să fie sprijinul pentru măsurile
întreprinse în ţările în curs de dezvoltare.
Este esenţială abordarea la nivel european. UE poate să reprezinte un exemplu şi să
influenţeze demersurile internaţionale în domeniul schimbărilor climatice sau al
reglementării comeţului cu energie numai dacă se exprimă la unison. Pentru
promovarea de soluţii energetice inovatoare şi pentru menţinerea sub control a preţului
facturilor de energie, două elemente sunt esenţiale: o piaţă la nivel european şi
sprijinul concertat al statelor membre UE.

33
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

UE se situează în frunte, stabilindu-şi, înaintea restului lumii, obiective ambiţioase


pentru 2020 (1). Uniunea a promis să îşi reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu cel
puţin 20 % faţă de nivelul din 1990. Obiectivul ei este de a creşte ponderea energiei
din surse regenerabile în consumul total de energie de la nivelul actual de 9 % la 20 %.
În materie de eficienţă energetică, ambiţia este de a se economisi 20 % din nivelul
actual al consumului primar de energie.
Pe parcursul întregului an 2009, activitatea UE s-a concentrat pe transpunerea în
realitate a acestor obiective. Preşedintele Comisiei, José Manuel Barroso, a descris
acest pachet de măsuri drept „proba de foc a capacităţii Europei de a acţiona în
Pachetul legislativ privind clima şi energia, adoptat în principiu în decembrie 2008 şi
care a intrat în vigoare în aprilie 2009, include:
• Directiva prin care se îmbunătăţeşte şi se extinde schema UE de comercializare
a certificatelor de emisii (2);
• Decizia de stabilire a obiectivelor fiecărui stat membru în materie de reducere a
emisiilor de gaze cu efect de seră (3);
• Directiva prin care se instituie cadrul de reglementare privind captarea şi
stocarea dioxidului de carbon (4);
• Directiva privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (5).
Pachetul este completat de încă două acte legislative asupra cărora s-a ajuns la un
acord în acelaşi timp:
• Regulamentul prin care se impune reducerea emisiilor de CO2 ale vehiculelor
noi (6);
• Directiva revizuită prin care se impune furnizorilor de carburant să reducă
emisiile de gaze cu efect de seră generate în lanţul de producţie al carburanţilor
(7).
Repartizarea eforturilor pentru a reduce emisiile
Obiective convenite între toate ţările UE pentru a-şi reduce emisiile de gaze cu
efect de seră, astfel încât UE să oţbină o reducere totală de 10 %; aceste obiective se
referă la sectoarele care nu sunt vizate de sistemul comun de comercializare a
certificatelor de emisii; ţările mai puţin bogate pot reduce emisiile mai puţin decât cele
mai bogate, însă trebuie să respecte o limită obligatorie şi trebuie să depună eforturi
pentru a-şi reduce emisiile

34
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

II.1. Comercializarea certificatelor de emisie de gaze cu efect de seră

UE şi-a consolidat şi extins schema de comercializare a certificatelor de emisii


astfel încât aceasta să poată juca rolul principal în îndeplinirea obiectivelor pachetului
legislativ privind clima şi energia. În 2009 s-a stabilit un plafon unic pentru emisii la
nivelul UE, care va înlocui plafoanele naționale începând din 2013 şi care urmează să
scadă în mod constant astfel încât emisiile din sectoarele vizate să scadă până în 2020
cu 21 % faţă de nivelul lor din 2005.
Domeniul de aplicare al sistemului a fost extins astfel încât să acopere mai multe
sectoare. S-au purtat discuţii cu privire la modul în care să se includă aviaţia (8) şi
sectoarele industriale ale producţiei de aluminiu şi amoniac, precum şi emisiile de
oxizi de azot şi de perfluorocarburi, asigurându-se în acelaşi timp echilibrul în ceea ce
priveşte competitivitatea.
Schema a fost restrânsă astfel încât cea mai mare parte a certificatelor sunt mai
degrabă licitate decât distribuite în mod gratuit. Discuţiile s-au concentrat pe
dispoziţiile tranzitorii, în special în cazul sectoarelor industriale care se confruntă cu o
concurenţă puternică pe plan internaţional. Alocarea de certificate de emisii gratuite va
fi guvernată de norme armonizate, iar întreprinderile care le primesc vor trebui să
utilizeze tehnologiile cele mai actuale pentru a obţine avantaje maxime.
Directiva revizuită privind schema de comercializare a certificatelor de emisii
conţine o listă a sectoarelor considerate a fi expuse unui risc semnificativ de relocare a
emisiilor de dioxid de carbon – sectoare în care reglementarea la nivelul UE ar putea
conduce la deplasarea producţiei către ţări unde controlul este mai puţin strict.
Instalaţiile din sectoarele incluse pe listă vor beneficia de un nivel mai ridicat de
alocări gratuite decât instalaţiile din alte sectoare industriale. Comisia a adoptat lista
respectivă în urma unor ample consultări şi analize, a unui vot pozitiv în Comisia
pentru schimbări climatice a Parlamentului European şi după examinarea timp de trei
luni în Parlamentul European. Lista rămâne în vigoare pentru o perioadă de până la
cinci ani, însă anual pot fi adăugate alte sectoare, dacă se îndeplinesc criteriile stabilite.
Lista a fost întocmită pe baza angajamentului unilateral al UE de reducere cu 20 % a
emisiilor şi poate fi revizuită pentru a se lua în considerare rezultatul negocierilor la un
nou acord internaţional privind schimbările climatice.
35
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Statisticile publicate în luna mai au arătat că sistemul funcţionează bine şi că este


rentabil. Emisiile de gaze cu efect de seră ale întreprinderilor participante au scăzut cu
3,06 % în 2008. Gradul de respectare a dispoziţiilor schemei este ridicat: numai 0,9 %
din instalaţiile participante nu au reuşit să restituie suficiente certificate de emisie până
la termenul de 1 mai 2009.
Comisia a autorizat ajutoare de stat în mai multe cazuri în care costurile de mediu
pentru societate nu se puteau reflecta imediat în costurile de producţie suportate de
întreprinderi. De exemplu, Comisia şi-a dat acordul pentru proiectul danez de scutire a
întreprinderilor vizate de schemă de taxele pe CO2 şi a autorizat o schemă britanică
prin care se introducea un sistem de comercializare a emisiilor de CO2 aferente
consumului de energie.

II.2. Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în statele membre UE

În conformitate cu pachetul legislativ privind clima şi energia, emisiile


sectoarelor care nu sunt vizate de schema de comercializare a certificatelor –
transporturi rutiere, feroviare şi maritime, construcţii, agricultură şi deşeuri – trebuie
reduse cu 10 % față de nivelurile din 2005. Obiectivele individuale ale statelor
membre reflectă bogăţia naţională relativă a acestora, pentru a se permite creşterea
economiilor mai slabe din UE.
Statele membre dispun de o mare libertate de decizie cu privire la modalităţile de
îndeplinire a obiectivelor lor individuale. De exemplu, sunt permise transferurile între
ţări, iar guvernele pot include reducerile de emisii rezultate din proiecte de mecanisme
de dezvoltare ecologică din afara UE.
Acţiunea oficială a UE de combatere a schimbărilor climatice şi de economisire a
energiei a încurajat numeroase alte iniţiative în Europa. În luna februarie, peste 400 de
oraşe s-au angajat să depăşească obiectivele UE în materie de combatere a
schimbărilor climatice şi să îşi reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu peste 20 %
până în 2020. Împreună, oraşele participante reprezintă peste 60 de milioane de
persoane. Dacă toate aceste oraşe îşi ating obiectivele, reducerile de emisii de CO2 vor
fi echivalente cu închiderea a 20 de centrale electrice pe bază de cărbune. Până la
sfârşitul lui 2009, angajamentul a fost semnat de mult mai multe oraşe şi regiuni, iar
oraşe îndepărtate din Argentina şi Noua Zeelandă şi-au exprimat interesul de a se
36
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

implica. Deoarece cea mai mare parte a energiei produse în Europa se consumă în
zonele urbane, succesul luptei împotriva schimbărilor climatice va fi în mare măsură
determinat de ceea ce se întâmplă în oraşe.
De asemenea, în luna februarie, Stockholm şi Hamburg au fost primele laureate
ale premiului „Capitala europeană verde”, care răsplăteşte oraşele care sunt un
exemplu din punctul de vedere al acţiunilor ecologice. Stockholm, care deţine titlul în
2010, îşi propune să renunțe la utilizarea combustibililor fosili până în 2050 şi a pus la
punct un sistem pentru a asigura că bugetul, amenajarea şi comunicarea la nivel
municipal iau în considerare aspectele de mediu. Emisiile pe locuitor ale oraşului
Stockholm reprezintă jumătate din media suedeză a emisiilor de gaze cu efect de seră.
În 2011, titlul va fi preluat de oraşul Hamburg, unde administraţia municipală
investeşte în măsuri de economisire a energiei în clădirile publice şi în campanii de
sensibilizare.
Se înregistrează semne care atestă impactul acţiunii UE de reducere a efectelor
emisiilor de gaze cu efect de seră. Aceste emisii au înregistrat scăderi pentru al treilea
an consecutiv în 2007, potrivit statisticilor publicate de Agenția Europeană de Mediu
în mai 2009. Angajamentele colective la care a subscris UE vor fi îndeplinite pe deplin
şi chiar depăşite. Se aşteaptă ca UE-15, care s-au angajat în mod colectiv să reducă
emisiile cu 8 % până în 2008 – 12 % faţă de nivelurile din 1990 – să realizeze reduceri
ale emisiilor de peste 13 %, demonstrând astfel că politicile aplicate şi măsurile
concrete sunt eficace în lupta împotriva schimbărilor climatice. Pe de altă parte,
reducerea emisiilor nu trebuie să însemne reducerea activităţii economice. Între 2006
şi 2007 s-a obţinut o scădere de 1,6 % a emisiilor UE-15, cu toate că produsul intern
brut a crescut cu 2,7 %.

II.3. Surse de energii regenerabile

Prin înlocuirea combustibililor fosili, energia din surse regenerabile contribuie la


reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Totodată, se reduc importurile de energie
şi se diversifică furnizorii de energie, îmbunătăţindu-se astfel securitatea aprovizionării
cu energie a Europei. Mai mult, prin dezvoltarea de noi tehnologii şi de noi sectoare,
energiile din surse regenerabile creează locuri de muncă şi creştere economică. Drept
recunoaştere a contribuţiei pe care energiile din surse regenerabile le pot avea la
37
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

atingerea obiectivelor sale, UE a extins şi a consolidat cadrul legislativ care


reglementează aceste energii.
O nouă directivă privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile
oferă un cadru strategic în care întreprinderile şi alţi investitori pot avea încredere.
Obiectivele naţionale privind energiile din surse regenerabile au fost stabilite pe baza
bogăţiei naţionale relative a fiecărei ţări, de la 10 % (în cazul Maltei) la 49 % (în cazul
Suediei). Sunt necesare planuri naţionale de aciune, care vor institui un cadru de
reglementare care să reducă riscurile asociate investiţiilor în anii următori. În plus,
toate statele membre trebuie să se asigure că, până în 2020, 10 % din energia
consumată în sectorul transporturilor provine din energii din surse regenerabile. Vor
trebui, de asemenea, eliminate barierele de natură juridică aflate în calea creşterii
energiilor din surse regenerabile. Totodată, biocarburanţii vor trebui produşi în mod
sustenabil.
Comisia a autorizat ajutoarele de stat pentru o schemă cipriotă, trei scheme
daneze şi o schemă austriacă prin care se subvenţionează tarifele de sprijin în favoarea
producătorilor de energie din surse regenerabile, şi a iniţiat o investigaţie cu privire la
o schemă austriacă deoarece aceasta părea să favorizeze marii consumatori de energie.
Comisia estimează economii anuale de până la 900 Mt de CO2 şi reduceri de
până la 250 Mtep (milioane de tone echivalent petrol) ale consumului de combustibil
fosil odată ce statele membre vor aplica directiva şi va fi atins obiectivul UE de 20 %.
În noiembrie, Comisia Europeană şi Preşedinţia suedeză au semnat aderarea UE
la Agenţia Internaţională pentru Energii Regenerabile. Obiectivul organizaţiei este de a
accelera utilizarea surselor de energie regenerabile pe plan mondial. UE este prima
organizaţie internaţională care a aderat la aceasta.

II.4. Captarea şi stocarea carbonului

Deoarece combustibilii fosili – cărbune, petrol şi gaze naturale – vor continua să


facă parte din mixul energetic al UE în viitorul apropiat, UE a convenit să studieze
posibilităţile de atenuare a consecinţelor utilizării acestora prin intermediul unor
tehnologii de captare şi stocare a carbonului. Pachetul legislativ privind clima şi
energia include astfel o directivă privind stocarea carbonului, menită să asigure

38
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

siguranţa pe termen lung prin norme privind evaluarea potenţialelor situri de stocare,
autorizarea şi închiderea acestora.
UE a decis că este nevoie de bani publici pentru construirea primei generaţii de
centrale pentru demonstrarea tehnologiei, până la scăderea costurilor. Finanţarea UE
iniţială de până la 1,05 miliarde EUR provine din planul de redresare economică şi se
are în vedere o finanţare suplimentară prin schema de comercializare a certificatelor de
emisii şi prin angajamentele statelor membre şi ale industriei. Pe parcursul anului,
Comisia Europeană a insistat ca guvernele UE să angajeze până la 550 milioane EUR
pentru a contribui la echiparea unei centrale pe bază de cărbune din China cu
tehnologie de captare şi stocare a dioxidului de carbon.
Comisia a autorizat o schemă de ajutoare britanică destinată realizării de studii
inginereşti şi de fezabilitate în cadrul a două proiecte de demonstraţie la scară
industrială de captare şi stocare a dioxidului de carbon.

Transporturi mai curate


Odată cu pachetul legislativ privind clima şi energia, s-au introdus măsuri
destinate promovării unor transporturi mai ecologice (9). Sectorul transporturilor este
responsabil pentru un sfert din emisiile de gaze cu efect de seră ale UE. În 2007, un
autovehicul nou emitea în medie 160 grame de CO2 pe kilometru. În conformitate cu
regulamentul (10) care a intrat în vigoare în luna aprilie 2009, producătorii de
autovehicule trebuie să se asigure, până în 2012, că emisiile medii de CO2 a 65 % din
autovehiculele noi nu depăşesc 130 g. O scădere cu încă 10 g CO2/km se va realiza
prin alte măsuri tehnice, cum ar fi pneuri mai eficiente sau utilizarea biocarburanților.
Până în 2015, obiectivul se va aplica în proporţie de 100 % parcurilor auto ale
producătorilor, iar în 2020 plafonul emisiilor va scădea până la 95 g CO2/km. Numai
această măsură, luată individual, va însemna peste o treime din reducerile emisiilor
necesare în sectoarele care nu sunt acoperite de sistemul de comercializare a emisiilor.
În acelaşi timp, a fost revizuită directiva privind calitatea combustibilului în
sensul de a-i obliga pe furnizorii de combustibil să reducă emisiile de gaze cu efect de
seră cu 6 % până în 2020 faţă de nivelurile din 2010. Producătorii pot atinge aceste
obiective prin utilizarea biocarburanţilor şi a combustibililor alternativi şi prin
diminuarea arderilor şi a ventilării în unităţile de producţie

39
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Emisiile de CO2 ale noilor maşini se vor reduce la o medie de 120 g/km până în 2015
în cadrul efortului UE de combatere a schimbărilor climatice.
O altă directivă intrată în vigoare în luna aprilie recurge la achiziţiile publice
pentru a încuraja intrarea pe piaţă a autovehiculelor ecologice. Directiva cere ca atunci
când se achiziţionează autovehicule prin proceduri de achiziţii publice sau pentru
servicii publice să se ia în considerare impactul lor energetic şi de mediu, utilizându-se
norme comune pentru evaluarea efectelor pe parcursul duratei de funcţionare a
autovehiculelor. Creşterea vânzărilor de autovehicule ecologice în acest mod va
contribui la scăderea preţurilor lor prin economii de scală.
Propunerea Comisiei pentru un nou regulament privind standardele de
performanţă pentru emisiile de CO2 ale autovehiculelor comerciale uşoare a fost
adoptată în octombrie 2009. A fost adoptată, de asemenea, propunerea de directivă
revizuită privind etichetarea autovehiculelor cu privire la CO2. Propunerea de a se
calcula taxele rutiere pe baza costurilor externe cum ar fi poluarea şi congestia, menită
să aducă noi venituri pentru finanţarea transporturilor ecologice şi să încurajeze
modele de transport mai sustenabile, a primit sprijinul Parlamentului European în luna
martie şi se află în discuţie la Consiliu. În luna octombrie, liderii UE au aprobat
obiectivele de reducere cu 10 % a emisiilor în sectorul aviatic şi cu 20 % a emisiilor în
transportul maritim, faţă de nivelurile din 2005.
Banca Europeană de Investiţii (BEI), ca parte a contribuţiei sale la planul
european de redresare economică, a creat mecanismul european pentru transport
nepoluant pentru a promova cercetarea şi dezvoltarea în domeniul reducerii emisiilor
din sectorul transporturilor. BEI a crescut nivelul de împrumuturi acordate în perioada
2009/2010, vizând în special transporturile nepoluante (o creştere de 144 % pe
ansamblul sectorului autovehiculelor din 2008) şi investiţiile în energii din surse
regenerabile (o creştere de 41 % faţă de 2008).
Comisia Barroso I a deschis drumul pentru Comisia următoare în materie de luptă
împotriva schimbărilor climatice, care include promisiunea formulată în orientările
publicate în luna septembrie de preşedintele Comisiei de „decarbonizare” a sectorului
transporturilor şi a sectorului energetic.

III.Fundamentarea analizei socio – economice si de mediu in Romania

40
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

II.1.ANALIZA SWOT

PROBLEME IDENTIFICATE:

Inexistenţa unui sistem integrat de management al


deşeurilor, inclusiv periculoase
Insuficienţa infrastructurii necesare:
- staţii de transfer;
- operatori pentru procesele de
colectare, reciclare, refolosire;
- bază materială
I GESTIUNEA Educaţie deficitară a populaţiei

1. PROBLEME IDENTIFICATE:
DEŞEURILOR ŞI A Lipsa / neaplicarea unor regulamente de salubrizare la
DEŞEURILOR nivel local
PERICULOASE Existenţa depozitelor clandestine (în luncile râurilor /
maluri de ape, căi ferate, drumuri naţionale etc)
Deşeuri industriale periculoase (Băiţa, Suplac) /
pesticide
Insuficientă tehnologie pentru reciclare, revalorificare,
refolosire deşeuri
Inexistenţa incineratoarelor pentru cadavrele animale.

.analiza swot
Existenţa haldelor de steril neconforme (cenuşi, zguri
etc)
Existenţa depozitului naţional de deşeuri radioactive
(Băiţa)
Existenţa haldelor de steril radioactiv neconforme
(Băiţa Plai, Nucet, Fânaţe)

Infrastructara de alimentare cu apă în mediul urban


învechită
II INFRASTRUCTURA Sisteme deficitare / lipsa de alimentare cu apă în
DE MEDIU mediul rural
Reţele de canalizare şi sisteme de epurare învechite /
deficitare în mediul urban
Lipsa reţelelor de canalizare şi sisteme de epurare în
mediul rural
Inexistenţa unui sistem de monitorizare a calităţii apei
potabile

Deversarea apelor uzate în apele de suprafaţă fără


epurare prealabilă (locuinţe, sate de vacanţă,
III CALITATEA gospodării, agenţi economici etc)
APELOR DE Existenţa unor puncte cu potenţial de poluare
SUPRAFAŢĂ ŞI accidentală
SUBTERANE Degradarea calităţii apelor datorită proceselor de
eroziune a solului
Existenţa unor surse neidentificate de poluare chimică
41
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Utilizarea îngrăşămintelor chimice şi pesticidelor


Risc potenţial de epidemii hidrice datorită stării
necorespunzătoare a reţelelor de alimentare cu apă.
Degradarea solurilor prin procese de suprafaţă:
- alunecări de teren;
- ravinări;
IV SOLUL - torenţi;
- spălarea areală de către precipitaţii
Apariţia fenomenului de deşertificare în partea de vest
a judeţului (Valea lui Mihai, Săcuieni, Salonta ...)
Schimbarea folosinţei terenurilor agricole
Existenţa depozitelor de pesticide neconforme.

Defrişări şi tăieri de masă lemnoasă abuzive şi ilegale


V FONDUL Scoaterea terenurilor din fondul forestier pentru alte
FORESTIER folosinţe
Infrastructură deficitară în fondul forestier

Lipsa structurilor de administrare pentru toate ariile


protejate din judeţ
VI ARII PROTEJATE. Lipsa infrastructurii în ariile protejate.
BIODIVERSITATE Creşterea presiunii antropice asupra ariilor protejate.
Impactul negativ al turismului sălbatic, necontrolat.
Lipsa documentaţiei complete privind arile protejate.
(cartografierea acestora)..

Existenţa activităţilor industriale ce folosesc solvenţi


organici cu conţinut de compuşi organici volatili
(COV-uri)
VII CALITATEA Spaţii verzi, perdele de protecţie insuficiente
AERULUI Arderea necontrolată a deşeurilor vegetale şi menajere
Infrastructură de transport necorespunzătoare
Lipsa centurilor de ocolire a oraşelor
Creşterea numărului de mijloace de transport poluante
Folosirea carburanţilor fosili

Colmatarea unor canale colectoare / de legătură cu


retenţii permanante / temporare
VIII ZONE DE RISC Pericol de inundaţii în bazinele hidrografice ale
NATURAL Crişului Negru, Barcăului, Crişului Repede
Alunecări de teren în bazinul mijlociu al Barcăului ,
versantul drept al Crişului Repede.
Traficul rutier intens în localităţi
IX POLUARE FONICĂ Zgomotul produs de activităţi industriale în localităţi,
zone de odihnă, recreere etc.
Aeroportul internaţional situat aproape de oraş.

42
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

părţi slabe (W) / Ameninţări (T) :

nr domeniul părţi slabe (W) ameninţări (T)


crt
Inexistenţa unui sistem Inexistenţa

.analiza swot
integrat de management incineratoarelor pentru
al deşeurilor, inclusiv cadavrele animale
periculoase
Insuficienţa Existenţa haldelor de
infrastructurii necesare: steril neconforme
I GESTIUNEA - staţii (cenuşi, zguri etc)
DEŞEURILOR şi a de transfer;
deşeurilor - oper
periculoase atori pentru procesele
de colectare,
reciclare, refolosire;
- bază
materială

1. PROBLEME IDENTIFICATE:
Educaţie deficitară a Existenţa depozitului
populaţiei privind naţional de deşeuri
sănătatea şi mediu. radioactive (Băiţa)
Lipsa / neaplicarea unor Existenţa haldelor de
regulamente de steril radioactiv
salubrizare la nivel local neconforme (Băiţa Plai,
Nucet, Fânaţe)
Insuficientă tehnologie
pentru reciclare,
revalorificare, refolosire
deşeuri.

Infrastructara de
alimentare cu apă în
mediul urban învechită
Sisteme deficitare / lipsa
de alimentare cu apă în
mediul rural
Reţele de canalizare şi
II INFRASTRUCTUR sisteme de epurare
A DE MEDIU învechite / deficitare în
mediul urban
Lipsa reţelelor de
canalizare şi sistemelor
de epurare în mediul
rural
Inexistenţa unui sistem
integrat de monitorizare a
calităţii apei potabile.
43
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Existenţa unor surse Deversarea apelor uzate


neidentificate de poluare în apele de suprafaţă fără
chimică epurare prealabilă
(locuinţe, sate de
vacanţă, gospodării,
III CALITATEA agenţi economic etc)
APELOR DE Utilizarea Existenţa unor puncte cu
SUPRAFAŢĂ ŞI îngrăşămintelor chimice potenţial de poluare
SUBTERANE şi pesticidelor accidentală.
Degradarea calităţii
apelor datorită proceselor
de eroziune a solului
Risc potenţial de
epidemii hidrice datorită
stării necorespunzătoare
a reţelelor de alimentare
cu apă.

Schimbarea folosinţei Degradarea solurilor prin


terenurilor agricole. procese de suprafaţă:
IV SOLUL -alunecări de teren;
-ravinări;
-torenţi;
-spălarea areală de către
precipitaţii
Existenţa depozitelor de Apariţia fenomenului de
pesticide, deşeuri deşertificare în partea de
periculoase neconforme. vest a judeţului (Valea
lui Mihai, Săcuieni,
Salonta ...)

Lipsa structurilor de Impactul negativ al


administrare pentru toate turismului sălbatic,
ariile protejate din judeţ necontrolat
Lipsa infrastructurii în
VI ARII PROTEJATE. ariile protejate
BIODIVERSITATE Creşterea presiunii
antropice asupra ariilor
protejate
Lipsa documentaţiei
complete privind ariile
protejate (cartografierea
acestora)

Existenţa activităţilor Folosirea carburanţilor


industriale ce folosesc fosili
solvenţi organici cu
44
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

conţinut de compuşi
organici volatili (COV-
VII CALITATEA uri)
AERULUI Spaţii verzi, perdele de Creşterea numărului de
protecţie insuficiente mijloace de transport
poluante
Arderea necontrolată a
deşeurilor vegetale şi
menajere
Infrastructură de
transport
necorespunzătoare
Lipsa centurilor de
ocolire a oraşelor.

Colmatarea unor canale Pericol de inundaţii în


colectoare / de legătură bazinele hidrografice ale
VIII ZONE DE RISC cu retenţii permanante / Crişului Negru,
NATURAL temporare Barcăului, Crişului
Repede
Alunecări de teren în
bazinul mijlociu al
Barcăului , versantul
drept al Crişului repede

Traficul rutier intens în


localităţi
IX POLUARE FONICĂ Zgomotul produs de
activităţi industriale în
localităţi, zone de odihnă,
recreere etc
Aeroportul internaţional
situat aproape de oraş

puncte tari / oportunităţi :

nr domeniul puncte tari oportunităţi


crt
Legislaţie în domeniu
armonizată cu legislaţia
U.E
i GESTIUNEA Existenţa depozitului
DEŞEURILOR şi a ecologic zonal în
deşeurilor Oradea
periculoase Existenţa unui plan
judeţean de gestiune a
deşeurilor
Agenţi economici - Existenţa unui
45
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

autorizaţi pentru parteneriat public-privat


colectarea şi depozitarea
în domeniul
deşeurilor
Agenţi economici ce managementului
posedă tehnologii
deşeurilor;
moderne pentru
refolosire / distrugere
deşeuri
- Accesarea fondurilor
Staţie de epurare
retehnologizată şi U.E:
modernizată în Oradea
Reţea de aducţiune apă
potabilă şi reţea de - Potenţial de dezvoltare a
INFRASTRUCTUR canalizare modernizată parteneriatelor cu diverse
II A DE MEDIU in Oradea
Preocuparea comunităţi din U.E;
Administraţiilor Publice
Locale pentru atragerea
de fonduri europene - Posibilitatea dezvoltării
(PHARE, ISPA, durabile prin
SAPARD etc) pentru
modernizarea întrebuinţarea
infrastructurii de mediu tehnologiilor şi tehnicilor
Existenţa agenţilor
economici cu experienţă avansate şi nepoluante;
în domeniul proiectării
şi realizării proiectelor
referitoare la - Extinderea suprafeţei
infrastructura de mediu ariilor naturale protejate;
Existenţa surselor
diversificate de
alimentare cu apă - posibilitatea dezvoltării
CALITATEA potabilă (foraje, ape
III APELOR DE curgătoare, izvoare) colaborării tranfrontieră
SUPRAFAŢĂ ŞI Ape potabile în domeniul protecţiei
SUBTERANE corespunzătoare din
punct de vedere calitativ mediului în cadrul
Resurse bogate de ape euroregiunilor;
termo-minerale
Reţea hidrografică
bogată - existenţa surselor de
Regim hidrologic
echilibrat enrgie alternativă
Soluri de calitate (cca nepoluantă;
50% arabil, 20% păşuni
şi fîneţe, 26% păduri)
IV SOLUL Existenţa unor studii
pentru reconstrucţia
46
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

ecologică şi ameliorarea
stării de calitate a
solurilor şi pentru
folosirea raţională a
îngrăşămintelor chimice
25,9% din suprafaţa
judeţului acoperită cu
păduri
Diversitatea speciilor
V FONDUL forestiere distribuite pe
FORESTIER etaje de vegetaţie variate
Produse accesorii ale
pădurii bine reprezentate
(fructe de pădure, plante
medicinale, ciuperci)
Structuri de administrare
de stat şi private
constituite
Număr mare de arii
protejate (din care 64 de
importanţă naţională)
Parcul Natural Apuseni
Capital natural
reprezentativ la nivel
naţional: habitate, specii
VI ARII PROTEJATE. protejate de plante şi
BIODIVERSITATE animale
Delimitarea sit-urilor şi
întocmirea
documentaţiei pentru
Programul „Natura
2000”
Inexistenţa agenţilor
economici operatori de
biotehnologii
Relaţii bune
internaţionale
(tranfrontieră) în
domeniul protecţiei
naturii (proiecte)
Număr foarte mic de
agenţi economici mari
poluatori fonici şi ai
aerului
VII CALITATEA Existenţa unui sistem-
AERULUI pilot de monitorizare a
calităţii aerului
(autolaborator A.P.M.)
47
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Amplasarea
platformelor industriale
la periferia oraşelor
Existenţa unui sistem
funcţional de
hidroamelioraţii şi
VIII ZONE DE RISC construcţii hidrotehnice
NATURAL ( diguri, canale, retenţii
permanente şi
temporare, lacuri de
acumulare, baraje)
Situarea judeţului într-o
zonă de risc seismic
redus
Exitenţa unui Program
G.I.S. la primăria
Oradea
IX POLUARE FONICĂ Lipsa agenţilor
economici mari
poluatori fonici

III.2. Protejarea si imbunatatirea calitatii mediului in jud. Bihor

III.2.1.Obiectivul major
48
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Obiectivul major în domeniul protecţiei mediului îl constituie îmbunătăţirea


calităţii vieţii în România prin asigurarea unui mediu curat, care să contribuie la
creşterea nivelului de viaţă al populaţiei, la îmbunătăţirea stării de sănătate al acesteia,
la conservarea şi ameliorarea stării patrimoniului natural unic de judeţul Bihor
beneficiază.

II.2.2.Obiectivele strategice

Obiectivele strategice ale domeniului protecţia mediului sunt reprezentate


de:
• conservarea, protecţia şi îmbunătăţirea calităţii mediului;
• protecţia sănătăţii umane;
• utilizarea durabilă a resurselor naturale.
În acelaşi timp, se are în vedere îndeplinirea angajamentelor asumate în procesul
de negociere cu Uniunea Europeană a Capitolului de Mediu şi a obiectivelor stabilite
în „Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă – ORIZONT 2025”, astfel încât în
perioada 2007-2013 protecţia mediului să asigurarea dezvoltarea durabila a societăţii
româneşti, în conformitate cu Strategia Uniunii Europene şi al 6-lea Plan–Cadru de
Acţiune al Uniunii Europene.

III.2.3.Obiective specifice
a. Îmbunătăţirea mediului ambiental prin asigurarea calităţii aerului la nivelul
standardelor internaţionale, realizarea obiectivelor privind schimbările
climatice, controlul poluării industriale şi managementul riscului,
managementul zgomotului ambiental

Măsurile prin implementarea cărora se va urmări realizarea obiectivului în


domeniul larg al protecţiei atmosferei şi care să garanteze sănătatea oamenilor sunt:

Asigurarea calităţii aerului conform standardelor în vigoare

49
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Masuri generale necesare


• evaluarea preliminara a calitatii aerului in regiuni si proiectarea retelelor
locale si regionale pentru monitorizarea calitatii aerului;
• integrarea în Sistemului National de Evaluare si Gestionare Integrata a
Calitatii Aerului prin dotarea autoritatilor locale si regionale pentru
protectia mediului cu echipamente de monitorizare a calitatii aerului si cu
echipamente de laborator;
• monitorizarea calitatii aerului si informarea publicului cu privire la
depasirile pragurilor de informare si alerta prevazute in legislatia in vigoare;
• colaborarea cu autoritatile de sanatate publica locala in vederea evaluarii
efectelor poluarii aerului asupra sanatatii populatiei;
• identificarea surselor responsabile de poluarea aerului si elaborarea
planurilor si programelor de gestionare a calitatii aerului.

Masuri specifice

• proiectarea retelei locale pentru monitorizarea calitatii aerului ;


• achizitionarea echipamentelor de monitorizare a calitatii aerului si a
echipamentelor de laborator;
• intocmirea listelor cu arealurile unde concentratiile pentru unul sau mai
multi poluanti depasesc valoarea limita si/sau marja de toleranta;
• implementarea actiunilor specifice de reducerea emisiilor in aer , pana la
plafoanele stabilite pentru anul 2013,a urmatorilor poluanti: dioxid de sulf,
oxizi de azor, pulberi in suspensie;
• reducerea nivelului de compusi organici volatili (COV) prin
implementarea prevederilor legislative din domeniu;
• implementarea unui sistem de automonitorizare a emisiilor de poluanti in
atmosfera de catre agentii economici, raportarea lor catre autoritatea locala de
protectie a mediului si diseminarea informatiilor privind mediul catre publicul
interesat;
50
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

• instalarea panourilor exterioare pentru informarea publicului cu privire la


calitatea aerului.

Controlul poluarii industriale si managementul riscului


Limitarea emisiilor anumitor poluanti (dioxizi de sulf, oxizi de azot si pulberi) in
aer, proveniti din instalatii mari de ardere (puterea termica nominala este egala cu sau
mai mare decat 50 MWt, indiferent de tipul de combustibil folosit) prin:
• Realizarea masurilor de retehnologizare conform cerintelor domeniului
controlului poluarii industriale, respectiv aplicand recomandarile ghidurilor de
refererinta privind “cele mai bune tehnici disponibile” ( BREF) in vederea
atingerii valorilor limita de emisie prevazute de Directiva Consiliului nr.
2001/80/CE privind limitarea emisiilor anumitor poluanti in aer proveniti din
instalatii mari de ardere.

III.2.4 Strategia în domeniul protecţiei mediului pentru judeţul Bihor

Planul Local de Acţiune pentru Protecţia Mediului (în versiune prescurtată - PLAM) al
judeţului Bihor, pentru perioada 2008-2013, a fost aprobat, în 29 mai a.c., în şedinţa
Consiliului Judeţean Bihor şi devine obligatoriu pentru toate autorităţile locale,
instituţiile publice, agenţii economici, pentru toţi cei implicaţi în implementarea lor.
Până să se ajungă la acest moment - avizul comisiei de specialitate pe domeniu şi
aprobarea dată de Consiliul Judeţean Bihor, Planul Local de Acţiune pentru Protecţia
Mediului (PLAM) al judeţului Bihor 2008-2013 a fost elaborat, în perioada august -
decembrie 2007, de către un Grup de lucru format din 33 de specialişti din cadrul
tuturor instituţiilor cu atribuţii în domeniul protecţiei mediului, sub coordonarea
Agenţiei pentru Protecţia Mediului (APM) Bihor. Apoi, prima versiune a PLAM Bihor
a fost accesibilă publicului, pentru consultare şi propuneri, pe site-ul APM Bihor. "În
momentul de faţă, prin aprobarea PLAM Bihor 2008-2013, dispunem de un document
oficial, de un instrument în procesul de planificare strategică de mediu care cuprinde
un set de acţiuni concrete pentru judeţul Bihor. Sunt acţiuni necesare conservării,
protecţiei şi îmbunătăţirii calităţii mediului, protecţiei sănătăţii umane şi utilizării

51
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

durabile a resurselor naturale", a adeclarat dl Călin Mocan, director executiv al APM


Bihor.
PLAM Bihor 2008-2013 stabileşte obiectivele de mediu pentru 15 categorii de interes
în domeniul protecţiei mediului, în concordanţă cu strategiile europene de dezvoltare
durabilă şi ţine cont de performanţele economice locale şi de direcţiile de dezvoltare
ale judeţului nostru. Cele 15 categorii de interes în domeniul protecţiei mediului sunt:
cantitatea şi calitatea apei potabile; calitatea de suprafaţă subterane; calitatea solului;
calitatea aerului; gestiunea deşeurilor şi a substanţelor chimice periculoase; pericolele
generate de catastrofe/fenomene naturale şi antropice; dezvoltarea mediului urban;
degradarea mediului natural şi construit; protejarea naturii şi conservarea
biodiversităţii; educaţia ecologică; asigurarea stării de sănătate a populaţiei; transport;
turism; energie; întărirea capacităţii administrative şi instituţionale a instituţiilor cu
atribuţii în domeniul protecţiei mediului.
Comitetul de Coordonare, APM Bihor şi alte instituţii responsabile vor fi implicate în
monitorizarea şi implementarea PLAM Bihor, cât şi în evaluarea rezultatelor implementării.

52
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

53
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

N Jude Numele Numele Puterea Conformare


Plafoane emisii
r tul instalatiei mari cazanului termica Pulberi
de ardere (tone/an)
Invest
itii 20 20 201 20 20 20 20
An 2007 2010
milioa 08 09 1 12 13 14 15
ne Eur
Grup
cazane cu
abur Nr.
1
ELECTROCE Grup
Biho NTRALE cazane cu 2x127+ 20
1 0 0 0 0 0 0 0
r ORADEA S.A abur Nr. 269 04
nr. 1 2
Grup
cazane cu
abur Nr.
3
Grup 20
cazane cu 13
abur Nr.
4
ELECTROCE
Grup
NTRALE 2x300+2 17 17 120 71 21
2 cazane cu 6 1700 1700
ORADEA nr. 69 00 00 5 0 5
abur Nr. 5
2
Grup
cazane cu
abur Nr.
54
6
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Conf
Numele Puterea orma
Judetul Numele Plafoane emisii
instalatiei termica re
NOx
mari de ardere cazanului (tone/an)
Inves
titii
milio An 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
ane
Eur
Grup cazane cu abur
Nr. 1
ELECTROCE
NTRALE Grup cazane cu abur
Bihor 2x127+ 269 20 2010 1020 850 680 510 510 510 510
ORADEA S.A Nr. 2
nr. 1
Grup cazane cu abur
Nr. 3

Grup cazane cu abur


Nr. 4
ELECTROCE
NTRALE Grup cazane cu
2x300+269 2004 1010 1010 1010 1010 1010 1010 1010 785 560 340
ORADEA nr. abur Nr. 5
2
Grup cazane cu
abur Nr. 6

55
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Puterea
Nr Numele instalatiei Conformare SO2 Plafoane emisii
termica
mari de ardere (tone/an)
Numele cazanului
Judetul Investitii
milioane An 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
Eur
Grup cazane cu
abur Nr. 1
ELECTROCENTRALE Grup cazane cu
1 Bihor 2x127+ 269 2004 0 0 0 0 0 0 0
ORADEA S.A nr. 1 abur Nr. 2
Grup cazane cu
abur Nr. 3
Grup cazane cu
abur Nr. 4
ELECTROCENTRALE Grup cazane cu
2 2x300+269 45 2013 16900 16900 16900 16900 11605 6310 1015
ORADEA nr. 2 abur Nr. 5
Grup cazane cu
abur Nr. 6

56
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Abordarea integrata a masurilor necesare in vederea prevenirii, reducerii si controlului poluarii (IPPC) presupune obligatoriu
implicarea reprezentantilor administratiei publice locale si a agentilor economici respectivi, astfel incat termenele asumate in procesul
de negociere sa fie respectate cu strictete.
Agentii economici care au instalatii in care se desfasoara activitati aflate sub incidenta Directivei 96/61/CE, trebuie ca pana la
data aderarii sa aplice toate masurile necesare conformarii cu prevederile acesteia (in conformitate cu recomandarile BREF, art. 11 al
Directivei 96/61/CE); exceptie fac numai acele activitati care au obtinut perioada de tranzitie. Pentru acestea, durata aplicarii
masurilor de conformare va fi in concordanta cu termenul negociat.

In judetul Bihor exista 33 de instalatii aflate sub incidenta Directivei IPPC . Dintre acestea un nr. de 4 au obtinut perioade de
tranzitie, restul trebuie sa se conformeze pana la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana ( 1 ianuarie 2007).

Centralizator privind situatia evaluarilor de costuri pentru activitatile/ instalatiile aflate sub incidenta Directivei 96/61/EC,
tranzitie

3. Industria mineralelor
3.2 Instalatii pentru producerea azbestului si fabricarea produselor pe baza de azbest;
3.5 Instalatii pentru fabricarea produselor din ceramica prin ardere, in special a tiglelor, caramizilor, caramizilor refractare, dalelor, produselo

57
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

cu o capacitate de productie mai mare de 75 t/zi si/sau cu o capacitate a cuptoarelor mai mare de 4 m3 si cu o densitate mai mare de 300 kg

Cod Investitii anuale (EURO)


activitate Data
Nr. Nume Numar
in conf. cu punerii in 201
crt. operator/Judet instalatii 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2012
Anexa I functiune 1
IPPC
S.C. HELIOS
50.00
1 S.A Astileu 3.5 1 1963 25.000 25.000 25.000 25.000 50.000 75.000 0 0
0
/Bihor
S.C. Congips
100.0
2 S.A 3.2 1 1986 25.000 25.000 25.000 100.000 100.000 125.000 0 0
00
(Azbest)/Bihor
TOTAL 2

4. Industria chimica
4.1 Instalatii chimice pentru producerea de substante chimice organice de
baza;
4.2 Instalatii chimice pentru producerea de substante chimice anorganice de baza;
4.4 Instalatii chimice pentru fabricarea produselor fitosanitare de baza sau a
biocidelor;
4.5 Instalatii utilizand procedee chimice sau biologice pentru fabricarea produselor farmaceutice de
baza;

Cod Investitii anuale (EURO)


Numa
activitate
Nr. Nume r Data punerii
in conf. cu 201
crt. operator/Judet Anexa I
instala in functiune 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2012
tii 1
IPPC
1 S.C CHIMPROD 4.1 b); 4.5 1 1954/ 1970 60.000 64.000 70.000 75.00 84.000 90.000 100.00 104. 108.000
S.A/Bihor 0 0 000
58
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

1976/ 1973/
S.C Sinteza S.A 4.4/ 4,2d; 95.00 115.00 125.00 130.
2 Oradea/Bihor e)/ 4,1g)
1 1970/ 1982/ 75.000 80.000 88.000
0
105.000
0 0 000
140.000
1988/ 1993
TOTAL 2

59
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Minimizarea si, in final, eliminarea impactului negativ al poluarii asupra


mediului si / sau a impactului transfrontier

In acest sens trebuie avute in vedere activitatile in care sunt prezente substante
periculoase (toxice, foarte toxice, oxidante, explozive, inflamabile, foarte inflamabile,
extrem de inflamabile, peric3uloase pentru mediu), in cantitati egale sau mai mari
decat cele prevazute in Anexa.2, din HG 95/2003.
In jud. Bihor sunt 17 agenti economici care se afla sub incidenta Directiva
SEVESO II, transpusa prin HG nr. 95 din 23 ianuarie 2003 privind controlul
activităţilor care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe
periculoase, carora le revine obligatia sa ia masuri preventive pe baza unor proceduri
privind planificarea, inspectia, raportarea si accesul publicului la informatii.

Bihor Risc
1 S.C. CEMTRADE S.A. Oradea
minor
Risc
2 S.C. CHIMPROD S.A. Oradea
major
Risc
3 S.C. ECOKAPA S.A. Oradea - Punct de lucru Rosiori
minor
Risc
4 S.C. ELECTROCENTRALE ORADEA S.A.
major
Risc
5 S.C. HELIOS S.A. Astileu
major
Risc
6 S.C. HOLCIM S.A. Alesd
major
S.C. IMPREGNAT TRAVERSE DIN LEMN S.A. Risc
7
SUCEAVA - Sectia Tileagd minor
Risc
8 S.C. INTEROIL S.A. Oradea
major
Risc
9 S.C. PETROLSUB S.A. Balc
major
Risc
10 S.C. PROTPLANT S.A. Oradea
major
Risc
11 S.C. SCANDIC DISTILLERIES S.A. Draganesti
major
Risc
12 S.C. SINTEZA S.A. Oradea
major
13 S.C. TERMOELECTRICA S.A. - Sucursala de Valorificare si Risc
Servicii Bucuresti - Punct de lucru Oradea major
60
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Risc
14 S.C. ZAHARUL ORADEA S.A.
minor
S.N.P. PETROM S.A. Bucuresti - Sucursala PECO Bihor - Risc
15
Sectia Comerciala Oradea major
S.N.P. PETROM S.A. Bucuresti - Sucursala PETROM Risc
16
Suplacu de Barcau - Schela Suplac major
S.N.P. PETROM S.A. Bucuresti - Sucursala PETROM Risc
17
Suplacul de Barcau - Schela Marghita major

Risc minor: ●cantitati mai mari decat cele din col.2 si mai mici decat cele din
col.3 - tabelele nr.1 si 3 din (HG 95, Anexa nr. 2)
Risc major: ●cantitati mai mari decat cele din col.3 - tabelele nr.1 si 3 din
(HG 95, Anexa nr. 2)

Masuri ce se impun :

• Autoritatea publica locala responsabila cu amenajarea teritoriului trebuie sa ia in


considerare, in cazul politicilor de dezvoltare si amenajare a teritoriului, obiectivele de
prevenire a accidentelor majore si de limitare a consecintelor acestora.Se va tine cont,
pe de o parte, de necesitatea mentinerii unor distante adecvate intre obiectivele carora
le sunt aplicabile prevederile HG 95/2003 si zonele rezidentiale, zonele de utilitate
publica, zonele sensibile sau zonele protejate de interes natural deosebit si, pe de alta
parte, in cazul unor obiective existente, de necesitatea unor masuri tehnice
suplimentare incât riscurile pentru sanatatea populatiei sa nu creasca;
• Vor fi promovate proiecte pentru prevenirea accidentelor majore si limitarea
impactului produs de astfel de accidente asupra sanatatii populatiei si a mediului
inconjurator;
• Vor fi promovate proiecte specifice pentru implementarea programului de reducere
progresiva a emisiilor de poluanti organici persistenti (POP) si pentru reducerea
emisiilor de metale grele, conform cerintelor Protocolului privind Metalele Grele.

Realizarea obiectivelor privind shimbarile climatice

La Kyoto, in Japonia, 1-11 decembrie 1997, 161 de tari au finalizat un acord, denumit
Protocolul de la Kyoto, care stabileşte termenii si regulile de punere sub control a gazelor ce
determină efectul de seră al Terrei .Protocolul de la Kyoto, exprima dorinţa ca până in anul
2012, cantitatea medie de gaze cu efect de seră (principalele şase gaze) sa fie redusă cu 5,2%
sub nivelul inregistrat in anul 1990.Romania a fost a 60-a ţară care a semnat Protocolul de la

61
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Kyoto in anul 1999 fiind demarată procedura de ratificare a acestuia.În această Convenţie,
ţara noastră este înscrisă în Anexa I alături de alte ţări cu economie în tranziţie şi ţări
dezvoltate. Aceste două instrumente juridice internaţionale permit Părţilor cuprinse în
Anexa I a Convenţiei să aplice în comun prevederile referitoare la reducerea emisiilor de
gaze cu efect de seră, în interesul ambelor părţi.

În baza Protocolului de la Kyoto, România urmează să reducă emisiile de dioxid de


carbon echivalent cu 8%, în prima perioadă de angajament 2008 – 2012, faţă de anul de
bază 1989. Potenţialul de reducere a ţării noastre este mai mare, ceea ce permite transferul
unor unităţi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, prin proiecte comune cu alte
ţări, care au nevoie să achiziţioneze asemenea unităţi de reducere a emisiilor de gaze cu
efect de seră. Aceste proiecte pot viza implementarea unor masuri de eficienta energetica
si utilizarea resurselor regenerabile de energie, cum ar fi utilizarea apei geotermale, etc.

Prevenirea si reducerea efectelor daunatoare si a disconfortului provocate de


zgomotul ambiental.

Acest obiectiv poate fi realizat prin creerea unei retele nationale de monitorizare a
zgomotului ambiental si punerea in aplicare a Planului national de actiune pentru
reducerea zgomotului ambiental.

Actiuni la nivel local:

• creerea sau reabilitarea liniilor de centura;


• refacerea infrastructurii rutiere;
• inoirea parcului auto;
• extinderea autostrazilor;
• creerea de perdele de protectie ,inclusiv spatii verzi pentru zonele locuite.

Promovarea introducerii etichetei ecologice

Masuri ce trebuie intreprinse:

• dotarea cu aparatura specifica a institutelor ce efectueaza teste si verificari


pentru diferite grupe de produse in vederea acordarii etichetei ecologice;

• incurajarea producatorilor si importatorilor pentru aplicarea etichetei ecologice;

62
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

• campanii de promovare, mediatizare a etichetei ecologice pentru diverse grupe


de produse.

Implementarea sistemului de management de mediu si audit (EMAS)

Deoarece acest sistem presupune participarea voluntara a organizatiilor trebuie


avute in vedere actiuni de informare a organizatiilor cu impact semnificativ asupra
mediului asupra obiectivelor si componentelor principale ale sistemului de management
de mediu si audit si a beneficiilor obtinute , cum ar fi:

• imbunatatirea in mod continuu a performantelor de mediu;


• imbunatatirea performantelor economice.

b.Imbunatatirea gradului de reutilizare a resurselor naturale prin dezvoltarea


sistemelor de management al deseurilor si gestiunea substantelor chimice
periculoase

Dezvoltarea unui sistem de management integrat al deseurilor municipale

Masuri ce trebuie intreprinse:

• Inchiderea depozitelor urbane existente, neconforme, de deseuri menajere,


dupa urmatorul calendar:

An de inchidere Depozite municipale


Existente Autoritati responsabile
2008 Oradea
2009 Beius
2009 Alesd
2010 Sacueni
2010 Stei
2010 Marghita Autoritatile publice locale
2017 Valea lui Mihai
2017 Salonta

• Realizarea statiilor de transfer


• Extinderea zonelor deservite de serviciile de salubritate (extinderea colectarii
deseurilor municipale)
• Extinderea colectarii selective

63
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

• Inchiderea si ecologizarea spatiilor de depozitare din zonele rurale pana la


16.07.2009 si realizarea punctelor de colectare pentru aceste zone, prin racordarea
la statiile de transfer
• Pana la 16.07.2010 cantitatea de deseu biodegradabil depozitat trebuie redusa la
75% din cantitatea depozitata in 1995 (an de referinta);
• Atingerea, in anul 2013, a unei rate de reciclare a deseurilor de ambalaje de 55,1
% si a unei rate de valorificare a deseurilor de ambalaje de 62 %;
• Campanii de informare si constientizare/ educare a populatiei.

Promovarea sistemelor de management integrat al deseurilor industriale

Masuri ce urmeaza a fi intreprinse:


• Inchiderea depozitelor industriale neconforme dupa urmatorul calendar:

An de inchidere (i)/ Responsabil


conformare (c) Ag ec privati Termocentrale Ind. extractiva
16.07.2009 (c) SC FIBROCIM SA

31.12.2006 (i) SC PETROLSUB SA


31.12.2006 (i) SC PETROLSUB SA
31.12.2006 (i) SC SINTEZA SA
31.12.2006 (i) SC PETROLSUB SA
31.12.2006 (i) SC PETROLSUB SA
31.12.2006 (i) SC PETROL DERNA SA
31.12.2006 (i) SC PETROL DERNA SA
31.12.2006 (i) SC SINTEZA SA
31.12.2006 (i) SC CEMTRADE SA
ORADEA
31.12.2006 (i) SC CEMTRADE SA
ORADEA
31.12.2006 (i) SC HELIOS SA
31.12.2006 (i) SC TERMOELECTRICA
SA PL ORADEA
<16.07.2009 (i) SC HOLCIM SA
31.12.2013 (c) SC
ELECTROCENTRAL
E ORADEA SA
31.12.2013 (c) SC
ELECTROCENTRAL
E ORADEA SA
64
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

31.12.2013 (c) SC
ELECTROCENTRAL
E ORADEA SA
31.12.2006 (i) Abramut-
PETROM
SUPLACU DE
BARCAU
31.12.2006 (i) Celula 1-
PETROM
SUPLACU DE
BARCAU
31.12.2006 (i) Celula 2-
PETROM
SUPLACU DE
BARCAU
31.12.2006 (i) Celula Parc 30-
PETROM
SUPLACU DE
BARCAU
31.12.2006 (i) Fanate-BAITA
Stei

• Gasirea unei alternative viabile pentru inchiderea crematoriilor: sterilizare termica,


incineratoarele existente autorizate si incinerarea deseurilor medicale impreuna cu
deseurile periculoase industriale in capacitati noi care trebuie sa se realizeze pana
la 31.12.2008
• Utilizarea in agricultura a namolurilor de la statiile de epurare;
• Colectarea, reutilizarea, reciclarea si valorificarea deseurilor de echipamente
electrice si electronice – ociective:
- colectarea a 4 Kg deseu /locuitor/an pana la 31.12.2008;
- reutilizarea / reciclarea si valorificarea totala pana 31.12.2008.
Promovarea de solutii de reciclare pentru plastic, sticla, fluide cu exceptia uleiului uzat,
provenit de la vehiculele scoase din uz.

Regimul substantelor chimice periculoase

65
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Efectele negative ale substantelor chimice periculoase asupra sanatatii umane si


asupra mediului impun necesitatea asigurarii unui regim specialal acestor tipuri de substante
pentru a preveni daunele severe pe care le pot produce asupra sanatatii populatiei si mediului.
Masuri ce se impun:
• aplicarea procedurii de notificare pentru introducerea pe piata a substantelor
chimice noi;
• imbunatatirea cadrului institutional pentru evaluarea riscului reprezentat de
substantele chimice existente;
• actualizarea bazei de date si stabilirea listelor la nivel national cu substante
chimice al caror risc fata de sanatatea populatiei si mediu trebuie evaluat cu
prioritate;
• dotarea cu echipamente pentru determinarea in mediu ( apa, aer, sol, biota) a
substantelor care prezinta risc pentru sanatate si mediu;
• campanii de informare / constientizare a publicului si a sectoarelor industriale
privind ODS-urile (substante care depreciaza stratul de ozon);
• introducerea restrictiilor specifice privind fabricarea si comercializarea de sisteme
industriale de refrigerare ce utilizeaza HCFC-uri (Hidro-cloro-fluoro-carburi);
• imbunatatirea cunoasterii standardelor de securitate si a implicatiilor utilizarii de
echipamente second hand;
• incurajarea implicarii ONG-urilor la toate nivelurile si in toate actiunile legate de
eliminarea ODS-urilor;
• dezvoltarea si perfectionarea unor sisteme informationale in vederea derularii
procedurilor de control la birourile vamale de frontiera a transporturilor de
substante chimice interzise sau restrictionate conform legii.

c.Dezvoltarea infrastructurii edilitare si managementul durabil al resurselor de


apa.

Imbunatatirea si dezvoltarea infrastructurii sistemelor centralizate de alimentare


cu apa in mediul urban si rural

In prezent, in Romania, doar 52 % din populatie beneficiaza de serviciile edilitare de


alimentare cu apa si canalizare. Cresterea gradului de acces al populatiei la serviciile publice
de alimentare cu apa si asigurarea conditiilor de calitate standard pentru apa potabila (conform
Directivei privind calitatea apei destinata consumului uman, transpusa prin Legea nr.
66
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

458/2002 privind calitatea apei potabile, cu modificarile si completarile ulterioare), reprezinta


un obiectiv strategic.
Romania nu se poate conforma prevederilor Directivei referitoare la apa curata si sanogena,
din cauza schemelor de tratare aplicate (care in majoritatea localitatilor urbane si/sau rurale nu
sunt corespunzatoare calitatii sursei de alimentare cu apa), din cauza intreruperilor frecvente
in furnizarea apei potabile, din cauza vechimii retelelor de distributie, care nu permit apa
sigura la consumator, 24 ore din 24.
In conformitate cu legislatia in vigoare, autoritatile administratiei publice locale
coordoneaza elaborarea planurilor de conformare, incluzand calendarul si costul masurilor
necesare pentru asigurarea conformarii producatorilor si distribuitorilor de apa potabila la
cerintele prevederilor legale.

Domeniile si costurile necesare implementarii Directivei vor viza:


1. Monitorizarea calitatii apei potabile in intreaga tara de catre Ministerul Sanatatii si
producatorii si distribuitorii de apa potabila ; In prezent, evaluarea capacitatii de
auto-monitorizarea a calitatii apei produse este redusa, fiind limitata la aproximativ
45% din totalul producatorilor ;
2. Reabilitarea tehnologiilor de tratare;
3. Reabilitarea retelelor de apa existente ;
4. Schimbarea instalatiilor interioare.

Perioadele de tranzitie obtinute pentru implementarea acestor masuri sunt:


• pana la 31 decembrie 2010:
o pentru oxidabilitate, amoniu, aluminiu, fier, pesticide, mangan pentru
localitatile cu populatie peste 100.000 locuitori;
o pentru oxidabilitate si turbiditate pentru localitatile cu populatie cuprinsa
intre 10.000 si 100.000 locuitori;
o pentru oxidabilitate pentru localitatile sub 10.000 locuitori;

• pana la 31 decembrie 2015:


o pentru amoniu, nitrati, aluminiu, fier, plumb, cadmiu, pesticide si mangan
pentru localitatile cu populatie cuprinsa intre 10.000 si 100.000 locuitori;
o pentru amoniu, nitrati, turbiditate, aluminiu, fier, plumb, cadmiu si pesticide
pentru localitatile sub 10.000 locuitori.

67
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Imbunatatirea calitatii resurselor de apa prin dezvoltare infrastructurii de


canalizare, reabilitarea, dezvoltarea si modernizarea statiilor de epurarea apelor uzate.

Directiva Consiliului 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate urbane a fost transpusa
in legislatia romaneasca prin HG 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind conditiile de
descarcare in mediul acvatic a apelor uzate (MO 187/20.03.20002.
Aceasta va fi modificata si completata, prin includerea prevederilor referitoare la
decizia de declarare a intregului teritoriu al Romaniei drept zona sensibila si a termenelor de
conformare rezultate din negocieri.

Cerinte ale directivei:

• Prevede colectarea, epurarea si evacuarea apelor uzate din aglomerari precum


si a celor biodegradabile provenite de la anumite sectoare industriale(industria
agroalimentara);
• Prevede termenele limita pentru implementarea Directivei in functie de
marimea aglomerarilor umane si de caracteristicile receptorilor
naturali ;termenele limita pentru implementarea Directivei variaza in functie de
marimea aglomerarilor umane si de caracteristicile receptorilor naturali.
• Prevede asigurarea cu sisteme de colectare a apelor uzate orasenesti pentru toate
aglomerarile cu peste 2000 locuitori echivalenti (l.e.) ;
• Prevede asigurarea ca pentru toate aglomerarile cu peste 2000 locuitori echivalenti
(l.e.) sa se fie echipate cu statii de epurare, la un nivel de epurare specific :
 tratare secundara pentru aglomerari mai mici de 10.000 l.e.
 tratare tertiara pentru aglomerari cu peste 10.000 l.e.

Perioadele de tranzitie obtinute:


1.Pentru colectarea apelor uzate :
- Pana la 31 decembrie 2015, pentru 263 de aglomerari cu mai mult de 10000 l.e.
(locuitori echivalenti), reprezentand 61,9% din incarcarea biodegradabila totala;
- Pana la 31 decembrie 2018, pentru 2346 de aglomerari cu mai putin de 10000
l.e. (locuitori echivalenti), reprezentand 38,1 % din incarcarea biodegradabila
totala.
Sistemele de colectare necesare vor fi asigurate esalonat, astfel:

68
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

• Pentru 60,8% din totalul populatiei echivalente de 26 767 398 l.e., pana la
sfarsitul anului 2010;

• Pentru 69,1% pana la sfarsitul anului 2013;


• Pentru 80,2% pana la sfarsitul anului 2015;
• Pentru 100% pana la sfarsitul anului 2018.

2. Pentru epurarea apelor uzate:


- Pana la 31 decembrie 2015, pentru 263 de aglomerari cu mai mult de 10000 l.e.
(locuitori echivalenti), reprezentand 61,9% din incarcarea biodegradabila totala;
- Pana la 31 decembrie 2018, pentru 2346 de aglomerari cu mai putin de 10000
l.e. (locuitori echivalenti), reprezentand 38,1 % din incarcarea biodegradabila
totala.

Statiile de epurare a apelor uzate urbane necesare vor fi realizate esalonat, astfel ca sa
asigure:

• epurare pentru 50,5% totalul populatiei echivalente pana la sfarsitul anului


2010;
• epurare pentru 60,6% pana la sfarsitul anului 2013;
• epurare pentru 76,7% pana la sfarsitul anului 2015;
• epurare pentru 100% pana la sfarsitul anului 2018.

69
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Anexa 3

Situatia colectarii si epurarii apelor uzate orasenesti in Romania

Aglomerari umane cu peste 2000 l.e. - judetul BIHOR

Retea Lucrari/actiuni
Populati
canalizare Statie de epurare necesare Perioada
e Cost
Nr. Aglomerare (Km) implementarii de
echivale (Euro)
existe necesar necesar Directivei realizare
nta existenta
nta a a 91/271/CEE
Retea de
canalizare-E 40000000 2007
Oradea I E Epurare
1 250000 342.0 Me+B.
(municipiu) 96 Tertiara
Statie de epurare- 62500000 2007
R,M.
Retea de
Epurare canalizare-E,R 1582560 2015
Diosig E
2 9891 2.2 - Secund
(comuna) 15
ara Statie de epurare- 1186920 2015
N
Retea de
Epurare canalizare-N 1268640 2007
Tileagd S
3 7929 - 10 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 951480 2007
N

70
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Retea de
Sânmartin **( Haieu, canalizare-E 1263200 2007
E Epurare
4 Rontău) 7895 6.5 Me+B
1 Tertiara
(comuna) Statie de epurare- 947400 2007
R,M.
Retea de
Epurare canalizare-N 945920 2015
Biharia
5 5912 - 5 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 709440 2017
N
Retea de
Epurare canalizare-N 943680 2015
Oşorhei
6 5898 - 8 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 707760 2017
N
Retea de
Epurare canalizare-N 858240 2015
Girişu de Criş( Tărian)
7 5364 - 7 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 643680 2017
N
Retea de
Epurare canalizare-E 347175 2017
Nojorid E
8 4629 1.3 - Secund
(comuna) 8
ara Statie de epurare- 833220 2017
N

71
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Retea de
Epurare canalizare-N 329250 2017
Brusturi( Picleu)
9 4390 - 5 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 790200 2017
N
Retea de
Epurare canalizare-N 314475 2017
Ineu( Botean)
10 4193 - 5 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 754740 2017
N
Retea de
Epurare canalizare-N 299325 2017
Sântandrei
11 3991 - 8 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 718380 2017
N
Retea de
Cetariu( Uileacu de Epurare canalizare-N 297000 2017
12 Munte, Paleu) 3960 - 12 - Secund
(comuna) ara Statie de epurare- 712800 2017
N
Retea de
canalizare-N 261000 2007
Bors *(Santion) I Epurare
13 3480 - 9 -
(comuna) Tertiara
Statie de epurare- 626400 2007
R,M

72
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Retea de
Hidişelu de Sus
Epurare canalizare-N 253800 2018
( Hidişelu de Jos,
14 3384 - 14 - Secund
Sintelec)
ara Statie de epurare- 609120 2018
(comuna)
N
Retea de
Epurare canalizare-N 227925 2018
Lazareni
15 3039 - 7 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 547020 2018
N

73
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Retea Lucrari/actiuni
Populati
canalizare Statie de epurare necesare Perioada
e Cost
Nr. Aglomerare (Km) implementarii de
echivale (Euro)
existe necesar necesar Directivei realizare
nta existenta
nta a a 91/271/CEE
Retea de
Epurare canalizare-N 192675 2018
Dragesti
16 2569 - 4 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 462420 2018
N
Retea de
Epurare canalizare-N 185475 2018
Copacel
17 2473 - 6 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 445140 2018
N
Retea de
Epurare canalizare-N 182100 2018
Varciorog
18 2428 - 3 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 437040 2018
N
Retea de
Epurare canalizare-N 165225 2018
Săcădat (Borşa, Săbolciu)
19 2203 - 12 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 396540 2018
N

NOTA:

74
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Me=tratare mecanica; B=tratare biologica; R=reabilitare; E=extindere; N=nou;


M=modernizare;
S= Proiect SAPARD I=Proiect ISPA
*se epureaza in statia de epurare a orasului Oradea **in viitor se va epura la statia de epurare a orasului Oradea

Situatia colectarii si epurarii apelor uzate orasenesti in Romania

Aglomerari umane cu peste 2000 l.e. - judetul BIHOR

Retea Lucrari/actiuni
Populati
canalizare Statie de epurare necesare Perioada
e Cost
Nr. Aglomerare (Km) implementarii de
echivale (Euro)
existe necesar necesar Directivei realizare
nta existenta
nta a a 91/271/CEE
Retea de
canalizare-E,R 2287200 2010
Beiuş E Epurare
1. 14295 35.0 Me
(oras) 2 Tertiara
Statie de epurare- 3573750 2013
R,M.
Retea de
canalizare-E,R 1796640 2010
Ştei E Epurare
2. 11229 26.4 Me+B
(oras) 3 Tertiara
Statie de epurare- 2807250 2013
R,M.

75
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Retea de
Epurare canalizare-E,M 920160 2015
Dobreşti E
3. 5751 2.5 - Secund
(comuna) 7
ara Statie de epurare- 690120 2017
N
Retea de
Epurare canalizare-N 357450 2017
Buntesti
4. 4766 - 7 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 857880 2017
N
Retea de
Epurare canalizare-N 307875 2017
Ceica
5. 4105 - 5 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 738900 2017
N
Retea de
Remetea (Meziad, Epurare canalizare-N 279900 2017
6. Drăgoteni) 3732 - 12 - Secund
(comuna) ara Statie de epurare- 671760 2017
N
Retea de
Epurare canalizare-E 267600 2017
Vaşcău E
7. 3568 1.5 - Secund
(oras) 4
ara Statie de epurare- 642240 2017
N

76
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Retea de
Pietroasa (Gurani, Epurare canalizare-N 262200 2018
8. Cociuba Mică) 3496 - 9 - Secund
(comuna) ara Statie de epurare- 629280 2018
N
Retea de
Epurare canalizare-N 252975 2018
Pomezeu
9. 3373 - 5 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 607140 2018
N
Retea de
Epurare canalizare-N 238875 2017
Rieni
10. 3185 - 5 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 573300 2017
N
Retea de
Epurare canalizare-N 235500 2018
Lunca
11. 3140 - 5 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 565200 2018
N
Retea de
Epurare canalizare-E 224925 2018
Nucet E
12. 2999 3.9 Me Secund
(comuna) 2
ara Statie de epurare- 539820 2018
R,M

77
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Retea de
Epurare canalizare-N 219525 2018
Draganesti
13. 2927 - 3 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 526860 2018
N
Retea de
Câmpani (Fânaţe, Epurare canalizare-N 217350 2018
14. Sighiştel) 2898 - 13 - Secund
(comuna) ara Statie de epurare- 521640 2018
N
Retea de
Curăţele (Beiuşele, Epurare canalizare-N 218325 2018
15. Cresuia, Pociovelişte) 2911 - 16 - Secund
(comuna) ara Statie de epurare- 523980 2018
N
Retea de
Epurare canalizare-N 203175 2018
Budureasa (Burda)
16. 2709 - 6 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 487620 2018
N
Retea de
Epurare canalizare-N 201150 2018
Roşia
17. 2682 - 9 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 482760 2018
N

78
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Retea de
Epurare canalizare-N 186225 2018
Uileacu de Beius
18. 2483 - 4 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 446940 2018
N
Retea de
Epurare canalizare-N 173400 2018
Rabagani
19. 2312 - 5 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 416160 2018
N
Retea de
Căbeşti (Goila, Gurbeşti, Epurare canalizare-N 171150 2018
20. Josani, Sohodol) 2282 - 14 - Secund
(comuna) ara Statie de epurare- 410760 2018
N
Retea de
Epurare canalizare-N 168375 2018
Carpinet
21. 2245 - 3 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 404100 2018
N
Retea de
Epurare canalizare-N 160800 2018
Tarcaia
22. 2144 - 8 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 385920 2018
N

79
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Retea de
Epurare canalizare-N 150975 2018
Pocola
23. 2013 - 2 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 362340 2018
N
Retea de
Epurare canalizare-N 150450 2018
Lazuri de Beius
24. 2006 - 6 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 361080 2018
N
Retea de
Epurare canalizare-N 150450 2018
Sambata
25. 2006 - 3 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 361080 2018
N
Retea de
Epurare canalizare-N 150150 2018
Cristioru de Jos
26. 2002 - 5 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 360360 2018
N

NOTA:
Me=tratare mecanica; B=tratare biologica; R=reabilitare; E=extindere; N=nou;
M=modernizare;
S= Proiect SAPARD I=Proiect ISPA
*se epureaza in statia de epurare a orasului Oradea **in viitor se va epura la statia de epurare a orasului Oradea

80
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Situatia colectarii si epurarii apelor uzate orasenesti in Romania

Aglomerari umane cu peste 2000 l.e. - judetul BIHOR

Retea Lucrari/actiuni
Populati
canalizare Statie de epurare necesare Perioada
e Cost
Nr. Aglomerare (Km) implementarii de
echivale (Euro)
existe necesar necesar Directivei realizare
nta existenta
nta a a 91/271/CEE
Retea de
canalizare-E,R 2166400 2010
Aleşd E Epurare
1. 13540 13.0 Me+B
(oras) 3 Tertiara
Statie de epurare- 3385000 2013
R,M.
Retea de
Epurare canalizare-N 890720 2015
Bratca
2. 5567 - 12 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 668040 2017
N
Retea de
Epurare canalizare-N 329550 2017
Vadu Crişului( Birtin)
3. 4394 - 10 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 790920 2017
N

81
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Retea de
Epurare canalizare-N 315000 2017
Borod( Borozel, Corniţel)
4. 4200 - 6 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 756000 2017
N
Retea de
Epurare canalizare-N 292500 2017
Aştileu ( Peştera)
5 3900 - 7 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 702000 2017
N
Retea de
Epurare canalizare-E 286425 2017
Şuncuiuş
6. 3819 3.8 E6 Me Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 687420 2017
R,M
Retea de
Lugaşu de Jos ( Lugaşu Epurare canalizare-N 252525 2018
7. de Sus) 3367 - 8 - Secund
(comuna) ara Statie de epurare- 606060 2018
N
Retea de
Epurare canalizare-N 237300 2018
Tetchea
8. 3164 - 4 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 569520 2018
N

82
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Retea de
Epurare canalizare-N 227625 2018
Auseu
9. 3035 - 6 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 546300 2018
N
Retea de
Epurare canalizare-N 201150 2018
Bulz (Remeţi, Munteni)
10. 2682 - 8 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 482760 2018
N

83
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Situatia colectarii si epurarii apelor uzate orasenesti in Romania

Aglomerari umane cu peste 2000 l.e. - judetul BIHOR

Retea Lucrari/actiuni
Populati
canalizare Statie de epurare necesare Perioada
e Cost
Nr. Aglomerare (Km) implementarii de
echivale (Euro)
existe necesar necesar Directivei realizare
nta existenta
nta a a 91/271/CEE
Retea de
canalizare-E,R 3596640 2010
Marghita E Epurare
1 22479 13.0 Me+B
(oras) 18 Tertiara
Statie de epurare- 5619750 2013
R,M.
Retea de
canalizare-E,R 2064800 2010
Valea lui Mihai E Epurare
2 12905 1.8 -
(oras) 22 Tertiara
Statie de epurare- 3226250 2013
N.
Retea de
canalizare-E,R 1872000 2007
Săcuieni S E Epurare
3 11700 1.2 -
(comuna) 18 Tertiara
Statie de epurare- 2925000 2007
N.

84
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Retea de
Epurare 1369440 2015
Popeşti (Voivozi) E canalizare-E
4 8559 7.7 Me Secund
(comuna) 11
ara 1027080 2015
Treament-M
Retea de
Epurare canalizare-E,M 369450 2017
Suplacu de Barcău
5 4926 3 5 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 886680 2017
N
Retea de
Epurare canalizare-N 349950 2017
Şimian
6 4666 - 6 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 839880 2017
N
Retea de
Epurare canalizare-N 344175 2017
Tăuteu( Bogei, Ciutelec)
7 4589 - 10 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 826020 2017
N
Retea de
Epurare canalizare-N 317625 2017
Sălard
8 4235 - 6 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 762300 2017
N
Retea de
Epurare canalizare-N 290025 2017
Curtuişeni
9 3867 - 7 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 696060 2017
N
85
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Retea de
Balc (Almaşu Mic, Epurare canalizare-E 275025 2017
10 Almaşu Mare) 3667 1.2 14 - Secund
(comuna) ara Statie de epurare- 660060 2017
N
Retea de
Epurare canalizare-N 258825 2017
Chislaz
11 3451 - 7 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 621180 2017
N
Retea de
Epurare canalizare-N 257475 2018
Derna (Dernişoara, Tria)
12 3433 - 10 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 617940 2018
N
Retea de
Epurare canalizare-N 251550 2018
Abram
13 3354 - 8 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 603720 2018
N
Retea de
Epurare canalizare-N 245625 2018
Sălacea
14 3275 - 6 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 589500 2018
N

86
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Retea de
Epurare canalizare-N 226425 2018
Abramut
15 3019 - 5 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 543420 2018
N

87
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Retea Lucrari/actiuni
Populati
canalizare Statie de epurare necesare Perioada
e Cost
Nr. Aglomerare (Km) implementarii de
echivale (Euro)
existe necesar necesar Directivei realizare
nta existenta
nta a a 91/271/CEE
Retea de
Epurare canalizare-N 224925 2018
Sarbi
16 2999 - 3 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 539820 2018
N
Retea de
Epurare canalizare-N 202725 2018
Tarcea
17 2703 - 6 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 486540 2018
N

NOTA:
Me=tratare mecanica; B=tratare biologica; R=reabilitare; E=extindere; N=nou;
M=modernizare;
S= Proiect SAPARD I=Proiect ISPA
*se epureaza in statia de epurare a orasului Oradea **in viitor se va epura la statia de epurare a orasului Oradea

88
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Situatia colectarii si epurarii apelor uzate orasenesti in Romania

Aglomerari umane cu peste 2000 l.e. - judetul BIHOR

Retea Lucrari/actiuni
Populati
canalizare Statie de epurare necesare Perioada
e Cost
Nr. Aglomerare (Km) implementarii de
echivale (Euro)
existe necesar necesar Directivei realizare
nta existenta
nta a a 91/271/CEE
Retea de
canalizare-E,R 3759360 2010
Salonta N-41 Epurare
1 23496 8.5 Me+B
(municipiu) R-8 Tertiara
Statie de epurare- 5874000 2013
R,M.
Retea de
Epurare canalizare-E 1022240 2015
Cefa( Inand) E
2. 6389 1.5 Me Secund
(comuna 9
ara Statie de epurare- 766680 2017
M
Retea de
Epurare canalizare-E,M 860000 2015
Tinca
3 5375 5 16 Me+B Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 645000 2017
E,M

89
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Retea de
Epurare canalizare-N 838560 2015
Batar
4. 5241 - 10 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 628920 2017
N
Retea de
Epurare canalizare-N 267000 2017
Holod
5. 3560 - 7 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 640800 2017
N
Retea de
Epurare canalizare-N 253500 2017
Avram Iancu
6. 3380 - 6 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 608400 2017
N
Retea de
Epurare canalizare-N 242550 2018
Cociuba Mare
7. 3234 - 7 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 582120 2018
N
Retea de
Epurare canalizare-N 226575 2018
Madaras
8. 3021 - 15 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 543780 2018
N

90
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Retea de
Epurare canalizare-N 225600 2018
Soimi
9. 3008 - 12 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 541440 2018
N
Retea de
Epurare canalizare-N 195975
Tulca
10. 2613 - 7 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 470340
N
Retea de
Epurare canalizare-N 177600
11. Husasau de Tinca 2368 - 8 - Secund
ara Statie de epurare- 426240
N
Retea de
Epurare canalizare-N 150975
Capalna
12. 2013 - 5 - Secund
(comuna)
ara Statie de epurare- 362340
N

91
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Utilizarea durabila a resurselor de apa

Promovarea unei astfel de masuri este impusa de necesitatea protectiei calitative


si cantitative a resurselor de apa concomitent cu utilizarea lor durabila. In acest sens
trebuie avute in vedere actiuni de prevenire a poluarii apelor , de reconstructie
ecologica / renaturarea raurilor, in special prin asigurarea unor debite pe cursurile de
apa care sa permita dezvoltarea ecosistemelor acvatice, astfel incat sa se asigure, pana
in anul 2015, atingerea starii bune a apelor de suprafata si subterane.

Principalele cerinte ale Planului de actiune


1. Identificarea apelor afectate de poluarea cu nitrati sau susceptibile de a fi
expuse unei astfel de poluari si stabilirea unor programe corespunzatoare de
monitorizare si control.
2. Intocmirea cadastrului acestor ape.
3. Desemnarea zonelor vulnerabile.
4. Elaborarea unui cod al bunelor practici agricole si a unor programe privind
instruirea si informarea fermierilor in scopul promovarii codului.
5. Elaborarea, implementarea si punerea in practica a programelor de actiune.

JUDETUL BIHOR
LISTA ZONELOR VULNERABILE PE JUDET SI COD SIRSUP

SIRSUP COMUNA JUDET FORMA AGRICOL ARABIL Sursa NO3 la nivelul


Surse
RELIEF ha ha Surse isto
actuale
26564 ORADEA BIHOR cimpie 6707 4063 *
30988 SALACEA BIHOR cimpie 5600 4208 *
31422 SOIMI BIHOR cimpie 5118 2685 *
31789 TINCA BIHOR cimpie 9669 7469 *
Fonduri necesare pentru implementarea Directivei 91/676/CEE defalcate pe
judet

92
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Fonduri necesare in judet cu zone vulnerabile:


Suprafata Ponderea
totala teren din totalul
agricol suprafetei
Zone terenurilor Fonduri necesare
vulnerabile agricole
ha. %
JUDETUL
2007-2010

Euro
BIHOR 27094 2,33 34 986 776

d.Biodiversitatea şi protecţia naturii

Obiectivele privind biodiversitatea şi protecţia naturii vizează conservarea


diversităţii biologice, asigurarea utilizării durabile a habitatelor naturale, a speciilor de
floră şi faună şi reconstrucţia ecologică a sistemelor deteriorate.

Acţiuni:
• dezvoltarea reţelei de arii protejate; panǎ la 1 ianuarie 2007, Romania
trebuie să işi dubleze suprafaţa ariilor naturale protejate.
• creşterea numărului de arii naturale incluse în reţeaua Natura 2000;
• realizarea structurilor de administrare, respectiv de custodie, conform
legislaţiei în vigoare, pentru toate ariile naturale protejate;
• elaborarea şi implementarea planurilor de management pentru ariile
protejate, inclusiv cele care vor fi incluse în viitor în reţeaua Natura 2000;
• realizarea unui sistem operaţional de evaluare a stării resurselor biologice de
floră şi faună protejate şi/ sau valorificate economic;
• acţiuni pentru conservarea speciilor protejate;
• acţiuni de reconstrucţie ecologică a habitatelor deteriorate;
• refacerea unor populaţii viabile de specii ameninţate cu dispariţia;
• acţiuni de informare şi educare a populaţiei.

93
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

IV. Concluzii

UE aplică unele dintre cele mai avansate standarde de protecţie a mediului din lume,
elaborate de-a lungul anilor pentru a soluţiona o multitudine de aspecte. Priorităţile zilei sunt
lupta împotriva schimbărilor climatice, conservarea biodiversităţii, reducerea problemelor
de sănătate cauzate de poluare şi utilizarea mai responsabilă a resurselor naturale.
Atingerea acestor obiective prezintă un dublu avantaj: nu numai ca protejăm mediul, ci
contribuim şi la creşterea economică prin încurajarea inovării şi a spiritului antreprenorial.
Legislaţia comunitară în domeniul protecţiei mediului, dezvoltată de-a lungul
deceniilor, acoperă numeroase domenii, printre care zgomotul, apa de îmbăiere, speciile rare
şi reacţiile în cazuri de urgenţă. Aceste reglementări stabilesc standarde dincolo de care
agenţii poluanţi devin periculoşi pentru sănătate. De aceea, ţările din UE au obligaţia de a
monitoriza numeroase substanţe poluante şi de a lua măsuri atunci când nivelul lor
depăşeşte limitele de siguranţă.
De curând, UE a făcut un nou pas important pentru protecţia sănătăţii: a stabilit limite
obligatorii pentru emisiile de particule fine, cunoscute ca PM2,5. Generate de automobile şi
camioane, aceste particule microscopice pot cauza boli respiratorii. Noua reglementare va
intra în vigoare în 2011 şi cere statelor membre să reducă expunerea la particule fine în zonele
urbane, în medie, cu 20% până în 2020 (faţă de nivelurile din 2010).
Schimbările climatice reprezintă una dintre cele mai serioase provocări pentru
umanitate. UE face demersuri pentru adoptarea unui acord global privind reducerea emisiilor
de gaze cu efect de seră şi dechide noi drumuri în lupta împotriva schimbărilor climatice prin
acţiunile iniţiate. În decembrie 2008, liderii UE au luat o decizie de o însemnătate deosebită,
aprobând un pachet de măsuri în domeniu. Planul urmăreşte reducerea emisiilor de gaze cu
efect de seră cu cel puţin 20% până în 2020 (faţă de nivelurile din 1990), creşterea ponderii
energiilor regenerabile la 20% şi micşorarea consumului de energie cu 20% (faţă de cifrele
prognozate în prezent). În ceea ce priveşte energiile regenerabile, s-a stabilit şi că 10% din
combustibilul folosit în transporturi trebuie să aibă la bază biocombustibili, electricitate sau
hidrogen.
Sistemul de comercializare a certificatelor de emisii este principalul pilon al strategiei
UE de combatere a schimbărilor climatice. Acesta recompensează firmele care îşi reduc
emisiile de CO2 şi le penalizează pe cele care depăşesc cotele stabilite.
Introdus în 2005, sistemul vizează aproape 12 000 de uzine şi centrale, responsabile
pentru circa jumătate din emisiile europene de CO2 (gaz considerat ca principală cauză a
încălzirii globale).
94
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Guvernele UE stabilesc limite maxime pentru emisiile de dioxid de carbon din


sectoarele mari consumatoare de energie (de ex. centralele energetice, uzinele siderurgice şi
fabricile de ciment). Dacă întreprinderile în cauză intenţionează să depăşească limita, trebuie
să achiziţioneze cote neutilizate de către companiile mai eficiente.
Astfel de cote vor fi stabilite, în viitor, şi pentru sectoare precum transporturile aeriene
şi uzinele petrochimice. Statele membre vor putea compensa depăşirea pragului stabilit
cumpărând credite pentru emisiile de CO2 în cadrul unor proiecte de reducere a emisiilor în
ţările din afara UE.
Dezvoltarea durabilă a fost şi rămâne unul dintre obiectivele majore ale politicii
europene. Liderii UE au lansat prima strategie în domeniu în 2001, revizuind-o apoi în 2006
pentru a înlătura lacunele constatate şi a include noile provocări apărute.
Planul revizuit este strâns legat de combaterea schimbărilor climatice şi de politica în
domeniul energetic. El subliniază importanţa educaţiei, cercetării şi finanţării publice pentru
asigurarea unei producţii şi a unor modele de consum durabile.
Eforturile politice nu s-au oprit aici. Acum însă, trebuie să ne concentrăm pe punerea lor
în practică. Comisia a propus, în 2009, un pachet de măsuri de promovare a produselor
ecologice care include folosirea pe scară mai largă a etichetelor de eficienţă energetică
(precum cele aplicate pe maşinile de spălat).
In ceea ce priveste Romania putem identifica urmatoarele probleme:
• GESTIUNEA DEŞEURILOR ŞI A DEŞEURILOR PERICULOASE:
- Inexistenţa unui sistem integrat de management al deşeurilor, inclusiv periculoase
- Insuficienţa infrastructurii necesare:
- staţii de transfer;
- operatori pentru procesele de colectare, reciclare, refolosire
- Educaţie deficitară a populaţiei
- Lipsa / neaplicarea unor regulamente de salubrizare la nivel local
- Existenţa depozitelor clandestine (în luncile râurilor / maluri de ape, căi
ferate, drumuri naţionale etc)
- Deşeuri industriale periculoase (Băiţa, Suplac) / pesticide
- Insuficientă tehnologie pentru reciclare, revalorificare, refolosire
deşeuri
- Inexistenţa incineratoarelor pentru cadavrele animale.
.analiza swot

- Existenţa haldelor de steril neconforme (cenuşi, zguri etc)


- Existenţa depozitului naţional de deşeuri radioactive (Băiţa)
- Existenţa haldelor de steril radioactiv neconforme (Băiţa Plai, Nucet, Fânaţe)
95
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

• CALITATEA APELOR DE SUPRAFAŢĂ ŞI SUBTERANE:


- Existenţa unor puncte cu potenţial de poluare accidentală
- Lipsa reţelelor de canalizare şi sisteme de epurare în mediul rural
- Existenţa unor surse neidentificate de poluare chimică
SOLUL
- Risc potenţial de epidemii hidrice datorită stării
necorespunzătoare a reţelelor de alimentare cu apă.
- Degradarea solurilor prin procese de suprafaţă:
- alunecări de teren;
- ravinări;
- torenţi;
- spălarea areală de către precipitaţii
- Apariţia fenomenului de deşertificare în partea de vest a judeţului (Valea lui
Mihai, Săcuieni, Salonta ...)
CALITATEA AERULUI
- Creşterea presiunii antropice asupra ariilor protejate
- Lipsa documentaţiei complete privind arile protejate. (cartografierea acestora)..
- Existenţa activităţilor industriale ce folosesc solvenţi organici cu conţinut de
compuşi organici volatili (COV-uri)
CALITATEA AERULUI
- Creşterea numărului de mijloace de transport poluante
- Folosirea carburanţilor fosili
- Pericol de inundaţii în bazinele hidrografice ale Crişului Negru, Barcăului,
Crişului Repede
- Alunecări de teren în bazinul mijlociu al Barcăului , versantul drept al Crişului
Repede.
- Zgomotul produs de activităţi industriale în localităţi, zone de odihnă, recreere
etc.

96
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Obiectivul major în domeniul protecţiei mediului îl constituie îmbunătăţirea


calităţii vieţii în România prin asigurarea unui mediu curat, care să contribuie la
creşterea nivelului de viaţă al populaţiei, la îmbunătăţirea stării de sănătate al acesteia,
la conservarea şi ameliorarea stării patrimoniului natural unic de judeţul Bihor
beneficiază.

Obiective specifice

Îmbunătăţirea mediului ambiental prin asigurarea calităţii aerului la nivelul


standardelor internaţionale,

realizarea obiectivelor privind schimbările climatice,

controlul poluării industriale şi managementul riscului,

managementul zgomotului ambiental

Măsurile prin implementarea cărora se va urmări realizarea obiectivului în


domeniul larg al protecţiei atmosferei şi care să garanteze sănătatea oamenilor sunt
Masuri generale necesare:
• evaluarea preliminara a calitatii aerului in regiuni si proiectarea retelelor locale
si regionale pentru monitorizarea calitatii aerului;
• integrarea în Sistemului National de Evaluare si Gestionare Integrata a Calitatii
Aerului prin dotarea autoritatilor locale si regionale pentru protectia mediului
cu echipamente de monitorizare a calitatii aerului si cu echipamente de
laborator;
• monitorizarea calitatii aerului si informarea publicului cu privire la
depasirile pragurilor de informare si alerta prevazute in legislatia in vigoare;
• colaborarea cu autoritatile de sanatate publica locala in vederea evaluarii
efectelor poluarii aerului asupra sanatatii populatiei;
• identificarea surselor responsabile de poluarea aerului si elaborarea
planurilor si programelor de gestionare a calitatii aerului.

97
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

Masuri specifice

• proiectarea retelei locale pentru monitorizarea calitatii aerului ;


• achizitionarea echipamentelor de monitorizare a calitatii aerului si a
echipamentelor de laborator;
• intocmirea listelor cu arealurile unde concentratiile pentru unul sau mai
multi poluanti depasesc valoarea limita si/sau marja de toleranta;
• implementarea actiunilor specifice de reducerea emisiilor in aer , pana la
plafoanele stabilite pentru anul 2013,a urmatorilor poluanti: dioxid de sulf,
oxizi de azor, pulberi in suspensie;
• reducerea nivelului de compusi organici volatili (COV) prin
implementarea prevederilor legislative din domeniu;
• implementarea unui sistem de automonitorizare a emisiilor de poluanti in
atmosfera de catre agentii economici, raportarea lor catre autoritatea locala de
protectie a mediului si diseminarea informatiilor privind mediul catre publicul
interesat;
• instalarea panourilor exterioare pentru informarea publicului cu privire la
calitatea aerului.

În baza Protocolului de la Kyoto, România urmează să reducă emisiile de dioxid de


carbon echivalent cu 8%, în prima perioadă de angajament 2008 – 2012, faţă de
anul de bază 1989. Potenţialul de reducere a ţării noastre este mai mare, ceea ce
permite transferul unor unităţi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, prin
proiecte comune cu alte ţări, care au nevoie să achiziţioneze asemenea unităţi de
reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Aceste proiecte pot viza
implementarea unor masuri de eficienta energetica si utilizarea resurselor
regenerabile de energie, cum ar fi utilizarea apei geotermale, etc.

- Prevenirea si reducerea efectelor daunatoare si a disconfortului provocate de


zgomotul ambiental.
- Promovarea introducerii etichetei ecologice
- Implementarea sistemului de management de mediu si audit (EMAS)

98
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

- Imbunatatirea gradului de reutilizare a resurselor naturale prin dezvoltarea


sistemelor de management al deseurilor si gestiunea substantelor chimice
periculoase : dezvoltarea unui sistem de management integrat al deseurilor
municipale, promovarea sistemelor de management integrat al deseurilor
industriale
- Dezvoltarea infrastructurii edilitare si managementul durabil al resurselor de
apa.

IV. BIBLIOGRAFIE

1. “Managementul unităţilor Agroalimentare”, Gheorghe Tonţ Mariana

Domocos, Ruben Filimon, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2002;

2. “Ecomarketing”, Gheorghe Tonţ, Editura Expert, 2002;

3. “Elemente de management. Note de curs”, Gheorghe Tonţ;

4. “Ecologie generala si practica mediului”, Florina Bran, Editura

A.S.E., Bucuresti , 2000;

5. “Politici si strategii de mediu” “Pojanschi V, Bran, Florina, Editura

Economica, Bucuresti, 2002;

6. www. europa eu

7. www.apmbh.ro

8. * “Raport general privind activitatea UE”

9. * “Raport privind situatia mediului in judetul Bihor 2009”

10. Jordan, A.J. (1997), Post-decisional Politics in the E.U. The

implementation of E.C. Environmental Policy inthe U.K., Routledge,

London

99
Politica de mediu în U.E. şi România. Studiu de caz pentru judeţul Bihor

100