Sunteți pe pagina 1din 103

Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova

In stitu tu l R epublican de E xpertiză


Judiciară şi C rim inalistică

GHID
DE EXPERTIZE JUDICIARE

Chişinău 2005
CZU 343.98
G 49

Lucrarea este recomandată spre publicare de Consiliul Metodic al


Institutului Republican de Expertiză Judiciară şi Criminalistică (IREJ
şi C) de p e lîngă Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova.

Coordonator:
Mihail Gheorghiţă, doctor habilitat în drept, profesor universitar, di­
rector al IR E J şi C.

Autori:
M. Gheorghiţă, Z. Brega, L. Vozniuc,
T. Stativca, N. Malcoci, A. Zaborot,
E. Cazangiu, A. Ciobanu, A. Lâsâi,
I. Sandu, V. Iacub, D. Grosu.

Recenzenţi:
1. Simion Doraş, doctor în drept, conferenţiar universitar, şef catedră
Drept procesual penal şi Criminalistică, U.S.M.
2. Gheorghe Golubenco, doctor în drept, conferenţiar universitar, şef
catedră Drept procesual penal şi Criminalistică, U.L.I.M.

D e s c r ie r e a C IP a C am erei N a ţ io n a l e a C ă r ţ ii
G hid de exp ertize ju d iciare / Inst. Rep. de E xpertiză Jid iciară şi
C rim inalistică; M. G heorghiţă, Z. B rega, coord.: M ihail G heorghiţă. -
Ch.: Î.I. “A ngela L evinţa” , 2005 (Tipogr. “E lena V.I.”). - 104 p.
ISBN 9975-9877-0-2

500 ex.

343.98

ISBN 9975-9877-0-2
CUVÎNT ÎNAINTE

Prezenta lucrare are un caracter inedit, fiind de o mare


actualitate şi utilitate practică, avînd în vedere, pe de o parte,
valoarea deosebită a expertizelor şi constatărilor tehnico-ştiin-
ţiflce atît în cauzele penale, cît şi în cauzele civile, în alte
situaţii de litigiu caracteristice pentru zilele noastre, iar pe de
altă parte, frecvenţa cu care sunt folosite aceste mijloace de
probă în stabilirea activităţii infracţionale şi asigurarea tragerii la
răspundere penală, civilă sau administrativă a persoanelor
vinovate.
Ghidul de expertize judiciare, elaborat de colectivul In­
stitutului Republican de Expertiză Judiciară şi Criminalistică
de pe lîngă Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, vine să
completeze un gol în activitatea de dispunere şi efectuare a
expertizelor şi constatărilor tehnico-ştiinţifice de către organele
de urmărire penală, instanţele judecătoreşti, precum şi să
contribuie la realizarea drepturilor persoanelor fizice şi juridice
la colectarea şi prezentarea probelor în cazuri de litigiu.
Lucrarea este destinată ofiţerilor de urmărire penală, pro­
curorilor, judecătorilor, studenţilor de la facultăţile de drept
ale instituţiilor de învăţămînt superior şi mediu de specialitate,
masteranzilor, doctoranzilor şi tuturor persoanelor interesate.

3
I. EXPERTIZELE JUDICIARE
ŞI CONSTATĂRILE TEHNICO-ŞTIINŢIFICE:
MODUL DE PREGĂTIRE ŞI DISPUNERE

Sarcina justiţiei, atît în cauzele procesului penal, cît şi în


cauzele procesului civil, este de a stabili adevărul obiectiv în
procesele care sunt supuse spre examinare şi rezolvare
organelor de urmărire penală şi judiciare.
Pentru realizarea acestei sarcini, după cum menţionează
doctorul N. Văduvă, un rol deosebit de important îi revine
probaţiunii judiciare care constituie axul principal într-un
proces, deoarece prin mijlocirea probelor organele judiciare
au posibilitatea stabilirii adevărului şi, întemeindu-se pe
acesta, pot da soluţii juste în cauzele cercetate sau judecate1.
Practica organelor de drept şi judiciare a demonstrat cu
p riso sin ţă faptul că probaţiunea este sarcina cea mai
importantă în desfăşurarea activităţilor organelor vizate,
constituind calea de stabilire a realităţii faptelor, a aflării
adevărului în orice cauză supusă spre soluţionare. în toate
procesele (penale, civile, administrative) această sarcină este
dominată de problema probelor.
Conform art. 93 al Codului de procedură penală al R.M.
probele sunt elemente de fapt, dobîndite în modul stabilit de
lege, care servesc la constatarea existenţei sau inexistenţei
infracţiunii, la identificarea făptuitorului, la constatarea
vinovăţiei, precum şi la stabilirea altor împrejurări importante
pentru justa soluţionare a cauzei.

1 Vezi: N icolae Văduvă. Expertiza judiciară. Craiova: Editura Universitaria, 2001,


p.20

4
Legislaţia procesual-penală şi procesual-civilă prevede
pentru organele de urmărire penală şi pentru instanţele de
judecată posibilitatea de a folosi cunoştinţele unor specialişti
sau experţi în vederea lămuririi anumitor fapte sau împre­
jurări ce au importanţă pe cauza cercetată. Aceste cunoştinţe
speciale se utilizează în 2 forme şi anume:
1. Constatare tehnico-ştiinţifică.
2. Expertiză judiciară.
Codul de procedură penală prevede expres că atunci cînd
există pericol de dispariţie a unor mijloace de probă sau de
schimbare a unor împrejurări ale cauzei, organul de urmărire
penală poate dispune să se efectueze o constatare tehnico -
ştiinţifică (art.139 C.P.P. R.M.).
Se poate spune că constatarea tehnico-ştiinţifică este
activitatea de cercetare, interpretare şi valorificare imediată
a urmelor, mijloacelor materiale de probă şi împrejurărilor
de fapt, desfăşurată de către un specialist din cadrul sau de
pe lîngă instituţia de care aparţine organul de urmărire
penală, ori din afară, în scopul identificării făptuitorilor şi
obiectelor folosite pentru săvîrşirea infracţiunii, delictului.
în cazul participării specialistului la efectuarea procedeelor
probatorii (acţiunilor de urmărire penală) de către organul
respectiv, rezultatele obţinute în urma utilizării cunoştinţelor
speciale se includ în procesul-verbal al acţiunii respective (art.
141 C.P.P R.M.).
Expertiza judiciară poate fi definită ca fiind un proces şi
rezultatul unei cercetări ştiinţifice, a unor împrejurări de fapt,
efectuată la cererea organelor de urmărire penală sau instanţei
de judecată în cadrul unui dosar (penal sau civil).
Atît expertul, cît şi specialistul, efectuînd cercetarea
respectivă la dispoziţia organului de urmărire penală, instanţei
de judecată, persoanelor fizice sau juridice (părţilor) au o
5
poziţie procesuală proprie, ceea ce determină a se considera
şi expertiza şi constatarea tehnico-ştiinţifică ca un mijloc de
probă destinat (art.93 C.P.P. R.M.). Ambele forme sunt
mijloace de probă de sine stătătoare şi au aceeaşi valoare
probantă.
Numirea expertizei judiciare este limitată în sensul că ea
poate fi efectuată numai în cadrul unui dosar penal sau civil
şi numai la dispoziţia organelor de urmărire penală sau
instanţei de judecată. Pe cînd constatarea tehnico-ştiinţifică
poate fi efectuată atît la cererea organelor de urmărire penală,
administrative, precum şi la solicitarea persoanelor juridice
sau fizice, în cadrul unui dosar sau în afara lui.
Expertiza nu se suprapune constatării tehnico-ştiinţifice,
deoarece fiecare dintre ele este chemată să servească unei
finalităţi proprii.
Dintre elementele comune acestor mijloace de probă
menţionăm următoarele:
- atît expertiza, cît şi constatarea tehnico-ştiinţifică aduc
un aport important la realizarea scopului procesului penal,
civil sau administrativ, respectiv, aflarea adevărului şi tragerea
la răspundere a făptuitorului;
- atît expertiza, cît şi constarea tehnico-ştiinţifică sunt un
mijloc de probă cu valoare de sine stătătoare, reglementată
de Codul de procedură penală, Codul de procedură civilă;
- sub aspectul obiectului, atît expertiza, cît şi constarea
tehnico-ştiinţifică au obiectul fixat de organele judiciare şi
constituie activităţi de interpretare şi cercetare ştiinţifică a
urmelor şi mijloacelor materiale de probă, care presupun
folosirea unor metode, procedee, mijloace tehnice şi tehnici
de lucru comune, în scopul identificării persoanelor şi
obiectelor aflate în anumite raporturi cu infracţiunea, delictul
respectiv;
- atît cercetările, cît şi concluziile la care ajung specialistul

6
sau expertul, se consemnează într-un raport;
- cercetările în ambele cazuri, ale constatării tehnico-
ştiinţifice sau ale expertizelor, sunt suficient de aprofundate
şi conduc la concluzii, în mare parte categorice, pozitive sau
negative, de care depinde aflarea adevărului, soarta oamenilor.
Deoarece acestea sunt probe egale în proces, specialiştii şi
experţii trebuie să manifeste maximă exigenţă pentru res­
pectarea drepturilor omului, consfinţite în Constituţie, legis­
laţia naţională şi în documentele internaţionale la care Repu­
blica Moldova este parte.
Expertizele judiciare şi constatările tehnico-ştiinţifice
servesc drept mijloace de probă şi, conform alin. II al art. 93
C.RR al R.M. au aceeaşi valoare probantă. Ni se pare greşită
poziţia unor jurişti (ofiţeri de urmărire penală, procurori,
judecători, avocaţi), care susţin că constatarea tehnico-
ştiinţifică nu poate fi recunoscută ca m ijloc de probă,
argumentînd acest lucru prin faptul că specialiştii nu sunt
preveniţi şi nu dau semnătură pentru concluzie falsă. Acest
fapt, mai întîi de toate, nu se conformează prevederilor
articolului nominalizat mai sus al Codului de procedură
penală. în al doilea rînd, reieşind din prevederile art. 312 Cod
penal al R.M. şi art. 93 C.RR R. M., Institutul Republican de
Expertiză Judiciară şi Criminalistică a implementat în practică
prevenirea pentru răspunderea penală atît a specialiştilor, în
cazurile efectuării constatărilor tehnico-ştiinţifice, cît şi a
experţilor - în cazurile efectuării expertizelor judiciare.
Semnăturile respective sunt perfectate drept declaraţii.
D ocum entul dat se prezintă ordonatorului constatării,
expertizei împreună cu raportul respectiv. Anume aşa raportul
de constatare tehnico-ştiinţifică şi raportul de expertiză au
aceeaşi valoare juridică, dispărînd necesitatea de efectuare,
pe acelaşi caz, a constatării, apoi a expertizei.

7
Suntem de acord cu opinia că, în principiu, pregătirea şi
dispunerea constatărilor tehnico-ştiinţifice şi ale expertizelor
judiciare presupun aceleaşi activităţi, iar efectuarea lor, ace­
leiaşi metode, utilaje şi tehnici de cercetare2.
Din punct de vedere ştiinţific şi practic, pregătirea şi dis­
punerea expertizelor judiciare sau constatărilor tehnico-ştiin-
ţifice impun desfăşurarea următoarelor activităţi:
- analiza necesităţii şi utilităţii dispunerii constatării teh­
nico-ştiinţifice sau expertizei;
- determinarea şi selectarea materialelor care vor fi supuse
examinărilor;
- formularea întrebărilor pentru specialişti şi experţi;
- alegerea instituţiei sau a experţilor care urmează să
efectueze expertiza, constatarea;
- întocmirea actului prin care se dispune efectuarea ex­
pertizei, constatării;
- expedierea docum entului respectiv, obiectelor şi
materialelor cauzei în instituţia de expertiză sau expertului
desemnat.

1. Analiza necesităţii şi utilităţii dispunerii constatării


tehnico-ştiinţifice sau expertizei
Organele de urmărire penală intră în posesia urmelor şi a
mijloacelor materiale de probă atunci cînd efectuează diferite
activităţi de tactică criminalistică: cercetarea la faţa locului,
ridicarea de obiecte sau documente, percheziţia, reţinerea
infractorului etc.
Urmele şi mijloacele materiale de probă nu au valoare pen­
tru cauză atîta timp cît nu au fost analizate, interpretate şi
valorificate pentru obţinerea unui maximum de date, menite
2 Vezi: Tactica criminalistică. Colectiv de autori. Ministerul de interne al României.
Bucureşti: Serviciul Editorial şi Cinematografie, 1989, p. 238.
să contribuie la clarificarea diferitelor împrejurări privind con­
diţiile în care a fost săvîrşită infracţiunea etc., în scopul aflării
adevărului.
în vederea dispunerii expertizei ori constatării tehnico-
ştiinţifice, organele de urmărire penală, instanţa de judecată
trebuie să procedeze la o analiză temeinică a necesităţii şi
utilităţii acestora spre a nu recurge la concursul specialiştilor
decît atunci cînd aceştea pot contribui la explicarea unor fapte
sau stări de fapt care prezintă importanţă pentru cauză, res­
pectiv pentru aflarea adevărului. Această analiză se impune,
întrucît multe probleme ale cauzei pot fi rezolvate prin efec­
tuarea altor activităţi, cum ar fi: ascultarea martorilor, în­
vinuiţilor, părţilor vătămate, reconstituirii etc.
Pentru a asigura valorificarea ştiinţifică a urmelor şi mij­
loacelor materiale de probă, prin expertiză sau constatare teh­
nico-ştiinţifică, organele de urmărire penală, instanţa trebuie
să cunoască şi să analizeze întregul material existent în dosa­
rul cauzei şi numai în această bază să se pronunţe asupra ne­
cesităţii şi utilităţii apelării la specialişti.
Dispunerea expertizei poate fi realizată atît în faza urmăririi
penale, cît şi în cea de judecată, în cadrul activităţii de admi­
nistrare şi verificare a probelor necesare pentru dovedirea exis­
tenţei infracţiunii şi identificarea făptuitorului.
Pe lîngă cazurile în care expertiza este obligatorie, aceasta
se dispune ori de cîte ori organul de urmărire penală sau in­
stanţa de judecată constată prezenţa cumulativă a unor fapte
ori stări de fapt care nu sunt valorificate îndeajuns şi se invită
specialişti pentru rezolvarea lor.
în prezenţa celor două cerinţe exprese ale legii, organul
judiciar dispune efectuarea expertizei chiar dacă judecătorii
sau persoanele care efectuează urmărirea au unele cunoştinţe
în specialitatea respectivă. In alt mod s-ar aduce o gravă în­
călcare a garanţiilor procesuale ale părţilor, deoarece acestea
9
nu ar putea discuta liber şi critic concluziile de specialitate,
dacă ele ar aparţine persoanei care efectuează urmărirea penală
sau participă la judecată.
Organul de urmărire penală şi instanţa de judecată, constatînd
existenţa condiţiilor arătate, sunt obligate să dispună efectuarea
expertizei chiar dacă nu întrevăd posibilitatea unor concluzii
certe, în raport cu materialul documentar care poate fi pus la
dispoziţia experţilor ori în raport cu nivelul dezvoltării ştiinţei
şi a posibilităţilor tehnice existente în domeniul respectiv.

2. Determinarea şi selectarea materialelor


care vor fi supuse examinărilor
Pregătind urmele şi mijloacele materiale de probă care trebuie
să fie trimise pentru expertiză sau constatarea tehnico-ştiinţifică,
organul de urmărire penală, instanţa de judecată trebuie să
verifice autenticitatea şi utilitatea acestora.
Verificînd materialele care urmează a fi supuse examinării
de către experţi ori specialişti, organul care dispune lucrarea
trebuie să urmărească şi să se asigure că în procesul des­
coperirii, şi, în special, al ridicării lor, au fost respectate regu­
lile criminalistice pentru ca ele să nu-şi modifice caracteristi­
cile şi proprietăţile.
De asemenea, se impune a verifica dacă acestea au fost
descrise corect în procesele-verbale întocmite în momentul
ridicării lor, cercetării la faţa locului etc.
O urmă, un mijloc material de probă care nu au fost menţionate
în procesul-verbal de ridicare nu au relevanţă procesuală, nu pot
fi trimise la expertiză. Enumerarea şi descrierea lor trebuie să fie
amănunţite pentru a putea fi recunoscute ca probe.
Organul care dispune expertiza ori constatarea tehnico-
ştiinţifică este obligat să efectueze atît un studiu amănunţit al
urmelor şi mijloacelor materiale de probă, pentru a se fami­

10
liariza cu specificul lor, scopul stabilirii materialelor de com­
paraţie care trebuie să fie pregătite, cît şi o formulare corectă a
tuturor întrebărilor la care urmează să răspundă specialiştii.
Este deosebit de important ca specialiştilor să li se pună la
dispoziţie materiale de calitate bună, de fapt ele trebuind să
fie verificate sub raportul calităţii şi utilităţii lor pentru exe­
cutarea lucrării. Calitatea precară a materialelor destinate ex­
pertizei riscă să conducă la formularea unor concluzii eronate,
fară valoare pentru cauză.
Materialele care urmează să fie supuse expertizei sau con­
statării tehnico-ştiinţifice trebuie să fie reprezentative şi su­
ficiente din punct de vedere cantitativ si calitativ. La dispoziţia
experţilor ori specialiştilor se pun toate materialele, obiectele
necesare pentru a executa lucrarea în condiţii bune. în cazul
în care se face o nouă expertiză, organul de urmărire penală
este dator să verifice corpurile delicte care vor face obiectul
ei, spre a constata dacă acestea nu au suferit modificări în
cursul primei examinări, modificări ce ar putea induce în
eroare pe expert, iar în caz afirmativ, să aprecieze în ce măsură
concluziile pot fi influenţate de ele.
în ce priveşte materialele de comparaţie, persoanei care
dispune expertiza ori constatarea tehnico-ştiinţifică îi revin o
serie de obligaţii, printre care m erită a fi m enţionate
următoarele:
- să confrunte datele privind materialele de comparaţie
specificate în procesele-verbale, întocmite cu ocazia ridicării
lor, cu obiectele însele;
- în funcţie de situaţie poate să prezinte materialele de
com paraţie persoanelor de la care provin pentru a fi
identificate;
- să verifice dacă probele de comparaţie au fost ridicate cu
respectarea regulilor criminalistice;

li
- să verifice procesele-verbale întocmite la ridicarea
materialelor de comparaţie şi corectitudinea descrierii lor.
Concomitent, ofiţerul de urmărire penală, procurorul,
instanţa de judecată trebuie să urmărească dacă materialele
de comparaţie sunt suficiente, întrucît concluziile expertului
pot fi considerate fundamentate numai în cazul în care ele se
bazează pe studiul unui număr cît mai mare de probe de
comparaţie.
In majoritatea cazurilor, pentru expertiza grafică, la dis­
poziţia expertului se pun numai probe experimentale în a căror
baza acesta formulează concluzii categorice, pozitive sau
negative, însă singure, probele experimentale sunt insuficiente
pentru ca în baza lor să fie fundamentată expertiza. Pentru ca
materialele de comparaţie să poată fi considerate suficiente,
este necesar ca alături de ele să figureze probe descrise liber,
formulate într-o perioadă apropiată de data săvîrşirii faptei.
De asemenea, trebuie luate măsuri ca materialele trimise
pentru expertiză sau constatare tehnico-ştiinţifică să nu-şi
schimbe proprietăţile fizice ori chimice, să nu fie înlocuite
întîmplător sau intenţionat. Aceasta presupune ambalarea,
etichetarea şi sigilarea lor corectă.

3. Formularea întrebărilor pentru specialişti şi experţi


întrebările se formulează în funcţie de obiectul expertizei
ori constatării şi în conformitate cu posibilităţile tchnico-şti-
inţifice existente.
La formularea întrebărilor se iau în consideraţie cerinţele
care urmează a fi îndeplinite de către ofiţerul de urmărire
penală, procuror şi instanţă.
A Întrebările:
- se vor referi la obiectul expertizei şi la pregătirea exper­
tului sau specialistului;
12
- vor fi clare şi exacte, pentru a da posibilitate expertului
ori specialistului să înţeleagă sarcinile ce-i revin;
- vor fi formulate astfel, încît să oblige la un răspuns cert:
pozitiv sau negativ;
- vor avea o legătură logică între ele;
- nu vor solicita expertului să facă aprecieri cu privire la
încadrarea juridică, forma de vinovăţie ori să-l oblige să rezolve
sarcini ce intră în competenţa organului de urmărire penală,
procurorului, judecătorului: ridicări de obiecte, documente, as­
cultări, reconstituiri, cercetări la faţa locului etc.

4. Alegerea instituţiei şi a experţilor care urmează să


efectueze expertiza, constatarea
în cazul necesităţii constatării şi expertizei judiciare, de
obicei, organele de urmărire penală, procurorii, instanţa de
judecată se adresează la Institutul Republican de Expertiză
Judiciară şi Criminalistică, urmînd ca specialiştii să fie de­
semnaţi de către conducătorul acesteia. în alte cazuri ei singuri
pot nominaliza persoana sau persoanele care vor efectua ex­
pertiza concretă. Acest lucru se reflectă în ordonanţa sau în­
cheierea cu privire la expertiză.
5. întocmirea actului prin care se dispune efectuarea
expertizei, constatării
Dispunerea expertizei se efectuează prin ordonanţa mo­
tivată, întocmită de către organul de urmărire penală sau pro­
curor, iar dispunerea constatării tehnico-ştiinţifice - prin inter­
pelare. Instanţa de judecată dispune efectuarea constatării teh-
nico-ştiinţifice şi expertizei prin încheiere.
Expertul, cu încuviinţarea organului judiciar, are dreptul
să ia cunoştinţă de materialul dosarului numai în măsura rezol­
vării problemelor.
13
Considerînd necesare unele explicaţii pe care părţile le-ar
putea da expertului, în vederea efectuării lucrării, organul de
urmărire penală poate încuviinţa ca acesta să primească
explicaţii de la părţi.

6. Expedierea documentului respectiv, obiectelor


şi materialelor cauzei în instituţia de expertiză
sau expertului desemnat
Organul care dispune efectuarea expertizei are obligaţia
să pună la îndemîna expertului documentul respectiv, mate­
rialele ce constituie obiectul expertizei, modele de compara­
ţie şi alte obiecte prin a căror examinare să se poată formula
concluzii temeinice şi convingătoare. Materialele ce urmează
a fi expediate expertului trebuie să fie verificate, pentru a
determina autenticitatea şi modul în care au fost descoperite
şi fixate. Materialele care nu au fost fixate în ordinea prevăzută
de lege nu pot constitui obiectul expertizei. Organul care
dispune efectuarea expertizei trebuie să fie convins că
materialele destinate expertizei au fost ambalate corect şi nu
se vor altera sau deteriora3.
Documentul de numire a expertizei, constatarea tehnico-ştiin­
ţifică, obiectele şi materialele cauzei trebuie expediate în can­
celaria Institutului de Expertiză şi înregistrate cu ziua prezentării.
La indicaţia conducătorului, ele urmează a fi puse la dispoziţia
expertului (experţilor) respectiv, care, primind materialele este
preîntîmpinat despre responsabilitatea prezentării concluziei false,
conform art. 312 C.P. al R.M.
De la IREJ şi C, după înştiinţarea de finisare a lucrării, se
va ridica raportul de expertiză, constatare tehnico-ştiinţifică
şi materialele cauzei.

3 Simon Gh. Doraş. Criminalistica. Voi. II. Elem ente de tactică. Chişinău: Tipografia
Centrală, 1999, p. 252

14
II. CLASIFICAREA EXPERTIZELOR ŞI
POSIBILITĂŢILE IREJ ŞI C ÎN DOMENIU

După modul în care legea reglem entează necesitatea


efectuării expertizelor, acestea pot fi clasificate în expertize
obligatorii şi facultative.
Obligatorii sunt acele expertize ale căror dispunere şi
efectuare este prevăzută de Legea procesual penală (art. 143).
Facultative pot fi numite expertizele ale căror dispunere şi
efectuare se realizează la decizia organului de urmărire penală,
procurorului, instanţei de judecată din oficiu sau la insistenţa
părţilor în proces.
Avînd în vedere modul de desemnare a expertului, ex=
pertizele pot fi divizate în trei categorii şi anume: individuale;
în comisie; complexe.
Expertiza individuală se efectuează de un specialist într-
un anumit domeniu de cunoştinţe şi activitate.
în comisie se dispun şi se efectuează expertizele compli­
cate şi contraexpertizele. în aceste cazuri participă 2-3 experţi
de acelaşi profil.
Pentru clarificarea circum stanţelor pentru care sunt
necesare cunoştinţe din mai multe ramuri ale ştiinţei sau teh­
nicii se numeşte expertiza complexă.
în dependenţă de consecutivitatea numirii cercetărilor,
expertizele se divizează în: primare şi repetate (contra-
expertize).
Primare sunt acele expertize (individuale, în comisie sau
complexe), care sunt dispuse şi se efectuează pentru prima dată.
Repetate (contraexpertize) se consideră expertizele care
trezesc îndoieli organului respectiv de drept, din motive că

15
concluziile expertului (experţilor) nu sunt întemeiate sau a
fost încălcată ordinea procesuală de efectuare a expertizei şi
se dispune efectuarea cercetării aceloraşi obiecte de către un
alt expert sau experţi.
în funcţie de volumul cercetărilor, expertizele pot fi: de
bază şi suplimentare.
De bază este expertiza care se numeşte de organul de drept
pentru stabilirea circumstanţelor esenţiale pe cauza penală sau
civilă.
în situaţiile apariţiei unor noi circumstanţe şi necesităţii
clarificării lor, organul de urmărire penală, procurorul sau in­
stanţa de judecată poate numi o expertiză suplimentară pe
aceleaşi obiecte, care anterior au fost cercetate şi asupra cărora
expertul a formulat concluziile solicitate. Expertiza supli­
mentară soluţionează noi chestiuni.
După natura cunoştinţelor de specialitate a cercetărilor,
expertizele pot fi împărţite în: criminalistice, biologice, a
materialelor, economice, tehnice, tehnologice, ecologice,
medicale, merceologice, agricole etc. Practic acestea sunt
clasele expertizelor judiciare.
La rîndul lor expertizele se împart în genuri şi tipuri ale
claselor mentionate.
»
Institutul Republican de Expertiză Judiciară şi Crimina­
listică are posibilităţi reale de a efectua următoarele tipuri de
expertiză:
1) expertiza grafoscopică;
2) expertiza de stabilire a autorului;
3) expertiza tehnică a documentelor;
4) expertiza bancnotelor şi hîrtiilor de valoare;
5) expertiza traseologică;
6) expertiza balistică;

16
7) expertiza fibrelor, materialelor fibroase şi a articolelor
fabricate din ele;
8) expertiza materialelor fibroase supuse distrugerii prin ardere;
9) expertiza lacurilor şi vopselelor;
10) expertiza produselor petroliere şi substanţelor lubrifiante;
11) expertiza polimerilor şi masei plastice;
12) ex p ertiza su b stan ţelo r n arco tice, p rep a rate lo r
medicamentoase cu efect puternic;
13) expertiza lichidelor care conţin alcool;
14) expertiza sticlei, ceramicii şi articolelor fabricate din ele;
15) expertiza metalelor, aliajelor şi articolelor fabricate din ele;
16) expertiza solului;
17) expertiza botanică;
18) expertiza zoologică;
19) expertiza chimică;
20) expertiza numerelor bătute, scoase de pe arme şi alte obiecte;
21) expertiza tehnică auto;
22) expertiza merceologică auto;
23) expertiza tehnicii securităţii muncii;
24) expertiza exploziilor tehnologice;
25) expertiza instalaţiilor electrotehnice;
26) expertiza instalaţiilor mecanice;
27) expertiza instalaţiilor cu gaze;
28) expertiza tehnicii de calcul;
29) expertiza tehnică incendiară;
30) expertiza tehnică în construcţii;
31) expertiza economico - financiară;
32) expertiza economică;
33) expertiza financiar - bancară;
34) expertiza merceologică;
35) expertiza de evaluare a bunurilor imobile, obiectelor
de construcţii şi utilajului.

17
III. EXPERTIZELE JUDICIARE

Expertizele criminalistice şi constatările tehnico-ştiinţifice


alcătuiesc în activităţile de cercetare ştiinţifică a urmelor şi
mijloacelor materiale de probă în scopul identificării per­
soanelor, obiectelor, substanţelor şi fenomenelor aliate în le­
gătură cauzală cu fapta cercetată, stabilirea anumitor propri­
etăţi ale acestora, precum şi eventuale modificări dc formă,
conţinut sau structură.4
Expertizele criminalistice, după cum menţionează doctorul
criminalist, N. Văduvă, au cele mai largi aplicaţii în procesul
penal, dar sunt folosite şi în procesul civil, chiar şi în situaţia
în care acţiunea civilă se judecă independent de cea penală,
respectiv atunci cînd acţiunea civilă are ca obiect repararea
prejudiciului produs prin infracţiune, precum şi atunci cînd
pentru lămurirea unor probleme, a unor împrejurări de fapt
este necesară folosirea metodelor ştiinţifice proprii crimi-
nalisticii.5
Eficienţa constatărilor tehnico-ştiinţifice şi ale expertizelor
criminalistice depinde, în bună măsură, de modul în care
organele de urmărire penală şi instanţele de judecată dispun
efectuarea acestor expertize. Respectarea nu numai a preve­
derilor legale, dar şi a unor reguli sau cerinţe privind opor­
tunitatea şi stabilirea obiectului expertizei, formularea în­
trebărilor şi calitatea materialelor trimise expertului este de
natură să influenţeze direct rezultatele cercetărilor.

4Vezi: Emilian Stancu. Criminalistica. Voi. I. Bucureşti: ed. ACTOMI, 1997, p. 54.
5 N icolae Văduvă. Op. cit., p. 99.

18
în teorie şi în practică expertizele criminalistice au fost
împărţite în mai multe genuri şi tipuri, în raport de natura
obiectelor şi specificul problem elor care sunt dispuse
expertului spre examinare şi soluţionare. La IREJ şi C se
efectuează următoarele genuri de expertize criminalistice:
a) grafoscopice;
b) a stabilirii autorului;
c) cercetarea tehnico-criminalistică a documentelor;
d) armologice (balistice şi a armelor albe);
e) traseologice.
1. Cercetarea criminalistică a scrisului
Problemele complexe ale vieţii social-economice, ope­
raţiunile financiare impun utilizarea frecventă a diverselor
înscrisuri care sunt denumite „acte” sau „documente” şi care
pot deveni obiecte ale cercetărilor criminalistice.
Acestea pot fi documente contabile: conturi, chitanţe,
cecuri, dispoziţii de plată, ordere de casă, facturi, scrisori par­
ticulare sau notiţe, dări de seamă, scrisori anonime, scrisori
de ameninţare, recipise de împrumut a banilor, contracte de
gaj, de vînzare-cumpărare, de cesiune, testamentele ş. a.
Cercetarea criminalistică a scrisului în anumite condiţii
oferă posibilitatea de a identifica persoana - executorul tex­
tului scris de mînă sau al semnăturii. Expertiza grafoscopică
soluţionează sarcini de identificare, diagnosticare şi dc
clasificare.
Sarcinile de identificare includ: determinarea persoanei
concrete a executării textului sau semnăturii, determinarea
faptului că una şi aceeaşi persoană a executat diferite texte,
semnături, fragmente de text sau textul şi semnătura.
Pentru rezolvarea acestor sarcini se pot formula urmă­
toarele întrebări:
1. Cine, Manea Ion Vasile sau o altă persoană, a executat
semnătura plasată în rubrica „semnătura testamentarului” în
testamentul întocmit la 15 iunie 1999 la notarul Oleg Mocanu,
înregistrat cu nr. 2324?
2. Cine, Oprea Măria Ion sau o altă persoană a executat
textul de mînă al scrisorii anonime care începe cu cuvintele
„Oameni buni ! Nu credeţi” şi se termină cu cuvintele „O să
arate timpul”?
3. Una şi aceeaşi persoană sau persoane diferite au executat
textul de mînă şi semnăturile din următoarele 5 documente
(denumirea exactă a documentelor, numărul lor, data, plasarea
20
semnăturilor, dacă documentele sunt cusute, numărul foii,
dosarului)?
S a rcin ile diagnostice sunt legate de determ inarea
influenţei asupra executării unor anumite condiţii (poziţia
neobişnuită la scriere, stare de ebrietate, faptul modificării
intenţionate a scrisului, scris cu mîna stingă, instrument scrip-
tural neobişnuit). Aceste sarcini se pot înainta de sine stătător
sau împreună cu cele identificatorii.
Pentru rezolvarea acestor sarcini se pot formula urmă­
toarele întrebări:
1. Este sau nu semnătura (înscrisul) executată cu un scris
intenţionat modificat?
2. Este sau nu textul scrisorii anonime care începe şi se termină
cu cuvintele ... imitaţie a scrisului lui Manea Gheorghe Ion?
3. Este sau nu semnătura lui I. Oprea, plasată în rubrica
„Semnătura” în contractul de donaţie din 16.01.05, executată
de I. Oprea în condiţii de boală?
4. Este sau nu semnătura lui I. Oprea plasată în rubrica
„Semnătura” în contractul de donaţie din 16.01.05, executată
de însuşi I. Oprea într-o poziţie neobişnuită sau cu un instru­
ment neobişnuit (creion, chibrit).
Sarcin ile de clasificare sunt legate de constatarea
apartenenţei scrisului executorului unei grupe de persoane,
determinată în funcţie de sex, vîrstă, semne generale ale
scrisului s.a.
Pentru rezolvarea acestor sarcini se pot formula urmă­
toarele întrebări:
1. Bărbat sau femeie este executorul textului scrisorii anonime
care începe şi se termina în mod corespunzător cu cuvintele...?
2. Care este vîrsta executorului scrisului recipisei din nu­
mele lui Ciobanu Angela datată cu 21.01.05?
21
3. Care este gradul de evoluţie a scrisului (superior, mediu,
inferior), cu care este executată recipisa de la numele lui Muş-
tuc Tatiana, datată cu 21.01.05?
întrebările asupra cărora se solicită răspunsurile expertului
se formulează clar şi concis. Expertul trebuie să aibă claritate
care text (semnătură) a cărui document concret urmează a fi
comparat cu manuscrisul ori semnătura unei anumite persoane.
La expertiză pentru cercetare se expediază originalul do­
cumentului. Expertiza nu poate fi efectuată pe fotocopii, pe
xerocopii sau pe alte genuri de reproduceri ale documentelor.
în ordonanţa de dispunere a expertizei se indică denumirea
completă a documentului, numărul lui, data de ieşire, numele
persoanei căreia i s-a eliberat documentul şi alte menţiuni, se
indică scriptele de comparaţie şi numărul lor.
în cazul în care documentul nu are titlu, se indică primele
şi ultimele cuvinte din text. De reţinut că pe documentele de
cercetare sunt absolut contraindicate inscripţiile, însemnările,
evidenţierile cu săgeţi, sublinierile sau conturarea obiectelor
ce urmează a fi investigate.
Documentele se pun în plicuri de aceeaşi dimensiune cu
documentul. Inscripţiile pe plicuri se execută pînă la plasarea
documentelor în ele. Cutele de pe document constituie indicii
lui care au importanţă la soluţionarea unor întrebări, de exem­
plu, pentru stabilirea vechimii unor fragmente din text şi a
rechizitelor. Din acest motiv, dacă e nevoie de împăturit do­
cumentul, aceasta se va efectua după cutele existente pe el.
Nu se admite ca documentele vechi sau rupte să fie încleiate
ori lipite pe o foaie de hîrtie. în asemenea cazuri ele se aşează
între doua bucăţi curate de sticlă sau de polietilenă transparentă
şi se încleie prin părţi.
Documentele care urmează a fi expediate spre expertiză,
înainte de a fi puse în plic, se îmbracă într-o căptuşeală pentru
22
ca cleiul sa nu nimerească pe document, iar în cazul sigilării
cu ceară roşie - pentru a evita dăunarea prin acţiunea termică.
O importanţă majoră pentru expertiza scrisului o prezintă
scriptele de comparaţie.
Scriptele de comparaţie se divizează în:
libere şi experimentale.
Libere sunt scriptele executate pînă la intentarea procesului
penal (corespondenţa personală şi de serviciu, chitanţe, bonuri,
cereri, explicaţii, jurnalul intim, conspecte etc.). Documentele
de acest gen au importanţă substanţială şi întotdeauna se
expediază expertului.
Experimentale se numesc scriptele îndeplinite special sub
dictare pentru efectuarea expertizei.
Toate scriptele se execută cu respectarea anumitor reguli.
Scriptele suspecţilor se prezintă în formă de texte (sem­
nături), efectuate cu o oarecare întrerupere şi care corespund
după conţinut, destinaţie şi scop, limbă, profil şi ritmul scrierii
documentului de cercetare. E necesar ca scriptele să reflecte
toate variaţiile scrisului (semnăturii), prin care poate fi depistat
autorul suspectat (cu mîna stîngă, înclinat spre stînga, sim­
plificat sau complicat).
în cazul expertizei semnăturilor, executate din numele
persoanelor existente în realitate, se prezintă scripte în formă
de semnături şi texte îndeplinite atît de înseşi persoanele din
numele cărora s-au pus sem năturile, cît şi de persoana
suspectată de executarea semnăturii.
Atunci cînd semnătura a fost efectuată din numele unei
persoane fictive, acest fapt se va menţiona obligatoriu în
ordonanţa de dispunere a expertizei.
Scrisul de comparaţie (al persoanei suspectate de fal­
sificarea semnăturii) trebuie să conţină numele, prenumele
persoanei din numele căreia a fost executată semnătura ce
urmează a fi supusă cercetării.

23
La expertiză se prezintă nu mai puţin de 10-15 scripte libere
(specimene de semnături). în cazul în care nu este posibil a
prezenta scripte libere, motivul se indică în ordonanţă. Cu cît
textul expus cercetării este mai mic, cu atît mai multe scripte
(scrisuri) libere vor fi prezentate pentru comparaţie.
Pe lîngă cele libere se prezintă scriptele experimentale execu­
tate de suspect în prezenţa ofiţerului de urmărire penală, procu­
rorului special pentru expertiză sub dictare ori de sine stătător.
Scriptele experimentale se vor îndeplini în 5-10 exemplare
cu rechizite de scris de acelaşi gen, pe hîrtie de aceeaşi calitate
(culoare, densitate, dimensiuni, liniere sau chiar pe o blanchetă
similară) cu documentul în cercetare. Ele vor conţine unele
fraze şi cuvinte prezente în documentul de cercetare ori vor
reproduce tot textul de cercetare.
Scrisul experimental de comparaţie se administrează în felul
următor:
- mai întîi se selectează scriptele executate de persoană
anterior documentului de cercetare. Cînd există temei privind
divulgarea documentului, se întocmeşte şi se dictează un text
special, folosind cuvinte similare sau senine de punctuaţie
etc. în fiecare caz, persoana care scrie trebuie să reproducă
toate semnele de punctuaţie ale textului de cercetare.
Pe fiecare script se consemnează condiţiile în care el a fost
obţinut, modul şi ritmul de executare a textului şi alte date.
Specimentele experimentale de semnături se execută în 10-
15 exemplare în intervale scurte de timp.
Atunci cînd textul de cercetare e scris cu litere de tipar ori cu alte
caractere stilizate, cu mîna stîngă ori în circumstanţe neobişnuite, pe
lîngă scriptele obişnuite se vor prezenta scripte, după formă şi
condiţiile de executare, adecvate materialului de cercetare.
Pe înscrisurile de comparaţie se indică prenumele şi numele
executorului. Semnătura se atestă de către persoana care a
ordonat expertiza.
24
2. Expertiza autorului unui document
Expertiza autorului unui document este un domeniu al
ştiinţei criminalistice care se ocupă de cercetarea limbajului
scris, în scopul folosirii particularităţilor acestuia la stabilirea
autorului unui text.
O mare importanţă o are rezolvarea acestor probleme pentru
determinarea autorului documentului anonim, atît manuscris
cît şi dactilografiat.
Obiectul expertizei autorului unui document este textul
documentului cu caracter publicistic, cu caracter social, cu
caracter obişnuit, de afaceri (în afară de documentele alcătuite
în formă tipizată).
Textul de expertiză a autorului documentului constă dintr-
un complex de propoziţii legate prin conţinut, care pot servi
drept material pentru cercetarea criminalistică a autorului şi a
c o n d iţiilo
» r de alcătu ire a docum entelor. R ezo lv area
problemelor legate de autor este posibilă numai în cazul în
care documentul investigat conţine nu mai puţin de 500 de
cuvinte.
Caracteristicile limbajului scris, care se reflectă în textul
documentului, conţin o informaţie preţioasă despre limba
maternă a autorului, locul formării deprinderilor lingvistice,
despre nivelul de studii, despre profesie ş. a.
La rezolvarea sarcinilor de identificare, expertului i se
adresează următoarele întrebări:
1. Cojocari Ion V. este autorul scrisorii anonime care începe
şi se termină cu cuvintele ...?
2. Cojocari Ion V. sau o altă persoană (persoane) este autorul
celor 5 scrisori anonime, tipărite şi manuscrise, trimise pe
adresa prim ăriei...?

25
La rezolvarea sarcinilor de clasificare, expertului i se pun
întrebări privind determinarea apartenenţei autorului
documentului la un anumit grup social, după anumite
criterii:
1. Este sau nu limba rusă limba maternă a autorului textului
anonim care începe cu cuvintele... şi se termină cu cuvintele ...?
2. Este sau nu limba română limba maternă a autorului
celor 3 plîngeri adresate procurorului...?
3. Ce studii are autorul explicaţiilor adresate comisarului...?
4. In ce dialect vorbeşte autorul documentului tipărit,
adresat procuraturii generale...?
La rezolvarea sarcinilor de diagnosticare, privind
stabilirea factorilor situativi ai adresării anonim e,
expertului i se pun întrebări, după cum urmează:
1. Textul explicaţiei, adresate comisarului, este alcătuit cu
modificări intenţionate ale caracteristicilor limbajului scris?
2. P lîngerea, adresată prim arului, este alcătuită în
condiţii psihofiziologice neobişnuite (condiţii de boală,
teamă, stres ş. a.).

26
3. Cercetarea tehnico-criminalistică
a documentelor
Cercetarea tehnico-criminalistică a documentelor se efec­
tuează în cazul în care se solicită stabilirea autenticităţii anu­
mitor documente, falsificarea lor completă sau parţială.
La falsificarea parţială a documentelor se referă: ştersăturile
(exterminarea mecanică a cuvintelor, literelor ori a elementelor
acestora în scopul modificării conţinutului), înscrierile supli­
mentare (includerea în textul documentului de noi înscrieri
care modifică conţinutul lui iniţial), corodarea ori scoaterea
prin spălare a textului iniţial şi executarea unui text nou, în-
cleiereaunei noi fotografii, substituirea foilor, mîzgălirea, pă-
tarea unor părţi din document şi alte modificări în conţinutul
iniţial al documentului.
Cercetarea tehnico-ştiinţifică a documentelor include:
1. Cercetarea impresiunilor sigiliului şi a ştampilelor de antet.
2. Cercetarea semnăturilor executate din numele anumitor
persoane (în cazul falsificării tehnice a semnăturilor autentice).
3. Cercetarea textelor dactilografiate.
4. Stabilirea modificărilor în textul documentului.
5. Stabilirea conţinutului documentului.
6. Cercetarea modului de pregătire şi a m aterialului
documentului.
7. Cercetarea tehnico-ştiinţifică a documentelor imprimate
la imprimantele get-color, cu lazer sau matriciale.
Cercetarea tehnică a documentelor permite a soluţiona un
şir de probleme:
La stabilirea modului de pregătire a documentului ori
a unei părţi a lui:
1. în ce mod a fost întocmit documentul (tipografic, prin
zugrăvire, imprimare)?

27
2. Prin una şi aceeaşi metodă sau prin diverse metode au
fost executate textele?
3. Prin una şi aceeaşi metodă au fost tipărite, imprimate
textele?
4. Documentele au fost executate cu utilizarea unora şi
aceloraşi materiale (hîrtiei, vopselei, cleiului) sau nu?
5. Docum entele în litigiu sunt executate cu sau fără
utilizarea materialelor confiscate de la persoana suspectă?
Ultimele două întrebări ţin de competenţa expertizei chimice
şi criminalistice. In scopul constatării autenticităţii blanchetelor
de documente la expertiză se prezintă modele analogice ale
blanchetelor autentice din aceeaşi serie şi an de emitere.
In cazul în care e necesar a stabili modificările din
conţinutul iniţial al documentelor:
1. A fost sau nu schimbat conţinutul rechizitelor actului în
litigiu? Cu ce mijloace a fost modificat conţinutul documentului?
2. A fost supus textul (rechizitele) documentului interven­
ţiilor mecanice (radiere), dacă da, în care înscriere (literă, cifră,
cuvînt) au intervenit schimbările?
3. A fost sau nu supus textul (rechizitele) documentului
tratării chimice sau corodării?
4. A fost substituită (schimbată) fotografia posesorului de
pe documentul dat?
/V

In cazul stabilirii consecutivităţii în care au fost


executate rechizitele documentului:
1. Au fost sau nu adăugate unele rechizite concrete în do­
cumentul prezentat, înscrise suplimentar anumite semne de
punctuaţie, litere, cifre ori cuvinte după executarea textului?
2. Consecutivitatea aplicării amprentei şi executării textului.
3. Consecutivitatea executării textului şi semnăturii.
4. Consecutivitatea executării amprentei sigiliului sau
semnăturii.

28
5. A fost textul (ori semnătura) scris(ă) înainte de formarea
cutei (linia de îndoitură) pe document sau după?
La cercetarea semnăturilor:
1. Este sau nu copiată semnătura dată de pe cea autentică
cu ajutorul mijloacelor tehnice? în ce mod s-a efectuat acest
lucru (prin intermediul hîrtiei de copiat, prin călcare, conturare,
prin geană de lumină sau prin scanare)?
în cazul stabilirii conţinutului iniţial al textului:
1. Conţine sau nu documentul înscrieri executate cu
cerneală invizibilă?
2. Care este conţinutul textului decolorat, acoperit cu tuş,
cerneală, vopsea, înlăturat prin ştersături sau corodare?
3. Care este conţinutul textului, executat cu ajutorul
indigoului, identificînd semnele grafice rămase pe ea?
4. Care este conţinutul iniţial al documentului reflectat pe
foaia următoare, identificînd semnele rămase pe ea?
5. C are este conţinutul d o cum entului, re stab ilin d
amprentele semnelor rămase pe sugativă?
în cazul cercetării documentelor rupte şi arse:
1. Constituiau sau nu bucăţile de document un tot întreg?
2. Părţi din care documente sunt bucăţile date?
3. Rezultatul arderii a cîtor şi a căror documente sunt
resturile de hîrtie carbonizată?
4. Care este conţinutul documentului rupt (ferfeniţit) sau ars?
La cercetarea seninelor grafice, în scopul identificării
instrumentului de scris:
1. A fost textul scris cu peniţa sau cu pixul?
2. A fost textul executat cu aceeaşi peniţă şi cu acelaşi pix
sau cu diferite?
3. A fost scris textul prezentat spre cercetare cu peniţa
(peniţe) sau cu pixul?

29
în cazul cercetării amprentelor sigiliului şi a ştampilei
de antet:
1. A fost ştampila, a cărei amprentă este amplasată pe actul
în litigiu, confecţionată manual sau de fabrică, din metal sau
cauciuc?
2. A fost desenată o parte din amprenta sigiliului?
3. Au fost amprentele executate cu o singură formă de
sigiliu ori cu ajutorul cîtorva?
4. Amprentele pe documente sunt lăsate de unul şi acelaşi
sigiliu (ori ştampilă de antet) sau nu?
5. Care sunt rechizitele impresiunii de ştampilă pe actele
în litigiu prezentate?
La cercetarea textelor dactilografice:
1. Care este marca aparatului de imprimare la care a fost
executat textul documentului?
2. A fost textul de cercetare executat la maşina dată?
3. A fost textul documentelor date (ori o parte din text)
scris la una şi aceeaşi sau la diferite maşini de dactilografiat?
4. A fost scrisă suplimentar o parte din text, la aceeaşi
maşină de dactilografiat, după ce documentul a fost extras
din ea?
Expertiza textului dactilografiat are particularităţi proprii,
care trebuie ştiute în cazul prezentării m aterialelor spre
expertiză.
Modelele de dactilografiere trebuie să fie voluminoase,
adică 5-8 foi a cîte 800-1400 de semne de tipar pe fiecare
foaie, pentru ca în baza materialelor prezentate expertul să
poată urm ări toate p a rticu la rităţile m ecanism ului de
dactilografiat.
De regulă, se selectează modele de text analogic documen­
tului de cercetare.
30
Afară de texte se dactilografiază toată claviatura, de cîteva
ori la rînd, atît rîndul de jos de semne, cît şi cel de sus, dac­
tilografi indu-se fiecare rînd al claviaturii din rînd nou.
Modelele de dactilografiere se execută pe hîrtie de aceeaşi
culoare şi calitate cu hîrtia documentului de cercetare.
Pe modelele de dactilografiere se indică, în mod obliga­
toriu, marca şi numărul maşinii la care a fost executat modelul,
data şi numele executorului. în cazul în care se constată că,
înainte de a obţine modelul, maşina a fost supusă reparaţiei,
se va indica data şi conţinutul reparaţiei.
Cele mai bune modele de cercetare sunt textele dactilo­
grafiate într-un interval de timp cît mai scurt de la primirea
documentului spre cercetare.
în scopul identificării maşinii de scris la care a fost
dactilografiat documentul, la expertiză se vor expedia atît
modelele libere de caractere, cît şi cele experimentale ale
acestei maşini.
în cazul în care prezentarea modelelor libere e cu neputinţă,
vor fi prezentate doar modelele experimentale, adică cele ad­
ministrate special pentru efectuarea expertizei. De asemenea,
conţinutul modelelor experimentale va coincide cu conţinutul
documentului de cercetare. în cazul în care din anumite mo­
tive acest lucru este imposibil, în model se includ cuvinte şi
fraze prezente în documentul de cercetare. Textul modelelor
experimentale trebuie să fie scris de o dactilografă calificată.
O atenţie deosebită se va acorda pregătirii materialelor
pentru cercetarea textului dactilografiat în cazul în care se
solicită identificarea persoanei care a executat documentul
de cercetare. Această problemă poate fi soluţionată dacă există
un text de cercetare voluminos şi un număr mare de modele.

31
4. Cercetările balistice şi a armelor albe
Obiectul de studiu al cercetărilor balistice în cadrul
expertizei balistico-judiciare îl constituie armele de foc,
muniţiile, cartuşele, tuburile, proiectilele şi încărcăturile de
orice fel, urmele de împuşcătură.
Pentru cercetarea armelor albe pot fi prezentate diverse unelte
de tăiat, spargere, tăiere-spargere, despicare, sfarîmare prin
lovitură sau combinate, predestinate pentru atac sau apărare
activă şi care posedă o totalitate de trăsături criminalistice.
Investigarea balistico-judiciară se bazează pe principii şi
reguli generale cu privire la identificarea criminalistică, pre­
cum şi pe metode şi procedee comune mai multor ramuri ale
tehnicii criminalistice. De exemplu, microscopia de com­
parare, fotografia în radiaţii invizibile, cromatografia etc.
Expertiza balistico-judiciară poate soluţiona următoarele
probleme:
a) la examinarea armei de foc:
1. Dispozitivul este confecţionat cu mijloace proprii sau la
uzină (în condiţii industriale)?
2. Constituie obiectul dat armă de foc?
3. Cărui gen, model sau sistem aparţine exemplarul dat de
armă?
4. Este arma în stare bună <;i utilă pentru tragere?
5. Poate exemplarul dat de armă să producă împuşcătura
fară apăsare pe trăgaci (de la zguduire, în urma loviturii de
cădere pe un anumit detaliu etc.)?
6. Face parte detaliul, piesa dată din exemplarul de armă
prezentat?
7. Ce numere şi inscripţii avea arma pînă la scoaterea lor?
8. S-au efectuat împuşcături din armă după ultima curăţire
a ei?
32
Ultimele două probleme ţin de expertiza chimico-fizică.
b) la cercetarea tuburilor de cartuş, gloanţelor, articolelor
de vînătoare:
1. Sunt gloanţele, alicelor de vînătoare confecţionate cu
mijloace proprii sau la uzină?
2. Cărui gen şi model de cartuşe aparţine tubul concret
(glontele)?
3. Din care armă (genul, modelul, sistemul) a fost lansat
glontele ori tubul de cartuş, descoperit la locul infracţiunii?
4. Glontele (tubul de cartuş) a fost lansat din exemplarul
de armă prezentat?
5. Sunt similare alicele de vînătoare (glontele) după di­
mensiuni, formă, materialul şi modul de confecţionare cu ali­
cele de vînătoare (şrapnelurile) prezentate?
6. Este obiectul dat parte componentă a cartuşului de
vînătoare?
7. Sunt elem entele descoperite la locul infracţiunii
confecţionate din acelaşi material cu cele prezentate pentru
expertiză?
8. Constituie ori nu rundele, bura descoperită la locul inci­
dentului o parte din obiectul prezentat (foaie de hîrtie, bucată
de ţesătură etc.)?
c) la cercetarea cartuşelor:
1. Pentru care gen şi sistem de armă sunt predestinate
cartuşele date?
2. Cartuşele prezentate sunt utile ori nu pentru tragere?
3. Cartuşele pentru exemplarul dat de armă sunt muniţii de
la arma de tabel?
4. Cu cartuşele prezentate pot fi efectuate împuşcături din
exemplarul dat de armă?

33
d) la cercetarea urmelor de împuşcătură:
1. Este aceasta o deteriorare de foc, dacă da, a fost ea
produsă de glonte ori de alice de vînătoare?
2. Cîte gloanţe au produs o astfel de deteriorare?
3. Din care parte şi sub ce unghi a fost efectuată împuşcătura
asupra obiectului dat?
4. De la ce distanţă a fost efectuată împuşcătura?
Pentru a identifica arma de foc după urmele de gloanţe şi
tuburi de cartuşe găsite, la expertiză se prezintă:
a) toate gloanţele şi tuburile de cartuş, descoperite la locul
incidentului;
b) arm a din care se presupune că a fost efectuată
împuşcătura (împuşcăturile);
c) dacă e posibil, se prezintă cartuşe pentru tragerea
experimentală din genul dat de armă.
în scopul soluţionării chestiunii dacă nu este gaura (breşa)
din obstacolul (obiectul) dat de foc, de la ce distanţă şi din ce
gen de armă s-a produs împuşcătura, la expertiză se expediază
obstacolul sau partea ei cu gaură (breşă).
Arma expediată spre expertiză trebuie să fie împachetată
bine, pentru ca toate părţile armei să fie apărate de pierderi şi
deteriorări, de acţiunea umezelii, prafului şi a altor substanţe.
Mecanismul armei trebuie să fie protejat pentru a exclude
verosimilitatea împuşcăturii spontane în timpul păstrării şi
transportării.
în cazurile în care se solicită identificarea armei după glon-
tele tras, iar arma nu poate fi prezentată spre expertiză, pentru
prevenirea corosiunii tubului de ţeavă în urma acţiunii pro­
duselor de ardere şi umezelii, tubul ţevii se şterge cu respec­
tarea următoarelor condiţii:
a) tubul ţevii se curăţă cu bucăţi curate de pînză moale de

34
culoare deschisă pînă la dispariţia depunerilor (de umezeală,
funingine etc.);
b) bucăţile de pînză se numerotează în ordinea în care cu
ele a fost şters tubul ţevii;
c) după ştergere bucăţile de pînză cu rămăşiţe de depuneri
se ambalează într-un pachet sau cutie curată de hîrtie pentru a
fi expediate la cercetarea chimică;
d) după curăţirea de depuneri tubul ţevii se unge cu ulei
curat (nu se admite ungerea cu ulei alcalin).
Gloanţele şi tuburile de cartuş, care se prezintă spre ex­
pertiză, se ambalează cu vată fiecare într-o cutie separată, pe
care se înscrie un andosament ce indică originea glontelui ori
a tubului de cartuş.
Dacă se dispune o expertiză repetată, expertului i se prezintă
gloanţele şi tuburile de cartuş utilizate la tragerea experi­
mentală, efectuată pe parcursul primei expertize.
Gloanţele şi tuburile de cartuş care au fost descoperite la
locul incidentului, după cercetare se expediază în organele
M. A.I. pentru verificare şi includere în fişierul republican de
gloanţe şi tuburi de cartuşe, în care se înregistrează toate
gloanţele şi tuburile de cartuşe pe infracţiunile nedescoperite.
Tuburile cartuşelor de vînătoare, proiectilele trase din arma
cu ţeavă lisă şi gloanţele împuşcate din arma pneumatică în
colecţie
» nu se includ.
Armele de foc filet, confiscate de la infractori, precum şi
cele găsite de cetăţeni şi predate organelor afacerilor interne,
trebuie prezentate pentru cercetare şi verificare după fişierul
republican. Revolverele, pistoalele, pistoalele automat, puştile
de toate sistemele şi de orice calibru, de asemenea, vor fi ex­
pediate spre cercetare.

35
5. Cercetarea armelor albe
Armele albe sunt unelte care taie, sparg, despică, taie-sparg,
taie-despică, sfărîmă prin lovitură sau combinate. Armele albe
sunt predestinate pentru atac sau apărare activă şi posedă o
totalitate de trăsături criminalistice. în funcţie de structură şi
capacitatea lor de distrugere, armele albe se divizează în di­
verse tipuri, genuri şi varietăţi, în temeiul unor criterii de bază:
după destinaţie, locul de confecţionare, modul de confecţio­
nare şi modul (principiul) de acţiune.
Prin cercetarea criminalistică se soluţionează urmă­
toarele probleme:
1. Dacă obiectul prezentat spre cercetare constituie armă
albă sau nu.
2. De ce tip, subtip, varietate şi model de armă albă este
obiectul dat?
3. Dacă armă albă, prezentată spre cercetare, este confecţi­
onată cu mijloace proprii şi care anume?
Se va ţine cont de faptul că nunciacurile (rechizit al luptei
carate), apărute în ultimul timp, constituie armă albă cu efect
de sfarîmare.

36
6. Cercetările traseologice
Activitatea infracţională presupune prezenţa făptuitorului
la locul faptei şi săvîrşirea unor acţiuni sau inacţiuni care
produc anumite modificări în ambianţa existentă. Aceste
modificări sunt cunoscute sub denumirea generică de urme
în sens criminalistic. Urmele fiind în legătură nemijlocită cu
fapta comisă, constituie obiectul cercetării traseologice pentru
stabilirea adevărului în cauză.
Expertiza traseologică judiciară poate stabili şi explica
mecanismul de formare a urmelor, identifica obiectul creator
de urme sau persoana căreia îi aparţin urmele ridicate de la
faţa locului, de asemenea, poate stabili împrejurările în care
s-a produs infracţiunea concretă.
în cadrul cercetărilor traseologice pot fi examinate urmele
de mîini, urmele de picioare şi încălţăminte, urmele dentare
şi ale altor părţi ale corpului uman, urmele de unelte şi
instrumente, urmele mijloacelor de transport, urmele de pe
lacăte, plumburi etc.
6.1. Examinarea urmelor de pe mîini (dactiloscopia)
Urmele de pe mîini (papilare), descoperite la locul in­
fracţiunii, fac parte din categoria probelor indirecte, care
confirmă doar prezenţa persoanei respective la locul cercetat.
Din marea varietate de urme descoperite la locul săvîrşirii
infracţiunii, urmele de pe mîini sunt cele mai frecvente, de­
oarece rămîn mult mai uşor pe diverse obiecte cu care infrac­
torul a venit în contact. Aceste urme pot fi depistate fie ca
urme ale palmei întregi (partea neutrală) fie ca urme ale unor
degete de pe obiectele mînuite de infractor.
Sarcina principală a cercetărilor dactiloscopice este de a
constata dacă urma digitală depistată la locul infracţiunii şi
amprenta de comparaţie sunt lăsate de acelaşi deget, palmă

37
sau plantă a piciorului, stabilindu-se astfel identitatea fizică a
persoanei.
Dactiloscopia, ca şi celelalte ramuri ale tehnicii crimina­
listice care folosesc examinările comparative în scopul iden­
tificării, utilizează anumite caracteristici sau elemente indi­
viduale ce aparţin amprentelor care fac obiectul examinărilor.
Cercetarea dactiloscopică stabileşte: cine a lăsat urmele
de mîini, descoperite la locul incidentului; apartenenţa
urmelor, ridicate de la cîteva locuri ale incidentelor, aceleiaşi
persoane; m ecanism ul de form are a urm elor etc. Prin
cercetările dactiloscopice se efectuează depistarea urmelor
invizibile ale mîinilor pe diverse obiecte.
Expertul trebiue să răspundă la următoarele întrebări:
1. Există ori nu pe obiectele prezentate spre cercetare urme
de mîini valabile pentru identificare?
2. De care mînă şi de care deget sunt lăsate urmele?
3. Care este mecanismul de formare a urmelor pe obiect
(prin strangulare, presare etc.)?
4. Care sunt particularităţile individuale de structură ale
mîinilor subiectului care a lăsat urmele (lipsa degetelor,
existenţa calozităţilor, cicatricelor etc.)?
5. Cui aparţin urmele mîinilor din mostrele care sunt
prezentate spre examinare?
6. Aparţin urmele mîinilor, ridicate de la diverse locuri ale
incidentelor, uneia şi aceleiaşi persoane sau nu?
7. Aparţin sau nu amprentele digitale de pe fişele dacti­
loscopice uneia şi aceleiaşi persoane?
La ordonarea expertizei dactiloscopice, în toate cazurile, e
necesar ca pe lîngă obiectele cu urme să se expedieze şi am­
prentele digitale şi palmare ale pătimiţilor, precum şi ale per­
soanelor cu răspundere materială, ale altor persoane care au

38
avut acces la obiectele pe care au fost descoperite urinele.
Acest fapt va permite ca la etapa iniţială de cercetare să fie
identificate urmele lăsate de aceste persoane care nu vor fi
supuse cercetării.
Adesea se întîmplă ca experţii, lucrătorii operativi sau ofi­
ţerii de urmărire penală să piardă mult timp pentru verificarea
bănuiţilor după urmele lăsate de pătimiţi sau alte persoane
menţionate anterior. Se mai întîmplă ca în cazul urmelor pal­
mare, ridicate la faţa locului, experţilor să li se expedieze pen­
tru comparaţie doar amprentele digitale.
Amprentele digitale şi palmare, obţinute pentru comparaţie
ca urme, trebuie să fie complete şi clare. Dactiloscopierea
persoanelor suspecte de complicitate la comiterea infracţiu­
nilor urmează a fi efectuată pe blanchete standard ale fişelor
dactiloscopice, iar a celorlalte persoane - pe foi de hîrtie albă
de calitate înaltă.
Obiectele cu urme, ridicate de la locul infracţiunii, trebuie
să fie expediate spre cercetare în termenii cei mai restrînşi,
descrise şi ambalate corect.
în cazul în care nu s-a identificat de cine sunt lăsate urmele
descoperite, ele se trec în fişierul de urme ale mîinilor, ridi­
cate de la locurile infracţiunilor nedescoperite. în acest fişier
se acumulează urmele mîinilor ridicate de la locul infracţiu­
nilor nedescoperite grave, trimise din oraşele şi raioanele
republicii. în baza fişierului de urme se efectuează verificarea
amprentelor digitale ale mîinilor, obţinute de la persoanele
bănuite de comiterea infracţiunilor. Deseori se stabileşte că
urmele mîinilor, descoperite la locul diverselor infracţiuni,
aparţin aceleiaşi persoane, ceea ce în mare măsură facilitează
descoperirea infracţiunilor şi a infractorului.

39
6.2. C ercetarea urm elor d e p icioare şi încălţăm inte
în procesul cercetării la faţa locului pot fi descoperite urmele
picioarelor desculţe ori ale încălţămintei, iar uneori urme de
picioare în şosete sau ciorapi. în funcţie de condiţiile de formare,
urmele pot fi de suprafaţă sau de volum. O importanţă majoră
prezintă urmele în care s-au reflectat indici de constituţie
generali şi particulari ai tălpii piciorului sau ai încălţămintei.
Sarcina de bază a expertizei este identificarea încălţămintei
ce a produs urma sau a persoanei ce a lăsat urma piciorului
desculţ sau în ciorapi.
Toate urmele descoperite mai întîi urmează a fi fotogra­
fiate cu rigla de scară. Este mai util că urmele de suprafaţă să
fie ridicate împreună cu obiectul pe care au fost lăsate. în
cazul în care acest lucru nu este posibil, ele se reproduc prin
unul din modurile cunoscute în criminalistică. De pe urmele
de volum se ridică copii - mulajele lor.
în cazul descoperirii şi ridicării urmelor încălţămintei,
expertului i se prezintă drept mostră de comparaţie încăl­
ţămintea bănuitului. Atunci cînd sunt descoperite urme de
picioare desculţe, pe o hîrtie albă şi netedă se prepară
amprentele plantare (ca şi la obţinerea amprentelor palmare
şi digitale) şi se prezintă expertului.
Expertului i se adresează următoarele întrebări:
1. Urmele descoperite la locul incidentului sunt valabile
pentru identificare sau nu?
2. Care este măsura şi tipul încălţămintei ce a lăsat urmele?
3. Care este mecanismul de creare a urmelor în litigiu?
4. Urmele de picioare desculţe sunt lăsate de o singură
persoană?
4. Urma de încălţăminte descoperită la locul incidentului
este lăsată de încălţămintea (cizmele, ghetele, pantofii etc.)
ridicată de la o persoană concretă sau nu?
40
5. Urmele descoperite la locul incidentului sunt lăsate de
aceiaşi încălţăminte?
6. De ce fel de încălţăminte sunt lăsate urmele, care sunt
particularităţile ei (măsura, modelul, defectele etc.)?
7. Ce fel de defecte sau particularităţi ale aparatului loco­
motor al omului au fost reflectate în urmele depistate sau în
cărarea de urme?
8. Urmele plantare (amprentele lăsate de talpă sau mulajul
tălpii) prezentate spre examinare aparţin unei persoane concrete?
în procesul cercetării urmelor de picioare pot apărea şi alte
întrebări a căror soluţionare va solicita efectuarea cercetărilor
chimice, biologice ş. a. De exemplu, dacă sunt omogene par­
ticulele de substanţă descoperite pe încălţămintea bănuitului
cu particulele găsite în locurile de producere a urmelor. în
asemenea cazuri se ordonează o expertiză complexă.
Dacă la locul incidentului au fost descoperite urmele
mănuşilor, se cere răspunsul la următoarele întrebări:
1. Urmele ridicate sunt lăsate de mănuşi, de la care mînă,
de la care deget?
2. S-au reflectat în urme particularităţi individuale ale mă­
nuşilor ori nu?
3. Urmele sunt lăsate de mănuşile confiscate de la o per­
soană concretă sau nu?
6.3. Cercetarea urmelor dentare
în calitate de corpuri delicte pot fi utilizate şi urmele dentare
ridicate pe parcursul cercetării la faţa locului. Aceste urme în
formă de muşcătură pot fi descoperite atît pe corpul uman, cît
şi pe unele produse alimentare (caşcaval, marmeladă, ciocolată
etc.) şi pe alte obiecte.
După urmele dentare, la fel ca şi după urmele mîinilor,
picioarelor, este posibilă identificarea persoanei.
41
Cercetarea urmelor dentare oferă răspuns la următoa­
rele întrebări:
1. Dinţi de om sau de animal au lăsat urme pe obiectele
prezentate spre expertiză?
2. Sunt valabile urm ele dentare pentru identificarea
persoanei care le-a lăsat?
3. De care dinţi sunt lăsate urmele (incisivi, canini, molari,
premolari)?
4. Sunt create urmele (complet sau parţial) de proteze dentare?
5. S-au reflectat în urme careva particularităţi individuale
de confecţionare (constituţie) şi starea protezelor dentare şi a
dinţilor omului, în baza cărora ar fi posibilă identificarea
persoanei?
6. Urmele dentare sunt lăsate de o persoană concretă sau nu?
7. în ce poziţie, unul faţă de altul, se afla pătimitul şi
persoana care a lăsat urma de muşcătură?
în cazurile în care ridicarea obiectelor sau părţilor din ele cu
urmele dentare e cu neputinţă, la expertiză se trimit fotografii de
proporţii ale acestor urme şi mulajele lor. Mulajele urmelor
dentare le prepară de regulă specialistul criminalist. Administrarea
amprentelor dentare de experiment de la persoanele bănuite,
inculpaţi, pătimiţi se dispune tehnicienilor-dentari.
Regula generală de prezentare la expertiză a materialului
de comparaţie este următoarea: atunci cînd la faţa locului sunt
descoperite urme de muşcătură, expertului i se prezintă în
mod obligatoriu, pe lîngă urmele ridicate şi urme experimen­
tale corespunzătoare - mulajele de ghips sau alte mostre ale
dinţilor bănuiţilor.
6.4. Cercetarea urmelor uneltelor şi
a instrumentelor de spargere
Instrumente şi unelte de spargere pot fi cele mai diverse
obiecte care acţionează asupra obstacolului, lasă urme pe el.
42
în aceste urme se reflectă diverşi indici de exterior ai uneltei
folosite. Urmele se divizează în: presate, apărute în urma
fricţiu n ii, prin tăiere, despicătură, tăiere cu ferestrăul,
sfredelire etc.
Sarcinile de bază ale expertizei în cazul dat sunt: identificarea
uneltelor sau instrumentului concret de spargere după urmele
lăsate; stabilirea modului de spargere şi a direcţiei din care a
fost efectuată spargerea: din exteriorul sau interiorul încăperii.
Pentru cercetare poate fi prezentat obiectul spargerii (la­
cătul, lada de metal, safeul etc.) ori o parte din acestea, care
poate fi separată (capacul, uşile etc.). Dacă acest lucru este
cu neputinţă sau apar dificultăţi, la expertiză se prezintă fo­
tografii de proporţii, pe care sunt indicate situarea urmelor şi
mulajele urmelor, confecţionate din pasta „K”, plastilină sau
alte paste de lipire. Pe lîngă obiectele cu unne, expertului i se
prezintă uneltele şi instrumentele descoperite la faţa locului
sau ridicate de la persoanele bănuite de comiterea infracţiunii.
întrebările, frecvent soluţionate de expertiza urmelor
uneltelor şi instrumentelor de spargere, pot fi divizate în trei
grupuri:
I. întrebări privind constatarea circumstanţelor legate
de formarea urmelor:
1. Din care parte a fost distrus (spart, frînt) obstacolul (pe­
retele, podeaua, plafonul etc.): din exteriorul sau din interiorul
încăperii?
2. Din care parte a obiectului în litigiu a fost sfredelită gaura?
3. în ce mod au fost create urmele de instrumente şi de
unelte la locul incidentului?
II. întrebări ce apar la constatarea apartenenţei
(referinţei) de grup a uneltelor care au lăsat urme:
1. Cărui tip de instrumente îi aparţine unealta ce a lăsat
urmele de spargere (topor, rangă, daltă, cuţit etc.)?
43
2. Este identică ori nu forma şi dimensiunile urmelor de pe
suprafeţele de contact cu uneltele (instrumentele) confiscate
de la persoanele suspecte?
/V

III. întrebări ce ţin de identificarea obiectului concret:


1. De ce instrument sau unealtă sunt lăsate urmele?
2. Cu cleştele dat a fost tăiată sîrma sau nu?
3. Cu toporul dat a fost tăiat copacul sau nu?
4. Cu o singură unealtă sau cu cîteva unelte (instrumente)
au fost lăsate urmele de spargere (a fost efectuată spargerea)?
Pe lîngă analiza traseologică, părţile străine de urme de pe
obiecte (instrumente), de regulă, sunt supuse cercetării fizice
şi chimice în scopul stabilirii originii lor. Expertului i se vor
formula şi întrebări de acest gen.
6.5. Stabilirea întregului după părţile componente
în practica operativă şi de urmărire penală deseori apare
necesitatea de constituire a unui obiect din elementele
descoperite în procesul cercetării la faţa locului ori confis­
cate de la persoanele suspectate. Drept elemente de cercetare
a întregului pot servi cele mai diverse părţi de sticlă, masă
plastică, lemn, ţesătură, piele, metal.
/V
întrebări cu ajutorul cărora poate fî identificat obiectul
(întregul) după părţi:
1. Sticlele descoperite la locul accidentului rutier sunt părţi
de la farul automobilului (nr. ...)? (Astfel de întrebări se
formulează şi referitor la alte elemente ale întregului care pot
fi stricate sau dezmembrate.)
2. O parte de nasture găsit la locul incidentului constituie
o parte a nasturelui de la paltonul suspectului? Este o parte a
unui întreg anume bucata de obiect (lemn, metal, piele etc.)
confiscată de la suspect?
44
La expertiză se prezintă toate obiectele, atît cele descoperite
la locul accidentului, cît şi cele confiscate la locul percheziţiei
care prezumtiv constituie părţile unui obiect.
Drept mostre de comparaţie pentru efectuarea experienţelor
servesc bucăţi analogice de material.
6.6. Cercetarea lacătelor
Cercetarea criminalistică a lacătelor poate favoriza atît cla­
rificarea circumstanţelor şi modurilor de formare a urmelor
(a fost comisă o spargere ori a fost efectuată descuierea obiec­
tului ce se încuie, cu ce a fost descuiat lacătul), cît şi a condi­
ţiilor care au înlesnit comiterea infracţiunii.
î 9

La spargerea lacătelor, de regulă, rămîn urme şi deteriorări


nu numai pe detaliile lacătului, dar şi pe mecanismele de
încuiere (balama, belciug), pe uşă, pe cleampa uşii. Toţi indicii
care pot caracteriza spargerea lacătului ori descuierea lui de
către infractori trebuie să fie fixaţi detaliat (în procesul ver­
bal, pe fotografii, în schiţe), iar obiectele sau părţile de obiecte
cu urme de deteriorări - confiscate împreună cu lacătul. In
timpul cercetării la faţa locului este absolut contraindicat a
încuia sau a descuia lacătele, deoarece în acest caz se derogă
situarea reciprocă a detaliilor ori pot fi deteriorate unele urme
sau alţi indici importanţi.
în legătură cu cercetarea lacătelor, de cele mai dese ori
apar următoarele întrebări:
1. Lacătul este în stare tehnică bună sau nu?
2. Dacă lacătul e defect, care e cauza defectării lui?
3. Lacătul poate fi descuiat cu cheia dată sau cu un alt
obiect concret?
4. A fost lacătul descuiat cu o cheie străină sau cu alt obiect
adaptat?
5. Putea fi descuiat lacătul dat fară a rupe foaia de con­
trol sau nu?
45
6. Lacătul era în stare încuiată sau descuiată atunci cînd s-
au produs deteriorările?
7. Cum a fost descuiat sau spart lacătul?
8. L acătul în cercetare a fost deteriorat cu unealta
prezentată?
6.7. Cercetarea plumburilor (sigiliilor)
în timpul comiterii infracţiunilor, plumburile se deterio­
rează în diferite moduri. Constatarea faptului şi stabilirea mo­
dului de derogare a plumburilor au o importanţă definitivă
pentru investigarea şi demascarea infractorilor. Nu mai puţin
important, cu ocazia cercetării, este stabilirea conţinutului im­
primatului de plumb şi identificarea amprentelor de plumbuire.
Prin cercetarea plumburilor poate fi constatată apartenenţa
de grup a uneltelor aplicate pentru deteriorarea lor, iar în cazul
confiscării lor de la suspect, poate fi identificată unealta de
derogare a plumburilor.
La cercetarea plumburilor, expertul trebuie să găsească
răspuns la următoarele întrebări:
1. A fost sau nu derogat plumbul după sigilarea iniţială
(după aplicarea sigiliului de plumbuire)?
2. Cum a fost derogat plumbul?
3. Care este conţinutul inscripţiei imprimate pe matricea
sigilatorului în litigiu?
4. De unul şi acelaşi sigiliu sunt produse impresiunile pe
plumburile prezentate spre expertiză.
5. Impresiunile pe plumb sunt produse de sigilatorul dat?
6. Urmele de plumb sunt lăsate de unealta dată sau nu?
în funcţie de împrejurările infracţiunii, fiecare dintre aceste
întrebări poate fi detaliată.
Drept mostre de comparaţie se expediază instrumentele,
plumburile şi alte mecanisme ridicate de la bănuit.

46
7. Cercetările materialelor şi substanţelor
Acestor cercetări sunt supuse cele mai variate materiale şi
substanţe în stare solidă, lichidă, gazoasă şi friabilă, precum
şi urmele lor, în scopul de a identifica natura acestor substanţe,
apartenenţa lor de grup şi originea lor comună. Expertiza,
prin metode fizico-chimice, stabileşte atît componenţa chimică
şi proprietăţile fizice ale materialelor şi substanţelor, natura
substanţelor şi materialelor necunoscute, cît şi a urmelor aces­
tora, existenţa sau lipsa urmelor de substanţe diverse pe obiec­
te, corespunderea mostrelor de etalon.
Drept obiect de expertiză pot servi atît obiecte de pro­
venienţă organică, cît şi neorganică, în special: urme de lacuri
şi vopsele, produse petroliere, lubrifianţi şi carburanţi, reactivi
chimici, substanţe narcotice, preparate medicinale, metale,
aliajele şi obiectele din ele, sticla şi obiectele din sticlă, obiecte
din ceramică, materiale de construcţie, metale preţioase, fi­
bre naturale, artificiale, sintetice şi articolele din ele, mase
plastice, mărfuri de uz casnic şi rechizite de cancelarie precum
şi micro urme ale existenţei diferitelor produse şi substanţe
pe obiecte. De asemenea, cercetărilor fizico-chimice sunt su­
puşi şi banii de hîrtie, banii metalici şi substanţele chimice
speciale.
Obiectele care urmează a fi trimise la orice gen de expertiză
(traseologică, balistică, grafologică etc.), de asemenea, sunt
supuse cercetărilor fizico-chimice.
Obiectele se prezintă la expertiză în starea în care au fost
descoperite la faţa locului. în cazul în care dispunem de un
număr mai mare de obiecte, se selectează mostre mijlocii.
Mostră „mijlocie ” se consideră o cantitate mică sau o parte
de material care, după componenţa sa chimică, corespunde
mai mult materialului în întregime.
47
Mostre de substanţe pentru analiza comparativă se iau în
cantităţi mai mari, decît substanţa găsită la locul incidentului.
Obiectele, îmbrăcămintea şi alte lucruri care urmează a fi
prezentate spre expertiză, în scopul de a descoperi pe ele
microparticule ale anumitor substanţe, precum şi urme de
materiale inflamabilo-lubrifiante, se ambalează în foi curate
de hîrtie şi se plasează în saci din hîrtie de polietilenă (fiecare
obiect separat).

48
8. Cercetarea fibrelor, materialelor fibroase şi
articolelor fabricate din ele
în cazul desfăşurării calificate a cercetărilor la faţa locului,
deseori se ridică microparticule reprezentate, în majoritatea
cazurilor, de fibre textile unice. în activitatea practică a
organelor de poliţie şi procuraturii apare uneori necesitatea
cercetării materialelor fibroase şi ale articolelor din ele.
Din materialele fibroase fac parte majoritatea fibrelor tex­
tile şi tehnice, aţe solitare, fire de torsiune, ţesături, tricotaj,
materiale neţesute, blană artificială, de asemenea confecţiile
din ele. Adeseori sunt prezente articole vestimentare, huse,
mochete, covoare, cuverturi, pelerine etc.
Prin expertiza fibrelor se soluţionează următoarele
probleme:
1. Constituie obiectul prezentat spre cercetare un material fibros?
2. Dacă da, cărui tip aparţin fibrele respective (materialele
fibroase)?
3. Se află pe obiectul ridicat la faţa locului stratificări de
fibre textile, dacă da, atunci care este natura lor?
4. Fibrele depistate pe obiectul ridicat de la locul inci­
dentului au o apartenenţă comună de tip sau grup cu fibrele
ce constituie ţesătura îmbrăcămintei bănuitului?
5. Se află sau nu pe husele fotoliilor autovehiculului fibre
care au apartenenţă comună de gen sau factură cu fibrele din
componenţa articolelor de îmbrăcăminte ale bănuitului şi invers?
6. Există pe îmbrăcăm intea pătim itului fibre din îm ­
brăcămintea bănuitului şi invers, dacă da, atunci care a fost
mecanismul trecerii reciproce?
în unele cazuri ţesuturile pot fi arse de infractori, însă
şi atunci după rămăşiţele arderii pot fi stabilite unele cir­
cumstanţe şi anume:

49
1. Cărui tip de materiale aparţine ţesătura-rămăşiţă, supusă
arderii, depistată în interiorul focarului?
2. Rămăşiţele supuse arderii au apartenenţă comună de tip
cu corpurile delicte, depistate la locul incidentului?
Obiectele prezentate spre expertiză se ambalează separat
în foi curate de hîrtie sau pungi de polietilenă, pe care se fac
inscripţii explicative.
Dacă condiţiile enumerate nu se respectă, efectuarea
cercetării, de cele mai dese ori este imposibilă.
Problemele care pot fi rezolvate de expertiza materia­
lelor fibroase, supuse arderii:
1. Se află sau nu în conţinutul focarului stins rămăşiţe de
materiale textile supuse schimbărilor interacţiunii termice: fi­
bre, aţe, torsiuni, ţesături, ţesătură tricotată, materiale neţesute,
colete tehnologice de ţesătură a îmbrăcămintei? Dacă da, atunci:
a) se pot depista în conţinutul focarului stins obiecte-ră-
măşiţe ale materialelor textile, supuse schimbării interacţiunii
termice? Dacă da, atunci de ce fel?
b) este omogen materialul după componenţa fibroasă (ţe­
sătură, tricotaj, aţe complexe, torsiuni) - ale căror rămăşiţe
au fost supuse schimbărilor interacţiunii termice, ce au fost
depistate în conţinutul focarului stins?
2. Care este calitatea componenţei fibroase a materialelor
(ţesături, tricotaje, aţe complexe, torsiuni) - ale căror rămăşiţe
au fost supuse interacţiunii termice, ce au fost depistate în
conţinutul focarului stins?
3. Se atribuie aceluiaşi tip probele pîrjolite sau supuse acţiunii
termice materialele fibroase? Dacă da, atunci cărui tip aparţin?
4. Care este destinaţia specială a materialelor fibroase -
rămăşiţele pîrjolite ce sunt depistate în conţinutul focarului stins?
5. Compuneau materialele fibroase, rămăşiţele pîrjolite,
depistate în conţinutul focarului stins, un colet tehnologic de
materiale? Dacă da, atunci (care) de ce fel?
50
9. Cercetarea urmelor de împuşcături
Urmele de deteriorări de foc sunt răspîndite pe articolele
îmbrăcămintei pătimitului, pe obiecte. Pe mîinile şi îmbră­
cămintea persoanei care a împuşcat, de asemenea, rămîn cele
urme neînsemnate, dar care pot fi descoperite prin expertiza
chimică.
în cercetarea urmelor de acest fel pot fi formulate
următoarele întrebări:
1. Care a fost încărcătura armei din care s-a tras (pulbere
cu sau fară fum)?
2. Există urme ale focului de armă pe îmbrăcămintea
pătimitului, bănuitului (în apa de după spălatul mîinilor
bănuitului) ori pe alte obiecte?
3. împuşcătura a fost produsă de la o distantă apropiată
(pînă la 1 m)?
4. Din ce metal este confecţionat învelişul glontelui (după
urmele pe obiecte)?
Selectarea mostrelor, în scopul descoperiri urmelor împuş­
căturii pe corpul şi mîinile celui care a împuşcat, se efectuează
cu ajutorul tampoanelor de vată şi tifon înmuiate în alcool
etilic rafinat care ulterior se usucă la temperatura camerei pe
foi albe curate de hîrtie, apoi se învelesc în hîrtie (fiecare
tampon separat) şi se plasează în plicuri pe care se indică
numele bănuitului şi părţile de corp de pe care s-a efectuat
spălătura.

51
10. Cercetarea materialelor polimere
Drept obiecte de cercetare servesc atît materia primă, cît şi
confecţiile din mase plastice.
întrebările ce urmează a fi soluţionate în asemenea
cazuri se formulează în felul următor:
1. Din ce polimer a fost confecţionat obiectul respectiv?
2. Modelele materialelor polimere prezentate spre cercetare
sunt omogene?
La expertiza chimică pot fi expediate orice substanţă sau
reactiv chimic pentru identificarea originii şi denumirii lui.
în cazul dat expertului i se formulează o întrebare concretă:
„Substanţa confiscată de la cet. N. este acid sulfuric?”
în scopul efectuării cercetării, expertului i se prezintă
mostre de comparaţie a substanţelor şi reactivelor chimice.

11. Cercetarea criminalistică a produselor


petroliere (PP), materialelor combustibile şi
lubrifiante (MCL)
Cercetarea acestor materiale se impune, de obicei, în cazuri
de incendii, accidente rutiere, falsificării benzinei sau a ma­
terialelor combustibile etc.
Obiectul expertizei PP şi MCL sunt datele reale despre
prezenţa pe obiecte a resturilor de produse petroliere uşor
inflamabile (PPUI) (după ardere), dovezi ale cauzelor in­
cendiilor, despre apartenenţa PPUI, găsite la locul infracţiunii,
anumite capacităţi (volum de PP, ridicat de la bănuit); despre
prezenţa pe hainele pătimitului a materialelor lubrifiante (ML)

52
şi atribuirii lor la un obiect concret (mijloace tehnice, cuţit);
despre prezenţa pe obiecte a urmelor de lubrifiant pentru arme,
care este dovadă despre purtarea (păstrarea) armei de foc,
despre alte circumstanţe.
Pentru rezolvarea problemelor de acest gen se formu­
lează următoarele întrebări:
1. Există sau nu pe obiectele prezentate (îmbrăcăminte,
porţiune de sol etc.) urme de PP şi MCL? Dacă, da, atunci la
ce gen se referă ele?
2. Sunt PP şi MCL substanţele prezentate pentru cercetare
(în capacităţi concrete, sau formă de pete, straturi pe obiecte
- purtătoare ş.a.m.d.)?
3. Din ce categorie fac parte substanţele prezentate spre
cercetare?
4. Substanţele prezentate au apartenenţă comună de gen
sau grup?
5. Substanţele date au origine comună?
6. Sunt omogene partidele concrete sau urmele de PP şi
MCL descoperite la locul incidentului cu cele ridicate în
calitate de mostre?
7. Care este numărul de octan şi marca comercială a
benzinei prezentate spre cercetare?

53
12. Cercetarea criminalistică
a lacurilor şi vopselelor
Pentru expertiza lacurilor şi vopselelor pot fi prezentate
diverse obiecte vopsite şi eventuale particule de vopsea, care
să se fi desprins de la ele; un volum concret de vopsea, lac,
care a avut aceeaşi provenienţă (după locul de fabricare, păs­
trare, folosire ş.a.); părţile componente ale vopselei (lianţi,
pigmenţi, adaosuri etc.), care ar fi fost folosite la prepararea
vopselei concrete; instrumente folosite la lucrări cu vopsele.
în cadrul acestei expertize, pot fi formulate următoarele
întrebări:
1. Substanţa prezentată este lac, vopsea sau acoperire de vopsea?
2. Sunt pe obiectele prezentate particule sau urme de lacuri
şi vopsele, acoperire de vopsea şi de ce culoare?
3. Particulele de vopsea, depistate de pe obiectele prezen­
tate, au apartenenţă comună de gen (grup)cu particulele de
vopsea extrase de pe automobilul bănuit?
4. Sunt identice particulele de acoperire de vopsea depistate
la locul accidentului cu particulele de acoperire de vopsea
extrase de la automobilul bănuit?
5. Sunt identice particulele de vopsea ridicate de pe ranga
depistată la faţa locului cu particulele de vopsea rămase de la
safeul spart?
6. Aparţin particulele depistate la locul accidentului
acoperirii de vopsea a automobilului concret?
7. Este acoperirea de vopsea depusă în condiţii standard
sau în condiţii meşteşugăreşti ?
8. Este sau nu automobilul revopsit şi care a fost culoarea
lui iniţială?
9. Particulele de vopsea depistate de pe hainele pătimitului
aparţin camionului, automobilului sau motocicletei concrete?
10. Aparţin urmele de vopsea depistate la faţa locului
vopselei din capacitatea aflată într-un loc anumit?
54
11. Dacă pe obiectele prezentate sunt urme de vopsea,
atunci care este originea lor, au nimerit pe obiecte în stare
lichidă sau în urma unui impact?
In cazul cercetării accidentelor rutiere, acţiunilor de furt a
automobilelor, după structura stratului de vopsea-lac se poate
identifica dacă s-a revopsit automobilul sau nu şi care a fost
culoarea lui iniţială, tipul emailului de automobil.
A

In cazul expertizei substanţelor şi straturilor de vopsea-


lac în legătură cu accidentarea unei persoane de către o
maşină ori motocicletă sau ciocnirea mijloacelor de trans­
port, se soluţionează următoarele probleme:
1. Este substanţa descoperită pe îmbrăcăminte şi pe alte
obiecte prezentate spre expertiză vopsea-lac şi de ce marcă ?
2. Sunt omogene ca structură vopseaua-lac descoperită pe
îmbrăcămintea, corpul cetăţeanului (pe alte obiecte în cazul
accidentării) cu vopseaua-lac cu care e vopsită maşina concretă?
3. Există pe detaliul autoturism ului, prezentat spre
expertiză, particule de vopsea-lac cu care e vopsită bicicleta,
motocicleta sau altă maşină cu care s-a ciocnit?
Pentru instrumentarea expertizei acoperirilor de vopsea e
necesar să se prezinte mijloacele de transport ori părţile lor,
care au fost implicate în accidentul rutier, îmbrăcămintea şi
obiectele pătimirilor. Dacă expedierea mijlocului de transport
este cu neputinţă de pe suprafaţa mijloacelor de transport care
au participat la ciocnire se efectuează răzuiri ale acoperirii de
vopsea. îmbrăcămintea trebuie să fie uscată, ambalată bine în
foi curate de hîrtie.
Se va ţine cont de faptul că în cazul furturilor din locuinţe,
magazine, depozite, întreprinderi pe suprafaţa uneltelor de
spargere rămîn particule din acoperirea de vopsea care,
împreună cu mostrele de vopsea, urmează a fi expediate la
expertiza lacurilor şi vopselelor.
55
13. Cercetarea materialelor de scris
(coloranţilor)
Ca obiecte de cercetare servesc probele de cerneală, pasta
pixurilor, vopselele de pictură, coloranţii rugului, fibrelor,
coloranţii
j deosebiţi » etc. Această cercetare se solicită în cazul
expertizei de comparaţie a ţesăturilor şi articolelor din ele,
stabilirii falsificării de documente, faptelor de înscrisuri false
etc. Pentru a efectua acest gen de cercetare la dispoziţia
expertului se prezintă probe de comparaţie a coloranţilor.
P entru exp ertiza coloran ţilor, pot fi form u late
următoarele întrebări:
1. Cu ce fel de colorant (tuş, cerneală, creion etc.) sunt
executate inscripţiile examinate?
2. Care este compoziţia chimică a colorantului?
3. Sunt executate inscripţiile (textul) în documentul dat cu
un colorant special sau cu unul obişnuit?
4. Cu ce fel de colorant a fost aplicată ştampila, sigiliul,
faximileul pe documentul dat?
5. Haşurile examinate sînt formate de creion sau de indigo?
6. Sunt executate textele, inscripţiile concrete cu un singur
tip de colorant sau cu diferiţi coloranţi?
7. Este executat textul documentului cu un singur tip sau
cu diferite tipuri de coloranţi?
8. Au fost utilizaţi pentru executarea inscripţiilor cercetate
coloranţii ridicaţi pentru comparaţie de la bănuitul C?

56
14. Cercetarea substanţelor narcotice şi a
preparatelor farmacologice
Lista substanţelor narcotice şi a preparatelor narcotice e
stabilită de Ministerul Sănătăţii. Obiecte de cercetare pot fi
pastilele, prafurile, lichidele, fiolele, seringile şi acele, ames­
tecurile de plante şi părţile de plante, ţigările de foi, ţigările
cu carton precum şi obiectele utilizate pentru fărîmiţarea şi
extragerea substanţelor narcotice din paiele de mac şi cînepă.
Substanţele şi obiectele confiscate se împachetează conform
facturii criminalistice, obiectele umezite după ridicare se usucă
la tem peratura de cam eră pentru a evita m ucegăirea,
putrezirea.
Prin expertiza substanţelor narcotice se dau răspunsuri
la următoarele întrebări:
1. Este materialul prezentat spre cercetare o substanţă nar­
cotică şi de care anume?
2. Fac parte din substanţe narcotice preparatele confiscate
de la cet. N. (fiole, pastile, prafuri)?
3. Există sau nu pe obiectele prezentate urme de substanţe
narcotice?
4. Corespunde sau nu conţinutul fiolelor cu marcajul
ambalajului?
5. Sunt omogene probele haşişului (paielor de mac) găsite
la locul incidentului cu probele confiscate de la cet. N?
(Pentru soluţionarea acestor probleme sunt necesare cîteva
grame din substanţele de comparaţie).
în cazul ridicării de la bănuit a unei substanţe narcotice
(efedron), obţinute în condiţii de casă din preparatul medicinal
efedrină, corpul delict urmează a fi prezentat imediat la expertiză
într-o fiolă închisă de culoare întunecată, deoarece în scurt timp
efedronul sub acţiunea luminii şi a oxigenului din aer se
descompune, fapt ce face imposibilă identificarea lui.

57
Cercetînd stupefiantele, putem constata cărei grupe aparţin,
de exemplu, celor cu efect puternic (lista A). Expertului pentru cer­
cetări i se prezintă probele preparatelor farmacologice presupuse.
Chestiunile privind mecanismul de acţiune a stupefiantelor
asupra organism ului um an, dozarea lor etc. nu ţin de
competenţa expertului, specialist în chimie.

15. Cercetarea substanţelor toxice


în calitate de obiecte ale expertizei judiciar-toxicologice
pot fi prezente diverse substanţe lichide şi solide, produse
alimentare, ridicate la faţa locului sau de la persoanele bănuite,
învinuite.
Expertului îi pot 11 adresate spre soluţionare următoarele
întrebări:
1. Sunt sau nu toxice (otrăvitoare) substanţele (substanţa)
ridicate la faţa locului?
2. Substanţa prezintă pericol pentru sănătate sau nu?
3. Dacă se confirmă că substanţele sunt toxice, care sunt
proprietăţile lor şi componenţa chimică?
4. Pentru ce se întrebuinţează substanţa dată, unde se pro­
duce şi dacă se foloseşte în economia naţională?

16. Cercetarea cleiului


şi substanţelor de încleiere
Cercetarea cleiului oferă răspunsuri la următoarele întrebări:
1. Este substanţa ridicată de la cet. K. clei şi de ce fel?
2. Ce fel de clei a fost utilizat la reîncleerea etichetelor,
fotografiilor?
3. Este identic cleiul de pe corpul delict cu cel din partida
ridicată de la cet. D?
4. Există pe pelicula lipicioasă urme de clei care nu intră
în componenţa ei?

58
17. Cercetarea criminalistică a metalelor,
aliajelor şi a articolelor fabricate din ele
Metalele şi aliajele sînt articole de metal de fabricaţie
meşteşugărească (artizanale) sau de uzină. Expertizei crimi­
nalistice sunt supuse părţile lor componente, microparticulele
şi urmele de metalizare. în cele mai dese cazuri, obiecte de
cercetare sunt diverse instrumente, obiecte de bijuterie, metale
preţioase, obiecte de uz casnic, piese etc. Expertiza crimina­
listică a metalelor şi aliajelor rezolvă probleme de diagnosti­
care şi de identificare.
Pentru rezolvarea problemelor diagnostice, pot fi for­
mulate următoarele întrebări:
1. Există urme de argint, platină, de alte metale preţioase
pe obiectele prezentate (cîntare, măsuri de masă ş.a.m.d.)?
2. Particulele cărui metal se conţin în urma lăsată pe o
bucată de scîndură, la fabricarea căror obiecte de uz casnic se
utilizează acest metal?
3. Care sunt formele şi dimensiunile obiectului, cu ajutorul
căruia s-au format urmele de metalizare?
4. Care este mecanismul formării urmelor?
5. Care sunt modalităţile de separare (despicării, tăierii
ş.a.m.d.) a obiectului şi forma instrumentului care a fost folosit
la separarea obiectului?
6. Care este vechimea (relativă, absolută) de oxidare (ru-
ginire) a obiectelor?
7. Din care aliaj (metal) sunt fabricate obiectele (particulele
de piese ş.a.m.d.), prezentate spre efectuarea expertizei?
8. Dacă se conţin urme de topire pe fire, ele au provenit
(pornit) de la acţiunea flăcării obiectului care a ars sau de la
scurtcircuit?
9. In regim de fază lungă sau scrută ardea lampa electrică
a automobilului în momentul distrugerii?
59
10. A rdea lam pa electrică în m om entul distrugerii
filamentului ei?
11. Care este mecanismul distrugerii obiectului?
în scopul soluţionării problemelor de identificare,
întrebările urmează a fi formulate în felul următor:
1. Sunt fragmentele, găsite la faţa locului, părţi compo­
nente ale unui obiect oarecare?
2. Din acelaşi aliaj sunt fabricate obiectul supus cercetării
şi găsit la bănuit şi obiectele luate dintr-un anumit loc?
3. Au o sursă unică de provenienţă semifabricatul din care
este confecţionat cuţitul găsit la locul infracţiunii şi semifab­
ricatele pentru cuţite, ridicate de la locul de m uncă a
bănuitului?
4. Care este cea mai mică grupă de clasificare, cărei aparţin
obiectele supuse comparaţiei?
5. Au sau nu apartenenţă comună de grup metalul (aliajul)
din care sunt confecţionate inelele de căsătorie, prezentate de
către pătimiţi şi metalul lingoului ridicat de la bănuit?
6. La aceeaşi uzină sunt confecţionate plăcile de acoperiş,
ridicate de la bănuit şi plăcile de la depozitul de păstrare?
7. Este mineralul extras de la aceeaşi mină de extragere a
zăcămîntului?
8. Este vîrful de cuţit, scos din craniul victimei, parte a
cutitului ridicat de la bănuit?
5

9. Este placa cu numărul caroseriei automobilului nr. ...


parte componentă a altui automobil?

60
18. Cercetarea numerelor bătute,
scoase de pe armă şi alte obiecte
în cazul restabilirii numerelor şi altor semne scoase de pe
suprafeţele metalice ale armelor, motoarelor, caroseriilor,
ramelor automobilelor şi motocicletelor, corpurilor ceasurilor,
aparatelor de fotografiat, radioaparatajului, ordinelor etc. şi
unor obiecte nemetalice (lemn, materiale sintetice) se elu­
cidează următoarele chestiuni:
1. Au fost supuse nimicirii sau modificării semnele dis­
tinctive efectuate de uzină pe armă ori pe alt obiect prezentat
spre cercetare ? (întrebarea e soluţionată de expertul-
traseolog).
2. Dacă semnele au fost distruse, atunci care au fost ele
pînă la aceasta?
Pentru restabilirea numerelor pe motoarele automobilelor,
motorul se demontează, iar încăperea (garajul) în care se
prevede desfăşurarea cercetării trebuie să dispună de utilaj
de încălzire şi iluminare, de instalaţie electrică. Părţile mij­
loacelor de transport care sunt transportabile se prezintă la
expertiză cu respectarea prevederilor Codului de procedură
penală al Republicii Moldova.

61
19. Cercetarea sticlei (cioburilor)
Cercetarea sticlei necesită răspunsuri la următoarele
întrebări:
1. Substanţa descoperită este sticlă sau nu?
2. Cărui obiect (după destinaţie) aparţin cioburile de sticlă?
3. Sunt omogene cioburile de sticlă ridicate de la locul
incidentului cu mostrele prezentate sau cu cioburile ridicate
de pe automobilul concret?
4. La care tip, categorie se raportează sticla ridicată (de
construcţie, tehnică, de ambalaj, auto etc.).
5. Sunt cioburile ridicate de acelaşi tip sau aparţin diferitelor
tipuri de sticlă?
6. Ce fel de articol formau cioburile de sticlă depistate?
7. Alcătuiau anterior cioburile de sticlă ridicate un singur
obiect (indivizibil)?
8. Există sau nu pe cioburile de sticlă substanţe care ar
indica obiectul pe care-1 forma?
9. Există pe cioburile de sticlă substanţe de altă natură, ce
fel de substanţe sunt acestea şi indică ele oare mecanismul
sau urmele de formare a lor?

20. Cercetarea hîrtiei


în cazul cercetării criminalistice, se clarifică următoarele
întrebări:
1. Care este calitatea hîrtiei prezentate spre cercetare şi
care este destinaţia ei?
2. Sunt omogene mostrele de hîrtie?
3. Hîrtia, documentele sau blanchetele prezentate spre
cercetare aparţin aceleiaşi ediţii (ale unei întreprinderi)?
Pentru soluţionarea ultimei întrebări expertului i se prezintă
pentru comparaţie mostre de hîrtie de la uzina producătoare
presupusă.
62
21. Cercetarea banilor
Pot fi falsificaţi atît banii de hîrtie, cît şi cei metalici. Banii
de hîrtie se falsifică prin zugrăvire. în asemenea caz cei mai
caracteristici indici ai falsificării sunt: deosebirea de hîrtie,
neclaritatea desenelor, lipsa unor desene, diferenţa de culoare
a semnelor şi inscripţiilor, deosebirea în conturarea lor.
Indicii falsificării la producerea banilor de hîrtie prin
fotografiere: fragilitatea, casabilitatea hîrtiei de valoare, la
umezirea lor - caracterul lipicios al suprafeţei banilor.
Falsificării prin copiere, cu înmuierea prealabilă a vopselei
hîrtiei autentice de valoare, îi corespund amprentele de oglindă
ale desenelor şi inscripţiilor, caracterul nedesluşit al liniilor
de siguranţă, cantităţi mici de vopsea în desen etc.
La tipărirea de pe formă a banilor falşi indicii de falsificare
sunt: lipsa gradului de securitate a hîrtiei, lipsa inscripţiilor
mici pe panglicele stemei, întreruperea liniilor de siguranţă
la schimbarea culorilor, deosebirea de culoare a biletelor de
bancă.
Cercetarea banilor de hîrtie falsificaţi oferă răspuns la
următoarele întrebări:
1. Este biletul respectiv de bancă falsificat (fals)? în ce
mod a fost produs?
2. Care materiale au fost utilizate la producerea acestei hîrtii
de valoare?
3. Sunt similare materialele folosite la producerea hîrtiilor
de valoare cu materialele confiscate de la bănuit?
4. De pe aceleaşi forme sau negative au fost tipărite biletele
de bancă?
5. Au fost utilizate obiectele ridicate de la cet. N. la
producerea hîrtiilor de valoare?
întrebarea a patra şi a cincea se soluţionează prin cerce­
tarea tehnică a documentelor.
63
La cercetarea banilor metalici falsificaţi se soluţionează
următoarele întrebări:
1. Este falsificată sau nu moneda, dacă da, în ce mod şi din
care metal a fost produsă?
2. Care materiale au fost utilizate la producerea monedei
false?
3. Sunt identice monedele prezentate după materialul şi
modul de producere?
4. De unul şi acelaşi tipar au fost produse?
5. Au fost utilizate obiectele confiscate de la cet. N. pentru
producerea monedelor ?
Ultimele două întrebări se soluţionează împreună cu
expertul traseolog.
După cercetare, biletele false, fotografiile părţilor recto şi
verso ale hîrtiilor de valoare şi copia raportului de expertiză ori
constatării tehnico-ştiinţifice se expediază la Centrul de
Informaţie Republican al banilor falşi.

64
22. Cercetarea lichidelor ce conţin alcool
(L.C.A.)
în calitate de obiecte ale acestei expertize se prezintă:
1. Băuturile alcoolice fabricate de uzină şi cele contrafăcute.
2. Urmele L.C.A. pe diferite obiecte-purtătoare.
3. Alcoolurile etilice din diferite materii prime.
4. Dispozitivele (detaliile) pentru fabricarea băuturilor
alcoolice tari.
5. Lichidele tehnice ce conţin alcool în calitate de dizolvant,
preparatele farmaceutice ce conţin alcool şi articole de cos­
metică, parfumerie care nu constituie obiecte de cercetare.
In cadrul expertizei date se rezolvă atît probleme de iden­
tificare, cît şi de neidentificare, care, la rîndul lor, se împart
în diagnostice şi de clasificare.
La cele diagnostice se referă:
1. Stabilirea originii lichidului (urmelor).
2. Depistarea urmelor L.C.A. pe diferite obiecte-purtătoare.
3. Stabilirea modului de fabricare a L.C.A. şi urmelor lor:
de uzină sau în condiţii casnice.
La cele de clasificare se referă:
1. Atribuirea unui L.C.A. concret la un gen de băuturi
alcoolice, produse de uzină (vin, coniac ş.a.m.d.) sau la tipul
de L.C.A. de fabricaţie în condiţii casnice (basamac, ţuică,
vin ş.a.).
2. Stabilirea apartenenţei băuturii alcoolice la marca
concretă (votcă (rachiu) „Stolicinaia”, coniac „Belîi Aist”
ş.a.m.d.).
La problemele de identificare se referă:
1. Stabilirea apartenenţei comune de gen a cîtorva L.C.A.

65
(atribuirea la un tip comun sau la un sort (marcă) a băuturii
alcoolice).
2. Stabilirea apartenenţei comune de grup a L.C.A.,
compartimente după particularităţile care nu sunt prevăzute
după clasificarea acestui gen, dar apărute în timpul fabricării,
păstrării sau a altor circumstanţe de existenţă a obiectelor
(particularităţile închiderii, încheierii, componenţii L.C.A.,
apartenenţei unui cupaj).
3. Identificarea surselor de provenienţă, de producţie a
L.C.A., concrete sau comune.
întrebările pentru rezolvarea problemelor enumerate
pot fi formulate în felul următor:
1. Lichidul prezentat pentru cercetare conţine alcool? Care
este tăria lui?
2. La care tip de băuturi alcoolice se referă acest L.C.A.?
3. Care este metoda fabricării (artizanal sau de fabrică) a
acestui L.C.A.?
4. Care este metoda de ambalare şi etichetare, lipire a sticlei
cu băutură alcoolică?
5. Corespunde conţinutul cu marca băuturii alcoolice,
arătate pe etichetă?
6. C orespunde băutura alcoolică (băutura alcoolică
concretă) cerinţelor STAS, cît şi tipului concret de băutură
alcoolică după modalitatea de ambalare, tipul sticlei, indicii
fizico-chimici?
7. Corespunde băutura alcoolică cerinţelor medico-
biologice?
8. Există pe obiectele prezentate urme de L.C.A.; dacă da,
din care tip de L.C.A. fac parte?
9. Din care materie primă au fost fabricate vinurile con­
crete?

66
10. Este instalaţia (detaliile) prezentată aparat (detalii ale
aparatului) pentru fabricarea băuturilor alcoolice tari?
11. Pe baza cărui alcool (sintetic sau farmaceutic, alcool
rectificat, brut sau pentru coniac) este pregătit acest L.C.A.?
12. Se referă oare lichidul (urmele) prezentate spre cercetare
la un tip de băutură alcoolică, la o marcă?
13. Sticlele cu L.C.A. prezentate spre cercetare au aceiaşi
origine tehnologică de fabricare (ambalare, plinătate, indiciilor
fizico-chimici, mod de fabricare, materie primă ş.a.)?
14. Sunt mostrele prezentate părţi componente ale aceluiaşi
volum?

67
23. Examinarea soiului
în unele cazuri penale, la stabilirea adevărului, un rol im­
portant îl pot avea diferite substanţe, resturi sau particule de
sol care se depistează de pe îmbrăcămintea bănuitului, păti­
mitului, de pe piesele mijloacelor de transport etc. De aseme­
nea, se ridică şi mostre de sol din anumite zone, unde s-a
săvîrşit fapta infracţională.
Toate acestea se prezintă ca obiecte pentru examinarea
chimică şi determinarea justă a circumstanţelor necesare.
Pentru a soluţiona problemele apărute, expertului îi
sunt adresate următoarele întrebări:
1. Constituie substanţa depistată pe haina bănuitului sol,
dacă da, atunci la ce tip se referă el?
2. Din ce fel de substanţe (sol sau altceva) sunt formate
impurităţile de pe obiectul cercetat?
3. Conţine solul prezentat amestecuri caracteristice care
indică sursa provenienţei lui?
4. Este solul de pe obiectul cercetat de acelaşi tip, gen cu
cel ridicat de la locul săvîrşirii infracţiunii?
5. Este omogen solul de pe obiectul prezentat cu cel ridicat
de la bănuit?
6. Este solul de pe obiectul concret de pe porţiunea pe care
a avut loc infracţiunea (se indică sectorul, sau porţiunea
concretă cu stabilirea hotarului şi a dimensiunilor lui)?
De asemenea, se pot adresa întrebări despre mecanismul
de formare a stratificărilor de sol pe anumite obiecte.

68
24. Cercetările judiciare biologice
în cadrul expertizei judiciare biologice se cercetează obiec­
tele de provenienţă vegetală şi animală, apărute în anturajul
cercetării infracţiunii. Acestea sunt:
5

- părţi verzi şi uscate ale plantelor;


- fragmente de frunze, coajă de copac, lemn ( în forma de
surcele), aşchii, rumeguş şi alte resturi;
- păr de animal sau om, de asemenea, piele sau blană de pe
obiectele de îmbrăcăminte (scurte, blănuri, căciuli şi altele).
Expertului îi pot fi puse următoarele întrebări:
1. Care este natura substanţelor depistate pe obiectul-ex-
ponent?
2. Aparţin particulele depistate obiectelor de natură vegetală
sau animală?
3. Din ce specie sunt plantele (fragmentele) depistate de la
locul infracţiunii?
4. Părticelele de natură vegetală sau animală, depistate de
pe autovehicul, provin din regiunea localităţii cu pricina?
5. Alcătuiau sau nu părţile obiectului pînă la divizare un
întreg (elemente, frunze, lemn, blană şi altele)?
6. Este părul depistat la locul infracţiunii păr de animal,
daca da, cărui animal aparţine?
7. Există pe fragmentul cercetat de piele (blană) modificări
distructive? Daca da, atunci care este natura lor?
8. Care este modalitatea sau în ce fel a fost separat părul
prezentat spre cercetare?
9. Produsul arderii căror materiale sunt resturile îmbrăcă­
mintei incinerate (arse) supuse cercetării?
10. Sunt resturile arse obiecte concrete de îmbrăcăminte
(scurtă de piele, blană naturala etc.)?
Formularea unui spectru amplu de întrebări, destinate exper­
tului, este imposibilă din cauza diversităţii obiectelor cercetate.
69
25. Expertiza judiciar-zoologică
In şirul împrejurărilor reale care pot fi stabilite în urma
efectuării expertizei mostrelor unice de păr şi a fragmentelor
de păr depistate, se adresează următoarele întrebări:
- Constituie (prezintă) obiectele depistate (ridicate) păr
(peri) de animale?
- Se află peri de animale pe presupusele obiecte-exponente?
- Care este apartenenţa de gen a părului (perilor)?
- Care este mecanismul separării părului de verificare de
la exponente - sursa de provenienţă?
- Părul prezentat este natural sau modificat?
- Dacă părul este vopsit, atunci care colorant a fost utilizat?
- Există schimbări distructive pe păr, dacă da, atunci în
care interacţiuni s-au format?
- S-au aflat obiectele-exponente, pe a căror suprafaţă a
fost depistat părul în interacţiune reciprocă cu o haină din
blană sau cu învelişul unui animal concret?
- Cărui taxon îi aparţine lîna?
- Este adunată lîna de pe corpul unuia sau a mai multor
animale?
- Au obiectele comparate apartenenţă comună?

70
26. Cercetările judiciar-economice
Obiectele expertizei fmanciar-contabile sunt:
- documentele contabile primare;
- registrele de evidenţă contabile;
- jurnalele-ordere, dările de seamă, cartea mare;
- cărţile de evidenţă (registre, fişe de evidenţă analitică,
fişele cumulative).
în timpul cercetării, experţii pot folosi datele statistice, actelor
de revizie, control, acte ale Inspectoratului Fiscal, încheierile
experţilor de alte specialităţi, procesele-verbale anexate la dosar,
dacă această informaţie este necesară expertului pentru cercetare
şi are legătură cu documentele contabile.
Prin expertiza financiar-contabilă pot fi soluţionate
următoarele probleme:
1. Confirmarea documentară, temeinicia, plenitudinea şi
continuitatea înregistrării tuturor operaţiunilor economice.
2. Corectitudinea atribuirii veniturilor şi cheltuielilor la
perioada gestionată.
3. Corectitudinea includerii cheltuielilor de fabricare.
4. Identitatea datelor evidenţei analitice, totalurilor şi soldurilor
evidenţei sintetice, reflectarea lor în conturile contabile.
5. Corectitudinea şi plenitudinea perfectării documentelor
bancare şi a celor de casă, întocmite la efectuarea operaţiu­
nilor economice.
6. Corectitudinea şi oportunitatea efectuării inventarierii
patrimoniului.
7. Corespunderea raportului financiar cu rezultatele
evidenţei contabile.
8. Corectitudinea şi justeţea reflectării operaţiunilor
economice la decontarea bunurilor materiale cu aplicarea
normelor perisabilităţii.

71
9. Confirmarea corectitudinii reflectării in raportul financiar
a rezultatelor inventarierii.
10. Stabilirea prejudiciului material, cauzat agentului eco­
nomic în urma lipsurilor şi deteriorării bunurilor materiale.
11. Determ inarea datoriilor, apărute între persoanele
juridice şi persoanele fizice.
12.Verificarea corectitudinii aprecierii prejudiciului mate­
rial, cauzat agentului economic, stabilit de către alt expert
sau de către altă instituţie de expertiză.
13. Corectitudinea aplicării datelor evidenţei contabil
temeinicia şi justeţea concluziilor revizorilor la stabilirea
prejudiciului material, cauzat agentului economic.
14. Corectitudinea utilizării normelor tarifare la determi­
narea retribuirii muncii.
15. Corectitudinea calculelor economice la determinarea
cotei-părţi a patrimoniului privatizat, care revine statului.

72
27. Cercetările financiar-bancare
Obiectele expertizelor financiar-bancare sunt:
- Jurnalele contabile, documentele primare de evidenţă
contabilă şi documentele bancare.
- Procesele-verbale.
- Documentele financiare şi datele economice, dosarele
de creditare, alte documente ale analizei de creditare şi relaţiile
dintre creditor şi debitor.
- Datele financiare şi economice ale agentului economic,
contractele de creditare, procesele-verbale.
- Actele de control şi revizii, actele norm ative care
reglementează normele de calculare şi impozitare.
- Cercetarea materialelor agentului căruia i se acordă
creditul.
- Actele de inventariere.
Expertiza financiar-bancară soluţionează următoarele
probleme:
a) Acceptarea de depozite (plătibile la vedere sau la termen
etc.) cu sau fară dobîndă.
b) Acordarea de credite (de consum şi ipotecare, factoring cu
sau fără drept de regres, finanţarea tranzacţiilor comerciale etc.).
c) împrumutul de fonduri, cumpărarea ori vînzarea, în cont
propriu sau în contul clienţilor (cu excepţia subscrierii hîrtiilor
de valoare, de:
- instrumente ale pieţei financiare (cecuri, cambii şi cer­
tificate de depozit etc.);
- futures şi opţioane financiare privind titlurile de valoare
şi ratele dobînzii;
- instrumente privind rata de schimb şi rata dobînzii.
d) Acordarea de servicii de decontări şi încasări.
c) Emiterea şi administrarea instrumentelor de plată (cărţi
de credit sau de plată, cecuri de voiaj, cambii bancare etc.).
73
f) Cumpărarea şi vînzarea banilor (inclusiv a valutei străine).
g) Leasing financiar.
h) Acordarea de servicii aferente la credit.
i) Orice altă activitate financiară permisă de Banca Naţio­
nală şi actele normative ale Republicii Moldova.

28. Cercetările economico-financiare


Obiectele expertizelor economico-financiare sunt:
- devizele de cheltuieli;
- business-planul;
- documentele contabile;
- actele normative privind remunerarea muncii, concediilor,
premiile;
- calculul efectivului economic pentru raţionalizare şi propuneri;
- devizele de cheltuieli a mijloacelor băneşti şi materiale;
- actele de control şi revizii privind obiectul de construcţie,
concluziile expertului tehnic.
Expertizei economico-financiară îi pot fi puse urmă­
toarele întrebări spre soluţionare:
1. Documentele financiare, planul lucrărilor de cercetare,
proiectare sau de construcţii ale obiectului dat au fost întocmite
corect?
2. Asigură acest sistem de documentaţie controlul modern
al încasării şi circulaţiei mijloacelor financiare, a materiei pri­
me şi a materialelor la planificarea, proiectarea şi construcţia
obiectului?
3. Care este cantitatea surplusului de materie primă şi ma­
teriale, ce au fost scoase din cont pentru efectuarea lucrărilor
de construcţie, luînd în considerare concluziile tehnice ale
expertului în ce priveşte consumul real de materie primă şi
materiale de construcţie?

74
29. Cercetările tehnice şi inginereşti
Expertizele judiciare tehnice şi inginereşti efectuate la IREJ
şi C reprezintă o clasă de expertize judiciare pentru a căror
efectuare sunt necesare cunoştinţe speciale în domeniul lucră­
rilor tehnice de concepţie şi de proiectare în electronică, tehnică
de calcul, mecanică, arhitectură, construcţie, fizică etc.
Obiectele nemijlocite ale expertizei judiciare tehnice şi
inginereşti sunt:
a) Unelte, aparate, instrumente, maşini (electrice, mecanice ş.
a.) etc. utilizate atît în unităţile industriale, cît şi în menaj.
b) Tehnica de calcul şi informaţia stocată în ea.
c) Piese şi clemente de construcţie a clădirilor.
d) Locul incendiilor şi exploziilor.
e) Informaţii documentate despre: procesele tehnologice,
tehnica securităţii, tehnica antiincendiară, procesele tehnice
în construcţie, Regulamentele de exploatare tehnică, norme
tehnice de ramură, circulare tehnice ş. a.
f) Locul accidentelor de muncă.
g) Locul amplasării şi funcţionării diferitelor dispozitive,
aparate şi maşini electrice, mecanice ş. a.).
h) Resturile obiectelor de provenienţă organică şi anorga­
nică, supuse acţiunilor anumitor fenomene (incendii, explozii,
catastrofe, scurtcircuit ş. a.).
Expertiza tehnică şi inginerească poate să se desfăşoare
pentru:
- Stabilirea anumitor parametri, proprietăţi şi ale altor
caracteristici ale obiectelor şi materialelor. Stabilirea cores­
punderii lor normelor tehnice de fabricare şi de exploatare.
- Stabilirea stărilor şi reflectărilor materiale ce confirmă
existenţa sau inexistenţa unor circumstanţe ale infracţiunii.
Reieşind din posibilităţile de efectuare a expertizelor
75
judiciare tehnice şi inginereşti la momentul actual (înzestrarea
cu aparate şi mijloace tehnico-ştiinţifice, metode şi procedee
speciale ş. a.). în funcţie de natura obiectului examinat şi a
întrebării puse spre soluţionare, pot fi efectuate următoarele
tipuri de expertize:
1. Expertiza obiectelor cu destinaţie electrotehnică şi
mecanică.
2. Expertiza în domeniul protecţiei muncii.
3. Expertiza tehnică în construcţie.
4. Expertiza tehnico-incendiară.
5. Expertiza tehnicii de calcul şi a informaţiei stocate în ea.
29.1. Expertiza obiectelor cu destinaţie
electronică şi mecanică
Aceste expertize se dispun în scopul determinării stării de
funcţionare, calitătii executării obiectelor cu destinatie elec-
» 7 5 9

trică şi mecanică, determinării deranjamentelor la funcţionarea


lor, cauzele care le-au condiţionat.
Acest gen de expertiză are drept scop:
1. Determ inarea stării de funcţionare a aparatelor şi
dispozitivelor.
2. Determinarea modului, tehnologiei şi specificului de
confecţionare a aparatelor şi dispozitivelor.
3. Stabilirea corespunderii tehnologiei fabricării aparatelor
şi dispozitivelor cerinţelor documentaţiei tehnice.
4. Determinarea deranjamentelor în funcţionarea aparatelor
şi dispozitivelor.
5. Stabilirea cauzelor deteriorării, defectelor aparatelor şi
dispozitivelor.
6. Stabilirea respectării cerinţelor tehnice de exploatare a
aparatelor şi dispozitivelor.

76
Expertului îi pot fi adresate spre soluţionare următoa­
rele întrebări:
- Ce reprezintă dispozitivul ridicat de la faţa locului şi
prezentat spre cercetare?
- La ce tip (marcă, material) se raportează aparatul prezentat
spre cercetare?
- Care sunt caracteristicile şi parametrii tehnici ai apara­
tului, dispozitivului) prezentat spre cercetare?
- Care este destinaţia dispozitivului prezentat spre cer­
cetare, preconizată de uzina producătoare?
- Unde poate fi utilizat dispozitivul, prezentat spre
cercetare?
- Care este starea de funcţionare a instalaţiei, prezentate
spre cercetare?
- Sunt prezente careva deranjamente în funcţionarea
instalaţiei, prezentate spre cercetare?
- Care este cauza deranjamentelor în funcţionarea instalaţiei
nominalizate:
a) rebut?
b) exploatare intensivă?
c) nerespectarea regulilor de exploatare ş.a.?
- Poate fi supusă instalaţia, prezentată spre cercetare, luc­
rărilor de reparaţie?
- Puteau să fie condiţionate deranjamentele, depistate în
funcţionarea instalaţiei nominalizate, de supratensiunile în
reţeaua de alimentare cu energic electrică, la care era conectată?
- Putea oare aparatul, prezentat spre cercetare, să fie scos
intenţionat din funcţiune de către posesorul lui ? Dacă da,
prin ce metodă?
- Puteau oare deranjamentele în funcţionarea instalaţiei
nominalizate să condiţioneze perturbaţii in reţeaua de alimen­
tare cu energie electrică?
- Reieşind din specificul elementelor constitutive ale insta­
laţiei, se poate determina anul fabricării instalaţiei?
77
- Putea oare deplasarea nulului în reţeaua de alimentare cu
energie electrică a consumatorilor din casa nominalizată să
condiţioneze supratensiuni în anumite ramuri ale reţelei
electrice interne? Dacă da, în ce condiţii?
29.2. Expertiza în domeniul protecţiei muncii
Expertiza în domeniul proiecţiei muncii se efectuează în
scopul stabilirii cauzelor evenimentului produs ca urmare a
unor fapte ce constituie o încălcare cu rea-credinţa sau din
neglijenţă a normelor în vigoare, care au condus la moartea
sau vătămarea integrităţii corporale, distrugerea sau deg­
radarea bunurilor materiale.
Sarcinile:
1. Determinarea stării tehnice a maşinilor şi agregatelor,
corectitudinii amplasării şi utilizării lor, din punct de vedre al
tehnicii securităţii.
2. Determinarea corespunderii proiectelor tehnice ale con­
strucţiilor utilajului cerinţelor protecţiei muncii.
3. Determinarea corespunderii procesului tehnologic al luc­
rărilor efectuate, tehnologiei aprobate, ce corespunde normelor
tehnice de protecţie a muncii.
4. Stabilirea raportului de cauzalitate între neîndeplinirea
regulilor de proiecţie a muncii şi consecinţele parvenite.
5. Determinarea cauzelor şi condiţiilor, care au contribuit
la nerespectarea regulilor tehnicii securităţii, şi au atras după
sine accidentul de muncă.
6. Elaborarea recomandărilor privind măsurile de prevenire
a accidentelor de muncă.
Expertului i se adresează spre soluţionare întrebări de
tipul:
- Care este starea tehnică a utilajului concret, din punctul
de vedere al cerinţelor tehnicii securităţii?
78
- Corespunde proiectul tehnic al construcţiei utilajului
cerinţelor protecţiei muncii?
- Corespunde procesul tehnologic al lucrărilor efectuate
normelor tehnice de protecţie a muncii?
- Au fost respectate toate regulile protecţiei muncii la
efectuarea lucrărilor? Dacă nu, care dintre ele nu au fost
respectate şi de către cine?
- Corespund instrucţiunile de protecţie a muncii, aprobate
la întreprinderea dată, cerinţelor de securitate şi igienă a
muncii, prevăzute în actele normative în vigoare?
- Reieşind din conţinutul actelor prezentate spre examinare,
se poate trage concluzia că instructajul introductiv general şi
instructajul la locul de muncă a angajaţilor, care au suferit
accidentul de muncă, a fost efectuat la modul şi timpul
cuvenit?
- Există vreo legătură cauzală directă între nerespectarea
de către executorii lucrărilor a cerinţelor protecţiei muncii şi
producerea accidentului de muncă?
- Putea fi oare preîntîmpinat accidentul de muncă?
29.3. Expertiza tehnică în construcţie
Drept scop al acestui gen de expertize este respectarea
următoarelor sarcini:
1. Stabilirea corespunderii volumului şi caracterului
lucrărilor realizate, documentaţiei tehnice.
2. Determinarea caracterului şi calităţii lucrărilor de
construcţie efectuate.
3. Determinarea posibilităţilor partajului şi efectuării
modificărilor în construcţie.
4. Determinarea temeiniciei tehnice a aplicării normelor
unice temporale de evaluare şi a normelor departamentale
temporale de evaluare, incluse în ordinele lucrărilor de montaj,
construcţie şi reparaţie.
79
5. Determinarea, corectitudinii îndeplinirii documentaţiei
tehnice şi reflectarea în ea a caracterului şi volumului lucrărilor
de constructie executate.
6. Determ inarea cauzelor tehnice ale accidentelor în
construcţie ş. a.
Expertului i se adresează, în cazul dat, următoarele
întrebări:
- Care este volumul şi valoarea cheltuielilor lucrărilor de
construcţie efectuate?
- Care este volumul şi valoarea cheltuielilor lucrărilor de
reparaţie efectuate?
- Care este volumul şi valoarea cheltuielilor lucrărilor
construcţiei nefmisate?
- Care este starea tehnică a construcţiei?
- Corespunde construcţia datelor din proiectul de execuţie?
-D e te rm in a re a c o rectitu d in ii rid icării construcţiei
»

nominalizate alături de posesie.


-Determinarea calităţii lucrărilor de reparaţie şi de deservire
a fondului locativ.
-Volumul şi cheltuielile lucrărilor efectuate la instalarea
reţelei de alimentare a clădirii nominalizate cu apă, cu gaze,
cu căldură ş. a.?
29.4. Expertiza tehnico-incendiară
Această expertiză se dispune în scopul determinării datelor
complete cu privire la cauzele şi condiţiile care au condus la
declanşarea unui incendiu.
Sarcinile de bază ale acestor examinări sunt:
1. D eterm inarea locului şi tim pului de izbucnire a
incendiului.
2. Determ inarea condiţiilor şi specificului extinderii
procesului de ardere.
80
3. Determinarea cauzei nemijlocite a declanşării procesului
de ardere:
a) dereglările de energie electrică în funcţionare în
regim de avarie (scurtcircuit, rezistenţa mare de
trecere, supratensiuni, paratrăsnet ş. a.);
b) manifestările energiei mecanice în regim de avarie;
c) utilizarea instalaţiilor cu gaze şi alte instalaţii cu
flacără deschisă;
d) posibilitatea autoaprinderii materialelor şi sub­
stanţelor;
e) aprinderea intenţionată cu utilizarea catalizatorilor
procesului de aprindere.
4. Determinarea faptelor nerespectării regulilor securităţii
antiincendiare şi raportul de cauzalitate dintre ele şi izbucnirea
incendiului.
Expertului i se propun spre soluţionare următoarele
întrebări:
- Unde se află focarul incendiului?
- Care este cauza nemijlocită a incendiului?
- Incendiul putea fi declanşat de manifestările funcţionării
energiei electrice în regim de avarie?
- Putea fi declanşat acest incendiu de o sursă deschisă de
foc, adusă intenţionat din afară?
- Putea fi declanşat acest incendiu de m anifestările
funcţionării în regim de avarie a instalaţiilor mecanice?
- Putea fi declanşat acest incendiu de autoaprinderea
materialelor şi substanţelor, depozitate în încăperea dată?
- în ce condiţii se pot aprinde materialele prezentate spre
cercetare?
- Au fost respectate toate cerinţele, prevăzute de protecţia
antiincendiară, la efectuarea lucrărilor de sudare?
- Particulele de metal incandescent, formate pe parcursul
81
lucrărilor de sudare, puteau să declanşeze aprinderea mate­
rialelor inflamabile pe care au căzut?
- Energia electrostatică, acumulată pe pereţii furtunului
(în urma avansării prin el a benzinei) autocisternei pentru
benzină, poate să condiţioneze aprinderea vaporilor de ben­
zină? Dacă da, în ce condiţii?
- Putea să se aprindă construcţia, executată din material
lemnos, şi amplasată lîngă canalul de evacuare a fumului din
sobă? Dacă da, în ce condiţii?
- Sunt prezente semne materiale care să ateste că în ajunul
producerii incendiului în sobă s-a făcut focul?
29.5. Expertiza tehnicii de calcul
şi a informaţiei stocate în ea
Posibilităţile tehnico-ştiinţifice contemporane permit
realizarea urm ătoarelor sarcini în cazurile expertizei
nominalizate:
1. Determinarea stării de funcţionare a tehnicii de calcul.
2. Determinarea parametrilor tehnici şi funcţionali ai
elementelor constructive ale tehnicii de calcul.
3. Stabilirea defecţiunilor în funcţionarea computerului şi
cauzele care le-au cauzat.
4. Examinarea informaţiei stocate în memoria computerului.
Expertului i se propun spre soluţionare următoarele
întrebări:
- Este dispozitivul prezentat spre cercetare o piesă a
aparaturii de calcul sau nu?
- Dacă da, la ce marcă, model poate fi raportată unitatea în
cauză?
- Care sunt caracteristicile şi parametrii tehnici ai unităţii?
- Care este destinaţia funcţională a unităţii în cauză?
- Poate fi utilizat detaliul prezentat spre cercetare la solu­
ţionarea sarcinii funcţionale concrete?
9 5

82
- Care este starea tehnică (este sau nu în stare de fun­
cţionare) a detaliilor, prezentate spre cercetare? Sunt prezente
abateri de la parametrii de standardizare?
- Sunt deranjamentele aparaturii de calcul depistate o
urmare a neexecutării anumitor reguli de exploatare?
- Este detaliul prezentat spre cercetare un purtător mag­
netic de informaţie?
- Purtătorul magnetic de informaţie, prezentat spre cer­
cetare, poate fi conectat la computerul, prezentat spre cerce­
tare, asigurîndu-şi funcţionarea normală a lui?
- Este lizibil purtătorul magnetic de informaţie, prezentat
spre cercetare?
- Care este cauza lipsei accesibilităţii către purtătorul mag­
netic de informaţie, prezentat spre cercetare?
în funcţie de specificul, dimensiunile şi starea obiectelor
de expertiză, ele se prezintă la I.R.E.J. şi C a M.J. sau se
organizează deplasarea expertului judiciar la faţa locului pen­
tru efectuarea investigaţiilor.
Deseori, pentru soluţionarea întrebărilor puse, este necesar
a repeta în mod artificial experimente în laborator sau la faţa
locului, în scopul determinării condiţiilor formării urmelor
materiale care pot fi în legătură cauzală cu anumite stări sau
împrejurări de fapt.
Eficacitatea expertizelor tehnice-inginereşti judiciare, în
mare măsură, depinde de oportunitatea dispunerii expertizelor,
de plenititudinea şi starea materialelor puse la dispoziţia ex­
perţilor judiciari.

83
30. Cercetările tehnice şi
de evaluare în constructie
>
Obiectele expertizei tehnice judiciare în construcţii pot fi:
clădirile, construcţiile, edificiile, complexele lor aflate în proces
de proiectare, edificare, exploatarea, demolarea sau reconstruirea,
precum şi sectorul de teren funcţional aferent lor.
în cadrul expertizei date se adresează întrebări de evaluare
şi partajare.
în caz de partajare, întrebările au următorul conţinut:
1. A se stabili valoarea 1 m2 de spaţiu locativ (apartament,
încăpere comercială, depozit, clădire administrativă, vilă, sec­
tor de teren, e tc .) n r._______ din str., (localitatea).
2. A se stabili valoarea fiecărei încăperi din imobilul nr.
din str._______________________ , (localitatea).
3. A se stabili mărimea cotelor-părţi din imobilul nr. din
str._(localitatea) a fiecărui coproprietar, ţinînd cont
de suprafeţele deţinute de fiecare.
4. A se stabili dacă suprafeţelor încăperilor atribuite
coproprietarilor corespund cotelor-părţi ideale deţinute, cu
indicarea devierii de la cotele ideale.
5. A se stabili posibilitatea tehnică de partajare a casei de
locuit n r ._______ din str. ____________ , (localitatea) şi a
construcţiilor auxiliare (unei porţiuni din casă, apartamentului,
încăperii comerciale, depozitului, clădirii administrative,
vilelor, etc.) între coproprietari, conform următoarelor cote:
cet. „X” (1/2, 1/3, 2/3, etc.) cotă parte şi cet. „Z” (1/2, 2/3, 1/
3, etc.) cotă parte cu indicarea variantelor posibile de partaj,
a lucrărilor necesare pentru efectuare în cazul replanificării
pentru a se asigura valoarea fiecărei cote-părţi.
6. A se stabili posibilitatea tehnică de partajare a sectorului
de teren aferent casei nr. _________ din str. ___________,
(localitatea) între coproprietari conform cotelor deţinute, cu

84
indicarea variantelor posibile de partaj şi a lucrărilor necesare
de efectuat.
7. A se stabili posibilitatea tehnică de partajare a sectorului
de teren n r . _________ din s t r . ____________ ________ ,
(localitatea) între coproprietari, conform următoarelor cote:
cet. „X” (1/2, 1/3, 2/3, etc.) cotă-parte şi cet. „Z” _ (1/2, 2/3,
1/3, etc.) cotă parte, cu indicarea variantelor posibile de partaj
şi a lucrărilor necesare de efectuat.
8. A se stabili corespunderea cotelor reale, calculate con­
form variantelor de partaj propuse, cu cotele ideale deţinute
de către coproprietari din im obilul n r . _____ din str.
__________________ , (localitatea).
9. A se stabili devierea valorii propuse, conform varian­
telor de partajare, a casei de locuit n r . ______ din str.
__________ , (localitatea) si a construcţiilor auxiliare (unei
porţiuni din casă, apartamentului, încăperii comerciale,
depozitului, clădirii administrative, vilelor etc.) de la valoarea
cotelor ideale.
10. A se stabili modul de folosinţă a apartamentului (casei
de locuit, încăperii comerciale, depozitului, clădirii adminis­
trative, vilelor, etc.) între coproprietari, conform următoarelor
cote: cet. „X” _ (1/2, 1/3,2/3, etc.) cotă parte şi cet. „Z” (1/2,
2/3, 1/3 etc.) cotă-parte, cu indicarea posibilelor variante şi
lucrări necesare de efectuat pentru replanificare.
11. A se stabili modul de folosinţă a sectorului de teren
între coproprietari, conform următoarelor cote: cet. „X” (1/2,
1/3, 2/3, etc.) cotă parte şi cet. „Z” (1/2, 2/3, 1/3 etc.) cotă-
parte, cu indicarea posibilelor variante şi lucrări necesare de
efectuat pentru replanificare.
12. A se stabili dacă actualul mod de folosire a sectorului
de teren comun corespunde cu cotele deţinute din casa de
locuit şi construcţiile auxiliare.

85
13. A se stabili dacă actualul mod de folosire a sectorului
de teren corespunde cerinţelor tehnice normative şi legisla­
tive pentru construcţii.
14. A se stabili dacă actualele hotare ale sectorului de teren
nr._____ din str._______, (localitatea) corespund cu hotarele
acestui sector de teren confirmate documentar, cu indicarea
devierilor.
15. A se stabili care dintre construcţiile amplasate pe
sectorul de teren nr.______ din str.____________, (localitatea)
sunt construcţii autorizate şi care dintre ele au fost construite
ilegal.
16. A se stabili ce modificări a suportat imobilul nr._____
din str.__________ , (localitatea) în perioada_____________
conform datelor înregistrate documentar.
în cazul necesităţii evaluării obiectelor şi bunurilor,
întrebările spre soluţionare pot fi formulate în felul următor:
1. Care este valoarea de piaţă a bunului imobil (locativ sau
nelocativ) la momentul actual?
2. Care este valoarea de lichidare (vînzare forţată) a bunului
imobil la momentul actual?
3. Care este valoarea de piaţă sau valoarea de lichidare
(vînzare forţată) a complexului patrimonial la momentul ac­
tual şi/sau la situaţia din (data, luna, anul)?
4. Care este valoarea de piaţă sau valoarea de lichidare
(vînzare forţată) a bunurilor imobile (separat) ale întreprin­
derii, subdiviziunii etc.?
5. Care este valoarea de piaţă sau valoarea de lichidare
(vînzare forţată) a utilajului (de producere, de prestare a
serviciilor, auxiliar) la momentul actual sau la situaţia din
(data, luna, anul)?
6. Care este valoarea de piaţă a plăţii de arendă pentru bunul
imobil ce practică activitate de antreprenoriat?

86
31. Cercetări tehnice-auto
Expertiza tehnică-auto presupune cercetări în vederea
soluţionării unor probleme legate de accidente rutiere din
sistemul OM-VEHICUL-MEDIU, pentru care sunt necesare
cunoştinţe speciale.
Pentru soluţionarea cu succes a problemelor solicitate, în
ordonanţa (încheierea) de numire a expertizei, este necesar a
se indica datele obiective, din oficiu, necesare pentru
examinări:
- starea carosabilului (lăţimea, felul acoperişului, urcuş sau
coborîre, uscat sau umed);
- starea tehnică şi încărcătura vehiculului;
- coordonatele locului impactului (tamponării);
- viteza de deplasare sau distanţa şi modul de deplasare a
pietonului pînă la locul impactului (tamponării);
- viteza de deplasare a vehiculului, dacă a fost constatată
de solicitantul expertizei;
- lungimea urmelor lăsate de roţile vehiculului şi caracterul
lor (frînare, derapare ect.);
- locul şi coordonatele zonelor de cioburi de sticlă, glod
(sol) căzut de pe vehicule ect.;
- poziţionarea şi coordonatele vehiculelor şi ale altor
obiecte;
- m om entul d eclanşării o bstacolului de circulaţie
(momentul, în care conducătorul vehiculului trebuia să
prevadă şi să întreprindă masurile necesare pentru evitarea
accidentului;
- dacă conducătorul vehiculului, înainte de im pact
(tamponare), a frînat şi distanţa parcursă cu frînă pînă şi după
impact (tamponare) pînă la oprirea completă;
- cu care parte a vehiculului a fost accidentat pietonul sau
a joncţionat cu alt vehicul;
87
- în cazul examinării urmelor vehiculelor în vederea solu­
ţionării problemelor traseologice, este necesar a se prezenta
ambele vehicule pe un teren şi a se asigura posibilitatea ma­
nevrării acestora.
Tipurile de expertiză tehnică-auto:
1. Expertiza circumstanţelor producerii accidentului rutier.
2. Expertiza stării tehnice a vehiculelor şi a pieselor dete­
riorate.
3. Expertiza urmelor (traseologie) vehiculelor.
31.1. La examinarea circumstanţelor producerii
accidentului rutier
a) la tamponarea pietonilor:
1. Care era viteza de deplasare a vehiculului, luînd în con=
siderare lungimea urmelor de frînare?
2. Care este distanţa necesară de oprire în siguranţă a
vehiculului?
3. La ce distanţă se afla vehiculul de la locul impactului, în
momentul declanşării obstacolului de circulaţie?
4. Dispunea conducătorul automobilului de posibilitatea
tehnică de a evita accidentul pietonului prin frînare?
5. La ce distanţă se afla pietonul de la locul impactului, în
momentul în care vehiculul era la o distanţă optimă de oprire
în siguranţă?
6. Cum trebuia să acţioneze conducătorul vehiculului în
situaţia dată, conform cerinţelor Regulamentului circulaţiei
rutiere?
b) la tamponarea vehiculelor:
1. Care era viteza de deplasare a vehiculului, avînd în vedere
distanţa de la care a fost aruncat după impact?
2. La ce distanţă de la locul impactului se afla vehiculul în
momentul apariţiei obstacolului de circulaţie?
3. Dispunea conducătorul de posibilitatea tehnică de a evita
impactul prin frînare cu vehiculul, ce a declanşat obstacolul
de circulaţie?
4. La ce distanţă de la locul impactului se afla vehiculul,
care a declanşat obstacolul de circulaţie, în momentul în care
celălalt vehicul se afla la distanţa necesară de oprire în
siguranţă?
5. Cum trebuiau să acţioneze conducătorii vehiculelor în
situaţia dată, conform cerinţelor Regulamentului circulaţiei
rutiere?
c) la ieşirea vehiculelor de pe carosabil şi răsturnarea lor:
1. Care este viteza permisă de deplasare pe sectorul de drum
dat, reieşind din raza de curbură a drumului şi condiţiilor de
derapare a vehiculului?
2. Care este viteza permisă de deplasare pe sectorul de drum
dat, reieşind din raza de curbură a drumului şi condiţiilor de
răsturnare a vehiculului?
31.2. La examinarea stării tehnice
şi a pieselor vehiculelor
1. Care este pricina apariţiei deteriorărilor în sistemul de
dirijare, sistemului de frînare, suspensiei şi sistemului de forţă
stabilite la examinarea vehiculului?
2. Cînd au apărut deteriorările stabilite, în raport cu
accidentul rutier, pînă la momentul producerii accidentului,
în momentul accidentului sau după accident?
3. A avut posibilitate conducătorul, pe parcursul verificării
şi exploatării vehiculului, să observe deteriorarea (neregula)
dată înainte de producerea accidentului?
4. Cum a putut influenţa deteriorarea dată la manevrarea
vehiculului?
5) Din cauza deteriorării constatate a avut loc accidentul rutier?
31.3. La examinarea urmelor (traseologie) vehiculelor
1. Sunt prezente pe vehicule urme (semne traseologice) de
joncţiune?
2. Sunt sau nu prezente pe vehicule şi îmbrăcămintea pie­
tonului urme (semne traseologice) de joncţiune?
3. Care era poziţia reciprocă a vehiculelor în momentul
impactului?
4. Care era poziţia vehiculelor în momentul impactului
(tamponării) în raport cu elementele carosabilului?
5. Aparţin urmele depistate la faţa locului (pe hainele
victimei) anvelopelor vehiculului prezentat?
6. Cărui model (marcă) de vehicul aparţin piesele (frag­
mentele de piese) depistate la faşă locului, pot fi folosite ele
pentru identificarea anului fabricării, culoarea vopselei?
7. Prezintă un tot întreg fragmentele pieselor de la vehi­
culul depistat la faţa locul cu piesele rămase de la vehiculul
în examinare?

90
32. Cercetările automerceologice
Ca obiect al expertizei judiciare automerceologice servesc:
1. Unităţile de transport:
a) Autoturismele;
b) Automobilele marfare;
c) Microautobuzele;
d) Autobuzele;
e) Automobilele speciale;
f) Tractoarele;
g) Combinele;
h) Motocicletele;
1) Remorcile şi semiremorcile;
2. Piesele de schimb şi accesoriile acestora.
Expertiza m erceologică soluţionează urm ătoarele
probleme:
1. Evaluarea prejudiciului material, cauzat posesorului
automobilului, în urma accidentului rutier.
2. Determinarea preţului pieselor de schimb ale auto=
mobilului.
3. Stabilirea procentului de uzură fizică a unităţii de
transport.
4. Determinarea costului real (de piaţă, restant, de import)
al unităţilor de transport la momentul efectuării expertizei sau
la o anumită perioadă de timp.
5. Stabilirea tipului m ijlocului de transport, conform
predestinaţiei.
6. Determinarea volumului cilindric al motorului.
7. Stabilirea anului fabricării mijlocului de transport.
8. Stabilirea codului tarifar al mijlocului de transport.

91
33. Cercetările merceologice
Atît în cazurile penale, cît şi în cazurile civile, organele de
urmărire penală, instanţele de judecată, părţile în proces au
nevoie de a stabili costul unor bunuri. în acest scop poate fi
numită expertiza merceologică.
Obiectele de studiu ale expertizei merceologice sunt:
- mărfurile industriale de larg consum, textile, confecţii, tri­
cotaje, marochinărie, încălţăminte, articole din blănuri şi piei,
covoare, mobilă, articole cu destinaţie sportivă, bijuterii, parfume-
rie şi cosmetică, mărfuri de uz casnic şi gospodăresc etc.;
- produsele alimentare şi agroalimentare;
- ambalajul;
- documentele referitoare la marfa, produse, listele con­
tabile de inventariere, cartelele de evidenţă a bunurilor la de­
pozite, facturile de achiziţionare; certificatele de calitate, pro­
venienţă, certificatele analizelor de laborator; documentele
în care sunt reflectate caracteristicele cantitative şi calitative
ale producţiei la expediere, în timpul transportării, păstrării,
realizării. Acte, registrul de evidenţă al regimului umidităţii
şi temperaturii în depozite; fotografii care fixează aspectul şi
starea articolului, produsului, modul de păstrare şi ambalajul;
paşapoarte tehnice, instrucţiuni, etichete de marcaj etc.
In procesul efectuării expertizelor merceologice se
realizează următoarele sarcini:
- exam inarea calitativă şi cantitativă a produselor
alimentare şi agroalimentare cu aprecierea costului (de piaţă,
vamal etc.);
- investigaţii efectuate în baza documentelor ce conţin
informaţie calitativă şi cantitativă privind articolul prezentat
spre expertiză;
- determinarea cauzelor ce au condus la schimbarea calităţii
mărfurilor, lotului de marfă ridicat;
92
- stabilirea caracterului defectelor mărfurilor prezentate;
- stabilirea etapei la care au apărut defectele - producţie,
ambalare, transportare, păstrare, vînzare, consumare sau
exploatare;
- determinarea, evaluarea procesului de fabricare, produ­
cere a mărfii (original ori surogat) determinarea producăto­
rului, după posibilitate, în cazurile în care lipseşte codul de
bare internaţional;
- determinarea parametrilor caracteristici articolului in­
vestigat - grupa de articole, sort, dacă este complet articolul
în cazurile cînd lipsesc etichetele, marcările corespunzătoare;
- determinarea valorii reziduale, ţinîndu-se cont de uzură
pentru o anumită perioadă de timp sau la moment;
- determinarea valorii reziduale de bilanţ, ţinîndu-se cont
de uzură;
- determinarea valorii reale de vînzare a articolului,
utilajului;
- determinarea valorii de bilanţ şi valorii reale a fondurilor
fixe ale întreprinderilor industriale şi ale organizaţiilor;
-determinarea cuantumului reducerii preţului sau majorării lui;
- determinarea gradului de alterare şi pierderile calităţii şi
al aspectului exterior (comercial) al articolelor, produselor ce
au avut de suferit în urma acţiunii factorilor mecanici, chimici,
biologici, microbiologici, temperaturii, umidităţii, luminii etc.;
- stabilirea şi determinarea posibilităţii de acoperire a
mărfurilor analogice în cazurile survenirii neajunsurilor şi
surplusurilor;
- determinarea prejudiciului material, survenit în urma
sustragerilor, deteriorării bunurilor materiale;
- determinarea costului bunurilor materiale vizavi de o
perioadă anterioară;
- determinarea stării exploataţional-funcţionale a bunului
investigat şi posibilitatea exploatării, consumării lui ulterioare;
93
- determinarea valorii articolului, mărfii în vamă.
Reieşind din cele expuse, întrebările pentru expert se for­
mulează în fiecare caz concret, ţinîndu-se cont de una sau
mai multe sarcini enumerate mai sus.
Spre soluţionare pot fi puse şi alte întrebări, ce se referă la
cazul concret, consultînd preventiv opinia expertului prin
telefon.
Materialele pentru expertiză necesită împachetare în aşa
fel, îneît să fie excluse orice pierderi, deteriorări, defectări în
timpul expedierii. Pe ambalajul sigilat al fiecărui obiect,
expediat pentru efectuarea investigaţiilor, este necesar să fie
indicată denumirea articolului, obiectului împachetat, unde,
cînd, de la cine şi pe ce dosar a fost ridicat. Cele indicate mai
sus trebuie să fie adeverite de persoana responsabilă şi aplicată
ştampila organului ce a dispus efectuarea expertizei.
In cazuri excepţionale, expertiza m erceologică este
efectuată fără a fi prezentat articolul cercetat, atunci expertiza
este efectuată în baza purtătorilor de informaţie documen­
tară, fotografii, scheme etc.
Efectuarea expertizelor, fără a fi prezentate obiectele, este
necesară în cazurile furturilor de bunuri, producţie necalitativă
şi alte cauze penale, a căror examinare este efectuată, uneori,
după trecerea unei perioade îndelungate de timp.

94
34. Expertiza psihologico-judiciară
Obiectul expertizei psihologico-judiciare se referă: la
factorii care au influenţat sistemul psihic al persoanei;
caracteristicile de normalitate psihică; reflexe şi conduite
inadecvate în momentul cu pondere pentru urmărirea penală
şi instanţa de judecată, stabiliţi în conformitate cu vîrsta,
calităţile intelectuale, emotive şi volitive, trăsăturile de
personalitate ale persoanei cercetate.
In calitate de indicatori ai expertizei psih o lo g ico -
judiciare sunt:
- reacţiile inadecvate la influenţele mediului, comporta­
mentele marcate de dezechilibru emoţional, de agresivitate şi
violenţă, fixajul conduitelor, motricitatea dezordonată, limitarea
posibilităţilor cognitive (percepţiei, atenţiei, memoriei, gîndirii),
dificultăţile de conştientizare logică a relaţiei;
- semnalmentele unei insuficienţe intelectuale, exprimate
în discrepanţa dintre m otivele, o rientările, scopurile
subiectului expertizei şi mijloacele de realizare de care acesta
dispune sau condiţiile obiective ale acţiunii cercetate;
- trebuinţe primare, cum ar fi cele de realizare a stărilor de
plăcere, sexuale, alimentare sau altele, manifestate într-o
formă hipertrofă, exagerată, comportamentele care denotă
orientări sexuale perverse;
- primitivismul, simplitatea exagerată în acţiuni, gîndire
exprimată comportamental-expresiv, inclusiv verbal, atitudine
indiferentă faţă de rezultatele urmării penale şi ale dezbaterilor
judiciare sau, în unele cazuri, conduite de bravadă, tendinţe
demonstrative, lipsă de sinceritate;
- incoerenţa în conţinutul declaraţiilor sau depoziţiilor,
dorinţa m anifestată de dem onstrare a com petenţei sau
sugestibilitatea şi dependenţa de opiniile expuse de alte
persoane;
95
- calităţile somatice neobişnuite - asimetria craniului sau
a unor părţi ale corpului, infantilismul în exterior şi mani­
festări, dereglările expresiv-faciale şi dinamice.
In calitate de surse de obţinere a informaţiilor respective
şi a formularelor concluziilor expertizei psihologico-judiciare
se prezintă:
- persoana interesată (bănuitul, învinuitul sau inculpatul,
partea vătămată, martorul, reclamantul, pîrîtul);
- informaţia despre starea sănătăţii psihice a persoanei, des­
pre sistemul psihic şi comportamentul acesteia, reieşită din
diverse probe: depoziţii ale martorilor, concluzii ale altor
specialişti (medic psihiatru etc.), anamneze ale stării somatice
şi psihice, caracteristici de la locul de trai şi de muncă, descrieri
ale unor proceduri penale, rezultate ale realizării unor cercetări
cu utilizarea metodelor specifice, materialele din arhiva per­
sonală a subiectului cercetării (scrisori, note, jurnale intime,
desene etc.).
Aceste surse sunt cercetate în conformitate cu circumstan­
ţele de mediu, persoanele cu care a venit subiectul investigaţiei
în contact, situaţiile concrete ce prezintă interes pentru orga­
nele de drept. Investigaţia lor realizează un obiectiv distinct
- aprecierea prin aplicarea unor cunoştinţe teoretice şi abilităţi
practice a stării de responsabilitate a persoanei cercetate, sau,
în altă formulare, a capacităţii ei de a conştientiza compor­
tamentele sale, de a prevedea consecinţele lor şi de a le dirija
în momentul de importanţă pentru calificarea juridică a faptei.
Reieşind din competenţa psihologului-expert şi ţinînd cont
de obiectul cercetării psihologico-judiciare, în cadrul urmăririi
penale şi dezbaterilor în instanţa de judecată, putem distinge
următoarele probleme care se impun activităţii date:
1. Calificarea stării psihice a bănuitului, învinuitului, in-

96
cuipatului, părţii vătămate, martorului, pîrîtului, reclamantului.
Determinarea particularităţilor specifice, a tipului şi gravităţii
anumitor manifestări nepatologice cu caracter perturbatoriu,
a importanţei lor în structura comportamentului persoanei cer­
cetate, stabilirea corelaţiei dintre normal şi anormal, a posibi­
lităţilor de compensare, adaptare, reflectare în momentele
critice.
2. Determinarea calităţilor psihice constante: a proceselor
cognitive (gîndire, memorie, imaginaţie), însuşirilor dinamice
(temperament, aptitudini), tipului şi particularităţilor reacţiilor
afective şi volitive pe parcursul evenimentului ce are impor­
tanţă pentru calificarea judiciară a faptei, a caracterului ano­
maliilor şi accentuărilor de caracter, a naturii şi gradului
dezvoltării psihice.
3. Definirea influenţelor trăsăturilor de personalitate şi stă­
rilor psihice individuale asupra reflectării cognitive conştiente
a ambianţei, a reacţiilor în raport cu stimulii din mediu şi
capacităţilor de dirijare a conduitelor în situaţii specifice.
4. Diagnosticarea capacităţii/incapacităţii minorilor de
reflectare cognitivă şi apreciere a acţiunilor proprii şi de
dirijare voluntară a comportamentului.
5. Determinarea capacităţilor senzorial-perceptive şi cog-
nitiv-logice ale părţii vătămate şi martorului în scopul apre­
cierii corectitudinii depoziţiilor şi declaraţiilor şi caracterului
erorilor.
6. Aprecierea capacităţii victimei unui viol sexual, de eva­
luare corectă a caracterului şi semnificaţiei acţiunilor viola­
torului, de reacţie adecvată de apărare, opunere de rezistenţă.
7. în cercetarea cazurilor de suicid, stabilirea perioadei care a
precedat decizia subiectului, a stărilor psihice ce au condiţionat-
o, a cauzelor psihice ale comportamentului suicidal.
8. în anumite cazuri civile, în deosebi a celor care îşi propun

97
identificarea caracterului acţiunilor reclamantului în momentul
încheierii unor contracte, se solicită identificarea capacităţii
voluntare de luare a deciziei etc.
în ordonanţa (încheierea) de dispunere a expertizei, de
regulă, aceste probleme sunt reflectate de anumite întrebări,
adresate specialistului, cele mai importante referindu-se la:
1. Stabilirea capacităţii de conştientizare adecvată a situaţiei
şi a acţiunilor proprii în circumstanţe obiective concrete,
dirijare voluntară a acţiunilor, prevederile consecinţelor
comportamentului propriu.
2. Identificarea unor particularităţi psihologice, psihice şi
som ato-psihice (ale em otivităţii, voinţei, inteligenţei,
temperamentului, caracterului etc.), care puteau provoca
incapacităţi de înţelegere corectă a semnificaţiei momentului
şi dirijare voluntară a conduitelor, iar de aici - a stării de
responsabilitate de acţiuni, sau a capacităţii de apărare a
propriilor drepturi şi interese.
3. Calcularea vîrstei psihice şi corelarea acesteia cu cea
cronologică în cazul m inorilor, astfel identificîndu-se
capacităţi intelectuale, afective, volitive, sociale, care asigură
starea de responsabilitate de conduitele personale şi /sau
capacitatea de autoapărare.
4. Determinarea capacităţii părţii vătămate, ale martorului
de a oferi declaraţii, depoziţii veridice.
5. Alte chestiuni, legate de incapacităţi de natură psihică
sau psiho-socială, care au condiţionat un fapt ce intră în
incidenţa legii penale sau civile.

98
*
* *

Afară de întrebările orientative, indicate la fiecare gen,


tip de expertiză judiciară, pot fi adresate şi altele, reieşind
din cazul concret. Pentru aceasta este necesar, în prealabil,
a consulta specialistul respectiv, apoi a întocmi documentul
de dispunere a expertizei necesare. în al doilea rînd, nu
trebuie de copiat toate întrebările propuse la un anumit
tip de expertiză, dar numai acele dintre ele care vor fi
necesare soluţionării unui caz cocret.

99
STRUCTURA IREJ ŞI C DE PE LÎNGĂ MJ AL RM ŞI
LISTA EXPERŢILOR ATESTAŢI
Nr. Numele, prenumele F u n c ţ i a , c al i f i ca r ea Te l . serv.
1 Mihaii G H E O R G H I Ţ A Director 22-95-53
2 ANTICAMERA 23-84-22
3 CANCELARIA 23-87-05
L a b o r a t o r u l de e x p e r t i z e j u d i c i a r e c r e m i n a l i s t i c e şi 23-87-78
merceologice
Larisa V O Z NI U C Expert judi ciar de
1
şef laborator categorie superioară
Expert judi ciar de
2 Galina E V H U T
categorie superioară
Expert judiciar de
3 V I OR E L I A C O V EŢ
categoria a IlI-a
4 Expert judiciar de
Anatolie Z A B O R O T
categorie superioară
L a b o r a t o r u l de e x p e r t i z e j u d i c i a r e e c o n o m i c e 23-84-92
Ecaterina C A Z A N G I U Expert judi ciar de
5
şef laborator categorie superioară
Valenti na R A Z D O L O V S C H I Expert judi ciar de
6
or. Bălţi categoria I
Expert judi ciar de
7 Andrei Ş EVC I U C
categorie superioară
8 Expert judi ciar de
Angela B UR UI AN
categoria a IlI-a
9 Expert judiciar de 23-84-83
Viorica IACUB
categorie superioară
10 Claudi a A R H I P O V A Expert judiciar de 23-84-83
categoria I
11 Vasiie GURI N Expert judi ciar de
categoria a IlI-a
L a b o r a t o r u l de e x p e r t i ze j ud i c i a r e i ng i ne r e ş t i şi t e hni c e 22-95-03
Anatol L ASAI Expert judiciar de
12
şef laborator categorie superioară
13 Expert judi ciar de
Victor L UCH1 ANCI UC
categoria a IlI-a
14 Nina B AB I Ţ C HI Expert judi ciar de
categoria I
L a b o r a t o r u l de e x p e r t i z e j u d i c i a r e a u t o - t e h n i c e 23-83-81
şi a u t o - m e r c e o l o g i c e
Alexandru C I O B A N U Expert judiciar de
15
şef laborator categorie superioară
16 Valeriu Ţ U R C A N Expert judi ciar de
categorie superioară
17 Expert judi ciar de
Mi hai T V E R D O H L E B
categorie superioară
Victor C R A V C E N C O Expert judi ciar de
18
or. Cahul categoria I
Ex p e r t j u d i ci a r de
19 Ion S A N D U
categoria I
Ex p e r t j u d i c i a r de
20 Adrian CECH1N
categoria a Il-a
E x p er t j udi ci ar de
21 Andrei B O T N A R I
categoria a IlI-a
L a b o r a t o r u l d e e x p e r t i z e j u d i c i a r e t e h n i c e în c o n s t r u c ţ i e , 2 3- 8 4 - 8 0
e v a l u a r e şi p a r t a j a r e
Ex p e r t j u di ci a r de
22
ş e f laborator categoria a IlI-a
E x p e r t j u d i ci a r de
23 Di an a G R O S U
categoria a Il-a
Ex p e r t ju d i c i a r de
24 Tati ana NAI U
categoria a IlI-a
E x p e r t ju d i c i a r de
25
categoria a III-a
La bor ato rul de expertize jud iciare a materialelor 23-81-45
şi s u b s t a n ţ e l o r
Lidi a S T A T I V C A Ex p e r t ju d i c i a r de
26
ş e f laborator categorie s uperioară
Ex p e r t j u d i c i a r de
27 Nicolae M A L C O C I
categorie superioară
E x p e r t j u d i c i a r de
28 Valenti na Ţ U R C A N
categorie superioară
E x p e r t j u d i c i a r de
29 Zi nai da F O R T U N Ă
categorie s uperioară
Ex p e r t ju d i ci ar de
30 Zi nai da B RE G A
categorie superioară

101
C U P R IN S

C uvînt în a in te ..................................................................................................................... 3
I. E xpertizele ju d iciare şi con statările tehnico-ştiinţifice: m odul de
pregătire şi d isp u n e r e ............................................................................................. 4
1. A naliza n ecesităţii şi utilităţii dispunerii constatării
tehnico-ştiinţifice sau e x p e r tiz e i............................................................................ 8
2. D eterm inarea şi selectarea m aterialelor care
vor fi supuse e x a m in ă rilo r.................................................................................. 10
3. F orm ularea întrebărilor pentru specialişti şi e x p e r ţi...............................12
4. A legerea instituţiei şi a experţilor care urm ează
să efectueze expertiza, c o n s ta ta re a ...................................................................13
5. întocm irea actului prin care se dispune
efectuarea expertizei,co n statării.........................................................................13
6. E xpedierea docum entului respectiv, obiectelor şi m aterialelor
cauzei în instituţia de expertiză sau expertului d e s e m n a t.......................... 14
II. C lasificarea exp ertizelor şi p osibilităţile IREJ şi C în d o m e n iu ............ 15
III. E xpertizele ju d ic ia r e ............................................................................................. 18
1. C ercetarea crim inalistică a sc risu lu i.............................................................20
2. E xpertiza autorului unui d o c u m e n t................................................................ 25
3. C ercetarea tehnico-crim inalistică a d o c u m e n te lo r.................................... 27
4. C ercetările balistice şi a arm elor a l b e ........................................................... 32
5. C ercetarea arm elor a l b e .................................................................................... 36
6. C ercetările traseo lo g ice..................................................................................... 37
6.1. Examinarea urmelor de pe mîini (dactiloscopia)........................... 37
6.2. Cercetarea urmelor de picioare şi încălţăminte..............................40
6.3. Cercetarea urmelor dentare ................................................................. 41
6.4. Cercetarea urmelor uneltelor şi a instrumentelor de spargere ... 42
6.5. Stabilirea întregului după părţile componente ............................... 44
6.6. Cercetarea lacătelor................................................................................45
6. 7. Cercetarea plumburilor (sigiliilor)..................................................... 46
7. C ercetările m aterialelor şi su b stan ţe lo r.........................................................47
8. Cercetarea fibrelor, materialelor fibroase şi
articolelor fabricate din e l e ...................................................................................49
9. C ercetarea urm elor de îm p u ş c ă tu ri................................................................ 51
10. C ercetarea m aterialelor p o lim e re .................................................................52
11. C ercetarea crim inalistică a produselor petroliere (PP),
m aterialelor com bustibile şi lubrifiante (M C L )..............................................52
12. C ercetarea crim inalistică a lacurilor şi v o p se le lo r..................................54

102
13. C ercetarea m aterialelor de scris (co lo ran ţilo r)...........................................56
14. C ercetarea substanţelor narcotice
şi a preparatelor farm aco lo g ice..............................................................................57
15. C ercetarea substanţelor to x ic e .................................................................... 58
16. C ercetarea cleiului şi substanţelor de în c le ie re ...................................... 58
17. C ercetarea crim inalistică a m etalelor, aliajelor
şi a articolelor fabricate din e l e .......................................................................... 59
18. C ercetarea num erelor bătute,
scoase de pe arm ă şi alte o b ie c te .......................................................................... 61
19. C ercetarea sticlei (c io b u rilo r).........................................................................62
20. C ercetarea h îrtie i................................................................................................ 62
21. C ercetarea b a n ilo r.............................................................................................. 63
22. Cercetarea lichidelor ce conţin alcool (L .C .A .)........................................ 65
23. Exam inarea so lu lu i.............................................................................................68
24. C ercetările judiciare b io lo g ic e ....................................................................... 69
25. Expertiza ju d ic ia r-zo o lo g ică...........................................................................70
26. C ercetările ju d ic ia r-ec o n o m ic e...................................................................... 71
27. C ercetările fm an ciar-b an care..........................................................................73
28. C ercetările eco n o m ico -fin an ciare................................................................. 74
29. C ercetările tehnice şi in g in e re şti................................................................... 75
29.1. Expertiza obiectelor cu destinaţie electronică şi mecanică ........ 76
29.2. Expertiza în domeniul protecţiei m uncii ............................................ 78
29.3. Expertiza tehnică în construcţie ........................................................... 79
29.4. Expertiza tehnico-incendiară ................................................................80
29.5. Expertiza tehnicii de calcul şi a informaţiei stocate în e a ........... 82
30. C ercetările tehnice şi de evaluare în c o n s tru c ţie ...................................... 84
31. Cercetări te h n ic e -a u to ...................................................................................... 87
31.1. La examinarea circumstanţelor
producerii accidentului rutier ......................................................................... 88
31.2. La examinarea stării tehnice şi a pieselor vehiculelor ................. 89
31.3. La examinarea urmelor (traseologie) vehiculelor ......................... 90
32. Cercetările autom erceologice........................................................................ 91
33. Cercetările m e rc e o lo g ic e ................................................................................92
34. E xpertiza p sih o lo g ico -ju d ic ia ră.................................................................... 95
Structura 1REJ şi C de pe lîngă M J al R M şi lista experţilor a te s ta ţi...........100

103