TEMA Nr.10. PRINCIPII DE ORGANIZARE A ASIST.

MEDICALE DE
URGENȚĂ ÎN INTOXICAȚII EXOGENE ACUTE.

1.Noțiune de intoxicații exogene acute.Sursele.

Intoxiactia acuta reprezinta patrunderea accidentala sau voluntara

in organismul uman, pe cale respiratorie, digestiva, sau cutanata, a unor
substante toxice ( gazoase, lichide sau solide ), care determina tulburari
functionale sau leziuni organice, mai mult sau mai putin grave, care uneori
pot fi letale.

Clasificarea intoxicatiilor in functie de modul si locul de producere.

1 .       voluntare.

2 .       accidentale ( involuntare)

3.        profesionale ( necunoasterea sau nerespectarea normelor de

protectie a muncii).

4 .       Criminale ( in scop de omucidere ).

Aflindu-ne la locul accidentului se vor face rapid unele investigatii pentru

:

1.        aprecierea starii intoxicatului: starea de constienta

2.        identificarea substantei prin informatii

- de la vitima daca este constienta,

- sau daca victima este inconstienta, de la anturaj, corpul delict

din apropierea victimei ( comprimate, fiole, alimente, care
trebuiesc protejate si trimise la laborator ).

3.        stabilirea cantitatii de subatanta toxica intrata in organism.

 4.        Calea de patrundere a toxicului

5.       Timpul scurs de la momentul intoxicarii pina la descoperirea

intoxicatului si acordarea primului ajutor.

Criterii clinice de apreciere a itoxicatiei – grupele de simptome:

1.        Simptome nervoase

- depresie psihica, somnolenta, coma, in cazul unor toxice cum

ar fii: barbiturice, alte hipnotice, alcool, insecticide,
atropina, CO, detergenti cationici.

- Delir, halucinatii: in cazul alcolului, DDT, aspirina, ciperci.

- Cefalee: nitroglicerina, nitrati, nitriti, CO, benzina, atropina,

digitala, efedrina, morfina, alcool metilic.

- Pareze si paralizii musculare: cianura, mercur, insecticide,

venin de sarpe.

- Contractii, convulsii: atropina, stricnina, cianuri, CO,

organofosforice, insulina, organoclorurate.

2.    Tulburari respiratorii:

- Dispnee: organofosforice,cianuri, ciuperci, atropina, stricnina,

ciuperci.

- Bradipnee: CO, morfina, alcool etilic, barbiturice.

- Tahipnee(respiratie foarte rapida): CO, CO2.

3.    Tulburari cardiorespiratorii:

- Palpitatii: nitriti, nitrati, simpaticomimetice, nitroglicerina.

 - Tahicardie: adrenalina, atropina, cofeina, alcool etilic, baze
caustice, antihistaminice.

- Bradicardie: digitala, unele ciuperci (Amanita muscaria). 

4.   Tulburari la tegumente:

- Cianoza: nitriti (methemoglobinemie), barbiturice,

meprobamat, tranchilizante.

- Coloratie rosie: CO, cianuri.

- Tegument uscat: atropina, teperin (antidepresiv).

- Tegument umed: barbiturice, morfina, insulina, piramidon.

5.    Tulburari abdominale:

-Dureri abdominale, varsaturi si diaree in majoritatea cazurilor:

acizi corozivi, alkaline, metale.

- De notat intoxicatiile in care de regula nu se intalnesc

tulburari dispeptice: barbiturice, nitriti, bioxid de carbon.

6.    Tulburari ale ochilor

- Vedere neclara, tulbure: atropina, insecticide, alcool metilice.

- Vedere dubla: alcool, barbiturice, nicotina, insecticide.

- Pupile dilatate: atropina, barbiturice, eter, nitriti, alcool

metilic, ciuperci.

- Pierderea acuitatii vizuale: chinina, cofeina, CO.

7.   Tulburari auditive

- Zgomot ori vijiituri in urechi: chinina, cofeina, CO.

 - Diminuarea acuitatii auditive: streptomicina, chinina, aspirina,
nitriti.

8.    Tulburari ale cavitatii bucale

- Uscaciunea gurii: atropina, morfina, eter, metale grele,

digitala.

- Salivatie abundenta: acizi corozivi, baze caustice, ciuperci,

insecticide, plumb, mercur.

- Ulceratii: acizi.

- Halena(respiratie urit mirositoare): alcool, benzina, eter.

9.    Semne Generale:

- Febra: acid boric, sulfamide, tiroxina.

- Hipotermie: CO, aspirina, pirmidon, barbiturice, nitriti, alcool

etilic, veninul de vipera, onele ciuperci.

Examenul clinic si masurile de prim ajutor se iau concomitent si de

urgenta. Totodata se asigura maximum de protectie pentru salvator, care
trebuie sa se protejeze, iclusiv cu masca de gaze daca este cazul.
Examenul clinic trebuie sa constate si prezenta leziunilor cum ar fii:
echimoze, ulceratii tegumentare, sau diferite leziuni.

In cazul in care substanta toxica nu este cunoscuta, toate produsele

trebuiesc duse la spital o data cu pacientul. Daca nu gasim toxicul si daca
pacientul a varsat, este indicat sa se colecteze din lichidul varsat.

Masuri terapeutice nespecifice de prim ajutor.

 Desi este greu de luat masuri specifice pentru fiecare gen de
intoxicatie, exista unele manevre care nu trebuiesc omise si altele care
trebuiesc evitate.

Este important sa cunoastem calea de patrundere a toxicului in

organism, deoarece, spre exemplu in cazul patrunderii toxicului pe cale
respiratorie scoaterea victimei din mediu toxic trebuie facuta cu mare
rapiditate. In cazul stopului cardio-respirator se face de urgenta eliberarea
cailor respiratorii, masaj cardiac si respiratie artificiala. Masurile de
urgenta care se instituie apoi de la caz la caz sunt:

1.    Evacuarea continutului gastric

- provocarea de varsaturi

- spalaturi gastrice

- administrarea de purgative.

2.    Spalarea tegumentelor

3.    Administrarea de oxgen

4.   Calmarea durerilor

5.    Mentinerea functiilor vitale

6.    Obtinerea accesului la o vena.

7.    Administrarea antidotului.

2.ANTIDÓT- Substanță care neutralizează acțiunea unei otrăvi aflate în

organism.(Tabelul antidotilor e studiat la reanimare)

Contaminarea chimică:
Accident chimic poate fi definit ca eveniment tragic produs la una
din întreprinderi unde se fabrică, se utilizează, se depozitează (transportă)
atât substanţe toxice sau puternic toxice ce conduc la consecinţe
ecologice grave şi pun în pericol sănătatea şi viaţa umană.

Obiectele care pot duce la accident chimic: întreprinderi industriale

(frigidere, lactate, baze de alimentare etc.).

Denumirea Concentraţiile Concentraţiile

substanţelor puternic lezionale mg/m3 maximal admisibile
toxice mg/m3
Amoniac 0,20 15,00
Clor 0,03 0,60
Anhidridă sulfurică 0,05 20,00
Acetonitrit 0,03 0,75
Florură de hidrogen 0,50 4,00
Acidul azotic 0,40 1,50
Dicloretan 1,0 67,50
Acid sulfuric 0,1

Clorul – gaz de culoare verde-galbenă cu un miros puternic. Trece în

stare de cristal la t = 101 C, iar în lichid la t= 34 C; de la 2,5 mai greu ca
aerul, se dizolvă în apă (un volum de clor în două volume de apă) se
foloseşte la staţiile de curăţire a apei şi pomparea ei.

Clorul se păstrează în baloane de metal sub presiune, în aer

formează nori albi, se simte la o cantitate 2 mg/m3. Concentraţia 200
mg/m3 în timp de 30-60 min. conduce la moarte.
 Protecţia: MASCA-antigaze cu cutie V (de culoare galbenă).

Primul ajutor: ieşirea din focar la aer curat.

- Ridicarea pe locuri inalte ori la etajele de sus a cladirilor.

Sinistratul trebuie să fie acoperit cu o pătură caldă, respirare cu

aburi de spirt sau apă. Este interzisă adăpostirea în subsoluri. Ieşirea din
focar se efectuează în direcţia împotriva vântului.

Amoniacul - gaz fără culoare cu miros de amoniac, ca şi clorul atacă

organele respiratorii, ochii, este mai uşor ca aerul.

Protecţia: mască antigaz cu cutie CD (de culoare sură).

- Adapostirea in subsoluri ori in depresiuni,vai.

Masuri de protectie in focare chimice

În zona de acţiune a norului toxic se aplică măsuri de protecţie şi

intervenţie, astfel:

a) înştiinţarea şi alarmarea populaţiei despre pericolul chimic;

b) asigurarea populaţiei cu mijloace individuale de protecţie şi
alte măsuri ce trebuie aplicate după trecerea pericolului (măşti izolante,
aparate izolante);
c) asigurarea protecţiei populaţiei prin adăpostire;
d) evacuarea (autoevacuarea) temporară;
e) protecţia animalelor;
f) introducerea restricţiilor de consum a apei, produselor
alimentare şi furajelor;
g) introducerea restricţiilor de circulaţie şi a unor măsuri de pază;
h) organizarea cercetării chimice;
i) acordarea primului ajutor şi a asistenţei medicale de urgenţă
persoanelor intoxicate;
j) aplicarea măsurilor de neutralizare.
3 - 4.Intoxicațiile cu monoxid de carbon.

Monoxidul de carbon sau CO este un gaz inodor, incolor, care poate

provoca brusc apariția unor boli bruste și decesul. Monoxidul de carbon se
găsește în gazele de combustie, cum ar fi cele produse de autoturisme și
camioane, motoarele mici pe benzină, sobe, felinare, arderea de cărbune
și lemn, și de sistemele de încălzire.
Monoxidul de carbon din aceste surse se poate forma în spații închise sau
semi-închise, iar persoanele și animalele din respectivele spații se pot
intoxica prin inspirarea CO-ul. 
Cauzele apariției intoxicației cu monoxid de carbon
Absolut toată lumea se poate intoxica cu monoxid de carbon. Anumite
grupuri - copiii nenăscuți, sugari și persoanele cu boli cronice de inimă,
anemie sau probleme respiratorii - sunt mult mai sensibile la efectele sale.
Rata de mortalitate a oamenilor care mor neintenționat din cauza
intoxicației cu monoxid de carbon este extrem de ridicată, iar numărul
celor care ajung internați în spitale depășește zecile de mii.    
Intoxicația cu monoxid de carbon e cauzata de inhalarea monoxidului, ce
se poate acumula în zone închise sau semi-închise, cum ar fi: mașinile,
casele, clădirile. O cantitate mare de monoxid de carbon poate provoca
moartea. Monoxidul de carbon poate fi produs de următoarele surse: 
- Surse uzuale de încălzire (sobe pe cărbune sau lemne)
- Gazele de eșapament  
- Generatoarele bărcilor locuibile 
- Gazele emise de aparatura casnică 
- Rulotele propulsate pe bază de propan, mașini de lustruit gheața și alte
echipamente de lucru 
- Fumul cauzat de om
Simptomele specifice intoxicației cu monoxid de carbon
Celulele roșii din sânge captează CO mai repede decât captează oxigenul.
În cazul în care există o cantitate mare de monoxid de carbon în aer,
organismul poate înlocui oxigenul din sânge cu CO. Acest lucru blochează
intrarea oxigenului în organism, ceea ce duce la deteriorarea țesuturile și
la deces. Monoxidul de carbon se mai poate combina cu proteinele din
țesuturi, distrugând țesuturile.   
Cele mai frecvente simptome de intoxicație cu monoxid de carbon sunt
dureri de cap, amețeli, slăbiciune, greață, vărsături, dureri în piept și
confuzie. Nivelurile ridicate de monoxid de carbon inhalat pot provoca
pierderea cunoștinței și moarte. Dacă nu se suspectează că s-a produs o
intoxicație cu monoxid de carbon, aceasta este foarte dificil de depistat
întrucât simptomele sunt similiare cu cele de la alte boli. Persoanele care
dorm sau sunt în stare de ebrietate pot muri din cauza intoxicației cu
monoxid de carbon înainte de a se confrunta cu simptomele. 
Diagnosticarea intoxicației cu monoxid de carbon
Când se suspectează intoxicația cu monoxid de carbon pacientul este
supus unor analize suplimentare. Este foarte important ca pacientul să-i
ofere medicului toate detaliile posibile și să-i menționeze dacă s-a expus
riscului de intoxicație cu monoxid de carbon. Sunt suspectate în principal
persoanele care se prezintă la medic cu simptome severe de dureri de
cap, greață și amețeală.    
Dacă se suspectează o intoxicație cu monoxid de carbon, medicul trebuie
să pună mai multe întrebări cu privire la durata simptomelor și posibile
surse de intoxicație. Pentru a stabili exact, se realizează testul standard
pentru monoxidul de carbon ce măsoară carboxihemoglobina din sânge.
De asemenea, mai pot fi realizate și alte analize precum cele care
determină gazele arteriale sangvine și concentrația lor din sânge. 
Cu ajutorul unui analizor portabil al respiratiei, se poate masura cantitatea
de monoxid de carbon prezenta in aerul expirat. Acest test poate masura
nivelele inalte ale gazului, dar nu poate determina nivelele scazute de
monoxid de carbon. În situațile în care se suspectează o încercare de
sinucidere sau o intoxicație accidentală, se măsoară și nivelul de alcool și a
medicamentelor din sânge.
Tratament pentru intoxicația cu monoxid de carbon
Tratamentul constă în eliminarea monoxidului de carbon din hemoglobina
sangvină și revenirea la un nivel normal al oxigenului. În primul rând se iau
niște măsuri, în sensul că pacientul trebuie să evite locurile în care este
prezent CO-ul. Pentru a menține oxigenul rămas în sânge, pacientul nu
trebuie să se agite sau să facă efort, ci trebuie să se calmeze. În funcție de
gravitatea intoxicației, se pot realiza în spital diferite tipuri de
oxigenoterapia. Cea mai populară este terapia cu oxigen 100%, care se
realizeză cu ajutorul unei măști etanșe. Dacă pacienții petrec mult timp în
locații cu presiunea crescută a aerului, se folosește terapia cu oxigen
hiperbar, care elimină mai rapid monoxidul de carbon. În cele mai grave
cazuri se recurge la intubare și respirație artificială.
 
5.Intoxicațiile cu alcool.

Etanolul: lichid incolor, volatil, inflamabil. Ingerat se absoarbe

rapid în stomac si intestinul subtire. Concentratia maxima în sânge este

insa în mai putin de o ora daca stomacul este gol.

Difuzeaza rapid în toate tesuturile cea mai mare cantitate

acumulându-se în creier; apoi în plamân, splina, rinichi.

Cantitatea acumulata în ficat este greu de apreciat, deoarece la

acest nivel se produce si biotransformarea sa. Sub actiunea alcool
dehidrogenazei, este transformat în acetaldehida.

Aceasta la nivelul mitocondriilor, sub influenta enzimei acetaldehid-

dehidrogenaza, este transformata în acetat care intra în ciclul lui Krebs
fiind degradat pâna la CO2 si H2O.
 Etanolul mai este degradat si pe alte 2 cai secundare (una mediata
de oxidaza microzormala iar cealalta de catalaza ajungând tot la stadiul de
acetaldehida).

Toxicitatea alcoolului este diferita daca intoxicatia este acuta sau

cronica, moartea survenind la o concentratie sangvina de 5%0.

 
Intoxicatia acuta

Alcoolul este deprimant al S.N.C. putând induce toate stadiile

anesteziei.

În functie de nivelul alcoolemiei:

1.    la o alcoolemie de 0,5 - 1,5%o - faza de excitatie euforica

- stare de euforie, logoree(flecareala)

- comportament necontrolat

- capacitati fizice si intelectuale diminuate

Aceasta stare de "excitatie" este rezultatul actiunii deprimante a

alcoolului asupra centrilor superiori, care scapa de sub controlul activitatii
centrilor inferiori.

- modificari:- cardiovasculare: (vasodilatatie cu senzatii de caldura)

- gastrointestinale: (creste secretia acida de suc gastric)

- renale: (cresterea diurezei) 

2.    la o alcoolemie 1,5 - 2,5%o - starea de betie alcoolica

- dizartrie, idei confuze, incoerente

- diminuarea sensibilitatii
- tulburari de vedere, auz

- tulburari de echilibru

- tulburari de comportament

- greturi, varsaturi (datorate gastritei acute alcoolice)

3.     la o alcoolemie de peste 2,5%o - coma alcoolica (ca urmare a

actiunii deprimante profunde a alcoolului asupra SNC)

- anestezie generala, cu abolirea reflexelor osteotendinoase

- pupile normale sau midriatice

- rar convulsii (determinate de hipoglicemia indusa de alcool, mai ales de

copii)

Coma profunda duce la moarte prin:

-         insuficienta respiratorie acuta

-         insuficienta circulatorie

În cursul comei pot aparea o serie de complicatii:

-         aspirarea varsaturilor si asfixia

-         aspirarea de suc gastric acid si pneumonie chimica

-         accidente vasculare cerebrale, traumatisme cerebrale

-         pancreatita acuta

Trezirea din coma este urmata de cefalee, fenomene de gastrita acuta,

stare de rau general

Tratamentul în intoxicatia acuta cu alcool etilic nu este specific,

Subiectul este asezat în decubit lateral cu gura în jos, la nevoie se instituie
respiratie asistata.

- spalatura gastrica (este utila în primele în primele 2 ore de la ingestie) se

face cu solutie bicarbonat de sodiu 3-5 %)

- rehidratarea pacientului cu ser glucozat 10% (pentru combaterea

hipoglicemiei)

NU se folosesc analeptice (pentru ca stimuleaza centrii bulbari numai

pentru o scurta perioada apoi accentueaza depresia respiratorie prin
consumul mare de O2 la nivelul centrilor respiratori si pot favoriza aparitia
aritmiilor, a insuficientei cardiocirculatorii

Subiectul trebuie tinut la caldura si trebuie supravegheata foarte atent

evolutia comei.

Intoxicatiile cu medicamente
Apar în doua circumstante: accidental mai ales la vârstele extreme si
voluntar cel mai frecvent fiind intoxicatii polimedicamentoase.

Semne generale prezentate: agitatie sau somnolenta, tulburari de

constienta, poate exista o halena specifica, dureri abdominale, varsaturi,
diaree.
Conduita de urmat: Protocolul de evaluare al nivelului de constienta si al
functiilor vitale (ABC) ale pacientului se respecta. Totdeauna se cauta
cutiile de medicamente, flacoane, folii din jurul
pacientului si ele vor fi transportate împreuna cu pacientul la spital. Daca
pacientul este constient se poate provoca varsatura, iar în cazul victimei
inconstiente se va transporta în pozitia laterala de siguranta.
Intoxicatia cu substante caustice
În grupul substantelor caustice sunt cuprinse o serie de acizi (azotic,
clorhidric, sulfuric, etc.) sau baze puternice (amoniac), sau mai slabe
(amoniu), care pot produce în raport cu natura lor si gradul de toxicitate
leziuni ale mucoaselor de la simplul eritem la necroza.
Manifestari clinice (dupa ingestie): constau din senzatia de arsura a
mucoasei bucale, dureri la înghitire,varsaturi mucoase apoi sangvinolente,
colici abdominale, dureri retrosternale. Starea de soc se poate instala
foarte rapid, chiar la câteva ore dupa ingestie.
Conduita de urmat:
Protectia personala este deosebit de importanta. Evaluarea nivelului de
constienta si a functiilor vitale(ABC). În cazul stopului cardio respirator la
efectuarea ventilatiilor gura la gura se evita contactul direct dintre gura
salvatorului si gura pacientului. Se poate folosi o bucata de tifon sau
batista salvatorului. Este interzisa provocarea de varsaturi si neutralizarea
substantei corozive. Exemplu: în cazul intoxicatiei cu acizi nu se
administreaza lapte sau uleiuri.
Intoxicatia cu ciuperci
Apare cel mai frecvent în mod accidental.
Manifestari clinice: colici abdominale, greturi, varsaturi, stare generala
alterata.
Conduita de urmat: Prezentare cât mai rapid la medic. Cu cât se întârzie
începerea tratamentului adecvat situatiei, cu atât urmarile pot fi mai
grave. Se tenteaza provocarea de varsaturi, se administreaza substante
purgative .
Intoxicatia cu fum
Deseori integrate într-un tablou asociat cu arsuri si traumatisme,
intoxicatia cu fum de incendiu este cauza cea mai frecventa de mortalitate
si morbiditate a victimelor de incendiu.Manifestari clinice: cefalee,
agitatie, tulburari de constienta, depozite de funingine la nivelul orificiilor
nazale, a gurii si a faringelui, tuse, dispnee, voce ragusita.
Conduita de urmat: Protectia personala este deosebit de importanta.
Evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale (ABC), dupa ce
victima a fost scoasa din mediul toxic. Transportul cât mai urgent
la spital cu administrare de oxigen ,precoce, in concentratii crescute.
Pacientii inconstienti se transporta în pozitia laterala de siguranta.
 5.2 Accidentul chimic la agenţii economici
Dezvoltarea industriei chimice a dus şi la apariţia unor substanţe toxice
industriale, care atît în domeniul procesului de producţie, cît şi în
procesul de utilizare, depozitare sau transport a acestora, să prezinte şi
un factor de risc chimic. Ca urmare, există posibilitatea ca la orice
dereglare a procesului, prin avarierea sau deteriorarea unei instalaţii, a
unui utilaj sau mijloc de transport, să se poată elibera în mediul ambiant
substanţe toxice.
Eliberarea necontrolată în mediul înconjurător a unor substanţe toxice
industriale în concentraţii mai mari decît concentraţiile maxime admise
şi care pun în mare pericol populaţia din zonă, constituie un accident
chimic.
Accidentele chimice pot fi minime, atunci cînd într-o instalaţie-sursă
toxică (sursă de pericol chimic) se produce o avarie controlabilă, urmată
de eliminarea unor cantităţi de substanţe toxice în mediul ambiant.
Accidentele chimice sînt maxime, atunci cînd la instalaţia-sursă toxică se
produce o avarie necontrolabilă; în acest caz, din instalaţia sursă toxică
se elimină în mediul ambiant o mare parte sau întreaga cantitate de
substanţă toxică. Aceste accidente chimice maxime se pot produce atît
în timp de pace, ca urmare a unor neglijenţe, defecţiuni, dereglări de
proces etc., sau în timp de război, datorită atacurilor din aer , ori a unor
acţiuni diversioniste.
Sînt considerate substanţe toxice industriale, substanţele chimice care
datorită proprietăţilor fizice, chimice şi fiziopatologice în concentraţii
mici, produc intoxicaţii ale oamenilor şi animalelor la distanţe foarte
mari, depăşind limitele agentului economic sursă-toxică, şi care ceează
zone de acţiune ce pot cuprinde localităţi întregi cu tot ceea cese află în
acel moment.
Dintre produsele chimice care prezintă pericol chimic se disting
următoarele următoarele categorii de substanţe:
- substanţe cu acţiune iritantă, caustică şi sufocant-asfixiantă,
cum sînt: amoniacul, clorul, acidul azotic, acidul clorhidric,
acidul fluorhidric, oxizii de sulf, oxizii de azot, fosgenul,
clorcianul, dioxidul de sulf;
- substanţele toxice cu acţiune toxică generală, cum sînt:
hidrogenul sulfurat, acidul cianhidric, sulfura de carbon, oxizii
fosforului, oxiclorura de fosfor, fosfina.
Toate aceste substanţe toxice industriale se pot afla în instalaţiile sursă-
toxică sub formă de gaze, gaze lichefiate, gaze comprimate, vapori,
aerosoli sau lichide. Ele pot acţiona asupra organismului prin inhalare,
ingerare sau contact cu pielea sau ţesuturile.
Spaţiul în care substanţa toxică industrială îşi manifestă acţiunea nocivă,
ca urmare a unui accident chimic, se numeşte focar chimic.
La instalaţiile în care se află substanţele toxice industriale se pot
produce unele avarii necontrolate care duc la formarea într-un timp
foarte redus şi în imediata apropiere a instalaţiilor respective a unei
suprafeţe contaminate – (în cazul instalaţiilor cu substanţe toxice lichide
sau gaze lichefiate) cu dimensiuni de cîteva sute sau mii de metri
pătraţi.
În cazul substanţelor toxice industriale sub formă de gaz sau vapori, se
formează în mediul ambiant, instantaneu sau într-un interval scurt de
timp, un nor toxic.
Substanţa toxică iniţială, împreună cu vaporii de scurgere, prin procese
complexe de evaporare-vaporizare, ceează, de asemenea, un nor toxic.
Norul toxic astfel ceat se deplasează pe direcţia vîntului, rezultînd o
zonă de acţiune a norului toxic, de regulă de formă tronconică.
În condiţii de calm atmosferic, zona de acţiune a norului toxic are formă
emisferică.
Dimensiunile zonelor de acţiune ale norului se stabilesc pentru valori
letale (zona letală) sau de intoxicare (zona de intoxicare).
Zona letală este considerată zona de acţiune a norului toxic în care
concentraţia substanţei toxice (concentraţia de intoxicare) poate
produce moartea unei persoane într-un timp de cel mult 15 minute,
prin inhalare.
Zona de intoxicare, este considerată zonă de acţiune a norului toxic în
care concentraţia substanţei toxice (concentraţia de intoxicare) poate
produce intoxicarea organismului timp de 1-15 minute, fiind necesar
tratamentul medical (limita de suportabilitate).
Dimensiunile zonelor de acţiune a norului toxic şi persistenţa norului
toxic depind de următorii factori:
- natura substanţei toxice indistriale şi cantitatea existentă în
momentul declanşării pericolului;
- valorile concentraţiilor letale şi de intoxicare;
- situaţia meteorologică;
- proprietăţile fizice şi chimice ale substanţelor existente în
momentul pericolului în instalaţie.
Parametrii focarului chimic care se determină de către specialiştii
agentului economic sursă de pericol chimic sînt:
- suprafaţa de răspîndire a substanţei toxice industriale
- dimensiunile zonelor de acţiune ale norului toxic, stabilind
lungimile zonei letale şi de intoxicare;
- durata de acţiune a norului toxic (persistenţa);
- direcţia de propagare a norului toxic.

Măsurile de protecţie şi acţiunile de intervenţie

 la agenţii economici sursă toxică
Potrivit actelor normative în vigoare, fiecare agent economic sursă
toxică, care produce, prelucrează, manipulează, depozitează sau
utilizează substanţe toxice industriale care pot contamina mediul
ambiant, în caz de accident chimic, este obligat să întocmească “Plan de
acţiune în caz de accident chimic”.
Măsurile de protecţie şi de intervenţie se stabilesc pentru zona de
acţiune a norului toxic la accident chimic şi se aplică conform unui grafic
de realizare a măsurilor de protecţie şi intervenţie.
În zona de acţiune a norului toxic se aplică următoarele măsuri de
protecţie şi intervenţie:

a. înştiinţarea şi alarmarea salariaţilor şi a populaţiei despre

pericolul chimic
Acestea se execută cu scopul de a avertiza salariaţii şi populaţia despre
pericolul chimic în vederea realizării măsurilor de protecţie. Se
înştiinţează şi alarmează atît salariaţii agentului economic sursa toxică,
cît şi populaţia sau agenţii economici care eventual se pot afla pe
direcţia norului toxic.
Mesajul de înştiinţare cuprinde informaţii privind: locul, momentul
producerii şi amploarea accidentului chimic, natura substanţei toxice
industriale, direcţia şi viteza de deplasare a norului toxic şi alte date
utile asigurării protecţiei.
Alarmarea se execută în scopul avertizării salariaţilor şi populaţiei
despre pericolul chimic pentru a asigura măsurile de protecţie necesare.

b. asigurarea protecţiei cu mijloace individuale de protecţie

Această măsură se realizează cu scopul de a preveni pătrunderea
substanţelor toxice industriale în organism, prin inhalare sau prin piele.
Pentru realizarea protecţiei individuale se pot folosi următoarele
mijloace: masca contra gazelor cu cartuş filtrant specific substanţei
toxice (folosită de regulă, de salariaţii sursei toxice), aparatul izolant şi
masca izolantă,, iar în lipsa acestora, la nevoie, se pot folosi mijloace
simple de protecţie individuale (batiste, prosoape etc. Îmbibate dacă
este posibil cu apă).

c. asigurarea protecţiei prin adăpostire

Se execută cu scopul de a realiza protecţia salariaţilor, a populaţiei şi
animalelor prin izolare, în zona de acţiune a norului toxic.
Pentru protecţia salariaţilor agentului economic sursă-toxică sau ai
agenţilor economici din zona de acţiune a norului toxic, se pot folosi
adăposturile de protecţie prevăzute cu sistem de filtroventilaţie în
funcţiune, sălile sau birourile în care se poate asigura izolarea prin
aplicarea unor măsuri de etanşare.
Pentru protecţia populaţiei, adăpostirea se poate realiza prin izolare în
locuinţe, într-o încăpere la care se aplică măsuri de etanşare într-un
timp foarte redus.

d. asigurarea protecţiei prin evacuare

Această măsură se execută temporar cu scopul de a realiza protecţia
salariaţilor şi a populaţiei numai atunci cînd celelalte mijloace de
protecţie lipsesc sau nu sînt eficiente.

e. asigurarea protecţiei animalelor

Se realizează cu scopul de a proteja animalele din fermele zootehnice şi
gospodăriile individuale aflate în zona de acţiune a norului toxic.

f. introducerea restricţiilor de consum a apei, produselor

agroalimentare, vegetalelor şi furajelor
Această măsură se realizează cu scopul de a preveni intoxicarea
oamenilor şi animalelor, în special în zona contaminată cu substanţe
toxice industriale.

g. introducerea unor restricţii de circulaţie şi acces şi a unor

măsuri de pază şi ordine
În zona de acţiune a norului toxic, aceste măsuri se realizează cu scopul
de a preveni intoxicarea oamenilor şi animalelor şi pentru a asigura
desfăşurarea acţiunilor de protecţie şi intervenţie.
h. organizarea cercetării chimice, a controlului şi supravegherii
contaminării
Această măsură se realizează în zona accidentului chimic şi în zona de
acţiune a norului toxic cu scopul de a stabili prezenţa substanţei toxice
industriale, calitatea substanţei răspîndite, concentraţia acesteia,
direcţia de deplasare a norului toxic, limitele zonelor letale şi de
intoxicare etc.

i. acordarea primului ajutor şi asistenţei medicale de urgenţă a

persoanelor intoxicate
Primul ajutor se asigură în zona de acţiune a norului toxic, intoxicaţiilor
şi răniţilor, eventual, pentru scoaterea acestora de sub acţiunea
substanţelor toxice industriale, acordarea primelor îngrijiri şi
transportarea în instituţiile curative pentru tratament.
 j. aplicarea măsurilor de neutralizare şi de prevenire a
răspîndirii substanţelor toxice
Se execută cu scopul de a micşora sau anula acţiunea substanţelor
toxice industriale, de a preveni sau diminua contaminarea mediului
ambiant, de a realiza localizarea şi înlăturarea urmărilor accidentului
chimic.

k. instruirea salariaţilor şi a populaţiei

Instruirea salariaţilor şi a populaţiei se asigură pentru aplicarea
măsurilor de protecţie, respectarea regulilor de comportare în zona
contaminată şi pe urma norului toxic şi pentru a micşora sau anula
pericolul intoxicării.
Instruirea salariaţilor şi a populaţiei din zona de acţiune a norului toxic
se organizează şi coordonează de către structurile protecţiei civile din
localităţile respective şi se execută de către specialiştii la protecţia civilă
ai agenţilor economici surse-toxice.

Reguli de comportament şi acţiuni în zona de afecţiune chimică.

Întreprinderile, care produc, păstrează sau folosesc substanţe chimice periculoase, distrugerea şi
deteriorarea cărora pot duce la otrăvirea în masă a populaţiei se numesc obiecte chimic periculoase.
Astfel de întreprinderi se consideră întreprinderile alimentare, din industria de prelucrare a cărnii sau
laptelui, cele ce produc bere, frigidere (amoniac), staţiile de epurare şi pompare a apei (clor),
întreprinderile de uleiuri şi grăsimi (acid sulfuric), combinaturile de blănuri (acizi sulfuric, acetic şi
formic), gospodăria sătească (substanţe erbicide, insecticide, etc.).
În caz de accident la ÎCP (întreprindere chimică periculoasă) vor fi incluse sirenele la ea şi în
oraş (aceasta semnifică: “Atenţie tuturor!”) imediat includeţi tele- radioaparatele, ascultaţi
informaţia organelor Protecţiei Civile. Informaţia auzită o transmiteţi vecinilor.
Ţineţi minte ! La semnalul “Alarmă chimică” trebuie:
Imediat să puneţi pe faţă mijloace de protecţie a organelor respiratorii (anti-gaze, bandaje de tifon şi
bumbac, băsmăli muiate în apă sau în urina proprie). Cel mai întîi aceasta se referă celor ce locuiesc
în raionul dislocării obiectului sau ocazional aflaţi în acel loc. Populaţia trăitoare în această zonă
trebuie să aibă permanent pregătite cele mai simple mijloace de protecţie.
Părăsiţi zona de contaminare şi deplasaţi-vă într-un loc ferit de primejdie, conform comunicaţiilor
radio sau dispecerului întreprinderii accidentate. Dacă din diferite motive direcţia mişcării nu e
indicată, părăsiţi zona în direcţia perpendiculară vântului şi fără a scoate mijloacele de protecţie.
Dacă nu puteţi părăsi zona de contaminare, rămâneţi în apartament, includeţi aparatele de radio şi
aşteptaţi informaţii. Ermetizaţi geamurile, uşa de la întrare, acoperiţi-le cu plapume sau alt material
umed. Astupaţi toate crăpăturile cu peliculă, plasture adeziv, buret, panglici de polimer, cârpe
umede. ş.a ermetizarea sigură complet exclude pătrunderea substanţelor chimice periculoase în
apartament.
Dacă faceţi parte din componenţa unităţilor specializate, îndepliniţi-vă funcţiile conform planurilor
de avariere.

Ţineţi minte ! Norul intoxicat se extinde în oraş de-a lungul străzilor, reţinîndu-se în spaţiul închis,
în scuaruri, subterane, iar în afara localităţilor populate – în răpi, vâlcele, tuneluri, gropi şi peşteri.
Aici umiditatea e mai mare, temperatura e mai scăzută, deci şi concentraţia elementelor chimici şi
toxice se va păstra mai mult timp. Clorul şi vaporii de acid sînt mai grei decît aerul, deaceea din
focarul poluat cu ele se poate ieşi doar pe o suprafaţă mai ridicată (deal, munte). În caz de
contaminare cu amoniac, care e mai uşor ca aerul, e necesar de a coborî în vâlcele, subterane,
adâncituri, ascunzişuri (adăposturi) antiradioactive.
Reîntoarcerea la locul de trai şi de serviciu se permite numai la ordinul comandamentului apărării
civile şi respectându-se ruta indicată. Dacă observaţi picături de substanţe toxice pe piele,
îmbrăcăminte, încălţăminte, imediat înlăturaţi-le cu un tampon de hârtie, o cârpă sau basma înmuiată
în apă cu săpun (mai bine caldă) şi faceţi prelucrarea sanitară pe locurile corpului neacoperite cu
soluţie de bicarbonat de sodiu (sodă de mâncare) de 2% în caz de intoxicaţie cu acizi şi clor.
Iar la contaminare cu amoniac – cu o soluţie de 5% de sare de lămâie. Ochii spălaţi-i cu apă. Ajutaţi
oamenilor neputincioşi.
În timpul deplasării pe teritoriul contaminat, trebuie respectate următoarele reguli:
de mişcat repede, dar nu de alergat şi nu de ridicat praful pe străzi;
nu de rezemat de clădiri şi nu de atins de diferite obiecte
nu de călcat în elementele chimice împrăştiate,
nu de scos mijloacele individuale de protecţie pînă la dispoziţiile corespunzătoare,
de evitat transversarea prin rîpi, adâncituri, unde e posibilă acumularea substanţelor toxice.