CUPRINS

I Definirea sistemului bugetar public

II Necesitatea si importanta bugetului; scurt istoric
III Principii bugetare
IV Tipuri de bugete, in unele tari
V Structura sistemului bugetar
VI Schema Bugetului general consolidat
VII. Procedura bugetara
VII. Concluzii
VIII. BIBLIOGRAFIE
 Sistemul bugetar public si

raporturile dintre componentele sale

I Definirea sistemului bugetar public

Bugetul constituie o categorie de baza a stiintei finantelor. Definirea lui trebuie privita
printr-o abordare juridica si, deopotriva, economica.
Sistemul bugetar public reprezintǎ un complex de bugete autonome şi independente,
constituite conform legislaţiei economico-financiare, care dau expresia procesului de constituire,
la dispoziţia statului, a fondurilor financiare necesare pentru realizarea obiectivelor de politicǎ
economicǎ şi socialǎ.
O altǎ abordare în definirea sistemului bugetar public, este exprimatǎ de Gabriel Ştefura,
în lucrarea "Procesul bugetar public" , acesta reprezentând ansamblul (totalitatea) relaţiilor
economice sub formǎ bǎneascǎ, rezultat al repartiţiei venitului naţional, ce apar cu prilejul
constituirii şi repartizǎrii de fonduri centralizate la şi de la dispoziţia statului precum şi a
unitǎţilor administrativ-teritoriale, în scopul satisfacerii de interese generale ale societǎţii ori
colectivitǎţilor publice.
Potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, prin buget se înţelege un document prin
care sunt prevăzute şi aprobate în fiecare an veniturile şi cheltuielile sau, după caz, numai
cheltuielile, în funcţie de sistemul de finanţare a instituţiilor publice.
Toate categoriile de bugete folosite la nivelul fiecǎrui stat formeazǎ un sistem. Pornind
de la definiţia datǎ de Gheorghe Filip în lucrarea sa “Finanţe” , vom explica , semnificaţia acestui
termen şi a componentelor sale. Noţiunea de sistem bugetar semnificǎ un ansamblu de bugete
publice conexate, compus din mai multe componente care se individualizeazǎ printr-o serie de
trasǎturi specifice (competenţe de programare, adoptare, execuţie şi încheiere, surse de
constituire a veniturilor, destinaţia cheltuielilor, nivel territorial de aplicare etc.), dar şi altele,
printre care caracterul public al nevoilor şi resurselor este definitoriu.
Putem spune cǎ sistemul bugetar public reprezintǎ totalitatea bugetelor publice, alcǎtuit din
componente individualizate prin anumite trǎsǎturi, caracterul public fiid esenţial.
Din punctul de vedere economic, sistemul bugetelor publice evidenţiază sintetic fluxurile de
constituire a veniturilor statului, al insituţiilor sale, concomitent cu repartizarea pe cheltuieli
publice pentru destinaţii (nevoi) de importanţă comunitară, de ansamblu.
Din punctul de vedere juridic, sistemul bugetelor publice reprezintă acte de autorizare care
aprobă prin lege venituile şi cheltuielile publice pe parcursul exerciţiului financiar-fiscal. Bugetul
public naţional (alcătuit din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale
teritoriale) poate fi caracterizat şi ca un plan financiar macroeconomic, instrument de politică a
statului în domeniul economic şi social, document programatic al înfăptuirii obiectivelor
strategice al factorilor de decizie politică.
Se desprind de aici, următoarele trăsături ale bugetului public:
- caracter de previziune: bugetele prezentându-se ca un tablou evaluativ si comparativ al
veniturilor şi cheltuielilor publice. Elaborarea sa reprezintă un act esenţial al activităţii
guvernului în domeniul economic şi social.
- caracter de autorizare: bugetul fiind actul prin care puterea executiva este împuternicită de cea
legislativă să perceapă anumite venituri şi să le cheltuiască în acord cu prevederile legale.
- caracter anual: anul bugetar fiind considerat cel mai potrivit pentru a dimensiona (previziona) şi
a urmări execuţia indicatorilor bugetari.
Ca tablou comparativ al veniturilor şi cheltuielilor publice bugetul de stat exprimă modelul de
intervenţie a statului în economie, inclusiv în societate în ansamblul său.
Prin bugetul public se stabileşte un raport între veniturile publice, care sunt, în principal,
impozite şi taxe şi nevoile sociale, urmărindu-se evitarea inechităţii în repartiţia sarcinilor fiscale
asupra membrilor societăţii. Printr-un buget bine alcătuit, riguros fundamentat, Parlamentul şi
Guvernul pot avea o imagine de ansamblu clară asupra raportului dintre valoarea bunurilor
materiale şi nemateriale create în economie şi valoarea eforturilor făcute pentru realizarea lor.

Din punct de vedere juridic bugetul reprezinta un act prin care sunt prevazute si
autorizate veniturile si cheltuielile anuale ale statului. Autorizarea veniturilor si cheltuielilor este
aprobata de catre parlament. Fiind un document a carui autorizare apartine puterii legislative,
acesta are un caracter obligatoriu. In acelasi timp, dat fiind ca aceasta autorizare este prealabila si
vizeaza o perioada de timp, bugetul este un act de previziune a resurselor financiare publice si a
modului de utilizare a acestora.
Bugetul se elaboreaza pentru o perioada de un an. Intre prevederile initiale ale
indicatorilor bugetari aprobati si executia acestora apar neconcordante pe masura derularii in
timp, astfel ca aceasta situatie impune anumite corective si aprobarea de catre puterea legislativa
a unor rectificari a bugetului in cadrul aceluiasi exercitiu bugetar.
In epoca contemporana a statului de drept elaborarea, executia si controlul bugetar
(procesul bugetar) sunt realizate potrivit prevederilor de drept bugetar si in cadrul principiilor
contabilitatii publice, asigurandu-se un echilibru intre puterea legislativa si cea executiva,
potrivit prevederilor constitutionale.
Bugetul se aproba anual prin legea bugetului de stat care este influentata de politica
executivului aflat la putere in perioada respectiva. Fiind un document oficial, programatic,
bugetul public evidentiaza nivelul aprobat al cheltuielilor ce se vor efectua in viitor si marimea
veniturilor ce pot fi mobilizate la dispozitia statului.
Din punct de vedere economic, prin bugetul public se evidentiaza legaturile la nivel
macroeconomic, respectiv evolutia P.I.B. Practic, prin bugetul public se repartizeaza un anumit
nivel din P.I.B. pentru dezvoltare, consum, acesta determinand un anumit nivel al indicatorilor
bugetari cu consecinte favorabile in evolutia resurselor pentru viitor.
Bugetul public exprima in esenta relatii economice in forma baneasca ce iau nastere in
procesul repartitiei prodului intern brut potrivit cu obiectivele subordonate politicii economice,
sociale si financiare ale fiecarei perioade. Aceste relatii sunt in dublu sens: ca relatii prin care se
mobilizeaza resursele banesti la dispozitia statului si ca relatii prin care se repartizeaza aceste
resurse.
Relatiile de mobilizare a resurselor sunt in principal relatii de repartitie a produsului
intern brut in favoarea statului prin intermediul impozitelor si taxelor, altor prelevari din venituri
la care se adauga atragerile de disponibilitati temporar libere din economie, prin
intermediul imprumuturilor de stat interne. Insuficienta resurselor generata de
repartitia produsului intern brut a determinat stabilirea de relatii cu strainatatea, concretizate in
diverse forme de finantari externe.
In economia moderna bugetul nu mai constituie un simplu document care cuprinde
venituri si cheltuieli probabile ale statului pe un an de zile ci este un plan financiar la nivel
macroeconomic. Bugetul este un instrument de previziune atat pe teren cert cat si pe teren mediu,
tinand seama de bugetul elaborat pe baza de programe mai ales pentru cheltuielile publice
de investitii.
In bugetul public national se concentreaza intreaga politica fiscala a unui stat. Prin
bugetul public national sau politica financiara se dirijeaza intreaga viata economica si sociala a
unei tari. Bugetul public national reprezinta documentul de sinteza pentru veniturile si
cheltuielile publice dintr-o tara.
In partea de venituri a bugetului public national se concentreaza toate veniturile publice,
din toate bugetele si orice alta sursa de venituri bugetare, efectiv nu exista venit cuvenit statului
care sa nu se reflecte, sa nu fie inscris in bugetul public national. La fel stau lucrurile si cu
cheltuielile publice: nu se pot efectua cheltuieli publice daca nu sunt inscrise in partea
de cheltuieli din bugetul public national.
In aceste conditii, bugetului public national reprezinta documentul de sinteza eel mai
important din cadrul unei tari.
Chiar daca intr-o tara exista mai multe bugete si alte forme de constituire a veniturilor
bugetare (precum fondurile speciale), toate acestea trebuie cuprinse, inscrise intr-un buget
centralizator, de sinteza, respectiv in bugetul public national.
In aceste conditii este justificata parerea mai multor economisti, conform carora, legea
bugetara anuala reprezinta, dupa Constitutie cea mai importanta decizie a Guvernului unei tari.
Prin articolul 138 din Constitutia Romaniei - 2003 - se prevede: "(1) Bugetul public national
cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele locale ale comunelor, ale
oraselor si ale judetelor. (2) Guvernul elaboreaza anual proiectul bugetului de stat si pe eel al
asigurarilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobariiparlamentului.''

II Necesitatea si importanta bugetului; scurt istoric

Necesitatea deriva din caracteristica lui esentiala, aceea de procedeu de corelare a
cheltuielilor publice cu veniturile publice din fiecare an.Aparitia bugetului este cantonata la
inceputul sec. al XIX-lea in Anglia, dupa L.Tartabas. La noi notiunea de buget a fost introdusa in
Principatele Romane prin Regulamentele organice. Intr- fonna evoluata putem vorbi de buget la
noi la inceputul sec. XX-lea, prin legile de contabilitate publica din 1903 si 1929.
Actualitatea moderna a bugetului este confirmata de faptul ca fonna acestuia, elementele
esentiale au fost preluate si pentru caracterizarea oficiala a B.V.C.-ului Comunitatilor Europene.
Regulamentele esentiale in acest sens arata ca acesta este „actul care prevede si autorizeaza
in prealabil, in fiecare an, cheltuielile si veniturile comunitatilor .
Necesitatea si importanta bugetului este reclamata si de implicatiile economico-sociale-
politice ale veniturilor si cheltuielilor bugetare. Astfel, dupa Raymond Muzellec - 'bugetul
modern este un act interventionist al statului datorita actiunilor sale asupra structurii economice,
a structurilor sociale si asupra situatiei economice si monetare.
III. Principii bugetare
 Elaborarea bugetului este un proces complex si care este supus unor reguli, principii.
Acestea au caracterizat bugetul inca din sec. XIX-lea, cum sunt: anualitatea, unicitatea,
universalitatea si specializarea bugetara. Unele din aceste principii in epoca moderna si-au
pierdut semnificatia initiala, altele au fost adaptate timpului prezent.
Aplicarea in practica a acestor principii difera de la o tara la alta si de la o perioada la alta, in
cadrul aceluiasi stat. Sa prezentam pe scurt aceste principii:
1.      Anualitatea - este data de legea speciala, veniturile se constituie pe
un an iar cheltuielile se realizeaza in aceiasi perioada de timp;
2.      Universalitatea - inseamna ca toate veniturile si toate cheltuielile
trebuie sa fie inscrise in buget;
3.        Unicitatea - inseamna ca toate veniturile si cheltuielile statului
trebuie sa fie incluse   intr-un document unic;
4.        Specializarea - inseamna ca alocatiile bugetare deschise nu pot fi
utilizate   decat   pentru   o   categorie   determinata   de   cheltuieli,   potrivit
clasificatiei bugetare;
5.     Principiul publicitatii - inseamna ca sistemul bugetar este deschis si
transparent;
6.     Principiul unicitatii bugetare - inseamna ca toate operatiunile se
exprima in moneda nationala.
Principiile enuntate, aplicarea lor este justificata pentru fiecare, de: un  an  este  o  perioada
realista  de  programare  a veniturilor  si cheltuielilor, se evita risipa de resurse publice, se
ofera o imagine globala a resurselor publice si a cheltuielilor publice, se permite un control
parlamentar eficace.
 De la aceste principii sunt si abateri ca: intr-un timp mai mare de un an nu pot fi utilizate
creditele alocate (bugetele program), intocmirea bugetului general dupa principiul bugetelor
nete sau mixte, intocmirea mai multor bugete ( bugete anexe, conturi speciale, bugete
autonome), deschiderea unor credite globale, transferuri si viramente.
7.     Trebuie sa mai amintim, alaturi de principiile clasice un principiu
legat de neafectarea veniturilor bugetare. Cerinta acestui principiu rezida
din faptul ca veniturile ce intra in buget se depersonalizeaza, acestea, in
totalitatea lor, se utilizeaza pentru acoperirea tuturor cheltuielilor. Principiul
in cauza interzice ca un anumit venit bugetar sa fie afectat acoperirii unei
anumite cheltuieli.
8.     Principiul echilibrului bugetar presupune acoperirea cheltuielilor
din veniturile bugetului. Anualitatea si echilibrul bugetului erau indisolubil
legate, avand rezultat echilibrul anual al bugetului, considerat principiul de
aur al gestiuni bugetare.

IV. Tipuri de bugete, in unele tari

Traditional, Bugetul este considerat a fi un buget al mijloacelor, in care se prezinta
resursele financiare pe diferite destinatii. Resursele financiare sunt limitate, caz in care se
impune selectarea diferitelor optiuni pe baza unor criterii ce se refera in principal la costul
diferitelor servicii publice si la randamentul acestora.

Bugetul mijloacelor prezinta avantaje prin faptul ca focalizeaza informarea asupra

modului de utilizare a resurselor publice si permite o gestiune riguroasa si clara asupra resurselor
utilizate fund, din acest punct de vedere, un buget functional; el grupeaza cheltuielile publice pe
destinatii si controlul unui astfel de buget se realizeaza mai facil.
In practica, utilizarea acestui buget, difera de la o tara la alta. In S.U.A. elaborarea
bugetului functional are in vedere atingerea obiectivelor propuse cu costuri cat mai scazute in
scurt timp. Bugetul american cuprinde doua nomenclaturi: una administrativa - care prevede
mijloacele puse la dispozitia diferitelor servicii publice, alta functionala - care
evidentiaza creditele bugetare in functie de sarcinile sectorului public si care urmareste
performanta, scopurile actiunilor, daca acestea au fost atinse.
In Franta bugetul functional are un caracter limitat la puterea sa informativa. Acest buget
este prezentat pe baza a doua documente:
-       un document parlamentar numit 'Costul si randamentul serviciilor
publice', care prezinta repartitia pe sectoare si operatiuni economice a
alocatiilor bugetare aprobate de Parlament;
-       un document public elaborat de Ministerul Finantelor 'notes blues' in
care se reflecta creditele bugetare pe destinatii.
''Bugetele pe programe'' ca tipuri de bugete sunt instrumente moderne de gestiune a
finantelor publice, sunt elaborate in functie de obiectivele propuse in conditiile largirii
orizontului de referinta la un numar mai mare de ani. De la un buget al mijloacelor constituit pe
un an se trece la un buget al programelor in care se inscriu cheltuielile bugetare legate
de realizarea unor obiective pe termen mediu si lung. Pentru actiunile multianuale, se inscriu in
buget distinct creditele de angajament si creditele bugetare.
In intelesul dat de legea finantelor publice, creditul de angajament, reprezinta limita
maxima a cheltuielilor ce pot fi angajate in timpul exercitiului bugetar, creditul bugetar
reprezinta suma aprobata prin buget.
V. Structura sistemului bugetar
La nivelul fiecarui stat se elaboreaza mai multe categorii de bugete corelate care
alcatuiesc un sistem. Sistemul bugetar este diferentiat functie de structura organizatorica a
fiecarui stat. Din punct de vedere al structurii organizatorice statale pot fi de tip unitar - Franta,
Marea Britanie, Italia, Suedia, etc., si de tip federal -S.U.A., Canada, Germania, Elvetia, Austria,
etc.
Statele de tip unitar sunt organizate in unitati administrativ-teritoriale, unde functioneaza
organe ale puterii locale. Structura sistemului bugetar in statele de tip unitar cuprinde bugetul
autoritatilor publice centrale si bugetele locale care corespund unitatilor administrativ-teritoriale.
Statele de tip federal au o structura organizatorica care include federatia, statele,
provinciile membre ale federatiei si unitatile administrativ-teritoriale proprii fiecarui stat
membru al federatiei. La nivelul federatiei functioneaza organe supreme ale administratiei
federale care au competente atat pe plan intern cat si in relatiile internationale ale statului
respectiv.
Statele membre ale federatiei dispun de Parlament, Guvern propriu dar nu au competente
pe plan international.
In Romania - ca stat unitar - nevoile de resurse la nivelul societatii si posibilitatile de
acoperire a acestor nevoi sunt reflectate in bugetul general consolidat. Legea finantelor publice
arata ca gestiunea resurselor financiare publice se realizeaza printr-un sistem unitar de bugete
care cuprinde: bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale, bugetul
fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetul altor institutii cu caracter autonom, alte
bugete.
 Acest sistem unitar si corelat de fonduri formeaza bugetul general consolidat, ceea ce
inseamna ca dupa consolidare, prin eliminarea transferurilor dintre bugete, se vor evidentia
dimensiunile efortului financiar public pe anul respectiv, starea de echilibru sau de dezechilibru,
dupa caz. Acest buget reflecta fluxurile financiare publice de formare a veniturilor fiscale si
nefiscale si de realizare a acestora pe destinatii, in conformitate cu nevoia sociala si cu
obiectivele de politica financiara specifice anului la care se refera.

VI. Schema Bugetului general consolidat

Schema Bugetului general consolidat (ansambul bugetelor, componente ale sistemului
bugetar agregate si consolidate pentru a forma un intreg):
Bugetul de stat
Bugetul asigurarilor sociale
Bugetul local
Bugetul fondurilor speciale
-  Fondul asigurarilor sociale de stat
-  Fondul de asigurari sociale de sanatate
-  Fondul pentru ajutorul de somaj
-  Fondul pentru dezvoltarea sistemului energetic
-  Fondul national de Solidaritate
-  Fondul pentru produse petroliere
-  Fondul pentru mediu
-  Fondul pentru finantarea ocrotirii sanatatii

VII. PROCEDURA BUGETARA

           Procedura bugetara reprezinta ansamblul actelor si operatiunilor privind intocmirea
proiectului de buget, aprobarea lui, executarea bugetului, incheierea si aprobarea contului general
de executie bugetara, precum si controlul executiei bugetare.
           In conformitate cu dispozitiile normative cuprinse in Legea finantelor publice, activitatea
bugetara presupune parcurgerea mai multor etape sau faze, respectiv: elaborarea proiectului
bugetului de stat; aprobarea lui; executarea bugetului si incheierea exercitiului bugetar; controlul
executiei bugetare.
           1. Elaborarea proiectului bugetului de stat cuprinde activitatea de determinare a
veniturilor si cheltuielilor bugetului public national si incepe in anul premergator celui pentru
care se intocmeste si se realizeaza, in sistem piramidal.
           2. Aprobarea bugetului presupune dezbaterea proiectului in Parlament si votarea legii
bugetare anuale. Aceasta etapa se parcurge, de obicei, tot in anul premergator celui pentru care s-
a intocmit proiectul de buget, dar din anumite motive, se poate intampla ca dezbaterea si
aprobarea bugetului sa se faca in prima parte a anului pentru care el s-a elaborat.
           3. Executarea bugetului (sau executia bugetara) consta in realizarea veniturilor la
termenele si in cuantumurile prevazute, precum si in efectuarea cheltuielilor potrivit destinatiilor
stabilite. Daca realizarea veniturilor bugetare reprezinta obligatii minime, efectuarea cheltuielilor
reprezinta obligatii maxime, care nu pot fi, in principiu, depasite.
           4. Incheierea exercitiului bugetar presupune realizarea, pe baza datelor furnizate de
evidenta executiei bugetare, a unei dari de seama cu privire la modul de realizare a veniturilor si
de efectuarea cheltuielilor pentru anul bugetar expirat.
       
  VII. CONCLUZII
In bugetul de stat sunt reflectate toate resursele financiare la dispozitia statului, repartizate pentru
sustinerea sectorului public.
Bugetul de stat are - din acest punct de vedere - un rol alocativ deoarece el este
considerat un instrument prin care se realizeaza alocarea si redistribuirea resurselor.
Rolul distributiv al bugetului de stat decurge tot din aceea ca acesta este un instrument ce
reflecta relatii de mobilizare a resurselor si de repartizare a acestora pentru finantarea unor
activitati si actiuni determinate expres. Prin acesta se redistribuie o pare din produsul intern
brut. Redistribuirea se realizeaza atat prin intermediul impozitelor si taxelor cat si prin cel al
cheltuielilor.
Rolul de reglare a vietii economice decurge din importanta bugetului de stat ca
instrument cu putere de lege prin care se reflecta politica economica promovata de Guvern.
 BIBLIOGRAFIE
1.Drehuță  E.  Neamțu ,  Gh., Voicu E. „Bugetul public și contabilitatea unităților
bugetare”
 2. Moraru Maria „Bugetul general consolidate”, Editura Mirton, Timișoara, 2005
 3.Văcărel I., Georgescu F. și colaboratori Finanțe publice
 
4. Legea nr.500/11 iulie 2002 privind
finanțele publice
 5. Legea nr. 10/1991 privind finanțele publice
6. Legea nr. 72/1996 privind finanțele publice
7.Legea finanțelor publice locale nr. 189/1998
 8.  www.regielive.ro  
9. www.buget.ro  
10.  www.dexonline.ro
 11. www.dictionar-economic.ro