Boala Alzheimer

1
 Cuprins

I.Definiţie

1.Factori de risc
2.Cauze
3.Simptome

II.Mecanism fiziopatologic
A.Faza iniţială

B.Faza intermediră

C.Faza tardivă

III.Investigaţii

IV.Tratament
1.Tratament iniţial

2.Tratament de intreţinere

3.Tratament în stadiile avansate

4.Tratament în stadiile terminale

5.Tratamentul tulburărilor de comportament

6.Tratamentul demenţei

V.Terapii alternative

VI.Profilaxie

VII.Bibliografie

2
I.Definiţie:

Boala Alzheimer este o boală degenerativă ce afectează zone ale creierului

ce controlează memoria, inteligenţa, capacitatea de judecată, limbajul şi
comportamentul. Această boală reprezintă forma cea mai comună de declin
mental sau demenţa la persoanele în vârstă.

Boala Alzheimer este o afecţiune mai gravă decât pierderea moderată a

memoriei ce apare la persoanele în vârstă. Această boală se asociază şi cu
tulburări de comportament, de personalitate, pierderea abilităţii de a gândi
corect şi abilităţii de a efectua activităţile zilnice. Persoanele apropiate, de
obicei membrii familiei observă modificările la început, deşi aceste
modificări pot fi sesizate şi de bolnavi.

1.Factori de risc:

Vârsta înaintată este factorul de risc cel mai important. Alţi factori de risc
pentru dezvoltarea bolii Alzheimer sunt:

- istoricul familial de Alzheimer, în special dacă boala a apărut la rudele de

gradul I (mama, tata, frati) şi a apărut la mai mulţi membrii ai familiei.

-prezenţa genei pentru apolipoproteina E-4, în special la persoanele din rasa

albă sau asiatici, creşte riscul de a dezvolta boala Alzeimer
- sindromul Down, o boală genetică ce determină retard mental
- diabetul, o boală ce se însoăţeşte de glicemie crescută
- terapia hormonala de substitutie.

Un studiu recent a demonstrat că riscul de a dezvolta demenţa, inclusiv boala

Alzheimer este crescut la femeile de peste 65 de ani care sunt sub terapie
substitutivă cu estrogeni şi progesteron.
Au mai fost formulate câteva teorii cu privire la creşterea riscului de a
dezvolta boala Alzheimer. Aceste teorii includ următorii factori:

-fumatul. Unii cercetători au sugerat că fumatul ar creşte riscul de a dezvolta

demenţa şi boala Alzheimer, dar aceste presupuneri nu au fost confirmate
- lovituri ale regiunii cefalice. Există probe care susţin că o lovitura în
regiunea cefalică (la cap) urmată de pierderea conştiinţei, poate creşte riscul

3
de dezvoltare al bolii Alzheimer mai târziu. Şansele de a dezvolta boala sunt
crescute în cazul în care leziunea este severă şi la pacienţii cu istoric familial
de boală Alzheimer.
- nivele crescute în sânge de homocisteină. Homocisteina este un aminoacid
prezent în mod obişnuit în cantităţi mici în sânge. Nivelele crescute ale
acestui aminoacid se insoţesc de risc crescut de boală cardiacă. Unii
cercetători susţin că nivelele crescute de homocisteină s-ar asocia şi cu un
risc crescut de boală Alzheimer. Aceste nivele crecute de homocisteină sunt
cauzate de nivelul scăzut în sânge al vitaminei B12 şi acidului folic.
Expunerea zilnică la aluminiu provenit din oale, căni de aluminiu,
deodoranţi cu aluminiu nu s-a demonstrat că ar creşte riscul de a dezvolta
boala Alzheimer.

2.Cauze:

Nu se cunoaşte cu siguranţă cauza ce provoacă boala Alzeimer, dar este

posibil să existe mai multe cauze. Câteva din deteriorările produse la nivelul
anumitor zone ale creierului sunt legate de pierderea de mesageri chimici ai
neuronilor (neurotransmiţători) în principal acetilcolina, ce permit neuronilor
să funcţioneze normal.
Nu se ştie cu siguranţă cauza acestor modificări, dar se fac cercetări pentru a
se determina aceasta cauză. Deşi majoritatea pacienţilor cu boală Alzeimer
nu au în istoricul familial această boală, riscul de a face această boala este
mai mare în cazul persoanelor ce au un membru al familiei bolnav de
Alzheimer.
Anumite studii au sugerat că zincul şi aluminiul ar avea un rol în declanşarea
bolii, dar acestea nu au fost susţinute prin dovezi care să susţină aceste teorii.

3.Simptome:

Pierderea memoriei este de cele mai multe ori prima manifestare a bolii
Alzheimer. Multe persoane în vârstă se ingrijorează atunci când apar
pierderile de memorie. Anumite episoade de pierdere a memoriei pe termen
scurt la persoanele cu vârsta de 60-70 de ani este un lucru obişnuit, dar
numai unii dintre aceştia cu pierderi uşoare de memorie vor dezvolta boala

4
Alzheimer. În cazul în care apar pierderi de memorie este indicat consultul
unui medic specialist.

Exemple de pierdere normală de memorie includ uitarea:

-unor părţi din anumite experienţe
-locului unde este parcată maşina
-evenimentelor din trecutul îndepărtat
- numelui unei persoane, dar care revine în minte mai târziu

Exemple ale pierderii memoriei cauzată de boala Alzheimer includ uitarea :

-unei experienţe în totalitate
-interpretării ceasului sau condusul maşinii
- evenimentelor recente, de genul uitarea faptului că a lasat aragazul deschis
- unei persoane în totalitate

Boala Alzheimer se însoţeşte de asemenea, de modificări de comportament,

de gândire sau tulburări de personalitate. În fazele incipiente ale bolii
persoana se poate comporta normal în societate. Membrii familiei şi prietenii
apropiaţi observă primii manifestările bolii. Semnele de demenţă ca
dificultăţile de gândire sau amintirea anumitor lucruri sau probleme în
activităţile cotidiene, trebuie să îndemne persoana spre consultul unui
specialist.
Simptomele variaza pe masură ce boala progresează.

Asociaţia pentru bolnavii cu Alzheimer a identificat 10 semne de avertizare

pentru boala Alzheimer.

Acestea sunt:

- pierderi de memorie, ca uitarea informaţiilor memorate recent, nume sau

numere de telefon
-dificultăţi în îndeplinirea îndatoririlor, ca prepararea unei mese
-tulburări de limbaj, uitarea unor cuvinte sau substituirea cuvintelor
neobişnuite
-dezorientarea temporo-spaţială, uitarea adresei
-tulburări de judecată, ca imbrăcarea cu haine nepotrivite pentru vremea
respectivă
-probleme cu gândirea abstractă, ca imposibilitatea de interpretare a
numerelor
- punerea anumitor obiecte în locuri neobişnuite, de exemplu fierul de călcat
în frigider sau ceasul în bolul de zahăr

5
- tulburări ale dispoziţiei, ca modificări rapide ale stării de spirit de la calm
la plâns şi apoi la furie aparent fără motiv
- modificări ale personalităţii, de la confuzie, suspiciune, teamă la
dependenţa de un membru al familiei
- lipsa iniţiativei manifestată prin somnolenţă continuă, vizionarea la
televizor toată ziua şi refuzarea efectuării activităţilor zilnice obişnuite.

Simptome ce pot fi prezente, dar nu sunt întotdeauna prezente:

- susţinerea cu fermitate a unor credinţe false, cum că cineva fură de la o
persoană (deziluzii)
-senzaţii că aude sau vede lucruri care nu sunt reale (halucinaţii)
- lipsa de interes pentru activităţile înconjurătoare sau separarea de prieteni
şi familie
- activităţi repetate fără un scop anume, ca închisul sau deschisul unei
poşete, împachetatul şi despachetatul hainelor, repetarea unor întrebări
-agresiune fizică sau verbală
- imposibilitatea de a controla anumite impulsuri, ce pot duce la acţiuni
nepotrivite.
-boala Alzheimer de obicei nu afectează capacitatea motorie fină (de
exemplu abilitatea de a inchide şi a deschide nasturii sau utilizarea
ustensilelor) sau simţul tactil.

Alte boli cu simptome asemănătoare bolii Alzheimer sunt:

-alte tipuri de demenţă, ca demenţa provocată de infarcte multiple
-demenţa însoţită de malnutriţie
-boli ale glandei tiroide, ca hipertiroidia sau hipotiroidia
-depresia
- tulburările vizuale sau auditive.

II.Mecanism fiziopatologic:
Cercetătorii au descoperit câteva modificări ce au loc la nivelul creierului
persoanelor cu Alzheimer. Acestea includ :
-nivele scăzute de acetilcolină în anumite zone cerebrale
- plăci senile, ce sunt formate din aglomerări de celule nervoase anormale ce
înconjoară depozite de amiloid (proteine anormale) şi noduri neurofibrilare,
grămezi de material ce intrerup structura normală a celulei nervoase. Plăcile
senile şi aceste noduri neurofibrilare se observă de obicei la autopsie.

6
Aceste modificări de la nivelul creierului pot provoca pierderile de memorie
şi celelalte simptome ale bolii Alzheimer. Nu se cunoaşte cauza pentru care
aceste modificări apar la unele persoane şi la altele nu apar.

Boala Alzheimer progresează în timp, dar rapiditatea cu care progresează

depinde de la o persoană la alta. Unele persoane pot avea manifestări
minime până în fazele tardive ale bolii. Alte persoane pierd capacitatea de a
efectua activităţile zilnice precoce în timpul bolii.
Simptomele se accentueaza progresiv. La început boala se manifestă prin
pierderi minore ale memoriei şi progresează până la probleme mentale şi
funcţionale severe şi chiar moarte.
Simptomele sunt împărţite de obicei ca cele care apar în faza iniţială, de
mijloc sau tardivă. Este dificil de precizat cât durează fiecare fază.
O persoană traieşte în medie 8-10 ani după apariţia simptomelor.

A.Faza iniţială:

De obicei în faza iniţială pesoana cu Alzheimer:

-devine confuză asupra orientării şi se pierde cu uşurinţă
-pierde abilitatea de a iniţia anumite activităţi
-evită situaţiile noi şi nefamiliare
-are reacţii întârziate şi capacitate de memorare încetinită
-vorbeşte mai rar decât în trecut
-are dificultăţi în manevrarea banilor şi plătirea facturilor
-are tulburări de judecată şi ia decizii greşite
- poate avea tulburări de dispoziţie şi devine deprimat, iritabil sau neliniştit.
Aceste simptome sunt mai evidente de cele mai multe ori atunci când
persoana respectivă se află într-un loc sau o situaţie nouă, nefamiliară.

B.Faza intermediară:

În faza intermediară a bolii Alzheimer bolnavul manifestă:

-probleme în recunoaşterea familiei şi prietenilor
-nelinişte în special dupa-amiază şi seara
-probleme de citire, scriere şi interpretarea numerelor
-probleme de gândire şi de logică
- imposibilitatea de a găsi anumite cuvinte sau inventează poveşti pentru a
substitui ceea ce a uitat
-greutăţi în a se îmbrăca singur

7
- tulburări de dispoziţie, se supără cu uşurinţă şi devine ostil şi nedispus la
cooperare
-credinţe false (deziluzii), suspiciuni (paranoia) şi agitaţie
-necesită îngrijire permanentă
- pierde orientarea temporală.

C.Faza tardivă:

În faza tardivă, avansată a bolii Alzheimer, pacienţii:

- nu-şi mai amintesc cum să se spele, să se îmbrace, să meargă la baie sau să
mănânce fără ajutor. Aceste persoane pot fi nevoite să stea în pat sau în
scaunul cu rotile din cauza că uită să meargă
-pierd abilitatea de a mesteca sau inghiţii
- au probleme cu menţinerea echilibrului sau cu mersul şi din această cauză
cad frecvent
-devin extrem de confuze seara şi au insomnii
-nu pot comunica prin cuvinte
-pierd controlul vezicii urinare sau controlul intestinal (incontinenta).
În timpul perioadei tardive a bolii Alzheimer, bolnavii devin mai predispuşi
la alte afecţiuni. În anumite cazuri pot apărea crize. Moartea apare ca o
complicaţie a pneumoniei datorită imobilizării la pat.

Consult de specialitate:

Boala Alzheimer are tendinţa de a evolua lent. În cazul în care simptomele

precum confuzia sau alte modificări ale abilităţilor mentale se instalează
brusc, în interval de zile sau ore, problema poate fi delirium tremens, o boală
ce necesită tratament de urgenţă.

Este indicat consultul de urgenţă când:

- simptomele de genul scurtarea atenţiei, tulburările de memorie sau
halucinaţiile se instalează destul de rapid, în interval de ore sau zile
- la un bonav cu Alzheimer apare o schimbare bruscă de comportament sau
simptomele se înrăutăţesc brusc.

Se indică programarea pentru consult atunci când:

- simptomele de genul scurtarea perioadei de atenţie, tulburările de memorie

8
sau deziluziile se instalează treptat în decurs de câteva săptămâni sau luni
- pierderea memoriei sau alte simptome încep să interfere cu munca sau
viaţa socială a persoanei respective sau în cazul în care simptomele pot
determina injurii ale persoanei respective.

III.Investigaţii:

Diagnosticul de boală Alzheimer se pune după eliminarea altor posibile boli.

Medicul specialist va căuta alte cauze de demenţă, înainte de a pune
diagnosticul de boala Alzheimer.
Este important să se elimine diagnosticul de delirium atunci când
simptomele se instaleaza brusc, deoarece delirium tremens este o afectiune
ce necesită terapie de urgenţă.
Simptomele de genul confuziei şi pierderilor de memorie pot să apară şi în
sindroamele depresive. Depresia este relativ frecventă printre persoanele în
vârstă, dar este destul de greu de recunoscut. Aceasta poate fi tratată cu
succes medicamentos şi prin terapie psihologică.Boala Alzheimer este
diagnosticată în urma istoricului medical şi examenului fizic. Adiţional se
fac examinări ale statusului mental şi evaluarea stării de sănătate mentală.
Aceste examinari presupun actiuni simple pentru verificarea orientării. De
obicei este indicat ca în timpul examinării să fie prezent şi un membru al
familiei sau o persoană apropiată pacientului. Membrul familiei poate da
detalii asupra vieţii de zi cu zi a pacientului, memoria acestuia şi
modificările de personalitate.

Investigaţii, ca tomografia computerizată (CT) sau rezonanţa magnetică

nucleară (RMN) sunt folosite pentru vizualizarea modificărilor de la nivelul
creierului, ce pot fi legate de memorie şi de instalarea bolii Alzheimer.

Teste de laborator:

La un număr mic de pacienţi demenţa are alte cauze decât boala Alzeimer.
Teste de laborator pot fi efectuate pentru a exclude alte cauze posibile pentru
simptomele pacientului. Simptome asemănătoare cu cele din boala
Alzheimer pot să apară în boli însoţite de dezechilibru mineral, boli hepatice,
nivele anormale ale hormonilor tiroidieni, probleme de nutriţie ca deficitele
vitamina B12. Tratarea acestor boli poate produce o încetinire sau o
reversibilitate a declinului mental.

Analizele de sânge utile pentru a diagnostica aceste afecţiuni sunt:

9
- dozarea acidului folic (folaţilor). Acidul folic este necesar în
producerea atât a celulelor roşii cât şi a celulelor albe din sânge.
- concentraţia vitaminei B12 în sânge. Vitamina B12 este utilă în
producţia celulelor roşii din sânge şi în menţinerea sănătăţii sistemului
nervos.

- dozarea electroliţilor şi nivelul glicemiei (sodiu, potasiu, creatinină,

glucoză, calciul). Electroliţii sunt utili în menţinerea balanţei fluidelor
în organism la un nivel optim şi menţinerea funcţiilor normale (de
exemplu ritmul cardiac, contracţiile musculare şi funcţionarea
neuronilor).

- teste funcţionale tiroidiene. Nivele anormale ale hormonilor tiroidieni

sunt o cauză comună de simptome ca pierderea memoriei, confuzie,
letargie şi alte simptome de demenţă la persoanele în vârstă. Terapia
medicamentoasă ameliorează simptomele la persoanele cu tulburări
ale funcţiei tiroidiene.

- testul de detectare al virusului imunodeficienţei umane (HIV). SIDA

netratată poate cauza simptome ca tulburări de personalitate sau
probleme de concentrare
Investigaţii imagistice ca tomografia computerizată sau rezonanţa
magnetică nucleară sunt efectuate pentru a exclude alte cauze atunci
când diagnosticul este nesigur.
Se poate efectua o electroencefalogramă (EEG) pentru a monitoriza
activitatea electrica a creierului în cazul în care în istoricul pacientului
sunt fenomene convulsivante.
În unele cazuri se efectuează autopsia cu examinarea creierului pentru
a evidenţia modificările produse la acest nivel ce pot indica boala
Alzheimer. Deşi autopsia este singurul mod de a pune cu certitudine
diagnosticul de boală Alzheimer, în fazele iniţiale ale bolii
modificările pot să nu fie extrem de clare pentru a pune diagnosticul.
Autopsia este rar necesară, dar poate fi făcuta atunci când familia
doreşte să ştie cu siguranţă dacă a fost sau nu Alzheimer.

10
IV.Tratament:

Deşi nu există un tratament care să vindece boala Alzheimer, există multe

mijloace de a menţine calitatea vieţii bolnavului şi a menţine starea de
activitate a persoanei.

1.Tratament iniţial:

În prima fază, imediat după diagnosticarea bolii Alzheimer se administrează

inhibitori de colinesterază. Aceste substanţe, printre care hidroclorhidrat de
donazepil, galantamină şi rivastigmină, pot îmbunătăţi temporar memoria şi
gândirea afectate de boală. Efectele acestor medicamente nu sunt
spectaculoase şi pot să nu îmbunătăţească simptomele la unii pacienţi. Deşi
inhibitorii de colinesterază scad intensitatea simptomelor, ei nu încetinesc
progresia bolii. Cu toate acestea experţii recomandă inhibitorii de
colinesterază ca prima linie în tratament.
Un alt medicament, numit memantin, poate fi folosit singur sau în asociere
cu inhibitorii de colinesterază pentru tratarea simptomelor moderate sau
severe de confuzie sau pierdere a memoriei provocate de boala Alzheimer.
Memantinul acţioneaza altfel decât inhibitorii de colinesterază, dar nici acest
produs nu încetineşte progresia bolii.

Alt aspect important al terapiei iniţiale reprezintă detectarea şi tratarea altor

probleme medicale asociate bolii Alzheimer. De exemplu, depresia apare la
aproximativ 50% din pacienţii cu Alzheimer, în special în primele faze ale
bolii atunci când aceştia sunt conştienţi de diagnostic şi de prognosticul
prost. Depistarea şi tratarea acestor condiţii asociate ca depresia poate
minimiza infirmitatea şi maximiza abilităţile restante ale pacientului.

În faza tratamentului iniţial trebuie clarificate anumite aspecte alături de

familie:
-îngrijirea de care are nevoie pacientul
- persoana sau persoanele care-l vor avea în grijă şi supraveghere pe pacient
pe măsură ce boala va avansa
-aspectele bolii pe măsură ce aceasta va avansa
- planning-ul pentru terapia şi îngrijirea bonavului.

11
Educarea familiei sau a persoanelor care au în grijă un bolnav cu Alzheimer
este esenţiala pentru oferirea îngrijirii optime. Îngrijitorii trebuiesc educaţi
cu privire la problemele ce pot apărea şi la evoluţia bolii.

2.Tratament de intreţinere:

Terapia cu inhibitorii de colinesterază se continuă până când nu mai este

eficientă. Aceste medicamente sunt eficiente timp mai îndelungat la unele
persoane decât la altele. Inhibitorii de colinesterază sunt întrerupţi în
momentul în care pacientul nu tolerează efectele adverse ale acestor
medicamente.
Examinarea fizică periodică de către un medic specialist evaluează raspunsul
pacientului la terapie, detectează problemele nou apărute, monitorizează
simptomele şi oferă educaţie continuă familiei sau persoanelor care se ocupă
de îngrijirea bolnavului. Pe măsură ce boala progresează se revizuieşte
tratamentul şi se analizează tulburările de comportament sau alte probleme
apărute. Ghidurile medicale indică consultul la 6 luni sau mai puţin în cazul
în care apar probleme.

3.Tratament în stadiile avansate:

Pe măsură ce boala avansează, asigurarea îngrijirii devine din ce în ce mai

dificilă. Asigurarea îngrijirii unei persoane cu Alzheimer este un lucru
dificil, indiferent de pregătire sau de devotament faţă de persoana bolnavă.
Internarea bolnavului într-o instituţie poate fi o decizie foarte dificil de luat,
dar în unele cazuri instituţiile specializate în tratarea acestor bolnavi pot fi
cea mai bună soluţie.

4.Tratament în stadiile terminale:

Deoarece boala Alzheimer evoluează şi simptomele se înrăutăţesc în timp

unele persoane aleg să discute anumite probleme legate de ingrijirea pe care
o vor şi de problemele legale ce o să apară. Aceste persoane aleg să-şi scrie
sau să spună dorinţele atâta timp cât încă sunt în deplinatatea facultăţilor
mintale. Unii bolnavi doresc să încerce toate terapiile ce prelungesc viaţa, pe
când alţii preferă măsurile care menţin confortul fără a prelungi viaţa.

5.Tratamentul tulburărilor de comportament:

În unele cazuri, anumite terapii medicamentoase pot rezolva tulburările de

comportament sau simptomele ce cauzează disconfortul pacientului cu

12
Alzheimer sau al ingrijitorului. Aceste medicamente se folosesc de obicei
atunci când alte mijloace au dat greş. De exemplu în cazul insomniilor
apărute chiar şi după exerciţii fizice şi evitarea somnului din timpul zilei,
poate fi necesar tratamentul medicamentos.
În cazul tulburărilor de comportament, după epuizarea altor mijloace se
indică administarea de tranchilizante. Aceste medicamente sunt indicate
atunci când:
- un anumit comportament este dăunător bolnavului sau persoanelor din
jurul acestuia
- eforturile prin care se abordează tulburările de comportament, de genul
schimbărilor de mediu sau asigurarea unei rutine au eşuat
- comportamentul este intolerabil pentru persoana care-l ingrijeşte pe bolnav
- bolnavul are dificultăţi în a face diferenţa între real şi ireal (psihoza).
Psihoza cauzează credinţe false (deziluzii) sau halucinaţii.

6.Tratamentul demenţei:

Depresia apare la aproximativ 50% dintre bolnavii cu boala Alzheimer.

Este în general comună în fazele iniţiale ale bolii. Antidepresivele
diminuează simptomele depresiei şi îmbunătăţesc calitatea vieţii, dar nu
încetinesc progresia bolii Alzheimer.

V.Terapii alternative:

Tratamentul cu anumite plante, de genul ginkgo-biloba sunt considerate

experimetale.
Alte terapii de genul terapiei cu lumină, aromoterapia şi exerciţii fizice, pot
ajuta la diminuarea tulburărilor comportamentale de genul agitaţiei, dar
trebuiesc efectuate numai sub supraveghere.
Aromoterapia. Un studiu efectuat pe un număr redus de pacienţi a
demonstrat că această terapie, atunci când este folosită sub forma unei
loţiuni cu uleiuri esenţiale, poate fi utilă în reducerea agitaţiei la persoanele
cu demenţă severă. Totuşi pentru a i se dovedi eficacitatea sunt necesare mai
multe studii.
Terapia cu lumină. Acest tratament este folosit deseori pentru tratarea
depresiei. Poate fi util în tratarea depresiei, agitaţiei sau insomniilor asociate
cu boala Alzheimer. Persoanele sunt expuse fie la lumină naturala fie la
lumină artificiala timp de câteva ore în fiecare dimineaţă sau seară pentru

13
diminuarea depresiei.
Exerciţiile fizice uşoare de genul, mersul pe jos sau înnotatul pot de
asemenea diminua simptomele de depresie cauzate de boala Alzheimer.
O altă posibilitate de a reduce agitaţia este ascultarea unei muzici relaxante
în timpul mesei sau a băii.

VI.Profilaxie:

Până în acest moment nu se cunosc mijloace de prevenire a bolii Alzheimer.

Deşi nici o substanţă nu a fost dovedită că previne boala Alzheimer,
cercetătorii studiază posibilităţile că anumite substanţe să reducă riscul de
dezvoltare a bolii sau să întârzie instalarea ei. Aceste substanţe sunt:
-vitamina E şi alţi antioxidanţi în cantităţi moderate
-în cazul în care se diagnostichează nivele crescute de homocisteină se
indică creşterea aportului de acid folic şi vitamina B6 şi B12
-statinele, medicamente folosite în mod obişnuit pentru scăderea
colesterolului seric.

Există puţine dovezi asupra faptului că menţinerea unei activităţi intelectuale

continue ar diminua riscul de dezvoltare al bolii Alzheimer. Anumite
activităţi ca cititul cu regularitate al ziarului, cărţilor, revistelor, jucatul de
cărţi sau alte jocuri, rezolvarea rebusurilor, vizitele la muzeu sau chiar
privitul activ la televizor sau ascultatul la radio pot ajuta la evitarea
dezvoltării simptomelor bolii Alzheimer. Deşi această teorie de "foloseşte
sau pierzi" nu este dovedită că ar fi eficientă, dar nu există dovezi că aceste
activităţi de folosire a intelectului ar fi dăunătoare.

Pe măsură ce se descoperă cauzele bolii Alzheimer se vor descoperi şi

mijloace de prevenire a ei. Medicamentele ce sunt în momentul de faţă în
studii folosite pentru prevenirea formării plăcilor de amiloid şi a
formaţiunilor neurofibrilare, pot fi folosite în viitor la persoanele cu risc de
Alzheimer.
Se fac cercetări cu privire la crearea unui vaccin pentru Alzheimer.

14
 VII. Bibliografie:

1.http://www.referat.ro/referate_despre/boala_alzheimer_referat.html

2.Mckahn G:Diagnosticul clinic al Alzheimerului

3. Arturo Famulari 2006:Sindromul demenţial

15