1. Analizati comparativ ideile despre școală și educație promovate de catre cei doi mari filosofi ai
antichității: Platon si Aristotel.
Platon era cel care considera că jocul era un mijloc de educație dar și de dezvoltare al
copilului, iar jocul trebuia îmbinat cu povestirea și gimnastica, pentru o bună dezvoltare a
corpului. În concepția lui Platon, copilul trebuia să deprindă mai întâi gramatica, pentru a
putea scrie și citi corect, urmând apoi să urmeaze o școală de gimnastică pentru dezvoltarea
corporală, urmând ca mai apoi să dezvolte științele exacte (astronomia, geometria). Mai
departe, tânărul aflat la vârsta de 18-20 ani se alătura școlii militare, acolo unde, dacă
dovedea calitățți de conducere era îndemnat să își continue studiile pe mai departe, până la
vârsta de 35 de ani.
Platon considera că dacă aceste deprinderi sunt însușite, prin intermediul geometriei,
astronomiei, muzicii , tinerii puteau să deprindă adevărul, binele și frumosul, calități care
caracterizau un viitor conducător al țării.
În sens opus, Aristotel era de părere că în natura omului există un suflet vegetativ, animal și
rațional. Acestea trei sunt diferite între ele deoarece sufletul vegetativ se manifestă prin
hrănire și înmulțire, sufletul animal cere capacitatea de a avea senzații și dorințe, sufletului
rațional îi este proprie gândirea si, devenind nemuritor. Aristotel considera că fiecărui suflet
îi este corespunzător un mijloc de educație.
Astfel, putem spune că Platon se orienta către dezolvarea fizică a copilului, urmărind
deprinderea unor bune calități de conducător, în timp ce Aristotel urmărea dezolvarea
spirituală, în concepția sa, diferită în funcție de fiecare suflet.
Asemănări Deosebiri
Atât Platon cât și Aristotel urmăresc Platon consideră că jocul este important spre
dezvoltarea copilului, spre descoperierea de descoperire, în timp ce Aristotel consideră că
sine. ceea ce este cu adevărat important deste
Ambii urmăresc o dezvoltare completă atât dezolvarea sufletească.
din punct de vedere fizic cât și spiritual. Platon se bazează pe deprinderea gramaticii,
a gimnasticii și pe o bună dezvoltare fizică,
1
Aristotel spunea despre suflet următoarele: „. Aristotel se bazează în schimb pe dezvoltarea
Astfel, sufletului vegetativ îi corespunde spirituală.
educatia fizică, sufletului animal – educația
morală, iar sufletului rațional – educația
intelectuală” fapt ce nu vine în total dezacord
cu Platon care considera că omul este format
prin intermediul educării morale.
Maieutica sau cum mai este cunoscută, metoda socratică, urmărește ajungerea la adevăr prin
calea discuțiilor și a dialogului liber. Socrate este cel care a afirmat „Știu că nu știu nimic” ,
metoda sa plecând de la principiul neștiinței. Prin întrebările sale, Socrate urmărește ca
„elevul” să descopere singur adevărul.
Maieutica angajează elevii în descoperierea adevărului prin analiza alternativelor pe care le
ridică o înrebare-problemă. Întrebările trebuiesc formulate în așa fel încât elevii să simtă că
profesorul nu pretinde doar răspunsul pe care în prealabil l-a gândit, ci că sunt mai multe
răspunsuri și soluții.
Socrate se definea precum mama sa, în sensul că „moșește” tinerii spre aflarea adevărului.
3. Care sunt valențele psihopedagogice ale îndemnului socratic ,,Cunoa ște-te pe tine însu ți”?
Acest îndemn al lui Socrate : „Cunoaște-te pe tine însuți” face trimitere la intelingența
emoțională , mai precis la ceea ce este important în inteligența emoțională și anume
conștientizarea propriilor sentimente. Putem face de asemenea o asociație între îndemnul lui
Socrate și cel al Sfântului Isaac Sirul care spune : „ Cine s-a învrednicit a se vedea pe sine
însuși este mai bun decît cel ce s-a învrednicit a se vedea înger ”.
Cunoașterea de sine este importantă în dezvoltarea personală deoarece ea ne conduce spre
aflarea adevărului, spre a știi ceea ce ni se potrivește dar și limitele pe care le avem .
A fi conștient de propriile limite însemană a-ți cunoaște capacitatea de gândire. Acest lucru
este foarte important și pentru dascăl care are datoria de a cunoaște capacitatea elevilor săi, și
de a lucra cu aceștia în mod diferențiat.
2
4. Lectură obligatorie: Platon-Republica (comentariu personal asupra mitului pe șterii)
Citate Interpretare
„Vai de mine ! Ce dascăl vrednic de tot râsul Platon se descrie ca fiind asemenea unui om
și lipsit de limpezime pot să fiu! limitat, recunoscând că nu cunoaște totul, iar
Voi proceda, ca oaia ce nu știe să vorbească, dacă această cunoaștere pe care o posedă este
n-o să încerc să explic totul dintr-o dată ci , suficientă pentru a fi transmisă mai departe ,
pe rând , câte o bucățică !” atunci va fi expusă sistematic, ci nu dintr-o
dată. Tot așa și informația trebuie transpusă
elevilor, nu toată, ci gradat pentru a putea fi
înțeleasă pe deplin.
„Ce putem afirma despre exprimare și Un caracter sufletesc frumos alcătuit atrage
vorbirea însăși? Nu urmează de caracterul după sine o bună vorbire și un bun
sufletesc? comportament. Omul cu sufletul curat va
- Bineînțeles! vorbi întotdeauna limpede, întotdeauna
3
- Iar celelalte urmează vorbirii! Cuvântul lui Dumnezeu.
- Da! În mitul peșterii, așa cum am prezentar mai
- Așadar, vorbirea frumoasă, buna sus, Platon ne prezintă omul care nu poate
înțelegere, grația și ritmul plăcut zări „lumina cunoașterii”, cunoașterea o
urmează fiecărei simplități – nu putem descoperi prin intermediul lui
cumsecădeniei, pe care o numi cu Dumnezeu , care este călăuza noastră, și care
îngăduință simplitate când de fapt e ne îndeamnă să-i urmăm exemplul.
neghiobie a caracterului sănătos, bine
alcătuit.
- Ai perfectă dreptate, zise el.
- Atunci nu trebuie oare ca aceasta să
fie căutate pretutindeni de către tineri
dacă vrem ca aceștia să-și
îndeplinească rolul?
- Ba da, într-adevăr!”
„Iar legea nu arată exact cu această intenție Dascălul are rolul de a forma elevul, de a
care le oferă ajutor tuturor membrilor cetății? sădi în el tot ceea ce este mai frumos din
Oare nu este acesta țelul nostru în modul în acesta.
care conducem copiii? Îi ținem dependenți de Cu mare grijă, el „sădește în sufletul lor”
noi, până când sădim în sufletul lor, ca în până în momentul în care culege roadele cele
cetate, organizarea, până în momentul în care, mai bune. Rolul său nu este doar de a ghida
după ce au cultivat prin partea cea mai bună elevul spre a descoperi lumina cunoașterii, ci
din noi, partea cea mai bună din ei, vom pune de al conduce spre descoperirea de sine, spre
acest element în locul nostru , pentru ca el să a cunoaște tot ceea ce este mai bun în el.
fie un paznic și un conducător asemănător
nouă, după care îi vom lăsa liberi.”
4
5