MOBILITATEA INTERNATIONALA A POPULATIEI

Asist. univ. drd. Craciunas Diana,

Universitatea “Spiru Haret” Bucuresti

Dintre toate fluxurile existente intre natiuni, nici unul nu este mai sensibil decit
fluxul uman. In comparatie cu alte fenomene demografice cum ar fi nasterile sau
decesele, migratia incepe sa capete o importanta tot mai mare in masurarea schimbarilor
in structura populatiei. Spre deosebire de alte fenomene demografice, fluxurile migratiei
ridica anumite probleme de comparabilitate internationala.
Motivele acestor provocari pot fi gasite atit in caracteristicile migratiei cit si in
strategiile actuale de colectare si interpretare a datelor privind migratia internationala.
Fluxurile migratiei inregistreaza fluctuatii rapide, in timp ce majoritatea trasaturilor
demografice se modifica foarte incet. Migratia internationala este singurul fenomen
demografic care se manifesta simultan la nivelul a doua insitutii nationale de statistica-
una in tara de provenienta si alta in tara de destinatie. In ciuda tuturor dificultatilor, este
nevoie urgent de date sigure privind migratia internationala pentru elaborarea de noi
proiecte si politici privind populatia.
Recomandarile Natiunilor Unite cu privire la statistica migratiei internationale
constituie un plan util pentru imbunatatirea metodelor de colectare si comparabilitate a
datelor .Fluctuatiile si nesiguranta datelor in statisticile privind migratia internationala
sunt exacerbate de folosirea unor surse de date necorespunzatoare.Ca rezultat, colectarea
datelor statistice cu privire la migratie este un « produs » al sistemului administrativ de
colectare a datelor. In mod ideal, toate tarile cu un sistem de inregistrare a populatiei si
inregistrari active ale modificarilor survenite,ar putea, cel putin pe termen lung, sa
schimbe un minim de informatii cu privire la migratia internationala. In plus, datele
schimbate intre serviciile statistice si administratiile competente, s-ar putea dovedi foarte
utile.
Guvernele ar trebui sa adopte anumite masuri cum ar fi : introducerea de noi
instrumente de masura , modificarea si adaptarea criteriilor , astfel incit sa inceapa sa
reflecte recomandarile Natiunilor Unite. Pentru anumite tari, diferenta dintre definitia
nationala si recomandarile internationale este relativ mica, dar pentru un mare numar de
tari, sursele de date si practica nationala sunt foarte diferite de ceea ce se intimpla la
nivel international.
Cel mai important obiectiv al statisticii migratiei internationale ar trebui sa fie nu
inregistrarea numarului maxim de migranti, ci mai degraba masurarea migratiei intr-un
mod cit mai apropiat de definitia internationala.
O caracteristica fundamentala a oamenilor este mutarea lor dintr-un loc in altul.
Dreptul de a ne deplasa liber ne-a fost recunoscut de peste o jumatate de secol, odata cu
adoptarea Declaratiei Universale a Drepturilor Omului. In Articolul 13 al Declaratiei se
mentioneaza „ficare are dreptul la libera miscare si rezidenta in interiorul granitelor
fiecarui stat” si „fiecare are dreptul de a parasi orice tara, chiar si tara sa natala.”
In anul 1994 s-a desfasurat Conferinta Internationala pentru Populatie si
Dezvoltare unde s-a discutat si despre impactul pozitiv al migratiei internationale, atit
pentru tara de origine cit si pentru cea de destinatie. Migratia are de asemenea potentialul
de a facilita transferul de cunostinte si de a contribui la imbogatirea culturala. Astazi

1
numarul persoanelor rezidente in afara tarii de origine este mai mare ca oricind,
aproximativ 175 milioane, aproape dublu fata de generatia precedenta. Marea majoritate
a migrantilor aduce importante contributii pentru tara gazda, dar in acelasi timp
determina scaderea resurselor umane in tara de origine si uneori amplifica tensiunile
politice, economice sau sociale in tara de destinatie.
Migratia internationala, cu reteaua sa complicata de consecinte si determinari
demografice, sociale, economice si politice, este un subiect de „linia intii” atit la nivel
national cit si international. Recent in urma evenimentelor din 11 septembrie 2001, multe
tarii si-au revizuit politicile cu privire la imigranti, refugiati si persoane care solicita azil.
In intraga lume s-a intensificat implementarea de noi politici nationale care sa
influenteze nivelul si structura migratiei internationale. Discutii pe marginea unor teme
ca fertilitatea scazuta si imbatrinirea populatiei, somaj, exodul creierelor, reducerea fortei
de munca, drepturile omului, integrarea sociala, xenofobia, traficul uman si securitatea
nationala ar trebui sa determine o reexaminare a politicilor de migratie si o reevaluare a
posibilelor beneficii si dezavantaje din punctul de vedere al tariilor de origine, de
destinatie si de tranzit. In ultimele decenii, numarul guvernelor care au adoptat noi
masuri pentru a influenta migratia, a crescut simtitor (de la 6% in 1976 la 40% in 2001).
In propunerile sale de restringere a migratiei, Organizatia Natiunilor Unite si
Secretariatul General al Natiunilor Unite (Raportul Secretariatului General A/57/387)
afirma ca: „este timpul sa avem o privire intelegatoare vis-a-vis de proportiile problemei
migratiei care include acum sute de milioane de oameni si afecteaza tarile de origine de
tranzit si de destinatie.Avem nevoie sa intelegem mai bine cauzele fluxurilor
internationale de persoane si interrelatia lor complexa cu dezvoltarea.”
Ingrijorarea tot mai mare determinata de migratia internationala da nastere multor
intrebari pentru care avem putine raspunsuri concrete datorita, in mare parte, lipsei de
informatii clare si actualizate cu privire la migratia internationala.

Iata citeva din constatarile Raportului Diviziei Populatie a Natiunilor Unite:

 aproximativ 175 milioane persoane sunt rezidente intr-o tara, alta

decit cea natala, ceea ce reprezinta aproape 3% din populatia globului;
 numarul migrantilor s-a dublat din 1970;
 60% din migrantii la nivel mondial rezida in tarile cele mai
dezvoltate;
 marea majoritate a migrantilor la nivel mondial traiesc in Europa(56
milioane), Asia(50 milioane) si America de Nord(41 milioane);
 persoana din 10 care traieste in tari dezvoltate este migrant;
 in decurs de 10 ani, din 1990 si pina in 2000, numarul migrantilor in
lume a crescut cu 21 milioane persoane (14%);
 in doar 5 ani, intre 1995 si 2000 regiunile cele mai dezvoltate ale
lumii au primit aprox. 12 milioane de migranti din regiunile mai putin
dezvoltate, aproape 2,3 milioane pe an; cea mai mare parte au fost
absorbiti de America de Nord(1,4 milioane migranti anual), urmata de
Europa cu 0,8 milioane/an;
 intre primele 20 de tari cu cel mai mare stoc de migratie se numara:
Statele Unite cu 35 mil. migranti, Federatia Rusa cu 13 mil. si
Germania cu 7 mil.;
 aproape 9%dintre migranti sunt refugiati;

2
 
la sfirsitul anului 2000 numarul refugiatilor era inca de 16 milioane,
12 mil., dintre ei fiind sub supravegherea Inaltului Comisariat ONU
pentru Refugiati(UNHCR);
Pentru o mai buna imagine a situatiei migratiei internationale am redat
grafic mai jos tarile cu cel mai mare nivel al migratiei internationale:
Figură 1: Tarile cu cel mai mare nivel al migratiei internationale in anul 20001

Italia
Elvetia
Emiratele
Iordania
Polonia
Israel
Iran
Cote d'Ivoire
Kazakhstan
Marea Britanie
Pakistan
Australia
Arabia
Canada
India
Franta
Ucraina
Germania
Federatia
SUA

0 5 10 15 20 25 30 35 40
Numar de migranti (milioane)
Graficul urmator reda evolutia fluxurilor migratoare pe regiuni intre 1999 si
2000:
Figură 2: Evolutia fluxurilor migratoare pe regiuni intre 1999 si 20002

200000
180000
160000
140000
Mii migranti

120000
100000
80000
60000
40000
20000
0
Total Regiunile Regiunile in Regiunile
mondial dezvoltate dezvoltare cele mai
putin
dezvoltate
1999 2000
Asa cum se poate vedea din grafic numarul de migranti a crescut per total
mondial in 2000 fata de 1999, crestere care s-a datorat majorarii numarului de migranti

1
Raportul migratiei internationale 2002, p.3
2
Raportul migratiei internationale 2002, p.3

3
in regiunile dezvoltate, crestere care a compensat chiar si tendinta de scadere din
regiunile in dezvoltare si cele mai putin dezvoltate.
Evolutia pe continente in aceeasi perioada este redata mai jos:
Figură 3: Evolutia fluxurilor migratoare pe continente3

60000

50000
mii migranti
40000

30000
20000

10000

America Latina si
Europa

Oceania
America de Nord
Africa

Asia

Caraibe
1999 2000

Graficul de mai sus ne arata ca numarul migrantilor s-a majorat intre 1999 si
2000 in Europa si America de Nord , pe cand in Africa si Asia modificarile au fost
nesemnificative. Singura regiune in care numarul migrantilor a fost in scadere este
America Latina si Caraibe.
Raportul contine informatii despre nivelul migratiei internationale, tendintele si
politicile acesteia; multe din date au la baza aproximari - in particular in absenta datelor
cu privire la locul nasterii s-au folosit date de cetatenie.”Documentarea pentru stabilirea
nivelului si tendintelor migratiei ramine o provocare majora”. In multe tari informatiile
nu sunt valabile si, mai mult, responsabilitatea pentru formularea implementarea si
evaluarea datelor cu privire la migratie, este deseori difuzata intre organismele
guvernamentale si organizatiile internationale.
Recomandarile Natiunilor Unite cu privire la statistica migratiei internationale
constituie un plan util pentru imbunatatirea metodelor de colectare si comparabilitate a
datelor. Fluctuatiile si nesiguranta datelor in statisticile privind migratia intetnationala
sunt exacerbate de folosirea unor surse necorespunzatoare. In mod ideal, toate tarile cu
un sistem de inregistrare a populatiei si cu inregistrari active ale modificarilor survenite,
ar trebui sa schimbe informatii cu privire la migratia internationala. In plus, datele
scimbate intre serviciile statistice si administratiile competente s-ar putea dovedi foarte
utile.
Guvernele ar trebui sa adopte anumite masuri cum ar fi: modificarea si adaptarea
criteriilor si introducerea de noi instrumente de masura astfel incit sa inceapa sa reflecte
recomandarile Natiunilor Unite. Pentru anumite tari, diferenta dintre definitia nationala
si recomandarile internationale este relativ mica, dar pentru un mare numar de tari,
sursele de date si practica nationala sunt foarte diferite de ceea ce se intimpla la nivel
international.
Cel mai important obiectiv al statisticii migratiei internationale ar trebui sa fie nu
inregistrarea numarului maxim de migranti, ci mai degraba masurarea migratiei intr-un
mod cit mai apropiat de definitia internationala.

3
Raportul migratiei internationale 2002, p.3

4
 De multe ori, tarile nu au un interes comun, din punct de vedere politic, economic
sau social, in a colecta date despre imigratie si emigratie. Unele cofuzii intre „migratie”
si „migrant” si intre „fluxurile” si „stocurile” migratorii nu imbunatatesc deloc colectarea
datelor cu privire la migratia internationala.
Neconcordanta datelor poate avea ca sursa, uneori, decizia politica a unor tari
implicate in emiterea de fluxuri de migratie. Deschiderea frontierelor, cresterea migratiei
ilegale si a numarulu de persoane care solicita azil, de asemenea, ingreuneaza calcularea
fluxurilor de migratie. O estimare exacta a numarului de persoane care imigreaza ilegal ,
este imposibil de realizat, si mai mult decit atit, estimarile cu privire la migratia ilegala
nu pot fi incluse in datele administrative care masoara imigratia legala.
In acelasi timp,cresterea numarului de persoane care solicita azil face dificila
estimarea si compararea fluxurilor, deoarece multe tari (Belgia,Germania ), atunci cind
i-si intocmesc statisticile, nu considera aceste parsoane ca fiind migrante. Ele sunt
calculate ca migratie temporara in asteptarea unui permis de sedere pe termen lung.
In Europa, o crestere a migratiei intre tarile membre ale UE si o scadere a
schimburilor cu celelalte tari, ingreuneaza si mai mult calculele. In primul rind, este mai
usor acum pentru cetatenii Uniunii sa se mute intr-o alta tara membra fara sa mai ceara
permisiunea de rezidenta. De fapt exactitatea statisticilor privind migratia cetatenilor
europeni este redusa fata de cea cu privire la migratia cetatenilor din tarile care nu sunt
membre ale Uniunii Europene si asta deoarece migratia intra-UE este cosiderata din ce
in ce mai des, de catre administratiile implicate in managementul migratiei, ca fiind
irelevanta. Miezul problemei este acum imigratia provenita din afara Uniunii Europene,
si in mod deosebit migratia ilegala. In anumite cazuri, statisticile cu privire la migratia
cetatenilor europeni nici macar nu mai sunt redactate.
Masuratoarea Eurostat a fluxurilor dintre Danemarca si Germania din 1998 a
ilustrat cel mai bine dificultatea masurarii fluxurilor de migrati|. Cind nivelurile
inregistrate ale imigratiei in Germania au fost comparate cu echivalentul danez, a rezultat
ca Danemarca a subestimat fluxurile de imigratie cu 50%. De fapt definitiile folosite in
Germania si Danemarca sunt foarte diferite: Germania considera imigratie fiecare intrare
in tara, dupa 7 zile, in timp ce in Danemarca trebuie sa treaca 3 luni de la intrarea in
tara. Prin urmare migratiile pe termen foarte scurt sunt incluse in Germania, dar nu si in
Danemarca. Acest exemplu demonstreaza clar necesitatea imbunatatirii comparabilitatii
internationale a statisticii migratiei, si este evident ca armonizarea conceptelor si
definitiilor este un pas important in rezolvarea problemelor de „incredere” pe care le are
sistemul de colectare a datelor.
Firesc, apare intrebarea: cum este posibil sa explicam o diferenta atat de mare
intre cifre statistice care se presupune ca au masurat acelasi flux de migratie? In primul
rind definitia nationala a migratiei deseori difera de definitia internationala recomandata.
In plus, siguranta datelor cu privire la migratie este atit de scazuta incit, chiar si atunci
cind tarile folosesc aceeasi definitie a migratiei, rezultatele pot diferi foarte mult. O alta
explicatie este ca pina cind nu sunt identificate corect toate sub-populatiile nu este sigur
ca datele acopera intreaga populatie in stidiu(de exemplu studentii, muncitorii sezonieri,
persoanele care solicita azil si chiar cetatenii Uniunii Europene sunt importante tipuri de
sub-populatie care deseori nu sunt incluse in statisticile migratiei in Europa). Prin urmare
dezvoltarea sistemului de comparabilitate internationala a datelor cu privire la migratie
necesita atit implementarea unui sistem adecvat de colectare a datelor, cit si coordonarea
ideilor cu privire la definitia migratiei.
In acest context, Eurostat, Comisia Economica pentru Europa a Natiunilor Unite
(UN/ECE), si alte organisme internationale lucreaza la implementarea unui sistem real si
universal care sa asigure comparabilitatea datelorstatistice cu privire la migratie.

5
Depasirea tuturor dificultatilor care apar in masurarea migratiei ar fi posibila daca s-ar
adopta recomandarile Natiunilor Unite cu privire la definitia migratiei pe termen scurt si
lung, ca un standard de baza al masuratorilor.
Cu toate astea, ramin citeva probleme ce trbuiesc surmontate pentru ca statisticile
despre migratie sa devina reale. Dupa recomandarile Natiunilor Unite( UN
Recommendations on Statistics of International Migration – revizuite in 1998 ),
imigratia internationala pe termen lung este inregistrata atunci cind un individ i-si
stabileste rezidenta intr-o alta tara pentru un an sau mai mult. Definitia imigratiei pe
termen scurt accepta o perioada de rezidenta in tara de destinatie, cuprinsa intre 3luni si
1 an.
In prezent exista mai multe tipuri de surse folosite pentru stringerea datelor cu
privire la migratie:
 recensaminte ce contin intrebari specifice cu privire la mobilitatea interna si
internationala;
 registre administrative ale populatiei care inregistraza rezidenta administrativa a
indivizilor si totodata intrarile si iesirile in relatie cu teritoriul national;
 vizele de intrare si iesire si colectarea de statistici la frontiera;
 studierea specifica a mobilitatii internationale .
Toate aceste surse sint mai mult sau mai putin utile pentru intimpinarea
recomandarilor Natiunilor Unite.
Inainte ca aceste surse de date sa fie considerate adecvate pentru implementarea
recomandarilor ONU, ele trebuie sa indeplineasca mai multe conditii: datele sa fie reale
si consistente, iar sursele de date trebuie sa acopere intreaga populatie, inclusiv toate
sub-populatiile si toate tipurile de migratie. Daca sistemele de colectare a datelor sunt
modificate sau daca va fi necesara introducerea altelor, noi, ar trebui sa tinem cont si de:
 fezabilitatea lor si costurile schimbarii sau introducerii de noi sisteme;
 toate regulile nationale cu privire la sistemul statistic si administrativ;
 ”sensibilitatile” nationale cu privire la migratie.
Criticile aduse surselor de date folosite in prezent, se refera cel mai des la
folosirea recensamintului, care este considerat cea mai putin satisfacatoare optiune, si
asta datorita faptului ca inregistreaza numai noii imigranti la momentul la care a fost
efectuat si in plus nu diferentiaza migratia pe termen scurt de cea pe termen lung.
Inregistrarile la trecerea frontierei teoretic ar permite contabilizarea intrarilor si
iesirilor; si in acest caz apar erori, deoarece nu toti migrantii au nevoie de viza(de
exemplu cetatenii UE care calatoresc in Europa). In plus, o viza sau un permis de munca
nu inseamna in mod necesar ca persoana ramine pe teritoriul tarii pina la expirarea lor.
Registrele de populatie inregistreaza atit imigratia cit si emigratia, fac legatura
intre datele de intrare si iesire si inregistreaza in clar durata de sedere. In mod evident, in
Europa de Vest, calitatea acestor registre a fost mult imbunatatita. De exemplu, in
Spania, revizuirile care in mod obisnuit se faceau o data la 5 ani, se fac acum permanent.
Tari precum Belgia si Statele Nordice si-au centralizat registrele si au imbunatatit
legaturile intre anumite servicii administrative inclusiv registrul populatiei (plus
securitate sociala, inregistrarile proprietatilor, inregistrarile fortei de munca si inregistrari
cu privire la activitatea firmelor – numarul de angajati, tipul productiei si rezultatele
financiare), evitindu-se astfel dubla inregistrare.
Pentru remedierea acestor situatii ar fi necesar un sistem de carduri de transfer. O
persoana care paraseste tara A primeste la iesirea din tara un formular pe care il lasa
dupa sosirea in tara B autoritatilor. Mai tirziu tara B va determina daca este vorba de
migratie pe temen lung sau scurt si va informa tara A asupra acestei determinari. Acest
lucru ar putea asigura comparabilitatea intre statisticile migratiei si cele ale imigratiei.

6
Avantajele acestui proces au fost demonstrate de folosirea lui cu succes in Tarile
Nordice.
Deseori s-a ajuns la concluzia ca comparabilitatea statisticii internationale este
suficient de scazuta incit sa impiedice realizarea de analize statistice corecte. Pentru
imbunatatirea comparabilitatii si exactitatii datelor cu privire la migratia internationala
au fost propuse doua metode.
Prima consta in cooperare bilaterala intre perechi de tari cu scopul de a analiza in
detaliu diferentele existente intre datele inregistrate. Eurostat a folosit aceasta metoda
pentru a lega datele dintre Belgia pe de-o parte si Danemarca , Suedia si Italia de cealalta
parte. Aceasta cercetare este in faza de pionierat in prezent si a fost pentru prima data
cind s-a facut legatura intre doua baze de date elaborate de doua sisteme complet diferite
in doua tari diferite. Sistemul permite mai degraba compararea datelor individuale decit
compararea datelor agregate.
A doua metoda foloseste un model matematic , pentru a corecta estimarile
migratiei intra-europene. Aceasta metoda nu este insa un substitut pentru coordonarea
criteriilor si aprocesului de stringere a datelor intre tarile europene.
Multe tari au facut eforturi concrete pentru a-si imbunatatii propriile statistici din
punct de vedere al calitatii si comparabilitatii datelor. Guvernele ar trebui sa se gindeasca
la o serie de masuri cum ar fi:
 introducerea de noi instrumente de masura, gasirea de noi utilizari pentru sursele
administrative existente si imbunatatirea lor prin stabilirea de reguli stricte si
introducerea de sisteme de verificare automate;
 extinderea ariei de cuprindere a surselor astfel incit sa includa toate sub-
populatiile specifice;
 compararea surselor la nivelul tarii, astfel incit sa se imbunatateasca la nivel
global calitatea informatiilor cu privire la fluxurile de migratie;
 cooperarea cu alte tari astfel incit sa se imbunatateasca informatiile cu privire la
fluxurile dintre cele doua tari;
 modificarea si adaptarea criteriilor astfel incit sa inceapa sa reflecte
recomandarile ONU;
 extinderea datelor existente pentru a corespunde programelor de stringere a
datelor realizate de institutiile statistice internationale.
Pentru anumite tari, diferenta dintre definitia nationala si cea recomandata este
destul de mica, iar armonizarea ar fi usor de realizat, dar pentru cel mai mare numar de
tari diferentele sunt atit de mari incit armonizarea pare practic imposibila.
Criteriile ONU nu au fost inca adoptate in intregime de nici un stat. Tarile
Nordice, care in prezent sunt cel mai aproape de aceste criterii, au un sistem de schimb al
informatiilor cu privire la migratie si constituie un exemplu important, demonstrind ca o
colaborare bilaterala sau intr-un context international poate produce date comparabile si
reale. Obiectivul principal trebuie sa ramina insa, standardizarea conceptelor si criteriilor
fundamentale.
Recomandarile ONU din anul 1998 reprezinta un tel comun pentru imbunatatire
statisticilor internationale ale migratiei. Idealistic, toate tarile cu un sistem de inregistrare
a populatiei si cu un sistem activ de inregistrare a schimbarilor de rezidenta, ar putea, cel
putin pe termen lung sa schimbe un minim de informatii cu privire la migratia
internationala.
O armonizare reala s-ar putea realiza numai cu ajutorul unei vointe politice reale.
pina nu demult interesul national era pus inaintea necesitatii unor statistici internationale
comparabile. Lucrul cel mai important si ultimul obiectiv ar trebui sa fie nu inregistrarea

7
numarului maxim de migranti, ci mai degraba masurarea migratiei intr-un mod cit mai
apropiat cu putinta de definitia Natiunilor Unite.

Bibliografie:
Appleyard, Reginald T International Migration (2001)
Courbage,Youssef The demographic characteristics of immigrant populations
Paul Compton (2002)
Poulain,Michel Can UN Migration Recommendations Be Met in Europe?
Nicolas Perrin (2003)
*** World Migration Report 2000 International Organization for
Migration (2001)
*** Recommendations on Statistics of International Migration
United Nations. (1998)
*** Raportul migratiei internationale 2002