Trăsăturile simbolismului

Poezia simbolistă are ca scop cultivarea celor trei S:

- simbolul,
- sugestia,
- sinestezia.
Simbolul conferă cuvintelor altă semnificație („Plumbul” din poeziile
bacoviene capătă înțelesul greutății, apăsării sufletești, și nu mai reprezintă un
element chimic).
Sugestia este constituită din stări sufletești nedefinite. Raportul dintre simbol
(semn, cuvânt) și eul poetic nu este exprimat, ci sugerat.
Sinestezia reprezintă o tehnică literară prin care se realizează transpunerea
metaforică a unor aspecte senzoriale în terminologia ce este consacrată descrierii
senzațiilor generate de un alt simț.
Termenul „sinestezie” provine din cuvântul grecesc „syn”, care înseamnă
„uniune”, „alăturare”, „împreunare” sau „contopire” și termenul „aisthesis”, care
înseamnă „senzație” sau „percepție”. Fenomenul adeseori neobișnuit al sinesteziei se
referă la toate acele situații particulare în care se produce un proces de unificare a
două sau mai multe tipuri de senzații sau de percepții senzoriale. Exemple: voce
dulce, culoare caldă, glas catifelat, miros ascuțit acru, lumină dulce.
În psihologie, sinestezia reprezintă o asociație spontană între senzații de naturi
diferite, dublată de stabilirea unei corespondențe semnificative. În pictura
expresionistă, sinestezia este descrisă, de exemplu, ca fiind o modalitate de elaborare
a unei forme sau de transpunere coloristică a unei anumite game de senzații auditive.
Muzicalitatea versurilor și a ideilor. Aceasta este dată de repetarea unui
cuvânt, a unei sintagme sau a unui vers (formându-se astfel refrenul). Muzicalitatea
versurilor se realizează fie prin prezența instrumentelor muzicale sau a ariilor ca
simbol („Muzica înainte de toate” - P. Verlaine), fie prin muzicalitatea interioara a
versurilor („Arta versurilor e arta muzicii” - Al. Macedonski). Muzicalitatea este de
două feluri: interioară, stridentă (imagini auditive, aliterații, asonanțe) și exterioară,
armonioasă (elemente de versificație)
Corespondența dintre cuvinte si elemente din natura este principala
modalitate de realizare literară a poeziilor. De exemplu: cuvântul plumb are drept
corespondent în natură un metal greu, de culoare cenușie, maleabil și cu o sonoritate
surdă (patru consoane și doar o vocală), care simbolizează stările sufletești sugerate
de trăsăturile acestui metal: greutate sufletească, angoasa, instabilitate psihică,
claustrare într-un spațiu fără soluții de evadare.
Versul liber, ca noutate prozodică, rima fiind considerată o simplă convenție,
accentul punându-se pe forma și ritmul versului;
Cromatica este, de asemenea, fie exprimată direct prin culori reci cu putere de
simbol, fie sugerată prin corespondențe (ex. simbolul plumb = cenușiu), toate
simbolizând stări și atitudini poetice;
Olfactivul sugerează în poezia simbolistă stări ale eului poetic, fiind în general
sugerate mirosurile puternice prin simboluri foarte sugestive (cadavre, mort).