Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
EFECTE SI APLICATII
EFECTUL FLUTURE
EFECTUL DOMINO
METODA BULGARELUI DE ZAPADA
APLICATII IN INFORMATICA
APLICATII IN BIOLOGIE
APLICATII IN PSIHOLOGIE
APLICATII IN ECONOMIE
APLICATII IN FILOSOFIE
Efectul domino
Teoriile haosului permit calcularea momentului de la care un sistem complex iși modifică în mod
brutal starea, fie ducând la efectul domino fie la cel al fluturelui.
-> Inducţia
matematică poate fi asemănată efectului căderii pieselor
de domino.
Efectul domino provoacă o cascada de evenimente care se leagă unele de altele prin legături ca de la
cauza la efect, așa precum o piesa de domino provoaca prin căderea ei si căderea celorlalte.
Inducția matematică este o modalitate de demonstrație utilizată în matematică pentru a stabili dacă
o anumită propoziție este valabilă pentru toate numerele naturale.
Demonstrația prin inducție că propoziția P(n) , pentru orice n care apartine lui N se compune din
doi pași:
Daca dominoul k se darama implica dominoul k+1 se darama. => P(n) este adevarata pentru orice n.
Toate dominourile se darama !
Vorbind la un nivel metaforic, efectul bulgarelui de zapada incepe de la o stare initiala de mica
importanta, devenind tot mai mare (mai serios), si poate posibil periculoas si dezastruos (un cerc
vicios), desi ar putea fi benefic in timp. Acesta este un clișeu foarte frecvent folosit în desene animate
și teatru modern și este de asemenea folosit în psihologie.
Analogia este comuna cu rularea unui bulgare mic pe un deal acoperit de zăpadă. După cum se
rostogolește bulgarele va retine mai multa zăpadă, câștigă in masă și in suprafață.
În ingineria aerospațială, este folosit pentru a descrie efectul de multiplicare într-o economie de
greutate originală. O reducere a greutății a fuselajului va necesita mai puțin efort in ridicare, adică
aripile pot fi mai mici. Prin urmare, mai puțin efort de împingere este necesar. Aceasta iterație poate
fi repetată de mai multe ori, deși greutatea pentru fiecare iterație scade.
Ripple Effect este o situatie in care undele/valurelele provocate de caderea unui obiect in apa se
propaga de jur-imprejurul punctului. Acest effect descrie, spre exemplu, cum reactia unui singur
investitor se raspandeste in economia mondiala si afecteaza in bine sau rau veniturile si abilitatea de
cheltuiala a unui alt investitor, chiar daca nu exista legatura intre cei doi.
Kessler Effect cunoscut si sub numele de Kessler Syndrome a fost propus de astrofizicianul Donald J.
Kessler in 1978 si este un scenariu in care doua corpuri aflate in orbita joasa a Pamantului si care au
densitati indeajuns de mari, pot produce prin coliziunea lor un efect de tip cascada, fiecare coliziune
ce poate urma generand asa numitul “moloz spatial” crescand si mai mare riscul altor avarii. Din
cauza acestui efect,explorarea spatiului ar putea fi ingreunata si utilizarea satelitilor imposibila.
Sindromul Kessler este foarte periculos mai ales din cauza Efectului Domino. Daca doua corpuri se
ciocnesc, se formeaza “moloz spatial”, asa cum am stabilit mai sus. Molozul spatial mai apoi,
multumita campului gravitational, va lovi si alte obiecte care se vor transforma si ele la randul lor in
moloz pana cand orbita joasa a Pamantulu va fi ocupata numai de bucati de gunoi spatial, trecere
prin el fiind imposibila.
Earmacov Rodica
Maftei Mălina
Onofrei Alexandra
Efectul Fluture
Deși efectul fluturelui poate părea a fi un comportament puțin probabil, acesta este
expus prin sisteme foarte simple. De exemplu, o minge plasată pe vârful unui deal poate
coborî la vale în orice direcție în funcție de, printre altele, mici diferențe ale poziției sale
inițiale.
Efectul fluturelui este o figură de stil comună în ficţiune, în special în scenariile care
implică călătoria în timp. În plus, operele de ficțiune care implică puncte de la care povestea
diferă în timp datorită unui eveniment aparent minor, ducând la un rezultat semnificativ diferit
față de cazul în care nu ar fi avut loc aceea divergență, sunt un exemplu de efect fluture.
Aceste cifre arată două segmente ale evoluției tridimensionale a două traiectorii (una
în albastru, cealaltă în galben) pentru aceeași perioadă de timp, în atractorul Lorenz,
pornind de la două puncte inițiale care diferă la doar 10-5 în axa X de coordonate. Inițial,
cele două traiectorii par coincidente, după cum indică diferența mică dintre coordona z a
traiectoriilor (în albastru și galben), dar pentru t> 23 diferența este la fel de mare ca și
valoarea traiectoriei. Poziția finală a conurilor indică faptul că cele două traiectorii nu mai
coincid la t = 30.
Cel mai simplu cadru matematic care prezintă dependența sensibilă față de condițiile
inițiale este dată de următoarea parametrizare a hărții logistice:
Aceasta, spre deosebire de alte hărți haotice, are o soluție cu formă închisă:
Murgulet Teodora
Tesu Cristina
Tarnovanu Vlad
1) Introducere.
2) Haosul în economie
Sunt cel puțin două motive pentru care teoria haosului este atât de
interesantă pentru a explica fenomenul economic. Primul este interesul
oamenilor de știința pentru a crea modele realiste. Partizanii teoriei
haosului încearcă să pună bazele unei științe noi, mai realiste. Cele mai multe
caracteristici ale teoriei haosului sunt, în mod evident, în contradicție cu noțiunile
fundamentale ale economiei clasice, pe care se bazează teoria economică din
zilele noastre. Teoria clasică prezintă universul ca pe un mecanism care poate fi
supus unor măsurători exacte, predicții corecte si control. Haosul, în schimb, este
un sistem determinist caracterizat prin comportamente complexe, bazate pe
interacțiuni între elemente, care par întâmplătoare. În acest sens, haosul ar
putea reprezenta o schimbare de perspectiva în explicarea fenomentelor
economice, ca de exemplu fluctuații, instabilitate, crize, depresiuni economice.
3) Piața de capital
4) Managementul întreprinderii
Sistemele neliniare (cum este și cel organizațional) sunt caracterizate
prin faptul că au “puncte de bifurcație”, regiuni unde sistemul stă pe
muchie de cuțit, și poate în orice moment să-și schimbe comportamentul.
Un sistem care a fost stabil pentru o lungă perioadă poate brusc să se
comporte imprevizibil. De exemplu, o companie care este in continuă
creștere de cațiva ani, poate într-un mod neașteptat să intre într-o
perioadă de oscilări necontrolabile. Alte sisteme, în schimb, pot deveni
auto-organizate și se pot așeza într-o stare de stabilitate relativa, de
comportament economic bine definit. Încercările de a modifica acest
comportament spre noi direcții, în timpul acestei perioade, va fi foarte
dificil.
Teoria haosului subminează nevoia controlului riguros și stabilitatea
creată de rutinele existente, pe care managementul tradițional le preferă.
Teoria Haosului oferă știintei manageriale noi posibilități cu privire la când
și unde controlul managerial este necesar sau posibil și la ce scara a
organizației sunt aceste eforturi cel mai bine folosite. Pe scurt, raportul
dintre libertate si necesitate variază în funcție de mai mulți parametri.
Stabilitatea parțială poate fi păstrată in anumite condiții, astfel încât să nu
fie distruse conexiunile care mențin sistemul laolaltă. Această teorie
susține astfel logica multor noi idei manageriale. Ideile actuale care au ca
scop democratizarea deciziilor luate în cadrul întreprinderilor își găsesc
sprijin în teoria haosului; nici un plan și nici o politică nu este adecvată
pentru a acoperi toate exigentele în același timp. Managementul modern
trebuie să facă loc ideilor spontane, venite din partea angajaților la
momentul oportun.
În organizarea tradițională a întreprinderilor se caută formarea de
structuri cât mai stabile, aparent predictibile și puțin supuse riscurilor,
structuri ce sunt supuse unui control strict din partea managementului.
Acest gen de structuri creează mai degrabă impresia de control, ce
porneste dintr-o nevoie psihologica, ce însă are ca rezultat limitarea
creativității, a inițiativei, diminuarea motivației angajaților in întreprinderi.
În modelele tradiționale de luare a deciziilor, se consideră că managerului
îi este accesibilă informația completă și perfectă. În realitate, informații
complete există numai despre evenimente trecute, iar alegerile pentru
viitor trebuie să se bazeze pe informații limitate deoarece viitorul
presupune mereu atât risc cât și incertitudine.
O analiză a raționalității și incertitudinii în luarea deciziilor duce la
ideea de a lua în seamă și teoria haosului. Deși recunoaște că viitorul nu
poate fi prevăzut cu exactitate, teoria haosului oferă posibilitatea
cunoașterii unui număr de posibilități pentru desfășurarea evenimentelor
viitoare. De asemenea, susține că informația completă și exactă, atât de
necesară în luarea deciziilor, nu poate fi obținută, iar trecutul nu este un
ghid exact al viitorului.
De aceea, ideile de referință ale managementului strategic trebuie
schimbate: trebuie sa fie create condiții unde se poate mereu învăța ceva
nou, de unde pot sau nu să apară noi strategii, în funcție de situație.
Managerii nu trebuie să încerce să iasă din starea de haos, ci să vină cu
soluții noi care să integreze toate informațiile. Informația activează astfel
un proces prin care pot apărea soluții si strategii la toate nivelele
organizației, ce vor oferi noi modalități de gândire si de funcționare a
întregului sistem.
5) Politici economice
Există de asemenea multe motive importante pentru a continua să
înțelegem impactul neliniarității și haosului în sistemele sociale. Controlul
sistemelor liniare poate fi chiar mai ușor de realizat decât al celor liniare,
deoarece ar putea fi nevoie doar de o schimbare mică pentru a crea o
schimbare radicală în sistem. Cu alte cuvinte, schimbări mici în politicile
economice, având costuri reduse, ar putea avea un impact mare asupra
bunăstarii sociale. Pe de altă parte, poate fi foarte greu să se determine
exact când și unde să se aplice aceste politici și cum să se evalueze
impactul lor.
În aplicarea unor politici (economice sau sociale), este foarte
important să se construiască un model de analiză potrivit. De fapt, pentru
a influența rezultatele și procesele economice, trebuie să ne putem baza
pe un model care sa fie o descriere cât mai reală a sistemelor economice .
În privința controlului sistemelor, critica principala s-a indreptat către
modelele liniare, care conduc către o înțelegere greșită a realitatii și care
pot introduce erori si politici economice neadecvate.
O politică economică bazată pe o teorie greșită, produce efecte care
vor fi fundamental diferite de cele previzionate de teorie. O alternativă
pentru a formula politici adecvate, cu consecințe diferite de cele asociate
cu teoriile tradiționale poate fi folosirea modelelor haotice.
Xt,N= ∑
k =1
(x k −m N )
R= Max(Xt,N)-Min(Xt,N)
√
2
S= ∑ (x −m )
i=1
i n
Max X t , N −Min X t , N
R N
Raportul R/S este
relația :
: S =
√ ∑ ( xi −mn)2
i=1
N
. Hurst introduce
R
S=
( a∗N ) H , unde a este o constantă, iar H este exponentul Hurst,
pe care relația de față îl calculează. Coeficientul de corelație C are
expresia C=2
( 2 H −1)
−1. Pentru H=0,5,atunci C=0, deci evenimentele
sunt perfect aleatoare. Altfel spus, prezentul nu influențează viitorul.
Dialectica lui Hegel, prin continutul care implica unele semnificatii alea teoriei
haosului, ofera oportuinitatea de a o aplica in viata si gandirea de zi cu zi. Astfel, se
deschide o perceptie asupra a noi orizonturi: contradictiile nu ar trebui sa fie
eliminate, ci dezvoltate pentru a ajunge la un nivel la care formeaza un fenomen nou.
Imprevizibilitatea indica aparitia noutatii pe care Hegel o sintetizeaza. Conceptul
acestuia asupra "ideii absolute", exprimand intelegerea lumii prin auto-
constientizare, este reflectat in matematica teoriei haosului.
In final, ne putem da seama ca nu putem trai nici in universul lui Kant, intr-o
instanta de motive, dar nici in viata creata de Hegel care este dezvoltata pur spiritual.
Haosul dispare in filosofie odata cu nevoia de a explica si a descoperi, dar ramane o
perceptie de baza inainte de incercarea identificarii unor interpretari.
În acest domeniu, probabil cel mai important lucru este prezicerea într-un mod cât mai sigur
a ceea ce se va întâmpla pe piață după o perioadă de timp. O economie normală înseamnă cicluri
economice previzibile, cu puncte de intrare în reviriment (boom) posibil de definit, în medie pe
perioade de şapte ani, dar şi cu puncte de intrare în declin (recesiune) pe perioade de 10 luni.
2. Istoric
Pâna recent, teoria cea mai folosită în acest scop era Teoria Portofoliului. Conform acesteia,
probabilitatea schimbărilor de pe piață puteau fi modelate prin clopotul lui Gauss:
Comform acestei teorii, schimbările foarte mici sunt și cele mai frecvente, iar schimbări
foarte mari au loc extrem de rar. Acest lucru nu este însa adevărat în practică. Pe această curba,
putem observa probabilitatea schimbărilor rapide apropiindu-se de 0, schimbări care pot fi văzute
lunar pe piață. Astfel că după descoperirea fractalilor, Benoit Mandelbrot introduce o nouă teorie
fractală, bazată pe o iterație cu generator, care poate fi folosită mai eficient decât Teoria Portofoliului
în analiza pieței.
Fig. 1
Fig. 2
3. În prezent
În domeniul pieței, ca și în alte domenii în care fractalii și haosul dau rezultate, rareori se
dovedesc atât de folositori pentru prezicere, pe cât sunt pentru simulare. Simularea fractală poate
modela și prezice natura general statistică a unui sistem, fără a îi prezice comportarea într-un anumit
moment.
Nu de mult a fost precizat faptul că lumea a trecut din era unei economii normale, în cea a
economiei noii normalităţi. Economia noii normalităţi este caracteristică perioadelor cu turbulenţe.
Acestea se manifestă la fel ca în lumea naturală, caracteristicile lor fiind agitaţia, apariţia aleatorie şi
lipsa de predictibilitate.
În contextul globalizării, efectul fluture se manifestă cel mai vizibil în economie. Este de ajuns
ca un dezastru în Indonezia sau în China să afecteze capacităţile de producţie ale multor
multinaţionale îndeajuns de mult încât să influenţeze profitul, reflectându-se imediat în valoarea
acţiunilor la bursă.
Sunt cel puțin două motive pentru care teoria haosului este atât de interesantă pentru a
explica fenomenul economic. Primul este interesul oamenilor de știință pentru a crea modele
realiste. Al doilea motiv îl reprezintă posibilitatea de a controla sistemele.
Opinia inițială în rândul oamenilor de știință a fost că mișcarea haotică a sistemelor nu este
nici previzibilă, nici controlabilă, din cauza dependenței sensibile la condițiile inițiale. Schimbările mici
conduc la alte mișcări haotice, și nu la vreo alternativă stabilă și previzibilă. Însă, s-a demonstrat că,
deși haosul este imprevizibil, structura sa deterministă îl face exploatabil și deci controlabil. Această
observație a deschis posibilitatea schimbării comportamentului sistemelor naturale fără a schimba
vreuna dintre proprietățile lor inițiale.
Piața de capital
S-a arătat mult interes față de rolul haosului în finanțe, datorită abundenței de informații și
dorința de a detecta modele previzibile. Testele au indicat prezența structurilor neliniare în prețurile
acțiunilor pe piața combustibililor, pe piețele valutare. Asta nu înseamnă că teoria haosului poate
prezice exact când prețul acțiunilor va crește sau va scădea. Însă s-a demonstrat că prețurile lor de
piață, deși imprevizibile, au un anumit trend.
Piața de capital este acceptată ca fiind un sistem self-similar, în sensul că părțile componente
sunt asemănătoare sau chiar identice cu întregul. Un alt tip de sistem self-similar în matematică este
fractalul. Dacă privim graficele ce reprezintă prețul acțiunilor într-un interval de un an, o lună, o
săptămână sau chiar o zi, vom observa că ele au o structură asemănătoare. Totuși, ca și fractalul,
piața de capital are o dependență sensibilă la condițiile inițiale. Acest factor este cel care face
sistemele de piață dinamice atât de greu de previzionat. Pentru că nu putem descrie exact situația
actuală cu toate detaliile necesare, nu putem prezice exact starea sistemului într-un moment viitor.
Succesul pieței de capital poate fi previzionat de către experții în haos, care afirmă că
investițiile pe termen scurt sunt o pierdere de timp și că acest tip de investitori vor dispărea în timp
din cauza costurilor mari ale tranzacțiilor. Însă, prețurile acțiunilor, pe termen lung nu sunt
întâmplătoare. Un sistem poate fi imprevizibil pe termen scurt, însă determinist pe termen lung.
Managementul întreprinderii
Sistemele neliniare (cum este și cel organizațional) sunt caracterizate prin faptul că au
“puncte de bifurcație”, regiuni unde sistemul stă pe muchie de cuțit, și poate în orice moment să-și
schimbe comportamentul. Un sistem care a fost stabil pentru o lungă perioadă poate brusc să se
comporte imprevizibil. De exemplu, o companie care este în continuă creștere de câțiva ani, poate
într-un mod neașteptat să intre într-o perioadă de oscilări necontrolabile.
Alte sisteme, în schimb, pot deveni auto-organizate și se pot așeza într-o stare de stabilitate
relativă, de comportament economic bine definit. Încercările de a modifica acest comportament spre
noi direcții, în timpul acestei perioade, va fi foarte dificil. Teoria haosului este o paradigmă teoretică
care are rolul atât de a critica, cât și de a completa modelele de management bazate pe liniaritate,
coerență, uniformitate, previzibilitate și control ierarhic.
Politici economice
Schimbări mici în politicile economice, având costuri reduse, ar putea avea un impact mare
asupra bunăstării sociale. Pe de altă parte, poate fi foarte greu să se determine exact când și unde să
se aplice aceste politici și cum să se evalueze impactul lor. În aplicarea unor politici (economice sau
sociale), este foarte important să se construiască un model de analiză potrivit. De fapt, pentru a
influența rezultatele și procesele economice, trebuie să ne putem baza pe un model care să fie o
descriere cât mai reală a sistemelor economice.
În privința controlului sistemelor, critica principală s-a îndreptat către modelele liniare, care
conduc către o înțelegere greșită a realității și care pot introduce erori și politici economice
neadecvate. O politică economică bazată pe o teorie greșită produce efecte care vor fi fundamental
diferite de cele previzionate de teorie. O alternativă pentru a formula politici adecvate, cu consecințe
diferite de cele asociate cu teoriile tradiționale poate fi folosirea modelelor haotice.
6. Concluzie
Recunoașterea haosului în economie este importantă atât din punct de vedere teoretic, cât și
practic. Din punct de vedere teoretic, dacă un sistem este haotic, putem construi modele matematice
care ar putea oferi o înțelegere mai bună a dinamicii sale. Din punct de vedere practic, descoperirea
comportamentului haotic face posibilă controlarea lui.
Trebuie însă ținut cont de faptul că economia nu este o știință exactă, deci, prin natura sa,
economia nu se poate conforma riguros unui model al unei științe exacte. Aceasta însă nu înseamnă
că o știință socio-umană este imposibilă, ci că cercetatorii trebuie să se adapteze la mai multe moduri
de a studia această știință, deoarece acțiunile oamenilor sunt condiționate de mecanisme sociale, la
fel cum și fenomenele naturii sunt controlate de legile lor. Ar trebui să avem în vedere toate relațiile
care există între variabilele economice. Nu se poate trage o concluzie din relații individuale între
anumite variabile care prezintă interes pentru noi, excluzând variabilele și relațiile care au efecte
secundare sau indirecte. Acest lucru poate fi periculos, deoarece poate ignora sau reprezenta greșit
anumite aspecte ale structurii economiei care joacă un rol important în comportamentul său
dinamic.
Paduraru Andra
Larion Alexandra
2. Teoria haosului e totodata aplicata in prezent la studii medicale ale epilepsiei, mai exact la
predictia crizelor aparent aleatoare prin observarea conditiilor initiale.
Înaintea unei crize de epilepsie activitatea neuronala devine mai organizată EEG-ul este
caracterizat prin DC (Dimensiunea de corelatie)şi MEL cu valori mai scăzute decât în situaţia
normală, aceasta determinare fiind facuta cu ajutorul teoriei haolsului prin reprezentari de
sisteme.
Sepsisul
Sepsisul este o problemă serioasă care duce la creşterea mortalităţii, morbidităţii şi costurilor
serviciilor de sănătate. În ciuda enormelor eforturi depuse pînă în prezent, nu s-a ajuns la o
terapie cu efecte sigure, sistematic reproductibile.
În general, procesele care survin la nivelul celulelor şi organelor în timpul sepsisului sever,
sînt considerate ca procese disfuncţionale. Se ridică din ce în ce mai multe voci care afirmă
că, cel puţin unele dintre mecanisme reprezintă, de fapt, un răspuns adaptativ “haotic” care
are ca scop permiterea supravieţuirii . În această ordine de idei, hibernarea celulară poate fi
considerată un efort de diminuare a consumului celular de oxigen în contextul reducerii
disonibilului de oxigen, mecanismul ducînd la creşterea şanselor de supravieţuire. În mod
similar, modificările microcirculatorii şideclanşarea apoptozei pot fi considerate răspunsuri
pre-programate pentru stressul sever care sacrifică anumite celule pentru a salva altele din
care se poate regenera funcţia organului care este copleşit de agresiunea septică.
Comportamentul neliniar al sepsisului a fost considerat un proces complex dar haotic de cei
mai mulţi investigatori . Există polimorfism genetic major care duce la variaţii individuale în
modalităţile de răspuns la agresiunea septică. În plus, există relaţii dinamice şi temporale
între sitemele care cedează şi intervenţiile terapeutice. În acest concept, haosul a fost privit ca
un proces dezordonat, necontrolat, aleator. Dar în prezent, haos şi complexitate se referă la
procese care au ca sop obţinerea unui echilibru prin generarea ordinii şi stabilităţii în
interiorul unui sistem. Sistemele haotice sînt constituite din componente multiple
care interacţionează între ele şi cu mediul înconjurător într-un mod neliniar. Rezultatul
acestei interacţiuni este dependent în mare măsură de condiţiile iniţiale şi poate duce la un
comportament nepredictibil al respectivului sistem complex, răspuns care nu poate fi
identificat numai prin studiul separat al componentelor. De aceea, abordarea reducţionist-
simplistă folosită pînă în prezent pentru studiul acestui tip de sitem nu a reuşit înţelegerea
modului său de reacţie. Noi considerăm că remodelarea fiziopatologiei sepsisului şi
insuficienţei multiple de organ în contextul haosului şi teoriilor complexităţii, va duce la o
mai bună înţelegere a sepsisului şi la terapii mai eficiente.
Ancuta Andrei
Bulgaru Tudor
Esanu Stefan
Teoria haosului are un început în încercările lui Henri Poincaré de modelare matematică a
instabilităţii sistemelor mecanice, pe la începutul secolului. Ea s-a dezvoltat odată cu
perfecţionarea calculatoarelor şi creşterea consecutivă a puterii lor de calcul. Această teorie
a furnizat mijloacele de studiu a sistemelor complexe. Prin aceasta şi-a găsit aplicaţii în multe
domenii, din cele mai diverse, şi a revoluţionat cunoaşterea ştiinţifică.
Trăsătura esenţială a sistemelor complexe este evoluţia lor neliniară în raport cu
timpul. "Sistemele neliniare, spune Moran, sunt acelea al căror comportament este
descriptibil numai considerând interacţiunea componentelor din sistem, şi nu
numai însumând calităţile sistemului."4 Evoluţia sistemului în timp, datorită acestor
interacţiuni între componentele sistemului, se poate face cu ecuaţii diferenţiale neliniare în
raport cu timpul.
Din această neliniaritate decurg câteva proprietăţi importante ale sistemelor complexe:
sensibilitatea faţă de condiţiile iniţiale, structurarea şi evoluţia sistemului în forme auto-
asemănătoare la scări diferite (ca păpuşile ruseşti) şi tranziţiile de fază prin care trece
sistemul în evoluţia sa.
Sensibilitatea faţă de condiţiile iniţiale înseamnă că diferenţe infinitezimale în condiţiile
iniţiale ale sistemului pot determina diferenţe radicale în evoluţia acestuia.
Momentele din evoluţia unui sistem în care diferenţe mici ale valiabilelor pot conduce la
evoluţii ulterioare total diferite, momente în care sistemul poate "alege" între doi sau mai
mulţi atractori, sunt punctele critice din teoria catastrofelor a lui R.Thom. Sistemele nu sunt
omogene şi uniform supuse condiţiilor exterioare. În punctele critice, diferite parţi ale
sistemului "aleg" traiectorii diferite. După ce sistemul întâlneşte în evoluţia sa mai multe
astfel de puncte critice, în care părţi ale sale "aleg" evoluţii diferite, se ajunge ca starea
sistemului să apară haotică, cu toate că legile ce-l guvernează sunt deterministe. Acesta
este haosul determinist.
"Interacţiunea dintre variatele particularităţi mentale este luată în considerare în majoritatea
modelelor psihanalitice [...] Din punct de vedere fenomenologic, scrie Moran, psihanalistul
ţine cont de această perspectivă asupra minţii (ca interacţionând cu ea însăşi, sau intra-
acţionând), atunci când consideră, de exemplu, interdependenţa dintre afectele pacientului,
asociaţiile verbale şi senzaţiile date de poziţia pe canapea."
"Următorul atribut al sistemelor neliniare, «sensibilitatea faţă de condiţiile iniţiale»,
scrie Moran, se găseşte ca acasă în concepţia psihanalitică asupra determinismului psihic şi în
importanţa acordată istoriei dezvoltării individuale. Analiştii văd viaţa psihică curentă a
individului şi comportamentul ca puternic afectate şi determinate de experienţele
trecutului."
Moran susţine că fantasmele inconştiente ale unui pacient funcţionează ca atractori stranii.
"Comportamentul observabil rămâne pe moment inpredictibil, scrie Moran, dar global
predictibil pentru că este permanent "atras" asimptotic, către nucleul simplu al setului de
fantasme inconştiente. Spunând altfel, nu contează cât de divers poate apărea
comportamentul, el va revela, după observaţia psihanalitică, influenţa unui numar finit de
fantasme inconştiente relativ simple."
Teoria haosului furnizează căi de gândire despre psihanaliză. [citez] "Ele pot fi folosite ca
matriţe organizatoare pentru noi puncte de vedere în psihanaliză. Culegerea unor similarităţi
între psihanaliză şi haosul determinist depinde de capacitatea noastră umană de
recunoaştere a tiparelor complexe."18
Teoria haosului este o teorie matematică, modelele pe care le contruieşte se
bazează pe caracterul măsurabil al variabilelor pe care le ia în consideraţie.
Aspectul cantitativ presupus de modelări şi simulări limitează aplicarea strictă a acestei teorii
la teoria psihanalitică. Rezultatele teoriei haosului sunt luate în psihanaliză ca metafore şi se
stabilesc analogii
Razvan Macovei
Stefanescu Alexandru
Teoria Hoasului ȋn informatică
Din nefericire pentru aceia dintre noi cărora le place să controleze lucrurile, mare parte
din lumea naturală nu se conformeaza cu uşurinţă ecuaţiilor liniare. Formele neliniare sunt
mai degraba regulă decât excepţie. Aşa cum spunea Mandelbrot în cartea sa "Geometria
fractală a naturii": "Norii nu sunt sfere, muntii nu sunt conuri, liniile de coasta nu sunt
cercuri, iar scoarta copacilor nu e neteda...". Tehnicile noastre matematice au avut un mare
succes în prezicerea fenomenelor excepţionale, care sunt aproape liniare, cum ar fi
traiectoriile proiectilelor, planetelor şi particulelor. Subiecte mai haotice (şi imediat
folositoare) cum ar fi vremea, cutremurele, curgerea fluidelor şi dinamica formativă au înşelat
constant previziunile.
Robotica este un alt domeniu care a beneficiat de efectele acesteia. În loc ca roboţii să
se mişte haotic, modificându-şi ȋn mod permanent modul de intercaţiune cu obiectele din jur,
Teoria Haosului a ajutat la construirea unui model predictibil. Aplicarea Teoriei Haosului ȋn
mişcarea roboţilor insecte ajută şi acum biologiştii să inţeleagă mecanica animalelor si poate
avea chiar şi aplicabilitate medicală. Roboţi autonomi au fost realizaţi pentru a se aventura ȋn
medii ostile, unde oamenii nu pot ajunge, fiind nevoiţi să-şi adapteze mişcarea ȋn funcţie de
ȋmprejurimi, ce au dus la ȋnregistrarea unor noi paternuri comportamentale.
În industria jocurilor video, teoria haosului apare ȋn mod surprinzător din nou, când
designul jocurilor devine din ce ȋn ce mai complicat, conţinând aspecte precum fizica
realistică şi mediu ce interacţionează, rezultatul unei acţiuni neefiind tot timpul predictibil, ce
poate duce la o serie de probleme neaşteptate. Kevin Ryan (realizator al Contraption Maker,
joc disponibil pe Steam) explică cum diferenţe foarte mici, de 0.00001 unităţi, pot duce la
neconcordanţe majore ȋn game play, după aceleaşi observaţii făcute şi de Lorenz. Totuşi, el a
găsit o soluţie, numită “verificare deterministă automată” ce monitorizeaza constant cum
obiectele se comportă ȋn comparaţie cu valoarea predeterminată, ce ajută la minimalizarea
erorilor datortate efectului fluturelui.
Minea Monica
Bejan Irina
Codreanu Smaranda