Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
A. INFRASTRUCTURA
1. FUNDAŢII
Fundaţiile sunt de regulă de unul dintre tipurile prezentate în Tabelele 1 şi 2 şi, având în vedere
structura clădirii, pot fi clasificate în următoarele categorii:
1. In cazul structurilor cu pereţi portanţi din zidărie dispuşi în plan după una sau ambele
direcţii (pereţi portanţi longitudinali şi pereţi transversali de contravântuire, care rigidizează construcţia la
acţiunea încărcărilor orizontale), se folosesc în general fundaţii continue, executate din:
a) Zidărie din piatră naturală (de regulă cu mortar pe bază de var) sau din cărămidă, atunci când
este vorba despre clădiri cum sunt cele de locuit, unifamiliale sau construite în zonele de munte .
Acest sistem de fundare nu corespunde terenurilor umede (acolo unde nivelul apelor subterane ajunge
deasupra cotei tălpii fundaţiei) sau în cazul în care sunt posibile tasări ale terenului.
La clădirile cu subsol parţial sau general, pereţii de subsol din zidărie de piatră sau cărămidă se
continuă până la nivelul necesar pentru a îndeplini şi rolul de fundaţie.
S.C. CONFORTUL S.R.L. SUPORT CURS CONSTRUCTOR STRUCTURI MONOLITE 134
STRUCTURII PENTRU CONSTRUCŞII – ROLUL STRUCTURAL ŞI PRINCIPII DE BAZĂ
b) Beton simplu (aşa-numitele fundaţii rigide) sau din beton armat (fundaţii elastice); în
funcţie de valoarea încărcărilor transmise terenului şi de capacitatea portantă a terenului de fundare .
Atunci când terenul de fundaţie are capacitatea portantă scăzută sau încărcările transmise de
construcţie au valori mari, sunt adecvate fundaţiile de tip “radier” cu transmiterea directă sau indirectă a
încărcărilor la terenul de fundaţie, în funcţie de adâncimea la care se află stratul cu capacitatea portantă
corespunzătoare.
Dacă această adâncime este peste 3-4 m, se prevăd fundaţii pe piloţi, având la partea lor superioară o
dală rigidă (care se comportă ca un radier), ca element intermediar cu rolul de a asigura legătura între
capetele superioare ale piloţilor şi o distribuţie cât mai uniformă a încărcării transmise în acest mod (indirect)
terenului de fundare.
2. Clădirile cu structura în cadre (sau cu schelet) vor avea de regula fundaţii izolate,
executate din zidărie de piatră, cărămidă sau – cel mai frecvent – din beton simplu sau armat .
In cazul terenurilor cu capacitate portantă redusă şi/sau a încărcărilor transmise de construcţie
terenului care au valori ridicate, pot fi prevăzute fundaţii pe reţele de grinzi din beton armat sub şirurile
de stâlpi, sau chiar fundaţii de tip radier (mai rar).
Transmiterea directă sau indirectă a încărcărilor la teren prin intermediul fundaţiilor
este proiectată în funcţie de adâncimea la care se află stratul cu rezistenţa corespunzătoare, bun de fundare.
1 2 3
a. Zidărie din cărămida sau piatră naturală a,b,c,d - structuri cu pereţi
FUNDAŢII CONTINUE
1 2 3
a. Zidărie din cărămidă sau piatră naturală a, b, c: Structuri din
FUNDAŢII ÎN
1 2 3
a. Zidărie din cărămidă, piatră naturală sau blocuri din beton a. Stâlpi din zidărie
simplu
b. bloc din beton simplu cu cuzinet din beton armat b, c. Structuri in cadre din
FUNDAŢII
IZOLATE
c. bloc din beton simplu, în trepte, cu cuzinet din beton b. a., turnate monolit
armat
d. fundaţie elastică din beton armat, cu secţiune,
dreptunghiulara, trapezoidală sau de altă formă.
NOTA: In cazul b , c: barele armăturilor longitudinale sunt
ancorate în fundaţie.
2 3
Acest tip de fundaţie susţine de regulă pereţi portanţi şi
constă dintr-o grindă continuă din b. a. rezemată pe blocuri Pereţi portanţi
FUNDAŢII PE
1 2 3
FUNDAŢII PE
O reţea de grinzi din beton armat, de regulă având - Pereţi structurali din zidărie
REŢELE DE
GRINZI
2 3
Pot fi considerate planşee inverse (din b. a.), având, ca
FUNDAŢII RADIER
BETON ARMAT
NOTA:
Au fost prezentate numai acele tipuri de fundaţii care se utilizează la construcţia clădirilor de locuit.
● Solurile nisipoase constituie un bun suport pentru fundaţii în cele mai multe cazuri, deşi vibraţiile cu
frecvenţă înaltă (500-2500 vibraţii/min) pot da naştere unor serioase probleme de tasare; acestea sunt puţin
probabile în cazul clădirilor rezidenţiale, cu excepţia situaţiilor în care prezenta unor utilaje le-ar putea
produce.
● Adâncimea minimă de fundare recomandată în cazul terenurilor din argilă contractilă este de 1.20 m,
sub nivelul modificărilor sezoniere, atunci când vegetaţia lipseşte.
● Pe terenuri in panta este necesară o adâncime de fundare mai mare, mai ales pe versanţii orientaţi spre
sud, unde terenul se va usca accentuat în perioada secetoasă.
1.3. SUBSOLURI
1.3.1. Hidroizolaţii
Hidroizolata nu are un rol structural . Hidroizolaţia este partea cuprinsă între planşeul de la parter
(“cota zero”) şi fundaţie, fie subsol, fie elevaţie, îndeplineşte o funcţiune importantă în contextul comportării
clădirii în exploatare, datorită rolului în prevenirea formarii igrasiei la pereţi şi elementele adiacente ( în
special planşee pe sol).
Hidroizolaţia trebuie să reziste la pătrunderea umezelii care urcă din sol; iar această condiţie se asigură
de regulă cu ajutorul unui strat de hidroizolaţie orizontal executat la baza peretelui (Tabelul 3), continuu în
plan orizontal şi, după caz, racordat în plan vertical, în conformitate cu prevederile normativelor in vigoare.
Calitatea şi structura materialelor de hidroizolaţie .
0 1 2 3
A. - ● bitum
● perete in
fundaţie suprastructura
● 70
1. Hidroizolaţie orizontală sub pereţi
B. - ● bitum
● perete in
fundaţie suprastructura
● 70
● bitum
C. - ● perete in
suprastructura
elevaţie ● 70
SUPORT AL HIDROIZOLAŢIEI
HIDROIZOLAŢIEI * STRATUL DE
PROTECŢIE
0 1 2 3
A. - ● bitum
● zidărie de
perete de protecţie
subsol ● 50
2. Hidroizolaţie verticală la pereţii clădirilor cu subsol
B. - ● mortar de
ciment,
perete de impermeabil
subsol ● elevaţie
● 50
SUPORT AL HIDROIZOLAŢIEI
HIDROIZOLAŢIEI * STRATUL DE
PROTECŢIE
0 1 2 3
Perete de ● bitum
subsol ● A –sub
3. Hidroizolaţie verticală şi orizontală la pereţi
pereţii
parterului;
B, C – in
peretele
de subsol
● 50
Suprafaţa ● bitum
de la ● placa
4. Hidroizolaţie orizontală la planşee
partea de beton
superioară ● 70
a elevaţiei
sau a
peretelui
de subsol
SUPORT AL HIDROIZOLAŢIEI
HIDROIZOLAŢIEI * STRATUL DE
PROTECŢIE
0 1 2 3
● bitum
A- elevaţie şi ● perete de
stratul de subsol sau
beton elevatie + placa
de egalizare de beton de la
(placă partea inferioara
inferioară) ● 70
5. Hidroizolaţie orizontală la pereţi şi planşee
● bitum
B- fundaţie şi ● partea
elevaţie superioară a
fundaţiei şi baza
peretelui de la
parter
● 70
SUPORT AL HIDROIZOLAŢIEI
HIDROIZOLAŢIEI * STRATUL DE
PROTECŢIE
0 1 2 3
Fundaţie + ● bitum
● stratul/zidăria
6. Hidroizolare in sistem-cuva împotriva umidităţii
placa de bază
din beton+ de protecţie+
perete de placa de beton
subsol de la bază
● 50
terenului
B. SUPRSTRUCTURA
1.4. PEREŢI
1.4.1. Rolul structural şi funcţional
In ceea ce priveşte capacitatea de preluare a încărcărilor, pereţii pot fi clasificaţi după cum urmează:
A. Structurali sau portanţi, atunci când preiau – pe lângă greutatea proprie – încărcări transmise de
alte elemente de construcţie (ex: planşee sau grinzi ale acestora etc.) şi/sau încărcări laterale
(orizontale) din vânt sau seism; în cel din urmă caz sunt proiectaţi special pentru a creşte rigiditatea
de ansamblu a structurii (pereţi de contravântuire). Pot fi atât interiori cât şi exteriori.
B. Nestructurali sau neportanţi, a căror greutate este preluată de elementul de rezistenţă pe care
sunt executaţi (planşeu, grindă) şi care preia întreaga greutate a peretelui respectiv.
Pereţii despărţitori sunt numai interiori, compartimentând spaţiul din planul de nivel, în
timp ce pereţii de umplutură pot fi atât interiori cât şi exteriori, deoarece umplu spaţiul
cuprins între stâlpi/diafragme şi grinzi, în cazul structurilor în cadre sau mixte.
Pereţii-cortina sunt elemente speciale de faţadă care îmbracă structura de rezistenţă, iar
scheletul lor portant este suspendat de elementele structurale ale clădirii (planşee, grinzi,
stâlpi, diafragme). Ei preiau numai încărcările directe din vânt, normale pe suprafaţa lor, nu
preiau încărcări gravitaţionale (acestea sunt transmise elementelor structurale ale clădirii
prin intermediul scheletului de rezistenţă) şi trebuie să îndeplinească toate condiţiile de
confort impuse elementelor de închidere ale unei clădiri (subsistemul anvelopă).
Considerând multitudinea rolurilor unui perete, aceştia trebuie în general să îndeplinească diferite
funcţiuni în cadrul ansamblului clădirii. De aceea, în funcţie de rolul preponderent, clasificarea defecţiunilor
se va face în mod diferit.
Un perete poate îndeplini în principal una dintre următoarele funcţiuni:
a. Să preia încărcările transmise de alte elemente structurale sau nestructurale fie direct, fie indirect,
terenului de fundare (prin intermediul fundaţiilor directe sau indirecte), asigurând rezistenţă şi
stabilitatea clădirii la încărcări verticale şi orizontale (pereţii portanţi, pereţii de contravântuire,
diafragmele);
b. Să asigure condiţiile de confort în exploatare (izolaţie termică adecvată, izolare acustică, să fie
igienici, etanşi - ca parte componentă importantă a anvelopei clădirii (cazul pereţilor exteriori), – să
aibă aspect plăcut din punct de vedere estetic etc.;
c. Să realizeze compartimentarea în plan în conformitate cu cerinţele impuse de destinaţia clădirii şi de
planurile de arhitectură aferente.
O trecere în revistă a definiţiilor şi clasificării aferente pereţilor este prezentată în Tabelul 4.
Un perete structural va avea o conformare tipică, în funcţie de poziţia sa în cadrul ansamblului
construcţiei:
a. Pereţi exteriori, cu structura omogenă sau neomogenă (Tabelul 4), care depinde şi de
materialul din care sunt executaţi. Pereţii exteriori, ca orice element al anvelopei, trebuie să
asigure etanşeitate şi condiţiile de confort termic;
b. Pereţi interiori, care trebuie să răspundă exigenţelor referitoare la rezistenţă şi stabilitate.
Ca urmare, grosimea totală este în general mai mare la pereţii exteriori faţă de cei interiori, atunci
când se compară pereţii executaţi din acelaşi tip de material.
Pe lângă pereţii principali (structurali) ai unei clădiri, sunt pereţi de sine stătători cum sunt zidurile de
sprijin, pereţii-parapet , executate din zidărie de cărămidă, piatră naturală sau beton .
Zidurile de sprijin pot fi deosebit de importante pentru structura unei clădiri executate pe un teren
în pantă, în ceea ce priveşte stabilitatea terenului şi structurii.
1.5. PLANSEE
In clădirile de locuit, inclusiv blocuri de locuinţe, planşeele sunt în general executate din beton armat,
în diferite soluţii constructive .
Planşeele sunt elemente structurale orizontale care compartimentează volumul clădirii pe verticala şi o
închid la partea superioară şi inferioară. Astfel, planşeele pot fi:
a) părţi componente ale subsistemului-anvelopă (planşee-terasa, planşee peste pasaje şi în general
planşee care separă mediul interior de cel exterior, respectiv spaţiul încălzit de cel neîncălzit), sau
b) planşee curente (între două niveluri succesive), care sunt elemente de construcţie interioare.
Pe lângă condiţiile mecanice impuse în general planşeelor, acestea trebuie să răspundă unor cerinţe
complexe, specifice elementelor care aparţin anvelopei clădirii, în funcţie de rolul şi poziţia lor. De aceea,
structura unor astfel de planşee va include unele dintre următoarele elemente: izolaţie termică, izolaţie
hidrofugă, bariera de vapori, strat de difuzie a vaporilor, straturi de protecţie, canale de aerare/ventilare,
izolare acustică şi finisaje adecvate etc., conform standardelor in vigoare.
In principiu, planşeele trebuie să răspundă următoarelor exigente:
1. Condiţii capitale, care se referă la durabilitate şi rezistenţa la foc. Durabilitatea se stabileşte în funcţie
de durata de serviciu a clădirii, amplasament şi condiţiile de mediu (gradul de agresivitate din punct de
vedere chimic sau/şi biologic) etc. Planşeele trebuie de asemenea să satisfacă cerinţele normativelor în
vigoare în ceea ce priveşte rezistenţa la foc, în funcţie de categoria clădirii şi de rezistenţa la foc a celorlalte
elemente structurale.
2. Condiţiile mecanice se referă la comportarea mecanică a elementelor portante ale planşeului, astfel
încât să nu se atingă sau să se depăşească starea limită ultimă (rezistenţă, stabilitate, oboseală) sau starea
limită a exploatării normale (săgeata admisibilă şi/sau fisurare)
3. Condiţiile fizice si igienice se refera la modul în care planşeele satisfac cerinţele legate de confortul
termic şi acustic, izolaţie hidrofugă, igiena finisajelor, în funcţie de funcţionalitatea clădirii şi de gradul de
confort care se urmăreşte să fie obţinut.
4. Condiţiile economice se referă la anumiţi indicatori cum sunt: consumul de materiale şi manopera,
costuri, gradul de industrializare/prefabricare, complexitatea procesului de execuţie s.a.
Bolţile din zidărie preiau încărcările verticale şi împingerile, transmiţându-le reazemelor. In general,
bolţile reazemă pe pereţi structurali din zidărie de grosime mare, dar în cazul deschiderilor mari, pot rezema
şi pe stâlpi masivi, prin intermediul arcelor. Bolţile din zidărie de cărămida au de regulă deschideri relativ.
Elementele structurale sunt grinzile din lemn dispuse la distante relativ reduse (0.5 –1.00 m), având
deschideri de până la 5-6 m, rezemând de regulă pe pereţi portanţi din zidărie de cărămidă, piatră naturală
sau alt tip de zidărie – cazul construcţiilor moderne. Mai pot rezema pe grinzi din beton armat sau pe alte
elemente structurale din lemn (grinzi masive, cadre – cazul construcţiilor din lemn). Cea mai simplă structură
pentru un planşeu din lemn este formată din dulapi aşezaţi alăturat, în care dulapii îndeplinesc un dublu rol:
element de rezistenţă şi de umplutura.
Elementul de umplutură, cu ajutorul căruia se face legătura dintre grinzi, poate fi de diverse tipuri, aşa cum
se arata in Tabelul 5.
Această categorie de planşee este larg diversificată datorită numeroaselor tipuri de elemente
prefabricate şi soluţii constructive. O clasificare simplificată este prezentată în cele ce urmează:
Fâşiile prefabricate cu goluri rotunde au fost utilizate pe scară largă în general şi la clădiri de locuit în
special. Fâşiile reazemă la capete acoperind deschideri cuprinse între 3.00 şi 5.00 m, respectiv 6.00 m când
sunt precomprimate. Sunt aşezate alăturat şi pot acoperi suprafeţe mari.
Capetele sunt monolitizate cu centuri din beton armat la fiecare nivel, asigurându-le
conlucrarea. In zonele seismice se execută şi o suprabetonare armată de min. 4 cm grosime.
Grinzile prefabricate, având diferite forme ale secţiunii, sunt aşezate la distanţe relativ mici (0.40-0.60
m) în funcţie de tipul şi dimensiunile elementului de umplutură (corpuri ceramice sau din beton, cu goluri,
placi prefabricate etc.). Acest tip de planşee este rar utilizat la construcţia clădirilor de locuit.
1.5.5.3. Planşee din fâşii ceramice şi nervuri din beton armat monolit (planşee
ceramice)
Corpurile ceramice speciale sunt aşezate în fâşii, creând între ele o reţea de spaţii înguste în care, prin
armare şi turnarea betonului, se formează un sistem de nervuri monolitizate la partea superioară prin
intermediul unei plăci, de asemenea armată. Se formează astfel o reţea spaţială portantă, capabilă să preia
încărcările gravitaţionale şi pe cele orizontale, conferind planşeului
rigiditatea necesară (v. Tabelul 5).
a. grinzi din
lemn
b. scânduri,
material
de umplutura
(zgura, cenuşa,
alte materiale
în vrac sau alte
forme–cum
sunt cele
pentru izolare
termică şi
acustică), cu
sau fără tavan
neted.
a. Elemente
structurale
b. Elemente de
umplutura
a. grinzi
metalice
b. bolţişoare
din zidărie de
cărămida, b.a.
monolit, placi
prefabricate
(drepte sau
curbe) din b.a.,
blocuri
ceramice/din
b.a., tabla din
otel ( îndoită ,
cutata,
etc.), altele.
a. placa +
grinzi
principale si
secundare
b. Ocazional, în
spaţiul creat
între grinzi şi
nervuri pot fi
introduse
elemente de
umplutura,
obţinându-se
un tavan neted.
3. Planşeu casetat 4. Planşee fără grinzi
a. grinzi
prefabricate
din beton
armat1);
b. blocuri
ceramice cu
goluri
) şi grinzi
1
precomprimate
din b.a.,
utilizate la
deschideri
şi/sau
încărcări mai
mari (mai ales
la construcţii
industriale)
Detalii de îmbinare
a. nervuri din
b.a. monolit cu
suprabetonare
armată;
b. fâşii formate
din blocuri
ceramice cu
goluri;
a. placi
prefabricate din
b.a.;
1.6. SCĂRI
Asemenea planşeelor, există o largă varietate de soluţii constructive pentru scări (v. Tabelul 6), -
elementele care asigură circulaţia între diferitele niveluri ale clădirii. Părţile componente ale scărilor se
desfăşoară atât în plan înclinat cât şi în plan orizontal, dar similitudinea cu planşeele este semnificativă.
Poziţia relativă a scării în planul construcţiei este importantă, mai ales cele care leagă nivelurile între care
există diferenţe între valorile unor parametri fizici (temperatură, umiditate etc.), cum sunt, de exemplu,
scările de acces la spaţii neîncălzite, ca subsolul sau podul.
Intre principalele exigenţe impuse scărilor, o importanţă deosebită se acordă condiţiilor mecanice,
care se referă la capacitatea portantă şi deformaţii, pe de o parte şi la integritatea suprafeţei de
uzură, pe de altă parte (fără amprente, spărturi sau despicări), în vederea asigurării unei circulaţii în condiţii
de siguranţă. In ceea ce priveşte suprafaţa de uzura, împiedicarea îmbătrânirii şi buna întreţinere sunt
condiţii care se impun atât scărilor cât şi planşeelor, cu precizarea că scările sunt cu mult mai expuse din
acest punct de vedere.
O scurtă prezentare a condiţiilor tehnice impuse scărilor este :
Condiţiile capitale se referă, în cazul scărilor, la durabilitate şi sunt egale ca nivel de
importanţă cu cele impuse oricăruia dintre elementele structurale de categoria 1 ale
clădirii.
In ceea ce priveşte condiţiile mecanice, acestora li se acordă o importanţă deosebită
atunci când este vorba despre elementele portante ale scărilor, având în vedere faptul că
trebuie să facă faţă oricăreia dintre stările limită ultime, în condiţii de exploatare normală.
Rezistenţa la uzură a suprafeţei circulabile trebuie să fie asigurată de finisaje rezistente,
antiderapante.
Rezistenţa la foc a scărilor trebuie să fie cât mai ridicată, pentru a asigura evacuarea la
timp şi în siguranţă a ocupanţilor. Prin structura lor, pereţii care mărginesc casa scării
trebuie să împiedice propagarea incendiului.
Rezistenta la îngheţ-dezgheţ este foarte importantă pentru scările exterioare, care
sunt expuse la variaţii extreme de temperatură.
Condiţiile de confort depind de o serie de factori fizici care se referă la: iluminare
(naturală sau artificială), temperatura şi viteza aerului în încăperi, izolaţia acustică,
ventilarea etc. Confortul termic este asigurat prin încălzire şi prin alcătuirea eficienta a
pereţilor exteriori.
Scări cu a.
rampe – pereţi portanţi din
drepte si zidărie de cărămida
trepte in sau
consola, piatră
ortogonale - diafragme din b.a.
(placa monolit
frânta din b.
b.a. -placa frântă din
monolit) b.a. monolit
Scări cu a.
rampe – pereţi portanţi
drepte si din zidărie
treptele (cărămidă sau
rezemate la piatră naturală)
ambele b.
capete - piatra naturala
(încastrare -lemn
+ rezemare) - piatra artificială
(b.a)
Scări cu a.
rampe drepte -bolti din zidărie de
susţinute de cărămida sau p.
bolti din
nat.
zidărie
(rezemate rezemate pe pereţi
continuu, pe portanţi din zidărie,
toata lăţimea) b.
- piatră naturală
- lemn
Scări cu a.
rampe drepte, - placa din b.a.
cu treptele rezemata la
susţinute de o
margini pe
placa din b.a.
pereţi sau grinzi
b.
- piatra naturala
- piatra artificiala
Scara cu rampe a.
drepte si grinzi de - grinzi-vang din
vang metalice, profile metalice
care susţin treptele b.
dublu rezemate. - piatră naturală
- piatră artificială
Scări cu rampe a.
drepte si treptele - grinzi-vang din
dublu rezemate lemn de esenţă tare
pe grinzi de - grinzi-vang din
vang din lemn lemn de răşinoase
b.
- grinzi-vang din
lemn de esenţă tare
- grinzi-vang din
lemn de răşinoase
Scări cu rampe a.
drepte si treptele placa din beton
rezemate continuu armat.
pe o placa din b.
beton armat. - beton simplu sau
armat.
Scări cu rampe a.
drepte sau curbe, - grinzi-vang din
cu treptele beton armat
rezemate pe o
grinda vang b.
centrala, cu sau - beton armat
fără placa din monolit
beton armat. - trepte prefabricate
din b.a.
Câteva tipuri a.
de elemente - diafragme din b.a.
prefabricate monolit
pentru scări: - pereţi din panouri
prefabricate prefabricate din b.a.
de dimensiunii b.
mari (a, b), - prefabricate din b.a.
mijlocii (c) si
mici (d)
ELEMENTELE TRANSFERUL
SCHEMA STRUCTURALA SARPANTEI INCARCARILOR
LA
STRUCTURA
- perechi de Transfer direct
căpriori (2) de la acoperiş,
distribuiţi pe (prin intermediul
direcţie cosoroabelor) la
longitudinala; clădire:
- cleşte (4) la -planşeul peste
coama; ultimul
- contravântuire nivel preia
diagonala (3) in împingerile
planul orizontale, iar
acoperişului; - pereţii portanţi
- cosoroaba (1). preiau încărcările
verticale
1.
- 1…4 - ca mai Idem, 1.
sus;
- 9 – pana de
coama;
- 2 – căprior;
-3
contravântuire
diagonala;
-6- arbaletrier.
2.
- (1)…(4) ca Idem, 1.
mai sus;
-3
contravântuire
diagonala;
- cleştele (4)
este amplasat
aproximativ la
jumătatea
înălţimii
măsurată la
coama.
3.
ELEMENTELE TRANSFERUL
SCHEMA STRUCTURALA SARPANTEI INCARCARILOR
LA
STRUCTURA
- 1…4 -ca mai Încărcările
sus; (verticale şi
- pană orizontale) sunt
intermediară transmise
(5) susţinută de structurii clădirii
popi scurţi, care (planşeului
delimitează peste ultimul
deschiderea nivel) de către
mansardei; elementele
- 4 – cleşte, care şarpantei prin
delimitează intermediul
înălţimea popilor, tălpilor
mansardei. si cosoroabelor.
4.
(1) - căprior Transmitere
(4) –pana de indirectă a
coama; încărcărilor, cu
(6) – cosoroaba; ajutorul
(10) – pop; reazemelor
(14) – intermediare.
arbaletrier; Împingerile
(15) – pana; orizontale sunt
(16) – cleşte; preluate de
(18) – coarda; sistemul
(20) – reazem structural al
intermediar acoperişului.
5.
(6) –cosoroaba; Încărcările
(8) – pana de verticale si
coama; împingerile
(12) – pop; orizontale
(13) – bara sunt transmise
orizontala de direct de către
legătura structura
(distanţier); acoperişului
(14) – planşeului peste
arbaletrier; ultimul nivel si
(16) – cleşte; este preluată
(18) – planşeu. apoi de
structura
clădirii.
6.
ELEMENTELE TRANSFERUL
SCHEMA STRUCTURALA SARPANTEI INCARCARILOR
LA
STRUCTURA
(1)- cosoroaba; Împingerile
(2) – căprior; sunt
(4) – cleşte; preluate de
(5) – pana sistemul
curenta; structural al
(6) – arbaletrier; acoperişului.
(7) – pop; Încărcările
(8) – talpa; verticale
(9) – pana de sunt preluate
coamă de structura
clădirii.
7.
1, 5 – pene; A
2 – căprior; Încărcarea
4 – cleşte; acoperişului
6 – arbaletrier; este transmisă
7 – pop. direct
planşeului peste
ultimul nivel, iar
de aici, la
structura
clădirii.
B
Idem pct. 7.
8.
(1) – căpriori, cu Încărcările
(2) panta verticale
modificată şi împingerile
(frântă) (orizontale)
la streaşină; sunt transmise
(4) –cleşte sub direct
(8) pană de planşeului peste
coamă; ultimul nivel.
(9), (11) (17) Pereţii
– arbaletrier; longitudinali
(16) – cleşte; preiau întreaga
(19) – talpa. încărcare
gravitaţionala.
9.
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE