“ COMUNICAREA”

„O comunicare eficientă se poate realiza atunci când există iubire şi respect.”

Samuel Smiles

Comunicarea este un proces bidirecțional de înțelegere reciprocă, în care participanții nu

numai că schimbă informații , știri, idei și sentimente, ci creează și împărtășesc momente. În
general, comunicarea este un mijloc de conectare a persoanelor sau a locurilor. În afaceri , este o
funcție cheie a managementului - o organizație nu poate funcționa fără comunicare între niveluri,
departamente și angajați.Instrumentul comunicării este limba. Limbajul corpului (mesaje
transmise prin tonalitatea vocii, expresia feţei, poziţia corpului, gesturi, etc) reprezintă, de
asemenea, o parte importantă a comunicării. O bună comunicare presupune combinarea
armonioasă a limbajului verbal (mesaje transmise oral, scris şi citit) cu cel nonverbal (exprimat
prin semne, gesturi, desene).
Comunicarea se realizează pe trei niveluri – dintre care, cel logic (cel al cuvintelor),
reprezintă doar 7% din totalul actului de comunicare, 38% are loc la nivel paraverbal (ton,
volum, viteză de rostire) şi 55% la nivel nonverbal (expresia facială, poziţia, mişcarea etc).Prin
comunicare ne exprimăm gândurile, sentimentele, dorinţele, intenţiile, experienţele trăite,
primim şi oferim informaţii. Din dinamica acestor schimburi, prin învăţare,omul se construieşte
pe sine ca personalitate.Capacitatea de a comunica reprezintă o premisă a procesului de
construire a relaţiilor interpersonale şi de integrare socială.Mulţi oameni consideră procesul
comunicării ca fiind un proces simplu, deoarece la majoritatea persoanelor el decurge uşor. Dacă
ne gândim totuşi ce anume reprezintă comunicarea, vom fi surprinşi de cât de complex este acest
proces în realitate.
Fiecare comunicare implică (cel puțin) un singur expeditor, un mesaj și un destinatar. Acest
lucru poate suna simplu, dar comunicarea este de fapt un subiect foarte complex.Transmiterea
mesajului de la expeditor la destinatar poate fi afectată de o gamă largă de lucruri. Acestea includ
emoțiile noastre, situația culturală, mediul obișnuit de comunicare și chiar locația noastră.
Complexitatea este motivul pentru care abilitățile bune de comunicare sunt considerate atât de
dorite de către angajatorii din întreaga lume: comunicarea corectă, eficientă și lipsită de
ambiguitate este de fapt extrem de dificilă. Prin urmare, o comunicare are trei părți: expeditorul,
mesajul și destinatarul. Expeditorul "codifică" mesajul, de obicei într-un amestec de cuvinte și
comunicare non-verbală. Este transmis într-un fel (de exemplu, în vorbire sau scris), iar
destinatarul "îl decodează".Desigur, pot exista mai mulți destinatari, iar complexitatea
comunicării înseamnă că fiecare poate primi un mesaj ușor diferit. Două persoane pot citi lucruri
foarte diferite în alegerea cuvintelor sau a limbajului corpului. De asemenea, este posibil ca nici
unul dintre ei să nu aibă aceeași înțelegere ca și expeditorul.În comunicarea față în față, rolurile
expeditorului și ale destinatarului nu sunt distincte. Cele două roluri vor trece înapoi și înainte
între două persoane care vorbesc. Ambele părți comunică între ele, chiar dacă în moduri foarte
subtile, cum ar fi prin contactul cu ochii (sau lipsa) și limbajul corpului general. Cu toate acestea,
în comunicarea scrisă, expeditorul și destinatarul sunt mai distincte. Există o gamă largă de
moduri în care comunicăm și mai multe pot apărea în orice moment.Diferitele categorii de
comunicare includ:

1
  Comunicare verbală, care include comunicarea față în față, telefon, radio sau televiziune
și alte mijloace de comunicare în masă.
 Comunicarea non-verbală , care acoperă limbajul corpului, gesturile, modul în care ne
îmbrăcăm sau acționăm, unde stăm și chiar și parfumul nostru. Există multe modalități
subtile pe care le comunicăm (poate chiar neintenționat) cu alții. De exemplu, tonul vocii
poate da indicii starea de spirit sau stare emoțională, în timp ce semnalele de mână sau
gesturile pot adăuga la un mesaj vorbit.
 Comunicare scrisă : care include scrisori, e-mailuri, social media, cărți, reviste, Internet
și alte mijloace de comunicare. Până de curând, un număr relativ mic de scriitori și editori
au fost foarte puternici atunci când a venit să comunice cuvintele scrise. Astăzi, putem să
scriem și să publicăm ideile noastre online, ceea ce a dus la o explozie a posibilităților de
informare și comunicare.
 Vizualizări : grafice și diagrame,hărți, logo-uri și alte vizualizări pot comunica toate
mesajele.

Comunicarea se referă la schimbul de gânduri și idei cu intenția de a transmite informații. Este o

stradă cu două căi care include vocalizarea și gesticularea. Scopul comunicării este de a
transmite convingeri, idei, gânduri sau nevoi cu claritate, pentru a ajunge la un consens sau la o
soluție acceptabilă reciproc.
Importanța abilităților de comunicare nu poate fi subestimată. S-a știut cu mult timp înainte de a
fi inventat limba, oamenii au folosit gesturi de mână, limbajul corpului etc. pentru a discuta unul
cu celălalt. Sunt necesare abilități bune de comunicare în toate domeniile vieții. Lipsa
competențelor de comunicare eficiente are un impact negativ asupra vieții personale și
profesionale a unei persoane. Abilitățile bune de comunicare sunt o condiție prealabilă pentru
profesioniști, în toate domeniile vieții.
De exemplu: Mai degrabă o comunicare ineficientă decât o incompetență împiedică medicul să
transmită pacientului faptul că pacientul are în vedere interesul superior al pacientului. De
exemplu, un medic poate avea cunoștințe și poate avea o experiență considerabilă în domeniul
său de activitate. Cu toate acestea, un pacient se poate simți neglijat sau ignorat dacă medicul nu
este deosebit de bun în comunicare. Pacientul deziluzionat poate, de asemenea, să ia în
considerare obținerea unei a doua opinii. O simplă comunicare neadecvată, mai ales când cineva
este bolnav, face să se simtă groaznic. Un bun furnizor de servicii medicale, care este în măsură
să pună pacienții în largul lor cu câteva gesturi reconfortante și cuvinte, va fi cu siguranță un
avantaj pentru orice spital.Un profesor, capabil să comunice bine cu elevii, îi poate inspira să
învețe și să participe la curs. Comunicarea la locul de muncă poate fi îmbunătățită prin
participarea la un atelier facilitat. Un facilitator al atelierelor trebuie să poată comunica. Fără o
comunicare eficientă, nici obiectivul de facilitare a atelierelor nu poate fi realizat. Facilitatorul
trebuie să fie capabil să identifice participanții latenți și să îi încurajeze să își prezinte punctele de
vedere fără a se părea exagerat de patronează. Toate acestea sunt imposibile, cu excepția cazului
în care facilitatorul are abilități uluitoare de comunicare, împreună cu o empatie naturală față de
ceilalți.
Abilitățile bune de comunicare sunt de asemenea un avantaj neprețuit pentru o persoană de
vânzări, deoarece el are sarcina de a convinge potențialul cumpărător despre înțelepciunea
investiției într-un produs. Aceasta se face prin evaluarea nevoilor cumpărătorului și sugerând un
produs care să îndeplinească cerințele cumpărătorului. Produsul poate oferi o gamă largă de
2
funcții ușor de utilizat, care ar ajuta cu siguranță la îmbunătățirea calității vieții utilizatorului.
Cine este mai bine să convingă cumpărătorul, despre multitudinea de caracteristici pe care le
oferă produsul, decât un agent de vânzări cu un îndemn de cuvinte! Deși importanța comunicării
verbale nu poate fi subestimată, nu se poate îndepărta sau se ignora comunicarea scrisă. Un
panou simplu, care poartă un mesaj bine scris, reușește să ne țină atenția la o trecere. AutoriI au
fost fascinați ,cititorii vrăjitori de puterea cuvintelor lor. Cititorul entuziasmat se răsucește prin
pagini, citește bine în noapte, fără să se gândească prea mult la modul de comunicare. Exemplele
de mai sus ar fi ilustrat în mod clar importanța abilităților de comunicare.
Abilitățile de comunicare sunt necesare și pentru menținerea relațiilor. În cazul în care cu
prietenii și rudele, bune abilități de comunicare sunt necesare pentru a evita confuzie, dor de
comunicare și lupte, etc ...Astfel, abilitățile de comunicare eficiente sunt foarte importante,
pentru susținerea în societate. Majoritatea oamenilor judecă o altă persoană pe baza limbajului
corpului său și formează o opinie bazată pe percepția lor. Prin urmare, abilitățile de comunicare
eficiente sunt la fel de importante pentru oameni, căci mârâitul este pentru un câine, pentru a
comunica și a se exprima. Ceea ce limba vorbită nu reușește să-și exprime, care este ușor de
exprimat cu anumite gesturi de mână și facială. Pentru a-şi asigura stabilitatea şi creşterea,
fiecare companie, indiferent de natura şi profilul activităţii sale, are nevoie să transmită şi să
primească mesaje pe câteva direcţii de comunicare relativ distincte: comercială (de marketing),
instituţională, internă şi financiară.Comunicarea comercială are ca ţintă utilizatorul,
consumatorul şi prescriptorul de pe piaţa produselor şi serviciilor. Scopul şi constă în
promovarea şi vânzarea de produse şi servicii, iar misiunea ei rezidă în crearea încrederii în
mărci şi produse.Comunicarea internă are ca ţintă personalul propriu, salariaţii companiei, în
cadrul ei regăsindu-se:
 acţiunile vizând informarea personalului;
 acţiunile vizând crearea relaţiilor verticale, în ambele sensuri şi orizontale în cadrul
firmei; aceasta are menirea de a facilita circulaţia informaţiilor;
 acţiunile vizând generarea şi obţinerea participării, implicării şi dinamizării personalului.
Comunicarea instituţională are ca ţintă întregul mediu de afaceri: opinia publică, mass-media,
autorităţile, băncile, liderii de opinie, partenerii de afaceri şi orice alţi agenţi prezenţi pe piaţă.
Misiunea sa este promovarea imaginii identitare globale a companiei, a logo-ului şi a intereselor
instituţionale ale acesteia. Relaţiile publice (RP) sunt responsabile pentru acest tip de
comunicare.Comunicarea financiară este, parţial, o componentă a RP, întrucât are ca principală
ţintă acţionariatul şi investitorii. Misiunea sa este aceea de a susţine şi consolida valoarea în
bursă şi perspectivele companiei, credibilitatea acesteia în faţa acţionarilor şi a altor investitori
potenţiali. Comunicarea financiară promovează imaginea globală a companiei pe pieţele
financiare.Toate aceste tipuri de comunicare sunt dependente unele de altele, iar coerenţa
mesajelor transmise diverselor ţinte este obligatorie.Ea este cel mai important mod de exprimare
a oricărui sentiment față de orice persoană sau lucru. Omul a evoluat în viață prin comunicarea
gândirii sale și a înțelegerii altora punctul de vedere. Comunicarea ajută oamenii să se raporteze,
să interacționeze, să înțeleagă, să creadă și să se conecteze cu ceilalți, Globalizarea este, de
asemenea, un rezultat al comunicării. Comunicarea este necesară peste tot, fie pentru afaceri,
pentru viața personală, pentru divertisment sau pentru cunoaștere. Comunicarea poate fi un
proces în două sensuri, în funcție de modul în care oamenii reacționează. De exemplu, uneori, în
timp ce un profesor încearcă să interacționeze cu elevii, studenții nu răspund, prin urmare, deși a
fost o comunicare pe două căi, a devenit un proces de comunicare într-o singură
direcție.Comunicarea, așa cum a fost deja discutată, ajută la dobândirea cunoștințelor, la

3
interacțiunea cu alte comunități și oferă divertisment. Diferitele forme de divertisment prin
comunicare sunt: romane, ziare, buletine, interacțiuni online, vizionarea emisiunilor TV, talk
show-uri etc.
Comunicarea este esența managementului. Funcțiile de bază ale managementului ( planificare ,
organizare , personal , direcție și control ) nu pot fi realizate fără o comunicare
eficientă.Comunicarea de afaceri presupune un flux constant de informații. Feedbackul face parte
integrantă din comunicarea de afaceri. Organizațiile în aceste zile sunt foarte mari și implică un
număr mare de persoane. Există diferite nivele de ierarhie într-o organizație. Cu cât numărul de
nivele este mai mare, cu atât este mai dificil să gestionați organizația. Comunicarea aici joacă un
rol foarte important în procesul de dirijare și control al poporului în organizare. Feedback-ul
imediat poate fi obținut și neînțelegerile pot fi evitate. Trebuie să existe o comunicare eficientă
între superiori și subordonată într-o organizație, între organizație și societate în general (de
exemplu între conducere și sindicate). Este esențială pentru succesul și creșterea unei organizații.
Lacune de comunicare nu ar trebui să apară în nici o organizație.Comunicarea în afaceri este
orientată spre obiective. Regulile, reglementările și politicile unei companii trebuie să fie
comunicate persoanelor din cadrul organizației și din afara acesteia. Comunicarea în afaceri este
reglementată de anumite reguli și norme. În primele timpuri, comunicarea de afaceri a fost
limitată la lucrări de hârtie, apeluri telefonice etc. Dar acum, odată cu apariția tehnologiei, avem
telefoane mobile, videoconferințe, e-mailuri, comunicare prin satelit pentru a sprijini
comunicarea de afaceri. Comunicarea eficientă în afaceri contribuie la construirea unui fond
comercial al unei organizații.Comunicarea în afaceri poate fi de două tipuri:
 Comunicarea orală - O comunicare orală poate fi oficială sau informală. În general,
comunicarea de afaceri este un mijloc formal de comunicare, cum ar fi: întâlniri,
interviuri, discuții de grup, discursuri etc. Un exemplu de comunicare informală în afaceri
ar fi - Grapevine.
 Comunicarea scrisă - mijloacele scrise de comunicare de afaceri includ - agenda,
rapoartele, manualele.
O formă importantă de comunicare în afaceri este desigur negocierea ,ea trebuie privită drept cel
mai eficient mijloc de comunicare, având avantajul că realizează în cel mai scurt timp efectul
scontat. Ea se referă la o situaţie în care părţile participante interacţionează în dorinţa de a se
ajunge la o soluţie acceptabilă, în una sau mai multe probleme aflate în discuţie(de regulă, în
dezacord).
În definirea conceptului de negociere se remarcă multe deosebiri, în funcţie de poziţia de pe care
acestea sunt abordate şi de circumscrierea negocierii în domenii specifice de activitate. La modul
general, negocierea se poate defini ca fiind o formă principală de comunicare, un complex de
procese, de activităţi constând în întâlniri, consultări, tratative desfăşurate între doi sau mai mulţi
parteneri, în vederea realizării unor înţelegeri.În domeniul economicului, în general, al
comerţului, în special, negocierile trebuie privite în sensul de „tratative, discuţii purtate între doi
sau mai mulţi parteneri, în legătură cu un deziderat economic comun, în vederea realizării unor
înţelegeri sau tranzacţii comerciale”. De fapt, pornind de la faptul că, în cadrul negocierii, fiecare
parte are nevoi directe sau indirecte pe care doreşte să şi le satisfacă, negocierea poartă amprenta
distinctă a comportamentului uman; de altfel, în ultimă instanţă, scopul principal al negocierilor
în constituie satisfacerea unor necesităţi umane.Astfel, procesul de negociere este, în primul
rând, un fenomen social ce presupune existenţa unei comunicări între oameni în general, între
cele două părţi, în particular, comunicare ce constituie o caracteristică de bază a negocierii. În
domeniul economic, cele mai multe şi importante negocieri sunt cele comerciale, iar în cadrul
4
acestora, negocierile privitoare la afacerile economice internaţionale. Astfel de negocieri,
materializate sub forma acordurilor, convenţiilor sau contractelor internaţionale, au în vedere
preţul, modalităţile de plată, cantitatea şi calitatea mărfurilor, termenele şi condiţiile de livrare şi
alte asemenea elemente.
În contextul economiei de piaţă, o mare amploare au luat-o negocierile comerciale interne,
negocieri referitoare la contracte de livrări de mărfuri, de locaţie şi închiriere, comision de
transport sau de depozit etc. De asemenea, în condiţiile unor costuri sociale minime, fără
convulsii sociale, o mare însemnătate o au negocierile purtate între sindicate şi patronat, în
cadrul cărora se încearcă să se găsească soluţii pentru rezolvarea problemelor aflate în
divergenţă, cele mai multe dintre acestea referindu-se la contractul colectiv de muncă şi, mai
ales, salarii. Există o tipologie variată de negocieri, tipologie determinată de o multitudine de
factori. Din punct de vedere teoretic, în cadrul negocierilor se pot identifica patru forme, sisteme
sau categorii, respectiv:
 negocierea distributivă – în care resursele sunt limitate şi câştigul uneia dintre părţi se va
reflecta în pierderea celeilalte; o astfel de negociere se desfăşoară în tensiune şi lasă un
gust amar;
 negocierea integrativă – în care se cere rezolvarea problemelor şi se caută să se identifice
punctele de contact convenabile ambelor părţi;
 negocierea structurală – în care se urmăreşte modificarea atitudinilor de bază ale părţilor,
nici una dintre acestea neputând reuşi fără cooperarea celeilalte;
 negocierea internă – specifică relaţiilor sindicate-patronat, în care negociatorii se
străduiesc să aibă acordul unanim al organizaţiei din care provin.
În practică, aceste categorii se întrepătrund; mai mult, în unele cazuri, o asemenea clasificare nici
nu se aplică în totalitate. În procesul de negociere se pot adopta atitudini şi comportamente
diferite şi, în funcţie de acestea, procesul va decurge diferit, negocierea putând fi, în sensul cel
mai larg:
 competitivă – dacă se bazează pe „apărarea” poziţiilor proprii şi „atacarea” poziţiilor
celeilalte părţi (negocierea poziţiilor);
 prin colaborare – dacă se bazează pe identificarea unui acord înţelept, cu ajutorul unor
principii sau alte criterii obiective, stabilite de comun acord (negocierea principală).
Suportul principal al comunicării umane este limbajul în toată diversitatea şi resursele sale de
expresivitate. În calitatea lor de forme active ale limbii, limbajele sunt sisteme desemne,
semnale sau simboluri – sonore, kinestezice,tactile, cromatice, grafice, etc. – utilizate în mod
uniform de către indivizi în efectuarea comunicării umane; ele mijlocesc fixarea, păstrarea,
prelucrarea şi transmiterea informaţiilor din mediul extern, precum şi, exprimarea stărilor,
intenţiilor şi atitudinilor subiective.Limbajul ca relaţie umană se caracterizează prin folosirea
simbolurilor, intuitive sau abstracte, care încorporează întotdeauna un sens pentru indivizi,
sau înţeles, rezultat tocmai din ansamblul de cunoaşteri, stări afective, tendinţe spre acţiune,
pe care le evocă,mai ales, simbolurile verbale în conştiinţa indivizilor.Limbajul ca instrument
esenţial al comunicării, indiferent de forma sa (natural,artificial, special,) îndeplineşte o serie
de funcţii:
 de cunoaştere;
 de comunicare;
 de acumulare de informaţii

5
  de influenţare educativă;
 de reglaj comportamental şi autocontrol al acţiunilor indivizilor;
 exprimă comandamentele morale ale colectivităţii, relaţiile ei dominante.
Comunicarea poate fi eficientă dacă are loc într-un mediu favorabil acestuia și mai puțin
eficientă fiind influențată de anumiți factori cum ar fi:
 diferenţe de percepţie – modul în care noi privim lumea este influenţat de
experienţele noastre anterioare, astfel că persoane de diferite vârste, naţionalităţi, culturi,
educaţie, ocupaţie, sex, temperament etc. vor avea alte percepţii şi vor interpreta situaţiile
în diferite moduri;
 concluzii grăbite – deseori vedem ceea ce dorim şi să vedem şi să auzim ceea ce
dorim să auzim, evitând să recunoaştem realitatea în sine;
 stereotipii – riscul de a trata diferite persoane ca şi când ar fi una singura;
 lipsa de cunoaştere – este dificil să comunicăm eficient cu cineva care are o
educaţie diferită de a noastră, ale cărei cunoştinţe în legătură cu un anumit subiect
în discuţie sunt mai reduse;
 lipsa de interes ale interlocutorului faţă de mesaj;
 dificultăţi de exprimare;
 emoţiile puternice atât ale emiţătorului cât şi ale receptorului;
 lipsa de încredere a interlocutorilori;
 personalitatea – diferenţele dintre tipurile de personalităţi (ciocnirea
personalităţilor) pot cauza probleme de comunicare, dar şi, propria noastră
percepţie a persoanelor din jurul nostru este afectată.
Potenţialele bariere de comunicare nu depind numai de noi, respectiv receptor şi
emiţător, ci şi de condiţiile de comunicare, pe care trebuie să le cunoaştem şi să le
controlăm pentru ca procesul de comunicare să capete şansa de a fi eficient.
Întreaga existenţă se rezumă la capacitatea de a comunica. Încă de la începutul
vieţii ni se comunică care sunt regulile esenţiale după care trebuie să ne ghidăm, iar noi
mai departe trebuie să ne asigurăm integrarea într-o societate comunicând cine suntem şi
ce anume ne dorim. Comunicarea reprezintă fundamentul dezvoltării personalităţii
fiecărui individ, dezvoltării organizaţiilor, fundamentul realizării unor relaţii între
indivizi, şi între indivizi şi organizaţii. Comunicarea ajută la dezvoltarea societăţii.
Abilitățile de comunicare sunt importante pentru a trăi o viață fericită și prosperă.
Comunicarea eficientă include onestitatea, încrederea, dragostea, legătura, împărtășirea,
îngrijirea și prietenia între diferite tipuri de comunități, religii și oameni. Abilitățile de
comunicare eficiente aliniază toți oamenii într-o direcție care inspiră dezvoltarea în
societate, cultură și activități economice. De aceea, abilitățile de comunicare sunt
importante în viață.

6
 Bibliografie

1. http://www.psiholog-logoped.ro/doc_4_Ce-este-comunicarea-_pg_0.htm
2. http://www.businessdictionary.com/definition/communication.html
3. https://www.skillsyouneed.com/ips/what-is-communication.html
4. https://www.ukessays.com/essays/english-language/communication-skill-
importance-english-language-essay.php
5. https://www.managementstudyguide.com/business_communication.htm
6. http://www.klientsolutech.com/importance-of-communication-skills-in-life/