Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea Liberă Internațională din Moldova

Facultatea Informatică, Inginerie și Design

Catedra Tehnologii Informaționale și Calculatoare

Referat

Internet of Things

Tema:Modelarea și printarea tridimensională (3D)

A efectuat studentul Ciocoi Vladislav, grupa TI-41

A verificat: Șisianu Sergiu

Data Prezentării:

Nota:

Semnătura Profesorului:

Chişinău 2020
Modelarea "3D" este o practică relativ noua in ţara noastră. Reprezentarea in "3D"
se realizează numai pe calculatoare de ultimă generaţie, cu ajutorul unor programe
performante de specialitate. Rezultatul final al acestor modelări sunt imagini
realiste (generate de calculator), imagini care poartă numele de randări.

Avantajul de a face o simulare "3D" este acela ca se poate vedea proiectul finalizat
inainte de inceperea efectiva a construcţiei. Un amanunt deosebit de important la
modelarea "3D" este acela că acum se pot reda orice condiţii de luminozitate, pe
timp de zi (insorit/ innourat) sau de noapte, in orice perioadă a anului.

Un program de modelare şi animaţie 3D este, prin natura sa, un instrument

complex, extraordinar, de stimulare a imaginaţiei şi creativităţii. Indiferent cât de
performant a fost proiectat un astfel de program, cele mai bune rezultate se obţin
numai la capătul a zeci de ore de muncă în care limita imaginaţiei este împinsă la
extrem.

Programul de grafică 3D oferă un set de unelte primare, dar, care, prin combinare,
devin foarte complexe. Totul este gândit de la simplu la complex. Folosind
opţiunile primare şi apoi diferitele combinaţii, utilizatorul învaţă să lucreze într-un
mediu virtual şi intuitiv.

Lansată la sfârşitul anului trecut, versiunea a patra a programului Movie3D este cel
mai nou membru a suitei de aplicaţii software privind procesarea video, modelarea
şi animarea 3D, oferită de compania germană AIST MediaLab.

1.1 Importanţă şi aplicabilitate

Modelarea computerizată 3D are ca scop realizarea de modele ale corpurilor reale,

prin proiectarea asistată de calculator, modele utilizate ulterior pentru studiu, şi
reprezentarea prin imagini realistice, care să dea cât mai fidel proprietăţile
modelului.

Un domeniu aparte, prezentând o mare importanţă, este cel al aplicaţiilor de

simulare şi modelare în domeniul biomedical şi biomecanic, care permit evitarea
investigaţiilor invazive şi oferă în acelaşi timp şi soluţii de reconstrucţie a
organelor deteriorate.
Aplicabilitatea în medicină se bazează pe prelucrarea informaţiilor obţinute prin
metode specifice. Aria de utilizare se întinde de la statistica medicală până la
prelucrări complexe de imagini ce permit extragerea de informaţii suplimentare de
o mare valoare. În domeniul biomecanic, sistemele de prelucrarea automată a
imaginilor au pătruns cu un succes deosebit, impunându-se tehnici din ce în ce mai
avansate şi mai performante, care îşi aduc aportul în analiza şi diagnosticarea
corectă. Dintre tipurile de investigaţii medicale bazate pe imagistică, ajutate în
mod deosebit de tehnica de calcul pot fi menţionate:

- exploatările funcţionale scintigrafice

- ecografia

- tomografia computerizată

- radiografia

- microscopia cantitativă

- rezonanţa magnetică nucleară.

Reprezentarea tridimensională a suprafeţelor anatomice oferă o metodă de

investigare valoroasă. Imagini ale acestor suprafeţe, construite pe baza planelor
multiple bidimensionale rezultate prin tomografia computerizată, rezonanţa
magnetică, respectiv tomografia computerizată cu emisie de fotoni, ajută medicii
să stabilească un diagnostic corect pe baza imaginilor redate de echipamente sub
formă 2D. Interpretarea imaginilor medicale

bidimensionale necesită cunoştinţe speciale şi experienţa specialiştilor care trebuie

să colaboreze şi să comunice interpretările lor medicilor care vor aplica
tratamentul. În multe cazuri, există dificultăţi în interpretarea şi imaginarea
structurii tridimensionale reale pe baza imaginilor 2D furnizate de echipamentele
de investigare imagistică.
Modelarea în Blender
Modelarea "3D" este o practică relativ noua in ţara noastră. Reprezentarea in "3D"
se realizează numai pe calculatoare de ultimă generaţie, cu ajutorul unor programe
performante de specialitate. Rezultatul final al acestor modelări sunt imagini
realiste (generate de calculator), imagini care poartă numele de randări.

Avantajul de a face o simulare "3D" este acela ca se poate vedea proiectul finalizat
inainte de inceperea efectiva a construcţiei. Un amanunt deosebit de important la
modelarea "3D" este acela că acum se pot reda orice condiţii de luminozitate, pe
timp de zi (insorit/ innourat) sau de noapte, in orice perioadă a anului.

Un program de modelare şi animaţie 3D este, prin natura sa, un instrument

complex, extraordinar, de stimulare a imaginaţiei şi creativităţii. Indiferent cât de
performant a fost proiectat un astfel de program, cele mai bune rezultate se obţin
numai la capătul a zeci de ore de muncă în care limita imaginaţiei este împinsă la
extrem.

Programul de grafică 3D oferă un set de unelte primare, dar, care, prin combinare,
devin foarte complexe. Totul este gândit de la simplu la complex. Folosind
opţiunile primare şi apoi diferitele combinaţii, utilizatorul învaţă să lucreze într-un
mediu virtual şi intuitiv.

Lansată la sfârşitul anului trecut, versiunea a patra a programului Movie3D este cel
mai nou membru a suitei de aplicaţii software privind procesarea video, modelarea
şi animarea 3D, oferită de compania germană AIST MediaLab.

Blender are o mărime relativ mică la instalare și rulează pe câteva platforme

populare. Cu toate că deseori e distribuit fără documentație sau fără scene
exemplificatoare complicate, programul abundă în funcționalități caracteristice
software-urilor de modelare de top. Printre capabilitățile sale se numără:

O imagine creată folosind Blender

Suportă o varietate de forme geometrice primitive, inclusiv structuri poligonale,
modelare subdivision surface rapidă, curbe Bezier și suprafețe NURBS, metaballs,
sculptarea poligoanelor, și fonturi Typeface vectoriale.
Capabilități versatile de randare internă și integrare cu raytracer-ul open source
YafRay.
Unelte de animație, inclusiv cinematica inversă, deformări de armatură (scheletale)
și cu ajutorul laticelor, shape keys, keyframes, timeline, animație non-lineară,
constraints, vertex weighting, dinamica softbody, inclusiv detectarea coliziunilor
dintre structurile obiectelor, dinamica fluidelor, dinamica hard body, păr bazat pe
sistemul de particule, și un sistem de particule cu funcție de detecție a coliziunilor.
Scripting Python pentru crearea de noi unelte sau de prototipuri de unelte, game
scripting logic, sau automatizarea anumitor sarcini.
Editare video non-lineară de bază și capabilități de compoziție.
Game Blender, un sub-proiect, oferă funcții de interactivitate cum ar fi detectarea
coliziunilor, dynamics engine, și logică programabilă. Totodată permite și crearea
de aplicații autonome ce pot rula în timp real, de la vizualizare arhitecturală până la
programarea de jocuri video.
Funcții avansate

Un model 3D creat în Blender de Giuseppe Canino arătând potențialul sculptării

digitale
În Blender, un Obiect (care reprezintă o entitate care interacționează cu mediul
înconjurător) și Datele lui "personale" (forma/funcția propriu-zisă a obiectului)
sunt clare și distincte. Relațiile Obiect-date sunt linkabile dinamic tot timpul,
facilitând procese de modelare rapide care constituie funcții unice ale programului
Blender.
Un sistem intern de fișiere care permite "împachetarea" mai multor scene într-un
singur fișier (denumit fișier ".blend").
Toate fișierele ".blend" ale programului sunt compatibile între toate platformele,
precum și forward și backward cu alte versiuni ale programului, și pot fi utilizate
ca bibliotecă de unde poți lua content gata creat.
Fișierele ".blend" pot fi automat salvate ca instanțe periodice de către program,
fiind astfel mai probabilă supraviețuirea fișierului în eventualitatea unei căderi a
programului.
Toate scenele, obiectele, materialele, texturile, sunetele, imaginile, efectele de
post-producție a unei întregi animații pot fi stocate într-un singur fișier ".blend".
Diversele configurațiile ale interfeței sunt memorate în fișierul ".blend", astfel
încât ceea ce salvezi e ceea ce obții atunci când îl încarci. Acest fișier poate fi
stocat ca "user default" (preferințe implicite ale utilizatorului), așa încât
configurația ecranului, cât și toate obiectele stocate în el, sunt utilizate de fiecare
dată când pornești programul Blender.
Interfața cu utilizatorul

Captura de ecran: Blender 2.48

Captura de ecran cu noul GUI: Blender 2.5
Blender are încă reputația unui program greu de învățat. Aproape fiecare funcție
are o scurtătură directă de la tastatură, iar numărul de funcții oferite de Blender are
ca rezultat câteva scurtături diferite alocate aceleiași taste. De la lansarea sa ca
open-source, s-au făcut eforturi de a adăuga meniuri contextuale comprehensive,
cât și de a face utilizarea uneltelor mai logică și mai ordonată, precum și de a
ameliora vizual pe mai departe interfața, introducând teme coloristice, ferestre
flotante transparente, un nou și îmbunătățit object tree overview și alte mici
îmbunătățiri (pipetă de culoare, etc).

Interfața Blender are câteva concepte caracteristice

Moduri de editare
Cele două moduri primare de lucru sunt Object mode și Edit mode , între care se
alternează cu tasta Tab. Object mode e utilizat pentru a manipula obiectele
individuale în general, iar Edit mode e utilizat pentru a manipula datele definitorii
propriu-zise ale obiectului respectiv. De exemplu, în cazul obiectelor poligonale,
Object mode poate fi utilizat pentru a muta, scala și a roti obiecte întregi, iar Edit
mode e utilizat pentru a manipula vârfurile individuale ale unei singure structuri.
Mai există alte câteva moduri, cum ar fi Vertex Paint, Weight Paint, Sculpt Mode.
Versiunea 2.45 avea și modul UV Mapping, dar în 2.46 el a fost inclus în Edit
Mode.

Utilizarea scurtaturilor
În program se folosesc foarte des comenzile de la tastatură. Până la versiunile 2.x
și mai ales în cazul versiunilor 2.3x, acesta era de fapt singurul mod de a da
comenzi, lucru care a fost în mare parte responsabil de crearea reputației de
program dificil de învățat. Noile versiuni au meniuri mult mai cuprinzătoare.

Gestionarea spațiului de lucru

Interfața din Blender e alcătuită dintr-unul sau mai multe ecrane, care pot fi
individual împărțite în secțiuni și subsecțiuni care pot fi orice tip de portaluri de
vizualizare și de tipuri de ferestre permise de Blender. Fiecare element specific
diverselor tipuri de ferestre poate fi controlat cu aceleași unelte care manipulează
vizualizarea în portalul 3D - rezultând, de exemplu, capacitatea întrucâtva
neobișnuită de a putea face zoom în secțiunea cu butoane la fel cum se face zoom
în portalul 3D. Modul de dispunere și de setare al interfeței e complet controlabil
de către utilizatori, făcând posibilă setarea interfeței pentru sarcini specifice cum ar
fi editarea video sau maparea UV și atribuirea de texturi, ascunzând alte funcții
care nu sunt necesare pentru sarcina respectivă.

Formatul fișierului
Blender deține un sistem de fișiere intern ce permite introducerea mai multor scene
într-un singur fișier (numit fișier .blend).

Toate fișierele ".blend" sunt compatibile cu celelalte versiuni ale programului și

sunt cross-platform. Ele pot fi folosite ca o librărie pentru a împrumuta o textură
sau un obiect.
Programul Blender poate salva automat lucrul pentru a nu pierde datele în cazul
unui crash.
Toate scenele, obiectele, materialele, texturile, sunetele, imaginile, efectele pentru
o întreagă animație sunt stocate într-un singur fișier ".blend", așa că ceea ce salvezi
este ceea primești când îl încarci. Fișierul stochează și preferințele utilizatorului,
cum ar fi aranjamentul ferestrelor, așa că la deschiderea unui fișier programul arată
la fel ca la salvarea lui.
Într-un fișier ".blend" sunt stocate obiectele și relațiile dintre ele într-un mod greu
de descifrat, făcând dificilă convertirea acestora dintr-un program extern, dar există
multe convertoare integrate în Blender ce accesează datele obiectelor direct, prin
API, facilitând exportul către alte programe.

Blender organizează datele ca diferite tipuri de "data block-uri", ca Objects,

Meshes, Lamps, Scenes, Materials, Images și altele. În Blender un obiect este
alcătuit din mai multe "data block-uri", de exemplu un cub are cel puțin un
datablock pentru Object și Mesh și, de obicei, are și un material. Acest lucru
permite, de exemplu, duplicarea obiectelor dar păstrarea unui singur datablock la
care sunt legate toate copiile obiectului inițial, permițând și modificarea tuturor
obiectelor în același timp. Relațiile dintre data-blockuri pot fi schimbate și manual.
Datablock-urile pot fi luate și din alte fișiere .blend, permițând păstrarea acestora
ca biblioteci pentru a fi accesate ulterior.

Dezvoltare

Folosirea editorului de node-uri din Blender pentru a crea materiale anistropic-

metalice în versiunile mai mici de 2.5
De la deschiderea sursei, Blender s-a îmbunătățit constant și a avut parte de
rescrieri substanțiale ale bazei de cod inițiale. Asta a făcut mai ușoară adăugarea de
noi funcții. Cu toate că Blender e un program cu un set complet de funcționalități,
utilizatorii profesioniștii de alte programe ar putea găsi lipsuri în anumite domenii,
cum ar fi lipsa unui flux de lucru bazat pe nGon-uri și câteva unelte de modelare
lipsă sau incomplete, măsurători numerice și metode de manipulare și inabilitatea
(momentană) de a personaliza scurtăturile de tastatură. Blender mai are și tendința
de a nu avea documentația actualizată și completă, cu toate că la ora actuală
problema a fost în mare parte rezolvată odată cu wikificarea proiectului Blender
Documentation.

Îmbunătățirile recente includ un nou sistem de reîmprospătare a animației; un

sistem de modifiere bazat pe stack-uri; un sistem de particule upgradat (care poate
fi folosit și pentru a simula părul sau blana); dinamica fluidelor; soft body (corpuri
"moi") dinamice; suport pentru shadere GLSL în motorul de jocuri; mapare UV
avansată; un sistem de randat regândit, permițând faze separate de randat și "render
to texture"; editarea și crearea materialelor cu ajutorul node-urilor.

O parte din aceste noi opțiuni au fost dezvoltate în programul Google, Summer of
Code, la care Fundația Blender a participat în 2005, 2006, 2007 și 2008.

Pentru o listă completă a istoriei programului Blender vezi release logs.

În versiunea 2.48a este updatat motorul de jocuri (game engine) pentru a reflecta
multe din schimbările făcute pentru crearea proiectului Yo Frankie!; incluzând
shading în timp real, multe materiale GLSL în timp real și updateuri la
componentele fizice ale game engine-ului. Versiunea 2.48a face, de asemenea,
schimbări la sistemele de animație, adaugă simulare pentru Vânt și repară un
număr de buguri.[2]

Comparare cu alte suite 3D

Modelare 3D a lui Ton Roosendaal, imagine creată în Blender

Blender are o gamă largă de opțiuni comparabile cu suitele comerciale, de vârf. O
comparație cuprinzătoare între unele programe 3D poate fi accesată la TDT
comparații ale pachetelor 3D majore și la diagramă de comparație. Blender are
locuri în care este depășit de competitori, cum ar fi lipsa previzualizărilor pentru
fonturi, lipsa modelării pe bază de NGon și unele unelte pentru modelat lipsă sau
incomplete și o lipsă de materiale predefinite, deși are resurse downloadabile;
totuși, există zone în care Blender este în top, cum ar fi algoritmii avansați pentru
maparea UV.
Până recent, Blender avea tendința să nu aibă documentație completă și adusă la zi
(deoarece, inițial, a fost construit ca un program pentru uzul acasă),[3] o problemă
care în prezent se încearcă să se rezolve prin crearea wikipediei Blender
documentation project, proiectul Blender Summer of Documentation din 2006, și
cartea introductivă "Essential Blender" din iunie 2007, ce a fost publicată de
Fundația Blender. De asemenea, un număr variat de alte reviste au fost publicate de
persoane neafiliate cu Fundația Blender.

Kit-ul de instalare a programului Blender are doar 9 MB și necesită doar 30 MB

spațiu pe disc, iar o instalare "minimală" necesită doar 2.2 MB, pe când alte
programe, ca AutoCAD necesită aproximativ 2 GB. Astfel, Blender poate fi ușor
downloadat (deși unele cărți includ un CD cu Blender).

Etape în procesul de printare 3D

În funcție de scopul pentru care se apelează la procedeul de print 3D sunt necesare
diferite etape. Într-un proces complex de imprimare 3D, cele trei etape sunt:
▪ Scanarea
▪ Proiectarea (3D design)
▪ Imprimarea

Scanarea 3D
Acest procedeu se folosește atunci când se dorește realizarea unui obiect care să
arate exact ca unul deja existent sau atunci când este nevoie de crearea unei piese
lipsă dintr-un ansamblu. Pentru ca procesul de scanare 3D să poată avea loc se
folosesc scannere speciale, cu caracteristici diferite în funcție de mărimea
obiectelor ce trebuie scanate, de complexitatea situației și alte elemente.
Atunci când scanăm un obiect cu ajutorul unui 3D scanner, aparatul realizează o
reprezentare digitală formată dintr-un nor de puncte care vor recrea formele într-un
program special.
Proiectarea (3D design)
În etapa de proiectare 3D se pot face mai multe operațiuni, printre care crearea
unui obiect tridimensional de la zero, care mai apoi să fie printat sau modificarea
unuia scanat în prealabil. Pentru această etapă se folosesc programe specializate și
este necesară o pregătire specială pentru a le putea folosi.
Imprimarea 3D
Etapa finală în procesul de printare 3D este imprimarea, adică realizarea propriu-
zisă a obiectului pe care ne-am propus să-l creăm. Procedeul de print 3D se
realizează cu ajutorul unui 3D printer care, în funcție de tehnologia folosită, poate
realiza copii fidele ale celor mai complexe obiecte, de la brelocuri la opere de artă.
Echipamente necesare în procedeul de print 3D
Având în vedere etapele prin care trebuie să trecem pentru a realiza un obiect prin
intermediul tehnicii de imprimare 3D, echipamentele de care avem nevoie sunt
următoarele:
▪ Scanner 3D
▪ Software specializat pentru 3D design
▪ Computer
▪ 3D printer

Scannerul 3D
Un scanner 3D este un aparat care analizează un obiect și creează o copie digitală
formată dintr-un ansamblu de puncte. Pe baza datelor colectate de acest
echipament tehnologic se pot realiza obiectele prin procedeul de print 3D, după ce
sunt introduse într-un program specializat de 3D design.
Echipamentele de 3D scan folosesc tehnologii diferite, fiecare având propria
întrebuințare și propriile limite. În acest sens, există două mari categorii de
tehnologii folosite la scanare:
▪ Scanarea realizată prin contact
▪ Scanarea realizată fără contact
În cazul procesului de 3D scan care se bazează pe contact, obiectul este așezat pe
un suport special și este atins de anumite componente ale scannerului, care mai
apoi transmit datele către computer.
Scannerele care nu se bazează pe contact apelează la diferite principii de
funcționare, bazate în principal pe raze x, ultrasunete sau unde laser.
3D printer
Etapa finală în procesul de printare 3D este realizarea obiectului propriu-zis, cu
ajutorul unei imprimante 3D care folosește diferite materiale pentru a da viață
oricărui proiect. La 3D PrintScan folosim imprimante de cea mai bună calitate, atât
de la producători renumiți din industrie, cât și produse de către firma noastră, pe
baza unor proiecte recunoscute la nivel internațional.

Domeniile în care poate fi folosit procedeul de print 3D

De la inventarea sa și până astăzi, procesul de printare 3D a avansat foarte mult,
permițându-ne acum să realizăm obiecte dintre cele mai diverse, în aproape orice
domeniu. Fie că realizăm prototipuri de diferite dimensiuni, brelocuri, machete sau
chiar produse alimentare, imprimarea 3D ne vine în ajutor de fiecare dată când ne
dorim crearea sau multiplicarea unor obiecte tridimensionale.
Probabil cel mai mare avantaj al acestei tehnologii este acela că permite oamenilor
conservarea operelor de artă, prin scanarea lor și prin păstrarea copiilor digitale
care pot fi reproduse în orice moment, în cazul în care variantele originale se pierd
sau sunt distruse. De asemenea, prin procedeul de print 3D putem repara diferite
artefacte fără să afectăm integritatea lor.
Printre cele mai populare domenii în care este folosit acest proces se numără:
▪ Inginerie
▪ Modelism
▪ Arhitectură
▪ Design
▪ Industria alimentară

Cele mai des folosite filamente plastice pentru 3D printer

ABS

Filamentul ABS este cel mai des utilizat plastic de imprimare 3D si este utilizat in
caroseria masinilor, aparatelor si huselor pentru telefon. Este termoplastic si
contine o baza de elastomeri pe baza de polibutadiena care il face mai flexibil si
rezistent la socuri.

ABS este utilizat in printarea cu imprimanta 3D atunci cand este incalzit intre
230ºC si 260ºC. Este un material dur, capabil sa reziste cu usurinta la temperaturi
de la -20ºC la 80ºC. Pe langa rezistenta ridicata, este un material reutilizabil si
poate fi sudat cu procese chimice. Cu toate acestea, ABS nu este biodegradabil si
se micsoreaza in contact cu aerul, astfel incat platforma de imprimare trebuie
incalzita pentru a preveni deformarea. Mai mult, se recomanda utilizarea unei
imprimante 3D cu camera inchisa pentru a limita emisiile de particule la
imprimarea cu ABS.

ABS este utilizat in principal in tehnologiile de modelare a depunerilor condensate,

cea mai accesibila si accesibila tehnologie de imprimare 3D. Exista totusi si o
forma lichida de ABS, care este uneori folosita in procesele de stereolitografie si
PolyJet.

PLA
Cunoscut sub numele de acid polilactic sau PLA, acest material prezinta avantaje,
deoarece este biodegradabil, spre deosebire de ABS. PLA este fabricat folosind
materii prime regenerabile, cum ar fi amidonul de porumb. PLA este unul dintre
cele mai usoare materiale de imprimat, desi are tendinta de a se micsora usor dupa
imprimarea 3D. Nu aveti nevoie de o platforma incalzita atunci cand imprimati in
PLA, spre deosebire de ABS. De asemenea, PLA imprima la o temperatura mai
mica decat ABS, intre 190ºC si 230ºC.

PLA este un material mai dificil de manipulat din cauza vitezei mari de racire si
solidificare. De asemenea, este important sa mentionam ca modelele se pot
deteriora atunci cand sunt in contact cu apa. Cu toate acestea, materialul este
consecvent, simplu de utilizat si ofera o mare varietate de culori, ceea ce il face
potrivit pentru crearea cu imprimanta 3D FDM.

PET

Tereftalatul de polietilena sau PET este frecvent intalnit in sticlele de plastic de

unica folosinta. PET-ul este filamentul ideal pentru orice piese destinate
contactului cu alimentele. Mai mult, materialul este destul de rigid si are o
rezistenta chimica buna. Pentru a obtine cele mai bune rezultate la imprimarea cu
PET, imprimati intre 75-90 °C.

PET-ul este comercializat in mod obisnuit ca un filament translucid, fiind vandute

si variante precum PETG, PETE si PETT. Printre avantajele PET se numara faptul
ca materialul nu elibereaza mirosuri la tiparire si este 100% reciclabil.